“Metode de îmbunătăţire a performanţelor

manageriale în rezolvarea dilemelor etice”

Studenta anului III

grupa BA-805
Specialitatea Business şi Administrare
Pintea Valeria

Chisinau 2011
 Cuprins :

I. Dimensiunea etica a managerului

II. Repere istorice şi evoluţia eticii manageriale

III. Dileme etice în organizaţie si metode de solutionare a acestora

2
I. Dimensiunea etica a managerului
În lumea afacerilor, oamenii sunt adesea puşi în faţa unor dileme. Prin deciziile pe care le iau, ei sunt
nevoiţi să acorde prioritate unor valori în detrimentul altora (respectarea unor termene de livrare sau
respectarea normelor de calitate, încadrarea în limitele bugetului sau siguranţa condiţiilor de lucru,
responsabilitatea faţă de clienţi, comunitate, angajaţi sau acţionari, calitate sau preţul produselor etc).
Interogaţia etică este drumul ce trebuie urmat pentru a găsi răspunsul corect la dilemele morale pentru a
soluţiona arbitraje dificile şi pentru a alege între imperative contrarii.

• Ce este bine? Ce este adevărat?

Ce este corect? • Ce este
Ce este cinstit? responsabil?...

Acestea sunt tot atâtea întrebări în faţa cărora omul a fost pus din cele mai vechi timpuri.
Problemele de mai sus sunt strâns legate de nevoia acută a individului de a se integra într-o comunitate,
nevoie care-l împinge adesea să-şi depăşească propriile instincte şi să ţină cont de consecinţele posibile
ale faptelor sale asupra celorlalţi. Din multiplele opţiuni posibile va trebui aleagă cea care, fiind în
concordanţă cu propriile interese, nu aduce atingere binelui comun. La baza acestei alegeri vor sta
întotdeauna anumite norme, principii, reguli, un anumit sistem de valori individuale sau de grup.
Bine, rău, valori, norme, principii, reguli, binele comun. Cu aceste noţiuni operează una dintre
cele mai vechi discipline umaniste: etica.
La originea cuvântului etică stă grecescul ethos, care înseamnă caracter, obicei, morav. Etos este
utilizat şi astăzi în limba română pentru a defini:
1) un ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci, moralitate;
2) specificul cultural al unei colectivităţi".
În ceea ce priveşte cuvântul morală, rădăcinile sale se află în limba latină, mos-moris însemnând
morav, obicei, regulă.
Înţelesul actual al celor două cuvinte, aşa cum îl consemnează Dicţionarul Explicativ al Limbii
Române, este:
- pentru etică:
1) ştiinţă care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare şi cu rolul lor în
viaţa socială;
2) totalitatea normelor de conduită morală corespunzând ideologiei unui anumit grup sau
societăţi."
- pentru morală:
1) ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de
colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege ci de opinia publică;
2) disciplina ştiinţifică ce se ocupă cu normele de comportare ale oamenilor în societate.
Într-un sens mai larg, morala poate fi considerată ca unitate a valorilor şi anti-valorilor, a binelui
şi a răului, însă moral este asimilat ideii de bine, pozitiv.
De foarte multe ori cotidianul ne confruntă cu situaţii care ies din sfera preocupărilor morale,
multe dintre deciziile pe care le luăm în viaţă neavând o implicaţie morală. Toate acestea intră în sfera
amoralului. Însă, atunci când răul moral se săvârşeşte cu intenţie (normele sunt încălcate în cunoştinţă de
cauză), faptele şi persoanele devin imorale.

3
În viaţa privată sau în rolul său la locul de muncă - manager sau simplu angajat, fiecare individ trebuie să
reflecteze asupra deciziilor pe care intenţionează să le adopte, evaluând consecinţele acestora din punct
de vedere moral.
Domeniile la care se referă responsabilităţile etice ale unei firme şi aspectele implicate sunt următoarele :
- proprietari (profituri; riscuri);
- salariaţi (angajare; promovare; transferare; schimbare din funcţie; retrogradare; demitere;
concediere; salarii; premii; sancţiuni);
- clienţi (calitatea produselor şi serviciilor; informaţii asupra conţinutului produselor; preţ;
responsabilităţi şi servicii după vânzare);
- comunitate (protejarea mediului; sprijin bănesc şi material pentru servicii de sănătate, educaţie,
învăţământ, cultură);
- instituţii ale statului (centrale şi locale)

Problematica eticii afacerilor se concretizează într-o serie de relaţii între persoane, între grupuri sau între
acestea şi diferite categorii de organizaţii
În dorinţa lor de a obţine câştiguri imediate cât mai mari, companiile unele companii apelează la o serie
de practici neetice, care de regulă au efecte defavorabile asupra consumatorilor şi a societăţii în general.
Printre cele mai comune practici neetice menţionam:
• utilizarea unor metode cât mai sofisticate de
distribuţie şi promovare a vânzărilor, ceea ce se Creşterea preţurilor,
concretizeză în creşterea exagerată a preţurilor; cauzată de:
• practici incorecte de marketing, concretizate
în promovare, preţuri şi ambalaje incorecte, vânzări
condiţionate etc;
Costuri Costuri
• ştiri şi publicitate false; Costuri mari de exagerate
mari de promovare de
• discriminarea candidaţilor la angajare sau şi reclamă cercetare
distribuţie
chair a propriilor angajaţi în funcţie de diverse a pieţei
criterii cum ar fi: etnia, genul, vârsta, arientarea
sexuală sau religia.
Figura 1.4. Implicaţii negative asupra
consumatorului cauzate de impactul acţiunilor
neetice ale companiilor

Pentru asigurarea caracterului etic al afacerilor, managerii trebuie să întreprindă următoarele acţiuni:
- formularea clară a obiectivelor, politicilor, regulilor şi a codului de conduită;
- iniţierea unor programe de pregătire etică pentru toţi salariaţii;
- utilizarea standardelor etice în procesul de evaluare a salariaţilor;
- asumarea de către manageri a responsabilităţii privind abaterile de la etică;
- încurajarea salariaţilor să promoveze un comportament etic;
- apelarea la specialişti pentru analiza comportamentului etic.
În funcţie de atitudinea faţă de etica afacerilor, pot exista trei categorii de manageri:
• manageri amorali;
manageri imorali

4
 • manageri morali.

Caracteristicile managerilor amorali

• Nu gândesc că etica şi afacerea ar putea constitui un “mix”;
• Consideră că afacerea şi etica sunt două lucruri total separate;
• Nu consideră dimensiunea etică drept raţionament în luarea deciziilor;
• Nu are “complexe” din punct de vedere etic;
• Bine intenţionat, dar fără să îşi facă probleme din punct de vedere etic;
• Problematica etică este neutrală.
Caracteristicile managerilor imorali
• Fac rău în mod intenţionat;
• Orientaţi pe propria persoană;
• Grijuliu numai faţă de propria persoană şi faţă de profitul organizaţiei sale;
• Opoziţie activă faţă de tot ce este drept, corect, cinstit;
• Lipsa preocupării faţă de stakeholderi;
• O gândire de genul “dacă sunt etic nu îmi foloseşte la nimic”.
Caracteristicile managerilor morali
• Acţionează conform celor mai înalte reguli de comportament etic;
• Iau în considerare cele mai înalte standarde profesionale;
• Promovează un leadership etic, dezinteresat;
• Obiectivele sunt stabilite conform perceptelor etice;
• Manifestă integritate morală;
• Îmbrăţişează spiritul dreptăţii şi a legalităţii.

Aceste orientări ale managerilor se concretizează şi în trasăturile managementului unei organizaţii, care
poate fi amoral, moral sau imoral. Dacă primul nu se raportează la etică, caracteristicile celorlalte două
sunt redate în tabel:

Management imoral Management moral

Normele etice
Deciziile de management, acţiunile şi Acţiunile managerilor sunt în conformitate cu
comportamentul implică opoziţie activă standardele eticii. Comportamentul este drept,
faţă de tot ceea ce este etic, moral. cinstit.
Motivaţia
Managerii sunt preocupaţi numai de Managerii doresc să aibă succes, dar numai în
propriile interese şi de câştigurile condiţiile respectării perceptelor eticii
companiei. (corectitudine, justiţie, dreptate).
Scopurile

5
 Management imoral Management moral
Profitabilitate şi succes organizaţional cu Profitabilitate rezonabilă obţinută în limitele
orice preţ. standardelor legale şi a perceptelor eticii.
Atitudinea faţă de legi
Prevederile legale sunt considerate ca Respect pentru litera şi spiritul legii.
bariere pe care managerii trebuie să le Prevederile legii sunt considerate ca restricţii
ocolească pentru a realiza ceea ce doresc. minime pentru un comportament etic.
Strategia
Exploatează orice şansă pentru creşterea Strategiile au la bază o atitudine cinstită faţă
câştigurilor. Folosirea situaţiilor de parteneri.
conjuncturale în detrimentul partenerilor.
Atitudinea faţă de comunitate
Nu au nici o obligaţie. Orice cheltuială Organizaţia responsabilă pentru efectuarea
pentru comunitate este făcută numai dacă unor cheltuieli în beneficiul comunităţii
aduce câştiguri evidente şi imediate. (servicii de sănătate, cheltuieli pentru
educaţie, cultură etc).

II. Repere istorice şi evoluţia eticii manageriale

În abordarea problematicii privind etica afacerilor, în ultimele decenii pot fi identificate o serie de mutaţii
esenţiale. Chiar dacă practicile manageriale ale companiilor au înregistrat progrese în ultimii 30 – 40 de
anii, aşteptările societăţii au crescut într-un ritm mult mai rapid, ceea ce a făcut ca problemele etice să
devină tot mai acute.

Anii Climatul etic Dileme etice majore Acţiuni

• Climat social tensionat.
Sentimente anti-
răzbinice.
• Relaţii de adversitate a
salariaţilor faţă de
1960 - 1969
• Abordări prin prisma
protejării mediului.
• Tensiuni între salariaţi.
• Abordările privind
drepturile civile sunt
• Companiile încep să
stabilească "Coduri de
conduită" şi "declaraţii
privind valorile
organizaţiilor".

management. dominante. • Apariţia "responsabilităţii

• Schimbarea valorilor sociale".
• Onestitatea.
de la "loialitate faţă de • Companiile încep să
• Schimbări în etica
angajator" spre stabilească standarde etice
muncii.
"loialitate faţă de prin departamentele juridice
idealuri". • Escaladarea folosirii şi cele de personal.
drogurilor.
• Vechile valori încep să
fie "casate".

6
Anii Climatul etic Dileme etice majore Acţiuni
• Apariţia unor • Salariaţii devin mai • Orientarea companiilor spre
scandaluri, îndeosebi în militanţi, mai activi legalitate.
industria de apărare. (salariaţii împotriva • Apariţia valorilor orientate
• Apariţia recesiunii mentalităţilor spre comportamentul etic şi
economie. managerilor). responsabilitatea socială.
1970 – 1979

• Creşterea şomajului. • Abordări prin prisma • Apariţia unor reglementări

drepturilor omului privind “compatibilitatea” şi
• Sporesc abordările din
(câştiguri, siguranţa “conflictul de interese”.
punct de vedere al
locurilor de muncă). Abordări corelate privind
mediului.
• Obţinerea de avantaje “corupţia” la nivel de stat şi
• Publicul « presează »
economice prin “practici neetice” la nivelul
companiile să fie mai
valorificarea companiilor.
responsabile din punct
« atuurilor » politice.
de vedere etic.

Anii Climatul etic Dileme etice majore Acţiuni

• Redefinirea "Contractul
social" între angajaţi şi
angajatori.
• Contractul social
1980 - 1989
• Mită şi practici • Apariţia unor coduri de etică
contractuale ilegale. pentru servicii
• Influenţarea vânzărilor guvernamentale (SUA).
cu amănuntul prin • Apariţia oficiilor /

începe să fie în practici neetice. organismelor pentru etica

conformitate cu unele • Reclamă înşelătoare. afacerilor.
reguli foarte stricte. • Unele întreprinderi
• Fraude financiare.
• Erodarea loialităţii faţă înfiinţează posturi cu
• Apariţia problematicii
de angajatori. responsabilităţi privind etica
privind "transparenţa".
• Dezvoltarea unor afacerilor.
standarde etice şi a
unor reguli de sănătate.

7
Anii Climatul etic Dileme etice majore Acţiuni
• Expansiune globală a • Practici de muncă • Ghiduri Federale de
preocupărilor pentru nesigure în ţările lumii comportament (SUA).
etica afacerilor. a treia. • Implicarea instituţiilor
• Preocupări majore • Creşterea internaţionale financiare în
pentru problematica responsabilităţii măsurarea corupţiei şi în
mitei şi a abordărilor companiilor pentru elaborarea strategiilor
privind mediul. daunele personale naţionale anticorupţie.
1990 – 1999

• Pericolul problemelor provocate (companii de • Includerea performanţelor

Internetului ca urmare ţigări, de chimicale). privind etica afacerilor în
a unor trăsături • Practici incorecte de rapoartele anuale ale
culturale. O serie de management financiar companiilor.
comportamente şi fraudă Conjugarea eforturilor, la
« uitate » încep să nivel guvernamental, de
revină în actualitate prevenire şi stopare a
corupţiei cu promovarea
comportamentului etic, la
nivelul companiilor.

8
Anii Climatul etic Dileme etice majore Acţiuni
• Creşterea economică • Crime electronice. • Corelarea activităţii
fără precedent este Acces la datele instituţiilor internaţionale
însoţită de falimente şi personale. financiare şi a organismelor
eşecuri ale politicilor • Practici financiare specializate în măsurarea
financiare ale unor incorecte. corupţiei şi în elaborarea
companii. Corupţie internaţională. strategiilor naţionale
• "Problemele" etice anticorupţie.
• Furturi de proprietate
distrug / erodează intelectuală. • Creşterea eforturilor
prestigiul unor anticorupţie.
companii Apariţia unor reglementări
• Datele personale / legislative, cu reguli foarte
confidenţiale sunt stricte privind etica
accesate de hackeri afacerilor.
care produc mari • Legătura dintre
2000 - prezent

daune afacerilor şi "responsabilitatea socială a

agenţiilor companiilor" şi "integritatea
guvernamentale. managementului".
• Acte de terorism şi o • Apariţia şi dezvoltarea pe
serie de acte de plan internaţional a unor
agresiune la nivel centre de etica afacerilor
internaţional. pentru a servi necesităţilor
• Globalizarea afacerilor globale.
economică • Convenţia privind mita,
determină şi o elaborată de OCDE (1997 -
abordare globală 2000).
privind • Comportamentul etic şi
comportamentul etic responsabilitatea socială a
în afaceri companiilor tind să devină
principalii factori în
asigurarea prestigiului
companiilor şi a succesului
acestora în afaceri.

III. Dileme etice în organizaţie si metode de solutionare a acestora

De George şi Webley1 enumeră următoarele subiecte care constituie în mod frecvent dileme în etica
afacerilor: etica personală; drepturile salariaţilor; securitatea / siguranţa consumatorului; discriminarea;
practicile financiare (contabile); utilizarea energiei; negocierea în interiorul/exteriorul organizaţiei;
globalizarea afacerilor; responsabilitatea organizaţiilor; relaţiile cu corporaţiile; semnalele de alarmă;
1

9
Internetul şi protejarea intimităţii; protecţia animalelor şi cercetarea; spionajul industrial; practicile de
corupţie; salariile directorilor; eradicarea foametei în ţările subdezvoltate.
Un sondaj pe această temă, efectuat pe un eşantion de 300 de companii din S.U.A., a ilustrat
faptul că în topul dilemelor etice se află conflictele de interes ale angajaţilor, cadourile incorecte
pentru persoanele de la nivel central, hărţuirea sexuală (91%), plăţile neautorizate (85%), acţiunea
afirmativă, spaţiul privat al angajatului (84%), problemele de protecţie a mediului (82%), urmărirea
sănătăţii angajatului (79%), conflictele între etica firmei şi practicile de afaceri (77%). Semnalele de
alarmă preocupă un procent de 63% dintre respondenţii anchetei. După cum se pare, salariile directorilor
nu constituie un motiv de îngrijorare, situându-se pe ultimul loc în topul respectiv (37%).
Managerii resurselor umane se confruntă frecvent cu numeroase dileme cum ar fi: drepturile
salariaţilor, discriminarea, hărţuirea sexuală, semnalele de alarmă, acţiunea afirmativă, spaţiul privat al
angajatului, urmărirea sănătăţii angajatului, etica personală, conflictele de interese ale angajaţilor,
condiţiile de muncă, asigurarea bunăstării la locul de muncă al angajaţilor, oferirea de şanse egale,
etc.
În activitatea lor aceştia se confruntă cu situaţii care le testează credinţele şi standardele etice. Adesea
ambigue şi neaşteptate aceste „dileme etice” fac parte din provocarea pe care o reprezintă societatea
modernă. O „dilemă etică” apare atunci când o persoană trebuie să aleagă o cale de acţiune posibilă
care, deşi oferă perspectiva satisfacerii unor interese proprii sau generale, poate fi considerată lipsită
de etică. Este o situaţie în care nu este evident ce este bine şi ce este rău.. O dilemă etică apare atunci
când toate alternativele posibile din cercetările efectuate au o consecinţă negativă în plan social.
Binele sau răul nu poate fi precizat şi clar identificat. În primul rând, dilemele etice sunt generate de
raportul dintre performanţele sociale şi cele economice, realizarea echilibrului fiind deosebit de dificil,
mai ales în condiţiile inexistenţei unei informaţii complete care să poată crea o imagine globală asupra
dimensiunilor economice, a angajamentelor sociale precum şi a consecinţelor sociale generate de un
comportament pur economic. Este şi cazul revendicărilor pe care le pretind unele minorităţi (“grupuri
de presiune dedicate unei singure cauze, pe care o consideră de o moralitate incontestabilă) - nu
urmăresc să obţină sprijinul majorităţii şi nici măcar să o atragă, căci astfel s-ar putea să fie nevoie să
recurgă la compromisuri”.
Unele dintre cele mai frecvente dileme etice în sfera afacerilor cuprind falsificarea facturilor, oferirea
şi acceptarea mitei, falsificarea semnăturilor, şi minţirea motivelor de absenţă de la serviciu (invocarea
motivelor de boală). În ceea ce priveşte activitatea managerului de resurse umane, a acţiona etic se
referă la ceea ce trebuie să facă acesta, cum trebuie să acţioneze referitor la factorul uman pe care îl
are în subordine. A determina acţiunile specifice nu este întotdeauna uşor. Aspectele etice din
management, care coincid frecvent şi cu cele din domeniul resurselor umane, prezintă în general cinci
dimensiuni:
• Consecinţe extinse: deciziile etice au consecinţe mult mai vaste decât deciziile în sine.
Închiderea unei fabrici şi mutarea acesteia în altă locaţie are impact asupra lucrătorilor,
familiilor lor, comunităţii şi a altor afaceri. Renunţarea la o anumită piaţă de desfacere (datorită
concurenţei) are efecte nu numai asupra organizaţiei, dar şi asupra cererii şi a comunităţii
respective, prin implicaţiile asupra economiei locale şi naţionale.
• Alternative multiple: în majoritatea situaţiilor decizionale există mai multe alternative. Decizia
de a stabili câtă flexibilitate să oferi salariaţilor cu probleme familiale astfel încât să nu afectezi
interesele altor salariaţi
• Rezultate mixte: deciziile ce implică aspecte etice necesită deseori aprecierea rezultatelor pozitive
prin prisma celor negative. Păstrarea locurilor de muncă pentru unii salariaţi dintr-o instituţie
poate necesita eliminarea posturilor altor salariaţi. Rezultatul va fi un mixaj de rezultate
pozitive şi negative, atât pentru organizaţie cât şi pentru salariaţi afectaţi.
• Consecinţe incerte: deseori, consecinţele deciziilor cu caracter etic sunt necunoscute.

10
 • Efecte personale: deciziile etice afectează deseori viaţa personală a salariaţilor, a familiilor lor
sau a altor persoane.

Numeroase dileme etice sunt legate de modul de exercitare a leadership-ului. În lupta pentru
supremaţie sau supravieţuire pe piaţă managerii iau decizii care nu întotdeauna sunt coniderate etice de
toate persoanele. Unele comportamente care aduc atingere eticii într-un fel sau altul apar datorită
imposibilităţii de a echilibra balanţa între diferite interese care se manifestă concomitent şi care în
aparenţă ar aduce fiecare, separat, un anumit beneficiu pentru firmă. Întrebările la care se caută caută
răspuns sunt numeroase, dar calea corectă va fi vizibilă numai după o reflecţie sistematică:

• Cum se înclină balanţa între etică şi machiavelism în faţa provocărilor cu care se confruntă
astăzi organizaţiile moderne?
• Care sunt valorile care susţin misiunea organizaţiei şi cum sunt acestea formulate?
• Care sunt implicaţiile discrepanţei între valorile expuse (asumate public) şi valorile puse în
practică?
• Cum se rezolvă conflictul între abaterile de la etică pe termen scurt şi beneficiile pe termen
lung?
• Cum pot fi impuse în organizaţie valorile formulate de top-management?
• Cum ar trebui să acţioneze un decident ţinând cont de faptul că de cele mai multe ori nu pot
fi satisfăcute interesele tuturor colaboratorilor iar a mulţumi pe cineva poate să
nemulţumească pe alţii?
• Care ar putea fi o soluţie posibilă în momentul în care o problemă dintr-un anumit loc poate
deveni o problemă în alt loc? Cât de responsabil/ responsabilă este un lider sau o echipă în
luarea deciziilor care implică rezultate viitoare nesigure?
• Cum este stabilită credibilitatea?
• Cât de etic este să aplici un concept, o cunoştinţă din ştiinţele comportamentale (analiza
tranzacţională, programarea neuro-lingvistică, etc.) pentru a obţine ce vrei?
• Dacă supravieţuirea organizaţiei tale este în joc, cât de departe ai merge cu compromiterea
valorilor principiilor tale etice?
O altă categorie de dileme etice orientează atenţia spre echipa de muncă. Activităţile alocate fiecărui
membru determină sau depind la rândul lor de alte sarcini ale altor membri din echipă, iar o eroare “de
etică” a unuia dintre ei generează un “efect în lanţ” care poate compromite întregul rezultat pentru care
recompensa sau penalizarea este comună. Preocuparea pentru etică presupune mai multe semne de
întrebare care caută expertiză:
• Ce ar trebui să facă o echipă de lucru care trebuie să diversifice componenţa sa, dar este
mulţumită cu membrii prezenţi, ceea ce exclude diversitatea (e.g. etnicitate, sex, religie,
opinii politice)?
• Cum ar putea echipa să opereze cu normele care elimină sau compromite comportamentul
etic?
• Dacă un membru al echipei de lucru violează un principiu etic, cum ar trebui să se comporte
echipa?
• Cum ar putea realiza echipa un audit de etică în privinţa practicilor pe care le desfăşoară?

Nu este uşor să fie găsite soluţiile pentru dilemele etice. Managerii trebuie să investigheze cu multă
atenţie toate aspectele problemei şi să adopte o decizie care să fie judecată după consecinţele sociale şi
mai puţin după rezultate economice de moment. “Practicarea unui management modern, bazat pe
11
coordonate morale, a dovedit că rezolvarea dilemelor manageriale este în corelaţie cu valorile
personalităţilor individuale angajate în actul decizional managerial.

Orice dilemă etică apărută în viaţa organizaţiei poate crea tensiuni, distorsiona bunul mers al activităţii şi
întârzia obţinerea obiectivelor. Reprezintă în esenţă un studiu de caz pe care managerii trebuie să îl
rezolve punându-şi amprenta propiilor valori, respectând principiile declarate, aplicând cunoşinţele şi
experienţa acumulate de-a lungul timpului prin confruntarea cu situaţii similare.

Etapele necesare în rezolvarea unui studiu de caz pe teme de etică sunt următoarele:
1. Definirea problemei, luând în considerare valorile organizaţionale şi liniile de acţiune. Care sunt
factorii implicaţi? Există alte persoane în organizaţie cu care trebuie să se colaboreze: acele
grupuri sau acei indivizi care sunt cei mai afectaţi de această decizie?
2. Determinarea naturii problemei: dacă este de domeniul eticii sau dacă este doar o decizie
administrativă.
3. Definirea rezultatului aşteptat pentru situaţia în care s-a constatat o abatere de la etică. Cine va fi
afectat de decizie? Cine altcineva trebuie să fie implicat în rezolvarea dilemei pe parcursul
acţiunii?
4. Identificarea elementelor problemei care privesc etica.
5. Identificarea dificultăţii rezolvării obstacolelor şi determinarea modului în care acestea pot fi
depăşite.
6. Dezvoltarea de soluţii alternative şi evaluarea acceptabilităţii acestora din punct de vedere legal,
moral şi al afectării perspectivelor afacerii. Soluţia respectivă este în concordanţă cu misiunea,
valorile şi imaginea care se doreşte pentru organizaţie?
7. Selectarea celei mai bune soluţii care poate fi implementată cu costuri rezonabile, atât pe termen
scurt, cât şi pe termen lung, cu minimum de afectare (întrerupere) a derulării activităţilor şi cu o
înaltă probabilitate de succes.

Unul dintre instrumentele care pot fi folosite în analiza şi rezolvarea unei dileme etice îl reprezintă
„Fişa de evaluare a unei dileme etice”:

Fişa de evaluare a unei dileme etice

Problema Dilem Factori Părţi/Persoane Soluţii Avantaje şi Criteriul Soluţia

decizional a etică de implicate/afectat alterna dezavanaje (criteriil optimă
ă influenţ e -tive pt. fiecare e) pt.
ă soluţie de această
alternativă decizie situaţie
între
soluţiile
alterna-
tive

12
Cum vom decide în cazul dilemelor etice?
Standardele noastre morale legate, de exemplu, de corect, just, drept, diferă de un individ la altul,
datorită diferenţei de valori la care se raportează. Prin urmare, nimeni nu poate spune cu certitudine că
un anume standard moral este bun sau rău, dar se poate dovedi dacă el exprimă o obligaţie faţă de alţii
şi nu numai un beneficiu fată de noi înşine.
De cele mai multe ori e foarte dificil, chiar şi în cele mai simple situaţii, să distingem între noi şi ceilalţi,
între beneficii şi obligaţii şi, în mod particular este greu să faci aceste distincţii în domeniul afacerilor,
unde un beneficiu pentru unii poate reprezenta o daună (sau o obligaţie neplăcută) pentru alţii.
În soluţionarea dilemelor etice, întrebările cheie sunt:
• Cine ar câştiga şi cât de mult?
• Cine va pierde şi cât de mult?
Peter Drucker arată că proprietarul, omul de afaceri, managerii trebuie să-şi “asume conştient
responsabilitatea pentru binele comun şi să-şi înfrâneze interesul propriu şi autoritatea atunci când
executarea lor dăunează acestora şi libertăţii individuale”2, viziune conservatoare, exigentă, izvorâtă
din ideea unei orânduiri sociale bazate pe un scop moral în care acceptarea responsabilităţilor, a
îndatoririlor şi a obligaţiilor justifică revendicarea drepturilor.

Un cumul de reguli morale, izvorâte din respectarea celor mai elementare noţiuni de etică trebuie să
conţină:
1. Respectarea angajamentelor făcute. Toţi dorim să avem certitudinea că promisiunile făcute de alţii
sunt în totalitate îndeplinite, pentru că nerespectând această normă elementară, interacţiunea socială
construită cu efort tinde a se opri iar afacerile vor eşua. Orice teorie morală este inutilă în condiţiile în
care omul nu-şi respectă promisiunile făcute, corect şi la timp.
2. Nonviolenţa. Afectarea integrităţii fizice şi presiunile psihice conduc la apariţia unor complexe, cu
implicaţii negative asupra mediului de lucru; vor fi ascunse adevăruri şi va fi denaturată viaţa. Cu
drepturi şi obligaţii nominalizate în coduri de comportament se poate construi o cale de dialog prin care
se pot preveni conflictele violente.
3. Ajutorul mutual. Moralitatea şi codul etic reglementează comportamentul uman în comunitate,
incluzând activităţile individului direcţionate spre o colaborare în interesele comune ale grupului dar şi
pentru interesele individuale ale fiecăruia. Chiar dacă unii consideră că această deschidere în interesul
individului poate afecta armonia, trebuie realizată în condiţiile în care costul pentru realizarea
dezideratului nu este prea mare.
4. Respectul pentru persoană. Morala comunităţii solicită a privi şi a considera alte persoane ca pe sine
însuşi, tratând serios problemele şi interesele lor, acceptându-le ca legitime.
5. Respectul pentru proprietate. Persoanele doresc să uzeze de dreptul de proprietate asupra bunurilor,
iar dacă ele consideră că propriul corp este o proprietate, acest aspect reprezintă un corolar al respectului
pentru persoană.

Principiile fundamentale utilizate în soluţionarea problemelor de etică a afacerii sunt:

• integritatea angajaţilor în desfăşurarea activităţilor;
• obiectivitatea, eliminând conflictele de interese, influenţele externe în realizarea unor
oportunităţi;
• competenţă, conştiinciozitate, aptitudini profesionale ale managerilor şi personalului
angajat în afaceri;
• confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării activităţilor, cu excepţia
situaţiilor impuse de lege când se impune dezvăluirea acestor informaţii;
• servicii în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante.

13
Cele mai comune probleme de natură etică sunt: conflictele de interese ale angajaţilor, darurile,
hărţuirea sexuală, plăţi neautorizate, spaţiul privat al angajaţilor, probleme de mediu, securitate muncii,
politica de preţuri, discriminările de orice fel, etc.

Există numeroase cazuri în care angajaţi ai unor firme dau dovadă de lipsă de etică în afaceri. De

exemplu:

• acordarea unor comisioane ilegale pentru obţinerea de informaţii confidenţiale despre firmele
concurente;
• trafic ilegal cu produse aflate în monopolul statului;
• desfăşurarea unor activităţi neautorizate;
• folosirea unor documente cu regim special false sau procurate în mod ilegal;
• cazurile de evaziune fiscală, economie subterană;
• înşelarea corpurilor de control a statului;
• utilizarea unor bunuri fără provenienţă legală, etc.

Managerii sunt obligaţi să nominalizeze toate persoanele şi grupurile din interiorul sau exteriorul
organizaţiei care au legături, angajamente, acţiuni sau interese în realizarea sau valorificarea
performanţelor firmei.

14