Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi

Facultatea de Drept

Statutul judecatorilor si al procurorilor

Profesor coordonator: Student :

Septimiu Panaite Airinei Daniela Cristina

Grupa B3, anul IV

1
 Cuprins :

1. Raporturile juridice individuale de munca :

1.1. Notiunea raporturilor juridice de munca
1.2. Trasaturile raporturilor juridice de munca
1.3. Formele raporturilor juridice de munca

2. Statutul judecatorilor si al procurorilor

2.1. Consideratii generale
2.2. Incompatibilitati si interdictii
2.3. Numirea judecatorilor si a procurorilor
2.4. Delegarea, detasarea si transferul magistratilor
2.5. Suspendarea din functie si incetarea functiei de
judecator si procuror
2.6. Drepturile si indatoririle judecatorilor si procurorilor
2.7. Raspunderea judecatorilor si a procurorilor

2
 Statutul judecatorilor si al procurorilor

1. Raporturile juridice individuale de munca

1.1. Notiunea raporturilor juridice de munca

Obiectul de reglementare al obiectului muncii il constituie raporturile

juridice de munca care pot fi individuale si colective.

Traditional, raporturile de munca sunt definite ca fiind acele relatii

sociale reglementate de lege, ce iau nastere intr-o persoana fizica, pe de o
parte, si, ca regula, o persoana juridica (societate comerciala in regie autonoma,
unitate bugetara etc.) pe de alta parte, ca urmare a prestarii anumite munci de
catre prima persoana in folosul celei de a doua care la randul ei se obliga sa o
remunereze si sa creeze conditiile necesare acestei munci. 1

Acest raport se caracterizeaza prin acea ca :

 Poate exista numai intre doua persoane ;

 Se stabileste ca regula numai intre o persoana juridca si o persoana
fizica, ori exceptional, numai intre doua persoane fizice fiind
exclusa existenta raportului juridic de munca intre doua persoane
juridice, deoarece persoana care presteaza munca nu poate fi, prin
ipoteza, decat o persoana fizica ;
 Raortul juridic de munca are caracter personal fiind incheiat
intuitu personae, atat in considerarea pregatirii aptitudinilor si
calitatilor persoanei care presteaza munca si cat si in functie de
specificul celeilalte parti, avand in vedere colectivul, climatul si
conditiile de munca existente in cadrul acesteia.

1.2. Forma raporturilor juridice de munca

Raporturile juridice individuale de munca se prezinta sub doua forme :

tipice si atipice.

A – Formele tipice – sunt cele fundamentate pe contractual individual de

munca, care, constituie forma tipica si clasica a raportului de munca.

1
Ticlea Alexandru, Tratat de dreptul muncii, Editia a II-a, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2007, pag. 12.

3
 Tot forme tipice sunt considerate raporturi juridice de munca ce privesc :
functionarii publici, militarii (cadre permanente din Ministerul Apararii
Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciul Roman de
Informatii etc.) si membrii cooperatori si personalul cultelor religioase.

B – Formele atipice sunt : raporturile de munca fundamentate pe

contractul de ucenicie, raporturile de munca ale avocatilor salarizati in interiorul
profesiei.

O pozitie distincta o au judecatorii si procurorii, precum si diplomatii.

2. Statutul judecatorilor si al procurorilor

2.1. Consideratii generale

Magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in

scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale
societatii, a ordinii de drpet, precum si a drepturilor si a libertatilor cetatenilor.

Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si al procurorilor 2,

denumiti generic magistrati la fel ca reglemntarea anterioara (Legea
nr.92/1992) omite sa precizeze natura raporturilor de munca ale acestora.
Diferite alte acte normative ii enumera fie drept o categorie distincta de
personal, in raport cu alte categorii, fie o categorie deosebita numai fata de
salariati, functionari publici etc., iar nu si fata de cei care exercita demnitati
publice.
Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea tranparentei in
exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri,
prevenirea si sanctionarea coruptiei este contradictorie, la randul sau, de vreme
ce ii incliude pe magistrati in randul celor care „exercita demnitati publice”, iar,
totodata, prevede expres ca magistratii sunt o categorie distincta de personal.
In literatura juridica3 s-a considerat ca magistratii ar trebui inclusi in
randul „persoanelor care detin demnitati publice” pentru cel putin doua motive :
A – In temeiul OUG nr.27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale
judecatorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei 4 acestia nu
beneficiaza de un salariu de baza ci de o indemnizatie de incadrare bruta lunara.
Conform Legii nr.154/1998 privind sistemul de stabilire al salariilor de baza in

2
Republicata in M.Of. al Romaniei, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, modificata ulterior inclusive prin
OUG nr.46/2008 (publicata in M.Of. al Romaniei, Partea I, nr.323 din 24 aprilie 2008).
3
Beligradeau Serban, Studii de drept roman al muncii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007, pag. 77-80.
4
Publicata in M.Of. al Romaniei, Partea I, nr.314 din 7 aprilie 2006

4
sectorul bugetar si al indemnizatiilor persoanelor care ocupa functii de
demnitate publica 5, personalul bugetar beneficiaza de un salariu de baza, cu
exceptia persoanelor “care ocupa functii de demnitate publica” persoane care au
dreptul “pentru activitatea desfasurata la o indemnizatie lunara”.
Ulterior, Legea 303/2004 prevede dreptul judecatorilor si procurorilor la
remuneratie, si utilizeaza, totodata termenii de “drepturi salariale” si
“salarizarea judecatorilor” (art.74) ceea ce, evident, ii apropie de statutul
salariatilor.
Judecatorii instantei supreme, insa, in conformitate cu art.37 din
Regulamentul privind organizarea si functionarea administrative a Inaltei Curti
de Casatie si Justitie6 “exercita o functie de demnitate publica si sunt salarizati
potrivit legii privind indemnizatiile pentru persoanele care ocupa asemenea
functii, avand dreptul la pasaport diplomatic, in conditiile legii”
B – Judecatorii si procurorii sunt numiti de presedintele Romaniei la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (art.125 alin.1 din Constitutie si
art.31 alin.1 din Legea nr.303/2004), asa cum se procedeaza si in cazul altor
demnitari.
In doctrina de drept public s-a coniderat ca “demnitarii nu sunt simpli
functionari publici in sensul strictal dreptului administrativ”, desi “functiile si
demnitatile publice sunt intr-o incontestabila legatura”, dar „ fara a se
confunda” de vreme ce demnitarii „nu sunt simpli functionari publici in sensul
strict al dreptului administrativ”, demnitatea publica exprimand „mai mult” si
fiind „prin excelenta o categorie a dreptului constitutional” 7.
Desi persoanele care exercita demnitati publice ar trebui sa constituie o
categorie aparte a functionarilor publici totusi, se considera ca in stadiul actual
al legislatiei noastre, aceste peroane „isi desfasoara activitatea in temeiul unei
alte forme al raportului juridic de munca”, forma deosebita de cea a salariatilor,
a functionarilor public etc. Judecatorii si procurorii constituie o categorie
distincta de personal care exercita puterea judecatoreasca desfasurandu-si
activitatea in temeiul unui raport juridic de munca sui-generis. Izvorul acestui
raport nu este reprezentat de contractul individual de munca, ci de unul nenumit,
de drept public, incheiat cu statul, reprezentat de Presedintele Romaniei si al
Consiliului Superior al Magistraturii.8
Chiar si judecatorii si procurorii care detin functii de conducere isi
desfoara activitatea in baza unui raport juridic de munca, comun tuturor
magistratilor. A fost exprimata si opinia potrivit careia dispozitiile Codului

5
Publicata in M.Of. al Romaniei, Partea I, nr.226 din 16 iulie 1998, modificata ulterior.
6
Republicat in M.Of., Partea I, nr.1076 din 30 noiembrie 2005, modificat prin Hotararea nr.2 din 2006
(publicata in M.Of. al Romaniei, nr.580 din 2006).
7
Ticlea Alexandru, Op. citata, pag. 21.
8
Stefanescu Traian Ion, Tratat de dreptul munciiI, Editura Walters Kluwer, Bucuresti, 2007, pag.32.

5
muncii sunt aplicabile si raporturilor de muna ale magistratilor prin Legea
nr.303/2004.9

2.2. Compatibilitati si interdictii

Pentru a asigura independenta judecatorilor si procurorilor :
 Functiile de judecator, procuror, magistrat asistent si asistent
judiciar sunt incompatibile cu orice alte functii publice sau private,
cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior precum si
a celor de instruire din cadrul Institutului National de Magistratura
si al Scolii Nationale de Grefieri in conditiile legii ;
 Judecatorii si procurorii sunt obligati sa se abtina de la orice
activitate legata de actul de justitie in cazuri care presupun
existenta unui conflict intre interesele lor si interesul public de
infaptuire al justitiei sau de aparare al intereselor generale ale
societatii, cu exceptia cazurilor in care conflictul de interese a fost
adus la cunostinta, in scris, colegiului de conducere al instantei sau
conducatorului parchetului si s-a considerat ca exiostenta
conflictului de interese nu afecteaza indeplinirea impartiala a
atributilor de seviciu ;
 Judecatorii, procurorii, magistratii asistenti si personalul auxiliar
de specialitate sunt obligati sa dea anual o declaratie pe propria
raspundere in care sa mentioneze daca sotul, rudele sau afinii pana
la gradul al IV-lea inclusiv exercita o functie sau desfasoara o
activitate juridica ori activitati de investigare sau cercetare penala
precum si locul de munca al acestora ;
 Judecatorii, procurorii, magistratii asistenti, personalul de
specialitate juridica asimilat magistratilor si personalul auxiliar de
specialitate sunt obligati sa faca o declaratie autentica pe propria
raspundere potrivit legii penale, privind apartenenta sau
neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate
ca politie politica ;
 Judecatorii, procurorii, magistratii asistenti, personalul de
specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar al
instantelor judecatoresti si parchetelor nu pot fi lucratori
operativi inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai
serviciilor de informatii ;
 Judecatorilor si procurorilor le este interzis :
a) Sa desfasoare activitati comerciale, direct sau prin perosane
interpuse ;

9
Atanasiu Alexandru, Dima Luminita, Dreptul muncii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2005, pag.2.

6
 b) Sa desfasoare activitati de arbitraj in litigii civile,
comerciale sau de alta natura ;
c) Sa aiba calitatea de asociat sau de membru in organele de
conducere, administrate sau control la societatile civile,
comerciale, inclusiv banci sau alte institutii de credite,
societati de asigurare sau financiare, companii nationale,
societati nationale sau regii autotnome ;
d) Sa aiba calitatea de membru al unui grup de interes
economic.
 Judecatorii si procurorii nu pot sa faca parte din partide sau
formatiuni politice si nici sa desfasoare sau sa participe la activitati
cu caracter politic ;
 Nu-si pot exprima public opinia cu privire la procese aflate in curs
de desfasurare sua asupra unor cauze cu care a fost sesizat
parchetul ;
 Nu pot sa dea consultatii scrise sau verbale in probleme litigioase,
chiar daca procesele respective sunt pe rolul altor instante sau
parchete, decat acelea in cadrul carora isi exercita functia si nu
pot indeplini orice alta activitate care, potrivit legii, se realizeaza
de catre avocat ;
 Judecatorilor si procurorilor le este permis sa pledeze numai in
cauzele lor personale, ale ascendentilor si descendentilor, ale
sotilor, precum si ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor ;
 Pot participa la elaborarea de publicatii, pot elabora articole, studii
de specialitate, lucrari literare sau stiintifice si pot participa la
emisiuni audio-vizuale cu exceptia celor cu caracte politic ;
 Pot fi membri ale unor comisii de examinare sau de intocmire a
proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau
internationale ;
 Pot fi membri ale societatilor stiintifice sau academice, precum si
ai oricaror persoane juridice de drept privat fara scop patrimonial.
10

2.3. Numirea judecatorilor si a procurorilor

Judecatorii si procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt
numiti de Presedintele Romaniei la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii.

10
Zidaru Petrache, Complinirea dreptului. Organizarea si functionarea sistemului judiciar, Editura Indaco,
Bucuresti, 2008, pab.110-114.

7
 Intre perioada dintre data valoidarii examenului de capacitate si data
intrarii in vigoare a actului de numire de catre Presedinte, judecatorii si
procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul
corespunzator functiei imediat superioare, celei de judecator sau procuror
stagiar.
Concursul pentru admiterea in magistratura se organizeaza anual sau ori
de cate ori este necesar de Consiliul Superior al Magistraturii de Institutul
National al Magistraturii, pentru ocuparea locurilor vacante de la judecatorii si
parchetelor de pe langa acestea.
Dupa numirea in functia de judecator sau procuror, aceste persoane sunt
obligate sa urmeze pe o perioada de 6 luni un curs de formare profesioanal in
cadrul Institutului National al Magistraturii care va cuprinde in mod obligatoriu
elemente de drept comunitar.
Judecatorii Curtii Institutionale care, la data numirii aveau functia de
judecator sau procuror au dreptul la incetarea mandatului sa revina la postul
detinut anterior.
Inainte de a incepe sa-si exercite functia, judecatorii si procurorii depun
urmatorul juramant : „Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar
drepturile si libertatile fundamentale ale perosanei, sa-mi indeplinesc atributiile
cu onoare, constiinta si fara partinire. Asa sa-mi ajute Dumnezeu.”
Referire la divinitate din formula judecatorului se schimba potrivit
credintei religioase a judecatorulilor si procurorilor si este facultativa.
Refuzul depunerii juramantului atrage de drept nulitatea numirii in
functie.
Juramantul se depune in sedinta solemna, in fata judecatorilor instantei
sau, dupa caz, a procurorilor parchetului la care a fost numit judecatorul sau
procurorul, dupa citirea actului de numire.
Depunerea juramantului nu este necesara in cazul transferului sau al
promovarii judecatorilor sau procurorilor din alta functie. 11

2.4. Delegarea, detasarea si transferul magistratilor

Potrivit prevederilor art. 57 alin.1 din Legea nr. 303/2004 in cazul in care
o judecatorie, un tribunal sau un tribunal specializat nu poate functiona normal
din cauza absentei temporare a unor judecatori, existentei unor posturi vacante
sau altor asemenea cauze, presedintele curtii de apel, la propunerea
presedintelui respective instante din circumscriptia acelei curti de apel, poate
delega judecatori de la alte instante din circumscriptia mentionata cu acordul
scris al acestora.
Delegarea judecatorilor se face pe o perioada de cel mult 90 de zile intr-
un an si poate fi prelungita, cu acordul scris al acestora cel mult inca 90 de zile.

11
Popa Ion, Trata privind profesia de magistrate, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2007, pag.446.

8
 Delegarea judectorilor de la judecatorii, tribunale si tribunale
specializate, curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie se dispune cu
acordul scris al acestora de Consiliul Superior al Magistraturii.
Procurorii pot fi delegati in interesul serviciului cu acordul scris al
acestora inclusiv in functii de conducere de catre procurorul general al
parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie la parchetele din
cadrul Ministerului Public pe o perioada de cel mult 90 de zile intr-un an,
delegare ce poate fi prelungita cu acordul lor scris cel mult inca 90 de zile.
Pe perioada delegarii judecatorii si procurorii beneficiaza de toate
drepturile prevazute de lege pentru functia in care sunt delegati. Cand salariul si
celelalte drepturi banesti prevazute pentru functia in care a fost delegat sunt
inferioare, acesta isi pastreaza indemnizatia de incadrare lunara si celelalte
drepturi banesti.
Consiliul Superior al Magistraturii dispune detasarea judecatorilor si
procurorilor cu acordul scris al acestora la alte instante sau parchete, la
Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National al Magistraturii,
Ministerul Justitiei sau la institutiile subordonate acestora ori la alte autoritati
publice in orice alte functii inclusiv cele de demnitate publica numite la
solicitarea acestor institutii, precum si la institutii ale Uniunii Europene sau
organizatii internationale. Judecatorii si procurorii si personalul asimilat
acestora beneficiaza de drepturi si au obligatii stabilite prin normele speciale
ale institutiei la care sunt detasati.
Durata detasarii este cuprinsa intre 6 luni si 3 ani. Detasarea se
prelungeste o singura data, pentru o durata de pana la 3 ani, cu acordul celui
detasat si nu se poate face la instante sau parchete de nivelul superior celor la
care judecatorul sau procurorul are dreptul sa functioneze potrivit legii.
Perioada detasarii constituie vechime in functia de judecator sau procuror, si
dupa incetarea detasarii judecatorul sau procurorul revine in functia detinuta
anterior.
transferul judecatorilor si procurorilor de la o instanta la alata sau de la
un prachet la un alt parchet ori la o institutie publica se aproba la cererea celor
in cauza de Consiliul Superior al Magistraturii.
La cerere motivata judecatorii pot fi numiti in functia de procurori, iar
procurorii in functia de judecatori pe baza unui interviu in fata sectiei de
specialitate a Consliliului Superior al Magistraturii prin decret al Presedintelui
Romaniei la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii cu respectarea
conditiilor prevazute de lege.12

12
Magureanu Florea, Magureanu George, Organizarea sistemului judiciar, Editura Universul juridic, Bucuresti,
2009, pag.168-170.

9
 2.5. Suspendarea din functie si incetarea functiei de judecator si
procuror
Judecatorul sau procurorul este suspendat din functie in urmatoarele
cazuri (art.62 alin.1 din Legea nr.303/2004) :
 Cand a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa prin
ordonanta sau rechizitoriu ;
 Cand sufera de o boala psihica, care il impiedica sa-si exercite
functia in mod corespunzator.
Suspendarea din functie se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii.
In perioada suspendarii din functie judecatorului si procurorului nu i se
platesc drepturi salariale, perioada respectiva nu constituie vechime in
magistratura.
Cand suspendarea din functie inceteeaza iar acesta este repus in situatia
anterioara, i se platesc drepturi banesti de care a fost lipsit pe perioada
suspendarii din functie si i se recunoaste vechimea in magistratura pentru
aceasta perioada.
Boala psihica se constata printr-o expertiza de specialitate, la sesizarea
presedintelui instantei sau a conducatorului parchetului, ori a colegilor de
conducere iar suspendarea din functie se dispune pe perioada recomandata de
comisia medicala de specialitate.
Judecatorii si procurorii sunt eliberati din functie in urmatoarele cazuri
(art. 65 din Legea nr.303/2004) :
 Demisie ;
 Pensionare, potrivit legii ;
 Transfer intr-o alta functie, in conditiile legii ;
 Incapacitate profesionala ;
 Ca sanctiune disciplinara ;
 Condamnarea definitiva pentru o infrcatiune ;
 Daca au devenit lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori
sau colaboratori ai serviciilor de informatii ;
 Nepromovarea examenului prevazut la art.33 alin.14 ;
 Neindeplinirea conditiilor referitoare la cetatenia romana si la
starea de sanatate.
Eliberarea din functie se dispune prin decret al Presedintelui Romaniei la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
In cazul in care judecatorul sau procurorul cere eliberarea din functie
prin demisie, Consiliul Superior al Magistraturii poate stabili un termen de cel
mult 30 de zile de la care demisia sa devina efectiva, daca prezenta
judecatorului sau procurorului este necesara.

10
 Judecatorul sau procurorul eliberat din functie din motive neimputabile isi
pastreaza gradul profesional dobandit in ierarhia instantelor sau parchetelor. 13

2.6. Drepturile si indatoririle judecatorilor si procurorilor

Principalele drepturi ale magistratilor :
 Dreptul la o remuneratie pentru activitatea desfasurata in raport
cu nivelul instantei sau parchetului cu functia detinuta, cu vechimea
in magistratura si cu alte criterii prevazute de lege;
 Dreptul de a fi aparati impotriva oricarui act care le-ar putea
afecta independenta sau impartialitatea ori le-ar crea suspiciuni cu
privire la aceasta ;
 Dreptul de a se organiza sau sa adere la organizatii profesionale
locale, nationale sau internationale in acopul apararii intereselor lor
profesionale ;
 Beneficiaza de asigurare pentru risc profesional ;
 Beneficiaza anual de un concediu de odihna platit de 35 de zile
lucratoare ;
 Dreptul la concedii de studii de specialitate platite, concedii
medicale si alte concedii in conformitate cu legislatia in vigoare ;
 Dreptul la inchirierea locuintelor de serviciu ;
 Judecatorii si procurorii cu vechime continua in magistratura de 20
de ani beneficiaza la data pensionarii sau la data eliberarii din
functie de o indemnizatie egala cu 7 indemnizatii de incadrare
lunare brute impozabile.
Principalele obligatii ale magistratilor :
 Sa apere independenta justitiei ;
 Sa rezolve lucrarile in termenele stabilite si sa solutioneze cauzele
in termeni rezonabili in functie de complexitatea acestora si sa-si
respecte secretul profesional;
 Sa-si indeplineasca cu competenta si corectitudine indatoririle
profesionale ;
 Sa se abtina de la orice acte sau fapte de natura sa compromita
demnitatea lor in profesie si in societate ;
 Sa pastreze secretul deliberarilor si al voturilor la care a
participat, inclusiv dupa incetarea exercitiului functiei ;
 Sa aiba in timpul sedintelor de judecata tinuta vestimentara
corespunzatoare instantei la care functioneaza ;
 Sa impuna ordine si solemnitate in timpul solutionarii cauzelor. 14

13
Popa Ion, Op. cit., pag.509.
14
Magureanu Florea, Op. cit., pag.172-179.

11
 2.7. Raspunderea judecatorilor si procurorilor
Judecatorii si procurorii raspund civil, disciplinar si penal in fata legii.
Orice persoana poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii direct sau
prin conducatorii instantelor sau a parchetelor in legatura cu activitatea sau
conduita necorespunzatoare a judecatorilor sau a procurorilor, incalcarea
obligatiilor profesionale in raport cu justitiabilii, ori savarsirea de catre acestia
a unor abateri disciplinare.
Magistratii pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati preventiv numai cu
incuviintarea sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii.
Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori
judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura
raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta.
Constituie abateri disciplinare :
 Incalcarea prevederilor legale referitoare la declaratiile de avere
si de interese ;
 Desfasurarea de activitati publice cu caracter politic ;
 Manifestarea convigerilor politice in exercitarea atributiilor de
serviciu ;
 Exercitarea functiei cu rea credinta sau din grava neglijunta daca
fapta nu constituie infractiune.
Sanctiunile disciplinare care se pot aplica magistratilor proportional cu
gravitatea abaterilor sunt :
 Avertismentul ;
 Diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu pana la 15%
pe o perioada de la o luna la 3 luni ;
 Mutarea disciplinarea pe o perioada de la o luna la 3 luni la instanta
sau la un parchet situate in circumscriptia aceleasi curti de apel sau
aceluiasi parchet de pe langa aceasta ;
 Excluderea din magistratura.
Sanctiunile disciplinare se aplica de sectiile Consiliului Superior al
Magistraturii in conditiile legii sale organice. 15

15
Radu Cristina Roxana, Dreptul muncii, Editura CH Beck, Bucuresti, 2008, pag.292-295.

12
 Bibliografie

Monografii :

1. Atanasiu Alexandru, Luminita Dima – Dreptul muncii, Editura CH Beck,

Bucuresti, 2005
2. Beligradeanu Serban – Studii de drept roman al muncii , Editura CH
Beck, Bucuresti, 2007
3. Magureanu Florea, Magureanu George – Organizarea sistemului
judiciar, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009
4. Popa Ion - Tratat privind profesia de magistrat , Editura Universul
juridic, Bucuresti, 2007
5. Radu Cristina Roxana – Dreptul muncii, Editura CH Beck, Bucuresti,
2008
6. Ticlea Alexandru – Tratat de dreptul muncii, Editia a II-a, Editura
Universul juridic, Bucuresti, 2007
7. Stefanescu Traian Ion – Tratat de dreptul muncii, Editura Wolters
Kluer, Bucuresti, 2007
8. Zidaru Petrache – Complinirea dreptului. Organizarea si functionarea
sistemului judiciar, Editura Indaco, Bucuresti, 2008

Acte normative :

1. Legea nr.303/2004 privind statutul judecaorilor si procurorilor

13