FIȘĂ DE LUCRU – ERORI SEMANTICE

ORA 1 - CONFUZIA PARONIMICĂ

Paronimele sunt cuvinte care se aseamănă unul cu celălalt din punct de vedere al formei, dar se
deosebesc (complet) în ceea ce priveşte înţelesul sau semnificaţia: numeral - numerar, prenume - pronume,
glaciar - glacial, original - originar etc.
Una dintre cauzele utilizării greşite a neologismelor este paronimia. În limba română există cuvinte
cu origini şi cu sensuri diferite care sunt însă asemănătoare din punct de vedere al formei. Mica diferenţă, de
multe ori constând dintr-un singur sunet, creează confuzii între aceste cuvinte, pentru că nu se ţine seama de
sensurile şi de originea lor.
Situaţii de paronimie:
Eminent - iminent. Primul termen cunoaşte în limba română aceleaşi sensuri ca în limbile neolatine
din care provine: „care se distinge din calităţi intelectuale deosebite; excepţional, superior, remarcabil,
excelent” (DEX).
Paronimul iminent are sensuri complet diferite: „care este gata să se producă, să se întâmple şi care
nu se poate amâna sau evita, inevitabil” (DEX). Nu poate exista aşadar o legătură de sens între eminent şi
iminent. Apropierea care se face uneori între cei doi termeni este greşită şi dovedeşte necunoaşterea
sensurilor acestor cuvinte.
a emigra - a imigra. Confuzia între aceste paronime se produce pentru că sensurile lor par a fi foarte
apropiate. a emigra înseamnă „a pleca din patrie şi a se stabili (definitiv sau temporar) în altă ţară; a se
expatria” (DEX). În aceeaşi familie lexicală intră termeni ca emigrant şi emigraţie. Paronimul a imigra
înseamnă „a veni într-o ţară străină pentru a se stabili aici” (DEX). Acelaşi sens îl au cuvintele apropiate
imigrant şi imigraţie. Distincţia dintre a emigra şi a imigra se face în funcţie de sensul deplasării, dintr-o
direcţie în alta.
ATRACŢIA PARONIMICĂ este fenomenul prin care un paronim care e folosit mai frecvent în
limbă, deci mai familiar vorbitorului, îl „atrage” pe cel care este mai puţin cunoscut, substituindu-se acestuia
din urmă. Astfel, a gira, care înseamnă „a garanta” (din it. girare), se foloseşte tot mai frecvent în locul lui a
gera, care înseamnă „a conduce”, „a administra în numele cuiva” (din fr.gérer). Atracţia paronimică
reprezintă, de fapt, o confuzie paronimică şi devine sursa unor greşeli de limbă.
Atracţia paronimică este un aspect al etimologiei populare, fenomen care constă în „modificarea
formei unui cuvânt (recent intrat în limbă sau mai puţin cunoscut) sub influenţa unui cuvânt mai cunoscut cu
care prezintă asemănări de formă şi uneori de sens” (DEX). Aşa, de exemplu, în descântecul Melc,melc,/
Cotobelc,/ Scoate coarne boiereşti, cuvântul boiereşti a înlocuit termenul boureşti, adică „mândre”,
„falnice”, ca ale bourului de odinioară. Tot astfel, firoscos este o etimologie populară pentru filozof ori
lăcrămaţie, pentru reclamaţie.
APLICAȚII
1. Reţine semnificaţia fiecărui paronim din exemplele de mai jos; scrie-l pe caiet, integrându-l într-
un context potrivit:
 • Substantive:
diferenţă (deosebire, nepotrivire) – deferenţă (stimă, res pect, consideraţie, condescendenţă);
fiabilitate (ansamblul calităţilor unui sistem tehnic care determină capacitatea acestuia de a fi utilizat
un timp cât mai îndelungat) – friabilitate (însuşire de a fi fărâmicios, casant, friabil);
jantă (partea exterioară a unei roţi de automobil, de bicicletă etc.) – geantă (servietă, poşetă);
perceptor (furnizor însărcinat cu încasarea impozitelor şi taxelor oficiale) – preceptor (persoană
însărcinată cu educarea şi instruirea unui copil, pedagog, educator).
• Adjective:
cauzal (privitor la cauză, de cauză) – cazual (1. care are un character întâmplător, care depinde de
împrejurări, acciden tal; 2. care arată cazul gramatical);
destins (relaxat, calm, liniştit) – distins (plin de elegan ţă, fineţe, distincţie);
ordinal (care indică, într-o serie, locul, ordinul numeric) – ordinar (obişnuit,normal, comun).
• Verbe:
a colabora (a participa la elaborarea unei acţiuni) – a corobora (a consolida,a întări);
a enerva (a se înfuria, a se irita) – a inerva (a forma reţeaua de nervi a unuiţesut);
a preleva (a detaşa, a extrage, a lua o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu) – a prevala (a avea
preponderenţă, a predomina);
a proveni (a se trage, a-şi avea obârşia) – a preveni (a prevesti, a avertiza).
2. Alege din fiecare pereche de paronime cuvântul care este adecvat contextului:
saşiul/ şasiul maşinii, călătoreşte pe spezele/ speţele (cuiva), i-a relevat/ revelat taina, judecător
refuzat/ recuzat de inculpat, prinos/ prisos de bunuri materiale, cabinet dental/ dentar.
3. Explică următoarele etimologii populare ca aspect al atracţiei paronimice:
filigram, brusculadă, arcoladă, (nume şi) pronume.
4. Identifică acele cuvinte care sunt utilizate greşit ca rezultat al unor confuzii paronimice (toate
exemplele sunt din comediile lui I.L. Caragiale):
• Hehei! Unul e Galibardi: om, o dată şi jumătate! […] Ei, giantă latină, domnule, n-ai ce-i mai
zice.
• Jupân Dumitrache, adică să am pardon de impresie, eu gândesc că numa’ ţi-ai făcut spaimă
degeaba.
• Bravos, bobocule! Nu m-aşteptam ca tocmai dumneata să te pronunţi cu aşa iluzii în contra mea…

ORA 2 – PLEONASMUL ȘI TAUTOLOGIA

Pleonasmul (din gr. pleonasmos „a fi în plus”) este o greşeală de limbă care ia naştere din folosirea
alăturată a două sau mai multe cuvinte, dintre care unul repetă parţial sensul celuilalt. Vorbitorul face în mod
inutil o „risipă” de exprimare, utilizând mai multe elemente de expresie decât ar fi strict necesar.
De exemplu, a aduce la acelaşi numitor comun este un pleonasm pentru că înseamnă:
a) „a face ca două sau mai multe fracţii ordinare să aibă acelaşi numitor”;
 b) „a împăca puncte de vedere diferite”, iar adjectivul comun dublează un sens care a fost deja
exprimat, deci este inutil.
În exemplul a rostit o scurtă alocuţiune există o formulare pleonastică întrucât alocuţiune înseamnă
„scurtă cuvântare ocazională”, iar adăugarea adjectivului scurtă devine inutilă.
Pleonasmul are cauze diverse; ele pot fi de natură lexicală (a aproba pozitiv, contrabandă ilegală,
tricicletă cu trei roţi, Avansaţi înainte!) sau de natură gramaticală (mai superior, foarte optim, etc., ştiindu-
se că adjectivele superior şi optim nu au grade de comparaţie).
În ultima vreme, împrumuturile din limba engleză au devenit o important sursă a pleonasmului, din
cauza necunoaşterii sensului exact al cuvântului împrumutat, ca în următoarele construcţii pleonastice:
summit la vârf (summit înseamnă „conferinţă la nivel înalt, la vârf”), hit de mare succes (hit - ca şi
sinonimul său şlagăr - înseamnă „cântec de succes”) ori conducere managerială (managenent înseamnă
„ştiinţa organizărilor şi conducerii întreprinderilor”).
Din punct de vedere al acceptării pleonasmului în exprimarea îngrijită, se poate face diferenţa între
pleonasme intolerabile (ca în exemplele de mai sus) şi pleonasme torelabile în diverse grade. Se apreciază a
fi pleonasme tolerabile anumite expresii fixe ca praf şi pulbere, oale şi ulcele, întuneric beznă etc.
Pleonasmul tolerabil este considerat o figură de stil din categoria figurilor insistenţei (enumeraţia,
hiperbola, impreca ţia, perifraza etc.), folosit cu intenţie de expresivitate pentru subli nierea celor
comunicate: foc şi pară; în fel şi chip; se suceşte, se învâteşte; vai şi amar; ce-a făcut, ce-a dres; cu chiu, cu
vai etc.

APLICAȚII
1. Analizează structura următoarelor pleonasme şi demonstrează natura greşelii:
cel mai optim chiar el însuşi în persoană
am conlucrat împreună panoramă de ansamblu
schiţă sumară întrajutorare reciprocă
procent la sută vin din nou iarăşi
a suprapus peste a preferat mai bine
coboară jos au convieţuit laolaltă
s-a întors înapoi obstacol care împiedică
foarte rarisim a îndrumat calea

2. Explică de ce aceste construcţii sunt considerate pleonastice:

perspective de viitor conducere managerială
protagonist principal mijloace mass-media.

3. Argumentează dacă sunt sau nu pleonasme următoarele formulări:

 nul şi neavenit
definitiv şi irevocabil
anexe alăturate
având în vedere şi luând în considerare
drept pentru care

4. Exprimarea personajelor din operele lui I.L. Caragiale este plină de greşeli de limbă. Care
este eroarea în următoarele exemple:
domnule, musiu numaidecât momentan
june tânăr la fel identice
madam, cucoană şi etţetera
pardon, să iertaţi în stare a fi capabil.

5. Presa audio-vizuală, din grabă ori neatenţie, poate răspândi exprimări pleonastice nesesizate
de publicul neinformat. Arată ce este eronat în aceste exemple:
privatizarea marilor mamuţi industriali
înalţi prelaţi bisericeşti
prognoza pentru viitor arată
privind retrospectiv în urmă
despăgubirea pagubelor produse de inundaţii
personalităţi care au fost nemijlocit în mijlocul evenimentelor

Tautologia este construcţia care se realizează prin repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte
cu funcţii gramaticale diferite şi cu intonaţii diferite.
Ex.: Copilul, tot copil; Ce s-a petrecut, s-a petrecut; De mâncat, mănâncă; Legea este lege; Dacă nu
vrea, nu vrea etc.
Unele tautologii sunt fixate în proverbe:
Frate, frate, dar brânza e pe bani;
Munca face omul om şi altoiul pomul pom.

APLICAȚII
1. Identifică, în exemplele următoare, construcţiile tautologice:
Capra tot capră, se zmucea în toate părţile. (Ion Creangă)
Nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-mi place mie.
Moşia moşie, foncţia foncţie, coana Joiţica - coana Joiţica, trai neneaco, cu banii lui Trahanache…
(I.L. Caragiale)