P P Negulescu Geneza Formelor Culturii Priviri Critice Asupra Factorilor Ei Determinanti Buc 1934

www.dacoromanica.
ro
P. P. NEGULESCU
GENEZ A
FORMELOR CULTURII
PRIVIRI CRITICE ASUPRA

FACTORILOR EI DETERMINANT!
1 934
TIPOGRAFIA (BUCOVINA) I. E. TOROUTIU, BUCURESTI
www.dacoromanica.ro
PREFATA
Studiile ce alcatuiesc volumul de fata au un caracter ocazional.
Problemele la care se ref era ar fi meritat de sigur o cercetare mai
ameinuncita si mai sistematica; faptul este insa ca ele mi s'au pus
incidental si ca le-am tratat in con.secinta, cu oarecare graba i care-
cum in treacat. Nu Inte leg, fireste, sa ma descarc, prin aceasta mar-
turisire, de nici o raspundere. Vreau rmmai sa explic forma studiilor
ce urmeazat si care ar fi putut parea, altf el, curioasa. Ele reproduc
doua cursuri speciale pe care le-am facut, in 1931 si 1932, dupa do-
rinta ascultatorilor mei dela Universitatea din Bucuresti. Unii
dinteinsii imi pun uneori intrebari, la care nu pot raspunde decat
prin desvoltari mai intinse, adresate fireste tuturor, intru cat soco-
tesc ca le pot fi de folos la tofi. Aot au luat nastere i cercetarile
din volumul de PO. Publicarea lor se datore§te faptului ca au
parut a interesa si alte cercuri, care au luat intamplator cunostinta
de ele, i ca procurarea cursurilor litografiate, care nu se gasiau in
comert, era anevoioasa. lar dorinta ce mi s'a exprimat, din acele
parti, de a le vedea tiparite, se lega de impresia ca ar fi bine sau
poate chiar necesar ca opinia noastra publica sa fie ceva mai
temeinic si mai obiectiv lamurita cu privire la unele din problemele
ce, sub influenta evenimentelor exterioare, nu pot sa nu se puna
la noi. Cateva dinteinsele erau atinse, tocmai, in studiile mele, care
deveniau astf el «de actualitate», fara sa fi urmarit nicidecurn
asa ceva.
Un prieten, bunaoara, mi-a adus cateva gazete, cu unele sari
din streinatate, ce puteau inteadevar sa dea de gandit. Erau, intre
altele, dourc telegrame, pe care cred ca le pot cita aici, fiindca
n'au un colorit politic prea pronuncat, privitoare la mi§carea
rasistcr din Germania. Una anunfa ca s'a infiintat la Universitatea
din Lipsca o catedrat de teoria raselor" cu menirea de a desvolta
doctrinele" ce vadesc superioritatea apartinand rasei germane" asu-
www.dacoromanica.ro
4 GENEZA FORMELOR CULTURII
pra celorlalte rase §i naciuni" 1). Alta raporta cg, la congresul parr
german din Passau, ministrul cultelor din Bavaria, d-1 Schemm, a
taut declarafia urmgtoare : Germania este inima lumii. Dacg a-
ceastii inimii va inceta de a funcfiona regulat, toatg civilizafia euro-
peang va pieri". Aceect§i telegraing aducea la cunotinç i declarafia,
*wit la acela§i congres, de prerdintele federafiei pan-germane, d-1
Steinacher; ea suna, textual: Generafia tartiirg, dela Marea Balticti
pang la delta Dunarii, din Silezia piing la Egger, din Bucovina pang.
in Tirol, a aderat la mirarea pan-germanismului" 2) .
Articole de reportagiu arättau apoi efectele produse, asupra
opiniei publice europene, de aceste intamplgri. Le Temps" bung-
oarg amintea ca, cu un an mai nainte, cunoscutul publicist englez.
Wickham Steed dase pe fafg existenfa unui vast plan de hegemonie
germang asupra nord-estului, centrului §i sud-estului Europei, §i.
addoga crt unele simptome" ca bung oarg congresul in chestie
par a da acelei revektfii o curioasg cortfirmare". In adevgr, con-
tinua ziarul citat, liga pentru germanismul din streingtate urmeazci,
o acfiune de lung duratii, bine definitä, tinzand ea* prepare, din
punct de vedere politic, gruparea in acela§i Stat a tuturor Germa-
nilor trilind in afarg de frontierele actuale ale Reich-ului; la Passau.
prerdintele congresului, d. Steinacher, a afirmat cii, dela Baltica
pang la gurile Dunarii, din Silezia de nord pang la Egger, din Bu-
covina peirui in Tirol §i pang la Eupen-Malmedy, tangra generafie-
germang se raliazg la mirarea nalional-socialistii, ceea ce marcheazg
inceputul unei noui vieci germane"3). Examirzand, ceva mai tarziu
situafia politica genera/5, ziarul englez Times" susfinea ca, in 1033
ca §i in 1914, principala cauz5 a nelinivii europene continua sit fie-
Germania". Si ziarul se intreba cu amareiciune daca marea cauzii
pentru care a luptat Anglia, in timpul razboiului mondial, a trium-
fat". Ciici, dupg cum se vede, Germania de acum cautd sit se pre-
giiteascg... pentru a uni cu forfa pe aceia din conafionalii ei cari
triiiesc in statele vecine". Iar concluzia pesimista la care ajungeer
autorul articolului era ct marea lecfie" a rilzboiului n'a servit la
nimic, ad chestia fundamentalg", pe care trebuia s'o rezolve deli-
nitiv, se pune din nou in discufie. inca pasagiul intreg: Marea
lecfie pe care ne-a dat-o conflictul din 1914 a lost intrupatg in pac-
1) <Curentub, 9 Iunie 1933.

2) (Curentuh, 10 Tunic 1933.
3) Citat de thdeverub 14 Iunie 1933.
www.dacoromanica.ro
PREFATI 5
ul Kellog §i in formula ca razboiul nu mai con.stituie un instru-

ment legitim al politicei. Conflictul din 1914 s'a invartit in jurul
chestiei fundamentale, daca vor triumfa ideile de libertate, perso-
nala §i nationala, scumpe Englezilor §i altor tari, sau doctrinele ger-
mane de necrutare, de tiranie a statului, de dispret pentru intere-
sele minoritatilor §i ale popoarelor slabe. Lectia a fost invatata de
dar nu de toti, §i chestia ramane Inca nerezolvate 1).
Amea§i a fost impresia in State le Unite. Ziarul New-York He-
rald Tribune" comenta intr'un articol situatia creata de revendica-
rile Germaniei, care a lasat sa se inteleagii, limpede §i categoric, ca
doreve sei cucereasca noui teritorii necesare vie cii poporului sau".
Ziarul observii ca acest proiect presupune anexarea la cel de-al
treilea Reich a tuturor teritoriilor in care rasa aleasl s'ar gasi re-
prezentata prin o cat de infima mirwritate". Aceasta insemneaza,
continua ziarul, c Germanii pot sil pretinda pentru ei orice parte
a Europei orientale §i ski ateexeze atatea teritorii ctite ar pofti, dela
populatille slave, fineze, dela Po Ionia, Lituania, Letonia, Estonia,
Rusia, etc.2).
Republica Sovietelor s'a simfit vizatir §i ea. Inteun articol
publicat in revista Bol§evic", unul din reprezentantii de capetenie
ai politicei sovietice, Radek, arata ca declaratiile pacifice ale na-
tional-socialivilor germani PO de Rusia sunt dictate de preocupa-
rea de a-§i asigura comenzile din aceasta Tara. Seful lor §i-a insit§it
ins programul imperialismului german, care tinde la cucerirea Po-
loniei, a Statelor baltice §i la deslipirea Ucrainei §i Caucazului de
Rusia3). In sfar§it, pima §i reprezentantii Rusiei burgheze", cari
traiesc refugiaci in strainatate, au, avut irnpresia ea Germania i§i reia,
sub forme nouil, vechile ei planuri. La o §eding a partidului repu-
blican-democratic rus" care s'a tinut la Paris, un frunta§ al vigii po-
litice ruse§ti dinaintea bol§evismului, Miliukov, a examinat situacia
internationalli, ajungand la concluzii analoage cu cele pe care le-am
trecut in revista. Cercetand planurile germane, a zis cunoscutul om
politic, se poate constata di Germania n'a uitat diferitele ei decla-
rafii, ce s'au repetat mereu dela 1905 pana la 1933: Avem nevoie
de noui teritorii pentru plasarea surplusului populatiei". Germanii
se prezinta ca partizani ai ideii napoleoniene, cari i§i intemeiaza
1) Citat de eideveruls. dela 16 August 1933.

2) Citat de <<Universulz. dela 27 August 1933.
3) Citat de acelati ziar, in acelati numb..
www.dacoromanica.ro
granites pe lantul muntilor (Jra li. Este clar pentru fiecare cei Ger-
mania are planuri de colonizare in Rusia. In Germania s'a si in-
ceput formarea de detasamente de voluntari, in frunte cu Bermont
Avalow...." 1) .
Doctrine le germane din 1914, la care leicea aluzie ziarul en-
glez Times", erau cele ce i§i trageau indrepaitirea teoreticei din
ideea cei poporul german, fund superior ca rasa" celorlalte, ar avea
dreptul sei le conduces' adicei sei le steipetneascei. Pangermanismut
dinaintea reizboiului mondial susfinea in adeveir cá poporul german,
fiind un popor ales", a primit dela nature's, odatti cu excelenta"
sa intelectualei i moralei, o Inaltt misiune civilizatoare" si cci, spre
a o indeplini, trebue sei poatei dispune" de celelalte popoare. A-
ceste credinte insei, sau, cum zice ziarul englez, aceste doctrine", --
pe care retzboiul, cu urmeirile lui dureroase, nu le-a putut inlestura
si care, cu toad's eclipsa partialti pe care au suferit-o, au ramas incei a-
danc inreideicinate in mintea si in inima multora dintre Germani, in-
fluenteindu-le mai mult ca oriceind giindirea si actiunea, presu-
pun deslegate, inteun anumit sens, anumite probleme stiintif ice,
care sunt incei departe de a fi ajuns la o solutie definitivil, sigurei
si indiscutabilei, din punctul de vedere obiectiv al stiintelor respec-
tive. Se reia, anume, vechea teorie a inegaliteitii, fatale si ireme-
diabile, a raselor omenesti, cu intencia de a se scoate dinteinsa, cu
orice pret, dreptul unora", in realitate al uneia", din natiunile eu-
ropene, de a dispune de celelalte", sub pretextul crt asa ar cere in-
teresele civilizatiei omenesti, in general. Ciici de aceste interese, na-
tura ar fi hoar& sei se ingrijeascei, in primul rand, dacei nu ex-
clusiv, natiunile superioare"; de aceea le-a inceircat cu darurile
exceptionale, trupesti i sufletesti, care le pun mai presus de cele-
lalte si le impun rolul conduceitor pe care trebue 3(14 joace in lume.
Prietenul, care mi-a atras atentia asupra stirilor mentionate,
venea din teritoriile alipite. Nu e dar de mirare ct se areita mai in-
grijorat deceit era, poate, de trebuintii. El m'a feicut in orice caz
sei simt cei suntem datori, cu tofu, sei ajutilm lumea, nsa cum putem
fiecare, sei vadei cat mai lirnpede unele deosebiri indispensabile.
Nationalismul e un cuviint care, sub o aparentei unitarei, ascunde
intelesuri diferite si de o valoare cu totul inegal. Cand sustirw
dreptul La existentei si la liberei desvoltare al fieccirui popor, sena-
mentul national e un mobil de actiune, nu numai perfect legitim,
1) Reprodus din .rEpoca) dela 5 Iannarie 1934.
www.dacoromanica.ro
PREFATA. 7
dar §i de o incontestabila noblefe etica. El poate deveni chiar sublim,

atunci cand, ca in razboaie, duce la sacrificiile supreme. Cand insa,
proclamand superioritatea indiscutabila a unor anumite natiuni §i
inferioritatea iremediabila a celorlalte, lupti ca sa asigure celor din-
tai putinca de a dispune, dupa bunul lor plac, de cele din urma,
nacionalismul inceteaza de a mai fi un sentiment rlespectabil, fiind-
ca nesocoteve justifia i ameninca pacea.
In adevar, deosebirea dintre aceste doutt forme ale nationa-
lismulni stir% din punct de vedere practic, in faptul al nu se pot
satisf ace in acela§i mod §i pe acelea§i cal. Celei dintai Ii ajunge
munca pacinica de inalcare, prin Lama stare rnateriala, prin civi-
lizafie §i prin cultura, a popoarelor respective, inlauntrul hotarelor
lor fire§ti. Cea de-a doua nu-§i poate realiza scopurile dee& prin
turburari adanci i violente, pe care popoarele insuflefite de ea
cauta sit le provoace la alçii. Caci gruparile etnice pe care nafiunile
de acest fel, considerandu-le ca inferioare, and sa §i le aserveasca,
nu pot accepta de bung voie o asemenea situatie i conflictele ar-
mate sunt, totdeauna, inevitabile. Pe cand dar, sub prima lui forma,
nationalismul e pacinic i productiv, nu impune suferinte nirnanui
§i imbogafeve pe toci cu valori, materiale §i morale, noua, sub a
doua forma a lui este agresiv §i, nu numai steril, intru cat nu duce
la un asemedea spor de bunuri, dar de-a-dreptul distrugator, intru
cat consuma, aruncandu-le fuirui mila in flacarile razboaielor, pe cele
acumulate mai nainte.
Ca atare, sub aceasta din urma forma adica, nationa-
lismul poate deveni o adevarata nenorocire. aci metoda lui, mar-
turisita sau nu, dar inevitabila, este violenra 1) . Astazi Irma, prin
1) Una din revistele cele mai insemnate, din punctul de vedere al pro-
pagandei populare, ce stau in serviciul national-socialismului german, cea in-
titulatil aDeutschlands Erneuerung), cu subtitlul aMonatsschrift far das deutsche
Volk), marturiseste limpede ca luptli apentru inarmarea poporului german.) gi
ain contra pacifismulub. Imperiali§tii dinainte de 1914 sustineau ca pacea nu
era un ideal, ci o stare politica cputredro... Expresia era, precum se gtie, a lui
Bernhardi, care exclamase candva: aAh, der faule Friedenszustand). Vederile
amilitari§tilor) de altadatii, cari pregatiau rizboiul proslivindu-i valoarea natio-
nal:a, par a fi fost reluate de conducatorii actuali ai Germaniei. Cartea
iota aStiinta militari) (Die Wehrwissenschaft) a profesorului Ewald Banse di
in adevir de gfindit, in aceasta privinti. Cat despre efectul pe care ea I-a pro-
dna asupra streinilor, ne poate edifica o scrisoare, mai mult cleat drastica, pe
care un englez, locot.-colonel A. C. Myers, a publicat-o in ziarul aTimes) dela
18 Septembrie 1933. Iatii cuprinsul ei:
cTimes din 6 Septembrie a publicat extrase din cartea oficiali germana
www.dacoromanica.ro
proporfiile pe care le poate lua i prin mijloadele de care se poate

servi, rdzboiul este cea mai groaznicei din calamiteifile ce pot ame-
ninta omenirea. Cele mai curnplite cataclisme fizice au ajuns sei
pard simple accidente, ca cele ce se intlimplei zilnic, pe Lingd ta-
bloul apocaliptic al pustiirilor imense pe care le poate provoca reiz-
boiul technic" al viitorului. Dacei dar, la popoarele ce sunt silite
apere drepturile proprii, reizboiul poate fi considerat ca o du-
reroasei necesitate, in schimb, la popoarele care cautei sii incalce
drepturile altora, el devine cea mai odioasei dintre crime.
Ceitre o asemenea monstruozitate moralei piirem, totu§i, a ne
indrepta. Semne ce nu inseald o pot arena tuturor celor ce sunt in
stare set prindei sensul actualelor freinainteiri europene i n'au, altfel,
niciun interes s nege evidences.
Cerceteirile ce urmeazd nu §i-au luat ca obiect, direct §i ex-
clusiv, teoria ra,selor care, prin unele aspecte ale ei, alirnenteazei,
in parte, unele din prime jdioasele freimanteiri de care vorbim. A-
tingdnd-o insd, indirect §i incidental, dau totusi asupret-i hinturiri
ce pot fi de folos §i care, totdeodatel, pot geisi, tocmai prin carac-
tend lor ocazional, mai mult crezeimeint. Ccici acest caracter dove-
deve cei ele au fost, atunci cand s'au facut, lipsite de orice preocu-
pare politicii. Scopul lor a fost sá lumineze numai unele probleme
cuitzirale.
<tStiinta militarra (Die Wehrwissenschaft) de profesorul Ewald Banse. A fost

o lecturA iritantO, in parte oribili. Abia se poate intelege cum o asemenea carte
a putut gfisi un editor gi cum a putut fi tolerati. Cci prin ea Germania e pusi
inteo lumini mai rea, dealt prin oricare alto actiune sau amenintare a nouilor
sas stApani.
DupO aceasti lecturil nu mai incape indoiali cO existi in Europa un
chine turbat. Recunosc: noi, gi mai mult inert Franta, suntem poate intru cfitva
pfirtagi la vina cO acest aline a turbat. Dadi insO nu se intervine acum, gi Ind re-
pede, apoi ping in seurta vreme cOinele turbat se va transforma intr'un tigru
fioros i primejdios.
Rentru a ne exprima scurt, vom spune di, din extrasele publicate de
4tTimesz se poate deduce cO e vorba, ca Germania intreagi, inclusiv copiii de
cea mai fragedO vfirstO, si fie instruiti in tot felul i chipul, cO rilzboiul nu e
numai inevitabil, ci si bun, si cO bArbat sau femeie, balm sau fati, trebuie sa
se preetteasefi arum, pentru a putea indeplini rolul de a recuceri in acest rilzboiu
teritoriile pierdute. Jocurile, intrunirile, peisagiile, iborul pOsOrilor, totul va
avea sO fie considerat de acum incolo (in Germania) dintr'un punct de vedere
militar. Iar cele mai blestemate forme ale rOzboiului, ffintOni otriivite, rOspfin-
direa ciumei prin muste i oareci, i alte asemenea isprOvi, sunt prea-mOrite).
Scrisoarea lui Myers a fost reprodusi, la noi, de eAdeverub dela 8 Oc-
tombrie 1933.
www.dacoromanica.ro
PREFATA 9
In adeviir, prima serie a cercetarilor ce cornpun acest volum

a avut de scop sei examineze factorii de care atiirnei aparitia i orien-
tarea cugeteirii filosofice. Printre acei factori se geisia Inst i cel
etnic, cu privire la actiunea ceiruia s'au ridicat unele indoieli. Iar
.aceste indoeli au feicut pe unii din studentii ce-mi puseserti prima
problemei, sa-mi cearei set examinez i pe aceea a specificului na-
tional", de care se ocuptt a doua serie a studiilor de fag. In aceastei
a doua serie de cerceteiri, numai, a venit vorba, cum era firesc, de
teoria raselor.
Ca o garantie mai mult de obiectivitate, am finut sii peistrez
acestor incerctiri caracterul lor ocazional, lasandu-le, aproape nea-
tinsel, forma lor primitiva. Cliteva adaose privesc numai unele puncte
.care, din cauza lipsei de timp, n'au putut geisi loc sau n'au putut lua
.desvoltarea cuvenitcl in cursurile respective.
AIITORUL
www.dacoromanica.ro
I.
APARITIA I ORIENTAREA CUGETARII

FILOSOFICE
www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE
Oamenii au avut totdeauna dorinta, marita uneori, in
momentele critice ale vietii, de dificultatile §i incertitudinile ac-
tiunii, biciuita alteori, in vartejul pasiunilor, de curiozitati nesina-
toase, de a-§i cunomte destinul", ridicand un colt macar al va-
lului ce le acoperea taina propriului kr viitor. Cane mnsä pe care au
incercat satisfaca aceasta dorinta au fost, dupa timpuri, locuri:
§i imprejurari, foarte diferite. La popoarele preisterice au trebuit
sa predomine, ca la salbaticii de astazi, mijloacele magiee. Ele se in-
temeiau pe credinta ca anumite cuvinte, anumite gesturi, anumite
actiuni posedau puterea misterioasa de a determina, dupa vointa
celor ce se slujiau de ele, cursul fenomenelor naturii, care se
putea implicit §i prevedea, intru cat trebuia sa se desfavare, ulterior,
aga cum i se impusese. Asemenea mijloace intrebuinteazii Inca, in
zilele noastre, populatiile foarte inapoiate din nordul Asiei, la care
amanii cred ca pot constringe puterile ascunse, impersonale san
personale, din natura, nu numai sa le descopere ceea ce are sa fie",
dar §1 sa le faca pe voie, in toate privintele. Tot aga cred Negrii
din centrul Afrioei, la cari preotii vrajitori «N'ganga l. practici me§-
te§uguri analoage, sau Indienii din America de Sud, la cari manui-
torii de feti§e (Piaje* sunt considerati ca stapanind multe din cele-
vizute §1 nevazute i ca putand prin urmare desvalui rosturile lor.
La inceputul timpurilor istorice, popoarele din Sud-Vestul Asiei
au luat, urmarind acelemi scopuri, cal noua §i mai rafinate. La
cei mai vechi locuitori cunoscuti ai §esurilor din preajma Eufratului
de jos, la Suaneri sau Accazi, a aparut ideea nebuloasa a unei solida-
ritati cosmice care, facand ca toate sä .tse tina) in natura, lega viata
oamenilor de pe pamant de mi§carile stelelor de pe cer. Aceastil
idee era desigur de origine religioasä. Soarele, luna i planetele cu-
noscute pe atunci erau divinitati care, ca toate divinitçile, guvernan
cu vointa lor intamplarile lumii. Dar aceasta origine s'a uitat, cii
www.dacoromanica.ro
14 APARITIA I ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
-vremea, lasand dupa ea numai ideea unei legaturi misterioase a in-

timplarilor de pe pamant cu cele de pe cer. Destinul oamenilor se
putea astfel determina dupa pozitia cconstelatiilor, din momentul
eand se nkteau. Perspective le diferitelor intreprinderi se puteau de
asemenea prevedea dupa «conjunctura» siderala din momentul cand
urmau sa inceapa.
Aceste credinte stravechi au dat nagtere astrologiei chaldeene
san babiloniene, care a trecut apoi la popoarele europene ale an-
tichitatii clasice. Cat de mare ajunsese la Greci gi la Romani influ-
enta acestor conceptii orientale, ne-o poate arata faptul ca s'au ri-
dicat in contra lor reprezentanti de frunte ai culturii clasice, ca
Aristotel sau Ca Cicerone. Daca obiectiile celui dintaiu erau de na-
tura metafizica gi se intemeiau pe argumentiri abstracte, ale celui
din urmi erau mai mult de bun sinat gi se intemeiau pe fapte con-
erete. Aga bunaoara, in cartea sa «De divinatione», scriitorul roman
obiecta astrologilor ca in fiecare moment se nkteau, sub influenta
presupusa de ei a aceloragi constelatii, nenumarati oameni al
caror caracter gi a caror viara se aratau, apoi, mit de diferite. Cat
despre «prezicerile» astrologilor, atatea gi atatea fapte, ce le contra-
ziceau In chipul cel mai vadit, dovediau in deajuns cat erau de Inge-
latoare. Atat lui Pompejus, cat i lui Crassus gi lui Caesar, al caror
sfargit a fost deopotriva de tragic, astrologii le prezisesera o viata in-
delungata gi o moarte lini§tita.
Alaturi insa de arta streina a «cititului in stele», Grecii §i
Romanii au avut, i unii gi alii, 6 mantical, lor nationals. Cei dintai
au avut aga numitele «oracole», care au jucat un rol destul de in-
semnat in viata lor, i privata gi publica, gi dintre care cel mai cu-
noscut era cel dela Delphi, oragul lui Apollon, de pe coastele mun-
-telui Parnass. Prezicerrea viitorului, in teoria i practica acestor ora-
.cole, se intemeia pe tinspiratia» divin, pe care o puteau primi anu-
mili oameni, in anumite conditii. La Delphi, bunaoarä, o primm
tottleauna o femeie, Pythia, care pe langa conditiile de origine so.
ciala, de curatenie a vietii gi de varsta, trebuia sa se supuna la 6
pregatire speciala, destinata sa-i exalteze sistemul nervos i sa-i pro-
voace, in anumite momente, starea de «extaz».
TempIul lui Apollon cuprindea, in aga nmnitul «Opisthodom»,
-o incapere care constituia sediul propriu zis al oracolului. Intein-
sa se deschidea gura unei pegteri subterane, din care iegia un cu-
rent de aer rece, posedand puterea misterioasa de a inlesni, prin
-cinsufletire», extazul. Cand streinii veniau, cu daruri bogate, sa
www.dacoromanica.ro
INTROD U CERE 15
consulte oracolul, Pythia, dupi ce postea timpul prevazut de ri-

tualul templului, bea apa din fantana Kassotis, mesteca foi de laur
-gi se suia pe trepiedul de arama arzat peste deschizatura grotei
miraculoase. Cand intra in extaz, ceea ce se vedea prin tremuratu-
rile sau convulsiunile de care era cuprinsa, ea pronunta cateva cu-
vinte, pe care le culegea unul din preotii templului, insarcinat cu
interpretarea oracalului. El forma din acele cuvinte, de obiceiu
flea §ir, o propozitie enigmatica, putand fi inteleasa in mai multe
chipuri.
Romanii, la randul kr, au avut faimoasele «Carp sibylline»,
cuprinzand prezieerile «Sibyllelor», din Cumae i Tibur. Aceste
carti csacre» insa nu puteau fi consultate decat la ocazii marl, din
ordinul Senatului §1 in prezenta unui magistrat, iar interpretarea
kr era rezervata unui colegiu special de preoti. Cat de mult tineau
Romanii la acest fel de oracole, a aratat-o faptul cä atunci cand
vechea lor colectie, care data de pe vreme lui Tarquiniu cel ba-
tran, a cazut prada flacarilor, in timpul invaziei Gallilor, cari au
dat foc Romei, s'au grabit Bali procure, din Grecia §i din Asia mica,
o alta colectie, care a fost revazuta mai tarziu de August insu§i.
Iar alaturi de aceasta forma' de capetenie a amanticei» traditionale,
se in§irau altele, mai putin solemne poate, dar mai des intrebuin-
tate. In imprejurarile obicinuite, perspectivele de succes ale actiu-
nilor ce se intreprindeau se stabileau de «auguri» §1 de «auspici»,
earl. interpretau «senmeie». Astfel de semne, care constituiau «am-
picii» bune sau rele, erau unele fenomene meteorologice, sborul
prisarilor, modul cum se prezentau maruntaiele animalelor ucise la
sacrificille rituale, etc.
Cand aceste forme ale cdivinatiei» au cazut in desuetudine,
la afar§itul antichitatii, fiindca erau prea legate de politeismul cla-
sic, a ie§it din nou pe primul plan astrologia, care i§i asigurase de
timpuriu o independenca relativa fata de credintele religioase ce
Ii servisera Ca punct de plecare. Ea fusese, e drept, pusa la index,
in imperiul roman. Tiberiu bunaoara alungase pe astrologi din
Roma. Adeptii «§tiintei miraculoase» n'au incetat insa rtici o clipa
s'o practice pe ascuns. Iar avantul pe care il luase dela o vreme
neoplatonismul, nu numai in Alexandria Egiptului. i in vechia
roala din Atena, ci i la Roma, a restabilit pe langa oamenii culti
creditul speculatiilor astrologice. Tractatul hi Proklos despreA;
trologie, bunaoara, s'a bucurat de o aa de mare favoare incat
www.dacoromanica.ro
16 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
devenise, catre sffir§itul antichitatii, cartea de capataiu a misticilor,

atat de numero§i pe acele vremuri de adanca obosealii sufleteasea.
Cre§tinismul a luptat, se intelege, eu energie, prin cei dintai
reprezentanti culti ai 8E, in contra credintei ca stelele hotärasc
soarta oamenilor. Clemens din Alexandria, bunaoara, vedea in a-
ceasta credinta o negare a Providentei divine, al careia rol in des-
fa§urarea lucrurilor omene§ti inceta, intr'o asemenea ipotezi, cu
desavar§ire. Origenes, la randul 81u, vedea in credinta de care e
vorba o marginire primejdioasa a libertatii §i prin urmare a res-
ponsabilitatii omului; mai mult Inca, vedea intr'insa o procla-
mare fat* a inutilitatii rugaciunilor. Pentru motive analoage, Au-
gustin a dus in contra astrologilor o adevarata camp anie, de§i fu-
sese la inceput, inainte de a se converti la cre§tinism, un adept
al kr.
In schimb, Arabii §i cabbali§tii evrei dela inceputul Evului
Mediu au reluat vechia «§tiintarp chaldeang, au renovat-o, au siste-
matizat-o §i au impus-o in cele din urma din nou cercurilor culte
ale timpuliti, chiar §1 din lumea cre§tina. In veacul al IX-lea, Abu
Maschar (Albumasar) din Chorasan, cu opera sa, al carei titlu I.
traducerea latina suna aDe magnis conjunctionibus, annorum re-
volutionibus ac earum perfectionibusr, §i, in veacul al XIII-lea,
Aboazen Raly, cu opera sa, tradusa de asemenea in latine§te sub
titlul «De judiciis astrorum», au contribuit mai ales la raspandi-
rea astrologiei in randurile cre§tinilor. Vechia a§tiinta) orientala
a avut astfel o noua perioada de inflorire, in veacul al XIV-lea §i
al XV-lea. Influenta astrologilor la curtile domnitoare era, pe a-
tunci, atat de mare incat s'a putut zice, nu fara dreptate, ca ei
conduceau statele europene, influentand prin prezicerile kr des.
fa§urarea evenimentelor.
De§i o reactiUne s'a produs in Italia, la sfar§itul veacului al
XV-lea, in contra astrologiei, din punct de vedere religios cu
Savonarola, din punct de vedere filosofic cu Pico della Mirandola,
iar din punct de vedere §tiintific cu Leonardo da Vinci, -- totu§i
reprezentantii ei §i-au pastrat, aproape neatinsa, influenta. In Franta
bunaoara, pe vremea Caterinei de Medici, ei pareau absolut in-
dispensabili. Faimosul Nostradamus, de pilda, a jucat pe atunci
un rol insemnat la curtea regala franceza. Cu numele sau adevarat
Michel Notre-Dame, acest astrolog, de origina evreu, era propriu
vorbind medic §i se facuse vestit prin cateva tamaduiri «miracu-
loasex. Ocupatia sa de capetenie lima era sa redacteze <<profetii) in
www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE 17
versuri, pe care, din retragerea sa misterioasa dela Salon, din Franta,

le trimetea in toate lumea gi care erau foarte cautate. Aceste pro-
fetii au aparut, in 1558, la Lyon, sub titlul «Centuries». Fiul sau,
Michel Notre-Dame le jeame, a publicat gi el, in 1563, un «Traité
d'Astrologie».
Degi catolicismul oficial continua sa fie ostil astrologior,
mai ales de and Nostradamus anuntase, in profetiile sale, decaden-
la iremediabila a papalitätii, multi din reprezentantii Bisericei
romane credeau totugi in arta lor de a prevedea viitorul gi recur-
geau, destul de adesea, la ajutorul ei. Aga a fost, bunaoara, in ca-
zul celebru al cardinalului Barberini, care a ajuns sa ocupe, in
1623, scaunul pontifical, anunitand cà, dupa socotelile astrologilor,
papa ce urma sa se aleaga la acea data n'avea sã traiasca mai mult
de gase siptamani. Spre a evita un asemenea sfargit apropiat, toti
ceilali candidati au votat pentru cel care li-I adusese la cunog-
tinfa. Printre protestanti, de asemenea, astrologia avea adepti con-
Melanchton insugi o practica, iar ginerele sau, Kaspar Peucer,
a scris o carte asupra diferitelor forme ale «manticei», sustinand
ca singura «gtiintifica» era cea astrologica.
De altfel, in veacul al XVI-lea, astrologia capatase un punct
de sprijin nou in speculatiile filosofice ale Kabbalei mosaice, care
patrunsesera in atmosfera intelectuala a lumii cregtine prin operele
lui Iohannes Reuchlin gi ale lui Cornelius Agrippa von Nettesheim.
Cel dintaiu publicase in 1517 lucrarea intitulata «De arte cabbalis-
tica», in care sustinea un neoplatonism emanatist, cu o pronuntata
coloratura ebraica, grape conceptiei celor zece sfere de lumina (Sep-
hiroth), prin care se desfagura, treptat, puterea divinitàii creatoare
in lumea creata, gi care se influentau succesiv, sfera pamanteasca
stand astfel sub stapanirea directa a celei ceregti. Cel de-al doilea
dase la lumina, sub forma ei ultima, in 1533, lucrarea «De occulta
philosophia», in care se cuprindeau idei analoage. Universul era
considerat ca compunandu-se din trei parti: lumea pamanteasca
a elementelor materiale, lumea cereasca a existentelor astrale i lu-
mea inteligibila a puterilor spirituale pure. Intre aceste trei lumi
domnia o armonie desavargita, al carei principiu central rezida in
Creatorul lor. Din izvorul lui nesecat pornia intreaga viara ce a-
nima universul, coborandu-se de sus in jos, dela Dumnezeu, prin
puterile spirituale pure, la existentek astrale, gi de la aoestea la e-
lementele materiale. Tot ce se intampla pe pamant sta astfel, gi
in aceasta ipoteza, sub stapanirea a ceea ce se petrecea in sferele
ceregti.
2
www.dacoromanica.ro
In §tiinta veacului al XVI-lea, in sfar§it, in medicinrt §i chimie

mai ales, au fost introduse speculapile astrulogice de doi invatati
contimporani unul cu altul, elvetianul Paracelsus §i italianul Car-
dano. Cel dintAiu explica boalele in general e mai ales epidemiile de
ciuma printr'un ainflux siderab. Cel din urmil, profesor de medicina
la Milano, la Pavia, la Bologna, s'a distins mai mult ca matentatic,
ceea ce nu 1-a impiedecat sà profeseze de asemenea adialecticax.
filosofia. In aceasta din urma calitate, ca filosof adica, a inceput ea
explice pe cale astrologica aparitia lui Cristos §i constituirea cre§-
tinismului ca religie, in 1570. Cu aceasta insa astrologia parea a
fi atins culmea, a indraznelii, daca nu §i a puterii, §i deca-
denta a urmat foarte repede, nu numai din cauza reactiunii ce s'a
produs, cu din ce in ce mai multi energie, in contra-i, dar e, mai
ales, din cauza progreselor astronomiei propriu zise, care a pus
capät pretentiilor ei a§tiiatifice). Cu noua teorie heliocentrica a
lui Copernic, pamantul incetase de a mai fi eeea ce fusese pentru as-
trologi; nouile lui raporturi cu soarele, cu planetele §1 cu propriul
lui satelit, luna, rasturnau vechile lor scheme astrale, absolut in-
chipuite. Caracteristic Irma, pentru adinca inradacinare in spirite
a vechilor credinte, era faptul ca. nici Tycho-Brahe, nici Kepler,
urma§ii imediati ai lui Copernic, n'au renuntat cu desavargire la
astrologic. Cel dintfiiu i-a conservat, intr'o oarecare masura, vechiul
fundament, sustinând ca planetele se inviirteau, e drept, In jurul
soarelui, dar soarele insu§i se invirtea, impreuna cu ele §i cu luna,
in jurul pamantului, care ie pastra astfel situatia privilegiata, de
centru al lumii. Iar Kepler, silit poate de greutatile vietii sale ne-
sigure, se deda, destul de adesea, la preziceri astrologice. E cu
noscurt bunioara din lstorie ahoroscopub pe care 1-a lama, in 1629,
lui Wallenstein, celebrul general din razboiul de treizeci de ani.
IL In timpurile moderne, vechile forme ale amanticei) traditio-
nale §i-au pastrat, mai mult eau mai putin, influenta asupra ma-
rilor mase inculte, dar §i-au pierdut, aproape cu total, seriozitatea
de altadata. Cei ce le practica astazi nu mai au nimic din convin-
gerile religioase sau t§tiintifices. ale celor ce le practicau in anti-
chitate e in Evul Mediu. «Profetih din lumea veche se pregateau,
cu sacrificiile, adesea grele, cerute de ritualul ascetic, ca sa pri-
measca inspirapile divine, in care credeau de cele mai multe ori
cu toata sinceritatea. Astrologii, de asemenea, aveau despre corpu-
rile cere§ti o conceptie gre§ita, dar i§i dedeau osteneala sä le observe
mi§carile §i sa le determine raporturile. «Prezicatorii) de astazi,
www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE 19
cari «citese» viitorul in carti, in cafea, in palma, in stele, sunt

simpli garlatani. Modul cum sunt redactate reclamele lor din ga-
zete arata indeajuns lipsa lor desavargita de origice cultura. Fap-
tul dar, Ca ei gasesc totugi crezamant, nu se poate explica decat
prin resturile de misticism primitiv ce mai traiesc Inca in mintea
celor mai multi oameni, precum gi prin curiozitatea, vecinic la-
coma gi niciodata satula, de care sunt stapaniti mai top, cand e
vorba de viitor. Once sugestie, oricat de vaga gi ori de unde ar veni,
le este, din acest punct de vedere, bine venlig, macar ca pretext
de orientare a inchipuirii.
Numai aga ne putem explica faptul, in aparenta uimitor, ca
inteo tara culta ca Anglia a putut avea atata succes, pe langa ma-
rele public, cartea lui Cheiro, aparuta acum vreo 15 ani sub ti-
tlul «Book of Numbers» gi care a avut vreo 12 editii. In formule
simple gi categorice, 'aceasta carte pune la dispozifia origicui mij-
loace «sigure» de a descoperi «factorii» viitorului, cari sunt tem-
peramentul, caracterul, predispozitiile i aptitudinile. In acest scop,
autorul se seYva de vechiul simbolism numeric, de origine pita-
goreica. Intemeiandu-se pe analogii aproximative i variabile, di-
ferilii reprezentanti ai acelui misticism aritmetic atribuiau fieca-
rei fifre o semnificare speciala. Aga bunaoara, numarul 1 reprezen-
ta cintelegerea», care este <dmobila»; numarul 2 cparerea» care
este «govaitoare»; numarul 3 ttotalitatea» sau «armonia», fiindca
esfe cel dintailtt care poseda UXL ineeput, un mijloc i un isfargft; nu-
marul 4 «justitia», fiindca rezulta din inmulfirea primului nu-
mar <<par», care este 2, cu ea mnsui, i fiindca justitia implica «re-
ciprocitatea remuneratiei»; numarul 5 «casitoria», fiindca rezulta
din «unirea» primului numar «par» care este 2, cu primul numar
aimpar» care este 3. i ma mai departe. cat de nesigure erau ana-
logiile pe care se intemeia acest simbolism, ne-o poate arata ur-
matorul exemplu. Numarul 7 reprezenta «timpul critic», fiindca
in desvoltarea fiintelor ti in desfagurarea lucrurilor, once perioada
de 7 unitati, zile, luni eau ani, <<juca» totdeauna un rol ho-
tarator. Experienta argta insa origicui ca, de cele mai. multe ori,
perioadele de acest fel mi jucau niciun rol. Pornind apoi dela
prima semnificare atribuita numarului 7, vechia speculatie pita-
goreica ii mai adauga Inca una. Numarul 7 reprezinta «ocazia». In
49erioadele entice» se pregatiau schimbarile, ce ofereau «posibili-
triti» variate, 4e «inaltare) sau de «coborire», dupa cum gfiau oa-
menii sa profite de ele.
www.dacoromanica.ro
Traditia acestei aritmologii» fantastice a reinviat-o Cheiro,

In cartea mentionata. Pornind dela data na§terii, prin care inte-
legea tifrele corespunzatoare zilei, lunei §i anului, §i combinandu-
le in felurite chipuri, obtinea numere simbolice, care indicau ca-
]itäile §i defectele, temperamentul §i caracterul omului respectiv,
precum §i, fire§te, perspectivele lui de succes in viata §1 primejdiile
ce-1 amenintau. Numerele simbolice erau apoi puse in legatura,
pentru ca sa li se poata explica semnificarea, cu influenta astrelor
care erau §i ele reprezentate prin numere de ordine. Coincidence le
acestor doua eategorii de numere erau considerate ca posedand o.
«virtute» misterioasa §i ca putand desvalui, celor capabili sä le in-
teleaga, firele invizibile ce leaga lumea astrala cu cea pamanteas-
ca, hotarind «destinele» oamenilor.
Peste ocean, in lumea anglo-saxona din America de nord, cre-
dulitatea fata de vechile sugestii nu e mai mica. Poate chiar dim-
potriva, judecand dupa formele sub care se manifesteaza. E carac-
teristic bunaoara faptul ca Bursa din Walstreet, care joaca un rol
atat de insemnat in State le Unite, are un «prezicator» oficiaL Este
William Lee, astrologul «celebru» care mai functioneaza in aceasta
calitate, cu titlu particular, pe langa multi din magnatii finantei
americane. Ca orice «profet» care se respecta, acest emul contim-
poran al batranului Nostradamus §i-a publicat «prevederile» pen-
tra anul 1934. Ele au fost reproduse, cu sau Mei comentarii, de
numeroase ziare1).
In Frantz publica, in ultimele decenii, asemenea «profetii»-
faimoasa M-me de Thebes, care insa a fost aruncata in umbra, in.
cele din urma, de formulele mai «§tiintifice» ale succesorilor ei.
Astazi apare la Paris o revista oficiala a prezicatorilor, sub titlul
«L'Astrosophie». Intr'insa a publicat astrologul Geo-Cecil Nixon,
nu de mult, horoscopul imparatului Japoniei 2). cat despre credu-
litatea publicului parizian, ea s'a manifestat destul de vizibil, cu
prilejul reprezentatiilor pe care i le-a oferit, mai anii trecuti, un
fakir indian, Tahra-Bey. Cand se ridica adnviind» din cosciugul in
care «murise», §iretul exploatator al superstitiilor nemarturisite,
distribuia celor de fati biletelele caducatoare de noroc». Specta-
torii radeau, sceptici, ca sà salveze aparentele, dar se imbulzean
toti sa primeasca hartioarele miraculoase. Faptul, pe care 1-au pu-
1) La noi, de dIniversub dela 1 Ianuarie 1934.

2) In nuntirul dela 5 Oct. 1933.
www.dacoromanica.ro
INTRODIJCERE 21
tut constata direct cei ce au trecut pe la Paris acum cativa ani, e

amintit inteun articol recent din «La Revue Mondiale», de Paul
'Henze .
Pornind dela constatarile de acest fel, autorul citat sustine ca
in Fraata, sub numele modern de «porte-bonheur», stravechiul «fe-
ti§» Ii continua negtirbita stapfinirea asupra inchipuirii contimpora-
nilor sai. 0 continua, fiindca n'a pierdut-o niciodata. «Talismanele»,
«amuletele», «inelele fermecate», de odinioara nu erau altceva. Men-
talitatea magica a primitivilor preistorici sau a salbaticilor de astazi,
traiegte Inca la civilizatii din tarile cele mai inaintate in culturi.
daca nu e aparenta la toti, la unii e destul de vizibila. La auto-
mobiligti bungoara, can sunt mai expugi cleat altii la accidente
grave, mai ales daca au pasiunea intern. Nu putini dinteingii poarta
pietre aducatoare de noroc sau i§i gatesc maginile cu medalii sfintite.
nu arareori s'au gasit asemenea «taliamane»L printre resturile la-
mentabile ale automobilelor sfaramate, in accidentele ce se intim-
phi totugi atat de des.
cat despre Germania, autorul articolului «Superstitii moder-
ne» sustine ca faimosul ghicitor Jan Hanussen, care a fost i la,Pa-
ris inainte de tragica lui moarte, i-a marturisit ca putuse ca§tiga
printre compatriotii sai «sume fantastice» cu obicinuitul «horoscop»;
facuse unul «stralucit» lui Hitler insugi. Iar concluzia lui Paul
Henze este ea naivitatea cu care cei mai multi oameni, ehiar eulti,
cred inca in virtutile magice .ale fetigismului pune in evidenta pre-
tutindeni unnele adânci ale intunecatelor inceputuri, afat de inde-
partate de noi, gi totugi prezente inca in mijlocul nostru, ale evo-
Juliet sufletegti a omenirii. Stramogii nogtri au fost, atatea gi atatea
mii de ani, terorizati de inchipuirea «fortelor invizibile», incat tea-
ma lor instinctivi n'a putut pieri cu totul din sufletele noastre gi
nu ne permite sa ne liberam, deplin §i definitiv, de jugul super-
stitiior.
III. Cu toate acestea, in cercurile culte ale popoarelor euro-
pene, conceptia mistica a naturii a ficut loc, incetnl cu incetul, con-
ceptiei pozitive. Francis Bacon zisese, la inceputul timpurilor mo-
derne, c singura putere a omului asupra fenomenelor ei sta numai
in gtiinti. Caci numai atat «poate» omul, fie in ordinea «prevede-
rii», fie in aceea a «realizarii», cat «gtie» in adevar despre fenome-
nele care il intereseazi, in cazurile respective. Iar prin gtiinta
1) La Revue Mondiale, 1 Dec. 1933.
www.dacoromanica.ro
intelegea el suma cuno§tintelor pozitive, adunate prin observare §i

experienta, cu privire la raporturile cauzale ale fenomenelor, care
constituesc legile kr. Numai cu ajutorul acestor legi se poate preve-
dea cursul viitor al naturii, §1 numai o asemenea prevedere poate
permite omului sati adapteze conduita cu ceea ce urmeaza sa se in-
tample. Rekand straduintele predecesorului 85u englez, Auguste
Comte a condensat aceasta conceptie in formula cunoscuta: Isavoir
afin de prévoir, prévoir afin de pouvoim.
In ordinea fizica a naturii, prevederea cursului viitor al fe-
nomenelor s'a aratat, in adev5r, posibila'. Astronomia a dovedit-o cea
dintai, previzand, cu o exactitate matematicA §i care nu s'a desmin-
tit pana acum niciodat5, cursul viitor al acelora dintre fenomenele
cere§ti pe care le putuse studia indeajuns. In celelalte §tiinte ale
naturii fizice, de asemenea, sunt posibile prevederi numeroase ale
cursului fenomenelor respective, gratie cunoa§terii exacte a legilor
ce le guverneaza. Pe asemenea prevederi se intemeiaza desvoltarea
uimitoare a technicei, care face mandria timpurilor moderne i care
a trezit, la multi, sperante atat de mari.
Nu e dar de mirare cã s'a cAutat posibilitatea unor prevederi
analoage §i in domeniul lumii morale. Aici Inca dificultätile s'au a-
ratat mult mai mari. Legile fenomenelor suflete§ti, atat sub forma
lor individuala, cat §i sub cea colectivi, aunt inca putin cunoscute.
Psihologia e inca la inceput; de0 atat de veche, ea n'a ie§it
din faza pregatirilor, de vreme ce i§i cauta Inca metodele. Iar socio-
logia, care urmeaza sa1i spuna §1 ea cuvantul in problemele de a-
cest fel, de vreme ce viata sociala contribuie, intr'o buna masur4.
la inchegarea formelor virgil suflete§ti individuale, e §i mai putin
inaintata. Nici nu s'ar putea ea fie altfel, data find noutatea ei
relativa. Cu toate acestea, o nerabdare anevoie de stapanit a impins
pe unii oameni cä anticipeze rezultatele, la care aceste §tiinte n'ar
putea ajunge, cu destula tenaeinicie, (leek mai tarziu. Ei §i-au zis
cà a§a numitul Idestin7, omenesc nu e ceva misterios. El se manifes-
teaza, cu destula claritate, prin ceea ce face fiecare in viata, prin
indeletnicirile carora li se consacra, prin felul cum le indepline§te,
prin modul cum se comporta faca de semenii sai, prin succesele pe
care le culege, prin situatiile la care se ridica, etc. Toate aceste ma-
nifestari insa atarna de doi factori de capetenie: de structura psi-
hofiziologica a fiecaruia §i de imprejurarile in care lucreaza. Iar deo-
sebirea de facut aci este ca primul factor este cel mai important.
In acelea§i imprejurari, un om reunte i altul nu. De ce? Fiindc5
www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE 23
cel dintaiu are o alta structura psihofiziologica decat cel de-al doilea.
De unde rezulta cä imprejurarile, aga cum le creaza diferite tmedii»
social, politic, economic, cultural, etc. degi au o influenita ce
nu se poate tIgadui, nu joaca totugi decat un rol secundar.
Pornind de aici, cercestatorii la care am facut aluzie gi ale ea-
ror nume le vom vedea imediat, s'au apucat sa studieze, in primul
rand, structurile psihofiziologice ale oamenilor, in elementele lor de
capetenie, pe care le-au vazut in ceea ce se obicinuegte a se mimi
tconstitutie», ttemperament», caractero, etc. Inainte insa de a trece
in revistä straduintele lor, trebuie s aruncam mai intai o scurta pri-
vire asupra incercarilor ce s'au facut mai nainte in aceasta directie
§1 care n'au ramas fara influentä asupra-le.
In adevar, o asemenea orientare a cercetarilor e departe de a
fi strict contimporana. Ea a inceput, sub forme rudimentare, se
intelege, inca din antichitate. Precum se gtie, prima clasificare
a temperamentelor a apirut cu Hippocrat, celebrul medic grec dela
sfargitul veacului al V-lea gi inceputul celui de al IV-lea, dinainte
de Cristos. Chiar §i numele acestui element constitutiv al structuri-
lor psihofiziologice omenegti i se datoregte lui. Iar pentru intelegerea
metodei cu care a abordat studiul temperamentelor acest stralucit
cercetator, e de ajuns sa ne referim la modul cum considera Abel
Rey, in lucrarea sa recenta tLa jeunesse de la science grecque»,
faza medicali.pe care o reprezenta. Invatatul francez crede c ateo-
ria pozitivista a celor trei stari) poate gasi in evolutia medicinei la
Greci t o aplicare surprinzatoare). Stripanita la ineeput de preocu-
pari magice gi religioase, ca la toate popoarele primitive, gi strans
legata de ceremoniile rituale, medicina se afla inca, atunci and s'au
ivit, la acegti stramo§i ai civilizatiei europene, zorile unei activitati
independente a ratiunii, in faza teologica. Avantul liberator insa
al mintii celor mai inaintati dinteingii gi-a depagit tinta, aruncand
aceasta arta) care trebuia e ramana concreta §i practica, in dome-
niul abstractiunilor teoretice. 1Sfortarea rationalizatoare s'a ridicat
imediat la teorii universale, la entitati rationale (a des 'area de rai-
son) care preformau apriori concluziile technicex.. Medicina greaca
a trecut astfel din faza teologica in cea metafizica. In curand insa
teoriile de acest soiu ts'au dovedit sterile». Ele nu aduceau nimic
durabil, din punct de vedere teoretic, §i nimic eficace, din punct
de vedere practic. Reactiunea, care a urmat, a pastrat espiritul ra-
tional», dar l-a indreptat catre observarea faptelor gi dare o ttech-
nick experimentala capabila sa dea rezultate reale. S'au inlaturat
www.dacoromanica.ro
24 APARITIA SI ORIENTAREA CIJGETARII FILOSOFICE
marile teorii, pretentioase §i inutile, despre natura, dar s'a conservat

hotararea de a nu urma decat caile naturale §i de a lucra numai
cu cauze naturale 1). Medicina greaca a facut atunci primii pa§i
Ca sa nu zicem, ceea ce ar fi excesiv, ea a intrat in faza pozitiva.
Cel ce i-a inlesnit orientarea in aceasta directie noua a fost Hippo-
crat din Cos.
Problema sanatatii, in general, pe care a trebuit sa §i-o puna
ca medic, 1-a dus pe acest pozitivist precoce la teoria temperamen-
telor. Pentru el, sanatatea nu era decat echilibrul perfect al func-
tiunilor corpului. Aceste functiuni insa atarnau de «lichide vitale»
sau de «humori», care erau sangele, flegma, fierea galbena §1 fierea
neagra. Sanatatea consta astfel in echilibrul, adica in amestecul po-
trivit, al acestor «Sucuri ale vietii», care se «temperau» reciproc.
Once alterare a proportiilor juste pe care trebuiau sa le pastreze
in corpul omenesc, prin predominarea, datorita unui exces cantita-
tiv, a unuia sau altuia dinteinsele asupra restului celorlalte, da nag-
tere unui <<temperament» deosebit de cel normal, §i prin urmare
imperfect. Corespunzand celor patru «humori», cele patru tempera-
mente erau: cel sanguin, cel flegmatic, cel bilios §i cel «atrabilar».
Intru cat echilibrul desavar§it al lichidelor vitale era extrem de rar,
temperamentul perfect ramanea mai mult o conceptie idealà. Modu-
rile reale de a fi, din punct de vedere fiziologic, ale oamenilor, le
exprimau cele patru temperamente imperfecte.
Aceasta teorie a fost reluata §i desvoltata mai tarziu, in veacul
al II-lea dupa Cristos, de Galen, al doilea medic celebru al antichi-
tatii. El a sporit considerabil numarul temperamentelor, pentru ca
sA corespunda mai bine realitatilor fiziologice, atat de variabile, ce
se impuneau pretutindeni observärii. Intru cat se intemeia insa, si
el, tot pe conceptia celor patru «humori» ale lui Hippocat, funda-
mentale ramaneau cele patru ternperamerite atabilite de §eful §coa-
lei medicale din Cos. Galen le da numele de «simple», considerand
pe celelalte ca «mixte» sau «compuse». Dela acest invatat grec, care
se nascuse la Pergamon in Asia Mica §i i§i facuse studiile in dife-
rite centre grece§ti, in frunte cu Alexandria, dar care a trait mai mult
timp la Roma, unde a fost medicul imparatului Commodus, ne-au
ramas numirile clasice ale temperamentelor de capetenie: sanguin,
flegmatic, coleric §i melancolic.
Aceste pareri au stapanit multa vreme lumea medicala. Nu-
1) Abel Rey, La jeunesse de la science grecque, Paris 1933, p. 486.
www.dacoromanica.ro
INTRODTJCERE 25
meroasele scrieri ale lui Galen, traduse gi in limba araba, au fost in

tot timpul Evului Mediu gi la inceputul timpurilor modeme, pang
la Paracelsus, indreptarul obligatoriu al invaramantului medical, la
Universitati. De ce vaza se bucura autorul kr in lumea gtiintifica
ne-o poate arata, titlul primei ediii latine a lor, care s'a tiparit la
Venetia in 1490: «Galeni Pergamensis medicorum omnium prin-
cipis opera». In veacul al XVII-lea insa, vechia teorie «humorala» a
inceput s5-1i piarda creditul exclusiv pe care-1 pastrase pada' atunci.
Alaturi de «lichidele» vitals au inceput a fi Mate in consideratie, in
explicarea felului de a fi atat fiziologic cat i psihologic al oameni-
lor, gi «solidele» organice, adica diferitele «sisteme» anatomice. Alp
bunaoara Baglivi, Stahl, Hoffmann, trei iniratati strict contimporani,
au agezat teoria temperamentelor pe structura sistemului vascular,
pe largimea vinelor gi arterelor, pe tonicitatea lor, precum i pe
«porositatea>> tesuturilor in general, de care atarna, dupà ei, canti-
tatea de sange care putea patrunde intr'insele. In veacul al XVIII-
lea, Albert von Haller a emis parerea c factorii de capetenie ai
vigil organice sunt sensibilitatea gi iritabilitatea, cea dintai a-
partinand sistemului nervos, cea din urma tesuturilor, in general, gi
in deosebi sistemului muscular. Alte categorii de «solide», adica alte
sisteme anatomice, incepeau astfel a fi luate in consideratie. Urma-
rile s'au vazut in curand. Catre sfargitul aceluiagi veac gi inceputul
oelui urmator, creierul, organul central al sistemului nervos, a ajuns
a fi socotit, nu numai ca influentand, intr'o mäsura considerabila,
functiunile fiziologice ale corpului omenesc, dar i ca determinand,
prin dimensiunile i conformatia, pe care le putea prezenta, for-
mele vieii sufletegti. Gall, Spurzheim, Lavater au cautat gi semnele
exterioare ce puteau permite sa se intrevadi felul de a fi al flee&
ruia, dupa modul cum se manifestau in afara particularitatile con-
tinutului cranian, prin forma capului, gi in deosebi a fruntil, pre-
cum gi prin trasurile felei. Aga au luat nagtere «Frenologia» celor
dual dintai e «Fiziognomia» celui din urma.
Pe aceeagi vreme, Halle a pus in e.videnta rolul sistemului mus-
cular, care nu putea fi lasat la o parte in studiul temperamentelor.
El a incercat in acelagi timp sà inlature vechia conceptie, dupa care
temperamentele ar fi forme ale unui dezechilibru functional, pro-
vocat de un amestec «imperfect» al «lichidelor» vitale. El le-a con-
siderat ca fiind, pur gi simplu, deosebiri intre oameni, i ca prove-
nind din dimensiunile i activitatea diferita a diferitelor parti ale
corpului lor, nu ale tuturor, se intelege, ci ale acelora care pot
www.dacoromanica.ro
26 APARITIA SI OTtIENTAREA CUGET.XRII FILOSOFICE
sa influen/eze «economia» organici. i fiindca cele mai importante

din aceste parti aunt cele trei mafi sisteme: circulator, nervos §i
muscular, Halle a stabilit trei temperamente corespunzatoare, cu di-
ferite subdiviziuni. Numele acelor trei temperamente fundamentale
erau, se intelege, acelea ale sistemelor anatomice respective.
Dintre sistemele de capetenie ale vietii vegetative, mai lima-
neau neutilizate cel respirator §i cel digestiv. Ele au Lost de ase-
menea luate in consideratie, la ineeputul veacului al XIX-lea, de ca-
tre F. Thomas de, Troisvevre. Sub influenta ideiot lui Lamarck,
acest invatat credea ca desvoltarea unui organ indica gradul de ener-
gie al functionarii sale §i ca acea energie nu putea 81 ramang frail
influenta asupra celorlalte organe, --adica, in definitiv, asupra in-
tregului complex biologic pe care 11 alcatuiau, toate impreuni. Stu-
diul acestor raporturi functionale constituia, pentru el, aga numita
4functionomie). El deosebia astfel, dupa desvoltarea relativa a ca-
puki, a pieptului gi a pantecelui, desvoltare ce indica energia
kr functionala, trei temperamente diferite: cranian, toracic §i
abdominal.
astfel, inoetul cu incetul, printr'o evolutie de idei pe care
n'o putem urmrui cu deamanuntul In aceasta introducere, s'a ajuns
la credinta Ca intreg corpul omenesc joaca, prin structura §i parti-
cularitatile lui, un rol insemnat in determinarea formelor viejii su-
fletegti, §i prin urmare a diferitelor ei manifestari. Aceasta cre-
dinta o reprezinta aatazi, cu nuante mai mult sau mai putin dife-
rite, numerogi invatati, grupati in mai multe §coli biologice. In gcoa-
la franoeza predomina punctul de vedere «morfologic,, pe care il
reprezinti, intre alçii, Claude Sigaud, Leon Vincent, Mac Auliffe 1).
Pastrand la inceput acest punct de vedere, gcoala italiana a cautat,
cu De Giovanni gi Viola, si-1 precizeze, stabilind aga numitele
purls, anatomice gi fiziologice, gi folosindu-se in acest scop de ma-
suratori individuale. 0 desvohare insemnata a luat insa aceasta §coa-
là cu N. Pende, care a completat studiul sistemelor organice cu a-
1) Intru cat intrim in migcarea contimporana a ideilor, trebuie sti indi-

cam, pentru cei ce ar voi s'o urmareascii mai de aproape, gi operele autorilor
la care ne referim. Spre a nu se incirca insa paginile cu note, ramane ca citi-
torii sil le caute singuri in bibliografia generali dela sfirgitul volumului. La
noi au aparut de asemenea, in aceast privinA, lucriri care pot fi consultate cu
folos. Aga sunt: (Teoria i practica temperamentelora de Mihail Moldovan
3Constitulie, caracter, temperament:a de Dr. Alfred Dimolescu. Cel dintai stu-
diazi temperamentele din punct de vedere bio-psihologic, eel din urmii exa-
vineazi individualitatea in general 'din punct de vedere psihopatologic.
www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE 2T
cela, cu totul nou, al glandelor cu secret:lune interna gi cu acela al

plexurilor nervoase ale vigii vegetative. Cu gcoala americana, pe-
care o reprezinta, intre alii, Mac Dougall, H. Rayner, L. Berman,
punctul de vedere endocrinologic devine mai accentuat; cu cel din
urma din invatatii citati devine chiar exclusiv. In sfargit, gcoala ger-
mana, in fruntea careia sta E. Kretschmer a adus ca element dife-
rential studiul statistic al corelatiilor somatico-psihice. Nu se poate-
afirma cu destula siguranci, dupa acest autor, ea unui anumit fips.
somatic Ii corespunde un anumit <dip psihic, decal numai dacä
se poate stabili intre de o coexistenta clestul de frecventrt, intr'un
numar de cazuri statistic constatate. Numai in asemenea cazuri rou-
te= considera forst:tele vielii i3ufletegti ca efecte ale particularitati-
lor corporale. Cercetarile facute dupa aceastä metoda 1-au dus pe
Kretschmer la cele trei tipuri somatice cunoscute: leptosom, atletic
gi picnic, cu fizionomii psihice diferite. 0 accentuare a punctului
de vedecre psihologic s'a produs, inlauntrul gcoalei germane, cu.
Jung, care imparte temperamentele dupa cum accentul cade, in
gandire, simtire i actiune, pe obiect sau pe subiect. In primul caz,-
orientarea spre exterior produce temperamentele aextrovertite>>; in
al doilea, orientarea spre interior produce temperamentele aintro-
vertite).
Migcarea de idei, pe care am trecut-o In revista pana acum, ne-
prezinta incercarile ce s'au facut de a se explica felul de a fi al oa-
menilor prin structura br corporala. Alaturi de ea trebuie sa inre-
gistram insa o alta, pe care o alcituiesc incercarile cle a explica fe-
lul de a fi al oamenilor prin mecanismul vieti lor sufletegti, gi in.
deosebi prin reactiunile sensibiitiii 6 ale vointei. Se intelege, le-
gatura cu anatomia 6 fiziologia nu se rape cu desavargire in incer-
carile de aoest fel, dar cade pe planul al doilea, uneori chiar
mai jos. Numarul teoriilor ce au luat nagtere pe aceasta cale, e tot
aga de mare ca al celor pe care leiam vazut. La Germani mai intai,
daca lasam la o parte pe cele mai vechi, formulate de Platner, Dors--
ch, Kant, Herbart, Bahnsen, gasim printre reprezentantii celor con-
timporane numele unor psihologi cunoscuti ca Wundt, Ebbinghaus.
Hiiffding, Meumann, Elsenhans, etc. Mai mult sgomot a facut insrt,
in aceasta directie, Klages, care a recurs la determmari cantitative
folosindu-se de formule matematice pentru masurarea diferitelor
elemente ale acaracterului. Apfelbach a utilizat in studiul tempe-
ramentelor 6 pricipiul inhibiiei sau al arefularib, pus la moda do
Freud. In sfargit, ceea ce incerea s faca Kretschmer In diregia so--
www.dacoromanica.ro
matologica, s'au straduit sa realizeze, in directia psihologica, Ach gi

Reymanns. Cel dintaiu a cautat ea clasifice temperamentele pe baza
rezultatelor obitinute in experienta, prin observarea obicinuita, pen-
tru experimentator gi prin introspectiune, pentru indivizii asupra
carora se faceau experientele. Heymanns a utilizat in acelagi scop
Iiografiile gi anchetele scrise, cu intrebäri gi raspunsuri. La Fran-
-cezi, de asemenea, gasim un numar tot aga de mare de teorii. Perez,
Rthot, Paulhan, Fouillee, Manouvrier, Ribery, Malapert reprezinta,
cu rezultate diferite, se intelege, un punct de vedere analog
cu acela al gcoalei psihologice germane, tinand seama Ins ceva mai
mult de substratul biologic al vieii sufletegti. La psihologii englezi
in sfargit, din Anglia gi din America, gasim conceptii care se
pot ageza in aceeni categorie. Cel mai vechiu gi mai cunoscut din
cei ce le reprezinta este Bain; dupa el, urmeaza numerogi cercetatori
mai noui, ca Allport, Myerson, Jastrow, Bloor, Downey, Steven-
son, etc.
N'am citat, se intelege, In scurta privire generala pe care am
aruncat-o asupra evolutiei cercetarilor de acest fel, decat numele
cele mai insemnate sau mai caracteristice. Numerogi al invatati
mai lucreaza In directia unei explicari naturale sau gtiintifice a fe-
lului de a fi al oamenilor, alaturi de cei pe care i-am trecut in re-
vista. Unii dinteingii abordeaza problema pe chile patologiei gene-
rale, ale neurologiei gi, in deosebi, ale psihiatriei. Starile morbide
putand lumina mecanismul starilor normale, nu numai din punctul
de vedere fiziologic, ci gi din cel psihologic, se acorda de catva
timp, in studiul temperamentelor gi al caracterelor, o atentie par-
ticulara aga numitelor «constitutii psihopatice». Lucrarile ce s'au
facut, in aceasta directie, sunt de asemenea foarte numeroase. Ele
fiind insa, de obiceiu, prea speciale gi avand o infatigare prea tech-
nica, nu este indispensabil sa incarcam aceasta introducere cu o in-
girare, fie gi sumara, a lor. Cei ce doresc a se documenta mai ama-
nuntit, pot gasi indicatii in tratatul de «Psihologie medicala» al lui
Kretschmer, in «Psihopatologia generala» a lui Jaspers, sau chiar
gi in cunoscutul «Tratat de psihologie» al lui Dumas. Ceea ce voim
sa relevam acum este numai faptul ca marea multime a incerca-
lor de a explica, in mod gtiintific, felul de a fi al oamenilor gi de a
schita prin urmare, oricat de vag, perspectivele lor de viitor, au
trezit sperante mari. Era in adevar ceva seducator in credinta ce is-
vora, in chip firesc, din cercetarile de aceasta natura, ca ajungand,
cu ajutorul lor, sa-gi cunoasca structurile psihofiziologice, oamenii,
www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE 29
cei culti, se intelege, ar putea a intrevadi Pe ce c5i aunt ira-

pin§i de ele, in viatä, §i oe rezultate ar unna s recolteze, in dif e-
ritele lor intreprinderi. Ceea oe provoca §i intretinea aceasta cre-
dinca erau mai ales anticipArile ce nu lipseau mai niciodata la au-
toni teoriilor pe care le-am trecut in revist5. Nici chiar Kant, atat
de prudent altfel, §i cu toate cä cercetärile erau inc5 putin inaintate
pe acea vreme, nu s'a putut opri si nu dea cateva, In partea din An-
tropologia sa in care vorbia de temperamente. El admitea, precum
se §-tie, cele patru temperamente clasice: sanguin, flegmatic, coleric
§i melancolic, pe care le explioa in felul &au §i din care tragea apoi
unele concluzii cpragmatice:o. El credea bungoarà el in art 5. sau,
in genere, fatà de frumos, oamenii de temperament diferit se cos-
porta' in mod diferit. Sanguinul, impresionabil §i mobil, e atins mai
mult de lucrurile pläcute, atat prin ele insele cat §i prin schimbarea
lor; superficialitatea lui estetic5 il face 135 incline catre eclectism §i
diletantism. Flegmaticul, putin sensibil, este §i putin accesibil sen-
timentelor de acest fel. Colericul, care e atat de pornit, se pasio-
neazA pentru «spectaculow, (das Prächtige), f5r5 s5-§i dea seam5 ca.
acest gen Ii oferl mai mult aparenta decat realitatea «màretiei».
Melancolicul in sfar§it, care e atat de concentrat, nu e pus in mi§care,
cu adeviirat, deck de asublimY) (das Erhabene). El este, mai ales,
creatorul marilor opere de art5. In religie, sanguinul, cu lipsa lui
de statornicie §1 de adancime, inclinä eatre libera cugetare. Flegma-
tieul, ca §1 in art5, e mai mult indiferent. Colericul, cu propensiunea
lui c5tre formalismul exterior, tine la ceremonialul ritual, care nu
poate varia, §i famane ortodox. Melancolicul in sfar§it, cu medita-
tille lui solitare §i ind5r5tnice, pune mai mult pret pe speculatiile
teologice, pe care le intoarce pe toate fetele §i le fastalm5ce§te, pu-
tand ajunge la erezii §1, mai ales, la fanatism.
Asemenea anticipäri, pline de promisiuni, se gasesc in mai
toate lucrärile infatatilor pe care i-am citat. Imaginatia contempo-
ranilor no§tri s'a giabit astfel, impins5 de vechea curiozitate, s5 cons-
truiasc5 cu ajutorul lor o cmantic5» noui, considerat5 ca superioarä
celei traditionale §1 ca rueritand mai mu1t5 incredere, de vreme ce
se intemeia pe §tiint5. Numai c rezultatele cercegrilor §tiintifice,
inc5 in curs, erau departe de a fi definitive; ele erau de altfel, nu
numai foarte variabile, dar §i foarte discutate. Indoeli indrepatite
s'au ridicat astfel, destul de repede, in contra acestui entusiasm pre-
matur. Ele au fost formulate chiar de unii din autorii mentionati.
A§a bungoar5 Malapert, in cartea sa <<Les elements du oaractere et
www.dacoromanica.ro
leurs lois de combinaisorco, se credea dator sa atraga atentia cli no-

tiunea de atemperament7), ce st a. la baza mai tuturor constructiilor
psihofiziologice de care e vorba, e foarte vag i n'avem inca date su-
ficiente ca sä-iputem da maii multa preciziune. El mai, adaoga ca tre-
cerea de la temperamente la caractere se race de obiceiu cu ajutorul
unor analogii prea aproximative. i incheia cu observarea ca clasi-
atat ale temperamentelor cat §1 ale caracterelor, sunt atat
de divergente fiindea sunt, toate, mai mult eau mai putin arbitrare.
Iar oamenii cuIl, dar nespecializati in aceasta materie, constatau,
nu numai ca nu-§i puteau aplica, cu u§urinta §i cu siguranta, formu-
lae pe care le gasiau in operele speciali§tilor, dar §i ca nu §tiau pe
care sa le aleaga, numarul kr fiind foarte mare §1 deosebirile kr de
asemenea. In adevar, daca ne-am da osteneala s socotim Cate anume
temperamente diferite, cu numiri diferite, s'au stabilit de diferitii
cercetatori, am ajunge la tifre impresionante: o suta, o mita doua-
zeci, poate chiar o suta cinci zeci.
IV. Nu e dar de mirare ca oamenii cari, dorind sI gaseasca
in cercetarile §tiintei o satisfactie a nevoii lor intime de a-§i intreve-
-vedea posibilitatile de viitor, se aventureaza pe acest teren atat de
mobil §i de nesigur Inca, raman nedumeriti. Tot ce pot face a-
tunci este si se adreseze celor ce cred ei ca, cunoscand mai bine
drumurile incurcate ce il brazdeaza in toate directiile, ar putea sa-i
calauzeasca. Mi s'a intamplat astfel de mai multe ori, mai ales in
anii din urmii, ca unii din tinerii mei ascultatori de la Universitatea
-din Bucure§ti sa-mi puni intrebarea, dac5 socoteam ca puteau spera
sa ajunga la ceva in filosofie. Itaspunsul era fire§te, pentru fiecare
in parte, nu mmiai anevoios, dar §i plin de riscuri. Un sentiment
.curios mi-a impus mai totdeauna, cand mi se cerea sa ma amestec
in viata altora, o rezerva care mi-a fost imputata uneori. Mi se pa-
yea imposibil sa prevad cu destula siguranta daca, modificand poate
,orientarea §1 prin urmare actiunea celor ce imi cereau sfatul, a§ fi
facut bine sau rau. Sim/earn astfel ca mi-a§ fi luat, fari nevoie
absoluta, o raspundere care putea sa fie mare §1 grea. Era poate
aid un exces de sensibilitate etica, dar mai era de sigur Inca ceva.
La cei ce §i-au dat osteneala sa studieze mai de aproape trecutul o-
menirii §i sI reflecteze mai adanc asupra-i, asemenea aprehensiuni
aunt, uneori, inevitabile. In adevar, oamenii cei mai insemnati ai
aceia ale canon fapte sau ale caror idei au hotarit, in momen-
tele entice ale istoriei, soarta popoarelor sau viitorul
au trecut tori, la inceput, prin perioada de nedeterminare sufleteas-
www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE 31
ca' a tineretii, din care nimeni n'ar fi putut ea prevada ce avea si

iasa, cu vremea. Daca toate se desfa§oari in univers dupa aceeasi
lege a evolutiei, ar trebui sa credem c sufletul omenesc incepe prin
a fi, Ca §i corpurile cere§ti, o nebuloasä amorfa, care n'ajunge decit
treptat sä ia conture precise §i sa aiba mi§cari definite. Treptat §i,
de cele mai multe ori, tirziu. Perioada de nedeterminare sufleteasca,
prin care trecem cu totii la inceput, dureaza astfel, de obiceiu, des-
tul de malt. Ea trece, uneori, peste marginile maturitatii, atingind
chiar, citeodata, pragul batrfinetii, ping cfind inlantuirea in-
cilcita a fenomenelor, exterioare §i interioare, scoate dintr'insa pe
nea§teptate lucruri uimitoare, lucruri la care nimeni nu s'ar fi gin-
dit. La aceste posibilitaçi misterioase ale vietii reflecta poate Alfred
de Musset cind a aruncat, in poema sa «Rolla), intrebarea plini de
nelini§te §i de nerlbdare:
Qui de nous, qui de nous, va deveuix un Dieu ?
Ca ncbuloasele cosmice care, in hnensitatea haotica a maselor
lor embrionare, ascund eventualitati evolutive nenumarate, putind
sa dea na§tere, in curgerea nesfar§ita a vremurilor, unor lumi de
inalta desavir§ire sau unor monstruoase cataclisme siderale, tot
a§a, parva si licet componere magnis, sufletele tinerilor inchid cfi-
teodata, in nedeterminarea lor iniIiai, virtualitati care, in inlantui-
rea complicati a cauzelor §i efectelor, pot duce candva, Intel= viitor
nehotarit, la lucruri mari, in bine oa §i in rau. In cazul lui Pasteur
bunaoara, ca sa nu luam decit exemple din cele mai apropiate
de noi, din nedeterminarea sufleteasca a tineretii a ie§it bacterio-
logia, care a adus servicii imense omenirii §1 care o va sdipa defi-
nitiv, in cele din urma, de multe din relele ce o chinuesc Inca. In
schimb, in cazul lui Lenin, din aceea§i nedeterminare a ie§it bol-
§evismul, care a cufundat in mizerie un popor de 160 milioane de
suflete §i care constitue o reall primejdie pentru civilizaiia actuala.
Cine poate gti insi mai dinainte daca, prin amestecul sau in
viata celor ce Bunt Inca «in devenire>>, un impiedica cumva pe un
nou Pasteur, inca neformat, s aduca omenirii atitea servicii cite ar
putea sa-i aduca altfel, sau nu impinge cumva pe un nou Lenin,
Inca in fa§e, sa faca omenirii §i mai mult rau decit i-ar face altfel?
Iata de ce a da sfaturi tinerilor mi s'a parut totdeauna o intreprin-
dere plina de riscuri. i iata de ce la intrebärile acelora din ascul-
tatorii mei, la care m'am referit mai sus, am preferat si rispund,
nu prin prognosticuri individuale, ei printr'o analiza generall. M'am
marginit adica sa oercetez, daca §i in ce masura putem gti, de ce
www.dacoromanica.ro
unii oameni devin filosofi, iar al/ii nu, §i de ce unii filosofi ajung
sg inteleagi lumea in unele chipuri, iar altii intealtele. A§a pusg,
problema putea si intereseze §i istoria filosofiei, in launtrul cgreia
suntem siliti, spre a-i atinge scopul, si ne exp1ic6m <<geneza siste-
melor de idei, de care ne ocup5m. Ea constitnia, in adevar, pro-
blema factorilor ce determinä aparitia §i orientarea cugethii fila-
sofice, in general.
Aceasei problemA formeazA obiectul studiilor urmätoare.
www.dacoromanica.ro
CAP. I.
POSTULATE ORGANICE
PORNIRILE AFECTIVE.
Problema, pe care am formulat-o la sfirsitul introducerii noas-

tre, nu este noui. pus-o, dupi vremuri, multi din cugetatorii
earl au sunlit nevoia 6 reflecteze, ei inii, asupra propriei lor ac-
sau sa dea lamuriri altora, cu privire la rolul pe care cre-
deau c. trebuiau si-1 joace filosofii in lume. Asa bunioara Platon,
care socotea ca filosofii ar trebui srt ia asupri-le conducerea popoa-
relor, s'a simth dator ea indice, in dialogul 8 1 1 asupra Statului, gi
semnele dupi care ar putea fi recanoscuti fiosofii adevarati. Prin-
tre aceste semne, care nu aunt lipsite de interes nici astazi,
primul kc 11 ocup calitäile firesti pe care trebuie sa le alba un
om, ea sa poati ajunge filosof. Un asemenea om trebue, mai intai,
si fie inzestrat de natura Cu o vie dorinia de a sti, pentru ca si In-
vee cat mai multe, i cu o meanorie puternica, pentru ca sa nu
uite ce invata; trebuel apoi, sa priveasca lucrurile de sus, in ceea ce
constitue rostul lor in lume, in general, pentru a nu se lasa capti-
vat de uncle aspecte particulare ale lor, oricat 1-ar interesa acele
aspecte, pe el, personal; trebue, mai departe, sa fie plin de simpatie
si de bunatate, fala de semenii sai si, in deobste, fall de toate vieta-
tile si de toate lucrurile neinsuflethe; trebue, mai ales, s aiba pa-
siunea fireasca, innascuti, nu pur si simplu adoptati sau chiar pre-
facuta, a adevarului si a dreptatii; trebue, In sfarsit, sa fie viteaz,
sa alba adica curajul de a fi independent in parerile si athudinile
sale, dispreluind, ea un soldat pe campul de razboiu, primejdia §i
moartea; dar trebue sa fie in acelasi timp si prudent, ca sa nu-si
expuna in mod inutil nici libertatea, nici viata.
Iar pentru ca toate aceste calitati aä poatit da tot ce aunt in
3
www.dacoromanica.ro
stare sä dea, omul, care vrea sa ajunga filosof, mai are nevoie de
ceva care 654 impiddioe de a se lasa sa fie prints, cu prea multa u-
§urinta, de ademenirile bogatiei sau ale gloriei, §i care sa-1 ling, tot-
deodata, departe de viiata politicã. Platon cerea, e drept, sa se
incredinteze filosofilor conducerea societatilor omene§ti, dar cerea
§1 filosofilor sa fie filosofi, nu profesioni§ti ai politicei, nu adica
simpli demagogi, eari, In loc sà studieze, in lini§te §i reculegere,
problemele generale ale lumii §i ale vietii, i§i pierd vremea In «a-
gora') cu obicinuitele me§te§uguri de a in§ela §1 ademeni pe naivi.
Acel ceva, in stare ea' impiedice pe cei meniti a deveni filosofi, sa a-
lerge dupa bogatii §1 onoruri sau sa-§i piarda vremea cu politica, nu
putea fi, dupa Platon, decat: vocea interioara a vocatiunii, o boala
cronica, sau alte imprejurari exterioare. ocea interioara a voca-
tiunii era vocea demonului lui Socrat, pe care n'o auziau deck
pulinii ale§i. Pentru ace§ti favoriti ai zeilor, chemarea launtrica era
destul de imperioasà, pentru ca sa nu mai fie nevoie de altceva.
Pentru ceilalti, ramanea o insuficienta organica, adica o deficienta
a corpului, care, silindu-i sa renunte la viata practica, permitea spi-
ritului lor sa-§i concentreze toate puterile in spre un singur scop, in-
dreptandu-1 numai In spre cunoa§terea adevarului. Imprejurarile ex-
terioare, in sfar§it, puteau fi: o nenorocire, care sa desguste, pe cei
ce o sufereau, de viata practica sau sa-i faca sa se teama de ea; exi-
lul, care punea in imposibilitate, pe cei alungati, de a se mai ocupa
de treburile lor sau ale cetatii lor, §i alte intarnpliiri de acest fel.
Dupa Platon, Aristot, dela care, ca dela mintea cea mai cu-
prinzatoare a antichitatii, am fi fost in drept Ba ne a§teptilm la
mai mult, s'a marginit sa faca observarea, pe care ne-a raportat-o
Cicerone in Tusculanele sale, ca toti oamenii de geniu sunt melanco-
lici. Prin oameni de geniu, filosoful grec intelegea pe marii cunos-
cateri ai lucrurilor lumii, in ori§ice privinta. Nu trebue sã uitam
insä cà, pe acea vreme, toate cuno§tintele de ori§ice fel se subsumau
notiunii generale de filosofie, intru cat §tiintele speciale nu-§i asi-
gurasera Inca o existenta independenta. Din nefericire, Aristot nu
ne-a spus, lamurit, daca considera melancolia ca o cauzi sau ea
un efect al cunonterii lucrurilor, ca o cauza adica ce ar face pe
eineva s devil)/ «iubitor de intelepciunex,, cum se zicea pe atunci,
sau ca o consecinta a indeletnicirii cu problemele ce preocupa pe
oamenii de acest fel.
Dar, intru cat nu e nevoie sa inregistram toate parerile, schi-
tate numai, in decursul timpurilor, asupra conditiilor in care poate
www.dacoromanica.ro
POSTULATE ORGANICE 35
ajungto omul la cugetarea filosofica, sä trecem la ceea ce gandesc, in

aceasta privinta, contimporanii no§tri, pentru ca si putem intra in
studiul propriu zis al acestei probleme. In timpurile noastre intal-
nim mai intai, ca mai isbitoare, parerile formulate de Schopen-
hauer §i de Nietzsche. Cel dintaiu eredea, ca coca ce distinge pe filo-
sof este o covar§itoare predominare a inteligentei asupra vointei.
Pe cand omul obicinuit e compus din trei sferturi vointa §i un sfert
numai inteligenta, la fiosof raportul este Myers: trei sferturi inte-
1igent5 §i un,sfert numai vointa. De uncle concluzia ca filosofii sunt
condamnati, prin chiar structura lor sufleteasca, sa se lmna departe
de viata practica, al carei factor de capetenie este vointa. Nietzsche,
in sfar§it, subliniaza cu putere, aproape cu violeuta, prezeata cons-
tanta §i actiunea hotaratoare, in viata sufleteasca a filosofilor, a
unui factor afectiv, care poate sa ia formele cele mai diferite, dar
care ramane in fond acela§i i care este: suferhita. Toi cei ce au
creat, prin puterea cugetarii lor, lumile «de dincolo de realitate»
(die Hinterwelten), pe care le desfa§oara inaintea ochilor no§tri ui-
miti istoria filosofiei, au fost oameni bolnavi, sau saraci, sau ne-
dreptati, §i cari, luptand din greu cu neajunsurile unei vieti atat
de putin satisfacatoare pentru ei, §i-au cautat consolarea in acele
ginuturi imaginare», pe care le construiau dupa bunul kr plac §i
in care se simteau stapani absoluti.
In toate aceste pareri, atat de diferite In apareuta, este, totu§i,
ceva comun. Este credinta ca, spre a-§i putea concentra toata ener-
sia in domeniul abstract al cugetarii, omul care, biologice§te vor-
bind, e facut sa traiasca in lumea concreta §i in intelesul intreg al
cuvantului, sa indeplineasca adica toate functiunile vietii, prin-
tre care gandirea nu e nici singura, nici cea mai insenmata, tre-
buie sa ramana sau :4 fie tinut de o cauza oarecare departe
de viata practica. Aceasta idee o vom regasi inteuna din incercarile
cele mai noui de a deslega problema ce ne preocupà, §i asupra
careia ne vorn opri in deosebi, spre a o lua ca baza de discutie.
Este incercarea psihologica §i inteo oarecare masura psihoanalitica
a lui Herzberg, din lucrarea sa recenta «Zur Psychologie der Phi-
losophie und der Philosophen», care a aparut in 1926. Adaog, ca
autorul lucrarii este doctor in filosofie §i in medicina, ceea ce ex-
plica orientarea, atat de pronuntat psihofiziologica, a cugetarii sale.
Atm socotit ca era bine sä alegem ca punct de plecare §i
cum am zis ca baz5 de discutie aceasta lucrare, fiindca pe pla-
nul intaiu, in ziva de. astazi, pare a sta, in consideratia §1 simpatia
www.dacoromanica.ro
36 APARITIA $1 ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
mai tuturor, conceptia biologicii a filosofiei. Iar moda a grefat pe a-

ceasta conceptie generala punctul de vedere special al psihoana-
lizei. Pentru ca s putem aduce dar o contributie capabila ea Limn-
reascrt, pe cat posibil, pe cei ce se intereseazi de problema pe care
ne-am pus-o, trebue sà inem seamh de aceste predilectii ale opiniei
puMice contimporane. Altfel, am risca sa ne lovim, ulterior, de i-
dei, pe care nu le-am fi examinat in cercetarea noastra. E nevoie
adici sä curatam mai intai terenul de tot ce II incarci gi uneori
ii incurca fàrä prea mult folos, pentru ca s putem apoi schita
liniile mari ale unei soluii, mai simple de sigur gi mai putin
pretentioase, dar cu mai multi sorti de a rlimanea gi de a se desvolta
in viitor.
Filosofia este pentru Herzberg, ca pentru atâpa alti cugetii-
tori, o explicare generals a lumii. Ca atare, ea este, evident, mai a-
nevioasa dealt explicarile partiale ale diferitelor categorii tie fe-
nomene, pe care le cauti gtiintele speciale. Ea presupune, mai ales,
o indepartare mai mult eau mai putin deplina de lumea concrefa,
fiindea reclami o ridicare deasupra categoriilor limitate de feno-
mane, spre a le putea cuprinde pe toate cu o singuri privire, in-
tr'o singura explicare unitari. Ca atare, cugetarea filosofica, atilt
prin vastitatea orizonturilor pe care trebue sä le imbritigeze, cat
§i prin instreinarea de realitate, care nu e fireasca omului, nece-
siteazS o mai mare, o mult mai mare cheltuiali de energie decat
cugetarea gtiintifich propriu zis gi decat cugetarea practich, pusi
in serviciul nevoilor curente, adica marunte, ale vietii.
De unde vine insa aceasta energie considerabila, i ce o pune
in migcare?
De unde vine, ramane sà vedem mai pe urma, fiindca n'o
putem descoperi imediat, la prima vedere. Ce o pune in migcare
insa, ni se arati mai ugor i, oarecum, dela sine. Este interesul pen-
tm problemele filosofice, care impinge pe unii oameni s faca sfor-
tarile intelectuale pe care le fac, spre a se lamuri asupra originei
lumii, asupra ordinei ce domnegte intr'insa, asupra elementelor ul-
time ce o alcatuesc, asupra scopului chtre care se indreapta des-
agurarea fenomenelor ei, etc. Daca n'ar exista acest interes, cuge-
tarea filosofica ar fi inexplicabil, ar fi chiar absurda,
cum ziceam adineauri, omul e fäcut ca sä traiasch, nu ca s gan-
deasci, gandirea nefiind, din punct de vedere biologic, decat un
instrument in serviciul actiunii, care e push ea insägi in serviciul
vietii, intru cat n'are alt scop decat s'o Intrein i s'o desvolte.
www.dacoromanica.ro
De unde vine insa acest interes pentru ceea ce numim proble-

me filosofice?
Sa vedem mai intai care este alcatuirea lui psihologica. In-
teresul, in genere, este o stare sufleteasca complexa, care consta
din trei elemente diferite. i anume, gasim intr'insul, in primul
rand, o nevoie organica ce impinge pe oameni &are anumite lu-
cruri, capabile s'o satisfaca; gasim, al doilea, o stare afectiva: pla-
cerea pe care o simt oamenii cand se ocupa en acele lucruri; ga-
zim, in sfar§it, onientarea constanta, sau, in orice caz, mai u§oara
§i mai repede, a atentiei inspre lucrurile de care e vorba.
Sa lum bunaoara, ca exemplu, interesul pentru mancare al
,a§a numitilor gastronorni. Gasim in acest interes, mai intai, o ne-
voie organica ce impinge pe ace§ti oameni catre lucrurile bune
de mancat. Aceasta nevoie exista, precum §tim, la toti oamenii;
la gastronomi, insa, ea este mult mai pronuntata. Ca atare, ea este,
poate, efectul unei secretii interne sporite a acelor parti ale glandei
pancreatice, care poarta numele de insulele lui Langerhans. Se
oie ca o injectie cu insulina poate provoca o foame cu totul neo-
bicinuita §i care, clack' nu e satisfacuta fàr intarziere, poate da
ameteli, palpitatii i alte neplaceri fizice. Sau poate, nevoia or-
ganica de care vorbim este, la gastronomi, efectul unei turburari
nervoase, mai u§oare deck aceea, ce poarta in psihiatrie numele
de cbulimie», dar asemenea cu ea. Etimologice§te, cuvintul abu-
limie.s nu insemneaza alteeva decat o doame de bou», o foame a-
nimalici, ce nu mai cunonte nicio masuril §i nicio piedica. Fap-
tul este, in orice caz, Ca gasim la gastronomi, mai intai, o nevoie
organica ce ii impinge, mai mult decal pe oamenii obicinuki, ca-
tre lucrurile de mancare. Gasim, al doilea, o stare afectiva: pla-
cerea, mai intensa decat aceea a oamenilor obicinuiti, pe care o
simt ei mancand sau chiar numai ocupandu-se cu lucrurile de
mancare. Cunosc un om din lumea noastra cea mai buna, care nu
arareori i§i gate§te singur bucatele sale favorite. Plicerea de a le
manca este, la el, anticipata prin placerea de a le manui §1 de a
le vedea lufind, pe ma§ina de gatit, forme din ce in ce mai apeti-
sante. Gasim, in sfar§it, in interesul pentru mancare al gastronomi-
lor, o orientare mai constanta, -- in orice caz mai freeventa §i mai
u§oara cleat la oamenii obicinuiti, a atentiei inspre lucrurile
alimentare. Persoana la care facearn aluzie adineaori, §1 care o-
cupi un loc eminent in lumea noastra industriala, se duce adesea
la Paris, pentru afacerile sale. Acolo Irma, preocuparea sa de cape-
www.dacoromanica.ro
38 APARITIA $1 ORIENTAREA CUGETAIIII FILOSOFICE
tenie, alaturi de scopurile pe care le urmarqte, este sa viziteze

restaurantele la moda, sa stea de vorba cu ma numitii «maitres
d'hôteb, sa se informeze de felurile de bucate noui, sa se coboare
la bucatarie ca sa vada cum se pregatesc, etc.
Aceste trei elernente, ce alcatuesc interesul, ca stare stifle-
teasca, le poate th,coperi singur oricine, daca i§i da osteneala sa re-
pete aceasta analiza, in toate cazurile analoage,in ordinea mate-
riala. In ordinea intelectuaIrt insa, descoperirea lor e mai ane-
voiasa. Aa buniloara, daca la baza interesului pentru lucrurile
materiale, ce privesc mancarea, imbracamintea, locuinta, reprodu-
cerea, etc., gasim, fara 8,5 cautam prea malt, nevoi organice ce re-
zultä din chiar natura noastra ca organisme biologice, exista
oare §i la baza interesului pentru problemele filosofice o nevoie
organica a cunomterii?
La prima vedere, s'ar parea Ca nu. Nevoile organice au ca
scop, precum ne-o arata biologia §i psihologia, conservarea vietii
§i desvoharea ei. Cunomterea lucrurilor ajuta, e drept, intr'o des-
tul de mare masura, satisfac3rea acestor nevoi, dar numai ca urr
instrument. Cunomterea adica nu este decat un mijloc, nu un scop,
care sa poata forma obiectul unei nevoi organice deosebite. S'ar
putea oare compara o curiozitate teoretica oarecare, dorinta de a
§ti, bunaoara, daca spatiul are trei dimensiuni, cum cred3a biltra-
nul Euclid, sau mai multe, cum sustin unii geometri contempo-
rani, cu nevoile organice propriu zise, de a ne hrilni, mancand, de
a ne apara in contra intemperillor, imbracându-ne, sau asiguran-
du-ne o locuinta, _ §i aga mai departe? S'ar parea dar ca nu poa-
te sa existe o nevoie organica a cunomterii pure, adica strict §i ex-
clusiv teoretice.
Si totu§i, o asemenea nevoie exista. Ea nu s'a format insa pe
aceemi cale ca nevoile organice propriu zise, adica prin functio-
narea interesata a organelor respective, ci pe o cale deosebita, §i
anume prin exercitarea dezinteresata a unei functiuni, care ur-
marea §i ea, la inceput, un scop eminamente interesat. Am zis a-
dineauri ca' functiunea cunomterii a aparut Ca un instrument menit
sã u§ureze satisfacerea nevoilor fundamentale ale vigil. Ca atare,
activitatea ei era interesata. La un moment dat insa ea a inceput
sa se exercite in mod dezinteresat. C exista o activitate dezinte-
resata a principalelor functiuni biologice, daci nu a tuturor, flu
mai incape indoiala. Ce este, bunaoara, jocul animalelor tinere?
Este o exereitare dezinteresata, care nu urmare§te adica un
www.dacoromanica.ro
scop practic determinat. Pisicile mici, and alearga dupa un ghem

ce se rostogolegte dinainte-le, Ii exercitä in mod dezinteresat ins-
tinctele lor de animale vanatoare, ce Ii urmaresc prada, inainte
de a o prinde. Cocogii mici cari se bat, fafa sa aiba niimic de im
partit, Ii xercita in mod dezinteresat instinctele lor de masculi,
cari vor trebui, la maturitate, sa-gi asigure prin lupta posesiunea
femelelor din specia lor.
La oameni, funcliunea cunoagterii sau inteligenta, dupa ce
gi-a indeplinit menirea ei biologica de a servi la conservarea
in nenumaratele indeletniciri practice care asigura aceasta con-
servare, a inceput si se exercite gi in mod dezintersat. La un mo-
ment dat, omul a cautat, oarecum jucandu-se, sa cunoasca lucni-
rile gi pentru a le cunoagte, nu numai pentru a se servi de ele. A-
ceasta functionare dezinteresatä a inteligentei s'a desvoltat apoi
incetul cu incetul, pana &and a creat o nevoie de a cunoagte, lard
niciun scop practic. Este pornirea pe care, sub forma ei cea mi
sirnpla, o numim curiozitate. Sub aceasta forma o gasim buna-
oara la copiii mici, la icari ea trebuie 81 fie, ca atare, innäscuta, ca
un produs ereditar al evolutiei. Se gtie, anume, cu.rn copiii mici in-
treaba, la fiecare pas, ce sunt lucrurile pe care le vad impreju-
rul lor. Intrebarile acestea insa nu sunt destinate sä satisfaca nici
o nevoie biologica a organismului. Ele eonstituiesc o simpla cu-
riozitate i tradeazi ca atare un interes daca se poate zice
pur teoretic. In adevir, copiii mici n'au nicidecum o viata prac-
tica; ei nu-gi satisfac singuri nevoil. organice; de aceste nevoi in-
grijesc la inceput, exclusiv, parintii lor. Interesul lor pentru lucru-
rile inconjuratoare este prin urmare pur teoretic, in intelesul ca
nu urmaregte niciun scop practic.
Acest interes teoretic, care este la inceput o curiozitate pura
gi simpI, desvoltandu-se cu vremea, poate duce in viata fiecarui
om in parte, cum a dus gi in viata omenirii in general, la interesul
gtiintific sau, pe o treapta mai inalta, la interesul filosofic. Deo-
sebirea dintre aceste doua trepte ale interesului teoretic se inte-
lege dela sine. Interesul gtiintific e nevoia de a cunoagte fenomenele
izolate ale lumii; interesul filosofic e nevoia "de a intelege tota-
litatea lor, cu caracterele de ordine gi de unitate, cu care ni se
infatigeaza in experienta.
Exista dar o nevoie organici a cunoagterii. Nuinai ca, a-
ceasta nevoie, intru cat ramane pur teoretica, ne apare ca fiind
prea slaba gi nu vedem cum ar putea determina, ea singura, viata
www.dacoromanica.ro
40 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARIT FILOSOFICE
omului, cum ar putea face adica, ea singura, pe cineva, s se con-

sacre gfiintei, sau filosofiei. In adevar, cati oameni am putea zice
ci cultivil gtiinta numai pentru ea insagi? Cei mai multi savanti,
degi sunt inanati, in activitatea lor, de dorinta dezinteresati de a
cunoagte fenomenele de care se ocupi, considera totugi gtiinta lor
§i ca un mijloc de existenca, fie c o profeseaza sub forma ei pur
teoretica, fie cà o aplici in diferitele directii ce intereseazi viata
practica, in industrie bunSoar5, in medicini, §i aga mai depar-
te. Dintre studentii ce se inscriu la facultatea de gtiinte, eati aunt
oare cei cc nu se gandesc sa-gi faci din gtiinta, pe care voieac s'o
studieze, o cariera productiva, care sa le permits 135 traiasca? In
gtiintS, aga dar, interesul teoretic existii fara indoiali, dar nu
ajunge sS ia, la marea majoritate a savantilor, intensitatea gi per-
manenta ce asiguri continuitatea gi progresul cercetarilor, decat
numai intru cat se subordoneaza interesului practic. Ceea ce in-
semneazi, c cugetarea gtiintifica nu e un scop in sine, ci e un
mijloc, care tinde sä asigure existenta omului gi s'o ugureze.
In filosofie, Ins, interesul teoretic nu pare a se mai subor-
dona intereselor practice. Cugetarea filosofica pare a fi un scop
in sine, intru cat, cel putin, utilitatea ei practici nu se vede nici
decum. Aristot, intrebat odati la ce servegte filosofia, a raspuns,
cu sinceritate: «la nimic». Dar a ad5ogat, cu mandrie: «gi tocmai
de aceea este cea dintai dintre gtiinte». Ceea ce insemneaza c5,
degi nu poate duce la aplicari practice, ca celelalte gtiinte, filosofia
raspunde totugi unei nevoi sufletegti, care este, la unii oameni cel
putin, atat de puternica, incat ii face s5 pung filosofia mai pre-
ens de celelalte gtiinte, gi sad consacre viata lor intreagS, fãrä nici
o preocupare practicA, de cagtig, de cariera, etc.
Aceasti atitudine dezinteresatS a filosofilor se poate vedea
din faptul ca cei mai multi dintr'ingii nu gi-au fault din filosofie
o profesiune, daca prin profesiune intelegem o indeletnicire me-
nita sä asigure, prin produsul ei material, existenta celui ce o prac-
flea. 0 scurta trecere in revisti a filosofilor celor mai insemnati
ne poate incredinta imediat de aceasta. Vom märgini insa aceasta
revisti la timpurile moderne gi contimporane, in care s'a desavar-
git despartirea gtiintei de filosofie. Francis Bacon, cu care incepe
filosofia rnoderna, a fost avocat gi om politic. Hobbes a indeplinit
functiuni de secretar particular gi de educator particular; cea mai
mare parte a vietii inert (ultimi 30 de ani) n'a exercitat nicio pro-
fesiune. Descartes a servit, in tinerete, cativa ani (nu mai mult de
www.dacoromanica.ro
patru) in armata; tot restul vietii insa a trait retras, ca simplu

particular. Locke fusese destinat carierii eclesiastice, pe care a
refuzat s'o imkatirze, indreptandu-se care medicina pe care a
practicat-o foarte putin; a fost catva timp secretar particular al
unui personaj politic englez 0 a ocupat §i cateva posturi politice.
Spinoza a trait din eefuirea sticlelor optice 0 a refuzat o catedra
de filosofie la universitatea din Heidelberg. Malebranche a trait
toata viata retras, ca membru al congregatiei catolice a «Oratoriu-
lui». Leibniz a ocupat diferite posturi: bibliotecar la Hanovra, is-
toriograf al casei de Braunschweig, prerdinte al Academiei din
Berlin, dar a refuzat sä profeseze filosofia. Berkeley a fost preot,
mai tarziu episcop. Hume a cerut o catedra de filosofie, intai la
universitatea din Edinburgh 0 apoi la cea din Glascow, dar n'a
obtinut-o, 0 a trait din alte functiuni, administrative §i politice.
Rousseau, cum ziceau, eumind, contimporanii sii, «a fait tous les
metiers», dar n'a trait din filosofie. Auguste Comte a host prepa-
rator §i examinator de matematici la roala politechnica din Pa-
ris; &and 0-a pierdut aceste mijloace de existenta, a dat lectii par-
ticulare de matematici 0, mai ales, a fost ajutat de prietenii ski.
Schopenhauer, afara de incercarea nereu§ita, pe care a facuto ca
docent, la Berlin, §i care a durat numai un semestru, a trait, toata
viata, in calatorii sau retras, la Frankfurt, ca simplu rentier. Feur-
bach, dupa o incercare analoaga, ca docent la Erlangen, a trait
toati vista, ca simpin particular, din venituri a§a de mici, Inca
prietenii sai se credeau obligati sa alerge ca sa-i gaseasca o intre-
buintare, in serviciul statului german; el le raspundea, insa, regu-
lat: «lasati-ma in pace; eu nu ma simt eeva cleat atata limp
cat nu mutt nimic». Hartmann a servit cativa ani, ca ofiter,
in armata germana; din cauza unei afectiuni cronice a oaselor,
insa, a trebuit sa demisioneze 0 a trait tot timpul retras, in con-
ditii foarte modeste, fara sa mai primeasca vreo sarcina publica.
Stuart Mill a fost 35 de ani functionar comercial, la Compania
Indillor Orientale; restul vietii, 1-a petrecut ca simplu particular.
Max Stirner a fost cinci ani profesor la un liceu; dar, dapa apa-
ritia cartii sale «Individul §i proprietatea lui», a trebuit sä Ora-
seasca acest post; a incercat, apoi, sa Lea comert, dar n'a remit,
0 0-a sfar§it viata in mizerie. Herbert Spencer a fost, in tinerete
gi pentru scurt timp, inginer; cand s'a indreptat insa catre filoso-
fie, a renuntat la ocapatiile practice 0 a trait, nu fara greutati 2i
neplaceri, numai pentru lucrarile sale teoretice. Nietzsche a ince-
www.dacoromanica.ro
put, foarte tanar, Ca profesor de filologie la universitatea din Ba-

sel. Dupa 8 ani insa, numai, §i-a abandonat cursul i a trait ca un
pustnic, daca nu chiar ca un salbatic, in diferite localitati din El-
vetia, ocupat numai cu redactarea lucrarilor sale filosofice.
Fata de aceasta lunga lista de filosofi, cari n'au trait din fi-
losofie, cei cari au fost profesori Kant, Fichte, Schelling, Hegel,
Herbart, Cohen, etc., §1 se poate prin urmare zice ca §i-au fa-
cut din filosofie o profesiune, raman in minoritate.
La filosufi, a§a dar, interesul pur teoretic pare a fi mai mare,
mult mai mare, deck la oamenii de gtiinta. Cum se explica insii
aceasta intensitate sporita a unui interes care, in fond, este de
aceea§i natura, la filosofi ca §i la oamenii de §tiinta?
Se explica prin faptul ca, la filosofi, interesul pur teoretrc
se asociaza cu uncle porniri fundamentale,§i deci foarte puternice,
ale naturii omene§ti. Ce poate fi, bunaoara, mai puternic decat
instinctul conservarii, care sta la ternelia insa§i a vietii individului
§i determina, in primul rand, toate actiunile lui? Acest instinct
insa in rarnane nu poate sa ramana indiferent, in fata pro-
blemei originei lumii §i a ordinei ce domne§te intr'insa, cu tot
aspectul ei strict §i exclusiv teoretic. In adevar, aceasta problema
ascunde inteinsa o alta, care a framantat totdeauna adanc ome-
nirea; ascunde intr'insa problema existentei sau neexistentei --
acelui principiu creator §i ordonator, inteligent §i bun, caruia
s'a dat in toate timpurile, dela aparitia nionoteisrnului, numele
de Dumnezeu. Mari le fenomene ale naturii, care fac pe orn sa-§i
vada marginirea nmilitoare a puterilor §i sa se teama, in acela§i
limp, pentru existenta sa, biciuindu-i cu violenta instinctul conser-
varii, II aduc sa simta nevoia unei protectii supranaturale, §i sa
doriasca prin urmare, cu ardoare, ca Dumnezeu sà existe, fiindca
e singurul protector posibil, pe care imaginatia lui e in stare sa §i-1
inchipuiasca. De aci, pasiunea aprinsa. cu care s'au desfa§urat tot-
deauna discutiile stravechi, dintre tei§ti §i atei§ti. In definitiv, teis-
mul i ateismul sunt simple ipoteze filosofice, care ar trebui Fa se
poata discuta cu aceea§i lini§te sau chiar cu aceea§i indiferenta
ca §i ipotezele geometrice privitoare la numarul dimensiunilor spa-
tiului, de care vorbiam adineauri. Faptul ca nu este a§a, constituie
o dovada neindoioasa a intervenirii acelor porniri fundamentale,
care am zis ca vin s'a se asocieze cu interesul filosofic pur, dandu-i:
o intensitate pe care n'o avea el singur.
www.dacoromanica.ro
Sau, s luam discutiile dintre materialism gi spiritualism.

Se gtie, din istoria filosofiei, cat sgomot au facut gi cate patimi au
aeslantuit aceste discutii, pe la jumatatea veacului al XIX-lea, in
Germania. Cum se explica acest fenomen? In definitiv, omul poate
trai foarte bine §i fara sa gtie, daca e compus munai din materie,
sau din materie §i spirit. sau numai din spirit. Agricultorul, me-
seria§ul, negnstorul, sau, pe o treapta mai inaltà, astronomul, is-
toricul, chimistul, nu se simt nicidecum stanjeniti in activitatea
lor de lipsa unei solutii determinate a acestei probleme, careia Ii
dam numele de problema ontologica, zicand ca este problema na-
turii existentei, in general. Aceasta problema insa atinge, §i ea, u-
nele din pornirile fundamentale le naturii omene§ti. Atinge, rnai
intai, instinctul conservarii. Sensibilitatea omului nu se impaca
u§or cu ideea ca existenta lui se sf5r§e§te cu moartea. Ea i§i cauta
dar multumirea in ipoteza, ca aceasta existenta s'ar putea pre-
lungi §i dupa moarte, subt o forma care sa nu mai implice cola-
borarea corpului, condamnat sa se descompunii, subt o forma a-
dica lipsita de orice materialitate. Aceasta insa face necesara ipo-
teza existentei unui suflet imaterial.
Aceasta ipoteza mai e necesara sensibilitatii ornene§ti gi din
alt punct de vedere. Omul doregte sa fie fericit. Este pentru el o
nevoie organica, in toata puterea cuvantului. Fericirea insä n'o ga-
se§te el deck foarte rar, §i numai partial, in viata pamanteasca.
Nenumarate imprejurari neprielnice i se pun vecinic deacurmezi-
§ul. Mai ales insa Ii sta irnpotriva nedreptatea lumii. E o plangere
veche, pe care au ridicat-o oamenii din toate timpurile: lumea e
riiu intocmita; inteinsa, meritele nu aunt rasplatite, iar fapteie
rele nu sunt pedepsite. De aci, nevoia sufleteasca intensä, a celor
mai greu loviti de soarta, de a spera inteo compensatie, pe care
inchipuirea lor e silità, din cauza experientelor facute, s'o plaseze
inteo alta lunie, mai buna decat cea prezenta, adica in viata
viitoare. Existenta unei vieti viitoare insa, atarna, evident, de exis-
tenta unui suflet imaterial care sa poata continua sa existe §i dupa_
moartea corpului material.
A§a dar, interesul teoretic pur capati, in filosofie, o intensi-
tate cu mult mai mare decat Ii poate da nevoia singura a cunoag-
terii, gratie asocierii sale cu pornirile afective fundamentale ale
naturii omene§ti. De unde rezulta ea, cu cat aceste porniri sunt
www.dacoromanica.ro
mai puternice, la un om oarecare, cu atat interesul pentru pro-

blemele filosofice trebuie &a fie, la acel om, mai viu. Iar conclu-
zia ce pare a ni se impune, din acest punct de vedere, este ca, pen-
tru ca sa devina cineva filosof, prima conditie ar fi, s aiba porniri
afective puternice.
Ca filosofii cunoscuti au avut asemenea porniri, cauta s ne-o
dovedeasci Herzberg, aruncand o privire asupra vietii lor, intru cat
documentele i-o permit,gi afirmand ca ei au fost, mai toll., naturi
pasionale. Nu vom unnari cu deamanuntul aceasta cercetare; ne-ar
lua prea mult timp. Ne vom margini sà relevam cateva cazuri, ce
par probante. Dupa povestirea lui Fedon, din dialogul cunoscut al
lui Platon, Socrat ar fi marturisit el insugi ca avea o natura vulca-
nica i suferea de o sPnsualitate patimaga, adaogand insa Ca a is-
buit s &mine clocotul violent al naturii sale, cu ajutorul ratiunii.
Augustin se plangea singur, in Confesiunile sale, de tirania porni-
rilor sensuale gi de chinurile ambitiei: ardoarea credintei sale re-
ligioase, dupa ce se convertise la cregtinism, desavargea tabloul na-
turii sale excesive. Giordano Bruno era un om impulsiv gi agresiv;
o agitatie pennanenta II purta, fàriI odihna, prin lume; interesul
pentru filosofie luase la el proportiile unei patimi mistuitoare; el
insugi considera aceasta pasiune ca o inspiratie de origine divina,
zicand: cand Dumnezeu te atinge, devii foc arzator (nam tan-
gente deo, fervidus ignis eris). Spinoza. sub aparenta lui calma si
egala, era departe de a fi un temperament flegmatic; el avea, u-
neon, isbucniri violente, care il impingeau la fapte necugetate.
Cand, la 20 August 1672, fratii de Witt au fost sfagiati de multime,
Spinoza, cuprins de o indignare fara margini, voia, cu once pret,
si se duca s puna, la locul asasinatului, o tabla cu inscriptia: 4(
timi barbarorum>>; acest gest temerar, care ar fi putut sa-1 coste
viata, a fost impiedicat mmmi gratie faptului ca gazda sa I-a in-
cuiat in casa, 'Ana s'a linigtit. De altfel, tin om, care analizase in
opera sa, cu atata patrundere, pasiunile, indicand gi modal cum ar
putea fi dominate, trebuia s le cunoasca din propia sa experien-
0. Rousseau a povestit singur, in Confesiunile sale, complicatiile
sentimentale, la care il impingea sensualitatea sa morbida, pre-
cum gi decepOile pe care i le pregtitia o imaginatie prea vie; satis-
factiile Ii pareau, cand le anticipa cu gandul, aga de extraordinare,
incat, atunci cand se realizau, ramaneau cu totul neindestulatoare.
El era, in acelagi timp, extrem de iritabil ; se supara foarte ugor,
www.dacoromanica.ro
reactiona violent §i era gata, la manie, si se strice cu top prie-

tenii. Schopenhauer a dovedit indeajuns in polemicile sale in con-
tra ideali§tilor, §i in deosebi in contra lui Hegel, cat putea si fie-
de pornit. Chiar §1 in vieata de toate zilele, in cazuri in care nu
erau angajate nicidecum parerile sale filosofice, el nu i§i putea
stipani totdeauna impulsivitatea. Biografii sai au relevat, cu mi-
rare, modul cum a imbrancit odati o femeie ce-i sta in cale, §i ci-
reia a trebuit apoi, condamnat fiind de justiPe, si-i pliteasci mul-
tl vreme o pensie de invaliditate. Sensualitatea §i ambitia, in afar-
git, nu i-au lipsit nici lui; e caracteristic i impresionant, cu cfiti
ardoare dorea el si scape de chinurile, pe care i le pricinuiau a-
ceste manifestiri odioase din punctul sin de vedere ale
vointei.
Iati cateva cazuri, in care filosofii ni se infitirazi, in ade-
vir, ea avand porniri afective puternice. In restul cazurilor insi,
nu putem avea aceeni siguranti; elementele de apreciere nu sunt
indestulitoare. Din nefericire, nu toti filosofii ne-au ficut martu-
risiri cu privire la temperamentul lor §1 foarte putini ne-au poves-
tit, ei ingigi, modul cum au triit. Iar faptele, ce se pot stabili o-
biectiv, cu ajutorul istoriei, nu aunt totdeauna destul de probante.
cat despre sistemele filosofice, ele nu ne permit 81 intrevedem tot-
deauna, cu destuli claritate, structura sufletea8c1 a autorilor lor,
mai ales nu in partea ei afectiva. Trebuie dar, cand e vorba de
filosofi de aoest fel, si ne multumim cu concluzia teoretici, la care
ne-a adus analiza de adineauri §1 sà zicem cä i ei au trebuit s.
aibi porniri afective puternice.
Aici ne lovim insi de alta dificultate, care ne sile§te si in-
treprindem o noui serie de cercetäri. Pornirile afective duc, in
mod normal, la acpune, nu la cugetare. Omul cu porniri erotice
rot
pronuntate, daci are scrupule etice, se insoari, pur §1 simplu; daci
n'are asemenea scrupule, duce o vieara de Don Juan; nu se apnea'
insi, in niciun caz, sa aerie «Metafizica amorului» §i s predice as-
cetimnul absolut, ca Schopenhauer. Ambitiosul, care aleargi dupi
glorie §i onoruri, ia calea, mai scurti §i mai ugoari, a acOunii politi-
ce, care ii permite s faci in juru-i sgomot destul gi si-gi organizeze,
cu chehueli mici, succese marl; nu pune insi piciorul pe calea,
lungi gi grea, a cugetirii filosofice, retrase, ticute gi, adesea, infruc-
tuoase, pentru acele naturi excepponale mai ales, care, in dezin-
www.dacoromanica.ro
.46 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
teresarea §i in onestitatea lor, cauta adevarul pentru ele, nu solutii

pentru public.
Daci dar filosofii sunt, cum sustine Herzberg, oameni cu por-
niri afective puternice, atunci de ce, la ei, aceete porniri nu duc,
ca la oamenii obicinuii, la actiune, ci la cugetare?
Aici intervin ipoteza inIibiiei suflete§ti eau a 4C refulirii»,
cum se mai zice cu un neologism ce pare a se bucura mai ales de
favoarea lumii medicale §i ipoteza sublimrii, pe care Herzberg
le imprumuta metodei psihoanalitice a lui Freud. Aceste ipoteze
le vom cerceta in capitolul urmkor.
www.dacoromanica.ro
CAP. IL
POSTULATE ORGANICE
FACTORII INHIBITORH
Se §tie din psihologie ca procesele fiziologice care alcatuesc

aspectul obiectiv al starilor noastre de congtiinta, sau, in genere,
ale vietii sufletegti, chiar gi sub aspectele ei incongtiente, se in-
fluenteaza unele pe altele. Un proces X, bunaoara, poate mari in-
tensitatea §i accelera desfagurarea unui alt proces Y; sau, invers,
ii poate micgora intensitatea gi incetini desfagurarea; sail, in sfar-
git, Ii poate impiedica aparitia. In aceste doua din urma cazuri,
care ne intereseaza acum in deosebi, zicem ca procesul X are asu-
pra procesului Y o actiune frenatorie sau inhibitorie, 11 infraneazi
adica sau il opregte. De gradul diferit al acestei actiuni atarna
ea procesul Y sa fie numai redus sau suprimat.
Aga bunaoara, ca sa incepem cu actele reflexe, ce nu im-
plica congtiinta, daca unei broagte, careia i s'a scos, prin vivisectie,
creierul mare, i se atinge ugor spatele, ea incepe s oracaie; daca
i se gadila ii acelagi timp talpa unuia din picioarele dindarat, orii-
caitul nu se mai produce, sau, daca incepuse, inceteaza. Excitatia
a doua deslantuie un proces fiziologic care exercita asupra celui
desläntuit de excitatia dintai o actiune inhibitorie. Un caine, ca-
ruia i s'a practicat o sectiunie transversala a maduvei spinarii, in
partea ei superioara, aga incat partea inferioara nu mai e in le-
gatura cu creierul, ne poate prezenta un fenomen analog. Daca e
gadilat pe o parte a abdomenului, pe partea dreapta bunaoara,
cainele se scarpina imediat cu piciorul drept dindarat. Daca insa,
in acelagi timp, cainele e gadilat pe o alta parte a Corpului, ori
care ar fi ea, scarpinatul cu piciorul dindarat nu se mai produce.
.sau, clack' incepuse, inceteaza. Procesul fiziologic deslantuit de ex-
www.dacoromanica.ro
48 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETXRII FILOSOFICE
citalia a doua exercita, asupra celui deslintuit de excitatia dintai,

o actiune inhibitorie.
5i mai pronuntate ne apar fenomenele de inhibilie, atunci
cand trecem, dela actele reflexe, la instincte. Aa bunaoara, pa-
sarle se hranesc, pe langa semintele vegetale, §i cu insecte sau cu
larvele kr. Pasakle noastre domestice, de§i li se di mancare des-
tura', sub forma obicinuitelor graunte, vaneaza toata ziva insecte-
le sburatoare, sau racale pimantul, ca s descopere larvele kr.
Lloyd Morgan, un psiholog care a studiat in deosebi instinctul, ca
forma a vietii suflete§ti, a cercetat §i actiunea inhibitorie pe care
o exercita asupra-i memoria. lath' cateva din observarile lui. In
goana ei dupa insecte, o gaina a prins odati §i a mancat o albina.
Aparandu-se, cum Ii este obiceiul, insecta a intepat-o in gura sau
intr'un punct oarecare al esofagului, = §i pasiirea a trebuit ea su-
fere, cateva zile, urmarile dureroase ale acestui accident. De a-
tunci, gaina evita cu cea mai mare grija insectele, chiar §i pe cele
care, prin frecventa lor, dau mai ugor gi mai sigur impresia de ino-
cuitate, cum aunt mu§tele. Amintirea durerii auferite, in cazul al-
binei, exercita o actiune inhibitorie asupra instinctului, care im-
pingea gaina sa vaneze mai departe insecte. 0 aka gang, care man-
case odati o larva de Euchelia, o omida cu un gust, nu numai res-
pingator, dar §i iritant, a evitat apoi, tot timpul cat a fost obser-
vata, sa se mai atinga de omizile ce i se puneau dinainte, gi chiar
gi de viermii ce seamana cu ele, cum sunt ramele obicinuite.
Aceea§i influenta inhibitorie o poate exercita memoria,
§i o exercita, de fapt, intr'o masura foarte intinsa, gi asupra ac-
telor voluntare, la oameni. Copilul care, intinzand mana s apuce
flacara unei lumanari, se arde odatà, se feregte apoi, cu mare gri-
P, de toate obiectele hmiinoase. Toata actiunea educativa a ex-
perientelor involuntare, in vieata copiilor, precum §i actiunea edu-
cativa a pedepselor, la care recurg uneori fata de ei, fie parintii,
fie profesorii lor, se intemeiaza pe aceasta influentä inhibitorie a
memoriei. Un copil care a fost batut odata, sau privat de mancare,
sau oprit sà se plimbe, fiindca a facut un lucru pe care nu trebuia
sl-1 faca, evita apoi, cu mare grill, si-1 mai repete. Amintirea su-
ferintei pe care a indurat-o odata, fiindca a facut acel lucru, exer-
cita o influenta inhibitorie asupra pornirii lui de a-1 repeta,
pornire care poate sa fie naturala, ca in cazul bunioara cand co-
pilului i-ar fi foame §i s'ar simp ispitit sa ia ceva, fara invoirea
mamei sale, din dulapul cu provizii.
www.dacoromanica.ro
Tot a§a, un om matur, care chibzuie§te cum ar putea sá faca

mai bine un lucru oarecare, §i inlitura diferitele planuri, care nu
i se par potrivite cu acopul, ilustreazi aceemi actiune inhibitorie
a memoriei, in care s'au pastrat urmele experienielor sale trecute.
El oie ca, in anumite cazuri, anumite mi§cari sau grupe de mioari,
nu pot duce la rezultatul pe care il urmareoe. 0 §tie fiindei le-a
Incercat, altadata, fAr succes. i reprezentarea nemultumirii, pe
care e sigur c i-ar produce-o un non ere, 11 impiedica sa mai faci
mi4carile de care e vorba, s realizeze adica planurile, pe care le
considera ca nepotrivite.
Viata sufleteisca a omului normal e astfel strabatuta, la fie-
care pas, de actiuni inhibitorii. Ceea ce insemneazi ea inhibitiile
psihice joaci un rol, nu numai curent, dar §i foarte important, in
intreaga noastra activitate. ,Arn putea zice chiar e, frtra ele, viata
noastra nici n'ar mai fi normala.
Memoria Irma nu e deck instrumentul, salt vehiculul, prin
care se exercita aceste inhibiii, atat de importante. Trebue dar, ea
al le cunoaoem mai bine, sa cercetam §i factorii cari 1c produc.
Acetti factori aunt foarte numero§i §i, uneori, foarte obscuri. In
studiul nostru kg, care e obligat art ramana aumar, nu putem in-
dica decat cativa, §1 anuane pe cei mai evidenti
Teama, de care am vorbit adineauri, in exemplele de inhi-
bitie de care ne-am servit, este unul din ace§ti factori, §i unul
din cei mai insemnati. In cazurile pe care le-am examinat, inaa,
teama era un produs al experientei. Alaturi de aceasta teama doban-
dita, mai exista §1 o teams indascutre sau instinctiva, care. nu e de-
terminatil de experience anterioare, neplacute gala dureroase, ale
vietii individuale. A§a bunaoara, animalele mici au o teama instinc-
tiva de animalele mai mari deck ele, chiar cand le aunt cu totul ne-
cunoscute, a§a incat, de imaginea kr, nu se leagi nicio amintire
neplicuta sau dureroasa. Puii de &nil, in varsta de cateva zile nu-
mai, se feresc, instinctiv, de celelalte animale domestice mai maxi,
de§i le vad pentru prima oara, a§a incat nu pot avea amintirea ert
le-ar fi facut vreun rau. Tot a§a e teama instinctiva a unora din erbi-
yore fall de marile carnivore, §i care poate merge uneori pfina la pa-
ralizarea complecti a mi§carilor fire§ti de aparare, prin fuga. A§a ii
se intampla, de pilda, antilopelor, cand le ies inainte tigri sau lei.
arpele Boa constrictor inspirii in deoscbi o asemenea teama pa-
ralizanta, ceea ce a dat na§tere la legenda ca. el fascineaza ani-
4
www.dacoromanica.ro
malele, pe care le alege ca victime, §i care nu mai pot fugi. A-

ceasta paralizare instantanee a sistemului motor dovede§te puter-
nica actiune inhibitorie a starii afective, de care vorbim. In alte
imprejurari, aceasta actiune inhibitorie e mai redusa. Ea se mar-
ginegte numai sa impiedice animalele mici sa se apropie de cele
mari gi mai ales sa le atace. Chiar gi animalele- noastre domestice,
deprinse sa traiasca in societate cu noi, gi sa primeasca, uneori,
Mangaierile noastre, cum sunt cainii gi pisicile, se feresc de oamenii
pe care nu-i cunosc gi nu raspund la chemärile lor. Iar puii de
gaina, degi alearga dupa insectele mici gi le mananca cu pofta,
ezita sa atace insectele mai mari, iar daca sunt gi sgomotoase, cum
e, de pilda, radagca, fug de ele, cat pot mai repede.
Un alt factor de inhibitie este acea stare afectivä penibila,
pe -care o numim desgust. Ca gi teama, de care vorbiam adineauri,
desgustul se poate produce de asemenea instinctiv, fara sa fie pro-
vocat de experiente anterioare, neplacute sau dureroase. Copilul
mic, bunaoara, care suge pentru prima oara, cand se satura, se
opregte singur. Daca mama ii da din nou sanul, el refuza cu Ina"-
ratnicie sa-1 mai ia. Ce determina aoeasta opozitie hotarita? 0
determina, de sigur, o sensatie instinctiva de desgust. Aceasta insu-
gire apare, probabil, in mod spontan, la toate fiintele vii, spre a le
apara in contra primejdiei de a-gi supra-incarca organele digestive
cu lucruri, altfel, prielnice, precum gi de a consuma lucruri dauna-
toare sanatatii. Acest factor inhibitoriu joaca apoi un rol impor-
tant in viata omeneasca. Degi legat la inceput de functiunile di-
gestive, el igi intinde, cu vremea, actiunea mult mai departe, de-
terminand pe oameni sa se fereasca de necuratenie, sub toate for-
mele ei, ca gi de excesele altor functiuni, la care omul este in mod
firesc expus, cand exercitarea acelor functiuni este, in mod nor-
mal, placuta.
Oboseala este de asemenea Ins factor inhibitoriu instinctiv.
Ea opregte pe oameni s impuna organelor, atat de utile, prin
care se indeplinesc migcarile necesare viei, sfortari mai mari de
cat pot face in mod normal. Mai tarziu, ea igi intinde actiunea gi
asupra celorlalte forme de activitate omeneasca, asupra celei in-
telectuale, de pilda. i aci, oboseala silegte pe oameni sa se o-
preasca, inainte de a-gi istovi sistemul nervos central.
Ruginea, in sfargit, este unul din factorii inhibitorii cei mai
insemnati, din viata sufleteasca a oamenilor. Intru cat insa ea
nu exista la animale, e poate locul sa ne intrebam mai Intâi, Ca
www.dacoromanica.ro
sa o intelegem mai bine, cum a luat na§tere la oameni. Originea

ei trebuie cautata in viata sexuala. La animale, cooperarea sexu-
rilor, in actul reproducerii, poate sa fie impiedicata de multe alte
cauze, nu insa de ru§ine, care la: ele nu exista. Ele nu se ascund,
,cand se reproduc. La ele, functiunea reproducerii stà pe acela0
plan cu toate celelalte functiuni biologice, pe care le indeplinesc
la lumina zilei §i. in vazul tuturor. In imprejurari analoage insa,
oamenii se feresc §i se aseund. Cum a luat na§tere acest obiceiu,
care, dupa toate probabilitatile, n'a existat la inceput, atunci cand
specia omeneasca de-abia se diferentiase de speciile de animale din
care a ie§it?
Se §tie ca, dupa Darwin, al doilea factor al selectiunii na-
turale este concurenta sexuala. Ca atare, spre a fi in adevar efi-
cace, concurenta sexuala a trebuit sa fie libera. Numai a§a, mascu-
lii cei mai bine inzestrati, din punotul de vedere al adaptarii en
mediul, puteau ajunge sa propage singuri speciile lor, inliturand_
dela posesiunea feanelelor pe cei mai pu tin bine inzestrati. tie-
mind calea straveche, concurenta sexualä a trebuit sa fie libera,
la inceput, §i la- oameni,. ca la toate celelalte animale. Se intampta
insa uneori, ca masculii ce ie§iau invingatori din lupta, pe care o
implica aceasta concurenca, sa fie turburati, In posesiunea feme-
lelor, de catre masculii Invin4i, cafi nu paraseau campul de lupta
§i cautau sa se fasbune. Spre a evita asemenea neplaceri, ei au
luat, inoetul cu incetul, obiceiul de a se ascunde, spre a se bucura
in lini§te de prada dobandita prin lupta. Acest obiceiu, generali-
..zandu-se, din cauza utilitatii lui, a creeat cu timpul un sentiment
corespunzator: sentimentul ea actul reproducerii era ceva ce nu
privea decat pe cei ce 11 indeplineau §i nu trebuia vazut de altii.
A§a incat, cand se intampla mai tarziu sa fie vazut, se producea
in con§tiinta celor surprin§i o turburare particulara, o stare sufle-
te,asca penibila care era ceea ce mimim, astazi, ru§ine. Odata apa-
ruta, aceasta stare afectiva §i-a intins, incetul cu incetul, actiunea.
Nu trebuiau vazute nici organele interesate in functiunea repro-
ducerii, nici chiar de catre cei ce o indeplineau. De aci, obiceiul
de a lega aceasta functiune de anumite momente ale timpului, de
a-i circumscrie exercitarea in timpul noptii, cand e intuneric, pre-
cum §i obiceiul de a ascunde organele genitale, prin imbracaminte.
Obiceiul acesta nu este isbitor in regiunile, in care, din cauza cli-
mei, corpul intreg trebue aparat. Cu atat mai mult atrage insa a-
tentia acolo unde nu exista aceasta necesitate. A§a bunaoara, sal-
www.dacoromanica.ro
52 APARITIA SI ORIENTAREA CI.TGETXRII FILOSOFICE
baticii africani, cari, din cauza climei excesive din reghmile toride
in care locuiesc, aunt siii sa amble goi, recurg totugi la diferite
dispozitive, spre au ascunde sexul.
Aceasta stare afectivi particulara, a carei geneza am incer-
oat a'o reconstituim, a devenit, cu vremea, un factor inhibitoriu
foarte puternic, in domeniul chiar din care a iegit, adici in
domeniul vieii sexurilor. In foarte multe cazuri, exercitiul normal
al functiunilor sexuale este iugreuiat i intarziat de acest factor
inhibitoriu, iar uneori este impiedicat cu desavargire, precum
ne-o arata psiho-patologia. In sfargit, pornind din acest domeniu
special, al vietii sexuale, ruginea gi-a intins influenta, incetul cu
incetul, tot mai departe, pana cand a ajuns sa cuprinda in sfera ei,
la omul civilizat, toate actiunile, care nu trebnesc fikute, fiindca
nu aunt ingaduite de legi gi de moravuri. Cand se intampla cuiva
sa faca, totugi, o asemenea actiune, chiar daca n'o gtie nimeni, e
cuprins de o turburare afectiva, mai mult sau mai putin intensi;
Ii este, cum se zice, rugine de sine insugi. Ca atare, acest factor in-
hibitoriu are o influenta preventiva foarte utili, din punct de ye-
dere social. Iar lipsa lui, cand o descopera, pe neagteptate, con-
duita neobicinuita a unora dintre oameni, e considerata ca o mare
scadere. In acest inteles, bunioarri, ziceau Atenienii vechi despre
Cleon demagogul ca era sfara de rugine». Iar astazi epitetul de <me-
ruginats, sau de tcinicz este de o gravitate etica deosebita.
Pe langa acegti factori inhibitorii caiji, intru cat lucreazi ins-
tinctiv, se intemeiaza, ca toate instinctele, pe experienta acumulata
gi transmisa prin ereditate a speciei, trebue si mai mentionam
unul, care nu este instinctiv, care este o simpla reactiune a sensi-
bilitàii individuale gi care lucreaza in mod reflex. Este annrne du-
rerea. William James a facut observarea, pe care o cunoagte ori-
cine din psihologie, ca ne este aproape cu neputinta sa. ne taiem
cu deplina gtiinta gi voin, cu intentie adicä gi cu luare aminte.
Durerea, pe care o simtim la prima atingere a cutitului, are o ac-
tiune inhibitorie foarte pronuntata asupra intregului proces mo-
tor, care constituie actul taierii. 0 actiune inhibitorie aproape tot
atat de puternica exercita gi amintirea durerii, asupra actelor, pe
caid intentionam sa le facern gi pe care le gtim, din experienta, du-
reroase; ea poate impiedica, cu totul, realizarea lor.
Aceasta actiune inhibitorie a durerii se poate exercita gi in-
congtient. Mecanismul psiho-fiziologic al vietii noastre sufletegti arc
o tendinta pronuntata dare automatizare, cauta adic s arunce
www.dacoromanica.ro
in subcon§tient sau in incon§tient cfit mai multe din elementele

sale componente. Aga bunloarki ca s lum un exemplu familiar,
cand citim eau scriem, nu ne mai aducem aminte nicidecum de
efortarile pe care le-am facut, altadati, ca sa Inväám aceste met,
teguguri; tot aga, nu ne mai aducem aminte nicidecum de pedep-
sele pe care le-am suferit, din partea profesorilor sau a parintilor,
atunci cand nu invitam destul de repede gi de bine, §i care n'au
ramas färä influenta, in deprinderile noastre. A§a bunaoara, omul
adult care nu-§i mai roade unghiile cfind cite§te gi nu mai scoate
limba cfind scrie, a§a cum fioea cfind era copil, sufera Inca actin-
nea inhibitorie a pedepselor pe care le-a prima, atunci, pentru a-
ceste obiceiuri urate. Urmele durerii Insä, pe care le-au lasat acele
pedepse in sistemul sau nervos, lucreaza asupri-i in mod incon-
rItient.
Durerea este astfel factorul inhibitoriu cel mai important,
fiindca lucreaii direct, imediat, gi fiindca i§i poate prelungi ac-
tiunea, sub forma incon§tienta, foarte multi vreme, ceea ce ii
permite sä domine mecanismul vietii noastre suflete§ti, färä ca noi
sa ne putem da seama, daci nu recurgem la o analiza speciali,
ce nu sill la indemfina ori§icui.
Acum, se intelege dela sine cà durerea poate sä ia forme foar-
te diferite, §i calitativ §i cantitativ. Orice sensatie neplacuta, de
caldura excesivi sau de frig intens, de foame prelungita sau de sa-
tietate brusca, de dificultate de a reapira un aer vitiat sau ran
miroaitor, etc., intra in domeniul acestui factor §i poate exer-
cita actiuni inhibitorii, direct sau indirect. Tot in acest domeniu
intra §i numeroasele sentimente neplacute, ce ne asalteaza atfit de
adesea in viata, ca sentimentul de singuratate fizica sau de izo-
lare morali, ca sentimentul de plictiseala sau de urit, ce ne cu-
prinde, dimpotriva, cfind ne gisim in mijlocul unor oameni cu
cari nu ne potrivim, ca sentimentul de jignire, pe care ni-1 pro-
voacii cei ce ne pun la indoiali corectitudinea, ca sentimentul de
umilinta pe care ni-I impune onice insucces in intreprinderile noas-
tre, etc. Domeniul factorului inhibitoriu general, pe care il numim
durere, este, a§a dar, foarte intins §i foarte variat.
In sffir§it, inainte de a trece la aplicarea concreti, din punc-
tul de vedere al problemei ce ne preocupa, a acestor notiuni psi-
ho-fiziologice abstracte, mai este necesara inca o consideratie. Ca
§i factorii propulsivi, cari imping la actiune, cum aunt, buni-
oara, foamea, iubirea, ambitia, etc., tot a§a §i factorii inhibito-
www.dacoromanica.ro
care impiedica actiunea, §i pe care i-am trecut tocmai In

revista, pot sa aiba, la diferiti oameni, intensitati diferite. A
le masura, exact, intensitatea, ar fi de sigur foarte util, pentru pro-
blema de care ne ocupam, dar este, din nefericire, o intreprindere
plink' de dificultati. Mai ales cand e vorba de factorii inhibitorii,
cari ne intereseaza aici in deosebi, oamenii, cMar daca sunt Ca-
pabili de observare subiectiva, nu-§i pot da seama totdeauna, In
mod direct, de actiunea lor, pentru motivul foarte simplu Ca a-
ceasta actiune este, uneori, daca nu chiar adesea, incon§tienta. Ne
ramane, in schimb, posibilitatea sa masuram intensitatea factorilor
inhibitorii in mod indirect, prin efectele pe care le produc, du-
pa cum adica oamenii, sub influenta lor, aunt mai mult sau mai
putin impiedicati sa lucreze, dupa cum stint, cu alte cuvinte, mai
mult sau mai putin activi, In viata lor practica. Ajungem astfel la
principiul ea, cu cat oamenii sunt mai putin activi, in situatii in
care, din punct de, .vedere practic, ar trebui sa lucreze mai inten-
.siv, cu atat trebuie sa presupunem, c actiunea factorior inhibi-
torii este, la ei, mai puternica.
Acesta este insa tocmai, dupa Herzberg, cazul filosofilor. Ei_
sunt, cei mai multi 'dintr'in§ii macar, clack' flu toti, inactivi, is-
bitor de inactivi, in viata practica. sa examinam, bunaoara, atitu-
dinea lor fata de ceea ce numim, in viata practica, profesiune. Ca
cei mai multi filosofi n'au trait din filosofie, n'au considerat adica
filosofia ca un isvor de ca§tig, care sa le asigure existenta, §i tin
5i6u facut prin urmare dintr'insa o profesiune, am vazut-o deja. E
totu§i necesar s cercetam ce atitudine de principiu au avut ei fa-
ti de aceasta forma de organizare a victii practice, pe care o nu-
mini profesiune sau cariera, in general.
sa vedem mai intai, ce este normal din acest punct de vedere.
0 simpla privire aruncata in jurul nostru ne arata, ca grija unei
profesiuni sau unei cariere este, la imensa majoritate a oameni-
lor, daca nu la totalitatea lor, grija de capetenie a vietii. Ea in-
eepe, ca atare, foarte de thnpuriu. Copiii in§i§i, daca, la termi-
narea invacamantului primar, aunt destul de desvoltati suflete§te,
sau parintii in locul kr, se gandesc deja la alegerea unei ca-
riere, in raport cu care se hofarkte §i invatamantul ce trebue
allurmeze mai departe. Pentru cei ce iau calea liceului, chestia
se pune din nou la portile universitatii, unde li se deschid mai
multe cariere. Chiar §1 dupa terminarea universitatii, cei ce §i-au
ales o carieri, cauta sa-§i aleaga, in limitele ei, o specialitate. Grija,
www.dacoromanica.ro
de care vorbim, nu incepe adic5 numai de timpuriu, ci rämane

apoi permanent5, cum se cuvine pentru o grijà capitalg a vietii.
Un alt caracter al normalitktii, in aceasta privintà, este ci
tinerii, odat5 ce 0-au terminat pregatirea profesionalà, se grahesc
sã caute o intrebuintare i primesc cu recuno§tinta cele dintai o-
cazii ce li se oferà, ca sä intre, efectiv, in activitate. Iar odatä in-
trati in activitate, lucreaz5 f5r5 intrerupere, dark' de acele pauze
obicinuite, oficial reglementate, care se numesc vacante sau con-
cedii. Pe urma, pe m5sur5 ce i§i exercità profesiunea aleasa, oa-
menii se ataraz5 de ea 0 ii raman credincio§i, de regula, toati
viata. Cazurile, in care oamenii 10 schimba profesiunea, Bunt re-
lativ rare. 0 urmare fireascI a acestui ata§ament este ea fiecare
cauta, pe cat posibil, &A se perfectioneze, in directia in care lu-
creaz5, i 85 inainteze in grad, dac5 exista o ierarhie cu mai multe
trepte, sau s se distinga in vreun alt chip. In sfar§it, in Mod nor-
mal oamenii exercita profesiunile, pe care 0 le-au ales, toata viata,
0 nu se retrag din activitate cleat tarziu, cand scaderea fatala a
puterilor, la o var8t5 mai inaintata, nu le mai ing5duie sä lucreze.
Herzberg sustine c5, in toate aceste privinte, filosofii se abat
dela ceea ce este normal sau, cel putin, obicinuit. Ei nu se gan-
desc de timpuriu, ca ceilaip oameni, sg-§i faci un rost in viafa.
Platon a studiat filosofia §i a calatorit ca sä cunoasca lumea, pa-
na dincolo de pragul maturitAtii, fara sä se fi dedat la vreo in-
deletnicire practicä; iar Academia a intemeiat-o dupà patru zeci
de ani. Aristot a stat la §coala lui Platon pan5 la 38 de ani; a c5-
latorit apoi 0 el putin; s'a ocupat cativa ani de educatia lui A-
lexandra, fiul regelui Macedoniei; iar invktamantul sau filosofic pro-
priu, de pe celebra alee de plopi de lang5 templul lui Apo llon
Lykeios, 1-a inaugurat de-abia la 50 de ani. Unii fiosofi nici nu
fac studii regulate, care s5 le permità sa exercite o profesiune. Lo-
cke, parasind teologia, pe care il pusesera parintii s'o invete, a
studiat medicina, dar nu 0-a trecut examenele, nu 0-a luat doc-
toratul §i n'a ajuns sA aib5 dreptul de libera practica, cum zicem
noi astazi. Stuart Mill §i-a facut educatia intelectualà acasa, sub
directia tatAlui sIu, dar nu 0-a luat «gradele» cum se zicea in
Anglia, adica certificatele de studii sau diplomele; mai mult Inca,
de§i studiase limbile clasice, istoria, filosofia, s'a angajat ca func-
tionar comercial la Compania Indiilor Orientale. Ace la§i a fost
cazul lui Herbert Spencer, care n'a facut studii regulate; a inv5tat
ingineria in mod empiric, pe I ren, luand parte, ca ajutor, la cons-
www.dacoromanica.ro
tructiile de cai ferate care incepusera pc neaoeptate in Anglia gi

pentru care nu se gaga, la inceput, destul personal format. Dqi
se distinsese insA in aceastä directie i Ii ficuse, relativ repede,
o situatie destul de frumoasa, Spencer a pArAsit ingineria, dupti
eativa ani numai, ca s ia un post de redactor, la o revistii eco-
nomica. A parish insa gi aoest post, dupi un an gi jumitate, s'a
intors la inginerie, a lisat-o din nou, panA caml o mica mogtenire
i-a permis s ereadi ca putea trai, modest dar linigtit, consaeran-
du-se numai cercetarilor sale filosofice. Asemenea schimbari de
profesiune gasim la foarte multi filosofi. Augustin a fost la ince-
put profesor de retorica, a devenit apoi, pe neagteptate, preot, gi
a ajuns la bAtranete, fara voia lui, episcop. Giordano Bruno a fost
la inceput calugar, apoi dascal particular, la Novi, corector de ti-
pografie, la Geneva, profesor la Universitatea din Toulouse, la cea
din Paris, la cea din Wittenberg, la cea din He lmstadt, gi in
sfargit, din nou, dascal particular la Zurich, la Padua, la Venetia.
Hobbes a schimbat de mai multe ori situatia de educator cu cea
de secretar particular gi a renuntat de timpuriu la amandouli, spre
a-gi petrece apoi ultimii 30 de ani ai vieii fara nicio profesiune.
Spinoza a avut, e drept, o singura meserie, de glefuitor de sticle
optice, dar o practica numai cu mari intreruperi gi numai atilt
cat era indispensabil ca si-gi procure ceea ce nurnim astrai mini-
mul de existenta. Degi, fiind data calitatea superioarà a sticlelor
sale, ar fi putut s cagtige, daca ar fi lucrat continuu, mult mai
mult, filosoful se multumia cu minimul de existenta, care era
pentru el de vreo 25 sau 30 de bani pe zi. Leibniz ar fi putut sa
ajunga profesor la 21 de ani, cand i s'a oferit o catedra la facul-
tatea de drept din Altdorf. El insa a refuzat-o gi a trait din dife-
rite indeletniciri, pe care le schimba adesea gi le intrerupea ne-
contenit. A fost mai intai functionar in cancelaria printului elec-
tor, la Mainz; a fost apoi educator particular; a fost bibliotecar
la Hanovra; a condus o exploatare minieri, ca consilier gtiintific;
a fost istoriograf al casei de Braunschweig; a refuzat un post de
consilier aulic al impiratului Austriei; a refuzat de asemenea un
post de bibliotecar al Vaticanului. Berkeley a fost mai intai preot
particular, capelan, cum se zicea pe atunci, al unei familii aris-
tocratice; a fost apoi educator gi secretar particular; ajungand, la
39 de ani, decan, un grad destul de onorabil in ierarhia preo-
teaseA, a pi-trash aceastA situatie gi a plecat, ca misionar voluntar,
in America, pentru ea sA rispandeasci cregtinismul gi civilizatia;
www.dacoromanica.ro
n'a isbutit, se intelege, sà facä nimic, i intorcandu-se in Anglia a

ajuns in sflir§it, la 50 de ani, episcop. Hume a studiat mai intai
elreptul i apoi filosofia; totu§i, a voit sa se faca negustor, dar nu
ea putut impaca cu viata de afaceri; la 33 de ani a solicitat o ca-
tedra la universitatea din Edinburgh, dar n'a obtinut-o; a trait apoi
ea profesor particular si ca secretar politic; la 40 de ani a cerut
din nou o catedri la universitatea din Glascow, dar a fost iarki
refuzat; a fost numit, in schimb, bibliotecar al facultatii de drept,
dela aceeni universitate; la 52 de ani, a refuzat mai intai §1 a
primit apoi postul de secretar al arnbasadei britanice din Paris;
ajuns in sfartjit, la 56 de ani, subsecretar de stat la ministerul de
externe din Londra, n'a voit s pastreze aceasta situatie mai mult
dect un an si jumatate i s'a retras, Ca sa-§i petreaca in lini§te
restul vieii. La Rousseau, se poate vorbi, din punct de vedere pro-
fesional, de un adevarat haos. El a fost mai intai, in varsta Inca fra-
geda, scriitor, cum se zicea pe atunci, adica copist; dar a fost in-
Murat, destul de repede, din postul pe care il ocupa, in aceasta
calitate; a fost apoi ucenic la un maestru de gravara, dar a fugit
el insu§i; a fost mai departe, catva timp, lacheu; a fost iarki co-
pist; a intrat, ca elev, intr'un seminar teologic, dar a fost dat Li-
bra dupa doua luni numai; a fost profesor de muzici i compo-
zitor; a fast secretar si profesor particular, in cateva familii; toate
acestea, Irina la 20 de ani, cand a ajuns functionar la serviciul de
masuri; n'a putut insa ramanea in acest post decal doi ani, i s'a
intors iarki la meseria de profesor de muzica; a fost apoi, din
nou, educator particular; a ajuns, la un moment dat, datorita
talentului sau literar, secretar particular la un diplomat, de care
s'a despartit insa foarte repede, pe o chestie de idei; a fost chiar
easier la un antreprenor de impozite, dar foarte scurt timp, fiind
cA banii prea muili, pe cari trebuia sa-i pastreze, 11 nelini§teau;
la 37 de ani, cariera sa Meuse atat de mari progrese, incat ajun-
sese... copist de note muzicale, meserie pe care a pastrat-o apoi
tot restul vieii, preferind-o altor posturi mai bune pe care le-ar
fi putut avea; ar fi putut buniloara avea un post de seeretar la
Journal des Savants, din Paris, san de bibliotecar la Geneva; el a
refuzat insa ambele aceste posturi, pentruca i-ar fi marginit li-
bertatea. Cate curiozitati poate sà prezinte viata profesionali a fi-
losofilor, ne-o arata cazul lui Max Stirner, care a fost mai intai
profesor de limn, apoi negustor de lapte si in sfargit samsar.
Dar, si aruncim o privire i asupra celorlalte aspecte ale
www.dacoromanica.ro
vietii practice, §1 sä examingm atitudinea filosofilor fatg de ele.

In mod normal, dupg grija unei profesiuni, care corespunde instinc-
tului fundamental al conservgrii existentei, preocuparea de cape-
tenie a oamenilor este intemeierea unei familii, care corespunde
instinctului fundamental al propaggrii speciei. Herzberg sustine
cg i din acest punct de vedere, filosofii se departeaza de normal.
Cei mai multi dintr'in§ii rgnign necasgtoriti. Pe cind la oamenii
obicinuiti, dupg datele statistice, procentul barbatilor, trecuti de
40 de ani, cari au 'limas neinsurati, este nmnai de 10%, la filosofi
acest procent e de 50%. Din 30 de cazuri, ale filosofilor de cape-
tenie, a cgror viarg a cercetat-o Herzberg, in 15 cgsgtoria a lipsit.
Mai mult Inca, unii filosofi au luat chiar o atitudine ostilä NO de
aceasta institutie socialg, ca Schopenhauer, sau batjocoritoare, ca
Nietzsche. Iatg, bungoarg, ce zice acesta din urmg: «Ce filosof
mare a fost pang acum cgsgtorit? Heraclit, Platon, Descartes, Spi-
noza, Leibniz, Kant, Schopenhauer, n'au fog; mai mult incg, nici
macar nu ni-i putem inchipui insurati. Un filosof cgsgtorit este
un personaj de comedic; aceasta e pgrerea mea. Iar Socrat, care
a fgcut exceptie, rgutaciosul Socrat, s'a insurat, pe cat se pare, in
mod ironic, anume ca sg dovedeascg acest principiu». (Zur Genea-
logie der Moral, 3 Abt., 7).
Ceea ce pare a da oarecare indreptatire cuvintelor lui Niet-
zsche, e faptul cg, din putinii filosofi cgsgtoriti, nu putini au dus-o
rgu in viata lor conjugalg §i unii s'au despartit. E cunoscut, bung-
oarg, cazul lui Auguste Comte, la care am putea adgoga §i cazul
lui Max Stirner. Ceea ce isbe§te mai ales, e cá, pe cand la oamenii
obi§nuiti procentul celor divortati, fata de cei casatoriti, ramane
sub 1%, la filosofi acest procent se apropie de 14%.
Un alt aspect al vigii practice e sociabiitatea. Dupg defini-
tia cunoscutg a lui Aristot, omul este un animal sociabil. Iar unii
biologi moderni cred ca oamenii descind din animale deprinse a
trgi in societgli. Printre mamifere, spiritul gregar e mai ales vi-
zibil la oi, care, nu numati cg trgiesc in turme, dar nu se simt bine
decit numai cand se inghesuiesc unele intealtele. Tot a§a, oamenii
obicinuiti nu se simt bine decgt and se adung mu cu altii. Re-
laitile sociale formeazg, dupg satisfacerea nevoilor organice fun-
damentale, preocuparea lor de capetenie. Acestei preocupgri Ii
corespunde intocmire,a curentg a vietii sociale, cu formele ei cu-
noscute, menite sà adune pe oameni laolaltg: vizite, receptii, cea-
iuri., dineuri, serate, baluri, etc. La filosofi, nevoia relatiilor sociale
www.dacoromanica.ro
POSTULATE ORGANICE '59
pare a fi foarte redusg. Multi dintein§ii au trait, nu numai retragi,

dar.§i mai mult singuri. Descartes bungoarg mergea pang acolo in
cat se ascundea, literalmente, din cand in and; in liner*, s'a
ascuns o prima data intr'o mica localitate de langg Paris, unde
prietenii nu 1-au putut descoperi, dupg diva timp, deck cu mare
greutate, din cauza precautiilor pe care le luase; mai tarziu, in
Olanda, igi schimba mereu regedinta, pentru ca sg nu deving
prea cunoscutg, o alegea adesea la Tara', iar adresa n'o trimitea
cleat unui prieten discret, prin care igi purta corespondents gtiin-
tifici. Precum se gtie, deviza lui era: qui bene latuit, bene vixit.
Tot aga de retras a trait Spinoza; dupg expresia plasticg a unuia
din biografii sgi, el gi-a petrecut viata «inmormantandu-se» in o-
daia sa de lucru. Locke, degi deprins cu lumea gi considerat de
toti ca un «gentleman» in toatg puterea cuvantului, zicea singur
despre sine insugi ca era de un temperament sfios, din care canal
a fgcut putine cunogtinte, in viafg, gi adopta intru totul deviza lui
Descartes. Malebranche a trait peste 50 de ani, in Oratoriu, in cea
mai adancg retragere. Rousseau a Ificut de atatea ori, in operele
sale, apologia singurgtatii in mijlocul naturii, incat nu mai in-
cape nicio indoialg ca era stapanit de aceeagi nevoie de a trai
departe de lume. Schelling mgrturisea, intr'o scrisoare, pe care a
scris-o pe la 30 de ani, o tendinti din ce in ce mai pronuntatg, na
numai &are o viaca retrasg, dar gi cgtre o viaca ascunag; «dacg ar
atarna de mine, zicea el insugi, a§ dori ca numele meu sg nu mai
fie pronuntat de nimeni». Stuart Mill, de§i sociabil, evita societa-
tea; in Autobiografia sa zicea cg societatea, a§a cum se infktirazi
in Anglia, e un lucru a§a de egoh, chiar §i pentru aceia care o fac
sg fie aga cum este, incat pare evident ca ei in§i§i o cautg pentru
orice alt motiv, afarg de acela al pfacerii. Cea mai crudg expresie
ins5 a dat-o nevoii sale de singurgtate Nietzsche: «sg trgiesc cit
oamenii, imi este cu neputintg; nu pot sa spun, cat de bine imi
face izolarea». Cand i s'a anuntat odati o vizità, in sihgstria se de
Ia Sils-Maria din Engadina, a fast cuprins de o astfel de manie, in
cat a scris: «dacg nu pot sg-mi asigur, de acum inainte, retragerea,
o Ba pargsesc Europa, pentru multà vreme; o jur» (Briefe, II, p.
417, 439, 460).
In sfargit, la oamenii obicinuiti, din nevoia de a trgi in legg-
tun permanente cu semenii Mr, rgsare 6 interesul pentru in-
teresele lor, care constituie motorul de cgpetenie a ceea cc
numim viata politica. 5i daci altg data, sub vechiul regim ab-
www.dacoromanica.ro
350 APARITIA SI ORIENTAREA. CUGETAIIII FILQAOPICE
solutist, participarea oamenilor obicinuiti la aceasta viata era ex-

ceptionalä, astazi ea, ne mai lovindu-se de nicio piedica, dela ge-
neralizarea sistemului constitutional incoace, a devenit curentiL Fi-
regte, In timpurile cand gi in virile unde au trait cei 30 de filosofi,
pe cari luat Herzberg ca material de stadia, n'a putut fi vorba,
dead rar, de viata constitutionala. Totugi, chiar gi in imprejura-
rile, mai putin prielnice, in care au trait cei mai multi din acei fi-
losofi, nu le-ar fi lipsit totdeauna putinta au ia parte la viata poli-
tica; cu vaza de care se bucurau, le-ar fi fast chiar, uneori, foarte
ugor. Cu foarte patine exceptii insa, ei n'au facut-o. Jar in cazu-
rile exceptionale, in care au facut-o, eau n'au avut succes, Ca gi
cand n'ar fi fost proprii pentru indeletnicirile politice, eau le-au
abandonat ei inii, destul de repede, ca gi and n'ar fi gasit intr'in-
sele nicio multumire. Bacon a fost unul din membrii bine vazuti
ai parlamentului englez, de pe acea vreme; Ca lord cancelar insi,
n'a avut succes; ba dimpotriva, gi-a terminat cariera politica destul
de neat. Locke a exercitat cateva functiuni politice, dar le-a para-
sit dupl putin timp i, se zice, aga de desgustat, incat voia chiar
sa paraseasca Anglia. Hume a fost secretar de ambasad5 gi subse-
cnetar de stat; degi a facut insa, in amandoui aceste situaii, o fi-
gura destul de buna, nu le-a pastrat decat scurta vreme. Stuart
Mill a fost, in sfargit, trei ani membru al Camerei Comunelor §i
gi-a atras stima generala prin discursurile sale substantiale §i ma-
surate; dar, la alegerile urmatoare, la care, ca gi la cele prece-
dente, nu candidase cleat cedand insistentelor repetate ale priete-
nilor sai, a cazut.
Afara de aceasta participare, Mit de redusa, a patru din-
tre filosofii de capetenie, la viata politica, n'am mai avea de men-
tionat decat staruintele lui Platon pe langa Dionisie, tiranul Sira-
cusei, i pe langa fiul sau, ca sa introduca in statul lor o constitu-
tie intemeiati pe principiile filosofice pe care le preconiza el, sta-
ruintele lui Aristot pe langa Alexandra cel Mare de a nu pane
pe aceeagi lithe, in Statul pe care 11 crease, pe Greci gi pe barbari,
§i planurile de politica externa pe care Leibniz le recomanda di-
feritilor suverani ai timpului sau. Aceasta participare indirecta hi
vieata politica, a acestor trei filosofi, n'a avut insa niciun succes.
Ar mai ramanea, in efargit, de mentionat, insufletirea lui Kant
pentru revolutia de la 1739 gi a lui Comte pentru cea de la 1848,
care 'hula n'au constituit decat o participare ideala la migca-
rile politice ale timpului lor, nu una efectiva, nici railcar indirecta.
www.dacoromanica.ro
POSTULATE ORGANICE 6t
Toti ceilalti filosofi s'au ferit sa se ameste.ce in, trebile politice;
miii chiar au recomandat abtinerea, ea o atitudine necesara. Her-
hart bunioara sustinea, ca omul de eugetare nu trebue sa inceree
niciodati sa luereze direct asupra timpului sau.
Si din punct de vedere politic, a§a dar, filosofii se depirteaza-
de normal. E vrednic de rekvat ea Platon, de§i oustinea c lumea
trebue si fie condusa de filosofi, recuno§tea totu§i putina chemare
eau slaba pornire a lor catre indeletnicirile de ordine publica,
zicand, in Theetet, c ei flu carnage niciodatii drumul ce duce la
agora, la palatul de justitie, la vreun alt edificiu public sau in-
sfilr§it la vreun alt kc unde se mai aduna hunca. Iar despre sine
insu§i, Piston zicea ea, atunci cand trebuia ea vorbeasca in public,.
se simtia strein de multimea necunoscuta eareia trebuia sa i se a-
dreseze §1 nu putea dispune in libertate de toate mijloacele sale.
intelectuale.
Din toate aceste constatari, Herzberg trage concluzia ca fib-
sofii sunt, ui viata practici, inauficieni. Intreharea ce se ridicii
mai departe, §i pentru el §i pentru noi, in fata acestei concluzii,
este: cum se explici aceastä insuficienta? Sunt oare mijloaeele in-
telectuale, care le lipsese filosofilor? Nu, de sigur, zioe Herzberg
insuti. Ei aunt capabili sà studieze §i sa deslege, in felul lor, pro-
bleme mai grele deck acelea ale vietii practice. Nu mai incape in-
doiala, ca problemele generale ale lumii, de care se ocupa filosofia,
aunt mai complicate §1 mai vaste decat cele pe care le ridicri di-
naintea oamenilor cursul obicinuit al vietii. Le lipse§te, atunci, fi-
losofilor, interesul pentru viata praetica? Nu, de asemenea, crede
Herzberg. Pe and insa capacitatea inteleetuala a filosofilor o do-
vede§te lnaài natura problemelor ou care se indeletnicesc, §i ope-
rale pe care le scriu asupra-le, interesul lor pentru via/a practica
nu rezulta nicidecum din slaba lor participare la aceasta viata,
ci trebue stabilit in deosebi, la lumina faptelor. Am vazut, in ade-
var, ca filosofii, de§i nu tin sa-§i faca o cariera, in aceea§i masurli
ca oamenii obicinuiti, cauta totu§i, §i ei, ocupatii care sa le per-
mita sa triliasca. Unii chiar au avut dorinta sa-§i faca o profesiune
din filosofie, solicitand posturi in invatrunantul public al truilor
respective. Tot a§a, unii filosofi an cautat sa intemeieze o fami-
lie. Kant bunrioara, ca sa eitez exemplul la care ne-am fi a§teptat
mai putin, a voit sa se insoare in (lona randnri; a doua oara chiar,
www.dacoromanica.ro
62 APAIUTIA SI ORIENTAREA CUGETARTI FILOSOFICE
proectul sgu s'ar h realizat de sigur, dark' n'ar fi infarziat peste

mgsurg; el a reflectat atgt de mult, inainte de a-§i face propune-
rea, incgt femeia la care se ggndia s'a angajat in altg directie. Chiar
§i Nietzsche, care zicea cg filosofii casgtoriti.sunt personagii de co-
medie, a avut dorinta, foarte vie, sg se insoare; dovada aunt seri-
sorile sale, in care e vorba de mai multe ori de proiectele sale ma-.
trimoniale. Iar miii filosofi au avut cel putin un surogat al vietii de
famine: o leggturg nelegitimà. A§a an fost Augustin, Descartes,
Rousseau. Ca filosofii pot sa iubeascg, cu pasiune chiar, au argtat-o
tocmai aceia care s'ar fi pgrut cg nu dgdeau nicio atentie senti-
mentului, adicg pozitivi§tii, Comte bungoarg, care a iubit pe
Clotilde de Vaux, consacrandu-i dupg moarte un cult mistic, §i.
Stuart Mill, care a iubit 20 de ani o femeie maritatg, cu toatà pro-
Vtatea de atitudine a unei naturi profund oneste, §i a luat-o de
sotie, la 45 de ani trecuti, dupg moartea b5rbatuluii ei.
In ce prive§te sociabilitatea, dacg e sigur cà filosofil au trait,
in .marea lor majoritate, foarte retra§i, nu se poate totu§i afirma
ca le-a lipsit dorinta de a gasi. o societate potrivitg cu ei. Nicàieri
nu apare mai violentg aceastg dorintä ca la Rousseau, la Schopen-
hauer §i. la Nietzsche. Cel dintgiu zicea; in «Reveries d'un promeneur
solitaire», vorbind de sine insu§i: «Cel mai sociabil §i mai afectuos
dintre oameni a fost alungat de ei din mijlocul lor, printr'o hotg-
rire unanim5. Ei au chibzuit, in rafinarea urii lor, ce chin ar lovi
mai grozav inima mea, afat de siintitoare, §.1 au rupt fãrui milg le-
glturile ce mg uneau cu eh. Iar, intr'o scrisoare cgtre M-me de
Luxembourg exclama: «Mi-am istovit viata, cgutfind in zadar prie-
tenii durabile» (Lettres, vol. II, p. 359). Tot a§a, Schopenhauer se
plfingea cg s'a simtit toata viata grozav de singur §i a oftat tot.
deauna din adancul inimii, ziand in zadar: «dati-mi odatg un
om!». Nietzsche, de asemenea, scria: «Trebue sg fie de sigur o
cauzg, pentru care imi lipsesc oamenii potriviti cu mine. Si ar fi
ridicul pentru un filosof, dacg ar cere si fie altfel. Totu§i, flu poate
muri, in mine, nostalgica dorintg ca acest caz norocos, oricgt ar fi
de extraordinar, si se intAmple odatg; e ingrozitor s5 fie cineva
a§a de singur». Intro altg scrisoare, in sfar§it, se lamenta, dezolat:
aSapte ani de singuratate au trecut acum. In fond, eu nu sant nici
decum facut pentru izolare. i fiindcg, de acum inainte, nu vad,
cum a§ mai putea scgpa de o asemenea situatie, mg apnea, mai in
fiecaxe sgptamang, o astfel de silg de vieatg, cg ma simt bolnav».
(Briefe, II, p. 629, 650).
www.dacoromanica.ro
POS.TULATE ORGANICE 63:
E, in sfargit, curios gi caracteristic faptul, ca. cei mai multi

din filosofi cari n'au luat nicidecum parte la viola politica, au
scris totugi lucrari, mai mult sau mai putin intinse, asupra pro-
blexnelor ei. Aga au fost Hobbes, Spinoza, Rousseau, Kant, Fichte,
Schelling, Hegel, Herbart, Schopenhauer, Stirner, Spencer, Hart-
mann, Nietzsche. Jar din cei ce au luat parte numai indirect, sau
numai in mod ideal, la viata politica, prin sfaturi date promotd-
rilor ei, unii au scris lucrari care au facut epOca. Aga au fost Pla-
ton, Aristot gi Comte. Nu se poate dar zice ca filosofilor, cari
n'au luat parte nicidecum sau cari au luat parte numai indirect
la viata politica, le-a lipsit interesul pentru ea. Acest interes a
luat chiar, la unii dinteingii, forma unei adevarate pasiuni. Platon
bunaoara ar fi voit, in tinerete, sà intre in serviciul Statului ate-
nian, ceea cc i-ar fi fost cu atat mai ugor, cu cat Critias, geful
celor 30 de tirani, era varui mamei sale. Administratia kr insa,
atat de arbitrara gi de destrabalata, 1-a desgustat adanc. Tot atat
desgust i-a inspirat i democratia ce a urmat tiraniei lor, gi care
a condanmat la moarte pe Socrat, dascalul sau venerat. Mai tarziu
insa a facut sfortari mari sa-§i realizeze ideile aiurea. A intreprins,
in trei randuri, calatoria, lunga pe atunci, pang in Sicilia, gi a fa-
cut tot posibilul sa cagtige pentru ideile sale pe Dionisie eel ba-
tran, tiranul din Siracusa, mai intai, i apoi pe succesorul sau,
Dionisie eel tânãr. E vrednic de relevat faptul ca, degi prima in-
cercare i-a atras destule neplaceri personale gi i-a pus chiar in
primejdie libertatea, Platon n'a pregetat sa mai incerce inca, In
dona randuri, ceea ce vadegte, nu numai un interes intensiv, dar
o adevarata pasiune, pentru experienta politica pe care voia s'o
f aca.
Constatarile de acest fel dau insuficientei practice a filosofi-
lor o infatigare enigmatica. Este bunaoara o enigma psihologica in-
capacitatea lui Nietzsche de a se bucura de viata soeiala, cand se
simtia impins cu atata putere catre ea. Este o enigma psihologica
abtinerea lui Platon de a lua parte la viata politica a patriei sale,
-- cand interesul lui pentru structura politica a statelor era atat de
intens. i este, in general, o enigma psihologica sa vedem ca, la filo-
sofi, pornirile afective cele mai puternice nu duc, precum ar fi na-
tural, la acliune, ci dimpotriva indeparteaza de ea.
Aceasta enigma, dupa Herzberg, nu poate avea decat o des-
legare. Pornirile fundamentale ale naturii omenegti, care am vazut
www.dacoromanica.ro
64 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARII FILOSOPICE
eN stint, la filosofi, foarte puternice, nu due, la ei, ea la ceilalti

oameni, la actiune, fiinde5 se lovese de inhibitii, tot afit de pu.
ternice.
Ana väzut, in prima parte a acestui capitol, cari aunt, in
viata sufleteasert a oamenilor, factorii initibitorii. Ne rmâne si
vedem, in capitohd urmiitor, ce pune In mirare ace§ti factori
ce le d o atilt de mare intensitate, in viata sufleteascil a filoso.
film%
www.dacoromanica.ro
CAP. III.
POSTULATE ORGANICE
N1VELUL SENSIBILITATII
Ne-am oprit, In capitolul precedent, la constatarea ci via/a

sufleteascl a filosofilor constitue o enigma. Dmi pornirile funda-
mentale ale naturii omenegti .sunt la ei deosebit de puternice, ele
nu due totugi, ca la oamenii obicinuiP, la acPune. Filosofii
in via/a practicti, inactivi. i psihologul german Herzberg susline,
cum am vizut, c aceastil enigma nu poate avea decit o singura
deslegare. La filosofi, factorii inbibitorii, pe cari i-am trecut in
revista, sunt deosebit de puternici, ceea ce face ca, la ei, acPu-
nea si fie, din punct de vedere practic, mult mai redusi ca la oa-
menii obicinuip, eau chiar, uneori, cu desivirgire nulä.
Ca si intemeieze aceastil ipotezl, Herzberg examineaza din
nou vielile filosofilor de ciipetenie i descoperi, la mai to0, inhibi-
pi foarte puternice. Socrat, bunioara, pomenegte adesea, cind is
cuvantul in dialogurile lui Platon, de ma numitul su (demon),
care nu era altceva decit o tvoce interioar5). E caracteristic insa
cä aceastil voce mei da niciodati indeznnuri pozitive, ci totdeauna
i numai indemnuri negative; nu-1 impingea adicl niciodati
ci il opria totdeauna sà fac5 ceva. In cApologie z. de pilda,
Socrat ne povestegte el insue c5 acest asemn divin* 1-a calluzit
totdeauna, Ina din copilärie, gi adaogI: este o voce care se face
auzita numai spre a mi desfatui, spre a ma opri s5 realizez ceNz
ce imi propun; niciodata insa ea nu-mi aduce un indemn la ac-
/lune; aceasta este ceea ce ma tine departe de viala publicis.
In dialogul despre Stat adaogi apoi: ctotdeauna ma oprmte
( vocea interioari de care e vorba) inteo ac/iune pe care
tocmai voiesc s'o indeplinesc). Iar in celelalte dialoguri, in Fe-
5
www.dacoromanica.ro
dru, in Euthydena, in Theetet, in Alcibiade, ne citeazi diferite

cazuri concrete, in care vocea interioara 1-a impiedicat s faca, in
anumite imprejurari, anumite lucruri. Ace le lucruri Insä, n'aveau
nimic reprobabil, din punct de vedere etic. Vocea interioara, de
care e vorba, nu era prin urmare un comandament al con§tiintei
morale. Tot cup, interdictiile ei nu erau insotite de argumente; ea
nu era adica un comandament al ratiunii logice. Nici nu era, cum
ar fi Inclinai sa creada unii din comentatorii lui Platon, Ape It
bunaoara, in traducerea lui Theetet (observarea 13), o forma
a tactului, adieu a sentimentului a ceea ce era potrivit sau nu,
pentru filosof, intr'o imprejurare data. Ca atare, vocea interioara
ar fi trebuit, dupa cazuri, sa-d dea §1 indemnuri pozitive, sa-i reco-
mande adica, uneori, sa faca anumite lucruri, ceea ce, dupa
marturia lui Socrat, nu se intampla niciodata. Herzberg crede, a§a
dar, ca vocea interioara a filosofului gree era pur i simplu o in-
hibitie, ce se intemeia pe experientele sale anterioare, devenite
incon§tiente, din care cauza ramanea totdeauna Cara motive
con§tiente. Si fiindei Socrat marturisia singur, ca urma totdeauna
vocea sa interioara, Herzberg sustine ca el era un om cu inhilii.
til foarte puternice, de vreme ce actiunea lor era atat de irezisti-
bila,- i gasegte o confirmare in faptul ca fiosoful era, dupa tra-
ditie, de un temperament melancolic. Cad, dupa pirerea lui Herz-
berg, veseli ar fi numai oamenii ale earor porniri naturale se des-
falura in voie, neimpieclicate de nimic. Aceia, ale caror avanturi
Bunt vecinic oprite de inhibitii, nu pot fi decat melancolici.
Constatand apoi, ca Platon era §i el melancolic, Herzberg
stratine ci el a trebuit sA sufere de inhibitii. Iar confirmarea i-o
di faptul ca interneietorul Academiei era foarte prudent, era chiar
fricos. El se straduia bunoara sà-§i ascunda, cu cea mai mare gri-
ja, fatá de oamenii streini §i mai ales fata de oamenii din popor,
parerile asupra zeilor. In manifestirile sale exterioare se tinea, ri-
guros, de religia traditionala, iar in dialogul despre Legi reco-
manda cu staruinta, clack' nu cu càldurä, vechiul cult politeist. A-
ceemi pmdenta excesiva era, de asemenea, ceea ce 11 tinea departe
de viata politicà, preen= ne incredinteaza cateva cuvinte ale sale
din Dialogul despre Stat. (gOmul politic, zice Platon in acest dia-
log, este ca un nenorocit, care ar fi nemerit printre fiarele salba-
tice §i, fiindca nici nu se poate asocia la pornirile lor scelerate,
nici nu poate sa le reziste, singur, e condamnat 85 gaseasca un grab-
nic starlit; eine ia in consideratie aeeasta primejdie, st5, modest,
www.dacoromanica.ro
la o parte §i se ocupa numai de trebile sale personale, ba chiar

eauta ea se pima' la adapost, ca atunci and vine furtuna, cand se
ridic vartejul de praf §i ploaia cade in §iroaie).
Dela Aristot ne-a ramas, cum ziceam la inceput, afirmarea
celebra, c toti oamenii de geniu aunt inelancolici. E mai mult de
cat probabil ca aceasta afirmare se intemeia, in primul rand, pe
experienta personala a celui ce a formulat-o sau cel putin, intru
cat firosoful de care vorbirn avea un spirit destul de obiectiv, §i
pe aceasta experienta. Altfel, ar trebui sà presupunem ca Aristot
se exclude pe sine instuji dintre oamenii de geniu, ceea ce nu e
probabil. Daca inert a fost §i el melancolic, trebuie, dupa Herzberg,
sa presupunem ca. a suferit §i el de inhibilli, ca §i predecesorii sa
Augustin povestea, in Confesiumile sale, Ca, dupa ce a phit
pragul maturitatii, a trecut printr'o criza sufleteasca, ce se carac-
teriza printr'o teama crescanda de a duce mai departe viata, frà-
mântatä de atatea patimi lume§ti, pe care o dusese pana atunci.
Criza nu s'a terminat decat printr'o adevarata furtuna, intelec-
tuala §1 afeetiva, in timpul careia a luat hotararea sa renunte, de-
plin §i definitiv, la pornirile sale sensuale §i la indeletnicirile sale
profesionale, retragandu-se cu totul din hune, spre a-§i intrebuinta
toate puterile numai ca ai intareasca, in sine insu§i, §1 sa propo-
viduiasca, prin scris, §i altora, credinta cea adevarata, la care a-
junsese In sfar§it. De ce se temea insa Augustin, in criza sufleteasca
prin care trecuse? De soarta ce il putea a§tepta in viata viitoare.
De and incepuse a inclina catre cre§tinism, ascultand predicile lui
Ambrosius, episcopul cre§tinilor din Mediolanum, se trezise in su-
fletul sau o grija, care incetul cu incetul s'a prefacut in teama, §i
a luat, ca atare, proportii din ce in ce mai mari. Teama insa, am
vazut ca este un factor inhibitoriu din cele mai puternice. Cu cati
intensitate a luerat acest factor inhibitoriu in viata sufleteasca a
lui Augustin, ne-o arata intinderea §i adancimea efectelor pe cae
le-a produs, §i care au constat in renuntarea, deplina §i definitiva,
la viata lumeasca.
Giordano Bruno avea adesea, inca din tinerete, accese, nu
numai de melancolie, dar de o tristete atat de adanca, incat mer-
gea pada' la desgust de viata, pana la nostalgia mortii. Unul din
blografii sill de astazi, Aloys Riehl, sustine, pe baza catorva probe
documentare, c flosoful, a carui viati a fost atat de agitata, a
aus de timpuriu cdorul patului de odihmi sigura §i de lini§te veci-
www.dacoromanica.ro
'licit a mortii)1). Tristetea insI este de asemenea un factor inhi-

bitoriu, nu atat de puternic ca teama, ce poate merge pani la
paralizarea oricarei activigti, dar care, totu§i, luand omului orice
avant, il face el renunte la multe, mrginindu.i participarea la
viata practic5.
Descartes a trecut §i el, ca §i Augustin, printr'o criz5 sulk-
teasci destul de accentuat5, ce se caracteriza, dupi biografii sai,
prin nelini§te, team5, tristete, sari afective turburitoare, care
mpi faceau numai imposibin activitatea, in timpul zilei, dar im-
pietau §i asupra timpului &au de odihn5, dandu-i, noaptea, visuri
nrate. Un moment s'a pirut cA spiritul sau, spre a ie§i din acest
impas, se orienta in spre misticism. Rezultatul final insi a fost ci
§i-a gash sciip area in retragerea din lume §i in cultivarea exclusivii
a filosofiei. Precum am vizut, el n'a renuntat numai la orice in-
deletnicire practic5, dar §i, aproape, la orice contact cu oamenii,,
traind In singur5tate, cu gandurile sale. Chiar §i in aceasta retrage-
re Iasi 1-a urmArit teama de a nu intra cumva in conflict cu auto-
ritatile, mai ales cu cele religioase, din cauza ideilor pe care le
punea pe hartie. Se §tie ea el voia sä publice intai o lucrare mai
Intins asupra modului cum a luat na§tere lumea, in care, intro
altele, explica geneza sistemului solar prin teoria vartejurilor cos-
mice. tirea condamnirii lui Galilei insä 1-a facut sà renunte la a-
cest plan. A publicat dar mai intai inofensivul Discurs asupra me-
todei, iar mai tarziu, cand a publicat Principiile filosofiei, a luat
toate precautiile, ca ideile sale cosmologice 65 se infati§eze ca sim-
ple ipoteze, pe care nici el nu le lua tocmai in serios. i la Des-
cartes, a§a dar, factorii inhibitorii au jucat un rol insemnat, atat
In orientarea iniiaià, cat §i In deschurarea u1terioar5 a vietii lui.
Aceemi prudenti, aceea§i team5 chiar, cand e vorba de pu-
blicarea operelor lor, o gäsim la multi alti filosofi. Locke, bunk.-
oar5, nu s'a hotilrat ski publice cincercarea asupra intelectului
omeneso> decat la vfirsta de 57-58 de ani. Spinoza n'a publicat,
in timpul cat a trait, decal cTractatul teologico-politicx.; opera sa
capitalä «Etica x. a fost tip5rit5 de prieteni dupa moartea lui, §1
nesocotindu-i-se vointa ca ea s5 apar5 fàr numele autorului. Hume,
dup5 propria sa expresie, §i-a ceastrat» singur opera, spre a nu.
atinge prea mult prejudecatile timpului ; fär aceasta operatic
prealabilä, zice el insu§i, cn'a§ fi indiaznit s'o dau la tipar); §i a-
1) Aloys Riad, Giordano Bruno, 2 Aufl. 1900, p. 55.
www.dacoromanica.ro
daoga: ce o Imitate, pe care o blamez, eu insumi) (Thomsen, Da-

vid Hume, p. 39). Cu toata aceasta metoda, pe care a practicat-o in
Mod constant, faci de toate operele pe care le-a publicat in viatg,
Hume n'a cutezat totu§i sä publice el insu§i pe cea din urma din-
tr'insele, adica «Dialogurile asupra religiei naturale, de§i, cum
zicea singur, «think nu s'a scris cu mai multi prudenta §i cu mai
mult §iretenie3.. (ibid. p. 147). De timiditatea sa excesiva chiar §i faä
de femei, Hume radea singur ori de cate ori avea ocazia. «Eu aunt,
scria el odata in tinerete, un curtezan care nu nelini§te§te nicii pe
mamele fetelor, nici pe barbatii femeilor maritate3. (ibid. p. 295).
Mai vizibile hug ca oriunde aunt inhibitiile, fiindca ni le po-
veste§te el insu§i, la Rousseau. Ele 1-au chinuit Inca din copilarie.
Confesiunile sale ne arata cum, pe vremea cand era la §coala, ie-
§ind, ca top copiii, sa-§i cumpere bomboane, prajituri sau fructe,
se intorcea indarat cu miinile goale, din cauza timiditatii. Cand
ajungea la cofetiirie, vedea la tejghea doua vfinzatoare, care i se
parea ca radeau de el, §i nu mai indraznea si intre. Cfind se apro-
pia de taraba negustorului de fructe, vedea doi tineri care il ob-
servau, §i se jena sa cumpere perele dupa care jinduia. i, gene-
ralizind aceste cazuri particulare, Rousseau insugi zicea: «In toti
trecatorii vedem cunoscuti, pretutindeni ma simtiam intimidat,
pretutindeni eram oprit de cine §tie ce piedica... Dorinta imi cre§tea
cu sfiala, §i in cele din urmi ma intorceam acasa ca un nebun, mis-
tuit de pofta). (Confessions, vol. I, p. 57). Mai tarziu, timiditatea
initiala s'a complicat la Rousseau cu o anxietate, care i-a ingreuiat
considerabil contactul cu oamenii. Iata propriile lui marturisiri
«Totul ma intimideaza... 0 musca ce sboara pe dinainte-mi ma um-
ple de teamrt. Un cuvânt pe care trebue sa-1 spun, o mi§care pe
care trebuie s'o fac, gasesc o opozitie indaratnicrt in inertia mea.
Frica §i ruginea ma stapanesc atfit de mult, incit a§ vrea sa fug
de ochii tuturor oamenilor. Cind trebuie s lucrez, nu §tiu cum
aS incep; and trebue sä vorbesc, nu §tiu ce sa spun; cind cineva
ma prive§te, ma simt demontat» (ibid. I. p. 59). Pang unde putea
se mearga aceasta anxietate, ne-o arata faptul ca, atunci chid prie-
tenii Ii aranjaaefra o audientrt la rege, care voia Bed acorde o pen-
siune, Rousseau, de§i se gasia intr'o situatie materiala destul de grea,
a preferat sa fuga,iadica sa piece intr'o calatorie ad-hoc,pentru
ea absenta sa s zadarniceasca totul. El inst.* sublinia pasivitatea
practici la care 11 condamna structura as sufleteasca, mai ales in
perioadele de depresiune morala, prin care trecea adesea: «m'am
www.dacoromanica.ro
deprins astfel s vegetez,... sA nu dorm, -- BA gandesc in loc de a

lucra). (ibid. I. p. 321). A gandi in loc de a luera este in adevir
efectul, pe care, dupa Herzberg, il produe de regula inhibitiile.
Asemene.a inhibitii mai gase§te Herzberg, mai departe, la
Kant,,Hegel, Herbart, Schopenhauer, Comte, Stuart Mill, Sumer,
Spencer, Feclmer, Nietzsche. Nu-1 putem insa urmari, pas cu pas,
§i pani la sfar§it, in aceastA analiza, care, pentru el, urmirette sco-
pul sà-i dovedeasca teza. Noi ne marginim si-i ilustram numai ar-
gumentarea, prin cateva exemple, fiindci nu putem da cercetarii
noastre proportii mai marl.
A,§a dar, dupa Herzberg, fiosofii, dei au porniri afective
puternice, stint impiedicati s ajunga la actiune de factori inhi-
bitorii tot atat de puternici. i analiza de pang acum a avut sit ne
arate realitatea actiunii acestar factori inhibitorii, in viata sufle-
teasca a celor mai multi filosofi.
Am vazut insa, in capitolul precedent, ca factorii inhibitorii
intra in mecanismul normal al vietii suflete§ti. Ei exista §i lu-
creazi la toti oamenii, deopotriva. Ceea ce deosebe§te dar pe fib-
sofi, din acest punct de vedere, de oamenii obicinuiji, e numai
faptul CA, la ei, factorii inhibitorii luereazi mai intensiv. i in-
trebarea ce se ridica dinaintea noastra este: cum se expliert acest
fapt?
Rispunsul la aceasta intrebare e foarte u§or, daert ne aducem
aminte de cele ce am vazut in capitolul precedent. Am zis atunci,
ca factorii inhibitorii, top Ora deosebire, sunt mai intai creati, §i
apoi, odata ce s'au format, pu§i mai departe in joc, de experien-
tele vietii. Aceste experiente ne arata, eit actiunile, la care ne im-
ping pornirile fundamentale ale naturii noastre, nu ne dau tot-
deauna satisfactia pe care o urmarim printr'insele. Dimpotrivi,
ele ne impun, destul de adesea, neplaceri, mai mult sau mai putin
mari. Constatarea acestor neplaceri, mai intai, i apoi amintirea
lor, ne impiedica, cu vremea, 65 ne mai lasaan orbe§te, in voia por-
nirilor fundamentale ale naturii noastre, ne opresc, cu alte cuvinte,
aA trecean imediat, sub presiunea lor, /a actiune, §i uneori, &and
in amintirile noastre nu Osim numai neplaceri, ci i suferinte san
chiar dureri, ne silesc sa- renuntam cu desavar§ire la ea.
Meeanismul psihologic al inhibillilor nu poate fi, la filosofi,
cleat tot acesta. Singura deosebire ce se poate afirma, intre ei §i
oamenii obicinui, privette, cum am zis, numai intensitatea cu
care lucreaza acest mecanism §i proportiile reaultatelor la ear*
www.dacoromanica.ro
duce, la unii gi la altii. Herzberg sustine anume ci, la filosofi, me-

canismul inhibitiilor lucreazi cu mai multi putere i produce e-
fecte: mai mari dealt la oamenii obicinuii. Iar explicarea acestei
deosebiri este, dupi el, foarte simpli. Ceea ce deslintuegte meca-
nismul inhibitiilor, in toate cazurile, firà exceptie, aunt reactia-
nile sensibilititii, in fata experientelor vietii. Cind un om, ur-
mind indemnul uneia sau alteia din nevoile sale organice, trece
imediat la actiune, daci actiunea sa nu-gi atinge scopul i nu-i
di satisfactia pe care o agteapti dela ea, atunci, sensibiitatea
sa reactioneazi. Reactiunea poate s constea, in cel mai bun caz,
inteun sentiment fugitiv de nemultumire sau de neplicere; dar
poate a constea, in cazul cel mai au, in suferinte mai mari eau
chiar in dureri, ce persisti mai nault. Amintirea acestor urmiri
ale actiunilor precipitate ingreuiazi apoi, in cazurile analoage, tre-
cererea imediati la actiune, o intirzie adici sau, cfind urmirile
de care e vorba au fost excesiv de penibile, o impiedic cu deal-
vargire.
Daci dar mecanisanal inhibiilor e pus in joc de reactiunile
sensibilitatii in fata experientelor vietii, se intelege fira greutate
cl, cu cat aceste reactiuni aunt mai numeroase gi mai vii, cu atfit
mecanismul de care vorbim lucreazi mai mult gi mai intens, pro-
ducind efecte mai considerabile. Ceea ce presupune, evident, ca
conditie primordiali, o sensibilitate mai desvoltatä. Numai o sen-
sibilitate mai desvoltaai poate reactiona mai ugor, mai des gi mai
viu, la orice atingere din afari.
Ca si ne arate cum o sensibilitate excesivi poate s abati in
adcvir pe oameni dela origice actiune, Herzberg ne citeazi vechia
legendi a lui Buddha, care ne infitigeazi acest mecanism suiletesc
mZirit de fantezia poetici, aga incit II poate intelege origicine, fr
nicio greutate.
Buddha era un print de singe regal gi purta numele de Bod,
hisattva. Cind a ajuns la adolescenci, iegind odati si se plimbe
prin grdinile palatului pärintesc, care, in acea zi de sirbitoare,
erau pline de Inane, a vizut din intimplare un Itätrân girbovit,
cait mergea cu greutate, sprijinindu-se pe un toiag, i se oprea
mereu, ca si risufle. Penibil impresionat, tinArul print a intrebat
pe insoptorul siu ce insemna acea aparitie. Iar insotitorul i-a räs
puns, a e soarta inevitabili a tuturor ca, cu inaintarea in viaci, si
decadi, dela o vreme, incetul cu incetul, pini la starea omului
pe care I-a vizut, gi c aceasta constituie bitrfinetea. Ingrozit, Bod-
www.dacoromanica.ro
72 APARITIA SI ORIENTAREA CIIGETARII FILOSOFICE
hisattva n'a mai gisit nicio placere sa contemple florile minu.

nate ale gradinilor, aleele impodobite cu statui, oamenii In haine
de sarbitoare, ci, intorcandu-se acas, s'a inchis in apartamentul
arm, cuprins de o adanca nielancolie. Ca sa-1 distreze, tatal sau,
dupa catva timp, 1-a indemnat sa mai Lea o plimbare. Atunci
Lisa i-a ie§it inainte un bolnav, care, de§i tanar, era a§a de släbit,
cli nu mai putea merge singur, §i era dus, aproape, pe brate, de
al/U. Interesandu-se de aceastä noui aparitie nea§teptati, insoli-
torul i-a spus Ca soarta aceasta poate lovi pe orice om, in orice clipa,
gi poate preface pe tanarul cel mai plin de vigoare §i de veselie, in-
tr'o fiin nenorocita, sleita de puteri §1 chinuita de dureri. Adanc
impresionat, prinlul s'a intors din nou acasa, §i melancolia i s'a
agravat, facandu-1 si-§i piarda §i mai mult din interesul pentru
via/a obicinuita. In sfar§it, dupa starnintele tatalui sau, Bodhisat-
tva s'a mai dus, Inca odata, la plimbare. Atunci insa a intalnit un
cortegiu funebru; un om, care murise, era dus sa fie ars. Ingrozit
de vederea cadavrului, desfigurat §1 iatepenit, prin/u1 a cerut la-
muriri. i cand insoOtorul i-a aratat ce este moartea, facandu-1 sa
inteleagi fatalitatea ei, careia niciun om, oricat ar fi de bogat §i
de puternic, nu i se poate sustrage, Bodhisattva, cu rasuflarea
taiata de o emo/ie extraordinara, s'a intors pentru ultima data
acasa, pentru ca, renunfand apoi la tot ce-i oferea viala sa de print
regal, s se retraga in singuratatea mun/ilor §i a padurilor, unde
voia sa reflecteze neturburat la mizeriile lumii §i la modul cum
ar putea scapa oamenii de ele. Aceasta legenda ne arata in ade-
var, in chipul cel mai plastic cu putinca, cum lucrurile cele mai
obicinuite, ca batrane/ea, boala §i moartea, care, ce e .drept, nu
inveselesc pe nimeni, dar care pe cei mai multi oameni Ii intristeaza
numai vremelnic, lark' sa-i impiedice sa-§i vada mai departe de
treburi, pe un tanar inzestrat cu o sensibilitate excesiva, cum
era printul Bodhisattva, 1-au zguduit atat de adanc, incat 1-au a-
lungat, definitiv, din via/a activa, condamnandu-1 s traiasca in-
tr'o retragere absoluta i s se consacre numai cugetarii.
Ajungem astfel la concluzia, Ca fiosofii trebuie sa aiba o
sensibiitate mai puternicä decat oamenii obicinui/i. Daca ei, de§i
aunt inzestra/i cu porniri organice deosebit de pronunlate, nu ur-
meaza totu§i panta naturala cc duce la aqiune, cauza nu poate fi
decat ca Ii opre§te un mecanism inhibitoriu deosebit de activ. Un
asemenea mecanism insa nu poate fi intre/inut decat de o sensibi-
litate deosebit de vie.
www.dacoromanica.ro
Herzberg exalt dar 8 ne arate, trecand din nou in revista

vieile filosofilor de capetenie , c ei au av-ut o sensibilitate mai
acCentuata decal a oamenilor obicinuii, ca au fost, cum zice el
Fnsugi, prea simcitori (iiberempfindlich), i ca atari au fost mai
expugi sà aib nepliceri la orice pas, la orice contact cu lumea.
Aga se explicit' nemultumirea, aproape permanenta, a unora
a acelora, anume, cari ne-au lasat marturisiri scrise a-
supra vietii Ion afective, i poate, precum vom vedea, gi a al-
tora. Augustin, bunaoara, ne povestegte in Confesiunile sale, ca
pornirile aprige catre scopurile obicinuite ale vietii, care cat
tiguri, onorari i placeri, de care era atat de stapanit in tine-
rete, Ii pricinuiau, la fiecare pas, desamagiri crude. In imprejurari,
in care oamenii obicinuili gi-ar fi gasit multumirea deplma, 1 ri-
nifinea nesatisfacut; totdeauna era ceva, un amanunt penibil, care
ii mica impresia totahl. Cu cat urmarea dar mai cu ardoare bu-
nurile firegti ale vietii, cu atat amaraciunea sa cregtea. i el igi
explica, mai tarziu, aceasta incapacitate a sa de a se bucura in a-
devär de viarA, zicand cä Dumnezeu ingrijea sà nu-i parà nimic
destul de dulce, spre a-1 abate dela zadarniciile pamantegti gi
indrepta &Litre cele vecinice. La Giordano Bruno, nemultumirea
aceasta lua proportii mai mari: se transforma, anume, in sill, in
desgust de viata. Lucrurile obicinuite ale lurnii, care atator altora
le faceau placere, lui Ii pareau respingatoare. De aceea, Ii dadea
singur epitetul caracteristic de <di fastidito scfirbitul. Rous-
seau zicea, in Confesiunile sale, ca toate nenorocirile i-au fost pri-
cinuite, in viata, de inima sa prea simtitoare. El se plangea in
deosebi ca, din cauza prea marei sale sensibilitip, se descuraja
prea repede, la orice dificultate; orice i se Parea c Ii atinge dem-
nitatea i Ii jignea; la mice pas, in sfargit, era chinuit de scnipule,
iar lucrurile cele mai neinsemnate Ii lasau pareri de rau, care du-
ran multi vreme. De sensibilitatea excesiva a lui Schopenhauer au
vorbit toti biografii sai. Manifestarea ei cea mai vizibila gi mai
penibili, nu numai pentru el, dar i pentru ali, era vecinica sa
nemultumire, aerul salt pururea intunecat gi plangerile sale nes-
fargite, care il faceau, In tinerete mai ales, anevoie de sup ortat in
societate. Chiar gi mama sa i-a pus dela o vreme, ca sa-1 mai ad-
mita la seratele ei, conditia 8 renunte la neeontenitele sale lamen-
tatil asupra prostiei oamenilor i mizeriilor luxnii. El insugi igi ex-
plica faptul ca pesimismul nu ramanea la el o simpla conceptie
teoretica, zicand c desvoharea inteligentei maregte la infinit ea-
www.dacoromanica.ro
74 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETXRII FILOSOFICE
pacitatea de a suferi a oamenilor, fiindca le cascutea sensibilita-

tea. Spencer releva singur, in Autobiografia ea, eat era de sensibil
la mice atingere dureroasa sau chiar numai neplacuti; §i in-
dica in acelagi timp gi efectele inhibitorii ale acestei sensibiliti
excesive. «Nerabdarea cu care suportam durerile fizice §i morale
era de asemenea o traeatura de caracter, pe care o mogtenisem
dela tatal meu. Poate cà aceasti repulsiune (pentru orice suferin-
la) ma facea sä fiu atat de pacinic. Ma temeam, in tinerete, de
ofice lupta, care putea sa-mi pricinuiasca vreun sentiment dure-
rosa. (Autobiografie, tr. germ. I, p. 26). Nietzsche, in sfargit era
aga de extraordinar de sensibil, inch scria el insugi surorii sale,
aS ar putea ea se pripadeasca chiar gi numai fiindca s'ar impie-
dica de o pietricica... Iar unul din biografii Bait, Riehl, zice despre
el ca simtea, prin simpatie, toate euferinteIe altora, chiar §i cele
mai ascunse. Nu e dar de mirare, cä orice deceptie devenea pentru
el tragica. El singur zicea, intr'o scrisoare, cä desamagirea pe care
i-o pricinuise Wagner §i despartirea de el «i-au pus in primejdie
viata», adaogfind ca «i-au trebuit gase ani ca ea se lecuiasca de a-
ceasta durerea. (Briefe, II, p. 480). Iar in urma unei certe cu
prietenul eau Ree scria: dua prapadesc. Sufar cat nu pot spune.
Existenta mi-a devenit insuportabilfix. (ibid. II, p. 533).
Din nefericire, nu putem stabili, in mod direct, existenta u-
nei sensibilitati atat de excesive decat numai la putini filosofi,
gi anume la aceia cari ne-au lasat marturisiri scrise asupra vieii
ler afective. Altfel, n'am gti-o poate nici despre ei, intru cat in-
tensitatea cu care simt oamenii nu se vede totdeauna, gi uneori
nu se vede nicidecum. Multi cred, ca o sensibilitate prea vie este
un semn de slabiciune, 6 caut5 s'o ascunda. Sunt bunioari oa-
meni, cirora li se intampla eateodata, la teatru sau la concerte, sa
fie migcati 'Jana la lacrimi, gi &aroma le e rugine sa fie vazuti. Gra-
dul sensibilitatii oamenilor nu se poate constata totdeauna tujor §i
direct.
Este insa un fapt, care poate fi utilizat, ca o masura indi-
recta a sensibilitatii. E faptul ca oamenii bolnavi sau de o consti-
tutie delicata :aunt mai sensibili, mult mai sensibili, la toate atin-
gerile imprejurarilor gi la toate dificultatile vieii, cleat oamenii
sanatogi sau robu§ti. Faptul acesta e real, e ugor de constatat, gi
gasegte o confirmare curenta in variatiile sensibilitatii, la fiecare
om, cand se intampla si fie catva timp bolnav gi se insinatorgte
apoi; deosebirea, in ceea ce privegte iritabilitatea, e vizibila chiar
www.dacoromanica.ro
POSTULATE ORGANICE 7s
gi pentru cei ce nu sunt deprimi sa se observe, necum sa observe
pe al/ii.
Intemeiandu-se pe acest fapt, Herzberg cerceteazi cum au stat
filosofii din acest punct de vedere §i gase§te ca cei mai multi din-
tr'in§ii au fost de o constitutie delicata sau chiar au suferit de uncle
boli cronice. Bacon a fost in copilärie §i a ramas toata via/a slab
§i bolnavicios; racea, mai ales, foarte u§or; aceasta i-a §i pus ca.-
pat vigii, in urma unei experiente, in timpul careia, servindu-se
de zapada, a racit, mai rau ca de obiceiu. Descartes se nascuse in
a§a de rele condi/id, incat medicii nu credeau ca avea sa traiasca;
ca copil, a avut nevoie de ingrijiri necontenite §1, Cu toate ca, mai
tarziu, s'a indreptat, sanatatea i-a ramas totu§i pulin rezistenta;
de aceea nici n'a putut suporta clima suedeza, cand s'a dus, che-
mat de regina Christina, la Stockholm, unde a murit. Locke a 811-
ferit toata viala de un oatar bronchial, care 1-a &Hit chiar sA pe-
treaca uneori iarna in sudul Fran/ei. Spinoza a fost totdeauna
slab; in copilarie a fost rachitic; §i a murit, relativ tanar ,de tn-
berouloza. Malebranche a suferit toata viata de stoma; la care avea
probabil un ulcer; alimenta/ia ii era penibili, uneori chiar foarte
dureroasa. Rousseau a venit pe lume, cum zicea el insu§i, ca un
muribund, in urma unei na§teri foarte grele, §i parintii sai nu cre-
deau ca avea sa träiasca; Inca din tinerge a inceput sa sufere de
un catar al bil§icei, care a devenit apoi cronic §i il facea sà sufere
foarte adesea. Kant era pu/in desvoltat §i eau conformat; ca ur-
marl ale rachitismului din copilarie, ,coloana vertebrala ii era pu-
tin deviata, iar pieptul, prea etramt, ii era pulin indoit inlaun-
tru, ceea ce jena, intru catva, funcliunile plamanilor §i ale inimei;
el insuti atribuia uneori acestei cauze ipohondria sa. Comte a a-
vut, in tinerete, tin acces de nebunie 0 a petrecut eatva timp in-
tr'un azil de aliena/i. Spencer era, in copilärie, a§a de slab, Inc&
paninpi sai au crezut, de mai multe ori, ca aveau sa-1 piarda; a
suferit apoi toata via/a de stomac §i de nervi; avea digestiuni di-
ficile §i nu putea dormi. Fechner a suferit ea/Iva ani de o neu-
rastenie grava, cu turburari sensoriale, ce au mere pada la pierde-
ra vremelnici a vederii. Hartmann a suferit toata via/a de un
reumatism articular foarte ilureros, pe care i 1-a pricinuit un tra-
tament de hidroterapie intempestiv al unei afecciuni a genuchin-
lui. Nietzsche a inoeput sa sufere, dela varsta de 30 e ani, de
violente dureri de cap, care tau chinuit apoi toata via/a.
Din aceste constatari, Herzberg trage concluzia ca filosofii
www.dacoromanica.ro
76 APARITIA $1 ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
.an trebuit s ath, toçi, o sensibilitate exce8iv5, chiar cand n'au

manifestat-o in mod vizibil i n'au mArturisit-o formal, 1i ci
aceasta a fost cauza intensitAtii exceptionale cu care au lucrat, in
viata kr sufleteascii, factorii inhibitorii, indepartiindu-i de in-
deletnicirile practice §i Impingându.i catre cugetarea purg.
Aceastil ultima parte a concluziei lui Herzberg, inia, nu se
intelege dela sine. Dacil o sensibilitate excesivii poate, gratie me-
canismului inhibitiilor, s ndepiirteze pe oameni de viata pore-
rezulta oare de aici el trebue sI-i Imping numaidecat c--
tre cugetare? N'ar fi mai natural ca o asemenea sensibilitate
facI sà renunte la tot, nu numai la jactiune, ci §1 la cugetare?
Cid, la urma urmei, cugetarea, In majoritatea cazurilor cel putin,
nu este nici mai uparg, nici mai pl5cut5 cleat actiunea.
Ajuns aici,, Herzberg recurge la fenomenul transformator al
sublbnXrii, pe care trebuie sa-1 examinam in capitolul urmiitor.
www.dacoromanica.ro
CAP. IV
RASPANTIA SUBLIMAR11
Am vazut in capitolul precedent ci o eensibilitate excesiva

poate, prin jocul mecanismului natural al inhibitiilor, sa indepar-
teze pe oameni de viata 'practica. Rezulta Irma de aici Ca trebuia
8'1(4 impinga numaidecat &Litre o viata teoretica ? N'ar fi mai fi-
resc sa-i faca sä renunte la tot, nu numai la actiune ci gi la ea-
getare?
Nu, raspunde psihologul german, ale cirui idei le-am luat
ca baza de discutie. Daca mecanismul inhibiiilor impiedica porni-
rile fundamentale ale naturii omenegti sa duck' la actiune, energia
lor nu este, prin aceasta, suprimata. Aceastä energie ramane in-
treaga i Ii cauta, mai departe, intrebuintarea. Impiedicata sr' se
descarce in formele obicinuite, ea Ii cauta un alt drum gi se in-
drepteaza catre un alt scop.
Acest nou scop poate fi, mai intai, pur gi simplu un mijloc
de a ajunge la scopul cel vechiu, cand nu poate fi atins direct gi
imediat. Acest caz e cu atat mai frecvent, cu cat nu e produs tot-
deauna de piedicile subiective, pe care lel numim inhibiii, ci,
foarte adesea, de cauze objective. De cele mai multe ori, pornirile
noastre nu pot fi satisfacute direct gi imediat; energia adica pe
care o deslantuiesc ele nu poate ajunge, pe drumul cel mai scurt,
la scopul ei natural. Ea se indreapta atunci catre un alt scop, care
poate sa nu pail, la prima vedere, firesc, dar care nu e, in fond,
decat un mijloc, pentru realizarea scopului primitiv. Aga buna-
oara, ca si luim mai intai un exemplu familiar, sa ne inchipuim
un om care, dorind sa se racoreasca i sa se odihneasca, pe o dupa
amiaza prea calda de vara, se desbraci gi se culca. Mugtele din o-
daie insil nu-1 Iasi al doarma. El se scoali atunci, se imbraci §i
www.dacoromanica.ro
78 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETXIUI FILOSOPICE
cu toate si soarele arde afara iese pe strada. Dar munai ca

si se duck' 'Ana' la farmacia cea mai apropiati, de unde cumpara
o substanta insecticida i un pulverizator. Intorcandu-se apoi a-
oasa, wide mugtele care il turburau, se culca din nou i poate, in
afanlit, sä doarmi. Dorinta lui de a se odihni, neputand ajunge la
scopul ei firesc, s'a indreptat catre un alt scop, care 'Area a o con-
trazice: cand voia sa se odilmeasca, omul s'a pus din nou pe drum.
Dar acest nou scop era numai un mijloc de a ajunge la scopul pri-
nutiv.
Tot aga, in imensa majoritate a cazurilor, nevoia de hrana,
care e o nevoie fundamentala a naturii omenegti, nu poate fi sa-
tisfacuta direct. Nu e de ajuns sa-i fie cuiva foame, pentru ca sa
poat:a mama. Trebue, mai intai, s aibá cu ce sa-gi procure ali-
mentele. Ca s dobandeasca mijloacele necesare in acest scop, o-
mul trebue s faca ceva, gi imprejurarile il pot sili sä faca lu-
cruri, pe care altfel, daca n'ar fi impins de foame, nu le-ar f Ice
nicidecum. Sil ne inchipuim bunaoara, ca sä luam un caz ex-
trem, ca pe o vrerne de gomaj, ea cea de acum omul nu gii-
ze§te de lucru decat la o companie barometrical. Se gtie, de sip r,
ce este o asemenea companie; este o intreprindere foarte neces.,ra
in oragele care, nefiind canalizate, n'au sisteinul ctout a l'egout».
Serviciul, la o asemenea intreprindere, care, pentru vidarea
cloacelor, nu utilizeaza totdeauna pompele pneumatice, este,
evident, foarte respingator. Si totugi, impins de necesitatea ab
luta de a se hrani, omul gasegte energia sa-1 indeplineasca. Energ
lui, in acest caz, nu este decat energia dorintei lui de a manca,
energia foamei, abatuta dela scopul ei primitiv catre un alt scop,
care insa nu e decal un mijloc.
Aceasta posibiitate de a transfera energia unei porniri or-
ganice, dela scopul ei firesc la mijloacele necesare pentru a-I r a-
liza, este una din caracteristicile de capetenie ale omului. La ani-
male, aceasti posibilitate, sau nu exista nicidecum, in imensa rn-
joritate a cazurilor, sau, daca existA, la animalele de pe treptele
ode mai inalte ale scarii zoologice, este foarte redusa. Puse in mij-
care de pornirile lor organice, animalele nu gtiu decat sa mearga
drept la scop. i daci nu-I pot atinge direct, se resemneaza. Meca-
nismul psiho-fiziologic nu cunoagte la ele decât caile mogtenite ale
instinctelor. La oameni intervine, ca un factor superior, inteligenta,
care, alaturi de aceste cAn vechi, imagineazi altele nona, ;4 pro-
voaca astfel transfertul de energie dela scop la mijloace, in desfii-
lurarea pornirilor organice.
www.dacoromanica.ro
RISPANTIA SUBLIMARII 79
In sfirgit, acest transfert, odati ce a devenit posibil, a haat

forme foarte diferite. El nu s'a mai facut adica numai dela scop
la Mijloace, urmarind satisfacerea stricti a acelora§i porniri, in
formele br originale, ci §i dela un obiect la altul, in care caz
pornirile insele au avut *CA sufere transformari importante. Aga
bunioarä, la cei mai multi oameni, dacA nu la topi, exista o nevoie
instinctivi de a-§i dovedi superioritatea asupra altora, invingan-
du-i in lupte, care nu sunt totdeauna reale. Am zis: o nevoie instine-
us* fiindca, dupa toate probabilitatile, nevoia de care vorbirn
constituie o rAmkirA organici, din vremurile stravechi, când con-
eurenta vitalà i concurenta sexualà, in Intelesul darwinist al a-
cestor cuvinte, erau Inca libere la oameni, ca la celelalte animale.
Pe acele vremuri indepartate, oamenii trebuind sä lupte la fie
care pas unii cu alii, era o necesitate organica absoluta ea fiecare,
spre a-§i putea conserva existenta individuala, mai infai, spre a-§i pu-
tea propaga specia, apoi, si fie mai tare decat ceilali §i sä-i invingi.
Un rest al acestei nevoi organice se mai poate vedea, astazi, la co-
pia, cari, de§i nu mai au ski dispute obiectle strAvechi ale lupte-
lor dintre stramo§ii lor, se bat, totu§i, numai Ca sa-gi arate pute-
rea, fiecare Orland sa-§i dovedeasci, ea orice pret, superioritatea.
La oamenii adulçi, aceasta nevoie instinctivi ia, se intelege, alte
forme. Ia bunioari, ca sa citam cazul mai curent, forma jocurilor
de dexteritate. Jocurile de hazard pot fi explicate prin dorinta
de ca§tig. Jocurile de dexteritate insä, mai ales cand se joaca fari
Lanizal>, nu mai pot avea o asemenea explicare. Aga e, de pada,
jocul de gah. El este menit sä dovedeasci superioritatea celui ce
cagtiga partida, ,gi satisface astfel, in chip pacinic, vechia nevoie
organica de a invinge un adversar. In acest caz, energia nevoii, de
care e vorba, se transkra, nu dela scopul ei firesc la mijloacele
necesare pentru realizarea lui, ci dela un obiect la altul. Iar ur-
marea este cà, in acest caz, nevoia insagi ia o alta forma decat cea
primitiva. Nevoia de a invinge, care, la origine era razboinica, tin-
tind la distrugerea adversarului, fie 'direct, prin uciderea lui,
fie indirect, prin inlaturarea lui dela posesiunea alimentelor,
devine pacinica, tintind numai la o dovedire a inferioritatii lui,
care sá nu-i pricinuiasca, altfel, niciun ran.
Aceasta forma' noua de abatere a energiei pornirilor orga-
nice, dela obiectul lor firesc la un alt obiect, ce nu Mai are cu
cel dintaiu cleat o inrudire indepartata, intemeiata pe o analogie
vagi, a fost studiata in deosebi de psiho-patologul austriac Freud,
www.dacoromanica.ro
80 APARITIA 51 ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
care i-a dat, intr'o categorie speciali de cazuri, numde de subli-

mare. Explicarea acestui termen stä in faptul ci, preen= vom ve-
dea imediat, in cazul unei asemenea transferäri a energiei unei
nevoi organice oarecare, dela obiectul ei firesc la un alt object
strein de el, aoea nevoie se transform5 ea inia§i, Iufind, uneori, o
infilligare mai rafinati sau mai subtili.
Si ne oprim un moment asupra acestui proces psihologic al
sublimarii, spre a-i examina, mai de aproape, mecanismul. Freud
crede, precum se gtie poate, c, dup5 instinctul con8erv5rii indivi-
duale, instinctul propag5rii speciei este cel mai puternic din re-
sorturile fiintei omenegti, gi sustine Ca , cu ajutorul numeroa-
sclor transformäri, pe care le sufera instinctul acesta, prin subli-
mare, se pot explica multe lucruri, ping acum inexplicabile, in
psihopatologie mai intâi, gi apoi In psihologie, in general. In ade-
far, instinctul propag5rii speciei, sau, mai pe scum instinctul
sexual, nuti poate ggsi totdeauna sastisfacerea pc calk firegti, gi
pierlicile nu aunt totdeauna de naturit exterioarrt; ele aunt adesca
interioare gi constau in inhibitii subjective. In ambele cazuri hist,
rezultatul este acelagi. Energia instinctului sexual nu se pierde,
prin faptul ca e oprità in desfigurarea ei fireascii, ci igi cauti alte
c5i sau alte moduri de descircare. De aci, in viata oamenior, o
tounii de manifestäri, uneori foarte importante din punct de ve-
dere social eau cultural, care nu s'ar fi produs altfel, sau nu
s'ar fi produs, in orice caz, cu aceeagi intensitate. Aceste manifestiiri
nu aunt altceva, dupä Freud, decit forme sublimate ale instinctului
sexual.
Aga bunaoaril, ca s luam mai intii zazurile cele mai simple,
in mfinastiri se retrag oamenii, de obiceiu, impingi de o creding
religioasä deosebit de intens5, care ii face sa dispietuiasca zadar-
niciile vieii pamantegti gi sà-gi coneentreze toate puterile in spre
scopul unic al mântuirii sufletului, ca sà-gi asigure astfel ferici-
rea vecinic5 din viata viitoare. Sunt insi gi oameni cari intri in
manästire impingi de deceptiile, pe care le-au suferit in viata lor
sentimentala. Se intampla de pilda, din efind in cfind, e un
caz care nu se produce numai in romane, ca o fatä tanara, care
nu s'a putut märita cu alesul inimei, din pricina impotrivirii pa-
rintilor sau fiindca el insugi a parisit-o, sa nu mai vrea, apoi, sit
audä de casatorie gi s intre intr'o m5n5stire. E o deceptie nega-
tivá, care Ii abate instinctul sexual dela cane normale i ii subli-
meaza. Puterea de iubire, care nu se mai poate fixa asupra unui
www.dacoromanica.ro
RASPANTIA SUBLIMAJUI 81
barbat, abitandu-se dela lume, care ii pare prea josnica, se in-

drepteazi citre sferele supra-terestre §i se concentreaza, intreaga,
asupra lui Dumnezeu. Calugaritele de acest fel ajung, uneori, sa
alba o viaca religioasa mai activi §i mai intensa decat a celorlalte.
Unele ajung, chiar, la misticism, in intelesul restrans al acestui
cuvant, §i devin celebre prin momentele lor de extaz, in care sus-
bin ca. au fost vizitate de Dunmezeu §i s'au unit cu El.
Sau, in ahe cazuri, remei, care s'au maritat dar n'au avut
copii, se consacra operelor de binefacere, intemeiand leagane §i
orfelinate, pentru copiii abandonati sau rama§i fara pärin, i se
devoteaza acestui scop cu o energie uneori surprinzatoare. Ase-
menea opere sociale aunt privite, e (kept, cu simpatie §i sustinute
cu placere de toata lumea. Nu toti cheltuiesc Ursa pentru ele a-
tata timp, atata munca §i, uneori, atatia bath, ca femeile de care
e vorba. Explicarea trebuie cautati In sublimarea instinctului lor
sexual. Satisfacerea deplina a acestui instinct implica, in mod nor-
mal, maternitatea. Ramanand lipsit de aceasta satisfactie, instinc-
tul sexual al femeilor de care vorbim i§i oauta un alt drum §i se
indrepteaza catre un alt scop. Neputand iubi §i ingriji copiii lor
proprii, ele ingrijesc §i iubesc pe aceia ai altora.
Tot a§a, intru cat mi§carea de emancip are politica a fetnei-
lor a fost condusi la inceput, in Anglia, unde a luat na§tere, mai
mult de fete ramase nemaritate, s'a putut presupune c energia,
pe care acele tsufragetelt. din ceasul dintaiu au desfa§urat-o, nu li-
ra sacrificii, isvora din instinctul lor sexual sublimat. Puterea lor
de a iubi, care nu se putea concentra asupra unei fainilii proprii,
se revarsa asupra femeilor in genere, carora voiau sa le pregateas-
ea, prin cucerirea drepturilor politice, o soarta mai bung in viitor.
Freud generalizeazi aceasta idee §i sustine ca nu numai por-
nirile sexuale pot fi sublimate §i se pot indrepta astfel, abatandu-
se dela scopurile lor fire§ti, catre alte scopuri, mai rafinate §i, din
punct de vedere social, mai inalte. El sustine chiar cuvintele
sunt ale lui insu§i c c ul tura in general a fost creeata, sub pre-
siunea nevoilor vigii sociale, pe socoteala satisfacerii naturale a
pornirilor vieii individuale, §1 continua sä fie intretinuti de fie-
care om care aduce, la randul sau, acest sacrificiu, de alti satis-
face pornirile instinctive, nu in folosul säu propriu, ci in folosul
comunitatii). (Vorlesungen zur Einfiihrung in die PsyChoanalyse,
p. 11).
Citeva exemple, de ahe porniri, deosebite de cele sexuale,
6
www.dacoromanica.ro
82 APARITIA $I ORIENTAREA CUGETARTI FILOSOFICE
care pot fi sublimate de asemenea, care s'au sublimat, de fapt

singure, sub presiunea nevoilor vietii, cum zice Freud, am
vizut deja, in primul nostru capitol. Am aratat atunci cá in-
stinctul conservarii a fost primul motor al conceptiei religioase
a lumii. In chip firesc, acest instinct treze§te, in fiecare om,
cand e amenintat de o primejdie, nevoia apararii. In cazurile insa,
cand vede §1 simte c nu s'ar putea apilra in mod natural, nici
singur, nici chiar cu ajutorul tuturor semenilor sal, in fats
marilor fenomene ale naturii bunaoara, in fats cutremurelor de
pamant, a eruptiilor vulcanice, etc., omul i§i pune nadejdea
intr'o fiinä superioara, capabila sa comande naturii, adica intr'o
fiinta supranaturala, a carel bunavoinca cauta s'o ca§tige prin
semne de admiratie, de iubire §i de supunere neconditionata, --
adica printr'un cult, fie individual, fie colectiv. Instinctul conser-
varii devine astfel, prin sublimare, sentiment religios. lar acetic
sentiment i§i creeazi apoi, spre a se justifica §i intari, un intreg
cortegiu de reprezentari, care alcatuiesc continutul dogmatic al re-
ligiilor. Acela§i instinct al conservarii, proiectat, prin sublimare, in
viitor, duce cum am vazut la conceptia nemuririi sufletului,
iar sub presiunea nevoii etice de dreptate, duce la reprezentarea
unui sistem de recompense §1 de pedepse, distribuite, in viata vii-
toare, de un judecator suprem, atot§tiutor i neinduplecat, fara
teama §i fara mill.
Aceasta insemneaza, dupa Herzberg, ca toate pornirile fun-
damentale ale naturii omene§ti se pot abate dela scopurile lor fi-
re§ti §i se pot indrepta, prin sublimare, catre alte scopuri mai
inalte, sociale, religioase, culturale, etc. E tocmai, adaoga el,
ceea ce se intampla in cazul oamenilor cari, in locul actiunii, pre-
fera cugetarea, cari, in loc s lucreze asupra mmii, preferi sa re-
flecteze asupra-i, §i construiesc, astfel, sisteme filosofice. Am
vazut, in adevar, ca o sensibilitate excesiva impiedica, la oamenii
de acest fel, pornirile fundamentale ale naturii lor, de ati gasi
satisfactia pe caile obicinuite. Aceste porniri se sublimeaza, atunci;
energia lor nu se mai descarca in actiune, ci se concentreaza in cu-
getare.
A§a inteleasa insa, filosofia capata un aspect nea§teptat. Ea
nu mai este, dupa Herzberg, decal un mijloc de a satisface porni-
rile fundamentale ale naturii omene§ti printr'un surogat al actin-
nii. Cum zice el insu§i: a filosofa este a ocupa pornirile instinc-
tive cu o indeletnicire menita sa ie locul actiunii» (Philosophie-
www.dacoromanica.ro
RAsPAIrriA susumnui 83,
ren ist Triebbetatigung durch eine Eraatzfunktion des Handelns)

-(Zur Psycho logic der Philosophie und der Thilosophen, p. 228).
Iar mai departe adaoga, inteo formula mai scurta: «a filosofa in-
aemneazi a satisface porniri instinctive prin eugetare) (Philosop-
hieren heisst, Triebe durch Denken befriedigen) (ibid. p. 229).
In aceasta ipoteza, cugetarea devine un simplu surogat al ac-
tiunii, intru cat nu o inlocuiegte cleat numai atunci, &and nu este
posibila. Numai intru cat sunt impiedicate de all gasi satisfactia
fireasca in actiune, numai intru atat pornirile instinctive ale
naturii omenegti Ii pot gasi multumirea in cugetare. Intocmai ea
Europenii cari, in tlimpul razboiului mondial, ne mai putand gasi
eafea adevarata, din Arabia sau din Brazilia, se multumeau cu
eafea de orz, sau de ghinda, sau de cicoare, fabricata la ei acasa,
adica cu un simplu surogat.
Aceasti conceptie nu e nada. Ea a aparut, intai, mai
de mult, cu privire la arta. Bacon bunaoara considera arta ca un
surogat al naturii. El zicea, in opera sa «De dignitate et augmen-
tis scientiarumN ca spiritul omenesc, nesatisfacut 'de priveligtile
intunecate ale lumii reale, pline de suferinte, de conflicte gi de
nedreptati, igi calla refugiul in domeniul imaginatiei i ereeaza
inteinsul o lume ideala, care &a raspunda mai bine nevoilor lui
de seninatate, de armonie gi de justitie. Aceasta lume ideala este
arta, care 'nu e, ca atare, decat o loctiitoare fictiva a realitatii.
Ca aceasta era conceptia unui filosof, nu e nicidecum de mirare.
Mai surpringi suntem, poate, cand aflam c aceeagi era parerea unui
artist, gi a unuia din cei mai insemnati. Richard Wagner, ma-
rele compozitor german, zicea cateodata, In momentele sale de
amaraciune: «Daca am avea viata, n'am mai avea nevoie de arta».
Daca am avea viata, insemneaza, evident: daca am avea-o aga cum
o voim, daca am putea-o modela ilupa dorintele noastre. i fiindca
n'o putem face in lumea reala, o facem intr'o lume imaginari,
creand opere de arta. Dorintele noastre gasesc astfel o satisfactie
inchipuita intr'un surogat al realitatii. De aceea, la cuvintele de
mai sus, Wagner avea obiceiul sa adaoge: «arta este o marturie de
neputinta».1).
In filosofie, Tonceptia de care vorbim a aparut ca o urmare
fireasca a interpretarii biologice a inteligented. Dupa ceasta in-
terpretare, functiunea cunoagterii a luat nagtere numai ca un ins-
1) Citat de 0. Rank, Das Inzest-Motiv in Diehtung und Sage, p. 684.
www.dacoromanica.ro
trument in serviciul vietii 0, prin urmare, numai ca sa satis-

faci nevoile ei fundamentale. Ca atare, acEst rol biologic al inteli-
gentei, inerent ei din momentul chiar cand a aparut, famine a-
cela§i, pe toate treptele ei de desvoltare, chiar i pe ode mai
inalte. Ramane adici acela§i 0 in filosofie.
Acest aspect biologic al filosofiei a fost relevat mai intai de
Miiller-Freienfels, in cartea sa tcPersiinlichkeit und Weltans-
chauung), care a aparut in 1919. El sustinea ca oamenii se impart
in ttipuri emotionale», adica in categorii afective, ce se deosebesc
prin predominarea unora sau altora din pornirile fundamentale
ale naturii omene§ti. i adanga, ca fiecare filosof 10 construe§te o
filosofie, care sa corespundi tipului Ban emotional, care sa-i per-
mita adica sa-§i sastisfaca pornirea sa afectiva predominanta 1). Din
acest punct de vedere, criteriul adevarului devine, pentru fiecare
filosof, posibilitatea de a satisface pornirea afectiva ce predomina
in tipul eau emotional. Conceptia biologica a filosofiei duce astfel
la o conceptie pragmatista a adevarului filosofic, in Will lui
William James §i al succesorilor sai.
8i fiinda stabilim acum genealogia acestor idei, e drept sa
amintim ca Nietzsche zisese, mai nainte, cu ironia lui dureroasa,
ci oamenii eauta, nu sag cunoasc5 cu orice prep lumea, ci (sa-§i
cante cu orice pret cantecul kr» despre lume, explicarea fiind,
ci numai cantecul bor Ii satisface, §i este, ea stare, singura cuno§-
tinta pe care o pot admite, fiindca e singura pe care o pot inte-
lege (Werke, XI, p. 163). Iar In alta parte adaoga: 4C Putin &ate
putin am descoperit, ice a fost pang acum orice filosofie mare; a
fost o spovedanie a autorului ei, sau mernoriile lui involun-
tare... In filosof nu e nimic impersonal. In deosebi, morala unui
filosof ne arata, decisiv i definitiv, ce este el, care e adica or-
dinea de importanta a tendintelor celor mai intime ale naturii
sale) (Jenseits von Gut und Bose, aph. 6).
Continuand eerie acestor predecesori ai sii, Herzberg deela-
fa, la randu4, cA numai acele idei filosofice sunt hotaritoare,
ipentru fieeare filosof in parte, se intelege, care ii satisfac por-
tuirile fundamentale ale naturii hit. Cu propriile lui cuvinte: 4:Ab-
schliessende philosophische Gedanken sind triebbefriedigende Ge-
danken). (Op. cit., p. 229).
8i ca cA pricepem mai bine ce insemneaza aceasti formula,
1) A 15e vedea, in deosebi, op. cit., p. 51.
www.dacoromanica.ro
RASPINTIA SUBLIMARII 85
sit vedem cum explicit Herzberg, cu ajutorul ei, idealismul, ca di-

rectie a cugetarii filosofice. Urmarirea acestei directii, in istoria
filosofiei, in care suntem siliti sa cautlm a ne lamuri geneza ei, ne
impune, de obiceiu, destula osteneali, din cauza excesivei abstrac-
-Ili a ideilor. Pentru Herzberg, explicarea, fiind de natura biolo-
gica, e mai simpla gi mai ugoari. Vulpea din fabula cunoscuta se
consola c tin putea manca strugurii, la cari n'ajungea, zicand cA
erau acri. In situatiile de acest fel, filosoful, tot aga de poftitor ca
gi vulpea, din cauza pornirilor sale afective puternice, gi tot aga de
impiedicat ca gi ea, din icauza inhibitiilor sale Tauntrice, dar
mai giret decal ea, de vreme ce e filosof, declara solemn, ca
strugurii nici macar nu exista in realitate, ajungand astfel la
idealism.
Ca sa nu se creadi cumva ca glurnesc, sau ca voiesc sit
discreditez, inainte de a o supune unei analize critice amanuntite,
o teorie pe care mi-am dat atata ostaneala s'o expun cat mai te-
meinic, e bine 81 citez pasagiul intreg din cartea lui Herzberg.
«Daea prin idealism intelegem, din punct de vedere epistemolo-
gic, tagaduirea existentei lumii exterioare, independent de cunog-
-tinta noastra, iar din punct de vedere metafizic, afirmarea ci e-
senta lumii e de natura suileteasea, este izbitor cat de adesea
revin, in sistemele marilor cugetatori, aceste doctrine care, profa-
nilor, le par atat de neobicinuite. Noi ne explicam acest fenomen,
de care sufera filosofii, prin prea puternicele inhibitii la care stint
supugi, din cauza prea marei lor sensibilitaçi. Fiindca ei nu pot
domina lumea i viata, le devalorizeaza, cu mijloacele ,cugetarii
gtientifice, gi le coboara la rolul de simple stari ale congtiintei lor;
ele devin astfel simple visuri, aparente, fenumene; realitate pro-
priu zisa, insa, este lumea lor proprie, in care se gasesc bine, in
care pot sa traiascii, in care pot sa domneasca, lumea gândirii, lu-
mea ideilor, eau, cu un cuvant, realitatea lor sufleteasea. Vul-
p ea declara ca strugurii, la cafi nu poate ajunge, stint acri. Fib-
sofii Bunt gi mai gireti; ei se silesc si se convinga pe ei inii (sie
reden sich ein) ca strugurii nu sunt nicidecum o realitate, ci o
simpla umbra, o aparenta, un fenomen, nu aunt, in orice caz, ceva
adevarat, pentru care sci jacel sa se osteneasca (wonach es sich zu
streben verlohnte) (op. ,cit. p. 232).
Ca si ne lamureasca gi mai bine punctul sau de vedere, Herz-
berg adaoga, ceva mai departe, o scurta desvoltare. Din faptul ca
filosofia este, in fond, un mijloc de a satiaface acele porniri fun-
www.dacoromanica.ro
86 APARITIA $1 ORIENTAREA CUGE1A1111 FILOSOFICE
damentale ale naturii omene§ti, care n'ar putea fi satisfacute alt-

fel, rezulta in chip Tiresc, ca :ccugetarea filosofica nu poate s'a re-
produca pur §i simplu realitatea, qa cum i-o ofera viata zilnica;
intru cat aceasta realitate nu procura filosofului nicio satisfactie
cngetarea lui trebue s'o nege §i sa puna, in local ei, altceva. Ca
mijloc de a transforma continuturile vieii suflete§ti a omului, fi-
losofia Inciin deci &atm crearea unui media artificial, a unei
lumi de culise, alcatuite, fire§te, din idei subjective, 'care insa
au pentru autorul kr o valoare halucinatorie §i 11 inconjoari cu
o lume de vraja, in care el se sinate mai bine decat in realitatea,
aspra §i penibili, a oamenilor obicinuiti). (op. cit., p. 234).
Herzberg a intrevizut el insu§i obiectia ce se ridica, in chip
fitesc, in contra acestei concemii a filosofiei. Dupa ea, tori filo-
sofii ar trebui sa fie ideali§ti. Niciunul n'ar trebui sa ia lumea ca
data §i si caute, pur §i simplu, s'o cunoasca, sau, In cazul cand
vrea s'o amelioreze, prin reforme etice §i sociale, ea se sileasca
mai intdi s'o cunoasci, pentru ca s poata incerca apoi, mai cu
sucoes, s'o modifice. Dimpotrivi, dupi conceptia lui Herzberg, toll
filosofii ar trebui si «nege realitatea §i sa caute s'o <<transforme",
nu 'Una in mod obiectiv, prin modificari lente, succesive, partiale,
ale lumii date, ci in mod subiectiv, prin inchipuirea, imediata §i
integralà, a unei lumi mai bane, adica mai satisfacatoare pentru
pornirile lor afective.
Nu voim s anticipam analiza critica a conceptiei lui Herz-
berg, intrebandu-ne, clack' acesta e abloul pe care ni-1 infati§eaza
in adevar, istoria filosofiei, daca toti filosofii au fost, In adevar,
ideali§ti. Ne vom margini sa indicam raspunsul, pe care il da el
insu§i, la aceasta obiectie, pe care, cum am zis, a intrevazut-o sin-
gur. El zice ca filosofii ideali§ti sant in majoritate, iar cei mate-
rali§ti in minoritate, ca §1 \cmn numai,materialismul s'ar opune
idealismului. i adaoga, apoi, Ca materialismul e a§a ie absurd,
incat nici n'ar putea lua na§tere in mod spontan; el nu apare de-
cat ca reactiune in contra idealismului, pe care uncle spi-
rite mai timide ar voi sa-1 evite. Herzberg incearci adica sa faca
§i pe filosofii materiali§ti ca intre in formula sa, 'zicand el mate-
rialismul, prin «caracterul &au relativ», nu poate lua na§tere de-
cat ca mijloc de aparare in contra idealismului. «Se poate, zice
el insu§i, ca ace§ti filosofi sà fi avut nevoie el-§i treaca pe dinain-
tea ochilor, cat mai drastic §i mai palpabil, realitatea laniii fizice,
pentru ca sà traga zavorul ilinaintea inclinarii catre idealism».
www.dacoromanica.ro
RASPiNTIA suBuickul 87
(Diese Philosophen dfirfen es nötig gehabt haben, sich 'die Rea-

lität der physichen Welt moglichst drastisch und handiest vor Au-
gen zu fiihren, urn der Neigung znm "Idea llamas einen Riegel vor-
zuschieben). (Op. cit., p. 234).
Alte directii fiosofice decit idealismul §i inaterialismul, nu
cautrt Herzberg ssa pura in raport cu formula sa §i .sri le explice
printrinsa. Ne putem ,dar opri aid, in studiul teoriei sale, r5mit-
nand srt ;vedem, in capitolul urm5tor, care ,este valoarea ei §i ce
putem crede noi in§ine, cu privire la problema ce ne preocupi.
www.dacoromanica.ro
CAP. V.
DIFICULTATI I INDOIELI
Ca sa putem'iletermina valoarea teoriei lui Herzberg, pe care

am studiat-o in desvoltarile de pang acum, ar trebui s examiniim
mai intai premisele ei. Ar trebui adica s cercetam, daca filosofii
sunt intr'adevar oameni cu tendinte instinctive puternice sau cu
porniri afective navalnice, precum gi clack' ei sunt stapaniti in a-
devar de inhibitii neobicinuit de intensive, de inhibitii atat de ti-
ranice, incat al mearga pana la impiedicarea quasi totala a acti-
vitli lor practice.
Nu ered Insä c trebue si 1um aceasta cale, fiindcã cercetarile
de felul acesta nu pot duce dead la rezultate aproximative, pe
care nu se pot intemeia concluzii sigure. Herzberg Ii limiteaza ob-
servarile la ceea ce se poate gti despre modul cum au trait treizeci
din filosofii mai cunoscuti, pe cari el ii considera ca reprezentativi,
gi cari sunt: Socrat, Platon, Aristot, Epicur, Augustin, Bruno, Hob-
bes, Descartes, Locke, Spinoza, Malebranche, Leibniz, Berkeley, Hu-
me, Rousseau, Kant, Fichte, Schelling, Hegel, Herbert, Schopen-
hauer, Comte, Fechner, Feuerbach, Mill, Stirner, Spencer, Hart-
mann gi Nietzsche, (Op. cit. p. 49).
Mai intai, chiar gi cu privire la acegti filosofi, sunt rezerve de
facut, gi vom vedea mai departe c unele din conetatarile lui Herz-
berg, degi sant reale, ca constatari, pot fi insa interpretate gi altfel,
aga incat nu dovedesc numaidecat teza lui. Al doilea, oricat i-ar
crede Herzberg de reprezentativi, filosofii de cari se ocupa el nu
pot hotari nimic, in ceea ce privegte structure sufleteasca a celorlAti,
cari, precum ne-o arata istoria filosofiei, sunt mult mai nu.merogi.
Numai in istoria filosofiei vechi gisim treizeci de filosofi, cari nu
sunt mai putin insemnati decat Rousseau sau decat Stirner. Iar u-
nele din personalitatile de frunte ale filosofiei grecegti, ca Thales
www.dacoromanica.ro
DIFICULTATI SI INDOELI 89
insu§i, cu care incepe ea, ca Pythagora, ca Pyrrhon, nu par a se a-

corda nicidecum cu formula lui Herzberg.
Dar, cum am zis, nu voim sii punem piciorul pe aceasta cale,
fiindca nu credem Ca poate duce la rezultate sigure. E destul de
probabil ca unii din filosofi au fost a§a cum ni-i infati§eaza Herz-
berg; dar dovada, ca au fost toti aia, este imposibila, dupa cum este
imposibila i dovada contrara. Premise le teoriei lui Herzberg, adica,
nu pot fi nici confirmate, nici infirmate, definitiv §i cu deplina si-
gurantii. Trebue dar s le luam pur §i simplu ca date, sa le consi-
deram, sub beneficiu de inventar, ca intemeiate, §i sa vedem daca,
cu ajutorul lor, putem ajunge sa ne explicam, in adevaratul inteles
al cuvantului, cum devine cineva filosof §i. de ce se orienteaza in spre
u.nele sau altele din solutiile posibile ale problemelor filosofice, de
ce devine adica filosof de un anumit fel, empirist sau rationalist,
materialist eau spiritualist, mecanist sau finalist, etc.
In esenta, teoria lui Herzberg consta in a presupune ca unii
oameni, inzestrati de natura cu porniri afective puternice, suferind
de inhibitii intensive, nuti pot gasi satisfactia pe caile fire§ti ale
actiunii §1 calla un derivativ in cugetare, ceea ce Ii duce la filo-
sofie. Iar mecanismul acestei abateri a tendintelor organice dela
caile lor naturale §i. indreptarea lor catre alte scopuri, se rezuma In
ceea ce Freud numise, inaintea lui Herzberg, sublimare.
De aici trebue sà inceapà analiza noastri. Trebue adica sa cer-
cetim, de ce sublimarea impinge numai pe unii oameni in spre fi-
losofie, pe cind pe atAtia altii ii impinge in atatea alte directii.
Caci sublimarea nu e un proces psihic special, ce ar interveni nu-
mai in cazul orientarii suflete§ti a celor ce devin filosofi. Am vazut
deja, in capitolul precedent, cand am luat cuno§tinta de acest pro-
ces, ea el impinge pe unii oameni catre misticismul religios, care
se manifesteaza prin parasirea totala a lumii §1 vietii practice, prin
retragerea in viata inchisa §i contemplativa a manastirilor, pe cAnd
pe allii ii impinge catre umanitarism i filantropie, care se mani-
festeaza dimpotriva printr'o participare mai activa la viata de lu-
me, cu tendinte practice pronuntate, catre intemeierea, sustinerea
§1 desvoltarea operelor de binefacere sau a mi§carilor de revendi-
cari sociale. Tot a§a, putem adaoga acum, aunt §i oameni, pe cari
procesul sublimarii ii impinge catre arta. Aceia cari, nemultumiti
de lumea reala, i§i calla satisfactia intr'o lume incbipuita, daca
n'o pot construi cu notiuni abstracte, ca filosofii, o construiesc cu
imagini concrete, §i devin arti§ti.
www.dacoromanica.ro
In aceasta directie e poate caracteristica o carte, pe care Herz-

berg n'o putea utiliza, fiindci nu aparuse Inca. E cartea lui Felix
Theilhaber asupra lui Goethe, care a aparut in 1929, la trei ani
dupa aceea a lui Herzberg. Ea e caracteristica, fiindca abordeaza
problema creatiunii artistice la unul din arti§tii cei mai insemnati
§1 care era, in acela§i timp, dupa ceea ce s'a scris pang amp:a asu-
pra-i, un om perfect echilibrat, un olirnpian chiar, a &And viatii a
fost, nu numai absolut normala, dar §i de o superioaril armonie.
Punctul sail de vedere diferit, ni-1 indica autorul acestei craft,
destul de limpede, inca din prefata. (Psihologia moderna se orien-
teaza dupà slabiciunile oamenilor §i le utilizeazi ca sa-§i explice
modul lor particular de a fi, suflete§te vorbind. De aceea, mi-am
interzis aici metoda, conservata de un uz indelungat, de a prezenta
pe poetul de geniu ca pe un eroic supraom. Tocmai prin aceastä
inlaturare a oricarui val, printr'o zugravire lipsità de uzuala aureo-
la de glorie, ba chiar prin relevarea staruitoare a partilor umbrite
ale caracterului sau, ni s'a deschis o privire noua in interiorul per-
sonalitätii lui Goethe; ne-a devenit vizibila stransa dependenta a
sinatirii sale de ceea ce era, in natura sa, alaturi de drumul obicinuit
(abwegig). Acest ceva neobicinuit (dies Abwegige) eta, precum mi-a
aratat-o din ce in ce mai limpede aprofundarea viepi lui Goethe,
in separarea celor doua zone ce influenteaza viata sexuala, in ma-
nifestarea §1 inraurirea schimbata, la fiecare data, a sferei spiritua-
lo-cerebrale §1 a sferei organico-sexuale (in dem jeweilig verander-
ten Auftreten und Einwirken des Geistig-Gehirniichen und des Se-
xuell-Organhaften). Prima sfera mijloce§te satisfactia sufleteasca,
cea de-a doua satisfactia trupeasca. Dualitatea felului de a fi al lui
Goethe ne explica, nu numai particularitatea atitudinilor sale, a-
desea ciudate, dar §i mai ales, pornirea sa ciitre creafiune, (den
Schaffensdrang), formularea artei sale §i ultimul continut, ne scos
Inca la ivealä, al operei sale poetice»1).
Dupa Theilhaber, adica, Goethe, ne putand gasi, in acela§i
timp, satisfactia deplina, §i sufleteasca §i trupeasca, a instinctului sau
sexual, in lumea reala, din cauza separarii Ineobicinuite» sau
anormale a celor «douà zone», a cautat o asemenea satisfactie
inteo lume inchipuita, in lumea fictiunilor poetice, pe care le-a
creat dupà placul eau, ca sa raspunda intocmai nevoilor sale sufle-
te§ti. Ce valoare poate avea o asemenea explicare a creatiunii artis-
1) Felix A. Theilhaber, Goethe, Sexus und Eros, p. 7.
www.dacoromanica.ro
DIFICTJLTATI SI INDOELI 91
tice, e o chestie pe care o lasam, deocamdata, in suspensie. Amin,

ne marginim s mentionam aceasta explicare, ca o dovada a su-
blimarea e consideratk de cei ce recurg la ea, ca putfind duce gi la
arta, §i este utilizata, de fapt, Pentru explicarea modului cum ajunge
cineva s creeze, nu numai opera de arta in general, ci anumite o-
pere de arta, cu anumite caractere, ca in cazul lui Goethe.
De altfel, Herzberg ne arata ca sublimarea poate impinge ca-
tre creatiunea artistica chiar §i pe filosofi, intru cat, uneori, energia
pornirilor lor afective, impiedicata de inhibitii de a se descarca in
actiune, nu se poate utilize intreaga pe calea cugetarii abstracte.
Filosofii se apuci, in asemenea cazuri, de literatura. In Fedon, bu-
naoark ni se spune ca Socrat, in inchisoare, ne avand altceva do
facia, a compus un imn in onoarea lui Apo llon §i a pus in versuri
fabulele lui Esop. Platon a scris drame. Giordano Bruno a scris
poeme, satire §i comedii. Rousseau a scris drame, nuvele §i romane.
Kant a scris cateva poezii ocazionale. Fechner a publicat un ink
volum de poezii Brice. Nietzsche a scris §i el poezii, iar unele din
operele sale filosofice «Aga grai Zarathustra) mai ales au
o incontestabila valoare literara. Hartmann, in sfargit, a publicat nu
volum de poeme dramatice. i Herzberg conchide: (Mai malt de
jumatate din marii filosofi au avut aga dar gi o activitate artistica:
o verificare nimitoare a ipotezei noastre, ca aoela§i mecanism psihie
inhihiia intensiva a pornirilor spre actiune sta la originea
productivitatii artistice ca §i la originea productiviatii filosofice).
(op. cit., p. 188).
Oamenii insa, pe cari mecanismul sublimarii Ii indrepteaza
catre misticismul religios, catre operele de binefacere, catre reven-
dicarile sociale, catre arta sau catre filosofie, formeazä, in sanul ma-
rilor mase, o minoritate infimã. Misticii, cari se leapadi de lame,
spre a lua, intr'o retragere absolutk drumul greu al aproprierii de
Dumnezeu, filantropii caH uita interesele lor proprii, spre a se mu-
pa numai de ale altora, revolutionarii caH sacrifica tot ce e al lor
pentru binele cebon1ali, arti§tii cari renunta la multumirile fire§ti
ale vietii, pentru realizarea uniti ideal de frumusete, filosofii, in
sfargit, cari, dispretuind tot ce are o valoare pentru ceilali oameni,
nu pretuesc decal adevarul, sant a§a de raH, incat se pot numara,
daca nu pe degete, dar, de sigur, destul de ugor, in istorie, pe
cand marile mase ale omenirii in genere, de altadata §1 de astazi
au fost §i sunt compuse din indivizi nenumarati. La ce a dus gi la
ce duce mecanismul sublimarii, la ace§ti nenumarati indivizi? Sau
n'a fost gi nu e cazul, la ei, ca acest mecanism sa intre in actiune?
www.dacoromanica.ro
92 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETAIRII FILOSOFICE
A crede ca s'a putut sau c s'ar putea ea fie a§a, ar insemna

a presupune ca, la imensa majoritate a oamenilor, toate pornirile
fundamentale ale naturii lor au fost §1 aunt satisficute, pe deplin,
a§a incat n'a fost §i nu e nevoie ea ele ski caute satisfactia in alte
direct:H. Putem s facem insa o asemenea ipoteza? Nu, de sigur.
Omenirea s'a plans necontenit, pretutindeni §i totdeauna, de nenu-
maratele ei suferinte. De unde veneau insa acele suferinte? De a-
eolo, evident, cä, din diferite cauze, pornirile fundamentale ale na-
turii omene§ti ramaneau vecinic nesatisfacute. i fiindca e in natura
aoestor porniri sa-§i caute, cu orice pret, satisfactia, mecanismul sub-
limarii a trebuit sä fie pururea in actiune.
Se ridica dar, in chip firesc, intrebarea:*unde a due acest me-
canism, in trecut, §1 unde duce, astizi, la imensa majoritate a oame-
nilor? Herzberg n'a evitat aceasta intrebare. i raspunsul eau este:
la turburari ale sistemului nervos, la nevroze i psihoze, cu nenu-
maratele lor forme. Oarnenii carora, cum zice Herzberg insu§i,
<zniciun zeu nu te-a dat sa spuna ce suferav (denen kein Gott gab
zu sagen was sie leiden), se imbolnavesc, pur §i simplu; pornirile
lor, ramase nesatisfacute, i§i cauta satisfactia pe cal patologice. A§a
bunioara, ca s luam un caz extrem, paranoicul care se crede mi-
liardar, cand e sarac lipit pamantului, sau care se crede imparat,
cand e eel mai umil dintre proletari, i§i creeaza §1 el o lume a lui,
ca §1 artistul §i filosoful, o lume imaginara, in care se simte bine,
in care pornirile lui, nesatisfacute de realitate, i§i gasesc in sfar§it
satisfactia. Nurnai ca, lumea imaginari a paranoicului nu mai are
nicio legatura cu realitatea §1 o contrazice la fiecare pas, e adica
o lume anormala sau patologica.
Iar sub aoeste cazuri extreme, care nu aunt, din fericire, prea
frecvente, se in§ira imensul numar al acelora, cari nu aunt nebuni,
dar nu sunt nici normali, earl sufera, intr'o masura mai mica, de
unele sau altele din ideile fixe, din obsesiunile §i fobiile, din defor-
marile psihice i din alterarile personalitatii, ce caracterizeaza, a-
tunci cand izbutesc sä rupa toate legaturile cu realitatea, pe para-
noidll propriu zi§i. De ad marea importanta pe care a luat-o, cu
Freud, in terapeutica, metoda psiho-analitica. Ea consta in a ex-
plora incon§tientul, spre a descoperi aceste efecte patologice ale me-
canismului sublimarii, §i, punandu-le in plina lumninä, dinaintea
bolnavilor, si le ia astfel puterea ascunsa §i sa le paralizeze ac-
liunea morbida.
La imensa majoritate a oamenilor, a§a dar, sublimarea nu duce
www.dacoromanica.ro
nici la misticismul religios, nici la filantropie, nici la revendicari

sociale, nici la arta, nici la filosofie, fiindca cniciun zeu* nu i-a
daruit cu puterile suflete§ti necesare pentru asemenea orientari. Ceea
ce insemneaza, ca sublimarea e numai eauza ocazionala a orienta-
rilor de acest fel. Cauza lor eficienta o constituie, tocmai, aceste pu-
teri sufleteol, care, pink' in momentul aublimaru, raman mai mull
sau mai putin in stare latenti, 0., trezindu-si sub influents ei, intra,,
mai cu tarie, in actiune.
Am putea astfel compara sublimarea cu manivela de care trage
mecanicul, cand pune in mirare o locomotiva. Aceasta manivela
inaa nu face deciit sa dea drumul vaporilor din cazan, ca aä poatii
intra in corpurile de pompa. Ea permite adica locomotivei sa por-
neasca, dar nu produce mirarea ei. Aceasta mirare o produc did
factori, §i anume, pe de o parte elasticitatea vaporilor, iar pe de
alta structure locomotivei,. care transforms aceasta proprietate fi-
rick scotand dinteinsa efecte mecanice.
Mai mult Inca, chiar §i la oamenii, pe cari sublimarea
drepteaza catre arta sau filosofie, ea sa restrfingem analiza noas-
tra numai la aceste cazuri, ea nu produce totdeauna acelea0 e-
fecte, ceea ce pare si indice, ca intensitatea cu care lucreaza ea
nu e totdeauna aceeni, dar poate a Insenmeze i altceva. Sunt oa-
meni can, cand aunt nemultumilii de lurnea reala, 10 cauti conso-
larea in lumea de imagini a artei sau in lumea de idei a filosofiei,
dar numai in mod pasiv. Se marginese adica sa citeasca litera-
tura sail filosofie, fara sa mearga inaa mai departe, incereand sa
aerie, ei in§i§i, ceva. Oamenilor de acest fel le lipsesc puterile au-
flete§ti necesare pentru o activitate proprie, productiva, puteri
ce aleatuiese ceea ce se nume§te, cu un singur cuvant, talentul. Herz-
berg insu§i ajunge la aceasta concluzie, cand examineaza ceea ce
am numit, adineauri, variatiile de intensitate ale sublimarii. AicL
zice el, trebue s ne referim la talentul, pe care unul II poseda,
altul nu». (Op. cit., p. 213). Cel ce n'are talent, literar sau filosofic,
fie nu incearca s aerie nimic, fie, chiar daci incearca, rezultatele
nu-1 multumesc, 0 nu staruie§te mai departe in aceasta directie;
sublimarea nu-0 continua actiunea. Dimpotriva, cel talentat aerie,
gi fiindca rezultatele 11 satisfac, merge mai departe; actiunea subli-
marii continua i poate lua proportii mai mari.
E surpinzator inea faptul ea Herzberg, dupa ce recurge, ea ma
completeze actiunea aublimarii, la acest factor nou, care este ta-
lentul, nu se mai ocupa nicidecum de el. Nu cerceteazi adica nici-
www.dacoromanica.ro
94 APARITIA SI ORIENTAREA CIJGETXRLI FILOSOFICE
decum ce este talentul gi de ce atarn5 el, degi o asemenea cer-

cetare, nu numai et era indispensabilä, dar ar fi alcatuit miezul in-
Ella al chestiei pe care o studiazi. El se ocupä, in adev5r, de psiho-
logia filosofiei gi a filosofilor; acesta e chiar titlul lucr5rii sale. El
vrea si gtie, cum devin oamenii filosofi, gi de ce glindesc in filo50-
fie aga cum gandesc, de ce se indrepteaz5 bungoar5 dare idealism
sau cItre materialism. Ca sl ajunga ins5 la acest scop, trebuie, dui:4
ce a invocat, ca factor ultim, talentul, sä caute s gi-1 explice. Cid
este evident, ca oamenii nu pot ajunge filosofi numai cu porniri or-
ganice puternice i numai cu o sensibilitate excesiv5; le mai trebue,
neapgrat, gi talentul. Explicarea talentului ar fi trebuit, dar, ea con-
stituie punctul final gi capital al teoriei lui Herzberg.
Acest punct, final gi capital, am putea zice Ca lipsegte cu totul
-
in cartes psihologului german, dac5 n'am gäsi intr'un loc o indica-
una singurI gi lipsit5 de origice desvoltare. E vorba de ex-
plicarea originalitãii. Prin originalitate intelege Herzberg ceea ce
deosebegte pe oamenii de talent din fiecare categorie. Artigtii de
un tel oarecare, poetii lirici bun5oara sau dramaturgii, au toti ta-
lent, se intelege; altfel, n'ar fi artigti. Dar talentul lor se manifes-
teazi, in läuntrul fiecarei categorii, in mod diferit. Fiecare poet
Uric gi fiecare dramaturg are conceptia lui artistic5, deosebita de
a celorlalti, gi din care decurg toate particu1arit4ile productiilor
sale. Ceea ce face, zice Herzberg, ca fiecare artist, fiecare filosof,
gi, in genere, fiecare om de talent, in orice directie ear manifes-
ta, ea lucreze in felul lui, deosebindu-se de toti ceilalti, este origina-
litatea. Iar aceasta originalitate izvor5gte, dup5 el, din «ceea oe este
neobicinuit in partea emotionall a personalit5tii» fiecaruia din oa
menii de talent (p. 217). Originalitatea n'ar fi adica o particulari-
tate a inteligentei, ci a sensibilititii, numai a sensibi1t5tii. Iar
pe pagina urmatoare (p. 218), repeta aceast5 formula, dandu-i o
inf5tigare, daca se poate zice, mai generala: cOriginalitatea izvo-
rilgte din structura neobicinuita a personalitatii emotional( ».
Este desigur interesant s gtim cà, pentru Herzberg, originali-
tatea talentului nu atarna, nici chiar la filosofi, de calitatea neo-
bicinuit5 a intelig ntei, ci de calitatea neobicinuita a sensibilit5tii.
Vom trage, mai departe, consecintele cuvenite, din aceasta concep-
tie. P5n5 atunci, ne márginim s constatam, &A Herzberg nu defi-
negte «prrsonalitatea emotionalb>, nici in sine, nici in mod dife-
rential. El nu ne spune ce intelege prin personalitate emotionala
in general, nici cum se deosebesc personalit5ti1e emotionale ale di-
www.dacoromanica.ro
DIFICULTATI $1 INDOELI 95
feritilor oarneni de talent, macar dupa categorii, deal nu indivi-

dual; la artigti 0. la filosofi, de pilda, daca nu la diferitii artigti gi
la diferitii filosofi. Tot aga Herzberg nu ne spune nicidecum, in
ce coma (structure neobicinuita» a personalititii emotionale, care
constituie originalitatea, gi prin ce se deosebegte de structure obici-
/mita a personalitatii emotionale a oamenilor lipsiti de originalitate.
Stumm astfel siliti sa constatam ea, in fond, Herzberg nu ne
&a, in aceasta privinta, mai mult decat poate gandi origioe pro-
fan, fàrä ajutorul teoriei sale. Origicine poate afirma, fara nicio
greutate, cà, daca artigtii i filosofii produc opere de valoare, este
fiindca... au talent. Origicine poate afirma, fa.ra nicio parada de
gtiinhl, ca, daert artigtii i filosofii, degi au toti talent, se deosebesc,
totugi, unii de alçli, este fiindca fiecare dintr'ingii are in structure
ea sufleteasca... ceva neobicinuit, ceva ce este numai al lui, gi care
Ii oonstituie originalitatea.
Duspa cum nu ne explicit talentul, in general, dupa cum nu ne
explica originalitatea, care ne-ar da cheia deosebirilor calitative ale
diferitelor talente, tot aga nu ne explica Herzberg nici variapile
cantitative ale filecarui talent in parte, adica variatiile productivi-
tatii artistice gi filosofice. El ne spune, e drept, câ ele s'ar reduce
la variapile de intensitate ale sublimarii, dar tin poate sa ex-
plice aceste din urma variatii, gi o recunoagte el insugi. In adevar,
sublimarea nu-gi indeplinegte in mod permanent, NO de cei pe cari
i-a impins catre arta sau catre fiosofie, rolul ei natural de a le sa-
tisface pornirile afective, ce nu pot fi satisfacutz pe caile actiunii,
gi de a-i scapa astfel de turburarile nervoase la care ajung, din a-
zeasta cauza, oeilalti oameni. Cei mai multi artigti gi filosofi nu
produc intr'una. Talentul kr sufera adica variatii cantitative incon-
testabile. Ei au, adesea, perioade de seceta sufleteasca, in care pro-
ductivitatea lor scade eau Inceteaza cn totul, ca gi cum talentul
lor gi-ar pierde vigoarea sau chiar ar disparea cu desavargire. De
unde numele de «Verblödungs-perioden», de perioada de «prostire»
ce s'a dat acestor faze negative ale vietii sufletegti a oamenilor de
talent. In timpul acestor faze, artigtii gi filosofii sufar gi ei de tur-
burari nervoase, care, odata instalate, raman apoi, variand ca inten-
sitate, dar fara sa dispara cu totul. N.eurozele gi psihozele nu Bunt
nicidecum rare, la artigti gi la filosofi, ceea ce a facut, mai de
Lombroso s stabileasca o stransi legatura intre geniu gi
nebunie. Constatarea coincidentei a dourt fenomene rur constituie
hisa o explicare a raportului dintre ele, care poate sa nu fie de na-
www.dacoromanica.ro
tura cauzali. De fapt, nu gtim Inca*, astazi, daca intre genialitate gi

nebunie exista un raport de aceasta natura, nici, prin urmare,
care din termenii unei asemenea raport ar fi cauza gi care efectul.
Aceasta obseuritate persista gi in incercarea de explieare a lui
Herzberg. Cateodata, zice el, sau cbiar adesea, sublimarea Ii pierde
puterea de a mai satisface pornirile afeetive ale artigtilor i filoso-
filor §1 productivitatea lor scade eau inceteasa. De ce îi pierde
insa sublimarea aceasta putere, nu gtim. aAnaliza puterii de subli-
mare se sfargegte aici, zice Herzberg insugi, in intuneric) (op. cit.,
p. 213). aTrebue sä intervina aici, adaog5 el, factori necunoscuti,
de a caror prezenta trebue sa atarne intensitatea sublimarib (ibid.
p. 213), gi prin urmare nivelul i continuitatea productivitatii
artistice gi filosofice. Daci insa ace ast5 productivitate atarna de fac-
tori necunoscuti, aceasta insemneazi ca n'o putem explica, cel
putin nu Inca gi nu pe deplin.
Daca dar teoria lui Herzberg nu me poate explica aparitia gi
variatiile cugetarii filosofice in general, e putin probabil e ne poati
explica aceastä aparitie gi aceste variatii in cazurile particulare,
ce ni se infatigeazi in istoria filosofiei. i, ca 85 nu luarn drumul
lung gi greu al unei verificari integrale, trecand In revista toate sis-
temele filosofiee gi cautand s vedem, daca ne putem explica geneza
lor cu ajutorul teoriei lui Herzberg, sa recurgem la o metoda mai
txpeditiva, care ne permite sa ne economisim timpttl, ajungand to-
tugi la rezultate tot ma de probante. S determinam, mai intai, ca-
racterele factorilor explicativi, de cari se servegte teoria lui Herz-
berg, gi sa vedem, apoi, daca factorii cari au determinat de fapt,
in cateva cazuri concrete, geneza cugetarii unuia sau altuia dintre
fiosofi, au sau nu acele caractere.
Am vazut cari aunt, dupa Herzberg, factorii ce determina o-
rientarea oamenilor in spre filosofie gi prin urmare aparitia, la ei,
a cugetarii filosofice. Sunt pornirile organice deosebit de puternice,
aensibilitatea deosebit de vie, inhibitiile deosebit dc intense, subli-
marea deosebit de activa, gi in sfargit talentul, cu ceea ce are el spe-
cific, adica originalitatea, care se reduce, numai, la ceea ce este
neobicinuit in partea emotionali a personalitatii fiecirui cugetator.
Toti acegti factori apartin ins5 afectivitatii gi n'au nimic comun cu
intelectualitatea. Ei aunt adic5 factori irationali, ce n'au nimic co-
mun cu activitatea a ceea ce ne-am deprins a numi ratiune. Ca a-
tare, acegti factori sunt strict subiectivi gi strict individuali. Ei n'au
nimic comun, nici cu starile obiective gi generale, cu starile so..
www.dacoromanica.ro
DIFICULTATI sI INDOELI 97
ciale sau eulturale, de pilda, ale timpului cand apare cugetarea

filosofica la until sau la altul din cei ce o reprezinta, nici cu felul
de a ti sau cu modul de a gandi al celorlalti oameni, din acelagi
timp. Caci nimic nu e mai subiectiv §i. mai individual ca afectivi-
tatea fieciruia.
Si vedem aeum, daca factorii reali, cari au determinat, de
fapt, aparitia cugetarii filosofioe u cazurile concrete, pe care ni le
infatigeaza istoria 'filosofiei, au avut sau 'nu aceste caractere. srt
luam bunanara cazul lui Socrat. Care a fost descoperirea lui de
capetenie, in filosofie? A fost teoria notiunilor. CUM, a ajuns el la
aceasta teorie, o gtim din istoria filosofiei. Este parerea generala a
tuturor celor ce au studiat istoria filosofiei vechi, c intreaga acti-
vitate filosofica a lui Socrat a fost determinati de ratacirile la care
expuneau pe oamenii timpului ideile i propaganda sofi§ilor.
cegti teoreticiani ai sucoesului cu mice pret sustineau ca nu exista
adevaruri, valabile deopotriva pentru toti, ca tin exista decat pared
individuale, valabile munai pentru cei ce le au §i numai in mo-
mentul &and le au, §i c, prin urmare, origicine poate sa gam.
deasca §i s faca origice. Ca asemenea idei erau primejdioase, §i
puteau sa compromita, tin numai progresul intelectual, dar §i or-
dinea, sociala §i etica, era evident. Soorat 'ea ridicat dar in contra
sofigtilor, aratand ca exista Un adevar general, valabil 'pentru toll,
dar ca acest 'adevar nu sta in impresiile concrete, individuale,
adica in perceptiile sensibile, care difera dela u.n om la altul, ci In
ceea ce e comun inteinsele, adica in notiunile abstracte. i cum a
ajuns Socrat sa descopere aceste notiuni? Printr'o Operatie intelec-
tualà,- prin acea analiza, care consta In separarea-caracterelor co-
mune ale perceptiilor sensibile sau ale reprezentarilor §i prin pu-
nerea lor la o parte, in grape deosebite, operatie, pe care o cu.
noagtem astazi eu totii ca ceva foarte banal, ca alcatuind procesul
logic al abstractiunii.
Cugetarea lui Socrat a fost astfel determinati, intai, de un fac-
tor obiectiv, de starea de incertitudine intelectuala, sociala §i
morala, pe care tindeau s'o creeze sofigtii in societatea ateniana a
timpului ,sau, §i s'a constituit, apoi, cu ajutorul unui factor in-
telectual. Ace§ti doi factori cari, istoricegte vorbind, au determinat
gi aparitia cugetarii filosofice a lui Socrat gi continutul ei, nu erau
nici subiectivi, nici afectivi. Starea de spirit a unei societati date,
la un moment dat, nu este de sigur ceva subiectiv. In raport, cel
putin, cu gandirea lui Socrat, stares de spirit a oamenilor din ju-
7
www.dacoromanica.ro
rul sàu, pe care el n'o impirthea, era dimpotrivA, eeva obiectiv.

Iar procesul logic al abstractiunii, prin care Socrat a ajuns sä des-
copere notiunile, n'avea de sigur nimic afectiv; acest proces nu era,
atunci, cum nu e, nici astazi, o stare a sensibilitatii, ci o operatie
a inteligentei. Faptul, in sfargit, cä procesul logic al abstractiunii se
petrecea in mintea lui Socrat, adica a unui om individual, nu-i
dedea nicidecum un caracter subiectiv, ca sentimentelor lui. Pro-
eesul acesta se desfAguri in acelagi mod in toate minlile omenegti
deopotrivA; este adici acelaga la tali oamenii, pe and sentimentele
lor difer5. Un proms logic are, aga dar, un caracter obiectiv, in deo-
sebire de stArile afeetive, care stint strict subiective.
SA ne punem acum intrebarea, dacii ne-am putea explica apa-
ritia cugetirii filosofice a lui Socrat gi continutul ei, numai cu fac-
torii afectivi gi subiectivi din teoria lui Ilerzberg,cu pornirile or-
ganice deosebit de puternice, cu sensibilitatea deosebit de vie, cu
inhibiiile deosebit de intense, cu sublimarea deosebit de activA gi cu
originalitatea lui eznotionalä. IlAspunsul nu cred cà poate fi afirma-
tiv. Acegti factori au putut, evident, si joace un rol in viata sufle-
teasci a lui Socrat; au trebuit, chiar, BA joace unul. Dar, fiind data
natura lor subiectiva gi irationalA, rolul acestor factori nu poate fi
determinat in mod obiectiv gi rational, gi nu poate fi deci utilizat
in explicarea aetivitAtii lui filosofice.
Sá ne punem, acum, intrebarea, daci fàrá teoria notiunilor, ca
existente logice, pe care a formulat-o Socrat, ar fi putut BA apara teo-
ria ideilor, ca existente metafizice, pe care a formulat-o Platon. Fara
invitamintul maestrului sàu venerat, la gcoala caruia a stat opt aui,
Platon n'ar fi fost, de sigur, ceea ce a fost. Ar fi putut, färä indoialä,
ail se desvolte astfel, ar fi putut chiar s ajungI la mai mult, ca va-
loare culturali, dar n'ar fi fost ceea ce a fost. i fiindca, in isto-
ria filosofiei, trebue sA luim sistemele filosofice aga cum au fost,
gi sa cAutAm sà ni le explickm ca atare, este evident cA, In geneza cu-
getarii lui Platon, trebue sã tinem seamA de invifAmAntul lui So-
crat, care n'a fost un factor subiectiv, apartinfind personalitAtii emo-_
tionale a filosofului in formatie, ci un factor obiectiv, apartinind
vietii intelectuale a societatii timpului sAti.
Sau, BA ne punem, mai departe, intrebarea, "daci, Uri teoria
ideilor, ca existente metafizice, pe care a intocmit-o Platon, ar fi
putut s aparA teoria formelor, ca instrumente ale creatiunii, pe
care a injghebat-o Aristot. Fara invicAmintul maestrului sau, cu
care se certa din &and in cand, dar in Academia clruia a stat pad&
www.dacoromanica.ro
la vfirsta de 38 de ani, Aristot n'ar fi ajuns, de sigur, ceea ce a fost.

Ar fi ajuns altceva, ar fi ajuns poate mai mult, dar n'ar fi Lost ceea
ce a fost. Gaud voim dar sa ne explicam, istorice§te, geneza cugetarii
lui flilosofice, a§a cum a fost, nu putem sa nu cinem ieami de in-
vatamantul lui Platon, care n'a fost u.n factor subiectiv, apartinand
personalitalii emotionale a lui Aristot, ei un factor obiectiv, apar-
tinand vietii intelectuale a societalii ateniene de pe acea vreme.
Putem repeta aceasta analiza In toate cazurile, mai caracteris-
tice, sau pe care le cunoa§tem mai bine, din istoria fiosofiei, i vom
ajunge la acela§i rezultat: la necesitatea de a recurge, neaparat, pen-
tru a inlelege aparitia filosofiilor respective, la diferitii factori o-
biectivi §i intelectuali. Si luam, bunioarii, cazul lui Kant. Evoligia
lui intelectuala, cu tardiva lui orientare catre critieism, nu se poate
-explica fara influen/a, pe care au exercitat-o asupra-i, astronomia
lui Newton, filosofia lui Leibniz §i scepticismul lui Hume, -- care
erau fapte culturale objective. Ele existau, ca elemente de capete-
nie ,in via/a intelectuala a timpului, §i lucrau, ca atare, §i asupra
artor oameni, nu numai asupra lui Kant. Ele nu constituiau adica
factori subiectivi, ce ar fi aparcinut personalitapi emotionale a fi-
losofului dela Konigsberg. Iar analiza spaOului, dupi Newton §i
dupa Leibniz, §i analiza cauzalitàçii, dupa Hume, prin care a a-
juns Kant la ideile sale proprii asupra lor, constau in operalii in-
telectuale ce n'aveau nimic afectiv.
Sau, si cercetam modul cum au ajuns Lamarck, Darwin §i Spen-
cer la conceptia evolutionismului. Vom vedea ca, fär lunge aerie die
fapte, stabilite de biologic, de geologie, de astronmnie, de fizica §i
de chimie, pe care ni le arati istoria progreselor facute de a-
ciste §tiii4e, dela sfar§itul veacului al XVIII-lea inainte, ei n'ar
fi putut ajunge la ideile pe care le-au formulat. Cercetarile respec-
tive insa, ale §tiintelor mentionate, stateau la indemana tuturor §i
puteau determine cugetarea ori§icui.
Sau, s incercjim sa ne explicim aparilia idealismului german,
dela inceputul veacului al XIX-lea, numai ca o atitudine subiectivi,
asemenea cu aceea a vulpii din fabula, de care ne vorbia Herzberg.
Vom vedea ca nu mai putem in/elege con/inutul de idei, atat de bo-
gat, atat de ciudat §i atat de varlet, al acestri directii filosofice. Ca
sa ne putem lamuri, trebue, neaparat, s raportam acest curent, in-
treg, la aCritica raliunii pure», ca la un punct de plecare obiectiv.
Iar daci vom cauta sa ne dam seama de deosebirile ce exista intre
acest idealism §i acela al lui Berkeley, vom vedea cil n'o putem
www.dacoromanica.ro
100 APARITIA I ORIENTAREA CUGETARII PILOSOFICE
face, decat numai raportand gi evolutia intelectuala a filosofului en-

glez la punctul ei de plecare obiectiv, care a fost empirismul mi
Locke.
Sau, In sfargit, s incercam ea ne explicam aparitia pozitivis-
inului cu Saint-Simon §i Auguste Comte, Cara marele fenomen social
§i politic al Revolutiei franceze dela sfar§itul veacului al XVIII-lea
gi Mei numeroasele ei consecinte, in toate directiile vieii suflete§ti
a timpului. Ne vom incredinta, färà greutate, cä ne e cu neputinta,
oricat am manevra cu factorii subiectivi gi afectivi ai lui Herzberg.
Rezulta oare de aci ca ace§ti factori nu joaca niciun rol in
viata sufleteasca a filosofilor? Nu ma gandesc nicidecum 8ä afinn
aga ceva. Ma marginesc numai sa constat, cä nu ne putem explica
evolutia cugetarii filosofice a omenirii, aga cum s'a desfagurat, de
fapt, numai cu factorii subiectivi §i afectivi, pe cari Herzberg ii
considera ca hind singurii determinanti Cand studiem istoria filo-
sofiei, ne lovim, la fiecare pas, de factori obiectivi gi intelectuali,
pe cari n'avem dreptul sa-i ignoram gi carora nu le putem ta6adui
c influenta diriguitoare, in orientarea cugetarii fiecann filosof.
Cand am inceput aceasta eerie de studii, ne-am propus s cer-
cetam, daca §i in ce masura putem gti cum devine cineva fi-
losof gi de ce atarnil orientarea sa In spre una sau alta din solutiile
posibile ale problemelor filosofice, de ce adici devine cineva un
filosof de un anumit fel, gi nu de altul. Teoria lui Herzberg, care
pirea a fi, pana isp cum, cea mai bine sau, cel putin, mai compkt stu-
diata, gi pe care tocmai de aceea am luat-o ca bald' de discutie, ne-a
aratat cà dificultatile sunt mai mari decal ne inchipuiam. Ne ramane
sa vedem, in capitolul urmator, daca trebue sa incheiem cercetarile
noastre fiira alt profit cleat aceasta constatare pesimista, eau
daca, in limitele programului, foarte modest, pe care il indica forma
dubitativa a intrebarii noastre initiale, putem ajunge, totugi, la u-
nele rezultate, de o valoare cel patin practica, daca nu teoretica.
www.dacoromanica.ro
CAP. VL
ALTE CAI
Ca ea putem raspunde la intrebarile, pe care ni le-am pus la

effir§itul capitolului precedent, e bine sa examinam mai intai cilteva
cazuri mai simple. Si cercetam, bunaoara, de ce atarnii indreptarea
oamenilor cave diferitele Mr ocupatii din viata practica. Am putea
astfel s intrevedem factorii oei mai obicinuiti cari determinii o-
rientarea activitAtilor omene§ti, in general.
Altadatii, intr'un trecut mai milt sau mai putin indepartat, a
legerea indeletnicirilor curente ale vietii Andivizilor era hotAritä
de imobiizarea lor traditionala in clasele sociale din care faceau
parte. Ei nu puteau practica alte profesiuni decat acelea ale pririn-
;dor, mo§ilor §1 stranio§ilor lor. Alta mai este Inca §i astazi, inteo
oarecare masura, in India, tara clasica a castelor multimilenare. La
popoarele europene din timpul nostru, indivizii aunt, e drept, liberi
si aleagi orke profesiune, dar nu se folosesc totdeauna, nn
se folosesc chiar decat destul de rar, in intelesul adevarat al en-
vantului, de aceasta libertate. In majoritatea cazurilor, ea este res-
transi, nu de barierele traditionale ale organizarii sociale, ci de
vointa parintilor cari, fie din cauza lipsei mijloacelor, fie pentru
motive de comoditate, i§i in copiii pe langa ei, ca sa le ajute,
§i le impun astfel propriile lor indeletniciri. Sau, cand nu e
acesta cazul, parintii hotarasc totu§i, tot ei, profesiunile pe care au
EA le exercite copiii lor, alegind singuri tipurile de §coli la care Ii
trimit. Iar rezultatul este ca, nu arare ori se produe adevarate con-
flicte, intre structure sufleteasci a oainenilor §i datoriile profesio-
nale, pe care le-au contractat fara voia lor.
Este evident ca nu cazurile de acest fel ne intereseaza, din
punctul de vedere al problemei ce ne preocupa. Caci, daca poate de-
veni cineva, ea in comedia lui Moliere, medic Cara voie,--sau, ca in-
www.dacoromanica.ro
alte cazuri, magistrat sau preot, inginer sau profesor fara voie,
nu poate deveni Ius nimeni filosof fara voie, filosofia nefiind,
propriu vorbind, o profesiune practica, ci, in primul rand, o ati-
tutline teoretica, in fata lumii §i a vietii, o atitudine pie care
nimeni n'o poate lua deck in mod spontan. De altfel, §i in
carierele practice exista asemenea orientari spontane . Gei ce
s'au condus de asemenea orientari, se disting, de obiceiu, printre
ceilalli reprezentanti ai profesiunilor respective. Iar succesul lor se
explici, de regula, zicandu-se cA ei au avut chemarea ceruta sau vo-
catia necesara, §1 ca, din aceasta cauzA, punand mai multi plicere
sau mai mult interes in tot ,ce fac, ajung, firegte, sA Nei totul rnai
u§or, mai repede §1 mai bine cleat altii.
Aceste cazuri de orientare spontana catre o forma oarecare de
activitate, practica sau teoretica, trebuie si le examinim in deosebi,
ca si vedem, de ce atarna ele. Brateseu-Voinetiti ne poveste§te, in-
tr'una din nuvelele sale, istoria unui copil de /Aran, care, intr'o vara,
cand proprietarul mo§iei a venit la taxa, 1-a auzit cantand din vioara.
In mod spontan s'a trezit la el un interes atat de pasionat pentru
acest instrument musical, di nu mai putea pleca de langa fereastra
odaii, in care tanta proprietarul. Aceasti mica patima copiliireasca
i-a pricinuit chiar o mare suferinca. Curiozitatea 1-a lama, odatii,
sa se agate de ce putea i sa se suie pink' la fereastra deschisi.
fiindca nu era nimeni in odaie, a indraznit sA intre i sa puni mana
pe vioara. Surprins insa de ai casei, copilul a fost aspru, prea aspru,
pedepsit. i nuvelistul Ii incheie povestea zicand ea, daca in loc
de o &Arita de hataie, i s'ar fi dat pasionatului copil o vioara §1 un
pr)fekor, ar fi a juns poate un mare artist.
Prin interesul acesta patima§, care apare deodata, brusc, fari
ca ceva s fi ingaduit prevederea lui, se manifesteazi ceea ce se
nume§te, de obiceiu, chemare sau vocatie. In cazul copilului din
nuvela lui Bratescu-Voine§ti, era ca i cum vioara fermecata 1-ar fi
atras, 1-ar fi obsedat, 1-ar fi fascinat, chemandu-1 fArA incetare, sA
vina, si puna mana pe ea, gi. sibsi faca dintr'insa scopul unic al
victii lui intregi. Ce este Iasi interesul acesta, atat de intens, i dc
cc atarna el? Care e mecanismul lui psihologic §1 care e baza lui
organica? Si este el de sine statator, sau e determinat, in vreun
chip oarecare, de mediul inconjurator, fizic gi social?
La aceste intrebari, raspunsul este, ain nefericire, foarte ane-
voios. Chemarea sau vocatia n'a fost pfina acum studiata mai de a-
proape de psihologi, desi constituie un fenomen din cele mai
www.dacoromanica.ro
ALTE CAI 103
importante, atilt din punet de vedere individual, cat §i din inmet

de vedere social, din cel dintaiu, intru cat hoax-Ave adesea des-
fi§urarea vieii intrcgi a oamenilor, cu toate placerile §i cu toate
durerile ei, --I din cel de-al doilea, intru cat este principalul factor
al progresului, in toate directiile. Ca Orli ale psihologiei aplicate,
tipologia §i caracterologia, ajutate de psihotehnica, fac astazi, in a-
ceasta privii4ä, cercetari utile, de sigur, dar care aunt de abia la in-
ceput. Ele se ocupa mai mult de aptitudini, masurand intensitatea
acelora din functiunile psihice, care pot fi masurate, §i care aunt
cele maii simple. Aceste §tiinte noui se ocupa dar mai mult de apti-
tudinile elementare, care, prin chiar faptul c aunt elementare, nu
constituesc decat elementele chemarii sau ale vocaliei.
Ca art nu intram in aceste cercetari, care, cum ni s'a intam-
plat cu acelea ale lui Herzberg, ne-ar lua poate prea mult timp,
cu atat mai mult cu cat sunt, deocamdata, mai disparate §i mai di-
vergente, Bä reducem problems la datele ei cele mai simple, §i
ea vedem daca n'am putea gasi cu privire la de, in §tiintele care se
ocupa de fenomenele respective, vreo indicatie utila.
Chemarea sau vocatia se considera, de obiceiu, cum ne-o aratil
intrebuintarea curenta a acestor cuvinte, ca reveland un talent in-
nascut, inteo directie sau intealta. Celui ce n'are un asemenea ta-
lent, §i se crede totu§i indicat si faci lucruri, pentru care nu pa
sea' inzestrarea sufleteasei neeesara, nu.i recunonte nimeni che-
marea sau vocatia, in directia in care vrea sa lucreze. Cand un copil
bunaoara, ca cel de care vorbiam adineauri, arata o inclinare deo-
sebita catre muzica, cei dimprejurul lui presupun Ca el trebuie sä
alba un talent muzical innascut. A§a facea §i nuvelistul, pe care
1-am citat adineauri, and zicea c copilul, a carui istorie o poves-
tea, daca ar fi avut parte de o vioara §i de un profesor, ar fi ajuns
powte un mare artist.
Admitand, ca fireasca, aceasta presupunere, sá ne intrebam
mai departe, ce este talentul. Am vazut ca Herzberg, care admitea §i
el talentul, ca factor ultim al productivitatii artistice §i filosofice,
nu ne dedea nioio limurire asupra-i. Putem §ti noi mai mult de
cat el? Putem §ti, ce realitate psihofiziologica indica cuvantul ta-
lent? i daca putem, in mod empiric, aa constatam existenta talen-
tului, 11 putem oare §i explica, Ii putem oare determina. cauzele §i
ii putem oare prevedea efectele, a§a cum prevedem desfa§urarea
fenomenelor, ale caror raporturi cauzale ne sunt cunoscute?
Iata o suma de intrebari, la care raspunsul e foarte anevoios.
www.dacoromanica.ro
0 analiza foarte simpla ne poate arata, imediat, dificultatile de care

ne lovim. Ce intelegem noi ea afirmam, atunci cand constatim, in
mod empiric, existenta unui talent oarecare? Ce intelegem, bung-
oara, cand zicem ca un copil, care n'a invritat Inca nimic, are talent
pentru muzica? Intelegem s afirmam numai, ca el posedi o faci-
litate deosebita, sau chiar neobicinuita, de a prinde succesiunile de
sunete pe care le nmnim, in mod curent, arii muzicale, §i de a le re-
produce exact, sau, pe o treapta mai inaltä, de a combina el insutli
succesiuni de sunete, inventand melodii nourt,simple §i copilare§ti,
se intelege, dar nouit Daca ne intrebam insa, in ce consta aceastil
facilitate, care este baza ei organica §i care sunt conditiile ei psihice,
suntem siliti sa marturisim, ca nu §tim Inca mimic sigur, In aceasta
privinta. Putem, fire§te, BA presupunem, cä facilitatea de care e vor-
ba trebuie cA aiba, ca baza organica, o structura particulara a centri-
lor auditivi din creier. In ce coma insa acea structura particulara,
nu §tim nicidecum, §i nici nu ne-o putem inchipui, in starea ac-
tuala a psiho-fiziologiei.
Cert este, in orice caz, ca si ne intoarcem un moment 13
Herzberg §1 sa evitam o eventuali interpretare gre§iti a teoriei lui,
cert este, cl acea structura particulara a centtilor auditivi nu
poate sa atarne de mecanismul sublimarii, care, de altfel, nici
nu e posibil sa intre in actiune la copilul, pe care 1-am luat ca exem-
plu, la copilul inci fraged, care, cum am zis, n'a invatat Inca nimic.
Este insa evident ca acest mecanism poate si intre in actiune, §i la
el, mai tarziu, §1 Ii poate determina, atunci, orientarea in spre arta
muzicali. Si zicem buntioari ci copilul, devenit adolescent, cand e
nemultumit de viati, cand are, de pada, primele deceptii sentimen-
tale, se apnea, cum ii e obiceiul, si cante, §i constati cu surprindere
ca gase§te in aceasti indeletnicire o astfel de u§urare §i de man-
gaiere, incfit se simte apoi indemnat sa se consacre, pentru totdeauna,
muzicei. Lucrul este, evident, foarte posibil. Se poate insi afirma,
ci structura particularii a centrilor lui auditivi, care i-a permis, inci
din copilirie, ea ante, §i sa-§i gaseasci apoi, ca adolescent, con-
solarea, in momentele de intristare, in cantec, a fost produsi de me-
canismul sublimarii? Evident ca nu. Nu sublimarea a produs acea
structuri, ci dimpotriva, acea structura a conditionat subli-
marea, adica indreptarea energiei lui afective in directia pe care a
luat-o. Nu mai incape indoiali ca, la un alt tanar, cu aka' inzestrare
sufleteasci, sublimarea ar fi dus, in acelea§i imprejufiri, la alte
rezultate.
www.dacoromanica.ro
ALTE CAI 105
Mica dar nu putem intelege orientarea cuiva in spre arta mu-

zkalà, deck numai presupunand la originea acestei orientari,
dupa cum face de altfel gi Herzberg insu§i, talentul muzical, a-
tunci explicarea ei prin mecanismul sublimarii, cu cele doua pre-
mise ale lui: pornirile afective puternice gi inhibitiile intensive,
daca nu este inutila, intru cat ne poate indica o conditie ocazionala
a manifestarii talentului muzical, nu desleagg insa problema ultima,
care este, din acest punct de vedere, problema creatiunii muzicale.
Cad, atata timp cat nu gtim, ce este talentul muzical, atata timp
cat nu gtim, care este cauza lui eficienta, nu putem gti care este
cauza adevaratä a puterii creatoare, in muzicg, a omului ce poseda
un asemenea talent, gi nu putem prevedea, prin urmare, cregiunile
lui. Logica ins ne invata ca senmul cel mai sigur al cunoagterii a-
devarate a fenomenelor este, toornai, putinta de a prevedea cursul
lor viitor.
S'ar pirea ca exista totugi o cale, pe care am putea ajunge sá
prevedem aparitia talentului, ba chiar gi nivelul lui relativ, gi
anume calea ereditatii. De vreme ce am zis ca talentul este innascut,
trebue ea admitem ea el este ereditar. Si in adevar, de vreme ce nu
se poate dobandi in cursul vieii, daca ar fi aga, ar trebui ca,
prin studii gi exercitii, sa-1 poata dobandi origicine, trebue sa
presupunem ca talentul rezultil dintr'o structura psihofiziologica ere-
diting. Am putea astfel, conchizand dela ascendenti la descendenti,
sa presupunem uneori cel putin aparitia talentului, precum
gi nivelul lui relativ. Ar fi, In adevar, foarte firesc sa presupunem,
el un talent ereditar, trecand, sucoesiv, dela ascendenti la descen-
denti, cregte, treptat, prin aportul fiecarei generatii. E regula ge-
neralg, dupg care se desvolta functiunile organice, determinate de
adaptarea progresiva cu mediul, in doctrina evolutionist:a. Din a-
cest punct de vedere, talentul ar trebui ea fie totdeauna, in conditii
egale de manifestare, mai pronuntat la descendenti decat la ascen-
denti.
Experienta ne arata insa ca asemenea concluzii, oricat ar pa-
rea de intemeiate in teorie, nu aunt aplicabile in practica. Cazurile,
in care se poate regasi la ascendenti talentul unui artist eau filosof,
sunt destul de rare. In majoritatea cazurilor, nu exista, din acest
punct de vedere, nicio legatura, nici macar aparenta, intre ascen-
denti i descendenti. Aga bungoara, nu numai ca parintii celor mai
multi dintte filosofi nu s'au ocupat nicidecum cu filosofia, dar nici
macar n'au avut profesiuni care sa implice o cat de redusa viatil inte-
www.dacoromanica.ro
106 APARITIA SI ORIENTAREA. CUGETARII FILOSOFIC i
lectualä. Tail lui Spinoza era negustor, al lui Rousseau ceasornicar,

al lui Fichte tesator, al lui Kant curelar. Afara de cr.zul celor doi
Darwin, Erasm §i Charles, §1 de cazul celor doi Mill, James §i John
Stuart,istoria filosofiei nu ne mai di alte exemple, in care bunicul
§i nepotul sau tatal §i fiul si fi Lost, amandoi, filosofi. Pe de alti
parte, descendentii filosofior aunt, de cele mai multe ori, lipsiti de
talent, §i se manifesteazi de obiceiu in alte directii.
Stint chiar biologi cart cred ci aceasta e regula. A§a bunioari
Galton, studiind ereditatea caracterelor de cApetenie, fizice §i, mai
ales, psihice, la 150 de familii engleze, a ajuns, in cele doui lucriri
ale sale «Hereditary Genius» §i «Natural Inheritance», si stabi-
leasci cele doua legi cunoscute sub numele arm: tlegea intoarcerii la
medie» §i degea eredititii ancestralex.. El sustine ei la fiecare gene-
rape de oameni existil o medie evolutivi, care este in adevar ereditara
§i reprezintà nivelul de progres organic. Acea medie are tendinta de a
se 'Astra, mai mult sau mai putin neschhnbata; abaterile, in plus
sau in minus, au tendirita de a se compensa. A§a bunioara, cand
un individ dintr'o generatie oarecare depante cu mult media ei
organici, aritand o superioritate exceptionali, inteo directie sau
alta, copiii ski au tendino de a varia «in smsul contrarx.. S'a ob-
servat, in adevir, ca copiii oamenilor mari, nu numai ci nu se pot
ridica la nivelul lor, dar Inca ramin sub nivelul mediu al generatiei
din care fac parte. Talentele exceptionale nu se mo§tenesc. Ten-
dinta «intoarcerii la medie.s impiedica o asemenea transmitere eredi-
tari a superioritAtilor mai accentuate. 0 compensare organici ana-
loaga, insi in sens invers, exprimi faptul ci unii dintre oamenii ce
s'au distins prin calitati intelectuale deosebite, au avut parinti ce
se gasiau, din acest punct de vedere, sub media generatiei lor.
A doua cauza, care duce la acelea§i efecte, este cea pe care
o indici legea eredititii ancestrale, a doua din cele formulate de
naturalistul englez. Partea cea mai mare, in formarea structurii psi-
ho-fiziologice a oamenilor, o au de sigur ascendentii lor imediati, cart
sunt pirintii. Din aceasta insa nu rezulta ei partea, cu care contri-
buie ascendentii lor mai indepartati, este nula. Numeroase obser-
vart, acute de biologi, arata dimpotriva, ca aceasta din urma parte,
nu numai ca este reala, dar poate juca uneori un rol insemnat. A-
tat Galton, cat §i succesorii sai Pearson, Welden, Darbishire, etc.,
au cautat &à determine partea diferitalor generatii de ascendenti in
ereditatea fiecirui individ, prin a§a numita «Biometricay. Acegti
invitati sustin ca partea parintilor este de 1/2, ceea ce di, pentru
www.dacoromanica.ro
ALTE CAI lOT
fiecare dintr'insii, o contributie de 1/4. Celor patru bunici le revine

o contributie comuna de 1%, sau, pentru fiecare, de 1/. Contributia
celor opt strabunici este de 118, adicä, pentru fiecare, de 'Ia. i asa
mai departe, pana la implinirea unitatii intregi, ce reprezinta carac-
terul ereditar de care e vorba. De unde rezulta, Ca un om de talent
nu poate da copiilor sai deck un sfert din structura sa psi-
ho-fiziologici; restul 11 primesc dela mama Mr, pe de o parte, si dela
ceilalli ascendeuti, pe de alta. Iar experienta arata cã acest treaty,
care e de trei sferturi, nu favorizeaza de obiceiu desvoltarea sfertului
prim, nu favorizeaza adica desvoltarea sau, cel putin, pastrarea
talentului patern. Ca sa asigure tintoarcerea la mediev, restul in
chestie desfisura o actiune ccompensatoarev, adica contrara.
Aceste vcderi sunt, se intelege, teoretice si pot fi, cum au fost
de fapt, discutate. Ceea ce ran-lane indiscutabil este materialul de
fapte, pe care se intemeiaza, si care tinde a dovedi ci talentul,,
mai ales cand se ridici la un nivel mai inalt, nu se mosteneste.
S'ar putea prin urmare ca talentul sa fie, de cele mai muhe
on, o variatie brusca, individuala, o anutatiev, cum zice naturaliY.
tul olandez De Vries, carc a studiat in deosebi variatiile de acest
fel. In aceasta ipoteza, talentul ar fi, in cazurile respective, innaseut,
dar nu ereditar. El ar aparea adica odata cu indivizii ce ii ma-
nifesteaza, dar n'ar fi mostenit dela ascendentii Mr. Prevederea ta-
lentului, care am vazut ca este imposibila in practica, nu s'ar mai
putea afirma, in asemenea cazuri, nici macar in teorie. De altfel,
chiar daca am ramanea la ipoteza ca talentul kste ereditar, amain&
tot nu ne-ar ajuta prea mult sa-I intelegem. Atata timp cat nu
stim in ce consta structura psiho-fiziologica, pe care se intemeiazi
sau din care izvoraste talentul, nu ne-ar servi la mare lucru sà tint
di este ereditara.
De altfel, s'ar putea ca punctul de vedere structural sa nu aibi,-
in studiul talentelor, importanta pe care i-o atribuim, in mod
ipotetic, se intelege. S'ar putea ca aparitia talentelor sA atarne mai
mult de variatii ale functiunilor decal de variatii ale structurilor, la
oamenii ce le manifesteaza. Am zis In adevar ca talentele, nefiind,
afara de rare exceptii, ereditare, s'ar putea sa fie, in majoritatea
cazurilor, simple mutatii. Aceste forme de variatie insA, de va-
riatie busca si discontinua, ce se produc din &and in cand la fiin-
tele vii in general, par a fi determinate mai mult de -schimbari,
putin comune sau chiar cu totul neobicinuite, ce intervin in func-
tionarea organismelor respective. Asemenea schimban ar fi, buni-
www.dacoromanica.ro
108 APARITIA $1 ORIENTARFA CUGETARII FILOSOFICE
oara, cele provocate de traumatisme, de mutilari, de creveri sau de

scaderi deosebit de accentuate ale cantitatilor de materii alimen-
tare, etc. Alla cel putin pare a rezuha din observirile ce s'au facut
pana acum asupra conditiilor in care se produc mutatiile sau, cii
she cuvinte, asupra cauzelor ce le dau nagtere. Poate dar fi util BA
aruncam o scurta privire asupra acestui punct special al cercetarilor
conlimporane de biologie generala.
De vreme ce nu pareau a fi determinate, in mod eredita,c, de
structura biologica a ascendentilor, in cazurile individuale in 'care
se iviau, mutatiile au luat la inceput o infatigare enigmatica, inex-
plicabila. Ele flu erau prea departe am putea zice de a fi con
stiderate ca fenomene fàrä cauza. 0 asemenea credit:4a ar fi fost insa
gre§ita. Tot ce se poate afirma, cu oarecare siguranta, despre mutatil
este ca, aparand brusc, fArä o acumulare lentä, anterioara, de modi-
ficari pregatitoare, ele se produc in mod spontan. Spontaneitatea insä
nu exclude nicidecum cauzalitatea. Prin itgeneratia spontana» bu-
naoaril atunci cand aceasta problema preocupa in deosebi pe Mo-
logi nu se intelegea nicidecum c aparitia pe piimant a primelor
Mite vii n'ar fi avut nicio cauza; se intelegea numai ea ea n'a avut
cauza «obicknuitav care este aprocreatia», cà acele prime Rime vii
n'au provenit adica din germeni de viata prLexistenti, ci au luat
nattere prin simple transformari fizico-chimice ale lumii anorganice.
Biologii s'au apucat dar, in ultimii 25 de ani, sa caute cauzele
mutaliilor. De Vries insu§i a crezut la inceput, in 1901, ca ele ar
putea reprezenta, in viata speciilor respective, o perioada critici.
0 ccauza de variabilitate» s'ar ivi, la un moment dat, la anumite
specii, care fusesera mai nainte stabile, reproducandu-se, timp de
nenumarate generatii, fara nicio schimbare. Deodata, fara ca ceva
8a ri permis sa se intrevada ceea ce avca si se intample, o instabili-
tate subita a unora din caracterele kr le transforma in specii «mu-
tante». Nouile generatii carora le dau na§tere prezinta modificari,
uneori numeroase, ale tipului kr primitiv. Ca sa-§i explice aceste
Atcrize de variabilitate», de Vries a presupus mai intai cä ele ar pu-
tea fi provocate de aimbatranirea» speciilor respective. Prin modi-
ficarea spontana a unora din caracterela lor, speciile amutantez
fi-ar canto., in aceasta ipoteza, regenerarea.1). Ceva mai tarziu
1) Hugo de Vries, Die Mutationstheorie, Leipzig, 1901 (vol. I) gi 1903

{vol. H). Ipoteza de care vorbizn se gasegte in volumul I; autorul o formuleazil
in treacAt, cu prilejul legii a VII-a, privitoare la periodicitatea mutaliilor.
www.dacoromanica.ro
ALTE CAI 109
insi, in 1905, revenind asupra cauzelor care pot determina muta-

le, invaptul olandez s'a marginit sa le imparta, schematic, in
doua categorii: unele externe, altele interne. Iata propriile lui cu-
vinte: «Daci mutabilitatea nu e o calitate permanenta, ea trebuie
sa se fi produs intr'o zi §i, la origine, trebuie sa fi avut o cauza ex-
terioara; intinderea mutabilitii, Ca 1 variaiiile posibile ce i se da-
toresc, pot fi privite ca rezultand din cauze interne; determinarea
insa a momentului cand mutabilitatea devine activi, nu poate s.
fie niciodata un efect al acestor cauze interne; ea trebuie raportata
Ia vretm factor extern, care, cand va putea fi descoperit, va hotari
orientarea cercetarilor experimentale ce raman de ficut7)1).
De fapt cercetarile s'au indreptat, simultan, in ambele tlieectiit
a cauzelor tinterne §1 a celor externe. Unii biologi au presupus ca
mutatiile ar consta in «disociatiix, de caractere, legate impreuna prin-
tr'o «hibridatie x. sau incruci§are anterioara de varietati diferite, in-
lanntrul speciilor respective. Asemenea (bibridatii) eau incruci§eri
duc, dupa legile lui Mendel, la reaparitia unuia sau altuia din carac-
terele aindependenteN in cursul genera/iilor cc urmeaza. Speciile
tmutantes. ar proveni din asemenea «hibridatii2, sau incruci§eri; un
caracter (nous, care se ive§te la ele, nu e nou decat in aparenci; t
numai nit vechiu caracter aindependento ce «reaparex.. Aceasta
ipoteza a fost sustinuta de §coala «mendeliana), in frunte cu Ba-
teson, Saunders, Verworn. Ea a fost combatuta insi de Mac Dougal
(Daniel Tremblay), en argumente atat de serioase incat, cu toati
incercarea lui Leclerc du Sablon de a le inlatura, dandu-le o aka_
interpretare, au ramas in picioare. Dificultatea de capetenie de care
se love§te aceasei ipotezi este ca nu se pot stabili speciile elemen-
tare din incruci§area cirora se presupune ca ar fi ie§it speciile tmu-
tantel, 2).
Cunoscutul biolog francez Felix le Dantec a presupus ca mu-
tatiile se datoresc unor fenomene de cSimbioz53. a caror actiune re
desta§ura alaturi de mecanismul obicinuit al adaptarii cu mediul,
mecanism ce este §i ramane, dupa el, principala cauza a for-
màrii speciilor. i anume, un cmicrob simbioticx> ar interveni, la
uncle specii, in momentul fecundatiei, §i influent:and celulele gerzni-
native ar da na§tere unor variatii nenteptate, pe care nimic ante-
rior nu le pregatise §i nu le anunta. Obiecliunea de capetenie ce se
ridica in contra acestei ipoteze este ca generalizeazä acciunea unei
1) H. de Vries, Espèces ct variétes, p. 440.

2) A se vedea, in aceastA privinti, L. Blaringhern, Les transformations
hruscres des Atreb vivants, p. 176 §i unn.
www.dacoromanica.ro
1 10 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
cauze de variabilitate, care, in unele cazuri, poate oil fie reala. Ex-
perienta ne arata in adevar ca sunt §i alte cauze care pot produce
asemenea efecte, fie in natura, fie in laboratoriile oamenilor de
§tiinta. A§a bunlioara, ca sa citam un singur exemplu: Goodspeed li
Olson, supunand actiunii razelor X cateva specimene ale plantei
(Nicotiana tabacum purpureal, au obtinut numeroase mutatii, pri-
vind forma frunzelor, coloarea florilor, dimensiunile ramurilor, etc.
Alti biologi relevasera, mai de mult, influenta mutilatiilor
asupra sexualitatii §i vazusera inteinsa una din cauzele posibile ale
mutatiilor. E. Bordage §i L. Blaringhem au lucrat mai ales in acea-
sea directie. Cel dintaiu a observat ca exemplare ale arborelui tro-
pical «Carica Papayat. care faceau flori mascule, daci li se rupeau
unele ramuri, in momentul cand urmau sa infloreasca, faceau mu-
guri femeli. Cel de-al doilea a studiat in deosebi, din acest punct
de vedere, porumbul, canepa, spanacul, cu rezultate analoage. La
aceasta din urma planed', bunaoara, a obtinut pe o tulpini femela,
prin mutiliri, flori hermafrodite 1). Concluzia la care au dus aceste
cercetari, dupa Blaringhem, a foot, cu propriile lui cuvinte, urmil-
toarea. «Traumatismele violente, care distrug uneori individul 2),
provoacti adesea o supra-abundenta de listare, ale ciror organe: tul-
pine, foi, flori §i fructe, prezinta deviatii considerabile dela tipul
specific §i constituesc adevarate monstruozitati. Gratie mutilarilor,
cele mai multe vegetale pot fi puse in starea de dnebunire) (peu-
vent etre mises dans l'etat d'affolement), care este pentru horticul-
tori perioada, din viata speciilor respective, in care pot obtinea va-
rielati noui» 3). Iar asupra modului cum se constituiesc aceste va-
rietati care uneori devin specii ---, noui, autorul adaogi: «Printre
plantele pe care mutilarile le-au pus in starea de «inebunirex,
stare ce corespunde unui dezechilibru al tipului mediu, -- un oare-
care numar prezinta anomalii partial ereditare. In descendenta lor,
acestea procura, alaturi de unde anomalii grave §i de plante nor-
male care §i-au regasit echilibrul ancestral, §i cativa rani indivizi
cari prezinta anomalii ware. Acestea din urma aunt complet ere-
ditare §i constituliesc varietati noui §i stabilex. 4).
1) Cf. Blaringhem, Mutation et traumatismes, p. 126.

2) E vorba de plante. Blaringhem e botanist.
3) Blaringhem, Les transformations brusques des êtres vivants, p. 303.
4) Id., ibid., p. 303.Am eitit in intregime acest pasegiu iii am subliniat
cuvintul dezechilibru, fiindeii ne vor fi de folos mai tfirziu, caind vom examina,
in a doua eerie do,studii din volumul de fati, ideea lui Charles Nicolle, ci la
origins talentelor stau de obiceiu incruciseri de rase.
www.dacoromanica.ro
ALTE CAI Ill
Si ne punem, acum, intrebarea: cum lucreaza mutilarile de
felul calor pe care le-ain vazut, pentru ca sä produca efectele pe
care le produc? Ele determina, zice Blaringhem, o stare de «inebu-
nire>>, care corespunde unui cdezechilibru». Este evident insa 6,
inainte de a provoca modificari anatomice sau structurale ale orga-
nismelor respective, acest dezechilibru nu poate sa constea cleat in-
teo tulburare fiziologica sau functionala, mai mult sau mai putin
profunda. Ca si precizam aceasta idee ,sa luam una din functiunile
de capetenie ale vietii organice, cum este nutritia, i sa aratam ca
variatii mai accentuate ale ei pot sa produca efecte analoage cu ale
mutilirilor. Cazul ce mai probant, in aceasta privinta, este de sigur
acela al varietatilor de mac, la care se poate obtinea transformarea
bruscii a staminelor in carpele, fie prin mutiliri, fie printr'o nutritie
mai abundenta, intr'un teren mai bine ingragat. Dada, bunaoara.
luam cateva specimene din varietatea «Papaver bracteatum» §i, in
momentul cand bobocii florilor sunt inca invaluiti in bractee, le
taiem tulpinele dela suprafata solului, lastarele noui, care «claim
pe urma, fac flori ce au, toate, doug-trei stamine transformate in
carpele. Acela§i efect Tulsa 11 putem obtinea la specimene din vane-
tatea Papaver Somniferum>>, care au fost cultivate intr'un pamant
special ingrapt, a§a Inca au putut beneficia de o nutritie excep-
tional de favorabila 1).
Pe o scara mai intinsa a studiat conditiile externe ale mutatii-
lor botanistul german G. Klebs. El a relevat de asemenea influenta
nutritiei, care e diferita la Fliferitele categorii de plante, dar e tot-
deauna insemnati, fie in conservarea stabilitatii, fie in determinarea
vaniabiliti lor. Aa bungoara, o ciuperca miceliana i acvatica din
genul tSaproIegnias poate fi mentinuta un timp indelungat inteo
stare pur vegetativa, poste fi impiedicata adica sji formeze organele
de reproducere, care sunt sporii, prin reinoirea continua a mediului
nutritiv. Aceste organe apar, la ciuperci §i la alge, in general, atunci
cand continutul, de saruri minerale sau de substante organice, al
mediului nutritiv, scade, atunci eand adica se produce, la organis-
mele respective, o denutritie mai mult sau mai putin accentuata. La
alge se adaoga o conditie suplimentara: aparitia starii sexuale poate
fi provocata de o scadere mai simtita a intensitatii lu.minii.
Pornind dela aceste constatari, Klebs a facut incercari de
4metamorfozri experimentalb la unele specii vegetale superioare.
Ma bunaoara, a izbutit s inlocuiasci florile obicinuite cu «rozete
1) Blaringhem, Les transformations brusques des étres vivants, p. 304.
www.dacoromanica.ro
de fob, la unele specimene de «Sempervivunk), modificandu-le nn-

trilia, supunandu-le unui regim abundent», pe un teren ingra§at
anume §i bine udat. La acela§i rezultat se poate ajunge lush' mic§o-
rand intensitatea luminei prin sticle colorate, de diferite nuante,
colorile fiind indiferente. Alte specii de plante aunt sensibile, din
acest panct de vedere, numai la anumite colon. La specimenele de
Sedum spectabilev, bunaoara, rozetele de foi inlocuiesc florile nu-
mai daca aunt puse intr'o sera cu sticle albastre 1).
Alti biologi au studiat influenta temperaturilor asupra apa-
riiei mutatiilor. Goldschmidt, Jollos §i Rokizky au supus larve de
1Drosophila» unei temperaturi mai ridicate, de 370, cea obici-
nuita, la care fusesera mentinute, pãn In momentul experientei,
fiind numai de 25°. Mu§tele ce au ie§it din larvele respective pareau
mai putin viabile: dedeau un procent mai mare de mortalitate §i
erau mai putin fecunde sau chiar sterile; in schimb, prezentau va-
riatii somatice mai mult sau mai putin vizibile, care luau la descen-
dent.% lor caracterul unor mutatii cap abile sa des na§tere unor va-
rietati noua 2).
Este evident ca mutatiile ce se produc in aceste diferite cazuri,
sub diferitele influence pe care le-am vazut, ale mutilatilor, ale
variatiilor nutritiei, ale razelor X sau ale unor osdilaçii neobicinuite
de temperatura, se datoresc, in fond, modificarilor fiziologice sau
funccionale pe care le determina influentele de acest fel. Intru cat
dar am zis ca aparicia talentelor se poate compara, in majoritatea
cazurilor, cu aceea a mutatiilor, putem presupune a la originea lor
stau de asemenea modificari analoage.
Aceasta presupunere gase§te un sprijin prepos in modul cum
considera psihologii functiunile suflete§ti superioare. Incercarile de
a localiza aceste functiuni, de a le lega adica de anumite structuri,
s'au lovit de dificultati foarte mari. Rezervele pe care le impun
aceste dificultati i§i gasesc, bunaoara, expresia In cuvintele lui Aug.
Tournay, autorul capitolului despre <<Fiziologia speciala a sistemu-
lui nervoto, din Noul tratat de psihologie, al lui G. Dumas. Tre-
cand in revista diferentierile histologice-care transforma scoarta ce-
rebrala intr'o vasta colectie de 4:organe individualeN avand, fiecare,
o <<situatie determinata» §i o astructura specificb, acest invatat zice:
4Prudeno ne comanda sa nu atribuim acestor teritorii, de intindere
atat de mic §1 cu frontiere atat de fine, decat functiuni cu totul
1) G. Klebs, Kiinsdiehe Metamorpbosen, Halle, 1906.
2) L. Cuénot, La Génèse des espèces animales, 3-me éd., Paris 1932, p. 164.
www.dacoromanica.ro
AITE CAI 113
elementare... Nimic nu ne autoriza s stabilim nigte ccentri psihici»

circumscri§i, nigte corgane de cugetare»... Intru cat ne-ar fi ingaduit
sa-ne departam, in ceea ce privette mai ales functiunile superioare
de ordine intelectuala, de conceptia care ar considera ca centru psi-
hic global creierul, in intregimea lui, e mai bine sa tintim numai
la localizari foarte largi, numai la recunoalterea unei pri preemi-
nente a unor anumite regiunh...1), In adevar, zice la randul sàu
fiziologul german K. Brodmann, procesele psihice superioare cnu
pot fi produsele unor centri unitari, din punct de vedere morfologic
§i fiziologic; diferentierea, modalitatile, gradele e nuantele proce-
selor superioare ale con§tihltei nu aunt deck expresia unei varia-
biitU infinit de marl de colaborari functionale de organe corticale
izolate. Posibilitatea unor astfel de eombinari, variabile §i multiple,
rezulta din faptul stabilit ca suprafata scoartei cerebrale se com-
pune din numeroase organe morfologice speciale. De vreme ce, cu
fiecare organ nou, posibilitatile de combinare se ridica la o putere
nelimitata, ne este ingaduit s consideram aceasta organizare topo-
grafica mai bogata a suprafetei corticale, la unele mamifere §i In
deosebi la om, ca fiind una din bazele desvoltarii lor psihice 811.
perioare»... 2) .
«Bio-paihologul» elvetian Bleu ler, autorul unui sistem de cpsi-
hologie mnemistica», face constatari analoage §1 ne da §i explicarea
lor. «Notiunile noastre, chiar §i cele mai simple in aparenta,
sunt prelucrari complicate de impresii sensoriale ce, data fiind con-
topirea generala a tuturor functiunilor psihice, nu pot fi localizate,
in mod special, nicaierh. Iar mai departe adaoga: ccu cat cugetarea
devine mai abstracta, cu atat poate fi mai putin legata de vreo lo-
calizare §i cu atat mai mult trebuie 85 utilizeze intreaga scoarta cere-
brala»3).
Aceste afirmari ale invätatilor citati se lamuresc poate mai
bine la lumina ideilor lui G. Bohn, cunoscutul psiholog francez. In
cartea sa cLa naissance de l'intelligence», acest invatat ne arata de
ce o viata sufleteasci mai desvohati n'a putut aparea, in seria ani-
mala, decat odata cu aparitia creierului, Ca organ central al siste-
mului nervos. In lipsa unui asemenea organ, sensatiile nu se pot
l) G. Dumas, Nouveau traite de psychologie, Paris 1930, t. 1, p. 287.

2) K. Brodmann, Vergleichende Lokalisationslehre der GrOsshirnrinde,
Leipzig 1909, p. 303.
3) Eugen Bleu ler, Naturgeschichte der See le, II-e Ault, Berlin 1932, p-
244, 245.
8
www.dacoromanica.ro
114 APARITIA. SI ORIENTAREA CUGETIRII FILOSOFICE
fixa, nu se pot, in mice caz, inmagazina, gi memoria nu se

poate constitui. Fara memorie hurt nu e posibila combinarea sea-
satiilor gi, rnai ales, a surogatelor kr, care aunt reprezentarile gi
notiunile. Iar Mei aceste combinari, nu sunt posibile functiunile
psihice superioare, ca imaginatia gi inventia pe de o parte, judecata
gi rationamentul pe de alta, cu toate formele pe care le iau i cu
toate creatiile la care duc. 0 fiinta lipsitä de memorie, ar trai nu-
mai in prezent; neputand avea nicio idee de ceea ce a fost sau de
ceea ce a facut mai nainte, ar incepe vecinic, in toate, dela capat.
0 asemenea Eiintä ar fi, in fiece moment, la prima incercare de a
cunonte lumea inconjuratoare, eau de a se adapta cu fenomenele ei.
Iar aceasta <prima incercare:o, vecinic repetata, ar ramanea pururea
tot atAt de rudimentarA gi de insuficienta, hinder& «experienta) nu
s'ar putea constitui gi nu s'ar putea imbogiti printr'o acumulare de
constatari ce ar presupune pastrarea lor.
Este incontestabil ca gi la animalele, la care nu existi un creier
propriu zis, sistemul nervos poste conserva intr'o oarecare mAsuri
urmele excitatiilor primite din afara. Dar aceste impresii retinute,
ca sa nu zicem amintiri, ale nevertebratelor cu un sistem ner-
vos diferentiat, ramanand imprägtiate in diferitele parti ale corpului
lor, nu se pot combina deck foarte greu gi prea putin. De aceea,
viala psilaica a vietatilor de acest fel se reduce mai znult, daci
nu exclusiv, la acte reflexe gi la instincte. Iar dad' unora
dintre insecte li se poste atribui o oarecare inteligenta, este
poate fiindca organele vizuale, care aunt la ele bine desvoltate, le
permit sa aiba o pluralitate de sensalii, concentrate in aceleagi
puncte ale sistemului kr nervos, aga incit unele din combinarile ce
constituesc functiunile intelectuale elementare devin, oarecu.m,
posibile.
Se intelege acum cä desvoltarea treptatil a creierului, in seria
animala, a insemnat, pentru fiintele respective, o complicare trep-
tata a structurilor, in anumite parti, cel putin, ale sistemului lor
nervos. La originea acestor modificari structurale au trebuit ea sten
insa, de cele mai multe ori, variatii functionale. i anume, schim-
barik ce se produceau, treptat, din cauza evolutiei geologice a pa-
mantului, in comlitiile de existent:A ale fiintelor vii, reclamand din
partea br sfortari Ilona de adaptare, le impuneau functiuni noure,
care produceau, in mod subsecvent, schimbari In structura lor orga-
nica. Poate ca principiul biologic cunoscut: functiunea face orga-
nul, nu trebuie luat in mod absolut. Poate c sunt gi variatii de struc-
www.dacoromanica.ro
ALTE CXI 115
tura ce se produc pe alte cal,. Pe langa cinfluenta mediuluh, de

origine lamarcIdana, pe care o considera ca fiind principala cauza
a variatiilor organice, Darwin mai admitea, totugi, ca o cauza secun-
dara a lor, o oarecare «tendinta interna» care variabilitate, pe care
ar poseda-o numeroase fiinte vii. Un biolog german cunoscut, A.
Weismann, a dat acestei «tendinte» o formula mai precisa; ea ar
consta in amestecul inevitabil al «plasmelor ancestrale», in feno-
menul reproducerii sexuale. Generalizand aceasta ipoteza, invatatal
german a sustinut c principals cauza a variatiior organice ar fi
«panmixia plasmelor ancestrale»; influenta mediului produce gi ea
variatii, care 'hurt nu se transmit prin ereditate. Nu putem intra in
analiza acestei pareri, care ne-ar departa prea mult de obiectul cer-
cetarii noastre. Ne marginim numai s mentionam faptul Ca ea a
Lost foarte discutati. Un adversar de capetenie al ei a foot, in filo-
sofie, Herbert Spencer; in biologie, adversarii ei au fost mult mai
numerogi. Influent.% mediului sau a factorilor externi, carora li se
&I de preferintä numele de « factori primari», a foot reluati gi sus-
tinuta cu tarie de o suma de invälati, ca W. Roux, geful gcoalei <<bio-
mecanice), in Germania, A. Giard gi F. Le Dantec in Franta, Pa-
ckard gi Cope in America, etc. Biologia e Inca la inceput gi nu putem
gti ce surprize ne rezerva cercetarile ei viitoare. In starea ei actuala
insa, principiul mentionat functiunea face organul pare a do-
mina Inca intelegerea mecanismului morfogenetic, la toate fiin-
tele vii.
Ca, de altfel, funcOunile psihice superioare pot varia, §i Inca
mu1t, in limitele aceloragi structuri nervoase, la aceiagi oameni, ne-o
poate arata endocrinologia. S'a constatat, anume, ca turburarea se-
cretiunilor interne, ale unora sau altora din glandele endocrine, poate
produce modificari considerabile ale vietii sufletegti. Dumas citeaza
bunaoara, in Psihologia sa, cazul unei fete de 15 ani, care suferea de
mixoedem gi care se afla in tratamentul unei clinici din Paris. Ceea
ce impresionase mai ales pe parinti, pe langa unele neajunsuri fizice,
fusese scaderea vizibila a unora din functiunile psihice ale bolnavei,
ca atentia i memoria; lumea inconjuratoare n'o mai interesa; cu-
riozitatea, atat de mare la copii, disparuse aproape cu totul. Intru
cat mixoedemul atinge glanda tiroida, s'a presupus o scadere a se-
cretiunilor acestei glande gi s'a incercat un tratament cu extracte
tiroidiane. Efectul, nu numai din punctul de vedere corporal, ci gi
din cel sufletesc, a fost surprinzator. Functiunile intelectuale ce sca-
zusera atilt de mult, gi-au reluat nivelul normaL Si e caracteristic
www.dacoromanica.ro
faptul c intreruperea tratamentului provoca recidive; fata rede-

venea indiferenta gi apatica. Iar psihologul francez care a studiat
acest caz in deosebi, adaoga: acercul ideilor ei se micgora atunci
considerabib L).
Asemenea influente, asupra vigil sufletegti, mai pot avea gi
alte glande endocrine. Vom arunca ceva mai departe, In altä ordine
de idei, o privire mai cuprinzatoare asupra influentelor de acest
fel. Actun ne putem margini sa constatam c variatille seergiunilor
interne pot face ea varieze nivelul functiunilor psihice, ridicandu-1
sau coborandu-1, in limitele aceloragi structuri cerebrale. Daci dar
consideram talentul, de orice fel ar fi el, ca constand intr'o inahare
la un nivel neobicinuit a unui anumit complex functional al vigii
sufletegti, nes este Itigduit s ne inchipuim cil la originea lui Eta,
poate, o modificare exceptionali a unora eau altora din secretiunile
interne.
Ca sa putem deci descoperi sau cel putin intreveclea cau-
zele ce ar putea s produci asemenea efecte, trebuie sá cercetam
mai intai ce anume fungiuni gi in ce anume proportii ar
putea st, coxnpuna complexurile sufletegti ce trebuie s stea la baza
acelor «predilectih pentru anumite forme de activitate gi acelor «po-
sibilitath de a se distinge intr'insele, pe care le-am considerat mai
sus ea alcituind, in esenta, talentele. In acest &cop, trebuie &a exami-
nant cateva din atitudinile de capetenie ale omului, in fats lumii, gi
din indeletnicirile lui mai insemnate, in mijlocul fenomenelor ei.
Am zis: eateva numai, Ca sa evitam desvolfari prea intinse, care
ne-ar lua prea muh timp.
1) G. Dumas, Traite de psychologie, vol. II, p. 1081.
www.dacoromanica.ro
CAP. VII.
DIRECTII DE ACTIVITATE I CONDITH FUNCTIONALE
I. Originea biologici a vietii suflete§ti pare a fi admisa astazi

de mai toata lumea, chiar §i de unii din filosofii co mai practica
Inca vechile metode metafizice. Cei mai multi dinteingii urmeaza
poate, in aceasta privinta, exemplul unui mare inainta§. Schopen-
hauer, anume, zicea ca Vointa, in acele forme de «obiectivare» a ei,
ale diror manifestari trebuiau sä fie mai complicate, ui-a aprins
lampa Inteligentei, pentru ca s5. poata vedea mai bine ce avea de
facut gi si se poata astfel realiza in chip mai desavargit. Herbert
Spencer a dat aceleiagi idei un aspect mai pozitiv, cautandu-i in-
temeierea in domeniul Biologiei. Viata consta, pentru el, intr'o con-
tinua adaptare a raporturilor interne, ale fenomenelor ce se produc
inlauntrul fiintelor vii, cu raporturile externe, ale fenomenelor ce
se desfagura in mediul lor ambiant. La inceput aceasta adaptare s'a
facut in mod automatic gi incongtient, pe calea actelor reflexe gi in-
stinctive, fiindca raporturile ce urmau a se potrivi unele cu altele
erau, relativ, simple gi omogene. Pe masura ce insa fiintele vii s'au
desvoltat gi s'au complicat, ajungand sa. aiba nevoi mai numeroase
gi mai variate, adaptarea cu conditiile de existeana flu s'a mai putut
face cu aceeatii ugurinta, in mod direct gi mecanic. Atunci au inter-
venit congtiinta gi reflexiunea. Intru cat nevoile lor organice nu se
mai puteau satisf ace, ea mai nainte, imediat gi automatic, fiintele
vii au fost silite, cum zicea Schapenhauer, sa-§i aprindi o lampa,
ca s5. vada mai bine dificultatile. Aceasta lampa a fost congtiinta.
Pe de alti parte, mai multe posibilitati de adaptare a raporturilor
interne cu cele externe prezentandu-se, de cele mai mate ori, simul-
tan, era nevoie de a alegere a celor mai utile dintr'insele, a acelora
adica ce faceau posibilà satisfacerea mai upara gi mai repede a
www.dacoromanica.ro
118 APARITIA $1 ORIENTAREA CUGETARII FILOSOPICE
nevoilor organice respective. Aceasta alegere a constituit cea dined

forma sub care s'a manifestat intcligenta.
Se §tie, in adevar, cum au kat na§tere, dupa Spencer, prin
dezorganizarea instinctului, primele Hearin ale functiunilor psihice,
carora Ii s'a dat mai tarziu, eand au kat forme mai consistente, nu-
male de memorie §i ratinne. In actiunea instinctiva, care nu se deo-
sebe§te de cea reflexa dealt printr'o mai mare complexitate, coordo-
narea impresiilor sensoriale §i a contractiunilor musculare se face in
mod automatic. Cu dezvoltarea treptata a vietrii insa, care consta in-
tr'o complicare necontenita a ei, vine un moment cand coordonarea
de care e vorba nu se mai poate realiza in acela§i mod. In asemenea
cazuri, fiintele vii nu mai tree imediat la actiune. 0 ezitare se pro-
duce, fiindca o alegere se arata necesari intre diferitele mi§cari po-
sibile, spre a utiliza pe cele ce ar corespunde mai bine impresiilor
sensoriale respective. Aceste momente de ezitare, de suspendare a
actiunii, constituiesc inceputul dezorganizarii instinctului §i in-
trinsele apar primele rudimente ale functiunilor psihice de care
vorbim. In adevar, sub influenpt impresiilor sensoriale, mi§carile le-
gate, in mecanismul instinctului, de ele incep sä se schileze in or-
ganele corespunzatoare. Ele slant insa oprite, in momentele de ezi-
tare, de suspendare a actiunii, §i nu se pot realiza efectiv. cat timp
raman sub aceasta forma', numai incipienta, ele se traduc in con-
§tiinta prin stari mai slabe, mai palide, mai §terse, cleat cele pe
care le produc mi§earile efectiv realizate. Ele raman adica in con§-
tiinta ca mi§cari numai posibile, numai concepute eau reprezentate.
Si fiindca acele mi§cari nu stint noua, sunt mi§carile ce au urmat
totdeauna, in cazurile de care e vorba, dupa impresiile sensoriale ce
le preced, reprezentarile lor iau o infati§are familiara sau cunos-
cula; ele se prezinta cu alte cuvinte ca amintiri. Caci amintirile, in
general, nu aunt, in fond, altceva deeat inceputuri de excitatie ner-
voasa a celulelor respective,--inceputuri ce nu se desavar§esc §i nu
ajung atat de puternice, ca atunci cand obiectele ce le produc sunt
prezente. Memoria nu e altceva decat functiunea gratie careia ne
da.'m seama de aceste inceputuri de excitatie i le recunontem ea
corespunzand unor obiecte ce au fost altadata prezente. Ca o dovada
ea memoria a ie§it din transformarea instinctului, ne poate servi,.
dupa filosoful englez, faptul cii se poate transforma ea insa§i, la ran-
dul ei, in instinct. Automatizarea amintirilor i mecanizarea mi§ca-
rilor corespunzatoare aunt destul de cunoscute. Pianistul care exe-
cuta o bucata muzicala complicata, nu mai are con§tiinta clara ti
www.dacoromanica.ro
DIRECT]] DE ACTIVITATE $I CONDITII FUNCTIONAL]] 119
distanctä, a niciuneia din notele pe care le citegte in text gi a nici-

uneia din migearile pe care le face cand atinge clapele instrumen-
tului; el nu mai e preocupat decat de szsensuls bucatii pe care o
reda; citirea notelor gi destagurarea migcarilor Bunt instinctive; gi
una gi alta se intemeiaza insa, in fond, pe acte de memorie ce nu
mai functioneaza ca atare.
A doua functiune psihica noul, ce iese din dezorganizarea ins-
tinctului, am zis ca este, dupa Spencer, deliberarea intelectuala sau
ratiunea. In adevar, in momentul eand combinarile de impresii gi
de migcari, devenind prea complexe sau trebuind sa ia forme schim-
bate, nu se mai pot coordona in mod 'automatic, o ezitare se pro-
duce, in timpul eareia actiunea ramane suspendata. Din aceasta
stare de indoiali, fiintele vii nu pot iegi decit alegand, intre dife-
ritele migcari posibile, pe cele ce ar corespunde mai bine impresiilor
sensoTiale pe care le au. lar aceasta alegere nu se poste face decal
prin cumpanirea foloaselor pe care le prezinta diferitele migcari,
foloase ce lucreaza, din punct de vedere intelectual, ca motive de
alegere eau, cu alte cuvinte, ca argumente. Trecerea in revista a mo-
tivelor sau argumentelor de acest fel gi eantarirea greutatii lor rela-
tive alcatuiesc un proces de deliberate intelectuala sau un rationa-
ment. De uncle se vede crt linia de demarcatie pe care unii psihologi
o trag intre instinct gi ratiune este fictiva. Ca forme ale vie/1i psi-
Wee, atat instinctul cat gi ratiunea fac, din punct de vedere biolo-
gic, unul gi acelagi lucru: adapteaza raporturile interne cu cele ex-
terne. Deosebirea sta nu.mai in faptul ca instinctul coordoneaza com-
binari mai simple, mai constante gi mai frecvente, de impresii gi mig-
cri, pe cand ratiunea coordoneaza combinari mai complexe, mai
variabile gi mai rare. Chiar gi atunci cand combinarile de impresii
gi migcari Bunt, relativ, simple, noutatea lor, aspectul kr insolit, deo-
sebirea lor prea mare de ceea ce a mai fost, impiediea coordonarea
instinctiva gi impun pe cea rationala.
Idei analoage gasim la o suma din filosofii gi din psihologii
contimporani. Aga bunaoara Bergson, imprumutand dela Spencer,
sub influenta &amnia a stat la inceput, punctul de vedere biologic,
sustine ca rolul de eapetenie al inteligentei este numai sa dea oa-
menilor, in diferitele situatii in care Ii pune viata practica, mijlocul
4: cle a iegi cu fata curata>> (le moyen de se tirer d'affaire). El ad-
mite de asemenea cii, deasupra actelor reflexe gi instinctive, cong-
tiinta se constituie, propriu vorbind, atunci and functionarea lor
inceteaza de a mai fi automatica. Congtiinta apare, dupil el, atunci
www.dacoromanica.ro
&Ind un obstacol, impiediCand executarea amecanicb a unei ac-

tiuni obicinuite, provoaci reprezentarea (debouche la representa-
tion) 1) Iar psihologul francez Delacroix, &Aland pe acelea§i urme,
Nice c5 noi nu gandim, propriu vorbind, deck (in fata unei difi-
cultati* 2).
Reluand aceste idei, un psiholog german, Biihler, le calla o-
riginea inteo observare incidentalS a lui Kant. In micul studiu, a-
proape uitat astAzi, asupra boalelor capului.), filosoful din Kii-
nigsberg sustinuse c inteligenta este §i ramine norma15, in viata
practicS, in masura in care igi manifestA igi pastreaza caracterul
empiric. Ea trebuie srt fie §i sä ramAnS conforms cu experienta.
Spiritul omenesc e prin urmare skiStos, atunci cand simte, judec;
§i hotArS§te «potrivit cu experientax, (erfahrungsmässig), §i bol-
nav, atunci se depArteaza sau chiar se instreineazi de ea s) Din
punct de vedere practic Insà, experienta constS, de cele mai multe
ori, in incerciri. Biihler ajunge astfel s defineasci inteligenta ca
ffind facultatea de a incerca cu idei, in loc de a mai incerca,
cum fac animalele cirora aceastà facultate le lipsc§te, cu mi§-
can 4). In studiul amintit, Kant zisese, cu alte cuvinte, acela§i In-
cm. Dupi el, inteligenta ar avea sa «pretuiasca» posibilitatea de a
ne satisface dorintele, in raport cu un scop pe care ni-1 reprezin-
tam, precum §i mijloacele ce-ar putea duce la realizarea lui.
Ca si intelegem mai bine aceste afirmAri, s comparim mo-
dul cum calla &A ajung5 la scopurile, pe care le urmiresc, ani-
malele pe de o parte §1 oamenii pe de alta. Sä ne inchipuim, ca In e-
xemplul peihologului german, un Caine, inchis inteo odaie din care
ar vrea si iasa, §i care cautA 85 deschidS u§a. El a observat cA u§a se
deschide &and sfapanul sau pune mana pe clantA. Dar ainele nu
§tie ce anu.me face stApinul sau cu clanta. El e dar silit sA incerce,
§i face, in acest scop, diferite mi§cari. Se ridica pe picioarele din-
dada, atinge, cu picioarele dinainte, clanta, o impinge in spre u§S,
o trage in spre el, Uri niciun folos. DupS mai multe incerciri
neizbutite Insit, picioarele lui apasg, pur §i simplu, pe clantl;
1) Bergson, Evolution creatrice, p. 156.

2) Delacroix, Le langage et la pensee, p. 98.
3) Kant, Versuch fiber die Krankheiten des Kopfes, Werke, Bd. X. p.
5-22.
4) Karl Bühler, Der Urspung deg Intellekts, in Die Naturwissenschaften,
Heft 8, 1921, P. 148. Aceasti definitie este admisii si de Herzberg, in cartea de
care ne-am ocupat mai sus. Cf. op. cit., pe 34.
www.dacoromanica.ro
DIRECTU DE ACTIVITATE SI CONDITU FUNCTIONALE 121
ea se apleaci atunci gi uga se deschide. Ca sa ajungi adica la sco-

pul propus, animalul, in cautarea mijloacelor, a trebuit sà incerce
ou micri, ce puteau fi mai numeroase gi mai variate dealt cele
ce s'au aratat necesare in cazul luat ca exempla, reclamand mai
mult timp gi o mai mare cheltuiala de energie. sa ne inchipuirn
scum un copil, care vede intr'o grading o floare ce-i place gi
ar voi s'o alba. El nu face cunt a Matt cainele. Nu se pune
imediat in mi§care ca s incerce, in diferite chipuri, sà ajunga, di-
rect, la scop. El sta §i se gandegte mai intai, cum ar fi mai bine
sa procedeze. In ce consta insa gandirea lui? In reprezentarea sue-
cesiva a diferitelor mijloace pe care le-ar putea intrebuinta, ca aT
ajunga la scopul dorit. Cand gi le reprezinta insa, pe rand, copilul
le pretuiegte, in mintea lui, gi eficacitatea. El respinge astfel, unul
dupa altul, pe acelea ce nu i se par destul de potrivite, frä sa le
mai traduca in fapt. In cele din urma, ajunge sa-gi reprezinte unul,
ce i se pare ca ar putea sa-i asigure succesul. i atunci, luminat de
aceste incercari mintale, trece la actiune. Aga bunanara, ca sa tra-
ducem in termeni concreti aceasta analiza abstracti, copilului Ii
vine mai intai ideea sa bage mane printre zabrelele gardului ce
iraprejmuegte gradina; dar igi di seama numaidecat ca floarea
e prea departe gi n'ar ajunge pan/ la ea. Ii vine apoi ideea sã earl
gardul; dar observa ca deasupra zabrelelor se intinde o sarma
ghimpata ce 1-ar putea rani sau i-ar sfagia hainele. In perplexita-
tea lui igi aduce aminte, in sfargit, ca a vazut odata un gradinar
culegand fructele dintr'un pom inalt cu o prajini lungi, la capi-
tal careia era fixat un carlig de sauna. Acest mijloc i se pare ca
i-ar putea servi lui; cauta dar o sarma, o indoegte, o fixeaza pe
un bat lung pe care il introduce printre zabrele, aptica floarea, o
rupe de pe tulpina gi o scoate afara. Pe cand aga dar cainele in-
cerca, in mod mecanic, cu mi§cari reale, copilul incearca, in mod
inteligent, cu reprezentari mintale ale mi§carilor posibile. Iata,
lamurit printeun exempla, sensul definitiei de mai sus, ca inteligen-
ta este factultatea de a incerca cu reprezentari.
II. Din acest punct de vedere, mecanismul actelor intelec-
tuale, in general, presupune intervenirea gi colaborarea a trei fac-
tori psihici diferiti. Intai, ca punct de plecare, o pornire afectiva;
in exemplul de care ne-am servit, dorinta copilului de-a .avea floe-
rea din gradina. Al doilea, intrarea in activitate a imaginatiei; in
exemplul de care ne-am servit, diferitele qidei» ce-i vin copilului
gi care nu aunt, cum am zis, deck reprezentari ale unor actiuni po-
www.dacoromanica.ro
122 APARIT1A SI ORIENTAREA ClIGETARII FILOSOFICE
sibile, adica imagini. Al treilea. in starlit, intervenirea discern&

mfintului critic; in exemplul de care ne-am servit, chibzuiala co.
pilului care examineaza, pe rand, diferitele repre,zentari ale actin.
nilor posibile, le «pretuieltex., cum zicea Kant, spre a putea
alege», cum zicea Spencer, pe una dintrinsele. El descopere astfel
neajunsurile catorva, pe care le inlatura, ilia a le mai incerca e-
fectiv, §1 se convinge in cele din urmrt de foloasele aceleia, pentru
punerea in aplicare a careia se hotara§te.
Tot a§a, daca vom examine deefa§urarea rieIii noastre active
in general, vom gäsi la temelia fiecareia din formele ei, care pot
fi atat de diferite, contributia acestor trei factori comuni, cari aunt;
pornirile afective, jocul imaginatiei i operatiile discernamantu-
lui critic. Complexul br poate, evident, sa varieze, in ceea ce pri-
ve§te proportiile §i insemnatatea relativrt a elementelor componen-
te; dar nu poate lipsi nicaeri. Fara o pornire afectiva, imaginatia
n'ar putea fi pusa in mi§care; frä intervenirea imaginaçiei, por-
nirea afectiva s'ar putea descarca in mi§cari dezordonate §i, in ma-
joritatea lor cel putin, inutile; fail discernimantul critic, in afar-
§it, toate reprezentarile de actiuni posibile, chiar §i cele mai putin
potrivite, ar putea fi intrebuintate, cu o mare pierdere de timp §i
de energie, ea mijloace de a ajunge la scopurile urmarite. Activi-
tAtile omene§ti ar inceta adica de a mai fi ceea ce aunt. Oamenii
s'ar intoarce pur §1 simplu in randul animalelor, fiindca ar lucra,
in fond, intocmai ca ele.
Se intelege acum dela sine ca factorii de eari vorbim pot
lua §1 iau de fapt proportii §i ineemnitati diferite, in Faun-
trul complexurilor pe care le alcatuiesc, dupa' formele de activitate
la temeliile carora etau. Atunci cand, bunioara, inteunele din a-
cele complexuri predomina pornirile afective §i jocul imaginatiei,
avem, dupa cazuri, la oamenii respectivi, structurile suflete§ti re-
ligioase sau artistice, §1, fire§te, directiile corespunzatoare de
activitate. Cand insa, in altele din acele complexuri, predomina mai
mult discernamantul critic, avem, dupa cazuri, la oamenii respec-
tivi, mentalitatile §tiintifice sau filosofice, §i, fire§te, directiile
corespunzatoare de activitate S examinam mai de aproape aceastä
prima deosebire, inca prea vaga, fiindca e prea generala. Vom a-
junge astfel, poate, sä determinam ceva mai precis conditiile
functionale de care atarna directiile de activitate, atat de diferite,
ale diferitilor oameni.
M. Sa incepem cu aces forma, straveche i ob§teasci, a vietii
www.dacoromanica.ro
DIRECTII DE ACTIVITATE SI CONDITII FTINCTIONALE l21
suflete§ti a omenirii, care este religia. La originea ei au trebuit si
stea porniri afective numeroase, care au variat de sigur dupa lo-
curi, timpuri §1 imprejurari, dar care au trebuit sa fie, pretutin-
deni §i totdeauna, adanci §i imperioase. Cea dintai dinteinsele a
fost, dupa toate probabilitatile teama. In feta naturii cu proportii
nria§e, care lua uneori aspecte spaimantatoare §1 ale carei fenomene-
ii puneau adesea viata in primejdie, omul primitiv s'a temut,
fiindca era silt sa constate c existenta sa era la discretia unor pu-
teri ce 11 deparau cu mult §i pe care nici macar nu le cuno§tea.
El a simlit atunci nevoia sa-§i inchipuiasca acele puteri sub forme,
care sa-i permita si se teama mai putin de ele, care sa-i permita
anume sa spere ea de ar putea fi induplecate sa nu-i faci ran Ran
chiar st-i faca bine. Omul primitiv s'a vizut astfel impins, Bali re-
prezinte natura ca asemenea cu el insu§i, daca nu chiar sub forme
nmane. El a insufletit lucrurile ei neinsufletite, atribuindu-le sim-
tire §i vointa, pentru ca Ea le fedi acce.sibile rugaciunilor, daruri-
lor §i eventual amenintarilor sale. Ma a luat na§tere, mai in-
tai, feti§ismul, acea prima fazi a vietii religioase a omenirii,
in care se presupunea ca in fiecare lucru din natura se gasia o
putere supranaturala eau divina. Mecanismul sufletesc ce dusese
la constituirea ei era foarte simplu; un sentiment primordial, tea-
ma, pusese in mi§care imaginatia, iar jocul ei fusese calauzit de
un sentiment aditional, care era speranta. Al treilea factor pe care-
1-am vizut mai sus, !Klieg discernamantul critic, a intervenit apoi
§i el, spre a provoca evolutia acestui mod de a concepe natura. Ob-
servand asemanarile §i deosebirile dintre fenomene, omul a inceput
sa le grupeze in clue. Constatand apoi ordinea relativa ce domnea
in launtrul fiecarei dase, 0-a zis ca ea nu putea fi rezultatul mai
multor puteri supranaturale, care, diferite fiind §i lucrand inde-
pendent unele de altele, ar fi putut sä impunä fenomenelor res-
pective o desta§urare haotica. El a ajuns astfel sä considere fiecare
clasa de fenomene, fiecare din marile categorii ale naturii eel
putin, ca guvernata de o singura vointa divina. Ma a luat na§-
tere politeismul. Continuanduli, in sfar§it, actiunea, discernaman-
tul critic a facut pe oameni s intrevada solidaritatea diferitelor
clase de fenomene §1 unitatea naturii. Ei au ajuns atunci Bali in-
chipuiasca lumea ca atarnand, in totalitatea ei, de o vointa supra-
naturala unica. Ma a luat na§tere monoteismul.
Viata religioasa a omenirii, a§a cum se desfkoara in marea majo-
ritate a cazurilor, presupune un anumit echilibru al factorilor corn-
www.dacoromanica.ro
plexului psihic ce AA la baza ei. Nu putem, fire§te, s dozanno e-

xact aoel echilibru; nu suntem in masura sa determinam, canti-
tafiv, proportia factorilor lui componenti. Semnul lui distinctly
este insi cä oamenii, la cari exiatii, sunt multumilfi cu viata reli-
gioasa traditionala, urmeaza formele ei colective §1 nu cauti ea
le depa§easca prin sfortari individuale. La o mica minoritate de
oameni insa echilibrul in chestie pare a fi turburat. Ei nu se mul-
tumesc cu ritualul obicinuit al cultului, care ii separi de divinitate
prin categoria intermediara a celor ce 11 oficiaza. Ei voesc 8a se
apropie mai mult de divinitate i s'o abordeze direct, pe cai §i
prin mijloace strict individuale. Ei nu se multumesc nici cu mo-
durile comune de reprezentare a clivinitatii, din simbolurile sau
dogmele diferitelor religii, pe care le gasesc inauficiente, inadec-
vate sau chiar absurde. Ei voesc sä contemple pe Dunmezeu in
fata §i aid patrundi, intuitiv, esenta, unindu-se cu El, confun-
clandu-se cu El, identificandu-se cu El, ma incilt sa-i «simtruo, in
ei in§i§i, natura. Aceasta mica minoritate de oameni e compusi din
aa numitii (unistich>, al caror ideal este, nu cultul colectiv, ci ex-
tazul individual.
Atat cercetarile istorice asupra formelor pe care le-a halt
misticismului in trecut, mai ales la Indieni, dela cari ne-au ra-
mas date mai numeroase §i mai precise, cat §i cercetarile psiho-
iogice asupra misticilor cre§tini din timpurile mai noui, au dus la
acelemi concluzii. Misticismul presupune doua conditii functionale,
fara de care nu poate lua nmtere sau, in orice caz, nu poate ajunge
la ceea ce ii constitue esenta, adica la starile extatice. El presupune,
anume, o inteligenta capabila sa renunte la toate exigentel.> ei fi-
re§ti, sa se reduca singura pana la cea mai simpla expresie, pana
la anihilare chiar, §i o sensibilitate absorbanta §i impulsiva, in stare
sa se exalteze singura pink' la maximum, nu numai pada la
dominarea absoluta a individualitatii in sanul careia i§i desfkurii
activitatea, dar §i panã la depa§irea marginilor ei, 'Ana la aoea «ie-
§ire din sine» ce caracterizeaza extazul. Acesta este, in adevar, sen-
sul ethnologic al vechiului cuvant grec gicaraatg. Metodele pe
care le practicau, atat misticii indieni cat §i cei cre§tini, in scopul
de a ajunge la stari extatice, ne-o arata cu deplinii claritate. Ele
constau, pe de o parte, in golirea treptata a con§tiintei de orice
continut intelectual, adica in reducerea treptata a gandirii, pana
la suprimarea ei completa, iar pe de alta in intensificarea treptata
a dorintei de unire cu Dumnezeu, prin concentrarea fortati §i din
www.dacoromanica.ro
DIRECTII DE ACTIVITATE I CONDITII FUNCTIONALE 125
ce in mai violentA a tuturor puterilor suflete§ti in sentimental unie

exclusiv de iubire a Lui. In acest scop, misticii se §i puneau in
conditii speciale de viatä; rupeau orice legituri cu lumea, se re-
trigeau in manästiri, in paduri sau in munti, unde trgiau singuri,
in post sau rugAciuni, i§i chinuiau chiar corpul ,ca sà4 sting5 toate
dorintele fire§ti, §i se sileau din toate puterile sA-0 umple in-
treaga fiinth numai cu aceasth sete unick nestinsi i arzatoare, a
cufundArii in shnul divintitii. Sub diferitele lor forme adick me-
todele mistice constau inteo exaltare continua, sistematici §i inde-
lungatk a sensibilititii, ce se ridica astfel la un nivel §i ajungea
la o tensiune, pe care oamenii normali nu §i le pot inchipui dee&
cu greu. Inteo asemenea stare, sensibilitatea misticilor, in mod fi-
resc pornith §i exigentk devenia tiranica §i nesAtioask capabil5 si
vrea tot §1 ssa indrAzneasca ori§ice.
Efectul cel mai Vizibil al unei asernenea supra-incordAri a-
fective este, cum am zis, paralizarea acuvitfii intelectuale. Mis-
ticii dispun, ahfel, de o inteligenth, care este de obiceiu normals
§i care poate sa fie uneori superioarA. Dar ea este impins5, in mai
toate cazurile §i in mod violent, la pasivitate §i la renuntare. Am
vraut, in adevAr, ci la originea atitudinii religioase a omului in
fata naturii stk ca prima pornire afectivk tearna. Darwin zicea, In
cartea sa cunoseuti t;Expresia emotiunilort.. c drica>> e de reguli
precedati de «uimirer Ce este insl uhnirea? Este mirarea supet-
lativA de care e cuprins omul in fata a ceva cu totul nea§teptat sau
cu totul neobicinuit, a ceva ce se abate cu totul dela desfagurarea
conoscutA a intfimplArilor vietii sau a fenomenelor naturii, a ceva
ce, in acela§i timp, poate constitui o primejdie, nu munai realk dar
.4 de proportii impresionante. Cfind bungoarA Ii intra cuiva noap-
tea, in odaia de culcare, un om, pe care nu-1 cunoa§te, de care nuli
da seama cum a putut pAtrunde in locuinta sa, ce fusese bine in-
chisA, §i care nu §tie ce vrea, se produce «uimirea), cu urmarea et
inevitabila: frica. Ace lea§i stAri suflete§ti se produc atunci &and un
om, de§teptat noaptea de mi§cArile patului in care doarme, observi
cA totul se clatinA in jurul sAu §i intelege ea un cutremur violent
ameninth 654 ingroape sub dArAmaturile propriei sale locuinte. In
cazurile de acest fel, activitatea inteligentei se reduce mai mult la
constatarea faptelor; desfAgurarea ei ulterioarg e impiedicath de
turburarea organicA, generalA §i adâncA, pe care o provoacA fries,
mai ales cand aceastS emotiune cre§te in intensitate, devenind
spaimi eau groazA. Ca atare, ea poate opri ti bAtAile inimei, pro-
www.dacoromanica.ro
126 APAIUTIA SI ORIENTAREA CUGETARII FICLOSOFICE
ducand o sincopa, in care inceteaza §i congtiinta, nu numai gandi-

rea propriu zisa.
0 influenta analoag a. pot avea, in vista misticilor, unele in-
tfimplari individuale sau subiective §i unele constatiri generale sau
objective. Spre a caracteriza pe cele dintai, ne putem servi de o
comparatie. Alaturi de cutremurele fizice, care pot devasta, pentru
catva timp, o regiune mai mult saw mai putin intinsä, se produe
uneori §i cutremure morale, care pot pustii, pentru totdeauna, vieti
intregi. Anumite nenorociri individuale produc sguduiri profunde,
exaltand pe de o parte sensibilitatea §i deprimand pe de alta inte-
ligenta, ce nu s'a aritat capabila nici si le prevadi, nici aä le in-
lature. Biografiile misticilor moderni, intru cat ne aunt cunoscute,
cuprind uneori asemenea «experiente). Cat despre constatarde ge-
nerale gi objective ce pot duce la aceleagi efecte, ele privesc de o-
biceiu cadrul) in care se desfrigoara viata oamenilor respectivi,
cel fizic §i cel social, in primul rand. Istoricul englez Buckle a
avut poate o intuitie justa cand a afirmat c intinderea §i adan-
cimea misticismului la Indieni, in trecut, s'au datorit influentei de-
primante a naturii, in vaijlocul careia au trait, §i a organizarii so-
dale ce le-a regulat activitatea. Cea dintai, cu margia ei cople§i-
toare, i-a racut Cali simta prea mult slabiciunea sau chiar nepu-
tinta, in fata fortelor ei urine; cea de-a doua, cu rigiditatea cas-
telor ei traditionale, le-a marginit prea mult initiativa §i le-a im-
piedicat prea mult desvoltarea. De unde, renuntarea inteligentei
gi exaltarea sensibiitii, adica atitudinea mistic in fata lumii §i
a vigil.
Am zia mai sus ca complexul psihic ce stä de obiceiu la
temelia manifestarilor de capetenie ale oamenilor se compune din
trei factori mai insemnati, cari sunt: pornirile afective, jocul ima-
ginaiei §i discernamantul critic. Si am adaogat ca, In cazurile in
care predomina primul din acegti trei factori, avem mentalitatea
religioasa sau pe cea artistica. Trebuie 8 delimitrun acum, mai
precis, printr'o analiza mai amanuntita, aceste doua forme de ma-
nifestare ale vigii suflete§ti. Deosebirea dintre ele trebuie criutatil
in faptul ca, la cea dintai, pornjrile afective ce-i alcatuiesc temelia
stall intr'o legatura direct gi foarte stransa cu sentimentul conser-
vrii individuale, pe cand la cea de-a doua o asemenea legatura
lipse§te, in marea majoritate a cazurilor, cu totul, sau daca nu
e, uneori, cu totul absenta, este mai mult indirecta §i destul de
idaba. 0 scurta desvoltare va lamuri mai bine aceste diferente.
www.dacoromanica.ro
DIRECTII DE ACTIVITATE SI CONDITII FIINCTIONALE 127
Ludwig Feuerbach, cunoscutul filosof german, zicea c ori-

ginea oricarei religii trebuie cautata in Isentimentul de dependen-
tax., de care omul este inevitabil stapanit In fata naturii. In tot ce
face, spre a-§i conserva existenta sau spre a §i-o u§ura, omul se lo-
ve§te de fenomenele ce-1 inconjoara §i pe care, tocmai pentru
ca sunt obicimiite §i i-au devenit, ca atare, familiare, a putut sa
le observe mai bine. El constati astfel c acele fenomene Ii sunt
uneori favorabile, dar de cele mai multe on ii stau impotriva, ma-
surandu-i cu sgircenie auccesul, fira ca el ea le poata inlatura os-
tilitatea sau cel putin s'o micioreze. La inceput mai ales, cu insu-
ficienta technica fatala a tuturor intreprinderilor lui, omul nu pu-
tea sa nu faca, la fiecare pas, asemenea constatari. Iar in fata feno-
menelor mai rare, ce se manifestau cu o violenta neobicinuita,
omul s'a temut, cum ziceam adineauri, fiindcii Ii vedea existenta la
discretia unor puteri ce 11 deparau cu mult §i pe care nu le cu-
no§tea nicidecum. El a sinitit astfel nevoia, 86-0 inchipuiasca a-
cele puteri sub forme, care si-i periniti sa se teams mai putin de
ele, care sa-i permit s creada, anume, c le-ar putea indupleca
sa nu-i faca rau sau chiar sa-i faci bine. De arelea§i puteri §i-a in-
chipuit apoi omul cä atarna §i cursul obicinuit al fenomenelor, CII
care se impleteau indeletnicirie sale curente §i pe care, printr'un
complex de actiuni placute kr, adica divinitatilor ce le personi-
ficau, putea sti §i-1 facii favorabil.
4§a int3leasa, religia ne apare Ca tm produs al egoismulni o-
menesc. Omul vrea, cu orice pret §i prin orice mijloace, sa-§i con-
serve existenta §i sa §i-o facii placuta. Aceasta tendinfa fundamen-
tall a naturii omene§ti este, tocmai, ceea ce numim egoism. io
analiza psihologica foarte simpla ne poate arata a aceasta ten-
dinta a trebuit ea fie factorul de capetenie care a dat na§tere omen-
taliailiit religioase. In adevar, am zis ca la originea religiilor a
stat eentimentul tie dependentil, fata de naturi, de care omul se
simlea coplegit. Acest sentiment insa producea in sufletul lui Jo-
ninla, nu de a inlatura o asemenea dependenta, ceea ce nu-i pa-
rea cu putinta, dar de a scapa de urmarile ei, ceea ce i-ar fi pu-
tut asigara o quasi-independenta. Sentimentul dependentei a de-
venit astf el imboldul statornic al dorintei de independenta, §i a-
ceasta dorinta a silit imaginatia oamenilor sa creeze sisteme de re-
prezmtari capabile s'o satisfaca, sisteme ce au luat formele di-
feritelor religii.
In adevar, omul voia, cum era firesc, Bali conserve existenta
www.dacoromanica.ro
128 APARMA SI ORIENTAI1EA CUGETARII FILOSOFICE
§i sä §i-o fac5 p1.cut, sau, mai simplu, ea* triiasci §i aft fie fe-
ricit. Ca ia tr5iascii ins5, trebuia s'a fie aplrat de puterile distru-
gitoare ale naturii; fiar ca sä fie fericit, trebuia s5 poatà realiza
scopurile pe care le urmaria in actiunile sale. In ambele acesite di-
rectii ins5, omul i§i sin4ia, adinc §i dureros, neputinta. El nu se
putea apira, singur, in contra puterilor distrugatoare ale naturei
§i nu-§i putea realiza, singur, scopurile cärora li se impotriveau fe-
nomenele, indiferente sau ostile, ce-I inconjuran. Neputinta natu-
ral5 a omului a creat, atunci, atotputernicia supranaturali a di-
Ceea ce nu putea el, omul a.simtit nevoia sii.si inchipuie
cii puteau ni§te fiine, superioare §i lui §1 naturii, care erau zeii.
Iar pentru ca zeii sii poat5 satisface dorintele lui, omul §i i-a in-
chipuit ca fiind capabili sa-1 late1eag5, ea-1 priveasc5 cu simpatie
§i sa voiasca a-I ajuta. Omul §i-a reprezentat adic5 diferitele divi-
mtti drum, dup5 locuri, timpuri §i imprejur5ri, ii s'a inchinat,
sub forma unor Mute, supranaturale, e drept, c5ci altfel n'ar fi
putut comanda naturii, dar, altfel, asemenea cu el insu§i: per-
soane inzestrate cu inteligencà, sensibilitate §i voint5.
Mentalitatea religioasa e dar produs5, in primul rand, de
porniri afective ce atau intr'o legaturi directi, strans5, puternicii
cu instinctul conserv5rii. Nimic nu arat5 mai bine aceast5 legaturi
cleat faptul c5, astazi incii, atunci cand instinctul conservarii e
biciuit de imprejurari exceptionale cum sunt rizboaiele, epi-
derniik sau diferitele cataclisme fizice: cutrernurele de pamant, e-
ruptiunile vulcanice, inundatiile, etc. practicele religioase des-
tinate sa dnipace divinitiiile sau s5 le faca binevoitoare iau pro-
portii mai mari ca oricand. Pe vremurile bantuite de astfel de ne-
norociri, bisericile nu mai pot cuprinde pe credincio§ii cari vin
sa se roage, ofrandele rituale se inmultesc, pelerinii se ingrimadesc
in jurul locurilor sau lucrurilor 45catoare de minuni», iar ascetis-
mul, cu diferitele §i numeroasele lui forme, ajunge la maximum. S'a
observat de asemenea cii perioadele cele mai turburi, din istoria so-
cietAtilor omene§ti, stint cele ce favorizeaz5 mai mult desvoltarea
acelei forme speciale a mentalitatii religioase cireia i s'a dat numele
de misticism.
IV. Nu acesta e cazul mentalitAtii artistice. Pornirile afective
ce imping pe oameni afi ia in fata naturii atitudinile sau sal se dedea
la inanifestirile, care au primit numele de oestetice», nu mai au
acelea§i raporturi cu instinctul conservarii. Ele nu tind, in chip di-
rect, s5 dea satisfactie exigentelor multiple ale acestui instinct fun-
www.dacoromanica.ro
DIRECTII DE ACTIYITATE SI CONDITII FUNCTIONALE 129
damental; dimpotrivi, par a se indrepta uneori in contra lui. Alp

bunaoara, etnografii au relevat faptul crt gustul tgatelii>, tare e
atfit de raspandit la toti oamenii, fàrà deosebire, ia la salbatici forme
exagerate, comice sau chiar absurde. Ace§ti prhnitivi nu se impodo-
besc numai cu lucrurile cele mai felurite §i mai inutile, cum sunt
penele, pietrele colorate, dintii de animale, etc., dar Inca i§i gauresc
nasul, buzele, urechile, atarnand de aceste organe delicate verigi
grele de metal sau trecind printiinsele betipare de lemn, sau,
in sfir§it, deformfindu-le cu totul, buzele mai ales, spre a incorpora
inteinsele un fel de mici talere de aructuri §i forme diferite. Ca gi
ttatuajul» insa, atfit de raspandit la salbatici, aceste tpodoabe» nu
impun numai suferinte, dar comportfi §i riscuri destul de mari. Nu
arareori, cei ce se straduesc a se (gatii» astfel i§i pricinuesc rani care
se infecteaza §i devin mortale. Herbert Spencer a relevat in deosebi.
un zaz, care ne dovedette oarecum 4; ad oculosv, ca gusturile de aceet
fel ale salbaticior mt stau in nicio legatura cu instinctul comer-
varii. Unii dintr'in§ii au obiceiul sa se imbrace, la ceremoniile tri-
burilor respective, cu un fel de mantale grele, ficute din piei de
capri. Chiar cfind acele ceremonii tin, cum se intimpli adesea, mai
mult timp, cei ce poarta astfel de podoabe nu se desbradi niciun
moment, oricit de mare ar fi caldura, care in regiunile lor poate
deveni, vara, primejdioasa. Daci insa ceremoniile de care e vorba
se celebreazi in timpul iernii, cfind ploua mult In acele regiuni §i
e destul de racoare, salbaticii, sau nu-§i pun deloc mantalele de
piele de capri sau, daca le-au pus, le scot, Ca sa nu se ude. Nu se
poate comportare mai opusa instinctului conservarii, care le-ar co-
manda, dimpotriva, s ce desbrace in timpul caldurilor mari §i sA-§i
acopere corpul cand ploui §1 e frig. De unde rezulta eit obiceiul atit
de raspfindit, nu numai la salbatici, dar §i la ceilalti oameni, de a
se gati, nu urmare§te un seep atiitar, ci e destinat numai si le pro-
cure o placere fara valoare practica, o placere cum se zice
d ezinteresatax..
Placerilor dezinteresate de acest fel, care pot fi produce de
multe alte lucruri, foarte diferite, ii s'a dat numele de sentimente
esteticex Iar cauzei lor generale i s'a dat numele de drumos». Lu-
crurile adica, ce trezesc in noi sentimente de acest fel, produc ace-
menea efecte printeun atribut special al lor, care este tfrumusetea».
Iar acest atribut special nu eta in nicio legituri cu valoarea gene-
rala a lucrurilor respective pentru viata omeneasca. Framusetea
n'are intru nimic aface cu utilitatea. Dintre peihologii mai noui, eel
9
www.dacoromanica.ro
130 APARITIA $1 ORIENTAREA CUGETARII F1LOSOFICE
care a caracterizat mai drastic deosebirea dintre frumos i util, a

fost Bleu ler. Maximul de utilitate, din punct de vedere biologic, il
prezinta, dupa el, alimentatia, in viata individului, §1 reproducerea,
in viata speciei. Daca dar In ceea ce nurnim «framusete» esentialul
1-ar constitui «utilitatea», atunci lucrurile cele mai frumoase ar tre-
bui sa fie, pentru orice om, alimentele §1... organele genitale ale
sexului opus 1). Orice psiholog se poate insa ineredinta fara greu-
tate ca obiectele de acest fel n'au nicio valoare estetica §1 ea", in
acela§i timp, nenumarate alte lucruri ce nu stau in nicio legatura,
nici cu alimentatia, nici cu reproducerea, pot provoca, la mai toti
oamenii, acele placeri dezinteresate ce poarta numele de sentimente
estetice.
Potrivit cu asemenea constatari s'au formulat §i teorii privi-
toare la originea artei. Cea mai cunoscuta dinteinsele e cea dupa
care arta a ie§it din activitatea dezinteresata a organelor ce nu mai
serveau, momentan, la indestularea nevoior, deja satisfacute, ale
vielii, adica din a§a numitul «joc». Cu prisosul de energie ce le
ramanea disponibil, acele organe se cangajau» cum zicea Herbert
Spencer, principalul reprezentant al acestei teorii inteo «activi-
tate simulata» ce nu mai urmaria un scop real. A§a a luat na§tere
acea curioasa functionare, lipsita de orice tinta practica, a organe-
lor celor mai diferite, functionare ce nu ni se infälipaza ca constitu-
ind o problema, fiindca nu ne produce rnirare, deck numai atunci
cand reflectam asupra-i; altfel, suntem deprin§i s'o vedem in jurul
nostru la fiecare pas, sub forma nenumaratelor «jocuri» la care se
dedau, nu numai oamenii, ci §i animalele. A§a bunaoara, ca s ne re-
ferim mai intai la acestea din urma, pisicile noastre domestice, care
nu mai au nevoie sã alerge dupa hrana, alearga dupa un ghem de
lana, dupa nit mosor, dupa un capat de sfoara sau dupa orice alt
obiect care se mi§ca, din jurul lor, cauta sa le prinda cu ghiarele §i le
mura, cum ar face cu o prada realii, cu care ar urma sa se bra-
neasca. Este, evident, un simulacru de vanatoare, sau, cum zicea
Spencer, o activitate csimulata» ce nu urmare§te un scop real. La
salbaticii de astazi gasim de asemenea numeroase tjocuriv ce simu-
Ieaza diferite indeletniciri, altfel irnportante, din viata lor, ca
bimaoara luptele cu triburile du§mane. Cat despre copiii no§tri, Ii
putem vedea in fiecare zi imitand, in jocurile lor, formele de acti
vitate ale oamenilor maturi; dacâ altadata se jucau mai mult «de-a»
razboiul, acum se joaca mai mult «de-a» politica sau «de-a) alege-
1) E. Bleu ler, Naturgeschichte der See le, II-te Auf1., p. 202.
www.dacoromanica.ro
DIRECTII DE ACTIVITATE SI CONDITII FUNCTIONALE 131
rile, alaturi, firegte, de vechiu1 fond traditional al manifestarilor

copilaregti de acest fel.
Urmand aceeagi cale, oamenii primitivi au cautat sa realizeze,
la inceput, i «simulacrul» cate unui lucru din natura ce le produ-
cea in deosebi acea placere dezinteresata, de care vorbeam adineauri.
Cand un animal ii impresiona in acest chip, ei cautau sa-i repro-
duca imaginea, redusa, firegte, la cea mai simpla expresie,
prin cateva linii pe care le gravau, cum puteau, pe pergii pegte-
rilor in care traiau, sau pe uneltele i pe armele de care se serviau gi
pentru care asemenea cgravuriv constituiau un fel de ornamente
«artistice». Alteori, oamenii primitivi se straduiau s reproduca gi
relieful lucrurilor ce le placeau, incercand sa le ,zmodeleze» for-
mele in argila inmuiata cu apa, pe care o lisau apoi sa se intareasca
la soare, sau cioplindu-le, in bucati de lemu, de os sau de piatra.
Aga au trebuit sa ia nagtere, bunaoara, faimoasele statuete «steato-
pyge», reproducand forme femenine ce par a fi fost pe atunci deo-
sebit de placute gi de care vom vorbi mai departe, in altà ordine
de idei.
Na putem urmari, mai amanuntit, desvoltarea acestei concep-
pe care trebuie s'o presupunem cunoscuta. Nu putem, de aseme-
nea, sa ne oprim asupra obiectiilor ce i s'au adus, din diferite parti.
Principalul ei reprezentant de astazi, Karl Groos, a putut s'o apere
cu destul succes i a izbutit sa-i mentina creditull), cu nuantele
de interpretare ce i-au fost impuse de cercetarile mai noua, etno-
grafice i pre(istorice. Ca arta, odata aparuta, s'a pus in serviciul reli-
giei gi a luat astfel, ca gi ea, un colorit utilitar, e un fapt inconte-
stabil. Acest fapt nu atinge Irma' caracterul dezinteresat al procesului
initial ce a dat nagtere aceStei forme de manifestare a vigil sufle-
tegti a omenirii gi care este jocul. Tot aga, nu atinge acel caracter
faptul ea jocul, la copii bunaoara, constituie o pregatire pentru
munca serioasa de conservare a vigil, ce urmeaza a se realiza ulte-
rior. Din acest punct de vedere, jocul este un exercitiu prealabil al
predispozitiilor, Inca nedesvoltate, ale omului (eine Einiibung unfer-
tiger Anlagen). Este insa evident ca cel ce se joaca nu urmaregte
nicidecum, in mod congtient, un asemenea scop; placerea pe care
o simte, jucandu-se, nu sta, in congtiinta lui, in niciun fel de lega-
1
tura cu instinctul conservarii gi cu interesele ce se leaga de el. Tre-
1) Cf. operele: Einleitung in die Aesthetik, 1892; Die Spiele der Tiere,
1896; Die Spiele der Menschen, 1899; Der aesthetische Genuss, 1902; Das See len-
leben des Kindes, 1903; Die Befreiungen der See le, 1909.
www.dacoromanica.ro
132 APAR/TIA $1 ORIENTAREA CITGETARII FILOSOF10E
buie sa ne marginim dar la cele ce am zis pink' acum asupra teoriei

care vede originea artei In joc intrn cat n'am urmarit deck si
ilustram printeinsa lipsa initiala a unor raporturi directe intre in-
stinctul conservarii §i pornirile afective ce stau la baza mentalitatii
artistice, spre a o putea deosebi astfel de mentalitatea religioasi.
Mai important este, din punctul de vedere al problemei ce ne
preocupg, sa examinam mecanismul psihic prin care se realizeazi
productia sau creatia artistica. Cid trebuie s determinam §i
raporturile dintre cei trei factori, pornirile afective, jocul ima-
ginaiei §i discernamfintul critic, ai complexului ce am zis ca sea
la baza mentalitatii artistice §i a manifestarilor ei. Diferitele (placeri
dezinteresatez, adica diferitele 4:sentimente esteticez, pe care le-am
gasit la originea artei, au in chip firesc tendinta de a se exterioriza
prin ini§cari pure §i simple sau de a se realiza prin alte forme de
activitate de o complexitate superioara. Aceste exteriorizari §i rea-
lizari se pot produce, fie imediat §i in mod spontan, fie cu oare
care intarziere §i dupii mai multi gandire. In primul caz avem arta
primitivg care, de§i izvora§te mai totdeauna din manifestarile unor
indivizi izo1aci, ia de obiceiu forme sociale; in al doilea caz avem
arta culta, care, chiar cand e imbratigata de micile comunitati nu-
mite aroliz, pastreazi un caracter pronuntat individual. De acest
din urma caz trebuie s ne ocupain in deosebi, fiindca intereseazi
mai de aproape problema, a carei solutie o cautam.
A exprima, In general, sentimente CIL intentia de a le comu-
nica §i altora, este de sigur o operafie complicati, nu numai afectiva,
ci §i intelectuala, §i care presupune, spre a se putea realiza, anumite
conditii. Una dintrInsele, cea mai insemnata fira indoiala cand
e vorba de arta cultä, este ca cel ce intreprinde sa exprime, sub
o forma sau sub alta, --, in cuvinte, in actiuni, in colori, in tonurit
un complex afectiv oarecare, sa-1 considere mai intai (ca oblect)
§i s ia 1'45 de el atitudinea indicata fata de mice obiect, pe care,
ca sa-1 poata descrie cat mai plastic, trebue sa-1 studieze cat mai
amanuntit. De aci, necesitatea ca artistul sa se adedublezez, opu-
nandu-se pe sine insu§i, ca observator, propriilor sale sentimente, pe
care trebuie sa le observe. De aci, totdeodata, dificultatea de a ex-
prima emotiuni prezente sau actuale. De aceastä dificultate se plang
arti§tii in§i§i. Bleuler, psihologul de care am vorbit mai sus, citeazi
1) 0 buni analizi a acestei teorii se poate gisi, in mica noastra literaturii

filosofica, in lucrarea intitulatii (Arta i Frumosul) a tfinirului estetician roman
Tudor Vianu, care a aparut in 1931. A se vedea capitolul (Arta i jocub, p. 62.
www.dacoromanica.ro
in aceasta privinti mArturisirile catorva scriitori, Ca Marie v. Ebner-

Eschenbach §i Selma Heine 1). Cea din urmi compara privirea arti-
atului observator cu capul Gorgonei, pe care Athena 11 purta pe
acutul ei §i care impietrea tot ce era viu. E de sigur o exagerare poe-
tie, din care trebuie si retinem, ca adevAr psihologic, numai atat,
ca observarea altereazi sentimentele observate, atunci and se pro-
due sau se deaf-Apra', cand aunt adicA actuale. i de aceea, arti§tii
cari i§i dau seama de acest neajuns prefera s lucreze asupra «amin-
tiriloro, intru cat le infälirazA stiri afective trecute ce nu mai pot
fi atinse de efectele observarii.
Aceasta insemneazi insi ci ei lucreazi de obiceiu asupra unui
material compus din imagini. Iar aceste imagini nu aunt totdeauna
reproduceri ale unor emotiuni of ectiv incercate. S'ai relevat, buna-
oari, faptul ci cele mai inflicarate descrieri ale voluptitilor iubinii
se datoresc amantilor netericiti, cari nu le-au putut gusta in adevAr.
Jocul imaginatiei incepe astfel din momentul chiar in care incepe
procesul creatiei artiatice. Acest proces e insi lung §i, uneori cel
putin, foarte complicat, reclamand intervenirea energici i sustinuti
a celui ae.al treilea factor al complexului psihic de care vorbiam
mai sus, §i care este discernAmantul critic.
La originea procesului creator sta, cum am zis, emotia estetici.
Un aspect al naturii, o formA omeneascA, o situatie din viati produc
artistului o impresie neobicinuitA, care ia un colorit estetic. El simte
frumusete; luerurilor ce 1-au impresionat §i ar don s'o exprime.
Gandindu-se la modul cum ar putea-o face, o idee ii apare in minte,
care ii infitiraza in rezumat, condensatA oarecum inteo miniaturi,
opera de realizat. Acestei idei initiale, unice §i Inca nedesvoltate,
psihologii cari au studiat problema creatiei artistice, ca Th. Lipps
bunAoarA, i-au dat numele de «intuitie a totalititii». Pentru carac-
terizarea formelor ciudate pe care le poate lua, la inceput, aceasti
intuitie, esteticianii au recurs la mArturisirile artigtilor. S'a citat, de
pildi, adesea, scrisoarea dela 18 Martie 1796, in care Schiller ii
descria lui Goethe modul cum «lucra» el. «Conceptia mea n'are la
inceput un obiect limpede §i lAmurit; un asemenea object se con-
stituie pe urmi. 0 dispozitie muzicala a spiritului preceda forma-
rea lui §i face sA aparA in mintea mea ideea poetici». Curios este
cA muzicantii recurg la imagini analoage, de§i arta lor este emina-
1) Naturgeschichte der Seele, p. 203. Bleuler crede cä femeile, care sunt

mai subiective, "suferii mai mult de necesitatea acestei atitudini obiective, pe care
trebuie s'o ia, in artil.
www.dacoromanica.ro
134 &PARMA sI ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
mente succesiva, a§a incat ar parea imposibil ca o sonata sau o sim-

fonie sa se ccondenseze» intr'o intuitie unica, ce ar Ifia artistu-
hi, simultan, intreaga kr desfa§urare. Mozart sustinea totu§i ca ave-
dea» la inceput opera pe care o concepea ca intr'un «tablou» cu
parti simultane. 0 succesiune de idei formeaza de sigur §i continutul
unei poezii; dar, grape abstractiunii, o multiplicitate de intelesuri
particulare, ce nu se desfa§ura decat succesiv, poate fi gandita simul-
tan intr'o notiune mai generala. Cand e vorba de tonuri muzicale
insa, recursul la acest mecanism intelectual nu mai pare posibil. Si
totu§i, trebuie s consideram ea o realitate psihica ceea ce ne spun
arti§tii despre modul cum i§i concep, la origine, operele. Nu numai
Mozart, ci §1 Wagner, care era mult mai reflexiv, zicea de asemenea
ca, §i pentru el, punctul de plecare al creatiunii artistice il forma,
la fiecare data, o intuitie acondensata i comprimata» din care iera
apoi tot restul.
Pentru ca dintr'o asemenea intuitie iniia1 sa poata rezulta
intreaga complexitate, uneori foarte mare, a unei opere de arta, e
nevoie, se intelege, de o suma de operatii psihice, care nu mai pot
avea, fire§te, caracterul de insufletire spontana al emopunii estetice
primitive, care ian infatirrea unei munci reflectate, metodice sau
chiar technice. Aceste operatii, care pot ea fie foarte numeroase §i
a caror desfa§urare poate sä dureze vreme indelungati, se reduc la
dou5 categorii de capetenie. Unele izvorasc din jocul neintrerupt al
imaginapei, altele din intervenirea continua' a discernamantului cri-
tic. Intocmai ea in cazul copilukii pe care 1-am luat ca exemplu
atunci cand am examinat, schematic, actiunea celor trei factori ce
stau la baza tuturor formelor de activitate, artistul i§i inchipuie§te
mai intai, dupa arta pe care o cultiva, diferite posibilitati de rea-
lizare a intuitiei sale initiale; discernamantul critic le examineaza,
apoi, pe rand, inlaturä cu totul pe cele ce nu-i par potrivite §i re-
line, amendandu-le eventual, pe cele ce ar putea duce la scopul
urmarit.
In sfar§it, variatiile acestor doua categorii de operatii pot ex-
plica, in linii generale, deosebirile dintre arti§ti, in fiecare din prin-
cipalele domenii ale artei. Cand jocul imaginapei predoming, in
structura lor sufleteasca, iar discernamantul critic se arata putin ac-
tiv, arti§tii se disting mai mult prin bogatia, noutatea sau even-
tual -- ciudatenia fondului, decat prin desavar§irea formei. Cand
raportul dintre.aceste dona functiuni este invers, urmarea e, de obi-
ceiu, superioritatea formei asupra fondului. Un anumit echilibru al
www.dacoromanica.ro
DIRECTII DE ACTIVITATE SI CONDITII FIJNCTIONALE 135
kr, care, din nefericire, se poate numai presupune, nu §i determine

precis, duce la opere perfecte din ambele puncte de vedere.
V. Dar sä trecem, spre a nu lungi prea mult aoeasta analiza, la
a doua mare categorie de structuri sufletegti gi de activitati cores-
punzatoare, acelea ale oamenilor de gtiinta gi ale filosofilor. Am
zis mai sus ca, atunci cand in complexul celor trei factori de cape-
tenie ai vietii psihice predomina cel din urma, adica discernamantul
critic, iau nagtere mentalitatile gtiintifice sau filosofice. Punctul de
plecare insa al activitatilor respective il formeaza, §i in acest caz,
tot pornirile afective. Si e curios de constatat Ca ele stau, in acest
caz, In aceleagi raporturi cu instinctul conservarii gi cu interesele
legate de el, ca gi atunci cand produe atitudinea religioasa in fata
lumii gi a vietii. Si examinam, din acest punct de vedere, modul cum
a trebuit 8 ia nagtere, in evolutia sufleteasca a omenirii, acea ati-
tudine speciala in fata fenomenelor naturii, careia ii dam astazi nu-
mele de anentalitate
Am vazut ca nevoia de a-gi conserve existenta, in mijlocul fe-
nomenelor ostile ce le-o amenintau cateodata, precum gi de a-gi face
viata mai ugoara gi mai placuta, in mijlocul fenomenelor familiare
ce o inconjurau de obiceiu, a silit pe oamenii primitivi sa-gi inchi-
puiasca acele fenomene ca atarnand, deopotriva, de unele fiinte au-
pranaturale, a caror vointa putea fi influentata de anumite actiuni
ale lor, de acelea anume ce alcatuiau cultul religios, cu ritualul
lui amanuntit gi variat. Dela o vreme insa, gratie cliscernamantului
critic ce incepea sa se desvolte in structure lor sufleteasca, oamenii
au constatat, incetul cu incetul, ca realizarea dorintelor pe care le
aveau, fata de fenomenele naturii, nu sta nicidecum in legaturile,
pe care le presupuneau ei, cu indeplinirea cdatorillor» lor rituale.
Adesea, oricat de respectuogi gi cu oricata credinta se achitau de
acele datorii, nu ajungeau nicidecum la rezultatele dorite; iar alte
dati, chiar daca le lasau cu totul in parasire, aveau succese practice
la care nu se agteptau de loc. Si iata, dupa toate probabilitatile, cum
au trebuit sa se produca la inceput <experiençelea de acest fel. Oa-
menii primitivi erau, In imensa majoritate a cazuxilor, vanatori Ban
pastori. Regiunile in care vanau eau igi pagteau vitele, incetau re-
gulat, 'dela o vreme, de a le mai satisf ace nevaile. Vanatul devenea
rar sau disparea cu totul, iar pigunile nu mai puteau hrani turmele.
Rugaciunile pe care le adresau zeilor, jertfele pe care li le aduceau,
nu puteau schimba nimic, in aceasta privintä. Nu le ramanea atunci
oamenilor primitivi decat sa paraseasca; regiunile ce nu le mai pu.
www.dacoromanica.ro
teau batretinea viala §1 si se arze in altele, mai bogate in vanat §1

cu o vegeta-tie mai abundenti. Acolo insa, acela§a fenomen se produ-
cea, dupi un timp oaredare, din nou, ,na 'luck o noui deplasare
devenea inevitabita. i, in adeVar, populatiile primitive din timpu-
rile preistorice au fost, dupi cum ne-o aratil atatea §i atatea semne,
ea §i cele de astazi, de pe aceeagti treaptà de culturk nomade.
Observarile de acest fel au facut sa apara, dela o vreme, in
mintea exemplarelor celor mai inaintate ale acelei omeniri primi-
tive, ideea c schimbarile ce se produceau periodic in regiunile in
care traiau §i pe care nu le puteau inlitura, cu niciun chip, pe ci
religioase, trebuiau si fie independente de vointa zeilor, trebuiau se
aibä, cum zicem noi astazi, cauzele lor naturale. i in adeviir, nu
era nevoie de prea mari sfortari de gandire, pentrn ca oamenii pri-
mitivi si-§i dea seami c, vfinand mak mult timp §i frã nicio cru-
tare in acelea§i regiuni, nu numai c Clecimau animalele respective,
dar kimpiedicau sr, ,se reprodueä,ceea ce (lama in mod inevitabil
la disparitia bor. Acela§i lucru se intampla, fire§te, §i cu pàunile, pe
care iarba devenea din ce in ce mai rara, fie pentrudi turmele ce
pl§teau pe ele smulgeau uneori §i eadalcinele, provocand astfel dis-
paritia plantelor respective, fie pentruca', impiedicindmle ci ajungii
la maturitate e sa fad seminte, le opreau, prin aceasta chiar, re-
producerea.
Mai tirziu, la populatiile primitive ce au intrat, cu vremea, in
faza agricoli, observirile de acest fel s',au inmultit. Nu arareori, de§i
ii indeplineau cu sfintenie datorlile rituale, atunci cand. i§i semI-
nau eampurile, recoltele ierau slabe. Iar alte dà, cand, pentru di-
ferite motive, nu aduseser divinitçilor protectoare rugaciunile e
jertfele cuvenite, recoltele erau excelente. Oamenii ce traiau din
ag4icultur5 au putut astfel sa-§i dea seama, incetul cu incetul, ea.
valoama recoltelor nu manna de vointa zeilor, ci de buna alegere
a semintelor, de buna pregatire a terenului §i de udarea regulatii
a plantelor cu apa necesaia, sub forma stropitului artificial, ce putea
inlocui foarte bine, la nevoie, ploile naturale.
Incetul cu incetul a aparut adica in mintea oamenilor,--sa zicem
la inceputul civilizaiilor istorice, ideea cauzalifatii naturale.
odatã apäruti, aceasta idee §i--a intins, treptat, actiunea, depa§ind
domeniul familiar al nevoilor vietii practice, inrauntrul caruia luase
naoere. Oamenii au inceput adic sà caute cauzele naturale ale f e-
nomenelor chiar §i atunci cand n'aveau niciun interes practic s'o
faca". Mintea lor luase, incetul cu incetul, aceasfa deprindere, care a
www.dacoromanica.ro
DIRECTII DE ACTIVITATE $1 CONDITII FUNCTIONALE 137
devenit apoi temelia interesului teoretic pentru explicarea fenome-

nelor naturii, in general. Iar in cautarea cauzelor naturale, oamenii
au foot ajutati de ceea ce formase punctul de plecare al acestui in-
treg proces psihic, adica de discernamantul critic. In adevar, acest
discernamant, stabilind necontenit deosebiri gi asemanari intre lu-
crwri, ducea in chip firesc la clasificari.Eldeslantuia adica ceea ce
s'a numit ulterior amecanismul sistematizarih, prin care mintea
omeneasca igi organiza, treptat, cunogtintele dobfindite asupra luniii,
ordonandu-le. Faptul insa ca fenomenele ajungeau astfel a fi age-
zate in clase, dupa asemanarile gi deosebirile dintre ele, ugura con-
siderabil cautarea cauzelor ce le produceau. In adevar, la inceput,
experienta omeneasca era marginita gi lacunara. Oamenii nu putu-
sera Inca aduna observari cleat numai asupra catorva, a celor
mai familiare, din fenomenele naturii. i daca putusera, pe acea-
stä cale, sa intrevada cauzele acelora dintre fenomene ce le erau mai
apropiate, -- pentru celelalte, pentru care nu mai aveau la dispo-
zitie demule observari sau nu mai aveau niciuna, nu le ramana, la
inceput, decal calea comparatiilor gi analogiilor. Ei recurgeau adici
la ipoteza ca fenomenele ce se asemanau trebuiau sa aibà cauze ana-
loage. Aceastä ipoteza le-a inlesnit considerabil cautarea cauzelor,
(land o mai buni orientare cercetarilor, economisindu-le timpul gi
crutandu-le puterile. Iar aceasta inlesnire se intemeia, evident, pe
clasificarea necontenifa gi din ce in ce mai precisa a fenomenelor,
dupi aseminarile gi deosebirile lor, ce constituia, cum am zis,
mecanismul sistematizarii, deslantuit de activitatea discernamantului
critic.
Nu e anevoie de inteles ca, spre a da acestui proces psihic o
eficacitate deplina eau, cel putin, mai accentuata, trebuia sa inter-
viral, in desragurarea lui, gi jocul imaginatiei. Ipoteza ca fenomene
asemenea trebuie sa aiba cauze analoage nu era, singurg, de ajuns.
Pornind dela fenomenele ale caror cauze le cunogteau, oamenii tre-
buiau s'a-gi inchipuiasca*, sub o forma' oarecare, cauzele fenomenelor
pe care nu gi le puteau Inca explica, daci, firegte, cele din urma
se asem'anau cu cele dintii. Numai aceasta inchipuire putea si dea,
in adevar, cercefirilor de intreprins o orientare determinata, fa-
mânfind, firegte, ca experienta ea hotarasca, in ultima instanta, daci
ea era intemeiata sau nu. Daca rezultatul era negativ, oamenii igi
inchipuiau cauza cantata sub o alta forma gi igi orientau cercetarile
intl.'s) altä directie. Dar o asemenea orientare era totdeauna nece-
sari, fiindcal altfel straduintele cercetatorilor amenintau sa se im-
www.dacoromanica.ro
138 APAurru SI ORIENTAREA CUGETAILII FILOSOFICE
prktie in directii divergente §i contradictorii, sa devina adica

haotice.
Cel de-al doilea factor al complexului psihic, de care am
vorbit la inceput, adica jocul imaginatiei, a intervenit aga dar §i In
formarea mentalitatii §tiintifice. Nu insa, in acelmi chip in care in-
tervenise in formarea mentalitatii religioase sau in a celei artistice .
Si este important, din punctul de vedere ce ne preocupa, ca deo-
sebirea sa fie bine precizata. Cateva consideratii psihologice supli-
mentare sunt indispensabile, in acest scop.
Am zia ea, in formarea mentalitatii religioase sau in a celei
artistice, imaginatia a jucat un rol covar§itor. Ea a putut deslantui,
fara nicio piedica in primul cai §i fàrä prea multe restrictii In cel
de-al doilea, mecanismul ma numit al e:proiectiuniix.. lata, in
cateva cuvinte, in ce consta acest mecanism. Imaginile, de indata ce
sunt ceva mai vii §i mai colorate, tind &à se obiectiveze, sa ia adica
infati§area unor lucruri sau fenomene ale lnmii exterioare. Gratie
acestei tendinte, omul, cand nu intalne§te nicio piedica, proiec-
teaza in afara de el reprezentarile lui subjective §i umple cu ele
lumea obiectiva. A§a au luat na§tere, de sigur, la populatiile pri-
mitive din timpurile preistorice, spiritele, demonii §i zeii ce popu-
lau pentru ele intreaga natura. i tot aga iau na§tere, pentru artigti,
personagiile §i actiunile fictive, cu care i§i umplu operele. S'a rele-
vat de atatea ori faptul ca arti§tii <wad» literahnente dinaintea lor,
ca §i cum ar avea halucinaii, personagiile pe care §i le inchipuiesc,
le pot urmari actiunile §i 1e pot auzi cuvintele. S'a povestit, buns-
oara, despre Flaubert ca, atunci cand a zugravit simptomele otra-
virii cu arsenic a eroinei unuia din romanele sale, le-a §i simtit
atenuate, se intelege, dar totmi efectiv in el insmi; sensatiile la
care se gandia §i care nu erau decat imagini ale mintii sale, s'au
obiectivat» §i au devenit realitati sau aproape ale corpu-
lui &au.
Trebuie sa notam, totmi, o deosebire sa zicem de grad ia
moduli. Cum functioneaza mecanismul proieetiunii inlauntrul menta-
litatii religioase §i inlauntrul celei artisticel. Spirirtele, demonii sau
zeii pe care ii creeaza, in primul caz, acest mecanism, iau kc, in
mod firesc, dincolo de marginile experientei sensibile. Date le ace-
stei experiente nu pot astfel margini n'o puteau face la inceput
cel putin cu destula eficacitate desfkurarea mecanismului de
care e vorba. A§a se explica, bunaoara, formele monstruoase cu care
se infati§au zeii imaginatiei lipeite de orice control a vechilor Asi-
www.dacoromanica.ro
DIRECTII DE ACTIVITATE SI CONDITII TONCTIONALE 139
rieni sau a vechilor Egipteni. Inlauntrul mentalitatii artistice Insa,

mecanismul proiectiunii e supus unor ingradiri destul de serioase.
Personagiile i agiunile fictive pe care le creeaza imaginatia arti-
gtilor, trebuiei sa produca iluzia realitatii; altfel nu pot provoea
emotiunea estetica, la care tintesc autorii lor gi care constituie, in
definitiv, scopul ultim al artei. Arti§tii aunt astfel obligati sa tina
seam de datele experientei sensibile gi s lucreze sub controlul lor.
Figiunea artistica e adic siit sa-gi piece capul sub jugul unui cri-
teriu ce nu mai are aface cu imaginatia, ce-i este impus de discern.--
mantul critic, §i care nu poate fi decat acela al verosimilitktii.
In formarea mentalitatii tiinifice, mecanismul proieetiunii
n'a mai jucat, la inceput cel putin, usciun rol. In adevar, la ori-
ginea acestei mentalitkti au stat, am zis, uncle observari involuntare
asupra modului cum se deslagurau uncle fenomene, ce interesau
mai de aproape viata practica. In ce constau Irma' acele observari?
In constatarea, pura gi simpla, a unor anumite raporturi de succe-
siune, constante i invariabile, ale fenomenelor in chestie cu alte
fenomene, care le precedau totdeauna aparitia. Aici, imaginatia nu
mai avea ninaic de lieut. Era vorba numai de inregistrarea, purk
gi simpla, a unor realitati obiective. Mai tarziu, cand oamenii au
inceput s caute gi cauzele fenomenelor ce nu le erau familiare gi
cu privire la care n'aveau adunate observari suficiente, ei au recurs,
cum am zis, la analogii. Imaginatia a intrat atunci din nou in joc.
Oamenii au trebuit sa-gi inchipuie cauzele fenomenelor, de care
era vorba, prin analogic cu acelea ale fenomenelor cu care se ase-
manau, daca, firegte, le cunogteau mai bine. Dar, in cazurile de
acest fel, imaginatia intervenea fr s deslantuiasca mecanismul
proiegiunii. Cauzele pe care gi le inchipuiau, oamenii nu le proiec-
tau in afara gi nu le considerau Ca reale, numai fiindca gi le inchi-
puiau. Atata vreme cat eaperienta nu le confirma, ele ramaneau
simple inchipuiri subiective, menite numai s orienteze cercetarile
in directii determinate. Cand insa experienta ic confirma, ele de-
veneau realitkti obiective fiindca igi dovediau existenta ca atare, nu
in virtutea mecanismului proiectiunii.
totugi, aoest mecanism a reaparut, inlauntrul mentalitatii de
care vorbim, atunci cand cautarea cauzelor a parasit terenul, mo-
dest gi marginit, aT vigii practice, spre a se ridica pe planul supe-
rior al vigii teoretice, ale carei exigente gi aspiratii erau cu mult
mai mari. In adevar, mentalitatea pe care am numit-o stiintifice,
spre a o deosebi de cea religioasa gi de cea artistica, gi a carei apa-
www.dacoromanica.ro
I-4k am incercat s'o reconstituim, n'a produs la inceput, la popoa-

rele primitive, o §tiinta propriu zisi, cu o valoare teoretica gene-
ralà, ci numai o tehnica, cu o valoare practica restransa la conditiile
experientei lor marginite. Precum se §tie, popoarele primitive din
timpurile preistorice au avut,,--- cum au §i salbaticii de astazi, de
pe aceemi treapta de cultura, o tehnici destul de desvoltati. Ni-
meal n'ar putea rnsa afirma Ca oamenii preistorici au avut, cum
n'ar putea afirma ea au salbaticii de astazi, o §tiinta propriu
sisi. Iata ce trebuie sà intelegem prin aceasta deosebire. Consta-
tand, in experiente ce se repetau necontenit, Ca anumite fenomene,
ce ii interesau, nu se produceau deck in anumite conditii, oamenii
primitivi au ciutat mijloacele, mai mult san mai putin ingenioase,
de a realiza acele conditii, spre a putea provoca aparitia fenomene-
lor de care era vorba. Ace le mijloace constituiau, in complexul lor,
tehnica speciali a producerii fenomenelor in chestie. Aga bunioari,
oamenii primitivi observasera ca soarta recoltelor lor atarna, ca de
o conditie absoluta, de udarea regulata a plantelor. i fiindca ploile
nu le asigurau totdeauna realizarea acestei conditii, au cautat mij-
loace care sa le permiti s'o realizeze independent de cursul feno-
menelor meteorologice. A§a a luat na§tere tehnica iriga%iior, ce pare
a fi fost destul de desvoltatil la vechile popoare asiatice, dela ince-
putul timpurilor istorice. Dar acea tehnica primitiva nu implica o
tiiná corespunzatoare; ea nu se intemeia pe principii teoretice, cu
valoare generala, ci pe constatari practice, cu valoare particularà.
E earacteristic, din acest punct de vedere, faptul ca Egiptenii, la
eari arta de a masura pamantul, de a calcula suprafete, de a des-
lega, in general, probleme cantitative ale vietii materiale, luase, in
antichitate, desvoltarea ce impresionase atat de mult pe Herodot,
n'au avut totu§i o §tiinta matematica, in intelesul adevarat al cu-
vfintului. Platon fusese izbit de acest fapt §i il releivase, incidental,
in dialogul salt despre eLegi"). El se plangea, anume, ca oamenii in
general nu cauta intelepciunea ci abilitatea, cã adica nu se stra-
duiesc sa inteleaga lucrurile, ci se multumesc sa se foloseasca de ele,
spre a se imbogati. Bogatia insa i se parea ca era o dugmana a §tLin-
telor, fiindca ducea la servilitate, fiindca adica lega prea Inuit
gi prea strans pe oameni de viala practica. i cita ca exemplu pe
Egipteni §i pe Fenicieni, cari au avut un comer t. foarte desvoltat §i
au putut strange avutii marl, dar n'au avut o activitate teoretica
§i n'au putut intemeia §tiinte. Descoperirile papirologice din timpul
nostru ne-au incredintat ca vechiul filosof grec avea dreptate. Tex-
www.dacoromanica.ro
tele gasite xiu cuprindeau alteeva decat tsolutii concrete ale unor
probleme izolate, utile fiecare dinteun punct de vedere particular,
dar fàrà legatura intre ele»1). Lipseau insä ou totul demonstratiile
abstracte ale aoelor solutii concrete, demonstratii care ar fi tre-
buit, fireoe, sä se intemeieze pe principii generale, valabile pentru
toate cazurile de acela0 fel. Ace le solutii concrete nu se intemeiau
decat pe probele de fapt, care le aritau exactitatea, in cazurile par-
ticulare pentru care se gasisera. Egiptenii vechi au avut astfel nu-
mai o tehnica a calculului, compusa din tretete>> empirice, nu o §tiinta
a marimilor, compusa din principii rationale. i nu puteau sa aibi
o asemenea §tiinfa, fiindca nu ajunsesera inca sa separe numarul de
lucrurile numirate, nu-§i facusera dintr'insul tun obiect special de
reprezentare 0 nu-1 luasera ca baza a unui sistem de demonstratii
regulatex. 2). 0 §tiinta a marimilor n'a putut lua naoere decat la
Greci, la cari numarul a izbutit, in sfar§it, si se separe de lucrurile
numarate i sa ia, en Pythagora, o existenta independenti.
La Greci insa §tiinta, in general, cand a putut ea se ridice, ca
considerare teoretica a lucrurilor, deasupra tehnicei exclusiv prac-
tice, s'a constituit mai intai, daca se poate zice, ---. sub forma
filosofiei. E cert ca Greci au avut o filosofie, inainte de a avea o
tiinä propriu zisa. Nevoile teoretice ale mintii kr, care ii impin-
geau s caute explicarea fenomenelor independent de utilizarea lor
practica, 0-au gash satisfactia mai intai in filosofie. Pythagora el
insu0, pe care I-am cit at adineauri, era mai mult un filosof, sti-
panit de conceptia niistica a numarului 0 de rolul lui in Univers,
decat un matematician, in intelesul Oiintific al cuvantului, care sa-1
fi studiat pentru el insuO, cautand sa-i determine numai proprie-
tatile aritmetice. Este, in mice caz, un fapt istoric ce nu se poate
pune la indoiala, ca fiosofia a aparut la Greci inaintea oiintelor
propriu zise, care s'au confundat la inceput cu. ea 0 n'au ajuns de
cat treptat la o independenta relativa.
Acest fapt ne arati ca interesul pur teoretic al mintii ome-
ne§ti era la inceput prea slab pentru ca sa se poata exercita cu pri-
vire la fenomene izolate. El s'a exercitat mai intai cu privire la
totalitatea lor, adiei la Univers in general, §i a fost pus in mi§care
de indoelile pe care unii din oamenii cei mai desvoltati sufleteoe
incepeau s le aiba ou privire la explicarile religioase. Iar aceste-
1) Abel Rey, Coup d'oeil sur la mathématique egyptienne, in ,tRevue de-

synthèse historique), An. 1926.
2) L. Brunschvicg, Les etapes de la philosophic mathématique, p. 31.
www.dacoromanica.ro
142 APARITIA $1 ORIENTAREA CUGETIRII FILOSOFICE
indoeli au fost provocate mai intai de ceea ce interesa mai de aproa-

pe pe acei primi sceptici, adica de ordinea vietii omene§ti, care nu
ii se 'Area ea era ceea ce zeii ar fi trebuit s'o feed' sa fie. Ea era,
mai intai, plina de nedreptati. In lumea in care traiau, binele nu
era totdeauna rasplatit, raul nu era totdeauna pedepsit; ba chiar,
prin viclethe, ingelaciune i crima, ticlogii putea ajunge sa se bu-
cure de toate, pe cand cei buni, cinstiti gi drepti traiau in lipsa gi
in necazuri. Viata era, apoi, plina de suferinte inutile. Ea incepea
cu durerile fara rost, fiindca erau provocate de ceva ce trebuia sa
fie, pentru ca lumea sa existe, ale nagterii. Ea se continua cu chi-
nurile nenumaratelor boli de care era bantuita omenirea §1 cu ne-
norocirile, nu mai patin numeroase, ale razboaielor, ale cataclis-
melor fizice gi ale accidentelor. Ea se sfargea cu marea amaraciune
a neputintelor batranetii, mai grea gi mai apasatoare decdt toate
celelalte tristeti, care erau, cel puçin, vremelnice. Caci batranetea
facea din eroul de care se cutremurau armatele dugmane, din poetul
ce fermeca multumile, din inteleptul ce le umplea de admiratie, nigte
sdrente netrebnice, carora nu le mai ramanea decat perspective pu-
treziciunii finale, gi mai desgustatoare Inca. Indiferenta zeilor fata
de valoarea etica a oamenilor, precum gi, mai ales, feta de soarta
br atat de putin muhumitoare, a provocat mai intai descurajarea,
apoi revolta gi in sfargit indoiala spiritelor mai reflexive, cam
incepeau sa fie, tocmai, acelea ale Grecior din veacul al WI-lea
dinainte de Cristos. Acest scepticism de origine etica se poate urmari
fàrã greutate in literature poetica a timpului.
Alte indoieli s'au ridicat cu vremea, pe alte ci gi din alte
cauze. In conceptia religioasa a naturii, zeii aveau menirea sa ex-
plice producerea fenomenelor ce impresionau In deosebi pe oameni.
Dar, incetul cu incetul, mintea lor a simtit nevoia sati explice gi
existenta zeilor. Daca fenomenele iau nagtere prin puterea lor di-
vina, cum a hiat nagtere aceasta putere insa§i? Iar aceasta intre-
bare fireasca ridica problema originei zeilor. De ad, incercarile
eteogonice» pe care le intalnim in literatura greaca primitiva gi
care au inceput de sigur, ca legende, cu mult inainte de Hesiod.
In acele incercari, cei ce intreprindeau sà explice nagterea zeilor
puneau la originea lor Haosul, adica, dupa etimologia cea mai
probabila a acestui cuvant grec, spatiul gol. La inceput, &and nu
exista Inca nimic, nici lumea, nici mill .cari au intocmit-o,
nu putea sa existe, pentru mintea cugetatorului grec de pe acea
-vreme, decal spatiul gol in care urmau 8 a se ageze toate cele ce
www.dacoromanica.ro
aveau sa ia fiinà. Oricat de marginita era insa la inceput cunoa-

steréa naturii fizice, ea cuprindea totu§i indicaii destul de limpezi
cu privire la ceea ce numim astazi indestructibilitatea materiei.
Oamenii primitivi au trebuit sä observe de timpuriu Ca moartea §1
descompunerea corpurilor organice, ca si distrugerea, arderea sau
sfaramarea corpurilor anorganice, nu implicau nicidecmn dispa-
ritia znateriei ce le alcatuia; numai forma lor pierea; substanta lor
rimanea in fiinta si putea sa ia forme noua. De aci credinta ca nici
un corp nu se poate preface in nimic, §i c, deci, nici nu poate
iesi din nimic. Cum ar fi putut dar sä iasa materia ce alcatuia lu-
mea, cu toate cele ce se cuprindeau intr'insa, din spatiul gol pri-
mitiv, adica, la urma =Bei, din nimic? Materia din univers
trebuia sa fie vecinica; numai formele nu §i substanta ei se
puteau schimba. Caracteristic era, in orice caz, ca cea dintai pro-
blema pe care si-a pus-o cugetarea filosofica, la Grecii vechi, a fost
aceea a materiei primordiale din care a iesit lumea. Thales, Anaxi-
mandru, Anaximene, Heraelit au incercat pe rand sa-§i explice lumea
ca provenlind din apa, din aer, din foc sau dinteo substanfa nede-
terminata, ce nu semana cu nicinna din formele ei cunoscute.
Filosofia a kat dar na§tere, la inceput, cu menirea 8a explice
lumea in general. Ea urma, e drept, alie cai decat religia, inter-
zicandu-si sa recurga la cauze supranaturale. Ea i§i propunea, la
inceput cel putin, sa se foloseasca numai de cauzele naturale, cu
care experienta omeneasca, sedusa de utilitatea lor practica, se de-
prinsese sA conteze §i a caror actiune voia s'o intinda pretutindeni.
Dar scopul ei ramanea, ca §1 acela al religiei, sa explice Universul
intreg, ca un tot unitar. Gratic acestui fapt, al doilea factor al com-
plexului psihic, ce am zis ca stä la temelia tuturor formelor de ac-
tivitate omeneasca, a reintrat in drepturile lui. Imaginatia, care
am vazut ca fusese mai mult sau mai putin lasata in paräsire, in
formarea mentalitatii pe care ,am numit-o stiintifica, §i-a reluat
activitatea, si mecanismul proiectiunii a inceput s lucreze din
nou. In adevar, cand cauta sa explice, in mod natural, vastul tot
cosmic, filosofia nu mai avea la dispozitie constatari de fapt, ca
cele ce-§i dovedisera utilitatea in explicarea fenomenelor izolate,
a putinelor dintre acele fenomene ce se cuno§teau, pe atunci, mai
bine. Ea recurgea dar, cum am vazut mai sus ca facea si pentru
fenomenele izolate asupra carora n'avea date directe, la principliul
analogiilor. Cand era vorba insa de o aplicare atat de intinsa a
www.dacoromanica.ro
144 APARITIA SI ORLENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
acestui principiu, ca cea care trebuia sa duca dela cateva fenomene

particulare la totalitatea fenomenelor din naturk imaginatia, nu
numai Ca trebuia neaparat sa interving, dar capita un rol covar-
§itor. Nu e dar de mirare ea, odata cu ea, a reintrat in actiune §i
mecanismul proiectiunii.
Am vazut mai sus, in treacat fire§te, un prim efect al acestei
actiuni, cand am mentionat conceptia emistica>> a Ilia Pythagora, cu
privire la rolul numarului In univers. Cu el, am zis, numarul s'a
separat pentru prima oara poate la Greci de lucrurile numa-
rate. S'a separat, evident, printr'un proms de abstractiune. Lucru-
rile numarate erau obiecte concrete; numirul, ca entitate psihica
deosebita de perceptiile sau de reprezentarile lor, era o notiune
abstracta. Ca atare, numarul n'avea deck o existenta subiectiva;
el exista adica numai in mintea filosofului care il concepuse. lana-
ginatia lui Ins, grape mecanismuluti proiectiunii, i-a dart o exis-
tench' obieclivi, facand dinteinsui esenta lucrurilor §i principiul
generator al universului. Un exemplu analog gasim in filosofia lui
Platon. Sofitii sustineau, cu arta retorica atat de pretuita pe vremea
ce a vazut succesele lor fara precedent, ca nu existau adevaruri ge-
nerale, valabile pentru toti oamenii deopotrivii, ci numai pareri
individuale, valabile doar pentru cei ce le aveau. Iar principalul
lor argument era ca oamenii nu puteau cunoa§te lumea deck cu
simturile, care nu le-o aritau la toti sub acelea§i aspecte. Impo-
triva acestui scepticism, ce e drept relativ, dar care i se 'Area totu§i
primejdios din punct de vedere etric, Socrat a dovedit ca, pe deasu-
pra perceptiilor particulare, ce variaza de sigur dela un om la altul,
se ridica notiunile generale, ce raman acelea§i la toil oamenii. Cad
ele cuprind numai ceea ce este comun, in toate perceptiile privi-
toare la acelea§i categorii de lucruri, §i exista prin urmare deopo-
trivi in toate. Modul cum incredinta Socrat pe asculeitorii sai de
existenta notiunilor, precum §1 modul cum ii ajuta sa le descopere
ei in§i§i, ne arata, destul de limpede, ca nu era vorba, in mintea
lui, decat de procesul, ce ne-a devenit, de atunci incoace, atat de
familiar, al abstractiunii. Rezultatele acestui proces, adica no-
tiunile, conceptele sau ideile, noi le consideram astazi, cum le
considera, dupa toate probabiitäile, §1 Socrat insu§i, ca fiind stari
de con§tiinta ce au, e drept, o valoare obiectivi, intru cat sunt ace-
lea§i la toti oamenii, dar n'au, in schimb, deck o existenti subieo-
tiva, intru cat nu se gasesc deck in mintea oamenilor ce le gin-
desc, nu in afara i independent de ei, in natura, unde experienta
www.dacoromanica.ro
nu ne arata decat lucruri particulare. Cu unii insa din urmmii lui

Socrat, starile de con§tiiata de care e vorba au ajuns a fi conside-
rate ca realitati obiective. Asupra acestui punct trebuie s ne oprim
un moment, fiindca poate ilustra, nu numai foarte bine, dar ii
destul de documentat, mecanismul psihic la care ne referim.
In «Metafizican sa, Aristot zicea ca ceea ce se poate atribui cu
drept cuvant liii Socrat, care, precum se §tie, n'a lasat nimic
seris, stint rationamentele inductive, care duc la concepte, §i de-
finipile, care le explica. Si adaoga ca, pentru Socrat, conceptele §i
definitiile nu erau existente deosebite; numai dupa el, Platon §1
adeptii lui le-au separat, dand celor dintai numele de «idei». Dupa
Aristot aga dar, conceptele nu existau, pentru Socrat, decat intru
cat erau gandite, definiçiile ne fiMd ahceva decat gandirea br
<<explicitan clara §i completa. Cand Platon le-a atribuit o exis-
tenta «deosebita» de aceea a definitiilor, le-a daruit o existenta in-
dependenta de gandire, adica, in definitiv, o realitate de sine sta..
tatoare. i 'n adevar, aga concepea Platon «ideile», ca realitati objec-
tive ce determinau, nu nurnai formarea lucrurilor ce alcatuiesc lu-
mea pe care o percepem cu simturile, dar §i formarea notiunilor
noastre despre ele, pe calea reminiscemei. Cum a fost posibila MBA
aceasta surprinzatoare evolmie a cugetarii filosofice grece§ti?
Platon ne-a indicat el insmi calea, in doua din dialogurile
sale, in «Menonn §i in «Fedon». In cel din urma, bunaoara, pune
pe Socrat ea reflecteze asupra afirmarii lui Anaxagora ca inteli-
genta a fost principiul ordonator §i cauza tuturor lucrurilor. Filoso-
ful condanmat la moarte, care mtepta, in inchisoare, sä i se aducii
cupa cu otrava, discutand cu ucenicii si, aproba, se imelege, pa-
rerea lui Anaxagora, dar se mira ci nu se folosea nicidecum de ea
in explicarea fenomenelor particulare. Cand era vorba, de pilda,
de forma pamantului sau de mirarile stelelor, inteligenta nu mai
servea la nimic; cauzele ce trebuiau sa explice totul erau apa, aerul,
eterul. Ce e drept, zicea Socrat, aceste cauze au asupra inteligeMei
superioritatea c, intru cat le percepem cu simturile, ne incredin-
tam mai u§or de realitatea lor. De unde nu urmeaza, insä, ca §i pu-
terea lor de a ne explica lucrurile este superioara. Daca ar fi ma,
ar trebui ca, dupa exemplul lui Anaxagora, sà ne explicam faptul
ca Socrat se gase§te Inca, in acest moment, in inchisoare P a§teaptA
in lini§te otrava menita sa-i puna eapat vigil, nu prin ceea ce nu
se vede, adica prin hotarirea luata de ratiunea lui de a nu fugi, ma
cum il indemnau prietenii caH pregatisera totul, fiindca un ce-
10
www.dacoromanica.ro
146 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARII FELOSOFICE
tatean trebuie sa se supuna legilor tarii lui §i sentintelor pronuntate

in numele kr, ci prin ceva care se vede, prin anumite particu-
1arita4i corporale, prin faptul poate cä e scurt §i gros sau ca are
capul mare §i nasul earn. Filosoful ajunge astfel la concluzia ca
cLea ce nu se vede ne permite, de multe ori, sa ne explicam mai
bine lucrurile decat ceea ce se vede. Intrebarea ce se pune insa mai
departe este: cum putem sa descoperim ceea ce nu se vede, &and mi
mai e vorba de noi Inine, and e vorba de lucruri deosebite §i inde-
pendente de noi, inlauntrul carora nu putem patrunde, ca sa ne
dam seama de ceea ee se petrece intrinsele, aga cum ne dam seama
de ceea ce se petrece in nal in§ine?
Raspunsul pe care il d Platon, prin gura lui Socrat, la
aceasta intrebare, este caracteristic pentru mecanismul psihic pe
care voim sad punem in evidenta. In primul din cele doua dialo-
guri, pe care le-am mentionat adineauri, in «Menon>>, Platon zisese
ca trebue sa ne explicam existenta lucrurilor prin ceea ce le creaza
posibilitatea, adica prin conditiile de care atarna. In acest scop,
cand voim sa intelegem un lucru ce ne intereseaza, trebuie s sta-
bilim mai intai, printeo ipoteza, conditia care il face posibil, §i sa
deducem apoi realitatea acelei conditii din valoarea ei logica,
din raportul de conseeventa adica a doua propozitii, privitoare la
conditia In chestie §i la ceea ce rezulta dintrinsa, cu necesitate, ca
lucru conditionat. Conditia de care e vorba, insa, nu e o data a ex-
perientei; daca ar fi ma, n'ar mai fi nevoie s'o stabilim printeo
ipoteza. Ea nu ne este adica data de simturi, gi, ca s'o putem stabili,
in acest mod, trebuie mai intai sä ne-o inchipuim. Iar dupa actul
de imaginatie care o creeaza, ea entitate subiectiva, urmeaza meca-
nismul proiectiunii care o transforma intr'o realitate obiectiva. In
Fedon», metoda din Ofenons se desfagura in acelagi mod. Ca sa
putem deslega problemele ce se pun cu privire la lucruri in ge-
neral, nu numai la cele morale, ci §i la cele fizice, trebuie, zice
Socrat, sa lasam la o parte ceea ce vedem sau ceea ce ne dau celelalte
e imturi, §i sa cautam o formula ipotetica, capabilä sä constituie
solutia dorita. Daca ne convingem ca formula pe care am stabilit-o,
prin ipoteza, are aceasta putere, atunci trebuie sã consideram ca
adevarat ceea ce se acorda cu ea, §i ca fals ceea ce o contrazice. Cand
e vorba de explicarea lucrurilor, in general, formula la care trebuie
ail ne oprim este, ca exista o lume de realitati inteligibile, care
aunt modelele lucrurilor sensibile. Ace le realitati inteligibile stint
Ideile. Trebuie sa admitem bunaoara ca exista, sub forma unei Idei,
www.dacoromanica.ro
un «Frumos in sine», care e modelul perfect, incomparabil §i etern,

al tuturor lucrurilor pe care le numim frumoase. In lumea noas-
tra, frumusetea imperfecta, coruptibila §i trecatoare, a lucrurilor
sensibile ce ne inconjoara, atarni de gradul «participarii» kr la
Ideea inteligibila a Frumosului in sine.
'VI. Am zis c filosofia greaca ingloba, la inceput, toate cate-
goriile de explicari ale fenomenelor particulare ce aveau sa con-
stituie mai tarziu diferitele §tiinte. Nu mai incape indoiall ea in
acele prime explicari «§tiintifice» care nu meritau acest nume
decat fiindca nu mai erau religioase imaginatia §1, cu ea,
mecanismul proiectiunii au jucat un rol covargitor. Ca sa ne dam
bine seama de ceea ce erau, ca atare, §tiintele dilosofice» dela ince-
put §i de enorma distanta care le separa de §tiintele propriu zise
de astazi, e de ajuns sa aruncam o privire asupra celei dintai forme
pe care a luat-o astronomia inlauntml §coalei din Milet, cu Anaxi-
mandru. Ca §tiinta «pozitiva» a corpurior cere§ti, astronomia de
astazi cauta sa stabileasea ce sunt acele corpuri §i cum se mi§ca ele,
pe baza observarii kr directe cu diferitele instrumente de care
poate dispune. Modul cum au luat na§tere ele formeaza o problema
speciala, de astrofizica §i de mecanica, ce nu se poate rezolva decat
prin ipoteze, pe care astronomia propriu zisa le lasa la o parte.
Scopul ei, in adevar, este numai sa determine structura actuala a
universului; caci numai aceasta structura este accesibila observarii,
fara de care §tiintele pozitive nu pot face niciun pas. Filosofii
§coalei din Milet Irma, cand §i-au pus, id veacul al VI-lea dinainte
de Cristos, intrebarea ce erau corpurile cere§ti §i au cautat o ex-
plicare «naturalax a existentei lor, n'aveau la dispozitie niciun ma-
terial de observari pozitive asupra-le, in intelesul de astazi al acestui
cuvant. Ei au fost astfel siliti sa incerce sa-§i inchipuiasca, mai
intai, cum au putut sa ia na§tere ele, ingloband aceasta problema
particulara In problema generala a originei lumii intregi. A lumii
«noastre», se intelege, singura pe care o cuno§teau §i singura care
Ii interesa. Cad Anaximandru, la parerile caruia ne referim acum,
credea ca exista mai multe lumi, nenumarate alte Jumi, ce
apar §i dispar necontenit, ie§ind din §1 intorcandu-se in sanul unei
substante cosmice infinite, care era fairnosul eau cirretpov. Theo-
phrast, cel dintaiu istoric grec al filosofiei grece§ti, ne-a raportat,
tkpa izvoare autentice, modul cum credea Anaximandru cä a luat
na§tere lmnea noastra. La inceput, a ie§it, prin separare, din masa
nedeterminati a substantei infinite 0. eterne, ceva care putea sa
www.dacoromanica.ro
148 APA1UTIA SI ORIENTAREA CUGETARII FILO$OFICE
desparta caldura de raceala. S'a format atunci o sfera de flacari,

fierbinti gi uscate, care a inchis inlauntrul ei o masa de materie
umeda i rece. Exercitanduli actiunea asupra acestei mase inte-
rioare, care nu putea fi decat o imensa panza de apa, caldura sferei
exterioare a evaporat o bunk' parte dintr'insa. Ridicandu-se cu pu-
tere in sus, aburii ce au luat nagtere astfel gi cari au alcatuit aerul,
au spart sfera exterioara de foc, impartind-o in inele, ce s'au depar-
tat mai muh sau mai putin, atat de masa interioara pe care o inva-
luia sfera primitiva, cat i unele de altele. Liniile mari ale lumii au
inceput a se lamuri atunci. Inlauntru, evaporarea unei mari parti
din apa dela inceput a dat nagtere uscatului sau pamantului, care
a ocupat, ca mai greu, centrul lumii oe se constituia. Pe suprafata
lui a ramas insa o parte insemnati din apa inilialä. In jurul lui s'a
intins panza de aburi sau de aer, pe atunci era tot una, care
a indepartat la inceput sfera de flacari de continutul ei interior
gi a divizat-o in acelagi timp in inele. Cel mai departat din acele
inele era cel al soarelui. El era compus firegte din ceea ce consti-
tuia principiul caldurii gi al lurninii adica din foc. Dar era
inväluit intr'o teaci groasa de aburi care il faceau invizibil, afara
de un punct, pe uncle focul «rasufla» scotand flacari, punct care,
fiMd singurul care se vedea, alcatuia soarele experientei vulgare.
Inelul solar rotindu-se in jurul pamantului, punctul pe uncle rasufla
focul lui interior se deplasa pe cer, luand astfel infatigarea migcarii
zilnice a soarelui, dela rasarit la apus. Al doilea din inelele, in care
s'a impartit la inceput sfera primitiva de flacari, era acela al lunii.
Structura lui era aceeagi ea a celui dintaiu, de care nu se deosebia
decfit prin dimensiunile lui, mai reduse, gi prin distanta lui, mai
mica, de pamant. Infatigarea lunii, ca un glob, nu ca un cerc, gi
migcarea ei pe cer, dela rasarit la apus, se explicau in acelagi mod
ca acelea ale soarelui. Iar dazele» lunii se explicau prin faptul Ca
deschizatura inelului respectiv, prin care «rasufla» focul lui inte-
rior, se marea gi se micgora, periodic, prin ingramadirea gi inde-
pärtarea regulata a vaporilor ce alcatuiau teaca lui opaca. In acelagi
mod, prin «astuparea» momentana a deschizaturilor de rasuflare
a focului, din inelele lor, se explicau gi eclipsele, de soare gi de
luna. In sfargit, al treilea Mel era acela al stelelor. De aceeagi natura
cu celelalte doua, el era cel mai mic gi cel mai apropiat de pamant.
El trebuia sà alba insa, degi textele n'o spuneau lamurit, mai
multe deschizaturi de rasuflare a focului sau interior, foarte
multe chiar, de vreme ce stelele stint atat de numeroase. Iar mit.
www.dacoromanica.ro
carea lor pe cer, dela rasarit la apus, se explica in acela§i chip ca

acelea ale soarelui §i lunii.
Iata «astronomia>> primitiva, din veacul al VI-lea dinainte de
Cristos, a§a cum o gasim inglobata in filosofia timpului. Ea era,
evident, un produs al inchipuirii §i al mecanismului proiectiunii.
Fornind dela cele cateva date ale experientei vulgare, care ii ara-
tau ea soarele raspandea caldura §i lumina, cä luna era mai mica
cleat soarele, nu raspandea caldura §i numai putina lumina, ca., in
sfar§it, stelele erau foarte mici, n'aveau nicio caldura §1 o lnminá
foarte slaba, §i ca toate se invarteau in jurul pamantului in acela§i
sens, imaginatia lui Anaximandru s'a pus in mirare, construind
o explicare cprin cauze naturale» a acestor fenomene. Caldura §i
lumina se aratau, pe pamant, produse numai de foc; caldura i lu-
mina soarelui trebuiau s aiba aceeagi origine. Un foc slab, mai ales
daca era departe, nu mai dedea decat lumina, Meg caldura; lumina
lira* caldura a lunei §i a stelelor trebuia sa fie de aceeagi natura.
Dar focul, pe pamant, era produs de arderea unui combustibil ti
nu tinea cleat atat cat dura arderea. Ce producea focul din cer,
al soarelui, al lunii, al stelelor, §i ce II intretinea vecinic?
Ipoteza unei arderi parea inadmisibila; trebuia s existe acolo «prin.
cipiub> insu§i al arderii, ceea ce creea adica pururea efectele ei cu-
noscute, caldura §i lumina. i acel principiu, de unde venea? 0 ipo-
teza mai generala, privitoare la originea lucrurilor lmnii adica,
in definitiv, a lumii Insi, se arata indispensabila. A§a a luat
na§tere ipoteza «separarii» initiale, din masa nediferentiata a sub-
stantei primitive, infinite §i eterne, a unui aducrux. cum zicea
textul lui Theopbrast «capabil sa produca caldul §1 recelex
Iar desfa§urarea ulterioari a procesului cosmogonic trebuia s duel
la constituirea «cercurilorx de foc, fara de care nu se puteau explica
mirarile regulate ale corpurilor cere§ti, a soarelui mai intai,
care aparea in fiecare zi la rasarit §i disparea la apus, pentru ca
ea apara §i s a. dispara din nou, a doua zi, in acelea§i puncte. El
parea, astfel, a se invarti in jurul pamantului. 0 asemenea invar-
tire insa era o mirare circulara, iar mirarea circulari, in general,
era mirarea cercurilor cunoscute din experienta, a rotilor buna-
oara. Un punct de pe marginea unei roti se invartea in jurul osiei
nemirate, intocmai ca soarele in jurul parnantului. De aci, ideea
ca soarele pe care il vedeau oamenii era un punct, cald §i luminos,
facand parte dinteun cerc de foc, a carui caldura §i a carui lumina,
www.dacoromanica.ro
150 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARII FELOSOFICE
pentru motivele pe care le-am aratat adineauri, nu se puteau per-

cepe cu sinnurile in restul lui.
Iata cum a luat nagtere ateoria» adica aseria» de ima-
gini, ce alcatuiau ipoteza cosraogonica i, printrInsa, astronomia lui
Anaximandru. Ace le imagini existau, evident, in mintea lui, care
le crease: ele erau realitati sufletegti, subjective. Mecanismul pro-
ieciunii insä, intervenind, ca de obiceiu,le-a aruncat departe foar-
te departe de el, in timp gi spatiu, transforrnandu-le in realitati
materiale, obiective. Anaximandru gi, cu el, multi din contimporanii
säi credeau, cu tarie, ca ceea ce Ii inchipuiau ei a fost, in adevar,
procesul dizic» prin care a luat nagtere lumea.
Nu mai incape indoiala ca, dela aceasta prima forma pe care
a Iuat-o astronomia In launtrul gcoalei din Milet, ca §tiinçä «filoso-
ficaN 'Ana la forma sub care ni se infAliraza astazi, ca gtiintá
cpozitiva,), distanta este enorma. Si este evident ca generatiile de
astronomi ce s'au succedat in acest lung interval de timp nu s'au
putut indrepta catre rezultatele, cu care ne mandrim astazi, decat
prin reducerea treptata a rolului imaginatiei gi a mecanismului
proiectiunii, In explicarea fenomenelor ceregti. Dela Renagtere in-
coace mai ales, ei gi-au impus cu strictete obligatia si se intemeieze
exclusiv, In explicarea acestor fenomene, pe observarea lor directa,
cu toate mijloacele pe care progresele celorlalte gtiinte ale naturii
II le puneau la dispozitie. Iar in examinarea, clasarea i prelucrarea
materialului, din ce In ce mai intins gi mai complex, al observa-
zilor ce se faceau, efectiv, asupra fenomenelor ceregti, discerna-
mantul critic, impreuna cu mecanismul sistematizarii, jucau un rol
din ce in ce mai mare gi mai esential.
VII. Cand mai toate gtiintele, pe care le ingloba la inceput,
s'au separat definitiv de ea, filosofia s'a vazut redusä, din ce in ce
mai malt, la rolul ei adevarat, care nu era de a explica fenomenele
particulare, ci nurnai de a formula ipoteze cu privire la totalitatea
lor, din diferitele puncte de vedere din care putea fi consi-
derata. Potrivit cu acest rol, ce i se impunea din ce in ce mai
staruitor, se parea ca, in activitatea celor ce i se consacrau, imagi-
natia i mecanismul proiectiunii puteau continua sa aiba vechia
actiune precumpanitoare. Caci era evident ca, daca cu privire la
fenomenele particulare observarile pozitive se acumulau necontenit
0. luau o importanta din ce in ce mai mare, nu era nicidecum tot
aga, atunci cand era vorba de totalitatea lor. Ce observäri se puteau
aduna, bunk'oara, cu privire la originea acestei totalitati sau cu pri-
www.dacoromanica.ro
DIRECTII DE ACTIVITATE SI CONDUIT FUNCTIONALE 151
vire la scopul ei? Evident, niciuna. Se 'Area dar ca, in aceste pri-
vino cel pulin, imaginatia ramânea suverani gi mecanismul proiec-
tiunii se putea desa§ura neimpiedicat. Experienta insä a dovedit
ea nu era nicidecum aga. Inca dela inceput, ipotezele ce se fa-
cusera, la aurora filosofiei grecegti, de care diziologii» ionieni,
cu privire la originea lumii sau, cu Heraclit, la vecinica ei aleve-
nire», se lovisera de exigentele cugetarii logice. Opuse mai intii de
eleati indráznetelor speculatii cosmologice de pina atunci, aceste
exigente n'au mai incetat apoi si intervina, mai la fiecare pas, in
evolutia ulterioara a filosofiei grecegti. Metoda rationalá gi critica,
pe care a inaugurat-o Parmenide, a devenit punctul de plecare al
intregei dialectice filosofice a lumii vechi.
Opozitia exigentelor subiective ale cugetirii logice, care mar-
ginea, mai mult sau mai putin, jocul imaginatiei i desfagurarea
mecanismului proiectiunii, a fost urmata apoi, mai tirziu, de opo-
zitia datelor obiective ale experientei, care lucra, cu gi mai multi
energie, in aceeagi directie. Am zis: cu gi mai multi energie. 5i 'n
adevir, daci argumentelor logice, data fiind natura lor abstracti,
li se putea raspunde la rigoare cu contra-argumente sau eel putin
cu distinctii gi subtilitati, care salvau uneori unele aparente, in
schimb, faptele concrete, pe care le stabilea observarea din ce
in ce mai intinsa gi mai amanuntita a fenomenelor naturii, aveau
o evidenta brutala careia nu i se putea rezista cu aceeagi uguring.
Dar am zis ca, cu privire la problemele totalitatii fenomene-
lor, de care se ocupa filosofia i dintre care cele mai insemnate
erau cele privitoare la originea gi la scopul universului, nu se pu-
teau aduna observari de fapt. In mod direct, firegte ca nu. Originea
universului se pierdea in trecut, iar scopul lui se adincea in viitor,
la departari atat de mari, incat orice idee de observare se infktiga
dela sine ca absurda. Cu toate acestea, ipotezele ce se faceau in
aceste privinte se intemeiau pe considerarea structurii universului,
care era observabila. Aga bunaoara, ipoteza lui Anaxagora, ca la
nagterea lumii a prezidat un principiu inteligent, se intemeia pe
constatarea ca ea nu era un haos de fenomene lipsite de origice
ordine, ca Inteinsa domnia o armonie ce nu se putea explica altfel.
Ian Socrat a adaogat apoi ca un asemenea principiu a trebuit sa
urmareasca un scop vrednic de inteligenta lui gi care nu putea fi
decal binele. Structura universului insa, careia i se atribuia aseme-
nea caractere, se putea, evident, observa. i daca observarea ei era,
incontestabil, foarte anevoioasa gi la inceput tot atat de nesigura,
www.dacoromanica.ro
152 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARII FTLOSOFICE
incetul cu incetul insa, cu imbunatatirea metodelor §i, mai ales,

cu nascocirea atator §i atator instrumente, care au marit enorm pu-
terile simturilor omene§tiC §i le-au dat o precizie din ce in ce mai
mare, progresele ei au ajuns s uimeascrt chiar §i pe cei mai nein-
crezatori.
Aceste progrese au dat necontenit la iveala fapte, care con-
trazioeau, mai mult sau mai pit/in, ipotezele filosofice. Au fost chiar
cazuri, in evolutia intelectuala a omenirii, cand s'au produs con-
flicte violente intre speculatiile abstracte ale filosofior §i consta-
tarile concrete ale oamenilor de §tiinta. Unele din cazurile de acest
fel au devenit celebre, nu atat prin insemnatatea kr, cat prin sgo-
motul pe care 1-au facut, §i au ajuns a fi citate ca exemple cla-
sice. A§a a fost conflictul dintre Cremonini §i Galilei. Cel dintaiu,
un reprezentant ilustru al peripatetismului «liberal», sustinea Inca,
la inceputul veacului al XVII-lea, parerile lui Aristot asupra struc-
turii universului. Partea cea mai vulnerabila insi a acelor pareri de-
venise, in timpul de care vorbim, cea privitoare la constitutia §i la
forma corpurilor cere§ti. Dupi comentatorii arabi ai vechiului fi-
losof grec, ace1e corpuri erau alcatuite dintr'o substanta speeiala,
mai subtilii, mai calda §i mai luminoasä decat cele patra elemente
cunoscute din lumea «sublunara», pamantul, apa, aerul §i focul.
Iar forma kr, potrivit cu desavar§irea oe trebuia sa domneasca in
regiunile « de sus», nu putea fi deck aceea a unor sfere perfecte.
Aceste idei le sustinea Cremonini intr'o aerie de lucrari ca «Dispu-
tatio de coelo», din 1613, «Apologia dictorum Aristotelis de via
lactea et facie Lunae», din 1614, §i «Apologia dictorum Aristotelis
de quinta coeli substantia», din 1616. Tot pe atunci insa traia §i lucra,
tot la Universitatea din Padua, un reprezentant ilustru al nouilor
conceptii §tiintifice §i in deosebi al nouei astronomii, care era
Galli lei. Cu luneta pe care o construise, el arata, oricui voia sa
le vada mai bine, ca corpurile cere§ti erau departe de a avea cons-
titutia §i forma pe care §i le inchipuiau filosofii peripatetici. Luna
bunaoarä, care se vedea mai bine ca toate, era un corp solid, lipsit
de caldura §i luminà proprie, §i cu o suprafaca foarte neregulata,
plina de munti Ina1i i de vai adanci, intocmai ca aceea a paman-
tului. Ceea ce a impresionat pe contimporani, in aceasta contro-
versa, §i ceea ce a facut-o celebra, a fost refuzul indaratnic al lui
Cremonini de a eutiliza» luneta lui Gall lei, atilt in chestia lunei,
cat §i in chestia satelitilor lui Jupiter. Acest refuz constituia o ne-
gare a evidentei i da un colorit comic tragediei suflete§ti a bitra-
www.dacoromanica.ro
DIRECTIL DE ACTIVITATE SI CONDITII FUNCTIONALE 153
nului peripatetic, care vedea risturnate, inainte de a fi inchis ochii,

ideile pe care le sustinuse o viaca intreaga §i pe care simiza ca nu
le mai putea apara.
Un alt caz celebru, de acest fel, a fost acela al lui Hegel care,
in 1301, intemeiandu-se pe motive *rationale, a deciarat imposibil
un fapt, pe care astronomii incepusera deja a-1 stabili, ca real. In
lucrarea «De orbitis planetarum», cu care s'a abilitat ca docent
la universitatea din Iena, tanarul fiosof voia sa deduca legile lui
Kepler din principii «a priori», ca cele formulate de Schelling in
*Filosofia naturii». i, in cursul demonstratiei sale, referindu-se la
cele ce zisese §i Platon in «Timeu», sustinea ca «nu se putea» art
mai existe o planeta intre Marte §i Jupiter, a§a cum presupuneau
miii astronorai. La inceputul aceluia§i an insa, §i anume la 1 Ia-
nuarie 1801, astronomul italian Piazzi din Palermo descoperise
deja una din numeroasele planete mici oe se invartesc intre Marte
§i Jupiter, §i careia Ii daee numele de «Ceres». Ceva mai tarziu, in
1803, intr'un articol publicat in «Jurnalul critic de filosofie» sub
titlul «Raportul scepticismului cu filosofia», Hegel punea la in-
doiala, ca §i Platon, veracitatea simturilor. De uncle rezulta, fire§te,
ca in chestia numarului planetelor adevarat era ceea ce gandea ra-
tiunea lui, nu ceea ce vazuse cu ochii astronomul italian... Asupra
acestni fapt vom reveni ceva mai jos, ea sa aratam ca, la miii fi-
losofi, imaginatia, cu toate avertismentele experientei, ramane mai
puternica decat discernämantul critic, ceea ce impune
tOil lor o anmiüt orientare.
Pana atund, sä facem mai intai constatarea generala ca, in
urma conflictelor de acest fel, ce se repetau, dela inceputul timpu-
rilor moderne incoace, din ce in ce mai des, rolul imaginatiei §i
acela al mecanismului proiectiunii, in filosofie, au suferit reduceri
considerabile. Unii filosofi au luat chiar hotararea formala sa nu
inceroe explicarea universului, ca tot unitar, deck numai cu aju-
torul datelor pozitive ale experientei, a§a cum li le puneau la dis-
pozitie cercetarile diferitelor §tiintie particulare. Inaugurata la in-
ceputul veacului al XVII-lea de cugetatorul englez Francis Bacon,
aceasta dtirectie filosofica a avut numeroO adepti, dintre caxi cei
mai insemnati au fost pozitivi§tii, francezi, englezi §i germani
§i evolutioni§tii, mai ales englezi. Alti filosofi insa au negat ex-
perientei posibilitatea, nu numai de a duce la intelegerea lumii in
general, dar chiar §1 de a procura cunoointe particulare, oricat de
simple, subordonand-o cu desavar§ire cputerii creatoare» a
www.dacoromanica.ro
niinçii omene§ti. Aceasta directie, ale carei origini Bunt multiple §i,
in parte, foarte vecbi, a culminat In idealismul german post-kan-
tian §i in deosebi in idealismul subiectiv al lui Fichte, dupa care
«Eul» crea, literalmente, lumea, nu nurnai ca con§tiinfa, ci §i
ca existenta.
Daca facem abstractie, deocamdata, de variatiile individuale.
atat de numeroase, pe care ni le infati§eaza ambele aceste directii
de capetenie ale cugetarii filosofice, putem incerca sa ne explicam
modul cum s'au constituit §i se mentin ele, prin conditiile kr func-
tionale. La inceput, cand a aparut, opunandu-se conceptiikr reli-
gioase primitive, cugetarea filosofica a fost conditionata de faptul
Ca, in structure sufleteasca a celor ce o reprezentau, discernaman-
tul critic devenise destul de puternic pentru ca sa controleze
s'o Tina' in frau §i, eventual, s'o indrepteze In alte directii
decat cele traditionale. S'o inlature cu totul n'a cautat insa cuge-
tarea filosofica, la inceput. Experienta fiind, pe acele vremuri stra-
vechi, atilt de saraca Inca, intervenirea imaginatiei se arata ne-
cesara, mai la fiecare pas. Mai tarziu insa, cand cugetarea filoso-
flea a putut sa dispuna de un material mai bogat, mai amanuntit,
mai precis, de observari asupra fenomenelor universului, alegerea
a inceput sa devina posibilä. Insemnatatea imaginatiei scazand, fi-
losofii puteau, daca voiau, al renunte la serviciile ei, s opreasca
mecanismul proiectiunii, §i sà urmeze indicaiile discernamantului
critic, folosindu-se mai mult de mecanismul sistematizarii. Am zis:
daca voiau... Este, de sigur, un mod de exprimare ce nu insemneaza
mai mult decat ea aveau posibilitatea sà aleaga. Alegerea insa a-
tarna, evident, de raportul de forte dintre cele doua functiuni sau
grape de operatii suflete§ti: imaginatia au mecanismul proiectiunii
de o parte, discernamantul critic cu mecanismul sistematizarii de
alta.
Acest raport de forte a variat considerabil la diferitii repre-
zentanti ai cugetarii filosofice. La unii, s'a aratat mai puternica
prima grupa functionala, cea compusa din imaginatie §i din meca-
nismul proiectiunii. La ei, a doua grupa functionala, cea alcatuita
din discernamantul critic §i din mecanismul sistematizarii, nu era
nici ea prea slaba; altfel, ganditorii respectivi ar fi fames la cre-
dintele religioase primitive; dar nu era nici atat de puternica incat,
depa§ind pe cea dintai, sa-i impinga in spre cercetarea pozitiva a
fenomenelor naturii sau sileasca a se margini, cu privire la to-
talitatea lor, numai la ipoteze intemeiate, strict §i exclusiv, pe ase-
www.dacoromanica.ro
menea cercetari. Filosofii, in structura sufleteasca a carora aparea

acest raport de forte, ajungeau in chip firesc la explicari generale
ale lumii, care, nu numai câ treceau, cu nepasare, peste marginile
experientei, dar nu ezitau sa se punk', lark' nicio sfiala, in conflict
fao§ gi violent cu ea. Aga a Lost, in primul rand, Platon, care n'a
stat la indoiala s nege realitatea luxnii sensibile, sustinand ca ea
este o simpla aparenca, ca Imateria 2. ce o alcatuegte gi pe care o
percepem cu simturile este «ceea ce mi exista», toata reali-
tatea existentei cosmice reducandu-se la lumea ainteligibila» a Idei-
lor pure, pe care insa n'o putem percepe Cu simturile, ci numai
gandi cu ratiunea. Dupa el, s'au indreptat in aceeagi directie neo-
platonicii, din antichitate i din evul mediu, In frunte cu Plotin,
gi idealigtii din thnpurile moderne, in frunte cu Berkeley gi cu
Fichte.
La alti reprezentanti ai cugetarii filosofice Insà, raportul de
forte sufletegti, de care vorbiam adineauri, a fost altul. La ei, s'a
aratat mai puternica a doua grupa functionala, cea compusa
din discernamantul critic §i din mecanismul sistematizirii. Cea
dintai, cea compusa din imaginatie §i din mecanismul proiec-
Ounii, - nu era nici ea prea slaba. Altfel, ganditorii respectivi
ar fi limas cantonati in cercetari de amanunt asupra fenomenelor
naturii, asupra unora sau altora numai dinteinsele, gi nu
s'ar fi putut ridica deasupra lor, ca sa-gi puna problemele totali-
tatii fenomenelor, a originei §i a scopului kr. Rolul acelei
prime grupe functionale era tocmai sa-i impinga in aceasta direc-
lie, determinand Insà numai orientarea cugetarii lor, nu gi meto-
dele ei. Aceste metode ramanea sa le hotarasca al doilea grup func-
tional, care era, cum am zis, eel mai puternic gi Ii silea sà dea, la
fiecare pas, precadere constatarilor obiective ale experientei a-
supra inchipuirilor subiective ale mintii kr. La filosofii, in struc-
tura sufleteasca a carora aparea acest raport de forte, variatille,
dupa taria relativa a unuia sau altuia din cele doua grupe functio-
nak, au fost mai mari. Unii s'au marginit, mai mult, sa critice sia-
temele fiosofice ale timpurilor lor; aga au fost, mai intai, eleatii,
sofigtii gi scepticii, din antichitate; aga au fost, in timpurile mo-
derne, empirigtii englezi, Locke gi Hume; aga au fost, mai aproape
de noi, Poincaré gi Mach. Altii au adaogat partii critice, care ra-
manea gi la ei destul de accentuata, gi unele inceputuri de siste-
matizare, mai mult sau mai putin intinse, sau chiar considera-
bile; aga au fost Auguste Comte sau John Stuart Mill. Altii, in
www.dacoromanica.ro
156 APARTTIA $1 ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
sfar§it, au izbutit sa construiasca, intemeiandu-se pe datele pozifive

ale experientei, sisteme filosofice propriu zise; a§a au fost Her-
mann Lotze sau Herbert Spencer. Fire§te, dozarea precisa a rapor-
tului de forte suflete§ti, in toate aceste cazuri, e foarte anevoiasa.
De aceea am §i lasat la o parte cazurile ce ni se pareau cà ar putea
ridica mai muhe indoeli §i am citat numai fiosofi cu privire la
earl discutia era mai putin probabila.
Am ajuns astfel sä intrevedem factorii de capetenie oe. deter-
mina, in primul rand, aparitia §i orientarea cugetarii filosofice, in
general. Ei rezida, cum am vizut, in conditiile functionale de care
atama aceasta cugetare, sub diferitele ei forme. Aceste forme insi,
care sunt foarte numeroase, nu pot fi explicate, in toate cazurile,
numai prin factorii pe cari i-am. stabilit pana acunt. Ei stau, e
drept, la origina lor, dar nu ne pot da seama de toate nuantele,
atat de diferite, cu care ni se infiltiraza. Idea lismul lui Fichte,
bunaoari, se deosibe§te atat de mult de acela al lui Platon, poziti-
vismul lui Mill e atat de departe de acela al lui Comte, incat tre-
buie s presupunem ca, pe langa factorii aoriginari» pe cari i-am
vazut, trebuie sa mai fi intervenit, in determinarea br, §i al fac-
tori adicionali, subordonati fire§te celor dintai, dar avand totu§i
o actiune sau o influenta proprie. Ace§ti factori secundari famine
sa-i cercetam in capitolul urmator.
www.dacoromanica.ro
CAP. VIII.
FACTORII ADITIONALI
Descoperirea tactorilor secundari, ce mai determini aparitia

gi orientarea cugetarii filosofiee, nu e mai putin anevoioas5 decal a-
ceea a factorilor primari, .pe care am incercat-o in capitolul pre-
cedent. Ca 85 ne cram seamä de nouile dificultati ce ne agteapta,
ea ne intoarcem un moment la unul din acei factori originari,
§i anume la cel ce, in separarda initial5 a filosofiei de religie sau
in constituirea ei ea form5 deosebiti i independenta de activitate
intelectuala omeneascä, a jucat rohil de cAputenie. E vorba, firegte,
de discernamantul critic. Faptul ca am dat acestui factor un singur
nume ar putea sã ne faci 85 credem ci el este o entitate psihic
unitari. In realitate insi el este un complex intreg de operatii,
psihologice gi logice, foarte diferite i destul de complicate.
Am väzut ci la inceput, cand i-a diferentiat de animale, in-
teligenta a fost pentru oameni un instrument nou, mai precis gi,
mai ales, mult mai economic, de adaptare eu conditiile de existen-
II Cum ajungeau animalele sa se adapteze cu imprejurgrile in
care traiau? Incercand, cum am vizut in exemplul de care ne-am
servit, cu migeäri, cu multe §i felurite migcäri, pan5 cand
una se nemerea sä fie tocmai ceea ce trebuia i le permitea astfel,
nu ara o mare risip5 de timp §i de energie, s ajunga la scopul ur-
mgrit. Inteligenta a permis oamenilor Sà ia o cale mai scurtä gi
mai sigurl. In loc s5 mai incerce cu migeari efective, oamenii eau
mgrginit si incerce cu reprezentäri ale lor. Cand voiau sa facä un
lucru, oamenii nu se puneau imediat in migeare, ca animalele, ci
se gandiau mai intai, atat cat le ing5duiau imprejur5rile, cum il
puteau face mai bine. Ei igi reprezantau, atunci, diferitele com-
plexuri de migc5ri, prin care puteau spera s ajung5 la scopul dorit.
Iar cand treceau dela gandire la actiune, nu executau deck com-
www.dacoromanica.ro
plexul de migcari pe care il alesesera, fara ea mai incerce pe ce-

lelalte. Marea economie de timp gi de puteri, pe care o aducea cu
sine aceasta forma noua de adaptare cu conditiile de existenta, a
fost de sigur principala cauza a situatiei privilegiate pe care ome-
nirea a izbutit s'o cucereasca, dela inceput, In mijlocul celorlalte
specii biologice, precum gi a progreselor uimitoare pe care le-a rea-
lizat ulterior.
Din acest punct de vedere, functiunea de capetenie a inteli-
gentei se arata a fi, cum am zis, discernamantul critic. Trebuind
ci aleaga intre reprezentarile mai multor actiuni posibile, ea di
gasiasea, In fiecare caz, pe cea mai utila, oamenii trebuiau ea deo-
sebeasca mai intai precis acele reprezentari, unele de altele, sà sta-
bileasca apoi precis raporturile lor cu ecopul de atins, sa compare
in stargit acele raporturi intre ele i sa le aplice, ca unitati de
misura, posibilitatile de timp gi de energie de care dispuneau. A-
teste diferite faze ale discemamantului critic implicau insa o suma
de operatii psihologice gi logice diferite. Ele reclamau, propriu
vorbind, intervenirea mai tuturor functiunilor, pe care ne-am o-
bicinuit a le numi elementare, fiindea aleatuesc, ca elemente, mai
toate complexurile curente ale vietii sufletegti. Reclamau bunioara,
mai intai, o concentrare de atentie capabila sa dea reprezentarilor,
intre care trebuia sa se faca alegerea, conture precise gi o claritate
suficiunta. Aceasta concentrare de atentie atragea dupa sine, in mod
inevitabil, o sfortare de memorie, intru cat reprezentarile in cies-
tie erau imagini ale unor migcari anterior executate, a caror amin-
tire trebuia sa fie destul de vie gi de amanuntitä. Utilitatea posi-
bug a acelor migcari, in fiecare caz, atarna apoi, evident, de efi-
cacitatea kr in alte cazuri analoage, adica de efectele pe care le
produsesera in acele cazuri. Stabilirea destul de precisa a ra-
porturilor cauzale respective, intre migcarile executate gi rezulta-
tele obtinute, in cazurile de care era vorba, precum gi aprecierea
kr exacta, implicau, firegte, intervenirea judecatii. In sfargit, ale-
gerea unui anumit complex de migcari, ea mai potrivit pentru rea-
lizarea unui anumit scop, implica, in fiecare caz, intervenirea ra-
lionamentului, a unui rationament prin analogie, mai mult sau
mai putin limp ede gandit in diferitii lui termeni, dintre care unii
puteau sa ramana subintelegi.
Aceste operatii stint insa aceleagi, in fond, la toti oamenii.
Mecanismul kr adica, intru cat se desfagoara dupa aceleagi legi
psihologice, ramane la tori, mai mult sau mai putin acelagi. Inten-
www.dacoromanica.ro
FACTORII ADITIONALI 159
sitatea lor poate s varieze, e drept. Dar variatiile de intensitate

nu par a putea duce decat la rezultate cantitativ diferite. Cum se
face atunci cà aceste operatii due, in activitatea diferitilor filo-
sofi, la rezultate ce nu difera numai cantitativ, la rezultate, am pu-
tea zice, calitativ diferite, uneori foarte diferite chiar, precum
ne-o arata, in atatea gi atatea cazuri, istoria filosofiei?
Aceeagi intrebare se ridica, de asemenea, In fata rezultatelor
diferite la care duce gi imaginatia, in activitatea filosofilor la cari
influenta ei pare a fi, cum am zis, mai accentuata. Ca functiune
psihica elementara, imaginatia luereaza la toti oamenii dupa a-
celeagi legi. De unde yin atunci produsele ei atat de diferite?
La aceste intrebari se pot da mai multe raspunsuri. Sa le tre-
cem In revista pe rand.
Mai intai, rezultatele diferite, la care due operatiile intelec-
tuale, atarna de materialul diferit cu care lucreaza ele, material
pe care li-1 procuri experienta. Experienta insa difera, considera-
bil, la diferitii oameni, dupa locuri, timpuri gi imprejurari. Dupa
locuri, in primul rand. Natura, pe care o percep oamenii cu sim-
turile, nu e pretutindeni aceeagi. Dupi cum traiesc in gheturilc
dela poli sau sub soarele fierbinte dela ecuator, pe varfurile mun-
tilor sau in fundurile vior, pe malurile umede ale apelor sau pe
nisipul meat al pustimilorioamenii vad in jurul lor lucruri dife-
rite gi experienta kr procura, prin urmare, operatiilor lor inte-
lectuale un material diferit. Aeest material mai variaza, apoi, gi
dupa timpuri. Degi au trait in aceleagi regiuni, oamenii din anti-
chitate au vazut de sigur, in jurul lor, alte lucruri &cat cei din
evul mediu, iar acegtia au vazut de sigur altele decat cei de as-
tazi, poate gi din punct de vedere fizic, In orice caz din punct
de vedere social, politic, economic gi cultural. Materialul de care
vorbim mai variaza, in sfargit, gi dupa imprejurarile individuale.
In aceeagi tara gi in acelagi timp, fiecare om traiegte, dupa clasa
sociala din care face parte gi dupa indeletnicirile sale profesio-
nale, in conditii diferite de ale celorlalti, gi trebue sã faca prin ur-
mare experiente diferite de ale kr.
Sa ne oprim un moment asupra acestor cauze de variabili-
tate. Ca locul, adica mediul geo-fizic, trebuie sä aibá o influenti
asupra cugetarii fiksofice, nu mai incape mndoiala. Daca, din punc-
tul de vedere al doctrinei evolutioniste, mediul a fost principalul
factor al diferentierii formelor biologice, fiindca a creat mai
intai gi a perfectionat apoi funetiunile necesare conservarii gi des-
www.dacoromanica.ro
voltarii vietii, nu e nicidecum probabil Ca, numai asupra func-

tiunilor intelectuale, acest factor, eat de puternic, si n'aiba nicio
influenta. Aceasta influenta insa n'o putem determina precis, fiind-
ea n'avem destule elemente de apreciere sau destui termeni de com-
paratie. N'avem Inca o filosofie a oamenilor dela poll i a filo-
sofie a eelor dela ecuator, ca sà putem vedea, prin comparatie,
cmn influenteaza cugetarea filosofica in condiii, altfel, egale
frigul excesiv §i caldura excesiva. N'avem pana acum cleat o
filosofie, eau filosofii ale oamenilor din zonele temperate §i,
eel mult, din regiunile tropicale, in cazul Indienilor bunioara, cari
cad sub tropicul Cancerului.
Se pot gasi totugi, §1 In aceste zone, deosebiri destule, diii
punct de vedere geo-fizic, §i s'au facut uncle incercari de a le uti-
liza, pentru explicarea formelor diferite ale cugetarii filosofice.
A§a sunt, bunaoara, incercarea lui Buckle, din astoria Civiliza-
tiei», §1 incercarea lui Taine, din «Filosofia artei». Cel dintaiu cauti
si ne explice tendinta catre misticism gi catre pesimism a Indie-
nilor prin mediul geo-fizic, in care traiesc. In acel mediu, soarele
e prea arzator, furtunile aunt prea violente, muntii stint prea
padurile stint prea intinse, animalele salbatice sunf .prea sange-
roase, §erpii aunt prea venino§i, etc. Aceasta natura, excesiva in
toate, apasa, cople§e§te, strive§te chiar pe om sub greutatea ei, fii-
candu-1 sa se simta prea mic, prea slab, prea neputincios, §i sã nu
mai creada in posibilitatea unei ameliorari a soartei sale Oman-
te§ti, ajungand astfel la idealul, religios §i filosofic, al cufunda-
rii in «Nirwana», adica al disparitiei, totale §1 fr urma, in Ne-
fiinta. La randul lui, Taine cauta s ne explice liniile calme, atitu-
dinile senine, formele armothoase ale artei, §i, in mod secun-
dar, §i echilibrul plin de masura al cugetarii filosofice, la Grecii
vechi, prin clima temperata, ce era facuta parca anume ca 854 fe-
reasca deopotriva de prea mari incordäri §i de prea maH depre-
siuni nervoase, precum §i prin caracterele orografice ale tinuturi-
lor in care tralau. Munii, vaile, campiile, flora ce le acoperea,
fauna ce le popula, aveau, toate, dirnensiuni, forme §i aspecte ce
nu provocau staH sufiete§ti excesive. 0 lumina transparenta inunda
pretutindeni peisagiile, lásand sa se vada, cu toata limpezimea, nu
numai liniile lor mari, ci §i amanuntele lor. Marea, in sfar§it, pa-
trunzand pretutindeni in interiorul uscatului prin nenumarate gol-
furl, le permitea sa pescuiasca u§or, la adapostul furtunilor, ea se
transporte u§or in toate directiile, etc. Totul parea astfel facut, ca
www.dacoromanica.ro
sa dispenseze pe Grecii vechi de a lua, intr'o privinta sau alta, ati-

tudini extreme.
Dar incercarile de acest fel aunt, pana scum, mai mult lite-
rare deck gtiintifice; ele se intemeiaza mai mult pe talentul des-
criptiv al autorilor i pe ingeniozitatea kr in inchipuirea rapor-
turilor posibile dintre lumea fizica i viata sufleteasca, decat pe
studii pozitive ce s'ar fi facut in aceasta privinta. Asemenea studii
raman ea se faca, de acum inainte, de antropologie, de etnografie
§i de opecialitatea noui a antropo-geografiei, ale carei cercetatri
aunt instt de abia la inceput.
Locul unde, tara adica in care, se desfagoara cugetarea filoso-
fica o mai leaga, pe langa mediul geo-fizic, gi de cel etnie care.,
fiind diferit la diferiii ei reprezentanti, diversifica de asemenea re-
zultatele operatiilor intelectuale ce am zis ea alcituiesc discern&
mantul critic. Structura sufleteasca a poporului, din sanul caruia
iese un filosof, nu poate ramanea fara influenta asupra cugetarii
lui. A m zis, e drept, ca talentul ar putea Bk. fie o variatie brusca,
individuala, o unutatieD, cum numegte botanistul olandez De Vries
variatiik de acest fel, gi ca, prin urmare, ramanand innascut, n'ar
mai fi totugi ereditar. Celelalte caractere insa, atat fizice cat gi psi-
bice, care mai alcatuesc individualitatea unui filosof, afara de cele
ee Ii constituiesc talentul, sunt ereditare gi deci de ofigine etnica.
Mutatia, la plante, unde a fost studiata mai intai gi mai bine,
consta in variatia brusca a catorva numai din caracterele lor.
La Oennihera larnarckiana bunaoara, pe care a studiat-o in deosebi
De Vries, mutatia conga, uneori, numai in schimbarea brusca a
formei gi culorii florilor; toate celelalte caractere ale plantei ra-
man ceea ce erau, continua adica a fi acelea ale speciei, din care
planta face parte. Tot aga, talentul filosofic, care apare brusc la
un individ, se gasegte inglobat intr'un complex de caractere psiho-
fiziologice, care raman cele mogtenite, gi care sunt de origine et-
nica, sunt adica, in medie, acelea ale poporului, din sanul ca-
ruia a iegit individul de care e vorba. Acest complex de caractere
insa, de origim etnica, ale individului talentat, nu poate art nu
exercite ricio influengi asupra talentului kin filosofic.
De aceea s'a zis, ca sistem.ele filosofice poarta pecetia spiri-
tuall a natiunilor in sanul carora au aparut. S'a sustinut, bunaoara,
ca obiceiul vechiu gi general al poporului britanic, de a-§i inte-
meia intreprinderile numai pe informatii precise, pe fapte con-
crete, bine stabilite, nu pe speculatii abstracte sau pe inchipuiri
11
www.dacoromanica.ro
senthnentale, a impins cugetarea filosofilor englezi care empirism.

De unde, marea linie: Bacon, Locke, Hume, care face gloria filoso-
fiei britanice. S'a zis, de asemenea, c nevoia latina de claritate
logica, ce caracterizeaza spiritul national al francezilor, a impins
cugetarea filosofilor iei din randurile kr sa intemeieze adeva-
rul pe demonstratii rationale, pentru care forma cea mai perfectA
li s'a parut a fi deductia. De unde, introducerea metodei materna-
tice in filosofie, de cAtre Descartes, primul mare cugetator francez.
S'a zis, in sfar§it, ca poporul german inclina catre speculatii me-
tafizice, care sa-i dea, nu numai cunoa§terea naturii, ci §i pre-
simprea a ceea ce e dincolo de natura, §i catre misticism, in
care, cu ajutonil sensibilitatil, sa poati avea intuitia directa a prin-
cipiiAui 8uprem al lumii. De unde, aparitia primilor mari mistici
europeni, dela sfar§itul Evului Mediu §1 inceputul timpurilor mo-
derne, Eckhart §i Böhme, cari au fost germani, §1 marea linie i-
dealista., cu Fichte, Schelling §i Hegel.
E caracteristica, din acest punct de vedere, cartea lui Wundt
<kDie Nationen und ihre Philosophie», in prefata careia citim:
4:Pentru felul de a fi spiritual al unui popor, toate domeniile vietii
suflete§ti sunt insemnate. In gtiinta, ea §1 in arta, in poezie ca gi
in filosofie, i§i valorifica fiecare popor individualitatea sa parti-
Guiana. Totu§i, aceste domenii diferite nu sunt, din acest punct de
vedere, de o valoare egala. Stiintele speciale nu sunt, e drept, atfit
de internationale cat se crede; totu§i, rep eziciunea comunicatiilor
gtiintifiee arunca deosebirile nationale pe planul al doilea. Acelagi
lucru se poate zice, nu in aceeni masura, dar totu§i, in parte,
despre arta. Numai poezia, intru cat continutul ei de idei este
legat de limba, poseda o valoare deosebita pentru cunoa§terea por-
nirilor suflete§ti ce framanta un popor. Aläturi de ea insa, ca ex-
presie a caracterului sufletese al natiunilor, sta in prima linie fi-
losofia. Nu pentruca, cum s'a zis, ar fi ea inshi o poezie de no-
tiuni, ci fiindca ea, in conceptiile despre lume, pe care le scoate din
cercetarile §tiintifice ale timpului, introduce §i pornirile morale,
care anima poezia, se poate zice cà Ii este inrudita. Intru cat cauta
ci aduca la lumina con§tiintei aceste porniri obscure, care se agita
in sufletul poporului, filosofia ne d un tal3lou de ansamblu al va-
lorilor spirituale ale culturii fiecarei naOuniv... Filosofia adica
ne arata ceea ce fiecare popor pretue§te mai mult pe lume §i, ca
atare, ex-prima' in oel mai inalt grad felul lui de a fi, din punct de
vedere intelectual gi moral.
www.dacoromanica.ro
Nu ne putem ocupa, mai de aproape, de aceasta lucrare a lui

Wundt, fiindca nu studiem acum, in deosebi, ceea ce s'a numit pro-
blema «etnicului* In filosofie. Atrag numai atentia cititorilor asu-
pra ei, rugandu-i totdeodata s'o utilizeze cu oarecare rezerva, fiind-
ca are un caracter tendentios, care, ce e drept, nu e prea izbitor,
dar este totu§i real. Lucrarea a aparut in timpul razboiului mondial,
in 1915, atunci cand Germanii credeau Inca, cu tarie, in victorie,
§i se pregateau sa impuna humid, nu numai puterea lor militara, ci
§i superioritatea culturala, pe care §i-o atribuiau cu toata generozi-
tatea patriotismului lor infierbantat, depkind astfel realitatea, pe
care, in limitele ei juste, nu s'ar fi gandit nimeni s'o conteste.
Influenta factorului etnic asupra cugetarii filosofice a mai
fost austinuta, dupa Wundt, de un cercetator francez mai putin
cunoscut, dar ale carui argumente merita sa fie luate in considera-
Torau-Bayle, directorul colectiei de lucrari filosofice in curs
de publicatie, intitulate «Bibliotheque de philosophie moderne",
a relevat in primul rand faptul ca, in deosebire de religie §i de
arta, care aunt forme de viata spirituala ce se gasesc mai mult sau
mai putin la toate popoarele, filosofia nu se gase§te decat la
unele dintr'insele. In antichitate, bunaoara n'au avut o filosofie
decal Grecii §i, intr'o masura mult mai mica, Romanii; Asirienii,
Babilonienii, Egiptenii, Fenicienii au fost lipsiti de aceasta forma
speciala de manifestare a vielii suflete§ti. In Evul Mediu, stand
in serviciul credintei, sub forma cunoscuta a scolasticei, filo-
sofia a fast legata mai mult de catolicism, ca organizare biseri-
ceasca inter sau supra-nationala; raporturile ei cu unele sau al-
tek din popoarele timpului au fost astfel mai putin aparente. Cu
Rena§terea insä, coloritul etnic a reaparut. Filosofia Rena§terii a
fost in primul rand italiana; §1 daca ecourile ei au rasunat mai pre-
tutindenii, contributii de o valoare corespunzatoare n'au adus, in
perioada de care vorbim, decat Francezii, Germanii §1, ceva mai
putin, Englezii. In timpurile moderne, filasofia a devenit o pro-
ductiune exclusiiva sau aproape a celor din urma trei natiuni,
De abia catre sfar§itul veacului al XIX-lea, State le Unite ale Arne-
ricei au putut aduce §1 ele o contributie originala destul de impor-
tanta.
Pe de alta parte, la grupurile etnice mentionate, filosofii ce s'au
succedat dela inceputul timpurilor moderne incoace au prezentat,
inlauntrul fiecaruia dintr'insele, o netagaduita ainrudire intelectua-
la>>. Ei formeaza astfel serii, a caror continuitate este vizibila. «Des-
www.dacoromanica.ro
cartes, Condi llac, Auguste Comte, discipolii kr, cei mai multi din
ganditorii francezi contimporani, pada la Henri Poincare, mate-
matici sau logicieni rationali§ti, alcatuiesc intr'adevär o linie unica;
ei difera simtitor de Englezi, ca Bacon, Hobbes, Locke, Stuart Mill,
Spencer, can reprezinta un empirism logic deja destul de departat
de rationalismul francez; ei sunt Inca §i mai departe de filosofii
germani, Leibniz, Kant, Schopenhauer, Nietzsche, cari ofera intre
ei o inrudire intelectuali incontestabila, intru cat au urmarit in-
temeierea unei mari filosofii a Vointei; in sfar§it, filosofii ameri-
ricani manifesta deja tendinta unei §coli diferite §i noui: coala
pragmatista. Pentru Francezi, conceptul de valoare fundamentala a
fost, de cele mai multe ori, Ratiunea; pentru Englezi, Experienta
§tiintifica; pentru Germani, Energia §i devenirea ei, Vointa; pen-
tru Americani, Viziunea Pragmatista a Universului».1) Torau-Bayle
trage din aceste «constatari» concluzia ca, in cercetarile acestor di-
ferite grupe de filosofi, a existat o «constanta» care a fost aceea a
orasei» kr.
0 ultima dovada a ctemperamentului etnic» al fiecarui fi-
losof mai este, in fine, dupii autorul ale carui idei le urmarim, mo-
dul de exprimare, atat de diferit dela unul la altul. c...Niciodata
fiosofii n'au plant ajunge s creeze un limbaj §tlintific, unic §i
universal... E o constatare foarte caracterisfica: fiecare filosofie tre-
buie sa-§i faureasci un vocabular special, anevoie de tradus, cu
toata exactitatea, in alta limba. Neputinta filosofilor de a desco-
peri expresii tehnice, susceptibile de a fi universal adtnise, face sa
iasa in evidenra deosebirile de idei §i de sentimente care separa,
in mod incon§tient, dar adanc, pe ganditorii diferitelor natiuni.
Cuvintele sunt o aerie 'de scheme, a ciror lipsa de sinonimie exacta
descopere, dela un popor la altul, varietati de intelegere §i di-
vergente de interpretare generala a universului. Cuvintele, cu sea-
surile lor precise, sintaxele, cu nuantele kr de gandire §i expri-
mare, aunt creatii incon§tiente prin care se manifesteaza viziuni
diferite ale totalitatii lucrurilor, la diferitele grupe etnice lipsite
de identitate»2).
Aceste argumente au, fire§te, o valoare ce nu poate fi tre-
cuta cu vederea. Dar tabloul asemanarilor §1 deosebirilor dintre
filosofi nu poate ramanea a§a cum ni-1 zugrave§te Torau-Bayle. U-
1) X. Torau-Bayle, Introduction a l'étude de la philosophie, p. 12.

2) Op. cit., p. 14.
www.dacoromanica.ro
nele <aeturri3. multe chiar par indispensabile. Auguste

Comte, bungoarg, diferg mai putin de Bacon sau de Stuart Mill,
decgt de Descartes, §i cu atAt mai mult de Cousin, de Renouvier
sau de Bergson. Ace§tia, la rfindul lor, seamgng mai mult cu Kant,
cu Hegel sau cu Schopenhauer, decgt cu Condillac. Iar ca intemeie-
tor al sensualismului, Condi Rae este un adept mai hotgrit §i mai
radical al texperientei>> decgt Locke. Kant §i Hegel nu pot fi con-
siderati Ca reprezentând, alituri de Schopenhauer, o «mare filo-
sofie a Vointeb>. Mai mult deat ei reprezintä, de sigur, o asemenea
filosofie Maine de Biran. Cat despre afirmarea c §coala pragma-
tistg, din State le Unite ale Americei, reprezinti o aViziune Prag-
mating) (cu majuscule...) «a Universulub, ea nu este, evident,
decgt o tautologic. Pragmatismul s'a inati§at, la origine, ea o
variantg a empirismului, deg', in evolutia lui ulterioarg a tins
a se apropia de apriorism. cAmericanii) au astfel «inrudiri spi-
ritualelo, nu numai cu Englezii, dar §i cu. Germanii, dacg consi-
dergm ca empiri§ti numai pe cei dintai §1 ca apriori§ti numai pe
eei din urmg, ceea ce nu corespunde
Dar alte obiectii, de altii naturg, se ridici mai cu tririe in fall'
afirmgrilor lui Torau-Bayle. Ca sä poatg fi vorba de o «constantg
a raseh la un filosof oarecare, ar trebui evident ca rasa respectivg
sg fie ea inski constantg. Ca si fie constantg insi, rasa in chestiune
ar trebui sa fie unitarg, iar ca sg fie unitarg ar trebui si fie purl
Dela bgtranul Bastian incoace, totu§i, etnografia crede din ce in
ce mai putin in existenta raselor pure. Uncle triburi sglbatice, izo-
late in insulele marilor §i oceanelor putin explorate Inca, sau In
alte regiuni putin accesibile ale pgmântului, an rimas poate ferite
de orice amestec etnic. Celelalte grupgri omene§ti insg, marie po-
poare europene, mai ales, sunt amestecuri, mai mult sau mai putin
vechi §i mai mult sau mai putin intinse, in care au intrat numeroase
elemente etnice diferite, cu circumstanta agravant c conto-
pirea lor e ineg departe de a fi, din punct de vedere antropologic,
depling §i definitivg.
Nu putem §ti, din cauza lipsei totale a documentelor scrise, ce
a fost in timpurile preistorice. Atit la inceptul timpurilor istorice
'lima,cat §i in perioada marilor migratiuni ale popoarelor, dela afar-
§itul antichitg/ii §i dela inceputul Evului Mediu, ca §i, in fine, in
timpul colonizgrii nouilor eontinente, dela Rena§tere incoace, ra-
sele care, dupg toate probabilitktile, n'au fost, nici in momentele de
care vorbim, in adevgr pure, s'au amestecat §i continua a se amesteca,
www.dacoromanica.ro
166 AP.ARITIA SI ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
in proportii, care au ingreuiat considerabil cristalizarea unor tipuri

etnice invariabile, ca 8a nu zicem ea au ficut-o imposibila. Na-
çiunile ce au rezultat din aceste amestecuri, vaste ca proportii §i
muhimilenare ca durata, din aceste amestecuri ale Caror elemente
componente nu se pot determina precis, §i nici macaz aproximativ,
mint departe de a avea fizionomii psihofiziologice a§a de bine di-
ferentiate, cum sunt tipurile speciilor §i varietatilor, vegetale §i
animale
ha' de ce, la fiecare popor gasim o suma de caractere, ce ar
parea sa apartina mai mult altor popoare, deosebite de el. i iata
de ce, la fiecare din popoarele ce au avut o filosofie, gasim slate-
me filosofice foarte diferite. Mai precis, la fiecare din acele po-
poare gasim reprezentate toate directille posibile ale cugetarii filo-
sofice. La Germani, bunaoara, la originea chiar a idealismului, ga-
aim criticismul, care, din punct de vedere ontologic, era realist; a-
Falun de apriorismul lui Kant §1 al succesorilor säi imediati gä-
aim empirismul reprezentantilor psihologismului, cu Fries §i Be-
neke, §i al reprezentantilor pozitivismului, cu Laas, Jocll §i Diihring;
alaturi de materialismul lui Vogt §i Moleschott, gasim spiritualis-
mul neo-criticist. i a§a mai departe. Oricine examineaza, din acest
punct de vedere, filosofia francezi, cea engleza, cea italiana, poate
gasi reprezentate inteinsele, fara deosebire, toate diirecile posibile
ale cugetärii filosofice. A§a incat, pana acum eel putin, daca putem
face uncle ipoteze, care &a ne ajute sa ne explicam geneza unora
din sistemele filosofice, nu putem stabili insa nimic sigur §i defi-
nitiv, au privire la influenta factorului etnic asupra cugetirii filo-
sofilor.
De altfel, la amestecul in stil mare al raselor, care a foot tot-
deauna sporadic, in trecut, §i care a devenit, dela sfar§itul anti-
chitatii sau dela inceputul Evului Mediu incoace, din ce in ce mai
rar, s'a adaogat, in timpurile moderne, amestecul in proportii re-
cluse §i cu caracter individual, dar care, cu scaderea prejudeca-
tilor §1 cu inmultirea comunicatiilor, a devenit din ce in ce mai
frecvent, al nationalitatilor. A§a bunaoarä, ca sa lasam la o
parte fenomenul mai complex al emigratilor, cari se insoara, atit
de adesea, cu femei din linuturile unde se araza, statisticile ne
arata in toate rile un procent, mai mult sau mai putin insemnat,
de casatorii, in care sutii aunt de nationalitati diferite. Ele nu in-
registreaza, fire§te, §i legaturile nelegitime, care duc insa la aclea§i
rezultate. Copiii, ce se nasc din asemenea casatorii §i legaturi, stint,
www.dacoromanica.ro
loACTORII ADITIONALI 167
din punct de vedere 4mtnic», ceea cc biologia nume§te produse thi-

bride, in care adica se amesteca, modificandu-se reciproc caracterele
ambelor «rase» ce se incruciraza. Daca dar unii din eopiii de acest
fel ajung filosofi sau arti§ti, nu se poate §ti cu siguranta, in
starea actuala a cercetarilor nu se poate §ti nid macar aproxima-
tiv, , care din caracterele etnice, ale celor doug nationalitati,
din incruci§area carora an ie§it, au determinat talentul lor filo-
sofic sau artistic, atat In aparitia, cat §i In orientarea lui. Sau, ca
sa intrebuinfam formula, atat de «la modaz, astazi, nu se poate
§ti, in asemenea cazuri, ce «specific nationab reprezinta oamenii
de talent ce s'au nascut din parinti apaninand unor nationalitati
diferite.
A§a bunaoara, Kant a fast considerat totdeauna ca un re-
prezentant de frunte al spiritului german, in filosofie. Parerea a-
ceasta devine insa discutabila, daca ne gandim ca el era, dupa
tata, de origine scotiana. Printre numero§ii scotieni cari, pentru
motive ce nu intereseaztt aid, au emigrat, la sfar§itul veacului al
XVH-lea §i la inceputul celui urmator, In Suedia §i in Prusia, se
gaga §i bunicul lui Kant, care s'a gtabilit la Tilsit. Taal filoso-
fnlui, un mic meseria§ care locuia la Königsberg, i§i scoria inca
numele cu C, ca In engleze§te; el eemna totdeauna: I. G. Cant.
Fiindca basil antecedentele familiei nu ne Bunt cunoscute, nu-i
putem urmari mai departe originea. Nu putem §ti, astfel, dad'
stramo§ii lui Kant erau de origine celtica sau anglo-saxona. Cad
Scotia, vechea Caledonie a Romanilor, a fast locuita in antichitate
de Cclii, cu cari s'au amestecat apoi, mai ales in Sud, Anglo-saxonii.
Tot a§a, ca sa mai dam un caz, Schopenhauer era de origina o-
landezi. Strabunicul siu venise la Danzig, la inceputul veacului
al XVIII-lea, ca comerciant §i agricultar, pastranduli supurnia
straina. Bunieul eau obtinuse, e drept, titlul de cetatean al vechiu-
lui ora§ hanseatic; totu§i, stapanit Inca de prejudecati sau eel pu-
tin de preferinte nationale, s'a casatorit tot cu o olandeza, cu fiica
cministrului-rezidenD al Tirilor-de-jos, Soermans. De abia tatal
filosofului, Heinrich Floris Schopenhauer, s'a casatorit cu o ger-
mana, Iohanna Trosiener. Tot a§a, ca si mai luam Inca un exempin,
Nietzsche era de origine poloneza. Pe la inceputul veacului al
XVIII-lea, un conte polonez, Niecki, care era protestant, ca sa
scape de persecutiile catolicisnrului oficial al Orli sale, s'a sta-
bilit in Germania, renuntand la titlul säu de noblete §i scriindu-§i
nuznele, a§a cum se pronunta de fapt, Nietzki. Se pare chiar ca
www.dacoromanica.ro
168 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARU FILOSOFICE
filosoful, care se mandrea uneori cu originea sa aristocratica

strainä, avea, destul de pronuntat, tipul slay §i ca, din aceasta
cauza, era luat adesea, in calatoriile sale, clrept polonez. In sfar§it,
Leibniz era de asemenea de origine slava. La finele veacului al
XIX-lea, cand studiile antropologice luasera un a§a de mare avant,
s'a examinat, intre altele, §i craniul acestui cugetator, considerat
ca un reprezentant de frunte al filosofiei germane. Dupa credinta
raspandita pe atunci §i eustinutil cu tarie de H. St. Chamberlain,
in cartea «Temeliile veacului al XIX-lea», de care ne vom ocupa,
in aka' ordine de idei, mai departe, craniul lui Leibniz, ca reprezen-
tant al rasei germane, ar fi trebuit sa fie dolichocefal. El era insa
hiperbrachicefal, cu un indice de 90.3, fapt care a pus din nou in
discutie originea lui etnica. Examinand acest fapt dinaintea Socie-
talii pentru Antropologie, Etnografie §i Preistorie din Berlin,
Krause a stabiit ca «ink §i rotund», cum se arata, craniul lui Leib-
niz nu prezenta tipul «germanic» cunoscut din a§a numitele «mot,
minte in randuri». Ca confirmare, Krause a mentionat ca filosoful in-
su§i, dupa marturiile unora din contimporanii lui, se considers ca
fiind de origine poloneza §i c stramo§ii sai i§i semnau numele cu o
ortografie vadit slava: Leubnicz sau Lubenicz. Tatal filosofului insä
paralsise aceasta ortografie §i semna: Friedrich Leibniitz 1).
La noi, ca ea luam §i un exemplu dintre filosofii romani, Va-
sile Conta pare a fi fost de origine armeana. In matricola §colara
a «Colegiului National» din Ia§i, unde §i-a facia studiile lioeale,
elevul Vasi le Conta era trecut cu indicatiile urmatoare: «Nascut
la 1845, luna Noemvrie 15, profesiunea parintilor preot, de na-
tiune armeana...». Ootav Minar, cel dintaiu editor al «Operelor com-
pletes> ale filosofului, zice in studiul biografic introductiv cä, cu
privire la originea lui etnica, n'a gasit «nici o lamurirev. Si adaoga:
«A fost dupa mama armean; sau dupi tata poate armanss a-
dica roman macedonean. In nedumerirea lui, autorul continua:
tRamane un setnn de intrebare. In tot cazul, numele Conta nu
poate fi... un nume romanesc» 2). Cu acest prilej, poate fi de folos
85. relevam In treacat atmosfera sceptica in care s'a format, guile-
te§te, Conta, ea copil. Tatal sau, de§i preot, nu era credincios. In
caetele sale de impresii, ce s'au gasit in pastrarea Mariei BA lu-
1) Verhandlungen der Berliner Gesellschaft fiir Anthropologie, Ethno-

logie und Urgeschichte, 1902, p. 471.
2) Octav Minar, Filozoful Conta, Opere Complecte, p. XIV.
www.dacoromanica.ro
FACTORII ADITIONAL1 169
pawn., Conta notase Ca tatal sau zicea uneori «pe glasul al optulea),
adresandu-se mamei sale: «Ce vrei femeie, nu mai pot sluji pe
un stapan pe care nu 1-am vazut niciodata §1 pe care n'o sad vad
niciodata. M'am saturat de atata tamaie §i citanie3.1).
Istoria literara ne ofexa insa exemple §i mai isbitoare, li-
teratura fiind mai strans legata de «specificul national», din cauza
ca exprima ceea ce este mai intim in sufletul unui popor, adica
sentimentele lui, §i se serve§te de ceea ce ii este mai caracteristic,
adica de limba lui. Goethe, bunaoara, a fost considerat totdeauna
ea fund reprezentantul prin excelenfa al spiritului german, in li-
teratura. Dupa unele cercetari mai nou5 ins5, el pare a fi fost de o-
rigine turca sau siriana. i fiindca parerea, pentru cei ce n'o cu-
nose Inca, poate parea surprinzatoare2), e necesar sa ne oprim un:
moment asupra-i. Un 'invatat german, ocupandu-se cu problema e-
reditatii, a avut ideea s examineze realitatea acestui fenomen In
genealogia catorva familii mai cunoscute, §i a scris o carte int&.
resanta, intitulati «Familienforschung mad Vererbungslehre». In a-
ceasta lucrare, autorul, Robert Sommer, care e profesor la Univer.
sitatea din Giessen, a studiat, intre altele, §i genealogia lui Goethe,
cautand in special sa vada, cu care din ascendentii sai semana
mai mult, pentru ca sà poata urmari, pe firul genealogic, origiuea
psihofriziologica a genialitatii sale. El stabile§te, mai intai, ca poe-
tul nu semana cu parintii sai, ci mai mult, isbitor de mult, atat la
infati§are cat §i ca gusturi §i inclinari, cu bunica sa materna, Ana
Lindheimer. Aceasta, la randu-i, semana mai mult cu mama ei,
Caterina Seip. Iar aceasta, prin mijlocirea a cinoi generatii inter-
mediare, la care se pot urmari caracterele aseminarii in chestie,
fie tragea din famiia Soldan. In sfar§it, In aceasta famine, a carei
genealogie o studiaza, destul de amanuntit, pana In veacul al XIV-
lea, profesorul german descopere un grup de caractere psihofizio-
logice, ce se pastreaza cu o impresionanta constanta, §i pe care fe-
meile din aceasta familie, cand intra, prin casatorii, intealtele, Ii
impun copiilor kr. Acest grup de caractere e tocmai cel ce deo-
sebe§te pe Goethe, formand temelia psihofiziologica a genialita-
tii sale.
Explicarea extraordinarei constante a grupului de caractere
1) Cuvinte reproduse de Octav Minar, in studiul biografic din edilia ci-

tatii, p. XVI.
2) Degd a fost relevati la noi de cunoscutul critic H. Sanielevici, In
cLiteratur i tiintno, p. 70.
www.dacoromanica.ro
de care e vorba, o cautA invatatul german in originea etnica a in-

temeietorului familiei Soldan, care era tare sau sirian. La in-
ceputul veacului al XIV-lea, un cruciat german, contele de Lech-
motir, luase ca prizonier, intr'o lupta din Siria, Un ofiter turc, Sa-
dok Selim Soltan, gi 1-a adus cu el in Germania, unde i-a redat li-
bertatea, cu conditia sa treaca la creolinism. I-a &fruit apoi un do-
meniu feudal, facandu-1 vasalul sau gi 1-a casatorit cu o fata ger-
mana. Dintre descendentii acestui ofiter turc facea parte Iakob
Soldan, tatal Anei Soldan, din care, prin bunica sa, se tragea Goethe.
Curios este de mentionat faptul c, dupa un arbore genealogic care
se pastreaza la Hanovra, acest Jakob Soldan pare a fi locuit prin
par-tile noastre, la «Greberh In Valachia.
Prin originea etnica a intemeietorului acestei famiii, ne ex-
apoi Sommer constanta caracterelor ei psihofiziologice. Sa-
dok Selim Soltan era, cum am zis, turc sau sirian. La semintiile
orientale insa, atat din cauza vechilor traditii sociale, cat gi din
cauza fanatismului, .casatoriile erau cendogamex., se contractau a-
dica numai In launtrul triburilor respective. Asemenea casatorit,
insa, asigura totdeauna caracterelor etnice un maximum de stabili-
tate. Dupa veacuri intregi, in care o selectiune riguroasa se opereaza
astfel fara intrerupere, copiii iegii din casatorii endogame, (Lica
contracteaza casatorii exogame, impun descendentilor caracterele kr
dominante.
In literatura ruseasca numele cel mai impunator e de sigur
acela al lui Tolstoi. Iar prin modul cum a trait, marele scriitor a
ramas poate mai aproape de sufletul poporului rus decal toti cei-
lalti reprezentanti literari ai lui. El era totugi de origine straini.
Intreaga familie Tolstoi se tragea dinteun german, stabilit in Ru-
sia prin veacul al XIV-lea. Numele lui adevarat pima a fi fost
Indris, dar i se dase, din cauza obezitätii lui putin comune, pore-
cla de «tolstoh care pe rusegte insemna «grosx.. Cu vremea, fiind
utilizata de toll., porecla a kat locul numelui. Aga a luat nagtere
neamul Tolstoi, din care descinde autorul celebrelor romane areas
boiu gi pacex) gi «Ana Kareninax,.
In sfargit, ca sa mai luam un exemplu, la noi, Alecsandri a
fost considerat totdeauna ca un reprezentant tipic al literaturii ro-
mane. Mai mult chiar, intru cat a Cantat, ca nimeni altul, razboiul
neatarnarii gi ginta latini, a fost privit ca un reprezentant prin
excelenta al neamului gi rasei noastre. *i totugi, originea lui Alec-
sandri e o problema, ce n'a foot Inca definitic rezolvata, inga-
www.dacoromanica.ro
(Mind, Inca, toate indoelile. Dela Axhondologia Moldovei, a lui

Sion, pfini la studiile eritice ale lui Chendi §i Zaharia, ca sa
nu mai vorbim de articolele mai märunte din reviste §1 notitele
informative din gazete, pirerea, cà Alecsandri era de origine e-.
vreo-greceasca, a circulat §1 circula fara intrerupere. Incercarea unora,
din istoricii literaturii romine, de a inlatura aceastä parere, con-
siderand-o ca un simplu Isvon s. sau stigmatizand-o ca un them.
urit), a ramas färä efect. De altfel, poetul insu§i se considera ca
fiind de origine straina; dupi el, intemeietorul familiei Alecsandri
ar fi fost venetian. Din nefericire, aceasta afirmare nu se intemeia
pe nicio dovada. Iar un critic literar mai nou, H. Sanielevici, bi-
nuie§te di ea ar fi fost fAcuta mai mult ca sa provoace o diversiu-
ne, ascunzAnd originea adevarata a familiei poetului 1). Pe de altit
parte, daca admitem aceasta afirmare ca adevarata, ne lovim de a
alta dificultate. Dupa pirerea unora din criticii literari de astazi,
un element constitutiv din cele mai insemnate, daci nu eel mai
insemnat, al tspecificului naltionah romfinese, ar fi ortodoxis--
mul. Cum s'ar impaca aceasta parere cu faptul ca stramo§ii lui A-
lecsandri ar fi fost catolici? Iar daca am exan2ina aceasta parere
in sine, ne-am lovi de obiectia, ca ortodoxismul nu e specific ro-
minesc. Ortodoc§i sunt §i Grecii, Bulgarii, Sarbii §i Ru§ii. Dar nu
ne putem opri imam asupra acestei probleme.
Iatit dar o sumi de fapte, care ne aratA, destul de limpede,
dificultatilc foarte mari, de caro ne lovim, and voim sà utilizam
factorul ethic in explicarea diferentierii talentelor, in general, §i
in deosebi in intelegerea genezei §i orientarii cugetarii filosofice. U-
nele din aceste fapte stint, e drept, controversate. Pink' la laninn-
rea definiitiva insa a controverselor respective, nu este exclusa po-
sibilitatea ca ele BA fie adevarate. Ele raman dar, alaturi de cele
indiscutabile, exemple posibile de dificultatile eventuale ale n-
tilizarii factorului etnic In directia ce ne intereseaai.
Nu §tiu daca Torau-Bayle, ale carui idi asupra influentei a-
cestui factor in orientarea cugetarii filosofice le-am trecut in re-
vista adineaori, a intrevazut dificultatile de care se putea lovi; nu
§tiu prin urmare dacA a voit sA le evite, dfind termenului de tcons-
tanta a rasei», pe care 1-am relevat mai sus, interpretarea ce ieses
ulterior la iveala in lucrarea sa. El sustine in orice caz, ea orice
filosof se intemeiaza, in ineercarea lui de a-§i explica lumea, pe un
1) H. Sanielevici, Literaturi i StiinOt, p. 144.
www.dacoromanica.ro
material de date ce-i sunt puse la dispozitie de imprejurarile in

care traie§te. Printre aceste date se gasesc o suma de «tendinte»,
de adispozilii de spirit», de «postulate incon§tiente» «care sunt
cu necesitate acelea ale timpului sau §1 ale mediului sau etnic». N'ar
fi vorba adica de aportul biologic ereditar al unei anumite rase,
cu care filosoful ar veni pe lume §1 care i-ar determina cugetarea
din läuntru in afara. Ar fi vorba numai de influen/ele atmosferei
sufletegti a poporului in care e inglobat §1 care i-ar determina cu-
getarea din afarà in launtru. Aceasta atmosfera insa este de obi-
ceiu legata, mai mult sau mai putin, de anumite stari sociale, po-
litice, economice, etc., din anumite momente ale timpului sau din
anumite perioade istorice. Aceasta rinterpretare ne aduce sa cer-
cetam, ceea ce, de altfel, am fi facut in orice caz, influen/a me-
diului social, cu diferitele lui forme, asupra cugetarii filosofice.
Nu mai incape indoiala Ca diferitele aspecte ale ambian/ei
sociale trebuie &à aibk o acpune oarecare in determinarea atitudi-
nilor pe care le iau oamenii in fa/a lumii §i a vietii §i care consti-
tuiesc orientarile lor filosofice. Buckle, in explicarea inclinkrii, a-
tat de intinse §i de durabile, a Indienilor catre misticism §i pesi-
mism, de care vorbiam adineauri, utilizeaza §i acest factor. Imo-
bilizarea indivizilor in cadrele rigide ale castelor tradi/ionale, f a-
candu-i ell simtk adanc §1 dureros inutilitatea oricarei sforgiri de
a se ridica, prin munca §i. merit, in ierarhia sociala §i de ali im-
bunataIi astfel soarta, a due la acela§i rezultat ca §1 natura excesiva,
a carei influentä deprimantà am relevat-o. Burckhardt ne-a aratat
de asemenea, in «Cultura Rena§terii in Italia», ca imprejurarile po-
litice §i sociale din aceastit /aril, dela sfar§itul Evulud Mediu, au
trezit mai de timpuriu ca in restul Europei spiritul critic §1 inde-
pendenla sufleteasca fa ia. de autoritk/ile traditionale, deslanbuind
astfel marea mi§care artistica, §tiinlifica §1 filosofick, cunoscutk
sub numele de Rena§tere.
Daca insk influen/a mediului social e mai clara §1 se poate
determina cu mai multa ugurinfa atunci cand e vorba de modul
de a gandi §i sim/i al unor popoare intregi sau al unor perioade is-
torice considerate in totalitatea lor, ca in exemplele pe care le-am
luat, ea devine mai obscurk §i mai anevoie de precizat atunci cand
e vorba de filosofi izolati. Dificultatile de care ne lovim in aceasta
direclie, ni le arata bunaoara modul cum incearck Torau-Bayle in-
su§i si ne explice geneza «marei filosofii a Voinlei» care, dupà el,
a inceput in Germania cu Leibniz. Alegem acest caz, fiindel au-
www.dacoromanica.ro
torul insugi 11 consideri ca fiind tfoarte interesant i «cu totul ins-

tructiv», din punctul silt de vedere, tintru cat reveleazi, din mo-
mentul chiar cand cugetarea germani ia congtiinfi de ea insigi, o
psihologie foarte particularA)p1). Si aruncim dar o privire asupra
analizei respective. «Savant enciclopedic gi spirit practic, om de
iniliativi amestecat in viata politick' a timpului sAu, Leibniz nu
e fiosof decit in ceasul potrivit gi ca concluzie a unei intregi vieti
de studii gi de agiune. El cauti deci, &and Ii incepe meditasia fi-
losoficA, fig puni in concordanti o explicare posibili a universului
gi a moralei cu intuitia realitàii gi cu experienta vietiir 2).
Ne-am agtepta, dupi aceasti introducere, ca Torau-Bayle si
ne arate ce <antuilie a realititii» gi ce cexperienci a vietiix. 1-au con-
due pe Leibniz, (<creatorul filosofiei germane>>, la conceptia cunei
filosofii universale a Vointei». Agteptarea noastri famine insi ne-
satisficuti. Autorul ne spune numai ci Leibniz, cand a luat cunog-
tinti de filosofia lui Descartes, s'a riclicat «imediat gi instinctiv l. in
contra ei. Inteadevir, dupi rindurile citate mai sus yin, farà tran-
side, cele urmitoare. «Cum a fost i va fi totdeauna, färà indoiali,
la toti marl fiosofi, prima sa meditatie este o negatie. Era mo-
mentul cind filosofia lui Descartes domina asupra bind; gi provoca,
la Universititi gi la tori cugetitorii, admiratii pasionate. Leibniz
e cuprins de o revoltà imediatà, instinctivA, in contra cartesianismu-
lui. El nu admite nici suprematia atribuiti de Descartes ratiunii pure,
nici vreuna din dogmele caracteristice asupra materiel i asupra
lumii>>. Prin modul cum se exprimi, cind zice cä Leibniz nu ad-
mite suprematia pe care Descartes o atribuia ratiunii pure, Torau-
Bay le pare a face din filosoful francez un precursor al lui Kant,
iar din cel german un adept al lui Locke. In realitate, insi, el
vrea sä sustinA, pur gi simplu, ci Leibniz respinge rationalismul
lui Descartes ceea ce, istoricegte, nu este exact. Topi cei ce au
studiat filosofia modernA sunt de acord sä considere pe Leibniz ca
un continuator al diregiei rationaliste, inaugurati de Descartes,
pe care a apgrat-o cu Emcees in contra empirismului nischnd al lui
Locke. Se gtie ci filosoful englez atacase teoria cartesiani a ideilor
inn'iscute, care constituia piesa de rezistenci a rationalismului, sub
prima lui formi, intru cat dovedea independenta ratiunii de sim-
curl adicA de experienti. Leibniz a reluat punctul de vedere al lui
1) Op. cit., p. 20.

2) ibid.
www.dacoromanica.ro
174 APARITIA SI OIUENTAREA CUGETXRII FILOSOFICE
Descartes, modificandu-1, gii ba sustinut, dandu-i o alta forma. El

s'a silit anume, sa demonstreze ca existä unele predeterminari oo fac
in adevar ca ratiunea sa' fie, in esenta, independenta de simturi gi
prin urmare de experienta.
Alte cauze 1-au indepartat pe Leibniz de filosofia lui Des-
cartes. Definitia cartesiana a substantei i-a parut primejdioasa, prin
consechitele la care putea duce. Dupa acea definktie nu putea e-
xista decat o substanta unica, cum suslinea Spinoza, cu ale
carui idei Leibniz nu se putea impaca. Pe de alta parte, cu defi-
nitia cartesiana a materiei, Leibniz nu-gi putea explica proprietatile
fizice ale corpurilor. In cei patru ani pe cari i-a petrecut la Pa-
ris, intre 1672 gi 1676, Leibniz a facut, sub influenta lui Huyghens,
studii aprofundate de fizica gi matematica% El a fost astfel adus ea
cerceteze ce raport exista intre impenetrabilitatea materiei gi intin-
derea ei, care ii alcatuia, dupa Descartes, esenta. Daca ar fi fost
aga, ar fi trebuit ca corpurile cu aceeagi intindere, sa alba o impe-
netrabilitate egala, ceea ce nu corespundea realitatii. Impenetra-
bilitatea o posedau diferitele corpuri in masura in care se opu-
neau incercarilor unui alt corp oarecare de a patrunde in spatiul
ocupat de ele, gi aceasta masura varia, independent de intinde-
rea lor. Intru cat dar impenetrabilitatea se manifests prin rezistenta
pe care o opuneau corpurile in cazurile care il preocupau, Leibniz
a ajuns la concluzia ca trebuia sa existe inteinsele o «putere» de
rezistenta, care le alcatuia esenta mai mult decat intinderea. Aga
s'a indreptat filosoful german catre conceptia «forteb ca substantil
a lumii. Nu putem urmari, firegte, desvoltarea acestei conceptii,
care n'a ramas atat de simpla; nu expunem aici filosofia lui Leib-
niz, ne marginim sa-i indicam nmnai punctul de plecare1).
De altfel, la ideile ce-i alcatuiau sistemul filosofic n'a ajuns
Leibniz «imediat gi instinctiv», cum sustine Torau-Bayle. Inteo sari-
soare din 1697, cand avea 51 de ani, filoeoful marturisea el insugi
ca. ode mai multe din «sentimentelev adica din parerile lui
n'au ajuns a se fixa, mai mult sau mai putin, decat «dupa o deli-
berare de 20 de ani». Cu toate acestea, Torau-Bayle crede ea Leib-
niz a plecat dela «viziunea» brusca gi spontana, ca totul in univers
1) Asupra rolului pe care 1-au jucat motivele fizice gi matematice in for-

marea filosofiei lui Leibniz, a se vedea studiul lui Ernst Cassirer, care a apil-,
rut in 1902, sub tidul <tLeibniz' System in seinem wissenschaftlichen Grund-
1agen}. Invritatul german nu se folosette nicilieri, ca Torau-Bayle, de <gisiho-
logia rasa) sale.
www.dacoromanica.ro
este tvoin, dorintl, forti), §1 cg aceastg viziune exprima <<nsiho-

logia raseb sale. Iacg propriile lui cuvinte: (Geniul lui Leibniz a
definit astfel, cu o precizie §i cu o logicg admirabilg, psihologia
rasei sale, in prima ei sfortare de ati aplica tendintele secrete la
edificarea unui sistem filosofic. Total in univers este vointg, do-
rinca, fortg; iata viziunea dela care a plecat el ca ski clgdeascg
cosmogonia §i morala; iar pentru aceasta din urmg nu s'a temut
ci intrebuinteze cele mai subtile sofisme ca s'o pung in armonie cu
postulatul suprematiei fortei gi vointeb> 1).
Ca s poatà afirma, cu toatg indreptglirea, asemenea lucruri,
Torau-Bayle ar fi trebuit sä examineze mai intii gosihologia rasei)
germane § s ne arate cã träsgtura ei esentialg este in adevIr cul-
tul vointei sau idolatria fortei. Ca a§a ceva a insufletit opinia pu-
blica germang, dare sfargitul veacului trecut §i la inceputul ceiui
actual, -- atunci cand imperiul, ajuns la apogeul puterii, cguta
sg-gi intindä cat mai mult dominapia politica §i economicg, este
incontestabil. Dar chiar §i in acest caz ar fi de examinat, dacg at-
mosfera de care e vorba nu era mai mult efectul unei propagande
sistematice, menitg sg preggteascg masele populare pentru politica
agresiva a cercurilor conducgtoare, decal o trgsgturg de caracter a
rasei. Orice rezultat ar da o asemenea cercetare, un lucru pare
neindoios: ca pe vremea lui Leibniz, atgt cat ne putem da seama
citind istoria timpului, nu putea fi vorba de a§a ceva in Germania.
Cel mult putea fi vorba in Franta, care sub Ludovic al XIV-lea se
ggsia la apogeul puterii ei politlice. Leibniz insu§i se dusese la Pa-
ris ca sg incerce sa indrepteze atentia cercurilor conducgtoare In
spre Egipt gi s fereascg astfel Germania, atat de divizatg gi de sla-
bg, de prixnejdia ce o ameninta. In sfar§it, potrivit cu punctul sgu
de vedere, Torau-Bayle ar mai fi trebuit s ne explice, de ce psi-
hologia rasei germane s'a manifestat, in filosofie, printr'un cuge.
tator de origine slavg, cum am vgzut ca era Leibniz.
Ca §i influenta mediului fizic, aceea a mediului social, asu-
pra cugetgrii filosofice, n'a fast pang acum decat sporadic studiatg
§i nu-i putem stabili formula §tiintifica, numai dupa citeva in-
cercari izolate. A ne grgbi prea mult, in aceastg directie, ar insem-
na a ne expune art* ni se opung unele cazuri contradictorii, ce n'ar
1) Op. cit., p. 24.
www.dacoromanica.ro
176 .APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
fi decit anevoie de explicat. A§a bunAoarA, in Anglia din prtixna

jumAtate a veacului al XVII-lea, in care incepuserA luptele pen-
tru libertate, Hobbes trägea din filosofia sa concluzii In favoarea
despotismului, pe &and in Franta din prima jumAtate a veacului
al XVIII-lea, in care nu incepuserä Inca luptele in contra despo-
tismului, filosofii trageau din conceptiile lor concluzii in favoarea
0 influentA mai limpede par a avea imprejurarile culturale

propriu zis; adicA starea §t nei i a filosofiei, la un moment dat,
asupra celor ce voiesc sA duck' mai depute cugetarea filosoficA.
Este evidentA, mai intai, influenta cercetarilor ttmfltfiee. Fill pro-
gresele astronomiei §i ale fizicei, la inceputul timpurilor moderne,
n'ar fi apArut, de sigur, problema metodelor §i eilstematizarea in-
ductiei, cu Galilei §i cu Francis Bacon. FirA progresele §tiintelor
matematice, din aceemi perioadA, n'ar fi apArut incercarea lui Des-
cartes de a introduce metoda acestor §tiinte in filosofie. FAri pro-
gresele §tiintelor naturale, ale geologiei §i ale astronomiei, din vea-
cul al XVII-lea §i al XVIII-lea, n'ar fi apArut primele schite ale
evolutionismului, cu Buffon, Lamarck, Lye 11, Kant i Laplace. FA-
rA progresele pe care le-au limit, mai departe, aceste §tiinte, In
veacul al XIX-lea, §i la care s'au adAogat cele fAcute de fizicA §1
de chimie, n'ar fi putut apArea formele mai desvoltate ale acestor
doctrine, cu Darwin, Haeckel, Weismann §i atfitia a1i biologi, cu
Norman Lockyer §i a1i reprezentanti ai astrofizicei, §i, mai ales, cu
Herbert Spencer, ca sistematizator al diferitelor curente, care, chiar
cfind pomeau din rfindurile savantilor speciali§ti, aveau o inconste-
bilA valoare filosofick.
Este evidentA, apoi, influenta filosofiei, a§a cum se gase§te la
un moment dat, asupra desfA§urArii ulterioare a cugetArii filoso-
fice. E un fapt, pe care ni-1 aratA la fiecare pas istoria filosofiei,
ca. sistemele filosofice, sau se continuA unele pe altele, depA§indu-
se, sau se neagA unele pe altele, transformindu-se. Fie sub o for-
ma', fie sub alta, once sistem filosofic nou, cand apare, se constituie
sub influenta unui sistem filosofic anterior. A§a bunAoarA, fArA Des-
cartes, n'ar fi putut apirea Spinoza; fill Locke, n'ar fi putut apl-
rea Hume; lira Hume, n'ar fi putut apArea Kant; fArA Kant n'ar
fi putut apArea idealismul, cu Fichte, Schelling §i Hegel; §i a§a
mai departe. Este, pang aeum, partea cea mai dark' §i de care,
www.dacoromanica.ro
FACTORII ADIrIONALI 177
de aceea, ne servdm mai des, in istoria filosofiei _ din ceea ce

s'ar putea numi determinismul cugetarii filosofice.
Nimic nu area' mai bine rolul insemnat pe care 11 joaca ma-
terialul de fapte gtiintifice §i de idei filosofice, din fiece moment,
in orientarea evolutiei intelectuale_ a thnpului, decat imprejura-
rea, in aparenta contradictorie, ca poate duce §i la alte efecte de-
cat cele pe care le-am vazut. i anume, materialul de care vorbim
nu diferentiazi numai, ci §i identifica, dacii se poate zice, pe di-
feriii cugetgtori, facandu-i sa ajunga la rezultate identice sau cel
putin analoage. Fire§te, nu totdeauna. Dar sunt totu§i cazuri, des-
tul de numeroase, de acest fel. Ziceam de pilda a Leabniz, pentru
motivele pe care le-am vilzut, a ajuns s cread c esenta materiel
nu este intinderea, ci forta. La aceeagi convingere ajunsese insa,
in acela§i timp cu el, un cugetator englez, Francis Glisson, care a
trait intre 1596 §i 1677, i a fost profesor de medicina la Cambridge
§i la Londra. In lucrarea pe care a publicat-o in 1672 sub tit1u1
tDe natura substantiae energetica», el sustinea, Ca §i Leibniz, ci
substanta nu poate fi, cu adevarat, cleat forta. Cum se explica
ceastä concordanta de idei? Unii au presupus ea Leibniz a adoptat,
pur gi simplu, parerfle lui Glisson; dar n'au putut dovedi, istori-
ce§te, c ar fi avut cuno§tinta de ele. Mai firesc este &a presupu-
nem ca, reflectand asupra filosofiei lui Descartes §i examinand, cu
ajutorul aceloragi date §tiintifice, definitia pe care o dase el ma-
teriei, ambii cercetatori au ajuns s. vada in acelagi mod neajunsa-
rile ei §i sa traga dinteinsele acelea§i consecinte. Tot aga s'ar ex-
plica poate §i faptul cA Leibniz gi Newton au ajuns In acelagi timp,
independent unul de altul, la conceptia fundamentala a calculului
infinitesimal. Cazurile de acest fel Bunt destul de numeroase. Un in-
vatat francez a intocmit odati o lista destul de lunga 1). De atunci
incoace, fire§te, exemplele s'au Inmullit. Explicarea lor insa famine
aceeni. Evolutia ideilor ridica in chip firesc, in anumite momen-
te, anumite probleme, pe care, examinandu-le la lumina aceloragi
date, diferitii cugetatori le rezolva in acelagi mod.
Actiunea factorilor aditionali, pe cari i-am trecut in revistii
ping acum, este la randul ei marginita sau turburata de interve-
nirea altor doi factori pe cari, spre deosehire, am putea sfid nu-
1) M. F. Mentre, De la simultanéite des découvertes scientifiques, in

dlevue scientifique) dela 29 Oct. 1904.
1Z
www.dacoromanica.ro
mim suplimentari, dac . acest cuvant n'ar tinde sa mic§oreze, oa-

recum, importanta lor. Cand lucreaza in directia diferentierii de
care am vorbit in cea mai mare parte a acestui capitol, actiunea
f actorilor aditionali e nirginit de interventia legilor fundamen-
tale ale gandixii logice, care impiedica diferentierea sa mearga prea
departe ; cand lucreaza In directia unificarii, de care ne-am
ocupat la star§itul lui, actiunea kr e turburata de intervenirea
particuhritatilor afective individuale, atilt de numeroase, al caror
complex formenza ceea ce unii cercetatori mai noui ai vieçli sufle-
te§ti a oamenilor numesc Itemperamenu sau, cu un cuvant mai
cuprinzator, aconstitutiel,. Trebuie dar s examinam, in capitolul
urmator, amendamentele de adus §1 rezervele de facut, din aceste
puncte de vedere noui.
www.dacoromanica.ro
CAP. IX.
UN FACTOR MODERATOR SI UNUL TURBURATOR
I. Ca §i oamenii de §tiinta, filosofii cauta adevarul. Singura

deosebire dintre ei este, ca cei dintai 11 cauta cu privire la acelea
numai din fenomenele naturii care ii intereseaza, pe cand cei din
urml 11 cauta cu privire la totalitatea kr, singura care ii preocu-
pa. Adevarul are insä legile lui, pe care logica s'a straduit sa le
formuleze inca din antichitate i a cautat apoi, de atunci incoace, sa
le precizeze §i sr, le intinda cat mai mult. Intervenirea acestor legi
margine§te, in chip vadit, actiunea de diferentiere a factorilor adi.
tionali de care am vorbit In capitolul precedent §i care ar merge
poate, ahfel, mult mai departe. Margine§te, bunaoara, actiunea
factorului geofizic eau a factorului etnic, cari tind, i unul §i altul,
ii «particularizeze» explicarile lumii, dupa tari §i dupa natiuni. Fri
gni din regiunile situate sub cercul polar §i caldura din cele situate
sub ecuator influenteaza de sigur in mod diferit simlirea §i gan-
direa oamenilor, §1 tind sá coloreze in mod diferit conceptiile lor
despre lume. Dar nici frigul, nici caldura nu modifica, de sigur,
nici principiul identitii, nici principiul contradictiei, care stall
la baza intregei activitati logice a mintii omene§ti. Aceasta aetivi-
taste dar, oricat ar cauta s'o diferentieze mediile fizfce deosebite in
care pot trai §i lucxa oamenii, e silita sa se desfa§oare dupa aceleati
norme §i, in fata unor constatari analoage, cu privire la fenomenele
naturii sau ale lumei in general, nu poate sa nu ajunga la concluzil
analoage. Tendinta mediilor diferite de a «particulariza cugetarea
omeneasca e astfel marginita de intervenirea moderatoare w legilor
logice. Tot a§a, potrivit cu «specificitatea>> ei psiho-fiziologica, fie-
card natiune rtinde sä aiba o vfziune diferita a lumii, care influen-
teaza, fire§te, §i conceptiile filosofilor ce ies din sanul ei. Pe aceasta
cale, daca influenta factotului ethic an fi lipsita de price corectiv,
www.dacoromanica.ro
s'ar ajunge poate la o diferentiere atat de inaintatg, incat explieg-

rile lumii, pe care le formuleaza diferitii; filosofi, n'ar mai fi admise
ca adevarate sau n'ar mai fi nici macar intelese decat de natiunile
respective. Adevgrul insa s daca se poate zice nu este adevitrat
decat numai daca este valabil pentru toata lumea. Aceasta a fost ma-
rea descoperire cu care Socrat s'a opus, acum dung mii §i atatia de
ani, sofigtilor, agezand cea dintai piatri la temelia gtiintei, in inte-
lead tooretic pe care aces/ cuvant avea sa4 ia dupg el. i toate sfor-
Pirile bgtranului filosof grec s'au indreptat dare scopul unic de a sta-
bili condiiile, n care ideile unui om, valabile pentru el fiindea
erau ale lui, cum sustineau sofigtii, puteau deveni valabile gi
pentru ceilalti, pentru toli ceilalti fàrä deosebire. Cici numai aga
se putea intemeia o §tiin generalä, capabila Ea se ridice deasupra
haosului parerilor individuale. i evolutia ulterioaril a cugetarii o-
menegti s'a desfagurat, de fapt in directia pe care i-o indica, pro-
fetic, Socrat. Aga cum a ajuns si fie gi Cum o vedem asthzi, uinta
este aceeagi pentru toate popoarele; adevarurile ei, intru cat aunt
definitiv stabilite, aunt 'valabile pentru toate deopotriva. Rind ast-
fel universalä, gtiinta este supra-nationala, ca sa nu zicem inter-
nationali.
Filosofia nu se deosebegte, din acest punct de vedere, de gti-
inta. Socrat, in orice caz, nu faeea nicio deosebire de acest fel. El
(Arita ceea ce se putea gti cu siguxanta asupra Iurnn, indiferent fiin-
du-i munele ce se putea da corpului eau corpurilor de cunogtinte
ce urmau sa se coenstitue pe calea indicata de el. i top filosofii
greci, afara de sceptici, au avut aceea§i conceptie; filosofia, dupii
ei, trebuia sa dea omenirii o explicare a lumii care sa fie adevirati
pentru toti reprezentantii ei, de pretutindeni i totdeauna. Ace lagi
caracter de universalitate l-a pastrat filosofia .gi In Evul Mediu. Ba
chiar, fiind legata, in acea perioada a istoriei, de credintele reli-
gioase gi prin urinare de revelatia diving, adevarul ei era, dael se
poate zice aga, gi mai independent de contingentele omenegti. Nu
zicem ca ea avea un caracter supra-national gi mai pronuntat, fiind-
ca ideea nationala nu exista Inca pe atunci, sau, in orice caz.
daca mijea pe alocurea, era Inca departe de ceea ce avea sa deving
mai tarziu. In sfargit, in timpurile moderne, filosofia a pastrat, in
esenta, un caracter analog. Obiceiul de a vorbi, in istoria manifesta-
rilor culturale in general gi in aceea a sistemelor filosofice in deo-
sebi, ce luau o desvoltare crescandi, de o filosofie franceza, de una
germang, de una engleza, etc., era mai mult un artificiu didactic,
www.dacoromanica.ro
UN FACTOR MODERATOR SI UNUL TURBURATOR 181
meni sA inlesneascA etudiul diferirtelor grape de filosofi, deat un

proces real de clasificare, etno-psihologicii sau etno.logieä, intemeiat
pe earactere diferentiale in adevir specifice. Aceasti situatie ris-
pundea de sigur faptului ci particularitAtile diferentiale ale acelor
diferite filosofii nu ierau eat de muh In nelkf incit sä poatl fi
considerate ca esentiale; ele rimineau subordonate legilor logice ale
gandirii in general, carora le revenea sarcina de a explica, in pri-
mul rand, structura §i raporturile sistemelor filosofice ce le alcA-
tuiau. Ceea ce insemna pa tendintele i aspiratiile nationale, de§i
puteau juca un rol in geneza acelor sisteme, erau.- tinute in frau §i
actiunea kr era mArginiti de legile adevirului in general, ale ade-
vat . uleutic pentra toti, ale adevirului universal §i prin urrmarre
supra-national.
Numai in ultimele decenii au apArut unele päreri divergente,
datorite pe de p parte imprejuArilor politiee §i pe de aka evolutiei
metodelor filosofice. Printre ode dintai trebuie si punem opera ci-
tata a lui 'Wundt, care a izvorat din exaltarea sentixnentului national
de pe vremea razboiului, §i cartea mai recenta a lui Torart-Bayle,
care a ie§it din dorinta de ca vedea limpede* in haosul politic §i
cultural provocat de acel mare conflict. Printre cele din urmii tie-
buie si punem incercarea lui Max Scheler de a reduce fiksofia la
intuitii care nu pot si flu difere, ea atare, la diferitele personalititi,
individuate §i, mai ales, colective, adiei, in definitiv, la diferi-
tete natiuni. Punetul de plecare al incercruilor de acest fel trebuie
criutat in pirerea filosofilor «anti-intelectuali§ti* eau órationalivi*
cA filosofia, daci vrea si dea o cuno§tintfi mai tadanca* a brunii, a
esentei, ei adevirate, trebuie BA recurgi la o metodi diferiti de
aceea a §tiintei, care nu ne dA decal cunoa§terea superficiali a reali-
titilor sensibile. Se intelege dela sine cl nu putem intra aid in dia.
cutia aoestei piireri care, mai ales intru cat se intemeiazii, la diferitii
ei reprezentanti, pe argumente diferite, ne-ar duce prea departe. Ne
velll rnrgitii si releviim numai faptul CA, oricast &an bucurat de fa-
voarea unor «mode* mai mutt sau mai putin trecAtoare, coneeptiile
de acest fel nu s'au putut impune, panA acum eel putin, cu destuli
autoritate, mai mutt IncA, n'au putut gAsi decal un numiir restrans de
adepti, putin siguri §i de o sortodoxie* diecutabilA, poate fiindcA
tintuittile* pe care le pun la baza filosofiei, rimanind mai mutt
eau mai putin individuate ,nu se pot comimica deplin §i cu acela§i
grad de certitudine, lir cum se comunicA ideile discursive* obici-
nuite. Acesta e de altfel cazul mai tuturor stirilor sufletelti care,
www.dacoromanica.ro
182 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARli FILOSOFICE
ca intuitiile de care vorbim, sunt de o natura subiectiva mai pro-

nontata. Mai bine ea oriunde se vede, cat de anevoioasa este comu-
nicarea lor, la cei ce practica misticismul religios. «Contemplarea)
directi a divinitatii, «certitudinea) prezentei divine, vocea) lui
Dumnezeu §i, in genere, starile suflete§ti aextatice) pe care acest
misticism le face sa apara, gratie mijloacelor pe care le-am vizut, la
cei ce le intrebuinteazi cu destula staruinfä, nu pot fi mai niciodatit
comunicate §i altora, ca rezultatele opera/nor logice obicinuite
ale mintii omene§ti. Daca admitem dar ca se va putea ajunge, pe ci
analoage, la filosofii nationale bine caracterizate, adici destul de
deosebite unele de allele, trebue sa presupunem ca ele vor fi con-
damnate sa nu existe in adevar, ca explicari sau viziuni ale lumii,
decat la natiunile respective 1).
Un invatat francez, care a studiat filosofia germans, ca §i To-
rau-Bayle, dar ca istoric al filosofiei, Ultra preocupari de alta na-
tura, a vazut destul de 'impede ca ea contrazice, ca orice flosofie
de altfel, prin tendinta ei cave universalitate, ipotezele, ca sa nu
zicem teoriile, de acest fel. In cartea aa recenta datoria filosotici
germane), Emile Brehiler sustine mai intai di, din once punct de
vedere am fi inclinati s'o consideram, istoria unui popor dat nu se
poate separa de istoria celorlahe popoare, cu care a stat in legA-
turi inevitabile de influencA reciproca, §i ci incercarile de acest
fel sunt mai ales daunatoare in istoria filosofiei. Caci filosofii por-
nese totdeauna, in meditatiile kr, dela un material determinat, pe
care il constitue suma cuno§tintelor oiintifice §i a ideilor filosofice,
a§a cum au fost stabilite §1 formulate de toti cercetatorii contimpo-
rani, oricaror natiuni ar apartine. i acest material nu poate sa nu
influenteze dispozitiile, tendin/ele §i predilectiile kr, individuale
§i nallionale. De altfel, acugetarea filosofica, in Germania ca ori-
uncle aiurea, tinde, prin chiar natura ei, la universalitate; ea este,
ca intentie, rationalist:A §i omeneasca, inainte de a fi nationala; zi
daca nationalitatea Ii itnprima senmele sale, nu este, oarecum, de-
cat din intamplare). Aceasta ne-o arata, destul de limpede, variabi-
litatea raporturilor filosoftei, ale oricarei filosofii, cu me-
diul etnic in care_ a hat na§tere. 0 astfel de variabilitate e o do-
vada ca un media etnic oarecare nu ,poate impune, in once impre-
jurari §i cu once pret, o anumita conceptie a lumii. In Evul Mediu
bunaoara Germanii att avut, ca toata lumea europeana, filosofia co-
;
1) 0 buthi analizii a acestei probleme ne.a dat Mircea Florian, in studiul

(Filosofie si nationalitate,, pnblicat in Convorbiri literare, din Iunie 1933.
www.dacoromanica.ro
muna a cregtiniamului atotstapanitor. i daca mai tarziu, la incepu-

tul veacului al XIX-lea mai ales, au pirut a ajunge la conceptii (mai
specific germanex., a _fost poate din cauza actiunii combinate a di-
feritilor factori earl au creat, ca fenomen sufletesc mai general,
aga numitul «romantism». In once caz, incheie invatatul francez,
(a trecut, din fericire, timpul cand atatia se declarau gata sa dedu-
cli din mediul fizic gi din cel ethic toate caracteristicele intelectuale
ale unei natiuni i, firegte, gi fiosofia ei. Nu trebuie ea impzejurarile
tragice prin care am trecut in anii din urml sa ne faca ea revenim
la o metodà atat de superficialI) 1).
Intervenirea legilor logicei tempereaza, e drept, influenta
factorilor aditionali In determinarea cugetarii filosofice. Dar actin-
nea kr este, la randul ei, turburata de intervenirea unui alt factor,
pe care 1-am examinat pima acum, in capitolul penultim, numai
ca factor «primar, cu rolul initial de a cdeclangal> mecanismul
vietii sufletegti. Acest factor e sensibilitatea, al carei rol <<propuI-
sivx este incontestabil. SI ne ridicam insa deasupra acestui rol, pri-
mordial gi fundamental, care, intru cat tinde la satisfacerea celor
dona nevoi biologice de capetenie, conservarea individului gi pro-
pagarea speciei, nu comporta diferentieri prea mari. In diversita-
tea, atilt de izbitoaxe, a conditiilor in care au ajuns ert traiasca oa-
menii eiviizai gi Cii complexitatea din ce in oe mai mare a orga-
nismului kr psihic, nu se putea ca afectivitatea sa nu ia, la ei,
nuante multiple gi variate. Potrivit en aceste nuante, diferitii in-
divizi au preferinte i predilectii care diversifica aetivitatile lor, in-
dreptfindu-le pe cal mai mult sau mai putin diferite. Mecanismul
acestei diversificari implici insa, evident, influenta sensibilitatii a-
supra inteligentei care, cum am vazut, alege dale actiunii.
Nu e nevoie ert ne declanim partizani ai «primatului vohnei,
pe care il sustinea Schopenhauer, ca s recunoaoem influenta afec-
tivithii arupra cugetarii, la top oamenii fart' deosebire. S urmam,
in aceastä privinta, indicaiiIe psihologilor cari se silesc sa faca nu-
mai Itiinfa, evitand, pe cat posibil, contingentele metafizice. Un
innitat, bunaoara, la care e vadita aceasta hotarire de a se libera de
orke preocupare ce n'ar fi strict gtiintifica, e Bleuler, pe care 1-am
mai citat, in altrt ordine de idei, mai sue. El se ocupa in acelagi timp
de psihiatrie, aga incat a studiat mecanismul vieçii sufletegti, nu nu-
mai in general gi in mod teoretic, ci gi in numeroase cazuri particu-
1) Emile Brihier, Histoire de la philosophic allemande, Introduction, p. 2.
www.dacoromanica.ro
184 APARITIA $1 ORIENTAREA CUGETARII FILOSOSICg
litre. in care avea sit deslege probleme practice, iar succesul sau inane-
°eau' terapeutic Ii arata, la fiecare data, clack' a izbutit sau nu sa gi-
seasca soluiile juste. Bleu ler sustine c afectivitatea, ca dature a
tendintelor noastre organic conditionate», se serve§te adesea do cu-
getare ca sà ajunga mai u§or la scopurile pe care le urmare§te. Si
anume, Ii impune pe de o parte anumite probleme §i email pe de alta
si influenteze solutia br <dalsificand» mecanismul ei logic. Aceasta
falsificare, singura care ne intereseaza aici,--se realizeazi pe douii
c,ai. Intâi, asociatide de idei ce carespund sentimentului dominant
sunt favorizate; jocul lor e stimulat §i desfa§urarea kr e inlesnita;
dimpotrivi, asociatille contrare aunt impiedicate ea se fonneze §1 si
aduca ougetarii celui ce reflecteaza materialul necesar pentru apre-
cierea obiectiva §i completa a tuturor aspectelor actiunii pe care
o proieeteazi eau atitudinii pe care planue§te s'o ia. Aceastri consta-
tare psihologica confirma observarea populara ca pasiunea orbet.
te pe oameni, impiedicandu-i sa vadi lucrurile a§a cum stint, cu
toate particularitatile lor, bune §i rele. Cel ce iube§te bunrioara o
femeie, inclina in chip firesc sa-i descopere la fiecare pas calitati
nu-§i poste da seama de niciunul din defectele ei. Al doilea, va-
loarea logicrt a ideilor ce corespund sentimentului dominant pare,
in mod incon§tient, mai mare decit aceea a ideilor ce i se opun.
Fricosul bunaoara exagereaza totdeauna pnmejdiile unei actiuni §i
nu poate pretui indeajuns perspectivele ei de succes sau foloasele pe
care i le poate aduce. Aceasta influent:it se vede mai bine, fiindca e
patologic marita, la tanxio§ii» cari sufera de felurite efobii». Psiho-
patii de acest fel ajung 8 se teama de lucruri absolut inofensive;
ei i§i fac, cu privire la primejdiile pa care le prezintil acele lu-
cruri, idei cu totul gre§ite, pe care insi le sustin cu argumente ce ii
se par foarte puternice.
Acest indoit mecanism al influentei pe oare o exerciti sensi-
bilitatea asupra inteligentei e intarit considerabil de faptul e orice
stare afectiva are tendinta de a se intinde, de a se generaliza oare-
cum, prin airadiere». Un sentiment poate ajunge astfel sli scoloreze»
chiar §i lucruri ce nu stau in legaturi directa cu el. A§a ajungem,
bunioarii, el tinem la locurile unde ni s'a intamplat ceva placut,
chiar daca n'au altfel nimie atragator, sau art nu putem suferi pe
eel ce ne-aa adtas §tiri penibile, chiar cha n'au nicio ving, intru
cid erau obligati s'o faca. A§a se explica, de asemenea, marele
pret al lucrurilor ramase dela o fling' pierduta, pentru cei ce au
iubit-o. In sine, obiectele respective pot si n'aibe nicio valoare, de
www.dacoromanica.ro
niciun fel; asupra lor se revani Ting, prin iradiere, sentimentul ce

inconjura pemoana disparua Inth-mandu-se astfel, starile afective
pot ajunge sa acapareze intreaga viati sufleteasca a cuiva gi, daca
dureazi mai mult, cuin se intampla uneori, devin dispozitii gene-
rale ce coloreazi, la oamenii respectivi, intreaga experienta. Ei a-
jung atunci sa vada lumea sub anumite aspecte, care nu aunt nici-
decum indiferente din punct de vedere filosofic. Cad acele aspecte
pot determine, nu munai atitudinile practice, ci gi pe cele teoretice
ale oamenilor in chestie. Aga iau nagtere, bunaoara, inclinarile &Li-
tre optimism sau cane pesimism ce disting pe cei ce, intemeiandu-se
pe experientele kr personale, reflecteazii asupra vietii in general.
Dispozitiile afective de acest fel pot avea gi alte origini. Mo-
dul cum reactioneaza un organism la excitatiile din awl, ce tona-
litate afectiva au adica reactitmile lui, nu atarni nu.mai de calitatea
acelor excitatii, ci gi de propria lui receptivitate. Mai bine se vede
aceasta receptivitate, in cazurile in care e determinata de activita-
tea glandelor endocrine, fiindca poate fi facuta, experimental, Fa
varieze. Aga bunioari, sub influenta normali a secretiilor interne
ale glandelor sexuale, o femela, dintr'una sau alta 'din speciile cu
care se fac de obiceiu experiente in laboratoriile de fiziologie, pri-
megte cu placere impresiile ce-i yin dela masculii speciei sale; dim-
potriva, itnpresiile pe care i le produc femelele Ii sunt indiferente.
Dacii insa unei femele, prealabil castrate, i se grefeaza pe cale clii-
nirgicalà glandele sexuale mascule, dispozitia sa afectiva se schimba
cu totul, dand nagtere fenomenului linversiunii». Ea incepe sa pri-
meaeci cu plicere impresiile ce-i yin dela femele, pe cand cele ce
ii yin dela masculi ii aunt indiferente. Efecte analoage, dar mai
generale, produc, prin variatiile aetivitatii kr, alte glande endocrine,
ca tiroida, capsulele suprarenale sau ipofiza. Deficienta kr se ma-
nifesteazi de obiceiu prin apatie, slabiciune, melancolie, ducand la
dispozitiile afective generale pe care psihiatrii le considera ca aka-
tuind estarile depresive). Dimpotrivu, supra-activitatea lor se mani-
festeazi prin vioiciune, vigoare, veselie, ducand la dispozitiile dec.
tive generale pe care psihiatrii le considera ca alcatuind (starile en-
forice). Efecte analoage mai au gi unele substante chimice, fie pro-
duse de organismul omenesc insugi, cum aunt feluritele gtoxine,,, fie
de origine externa, cum sunt diferitele iexcitante gi stupefiante, Ca al-
coolul, opiul, cocaina, etc. Cele dintai produc stari depresive, cele
din unni la ineeput eel putin stari euforicie. Bleu ler crede el
actiunea substantelor de acest fel nu se poate explica decat prin
www.dacoromanica.ro
186 APAIUTIA SI ORIENTAREA CUGETARLI FILOSOFICE
analogie cu aceea a secretiilor interne i o considera ca avand o trim

rudire chimico-fiziologicb cu ea 1). Oricum ar fi, totalitatea aces-
tor cauze, a celor de origine interna, bine inteles, care pro-
due dispozitii afective generale i dintre care nude stint congeni-
tale, &I na§tere a§a numitelor .tconstitutii», ce deosebesc pe oameni,
din punct de vedere psihofiziologic. Unii dintein§ii inclina, in mod
constitutional, la depresiune, altii inclina, in acelni mod, la euforie.
Asemenea Indlinàri constitutionale, alaturi de cele produse de
experieutele vietii, pot determine anumite orientari ale cugetarii fi-
losofice. Am zis mai sus ca cele mai vizibile din orientarile de acest
fel sunt cele care duc la pesimism sau la optimism, ca atitudini fib-
sofice. SI comparam, din acest punct de vedere, doi mari reprezen-
tanti ai acestor atitudini, pe Leibniz, cel mai convins dintre op-
timi§ti, cu Schopenhauer, cel mai hotarit dintre pesimi§ti, §i sa
cautam a lamuri, atat cat ne ingaduie datele biografice de care dis-,
punem, In ce masura dispozitiile afective constitutionale au contri-
buit la determinarea cugetirii kr. Un studiu mai amanuntit, in a-
ceasta privinta, ne-ar impune ea trecem In revista intreaga desfä§u-
rare a vietii lor. Fiindca nu putem da acestui punct special al cer-
cetarii noastre o astfel de intindere, ne vom margini sI relevam nu-
mai unele trasuri de caracter ce par a avea, pentru ambii cugeta-
tori ce ne intereseaza, o valoare demonstrativa.
Tonalitatea afectiva dominanta a stärilor euforice est; an-
contestabil, multumirea. Euforicul este, in general, multtunit de lu-
mea ce-1 inconjoara, de propria lui viata, de sine insugi. Ca stare, en-
foricul tnclin sa aprobe tot ce vede in jurul lui i tot ce face el
insu§i; deed' unele lucruri ii par discutabile sau aunt discutate, el
le gase§te totdeauna o scuza, fiindca descopera intrInsele i parti
bune; el este cu alte cuvinte pornit pe indulgence'. Cu asemenea
dispozitii de spirit, euforicul este indicat s joace in conflictele
dintre oameni, dintre conceptii, dintre institupi, rolul de concilia-
tor; el vede, in adevar, mai ugor decat altii ca partile in litigiu au
gi unele e altele, in felul Mr, dreptate; el intelege astfel mai
bine ca solutiile juste trebuiesc cautate in formule transactknale.
0 logica interna, afectiva mai mult decal intelectualä, impinge
astfel pe euforici catre optimism. Fiind multumiti de tot ce vad,
ei sunt siliti s creada ca toate aunt bune, fiindca altfel tonalitatea
dominanta a vietii lor sufletegti ar ramanea fara justificare. ler cand.
1) Bleuler, Naturgeselichte der See1e, p. 188.
www.dacoromanica.ro
unele lucruri par a se abate dela aceastA regula generalA, ei aunt

convin§i c1 rani e numai partial §1 accidental.
Ceea ce §tim despre Leibniz ne aratä c5 el rAspundea, mai
mult sau mai putin, acestei scheme abstracte. DacA la temelia sta-
rilor euforice trebuie sii se gAseasea, in primul rand, o bung stare
organicA, asiguratà de o buni functionare a vietii vegetative, :--- fi-
losoful indeplinea aceasta prima' conditie. Dup5 insenmArile celor
ce 1-au cunoscut mai deaproape, §i mai ales ale secretarilor sAi
Feller §1 Eckhart, Leibniz manca bine §i ffirä SA aleagA prea
mult, ceea ce dovedea un apetit deschis §i o digestie solidi; el
dormea de asemenea bine; aomnul s'au era adfinc §i neintrerupt.
Daci una din cauzele chimico-fiziologice ale starilor depresive o
alatuiesc, cum zicea Bleu ler, toxinele pe care le fabricA organis-
mul insuO, atunci filosoful se gasea, din acest punct de vedere, la
ad5post. Cele mai multe §i mai primejdioase din toxinele de care
e vorba, din punctul de vedere special ce ne preocupi, aunt
poate cele Ce iau naoere In regiunea gastro-intestinalä, din pricina
digestiilor defectuoase, §1 cele ce se formeazi In creier, atunci cand
oboselile acestui organism nu se rep ark' complect, pe calea naturalä
a somnului. Pe de alt1 parte, Leibniz lera foarte activ; secretarul
eau Eckhart povestea c5 lucra intr'una §i atat de mult incat, u-
neori, nu se mi§ca de pe scaun mai multe zile in Or. Kuno Fischer,
care i-a consacrat un volum, zice c5 puterea lui de mina' era ae-
roic5>, iar alji istorici ai filosofiei nu-i gAsesc perechea, in ceea ce
prive§te intinderea §i multilateralitatea cuno§tintelor, decat in A-
ristot. Cu deosebirea, fire§te, ca pe vremea lui Leibniz erau mult.
mai multe lueruri de oiut decat pe vremea lui Aristot. DacI ado
gAm la aceastA activitate, ce iera cu totul din comun, numeroasele
calatorii pe care le-a client, cu taste dificultAtile, mult mai marl
decat astazi, pe care aveau BA le suporte pe atunci calAtorii, ajun-
gem in chip firesc la concluzia cä o asemenea activitate §1 o aseme-
nea mobilitate nu indicau nicidecum un apatic sau un deprimat.
Faptul c 4:se cheltuia) atat de mult, unit cu acela crt nu era gras,
de§i, cum am viizut, manca bine, constituiesc poate o indicatie cä
functionarea glandei tiroide era, la el, supra-norma15. Endocrino-
logii Ins considerl astAzi aceastA glandà, cum zic ei, cu obi-
ceiul lor de a crea cuvinte noui, ca toptimizant5), ca genera-
toare adica de optimism.
La aceste cauze organice s'au adilogat apoi experientele vietii..
Ar au fost, mai ,intai, succesele pe care Leibniz, gratie precoci-
www.dacoromanica.ro
188 APARMA SI ORIENTAREA CUGETA111 FELOSOFICE
alil sale extraordinare, le-a repurtat inci din copilarie. La virsta

de 8 ani a putut s descifreze singur pe Titu Liviu, detji nu stndiase
Inca limba latina, servindu-se de o metoda inventata de el insu§i,
raportand adica cuvintele ce compuneau inseannarile de sub gra-
-vurile din text la ceea ce intelegea din examinarea lor. La 12 ani,
inlocuind un elev care trebuia sa compuni, la o serbare §colara, 0
poezie ocazionala in latine§te §i care se imbolnavise, a stria intr'o di-
mineati trei sute de hexametri latini, eonstraiti dup.(' toate regu-
lele cartel. poetice). La 20 de ani, nefiind admis sa-ji tread' docto-
ratul in drept la universitatea din Lipsca, fiindca era prea ta-
nar, s'a dus fara intarziere la cea din Altdorf, unde 1-a trecut
cu o «disputatie7A atat de stralucita, indit ii s'a oferit imediat o
tatedra, pe care insa n'a primit-o. Asemenea succese, la incept-
tul vietii, nu pot &a nu dea nnui tanar o mare incredere in puterile
sale proprii §i, firejte, multumiri corespunzatoare. Iar asemenea
multumiri pregatesc o stare euforica ce dispune, CUM am vizut, la
optimism. De altfel, numai unei increderi in sine, ca cea pe care
trebuia s'o alba Leibniz, se putea atribui refuzul catedrei de1a uni-
versitatea din Altdorf. El aspira la mai mult. Cum zicea el insu§i in
schita sa autobiografica tVita a se ipso breviter delineata*,
avea alte lucruri in minte. Se gandea, anume, sa joace un rol in
vista publidi a timpului säu. Facand, in anul chiar in care i§i luase
iloctoratul, cunott.inci en Boineburg, unul din oamenii de Stat cei
mai insemnati ai Germaniei de pe acea vreme, a izbuit sa-1 impre-
sioneze prin calitatile sale exceptionale i, cu ajutorul lui, a intrat
atul urmator in serviciul prineipelui elector Iohann Philipp, la
Mainz, cu insarcinarea de a lucra la revizuirea legilor /aril. In im-
periul german insi principele elector era a doua persoana diva
Imparat i, in legatura eu preocuparile de politica generala ale tim-
pului, Leibniz a fost trimis la Paris, in 1672, inteo misiune diplo.
matica. Toata viata lui, pe care, firejte, n'o putem urmari aid a-
manumit, s'a desfa§utat apoi, anai depilate, in aeeltuji mod, cu felu-
rite insircinari public i iii contact cu personalitatile cele mai in-
semnate ale timpului.
Aceasta data, cn numeroasele inlesniri pe care i le oferea de
au imbogati experienta, cunoscand lumea altfel decat din carti,
Ili en satisfactiile ce-i venean, in mod accesoriu, dela sine, nu putea
am nu-i intareasca dispoziiile afective pe care am vazut ca le capa-
lase in urtna primelor sale tsaccese din tinerete. Iar fizionomia in-
teleetuala §i morals a filosofului, a§a cum a ramas in amintirea
www.dacoromanica.ro
UN FACTOR MODERATOR $1 UNUL TURBURATOR 189
celor oe il cunoscuseri, faspundea destul de bine tonalitatii domi-

nante, pc care structura organica, cu care se nascuse, §i imprejura-
rile, in care traise, o impusesera sensibilitatii sale. Kuno Fischer o
descria, in volumul arnintit mai sus, folosindu-se de insemnarile
proprii ale lui Leibniz, de (Wale secretarilor lui, Feller §i Eckhart,
§i de indicatiile lui Guhrauer, cel mai insemnat din biografii lui,
in felul,urmator: <anti 11 vedeau, totdeauna, vesel §i bine dispus;
nimic nu 'Area sa-1 turbure. Vorbia cu soldaii, curtenii, oamenii
de stat, arti§tii, etc., ca i cum ar fi fost din ai lor, din care cauza
§i era iubit de toll, afara de cei ce nu inpelegeau acest mod de a
fi. Despre fiecare din oamenii de cari se ocupa spunea numai Iu-
cruri bune, le intorcea toate in bine §i i§i cruta chiar §i dugma-
Dintr'o scrisoare a lui Leibniz catre Montmort, istoricul la
care ne referim reproduce cuvintele: 1Cand m in§el, e de obicein
in folosul altora... A§a mi se intampla §i cand citesc; nu caut in
cartile altora ceea ce a§ putea al critic, ci numai ceea ce a§ putea
sà aprob §i din care a§ putea sä invat ceva. Acest mod de a pro-
ceda nu e tocmai la modi, dar e cel mai bun §i mai util. ,Sunt
putine carti in care sa nu gasesc ceva de folos pentru mine7o. Iar
dintr'o scrisoare care Placcius reproducem de asemenea: «E curios:
aprob mai tot ce citesc. Intru, cat §tiu, in cate chipuri diferite pot
fi luate lucrurile, gasesc totdeauna, cand citesc, ceva care poate
ecuza sau apara pe autor. De acolo vine Ca se intampla rar sa-mi
displaca ceva, de§i unele lucruri imi convin mai mult, iar altele
mai pith's> 1).
Cu o asemenea evolutie a vletii §i cu o asemenea structura
a personalitatii, nu era decat firese ca Leibniz sa ajunga un re-
prezentant, cel mai insemnat poate pani acum, al op-
timismului. Pentru el lumea nu era numai buna; era cea mai buni
cu putinta. Davit nu era pi mai buna, era numai fiindca nu se pu-
tea; ea trebuia au cuprindi §i raul, care era un accident inevitabil
al creatiunii.
La Schopenhauer, aspectul psihofiziologic era cu totul altul. Mai
intai din punctul de vedere al ereditatii. Cand a fost vorba de Leib-
niz, n'am luat in consideratie ereditatea, fiindcä iii prezenta un
inbares deosebit. Parintii lui fusesera amandoi normali; niciunul
din ei nu dase niciun semn de dezechilibru sufletesc. Tatal filosofu-
1) Kuno Fischer, Leibniz und seine Schule, volumul al doilea din (Ge-
schichto der neueren Philosophie), 2-te Auft., p. 217, 282.
www.dacoromanica.ro
190 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARU FILOSOFICE
lui, Friedrich Leibniitz, servise 30 de ani ca «actuarn cum am zice

astazi ca secretar §i arhivar al Universitatii din Lipsca. In ul-
timii doisprezece ani ai vietii sale a functionat §1 ca profesor de
morala, la aceemi Universitate. Iar in practica lui particulara de ju-
rist, 'fusese notar. De toate aceste insarcinari se achitase con§tiin-
cios, cu remarcabile insut,iri de ordine §i punctualitate, ce n'ar fi
fost de sigur posibile cu svacnirile i salturile unui temperament
pornit eau unui caracter lipsit de echilibru. Mama filosofului, nas-
cuta Katharina Schmuck, fiica a unui profesor, tot jurist, dela
Universitatea din Lipsca, se distinsese printeo fire calma, blandä, po-
tolitA §i i§i indeplinise cu sfintenie datoriile vietii. In sfar§it, la
ascendentii mai indepartati ai lui Leibniz nu era, de asemenea,
nimic anormal de semnalat. Bunicul Ban fusese functionar in ad-
ministratia minelor din *Saxonia, strabunicul sau Judecator in Al-
tenburg. In ambele aceste cariere 'hug n'ar fi putut ramanea
daca ar fi intrat oameni ce ar fi dat semne mai vizibile de de-
-zechilibru.
Cu totul altfel ni se infiltiraza parintii i ascendentii lui
Schopenhauer. Tatal lui, Heinrich Floris Schopenhauer, era auto-
ritar, incapatinat, violent §i suferea de turburari nervoase destul
de pronuntate; care sfar§itul vietii mai ales, avea absente de me-
morie, in timpul carora nu mai §tia unde se afla i ce facea; ase-
menea eclipse intelectuale par a-i fi pricinuit §i moartea, daca
n'a foot o sinucidere; el a cazut, anume, inteo zi sau s'a arun-
cat in canalul ce lega ormul Danzig cu marea. Constitutia psi-
hopatic era la el, in buna parte, ereditara. Mama lui Heinrich
Floris Schopenhauer fusese pusa sub interdictie, cu toate formele
legale, ca nebuna; un frate al lui fusese idiot din na§tere, iar un
altul ajunsese la demenfl din cauza exceselor de tot felul. Sotia
lui, mama filosofului, nascuta Iohanna Trosiener, fiica unui «con-
siliern al ormului Danzig, era o femeie vesela, ambitioasa §i por-
nita s guste, larg, placerile vietii. In ereditatea ei era de aseme-
nea ceva anormal; tatal ei, batranul «Rathsherrn, era de o violent:A
Care facea pe top 05. fuga dinaintea lui, cand 11 apucau furiile. Alt-
fel, inzestrarea ei sufleteasca era remarcabila; era inteligenta, avea
o imaginatie neobicinuit de vie §1 citea mult, opere literare mai
ales. La Weimar, unde se instalase dupa moartea sotului ei, pu-
tuse 'deveni un centru de atractie pentru lumea literara; Goethe
venea regulat la ceaiurile ei, de doua ori pe saptamana, §i
in casa ei a citit pentru prima oarä unele din operele sale. 'Ea in-
www.dacoromanica.ro
850 a publicat descrieri de calatorie i un roman cGabriele* in mai

multe volume.
Arthur Schopenhauer avea astfel in structura lui sufleteasci
componente ereditare ce nu puteau sg nu-I impinga in directia In
care s'a indreptat. Dela tatal sau mogtenise impulsivitatea, vio-
lenta, pornirea, adici, In termeni psihologici, excesivitatea reac-
liunilor; dela mama sa, o imaginatie prea vie, prea mobil, gata
aà intre oricand ,in actiune, chiar i fara nicio solicitare din afara.
Filosoful era astfel impresionabil, emotiv, iritabil i inclinat sa-gi
inchipuie lucruri ce n'aveau, de cele mai multe ori, nicio baz5.
mord'. El suferea din aceasta cauza de obsesiuni gi fobii. Temeri
nemotivate gi inexplicabile 11 apucau uneori, bruise, gi-1 stapaneau
en o forta careia nu i se putea sustrage. Ca copil de 6 ani, lasat o-
data aeasa, in timpul unei plimbari mai lungi a parintilor äi, a
foot apucat de banuiala ca n'aveau .sa se mai intoarca; atat cat ii
aducea aminte mai tarziu,chinurile pe care le indurase atunci Ii
pareau groaznice. La varsta "de 70 de ani, nu putea vedea pe eine-
va mergand pe ginele drumului de fier fara sa fie cuprins de grija,
neobicinuit de vie, ea putea sa fie ealc.at tie un tren 1i Ii striga
nuinaidecat s bage de seami. Odata, unul din cei interpelati ast-
fel, i-a raspuns, ghimet: Ei, domnule, daci a fi fost i eu aga de
fricos ca D-ta, ma lua dracul de mult!Pe mine, i-a replicat Scho-
penhauer serios, m'ar fi luat draoul gi mai de mult, daca n'ag fi
fost aga de .fricos!.
adevar, structura lui sufleteasca II condamna sa creada,
ca nu 'se putea trai, in Inmea in care se trezise fara sa gtie i fara
sA vrea, cum zicea el insugi la inceputul volumului cel de-al
doilea al operei sale de capetenie, decat cu multa grije i ea
multa ,paza. Viata lui se desfagura 'astfel Ca inteo cetate asediatA
tie vragmagi, strabatuti de bande de talhari i bantuita de epide-
mil. Mu lta vreme, n'a putut dormi noaptea -deck en doul pistoale
incarcate la eapataiu; banii i obiectele de valoare le ascundea prin
locurile cele mai neobicinuite; n'avea incredere in niciun barbier
gi se radea totdeauna Bulgur; umbla totdeauna cu un pahar al sax"
in buzunar gi nu bea niciodatrt dintr'un pahar strein, ea sa nu se
expuna la boli contagioase; pe cand se kafla in Italia, a fugit din
Verona fiindca i se paruse ca tutunul din acel orag era otravit; dela
Neapole a fugit de frica varsatului ce incepuse tocmai sa ban-
tuie, dela Berlin de frica holerei, etc. Cu asemenea dispozitii su-
fletegti IncA, e greu sa fie cineva fericit, sau, eel putin, multtnnit.
www.dacoromanica.ro
192 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETARR FILOSOPICE
Cine traieste numai cu grija si eu paz, Ii race din viata un chin.

Nu e nimie mai infiorator deeat frica, a zis Bacon, en toata drep-
tatea. Iar eine nu e satisficut de viati isi gasegte, de obiceiu, indrep-
tatirea 'sau 'eel putin explicarea suferintelor sale in credinta
ea lumea este rea.
In sfarsit, experientele ye care le-a fkut, in destasurarea viepi
sale, 11 impingeau pe Schopeuhaner in aceemi directie. Leibniz a-
vusese, cunt am vazut, mai ales la Inceput, cand era mai im-
portant, pentru modul cum avea sa se formeze personalitatea sa
nascanda, succese considerabile. Pentru Schopenhauer, dimpo-
triva, intrarea n Viata, ou toata ,averea de care dispunea familia
sa, a foat .pling de greutati si de eseouri. De greutati, mai intii,
fiindca tag sau il destinase carierei comerciale, care nu-i eonve-
nea. Nu putem face aici istoria indelungatei rezistente a tanarului,
care nu se simtea nicidecum inclinat sa imbratiseze aceasti carieri.
Moartea bitranului Schopenhauer, in Aprilie 1805, ar fi putut sa-i
dea In sfarsit libertatea 'de a dispune de el insusi. Dar atunei an
ineeput dificultatile morale. Tanirul avea scrupule: se credea o-
bligat s respecte vointa tatalui sau, §i a ilium ineA doi ani in
birourile de comert ale asenatorului» Ienisch din Hamburg, lup-
tand din toate puterile 'eu vechia §i adanca sa aversiune in contra
acestei indeletniciri. In efarsit, in Aprilie 1807 s'a hotarit Bali in-
ceapa studiile liceale la Gotha. Era Ling in viirstA de 19 ani §i
herd nu era placut. A trebuit dar sa invinga alte difieultati si,
muncind cu indariire, a izbutit sati treaci examenul de maturi-
tate, dupa doi ani. La Universitatea din Gottingen, uncle s'a inscris
la Facultatea de medicing, a ascultat pe Schulze, a citit pe Platon
§i pe Kant, §i s'a vazut din non aruncat in aka' directie; parasind
medicina, nu fara indoeli §i lupte aufletesti, s'a apucat de filosofie.
A trecut apoi la Berlin, mule a ascultat pe Fichte, §i in 1813 §i-a
luat doctoratul la Iena.
Atunci au ineeput pentru el dificultati de alta natura. La
Weimar, unde a petrecut catva 'timp in casa mamei sale, a vazut
lncruri care nu puteau sa-i placi. Mama sa ducea o viati prea ii-
herA §i, mai ales, cheltuia prea Mult. Pornit cum era pe barman si
pe temeri, Schopenhauer a intrevazut ruina si mizeria. S'a des-
partit dar, nu fara discuii penibile, de mama sa, §i-a luat partea
din avere si a pleoat .in lume. Cu aceasta insa grijile materiale n'au
ineetat. Situatia materiala i-a mai fost amenintata, ulterior. In
1819 bunaoara, o cask' de bane: din Danzig, unde isi avea plasat
www.dacoromanica.ro
'ON FACTOR MODERATOR SI UNUL TURBURATOR 193
capitahtl, incetase plile gi eauta sa se invoiasca cu ,creditorii 'in

conditiuni foarte putin favorabile. Schopenhauer, care se gasea pe
atunci in Italia, s'a grabit sà e Intoarca in Germania gi a trebuit
ea lupte, din rasputeri, ca sa-gi salveze averea. Aceasta intamplare
poate, mai mult decat dorinta de a se manifesta in public, I-a facut
sa se gandeasca la o cariera gi sa se abiliteze ca docent la Universi-
tatea din Berlin. Ca atare ling, a suferit un egec dureros. A ob-
tinut, e drept, venia legendi, aclica dreptul de a tine prelegeri,
dar n'a gasit ascultatori. Cursul sau n'a Pant decat un Omestru;
Iipsa ,de succes a fost eta de mare, incat noul docent a renuntat
sa-1 continue in semestrele urmatoare. 0 singura data 1-a mai a-
nuntat, dupa 12 ani, dar nu I-a facia.
Alte egecuri au urmat. Prin 1826-27 a pierdut efectiv o
parte din averea sa, in urma unor plasamente gregite. Speriat din
nou de spectrul mizeriei, Schopenhauer a cerut o catedra la Uni-
versitatea din Wiirzburg, fara s'o obtina; a mai cerut una la cea din
Heidelberg, cu aeelagi rezultat. Iar gtirile pe care le pnimea dela edi-
torul primului volum al operei sale tLumea ca Vointa gi Repre-
zentare», care ap'aruse in 1819, erau din ce in ce mai rele. Dupa
zece ani, aproape, ea sa scape de volumele ce Ii umpleau magazia,
editorul trebuise ea vândà o buna parte dintrinsele ca maculatura;
din cele 150 de exemplare pe care le oprise, fusese silit sa mai
vanda inca 97, in aceleagi conditii; iar din cele 53 ce Ii mai rimil-
sesera, cele mai multe erau Inca intacte dupa 13 ani, in 1843... La
cauzele de suferinci pe care i le impunea structura sa sufleteasca
s'au adaugat astfel, la Schopenhauer, toate nemultumirile pe care i
le-a pricinuit desfagurarea de fapt a vietii sale. Daca schema dr
stracta cu care am inceput studiul influentei turburatoare, pe care
o poate exercita sensibilitatea, este intemeiata din punct de vedere
psihologic, pare evident ea filosoful de care vorbim trebuia sä ajun-
ga la pesimism.
IlL Sensibilitatea poate aga dar, Iucrand asupra inteligentei,
ert modifice actiuuca factorilor aditionali, pe cari i-am studiat in
capitolul precedent. Trebuie totugi sa ne ferim de a atribui acestei
actiuni o insemnatate prea mare, ca sa nu ajungem la exagerari
ca acelea in care cad mai ales cei ce reprezinta conceptia biologica
a filosofiei. Ne-am ocupat In primele capitole de parerile formu-
late, in aceasta privinta, de Nietzsche, de Miiller-Freienfels gi, mai
ales, de Herzberg. Fiindea Insii, cu aceasta directie, iinfluenta sen-
sihiitaii cauta sa arunce in umbra, daca nu chiar s nege cu des&
13
www.dacoromanica.ro
yar§ire, influenta celorlalti factori de can am vorbit Liana acum,

trebuie sa ne oprim un moment asupra acestei incerciri de supra-
evaluare, care nu e hpsita de inconveniente. i, pentru ca Eirt nu
intemeiem analiza ei pe exemple, pe care le-am alege noi in§ine,
pentru Ca sa inläturam orice banuiala ca ne-am facut poate sarcina
prea u§oara, sa ne intoarcem un moment la Herzberg, sa admitem
ca adevarate ideile lui in aceasta privinta, cum am mai facut,
in critica generala a teoriei lai, §i sa vedem dacii, cu ajutorul
sensibilitatii, ne putem explica rezultatele diferite ale operatiilor
intelectuale ee alcituesc cugetarea filosofica, in toate cazurile par-
ticul are.
Am vazut ca Herzberg nu ne explica, cu formula sa, decit
orientarea filosofilor in spre idealism. ki, prin reactiune, in spre
materialism. De celelalte directii filosofice, atat de numeroase, nu
se ocupa aicidecum. De ce? Poate fiindca simtea cri formula sa nu
li s'ar putea aplica. Si incercam dar sa le-o aplicam noi in§ine.
Si incepem cu idealismul, cautand sa ne amintim, in cateva
cuvinte, modul cum il interpreta Herzberg. i anume, pentra cat
mai muha obiectivitate, si reproducem propriile lui cuvinte, pe
care le-am citat intr'un capitol anterior. «Daca prin idealism intele-
gem, din punct de vedere epistemologic, tagaduirea existentei lumii
exterioare, independent de cuno§tinta noastra, iar din punct de ve-
dere metafizic, afirmarea ca esenta lumii e de natura sufleteasci,
este izbitor cat de adesea revin, in sistemele marior cugetatori, aceste
doctrine. Noi ne explicam acest fapt ca o consecinci a inhibitiilor
puternice, de care sufera filosofil, din cauza prea marei kr sensi-
bilitati. Fiindca ei nu pot domina lumea §1 viata, le devalorizeazi,
cu mijloacele cugetarii §tiintifice, §i le coboara la rolul de simple
sari ale con§tiintei lor; ele devin astfel simple visuri, aparente,
fenomene; realitatea propriu zisa insa este lumea lor proprie, in
care oe gasesc bine, in care pot sa traiasca, in care pot aa domnea-
sea, lumea gandirii, lumea ideilor, eau, cu un cuvant, realitatea
kr sufleteasca. Vulpea declara ca strugurii, la cari nu poate ajunge,
Bunt acri. Fliksofii sant §i mai §ireti; ei se silesc si se convinga
pe ei in§i§i, ca strugurii nu sunt nicidecum o realitate, ci o simpla
umbra, o aparenca, un fenomen, ---1 nu sunt adica nicidecum ceva
adevarat, pentru care sa' faca sa se osteneasca». (Zur Psycho logic der
Philosophic mid der Philosophen, p. 232).
Am aratat deja a, dupa aceasta explicare, toti filosofii ar tre-
bui sa fie ideali§lii. Daca ei sant impin§i catre cugetarea filosofica
www.dacoromanica.ro
de o sensibilitate prea vie gi, din aceastä cauza, vecinic nemultu-

mita de lumea reala, atunci ei ar trebui sa-gi caute toti multumirea
intr'o lume ideala. Niciunul adica n'ar trebui si ia lumea reala ca
data gi sa caute s'o cunoasca, in mod obiectiv. Dimpotriva, toti ar
trebui s'o nege gi s'o inlocuiasca cu o lume subiectiva, mai satis-
facatoare pentru ei.
Istoria fiosofiei ne incredinteaza, tusk ca nu toti filosofii sunt
idealigti, cä ei nu mint nici macar in majoritate, cum sustine
Herzberg, care a voit sa se apere, de mai nainte, in contra acestei
obiectii, adaogand ca materialismul, care se opune idealismului, ia
nagtere numai prin reactiune. Nici aceasta afirmare complimentari
nu este buil exacta. Materialismul n'a avut totdeauna un ccaracter
relative. A avut un asemenea caracter la jumatatea veacului al
XIX-lea, in Germania, cu. Vogt, cu Moleschott §i cu Buchner; nu
insi in veacul al XVIII-lea, in Franta, cu Lameurie, Helvetius gi
D'Holbach, la cari alti factori i-au determinat aparitia; nu, de age-
menea, in veacul al XVII-lea, in Anglia, cu Hobbes; nu, in sfargit, in
antichitate cu Democrit.
Dar imposibilitatea de a face din sensibilitate un factor ex-
plicativ general, in felul WI Herzberg, ne-o dovedegte faptul ca, daca
admitem explicarea acestui psiholog ca valabila in cazul idealise
mului, atunci formula lui ne ia cu totul putinta de a mai intelege
alte directii ale cugetarii filosofice pozitivismul, bunaoara, sau
scepticismul, ca s marginim analiza noastri numai la aceste doul
directui.
In adevar, dada' o sensibilitate prea vie gi nemultumita de lu-
mea reala este ceea ce impinge pe oameni catre cugetarea filoso-
flea gi determina indreptarea acestei cugetari intr'o directie, care s'o
satisfaca, ce sens mai poate avea pozitivismul, care ia lumea reala
ca data, aga nesatisficatoare cum este, gi cauta numai ea or-
ganizeze mai bine mijloacele de a o cunoagte, spre a o putea, apoi,
indrepta, incetul cu incetul, cum face, bunaoara, Auguste Comte?
Contrastul dintre idealism gi pozitivism, din acest punct de ve-
dere, devine mai ales izbitor, daca, la lumina teoriei lui Herzberg,
II examinam, nu in general gi in mod abstract, ci in cateva cazuri
particulare gi concrete. SI comparam, bunaoara, pe idealigtii dela
inceputul veacului al XIX-lea, Fichte, Schelling gi Hegel, cu poziti-
vigtii din aceeagi perioada de timp, Comte gi Feuerbach, la cari pu-
tent adaoga gi pe Diihring, deli a trait mai mult in a doua juniatate
a veacului al XIX-lea. Au fost oare Fichte, Schelling gi Hegel aga de
www.dacoromanica.ro
196 APAIUTIA SI ORIENTAREA CUGETARII FILOSOFICE
putin satisfacuti de viata obicinuita, aga hick sa se alma impingi

cu o putere irezistibila, de sensibilitatea kr, catre idealism? Istoria
vigil kr ne arati ea nu. Oricine citegte biografiile kr poate con-
stata, ca ei n'au avut prea multe motive sa se planga de viatii.
potriva. Au avut chiar mai multe satisfactii decal cei mai multi
oameni. Duca facem abstractie de unele greutati, inerente tuturor
inceputurior, toti trei an avut existenta materiala asigurata; toti
trei au fost sanatogi; tori trei au fost casatoriti gi fericiti in casni-
ciile lor; toti trei au ajuns profesori la universitate, doi din ei
chiar la o varsta, la care o asemenea situatie se poate considera ca o
satisfactie exceptionalä; toti trei, In sfargit, au avut succes, ca ora-
tori sau ca scriitori; cel din urma, mai ales, a avut un succes extra-
ordinar, ca filosof oficial al statului prusian. SI aruncam acum o
privire asupra vigii pozitivigtilor. Comte, dat afara din gcoala poli-
technica, a dus o existenta precara, din punct de vedere material;
a fost nevoit sa dea legii particulare, a functionat ca repetitor la
gcoala politechnica, n'a putut obtine o catedra la aceeagi gcoala, ba
chiar a pierdut gi postul de repetitor, aga incat a fost intretinut
catva timp de prieteni; in casatonie, a fost nefericit; sotia 1-a Inge,
lat, 1-a parasit, gi suferintele pe care i le-au pricinuit aceste fapte,
coincidand cu sforrarile intelectuale pe care le facea, cu prilejul
deschiderii cursului sau privat de filosofie, i-au provocat un acces
de alienatie mintala; a fost internat intr'un azil de nebuni; a fit-
mas catva timp, dupa aceea, moralmente zdrobit i incapabil de mun-
ch' intelectuala; dar incetul cu incetul s'a refacut gi, cu toate Ca avea
motive foarte puternice 81 fie nemultumit de viata, nu s'a indrep-
tat care idealism, ci &are pozitivism. Feuerbach se abilitase ea
docent la o universitate germana; dar cand a publicat cartea sa
lAsupra xnortii gi nemuririb> a pierdut aceasta situatie gi cariera
sa universitara s'a inchis, definitiv. A trait foarte stramtorat, dintr'o
mica parte din venitul unei fabrici de portelan, gi, cand aceasta
a deazut, a trait, literalmente, in mizerie; totugi, nu s'a orientat,
dupa formula lui Herzberg, catre idealism. Diihring, in sfargit, nu
numai ea n'a putut sa-gi faca o situatie universitara, cum a incer-
cat de mai multe ori, dar a suferit, o viata intreaga, de una din
cele mai mari dureri ce-i este dat omului sa indure: gi-a pierdut
vederea. i totugi, a trait gi a lucrat, orb, o jumatate de veac, orien-
tandu-se catre realism gi pozitivism, gi Rind, in acelagi timp, insu-
fletit de un optimism, nu numai robust, dar inflacarat, de o cre-
www.dacoromanica.ro
UN FACTOR MODERATOR SI UNUL TURBURXTOR I 97
dincg fanatieä, de apostol reformator, intr'un viitor mai bun al o-

menirii.
Dar sa zicem cg pozitivi§tii i§i gasiau multumirea in planurile
kr de reformg, intru cat tindeau, prin realizarea lor, sa Neä lumea
mai bung §i mai fericitg. Cum rgmane insg cu scepticii, la cari nici
mgcar o asemenea satisfactie nu mai era posibilg? Primii sceptici
greci, bungoarg, credeau ea' lumea nu putea fi eunoscutä, in reali-
tatea ei adevgratg, §i cà prin urmare, in fata ei, trebuiau sg-§i sus-
pende judecata, ramanand indiferenti, in teorie, §i inactivi, in prac-
ticg. Ce satisfactie mai putea da sensibi1itai kr o asemenea con-
eeptie? i ce explicare mai putea avea seningtatea pe care aceastA
conceptie o producea la adeptii ei? Printre ace§ti adepti, Pyrrhon a
dus, pang la adandi baranete, o viatg de o atat de impresionantg
armonie, in cat a fost comparat, de contimporanii sgi uimi, cu fill
semi-zeu.
Cu toate aceste dificultilti, de care ne lovim cand, supra-eva-
luand, ea Herzberg, rolul sensibilitatii, voim sa ne explicgm, numai
cu ajutorul ei sau mai ales cu ajutorul ei, orientarea cugetgrii filo-
sofilor, nu trebue sg negam, totu§i, ca ea poate avea in unele cazuri,
ea cele pe care le-am vazut mai sus, o influentg reala §i indiseutabilg.
www.dacoromanica.ro
CAP. X.
CONCLUZII TEORETICE I POSIBILITATI PRACTICE
Am trecut in revistä, in capitolele precedent; principalii fie-

tori ce pot diversifica, la diferitii filosofi, rezultatele operatiilor in-
telectuale cu ajutorul ca'rora se sträduiesc ei s inteleagg lumea.
Factorii pe cari i-am vilzut pot adici 8'1 indrepteze cugetarea lor
in directii divergente sau chiar opuse, ficandu-i s devinä, dupil ca-
zuri, idealiti sau realiti, dogmatici sau sceptici, materialisti san
spiritualisti, optimisti eau pesimigti, etc. S'ar pa'rea dar cii, de astil-
data, ne apropiem de solutia problemei ce ne preocupä. Din nefe-
ricire bag, aceastä solutie, desi o intrevedem, mai mult sau mai
puOn clar, in liniile ei generale, n'o putem totusi formula, destul de
precis, in toate aminuntele ei.
In adevir, acpiunea factorilor pe cari i-am examinat prto-
treazii deocamdatä, in starea actuaiä a stiintelor la care ne-am re-
ferit, un caracter ipotetic destul de pronuntat. Influentele variate ale
naediului geo-fizic, ale mediului etnic, ale mediului social, ale coe-
ficientilor afectivi individuali, au fost mai mult presupuse, pe baza
doctrinelor generale ale biologiei, ale etnografiei, ale sociologiei,
ale psihologiei, cleat stabilite efectiv, pe baza unor date sigure ale
experientei, ap cum se stabilesc ad-evarurile tiinifice. Chiar si in
cazurile, destul de putin numeroase, in care putem constata efectiv,
in experient5, influentele de care e vorba, nu le putem prinde to-
tu§i in formule precise, pe care si le putem aplica mai departe in
alte cazuri noui, aga haat si le putem prevedea, cu desturi sigu-
rantk urm'arile.
Cu alte cuvinte, in starea actual5 a diferitelor gtiinte, de care
avem neapAratrt nevoie in aceastA privinta, a biologiei, cu nu-
meroasele ei ramuri, a antropogeografiei, a antropologiei i etno-
grafiei, a psihoIogiei generale si aplicate, a sociologiei, a istoriei
www.dacoromanica.ro
CONCLUZII TEORETICE SI POSIBILITATI PRACTICE 499
civiizatiior, actitmea factorilor earl am zis ci pot detennina

diferentierile cugetaria filosofice, e mai mult bnuitä dee& dovediti.
Daci Ii putem afinna realitatea, in general, n'o putem atabili ins.%
in cazurile particulare, cu destul5 siguranti, gi mai ales n'o putem
doze, destul de precis, pentru fiecare in parte. Intru cat adici mai
multi din acei factori sau chiar toti pot lucre in acelagi timp
asupra unui fiosof dat, ar trebui sä putem determine, calitativ cel
putin, daci nu gi cantitativ, partea fiec5ruia, pentru ca 8ä ajungem
astfel la o formula, cuprinzatoare dar unica, cu ajutorul careia 65 ne
putem explica, exact gi flea nici un rest, orientarea cugetarii lui,
inteo directie sau alta. i nu numai s5 ne explicam o asemenea
orientare dupi ce s'a produs, dar s'o putem prevedea inainte de a ae
produce. Cid, precum gtim din logic5, acesta e semnul cel mai si-
gur cI am ajuns la formule gtiintifice pe care ne putem intemeia,
fiindc5 reprezintrt legi adevärate. Multe lucruri ar continua sä se
discute, fara sfargit, in diferitele gtiinte, deca n'ar exista piatra de
incercare a posibilifatii de a prevedea cursul viitor al fenomenelor
respective. Gaud o formula permite aceasta prevedere, ea este re-
cunoscuti de toti ca adevarat5 i discutiile inceteazi.
Aga dar factorii, de cari am zis cà atarn5 orientarea cugetarii
filosofice, au o actiune ce nu se poate t5g5dui, In principiu, iar une?
ori se poate i constata efectiv, in experient5. Din nefericire bask
actiunea aceasta nu poate fi Inca prins5 in formule precise, pe care
85 le putem aplica, aga cum aplieam legile gtiintifice, la prevede-
rea cazurilor viitoare. Cu ajutorul factorilor de cari vorbim putem,
cel mult, 85 ne explic5m aproximativ, de ce sistemele filosofice
trecute au fost aga cum au fost, dar nu putem prevedea cum au 65
fie sistemele filosofice viitoare. Cercetand adica conditiile in care a
trait i lucrat un filosof din trecut, putem intelege, mai mult salt
mai putin, de ce a produs operele pe care le-a produs; dar nu pu-
tern prevedea, cercetand conditiile in care traiegte gi lucreez5 un
tartar ce se ocupa de filosofie, ce opere va ajunge sA produca in
Wilton
Rezultatele la care am ajuns ne pun astfel, date fiind preocui
piffle dela care am pornit, intr'o situatie destul de grea. Am v5zut
in introducere cu ee aprig5 curiozitate au cautat oamenii totdeauna
85-gi cunoasca viitorul gi c5, in timpul nostru, unii dintr'in§ii, para.
Bind vechile cal mistice, se adreseaza in acest scop §tiintei. Aga an
facut gi tinerii cari, dorind sati poata intrevedea, mai de timpuriu,
perspectivele in filosofie, mi-au cerut 65 le dau o ming de ajutor.
www.dacoromanica.ro
200 APARITIA SI ORIENTAREA CITGETARII FILOSOFICE
Si este, evident a o asemenea dorintà trebuie sa aib, nu numai cei

cfitiva cari mi s'au adresat mie, ci mai toti oei ce nu se ocupä de fi-
losofie numai ca diletanti. Ce indicaii ii s'ar putea da sau ce re-
comand5ri ii s'ar putea face, cu oarecare utilitate §i f5r5 prea multe
riscuri?
Pare vàdit, dupã cele ce am zis panä acum, cA problema fac-
torilor ce determina aparitia §i orientarea cugelarii filosofice n'a
ajuns Inca «la maturitatev, in intelesul crt nu comporta Inca
solutii teoretice definitive, capabile sä duca la aplicari practice si-
gure. E drept cã unii din reprezentantii ramurilor mai tinere ale
§tiirrtelor, ce studiaz5 diferitele aspecte ale vietii omene§ti, cred to-
tu§i ca pot s5 formuleze diagnosticuri eau chiar prognosticuri
individuale, cu o u§urintä mai mult eau mai putin surprinzatoare.
Vom cita, ceva mai departe, un caz de acest fel, acela al endocri-
nologului american Berman, precum i parerile altor oameni de
§ifinta asupr5-i. Grabitii de acest fel nesocotesc, cu prea multá ne-
p5sare, proverbul francez care zice: «il ne faut pas couper eon ble
en herben. Acest proverb are, e drept, o infkti§are ce nu indeamni
pe nimeni sa tin5 seama de el, in intelesul c5 pare a fi cu totul
inutil. Niciunui agricultor nu-i trece prin minte ui1i secere griul in
Aprilie, and nu este Inca cleat iarbi verde. E totu§i un fapt c5, din
nefericire, bunul simt al plugarilor nu intr5 totdeauna in inzestrarea
sufleteas,c5 a tuturor. Sunt oameni cari, in §tiint5 §1 mai ales in filo-
sofie, se grabesc s5 deslege, definitiv, probleme care Bunt tot atAt
de putin coapte ca grfiul din proverbul francez.
0 con§tiinfd elementafi a datoriilor pe care le avem NIA de
semenii no§tri, mai ales fatil de tineri, carii alcatuesc partea cea
mai pretioas5 a omenirii, fiindca ii reprezint5 viitorul, trebuie sa
ne opreasea dar de a le turbura poate desvoltarea impingindu-i, in
mod intempestiv, pe cai ce nu putem fi siguri cä sunt cele mai po-
trivite pentru ei. Nu ne ramâne astfel decat sa alegem cu grije, din
cercefarile noastre de 'Ana acum, putinele fapte ce s'au putut sta-
bill cu destula sigurantä §i s vedem, clack' n'am putea scoate cumva
dinteinsele vreo indicatie utila, din punct de vedere practic. Se
intelege insa dela sine &A o asemenea indicatie trebuie sä ramfina
generala, urmand ca aplicarile individuale s5 le incerce singuri,
pe riscul lor propriu, cei ce voiescs5 anticipeze cu mice pret viitorul.
Un asemenea fapt este, de sigur, ca exista o nevoie organic5
a cunoa§terii. Fara o asemenea nevoie, sacrificiile marl pe care le
fac filosofii pentru intelegerea teoretica a lurnii, pentru care
www.dacoromanica.ro
renunta uneori la tot ce da valoare vietii din punctul de vedere al

oamenilor obicunuii, pentru care chiar, cand voiesc sa-i dovedeasci
adevarul, renunra gi la viata, ar fi inexplicabile. i, ca sa nu
se puni curnva la indoiala realitatea acestor sacrificii, s luam cateva
exemple din istoria filosofiei. Cand a fost dat in judecata, in pri-
mavara anului 399 inainte de Cristos, pentru impietate, Socrat ar fi
putut foarte bine sa scape de moarte. N'ar fi avut deck si paraseasca
Atena, cum facusera, inaintea lui, Anaxagora gi Protagora. ca lucrul
era foarte posibil, ca adversarii sai chiar pareau a nu dori alteeva,
ne-o arata faptul ca, in gedinta adunarili populare care 1-a judecat,
unul din cei trei acuzatori ai sai, Anytos, a declarat ca ar fi fost
fericit daca Socrat ar fi facut procesul inutil, luand singur calea
exilului. Apoi, in gedinta chiar, dupa ce adunarea, cu o slaba ma-
joritate, 1-a recunoseut vinovat de faptele ce i se imputau, cand
au inceput desbaterile asupra pedepsei, Socrat avea, dupa legile
ateniene, dreptul ea faca gi el o propunere, in contra aeeleia a acu-
zatorilor sai; ar fi putut dar sa ceara exilul, gi 1-ar fi oblinut en
siguranfa. Aceasta ar fi insemnat Ins, pentru el, sa se recunoasca
culpabil, gi nu putea s'o faca, fiindca unul din capetele de acu-
zare era ca invacamantul sau corupea tinerimea ateniana. Ca sa
nu punk' singur la indoiala adevarul gi moralitatea ideior sale, So-
crat a protestat cu energie in contra verdictului nedrept al adunarii
gi, in loc s ceara o pedeapsa mai blanda, a reclamat Cu mandrie,
pentru serviciile pe care le aducea statului, recompensa cea mai
pe care o putea acorda el, de a fi, adfica, hranit la Pry-
taneu. Iritati de aceasta indrasneala cu totul neobicinuita, adunarea
a pronuntat atunci sentinta de moarte. In sfargit, chiar i dupa pro-
nuntarea sentintei, ii mai ramanea lui Socrat posibilitatea sa fuga;
prietenii sai facuserii toate pregatirile gi, cum ne spune Platon in
dialogul sau, Kriton, succesul lor era sigur. Totugi, filosoful a refu-
zat; intru cat ar fi trebuit sa traiasca apoi ascuns, renuntand la
invatamantul sau, viata nu mai avea pentru el nicio valoare.
Poate Tulsa ca eroismul mortii, care nu reclama deck o incor-
dare de-o clipa, e mai putin greu decat eroismul mizeriei, care cere
o rezistentä morala indelungata. Unii din succesorii lui Socrat au
dovedit ca filosofii sunt capabili gi de acest sacrifidiu. Aga au fost
cinicii. Ei igi luasera ca ideal libertatea, care era, pentru ei, binele
suprem. Supunandu-se legilor, ei intelegeau sa nu atarne, altfel, de
nimic i de aceea, renuntand la toate condiiile vietii, care fac pe
oameni s aiba nevoi, numeroase gi variate, gi s depinda prin ur-
www.dacoromanica.ro
202 APILEITIA $1 OHIENTAREA CUGETIRII mosoncE
mare de Incrurile necesare pentru satisfacerea Mr, cinicii utast'

ca cergetorii, imbricându-se ca ei, in zdrente, umbland ca ei, cu pi-
cioarele goale, en desagii pe spate §1 cu toiagul In mâni, gi neavand,
altfel, nici casã, nici mas5. Tipul Mr clasic a rimas celebrul Diogene
din Sinope, care a trait ins5 mai mult la Atena §i la Corint. Si
daca lui Diogene nu i-a fost poate prea greu 85 duc5 o asemenea
viat5, fiindca era sarac, unii din discipolii 85i, cari erau bogati,
ca bunaoara Krates, tehanul aristocrat, sau Metrokles din Tra-
cia, n'au stat la indoiala s renunte la averile lor §i la toate Betio-
factiile pe care li le puteau procura ele, ca s'à adopte viata de cer-
§etori a cinicilor.
Ce insenma acea viaci gi in ce atmosferi se desfhura ea, ne-o
poate arita una din anecdotele, atit de numeroase, ce an circulat
in antichitate asupri-i §i din care unele au ajuns panä la noi. Odatii
un filosof cinic gIsise, in praful de pe drum, o varzi. Bucuros ci se
putea desata, in ziva aceea, cu o asemenea bunatate, s'a coborit s'o
spele in apa unui paean care, intru cat stribitea ora§ul, nu era toc-
mai curatä. Pe pod insA trecea, tocmai atunci, un filosof cirenaic.
Precum se §tie, cei ce purtau acest nume credeau cä placerea este
scopul de capetenie al vietii §i gurile rele ziceau cà, spre a
ajunge ei in§i§i la acest scop, nu stau la indoiali 85 se coboare la
tot felul de compromisuri. Fapt este, in orice caz, ca filosofia cire-
naici triiau de obiceiu pe lingä curtile domnitoare sau, cel putin,
pe langI casele oamenilor bogati, in teorie ca satuitori, in prim-
tick* mai mult ca paraziti. Din care canz5, umblau totdeauna bine
frnbricati §i i§i ingrijeau mult tinuta, f5ri ca prin aceasta si
impuna mai mult respect maselor populare. Jar cinicii, nu se ram,
gineau numai si-i combata, ci Ii i batjocoreau, sistematic, oriunde
aveau ocazia. Privind, compatimitor, de pe pod, la graba cu care
filosoful cinic, impins de foame, i§i sp51a varza, filosoful cirenaic
i-a strigat de sus: «Vezi, trufa§ule zdrencaros, daca ai fi §tiut s5 te
porti cu oamenii, n'ai fi ajuns sä mananci legume crude, culese de
prin gunoale §i sp5late in apa asta murdarlb Ridicand capul, cel de
jos i-a raspuns, ironic: dar tu, slugarnicule In%olit, dac5 ai fi §tiut
sàii p5strezi libertatea, n'ai fi ajuns 85 lingi talerele de pe la me-
sele bogata§ilor, care te indoapa, ca 85 rada de tine b
De unde se vede, ca iubirea adevarului §i nevoia ideala de a
tral potrivit cu invalamintele lui pot fi, la filosofi, mai puternice
cleat pornirile organice elementare, care imping pe oameni
asigure In viata hrana, adapostul, imbracamintea, §i toate coma-
www.dacoromanica.ro
CONCLUZII TEORETICE SI POSIBILITATI PRACTICE 203 .
ditficile pe care le comporti ele. Iar ea si nu lungim prea mult

aeria ncestor exemple, ne vom märgini si amintim numai un cas
dela celalalt milk al ei, cazul lui Giordano Bruno care, cinand
la adevar mai mult cleat la vigil, a refuzat sa-gi abjure ideile dina-
fintea tribunalului inchizifiei i s'a Meat s'a fie ars pe rug.
Cat pentru eroismul mizeriei, eau eel putin al saraciei, putem
cita, in timpurile moderne, cazul lui Spinoza, al lui Feuerbach, al
lui Spencer, pe care le-am mencionat, de altfel, in alti ordine
de idei, intr'un capitol anterior. Cel mai caracteristic e poate cel din
urma. Degi Ii dovedise marea capacitate practica i ar fi putut a.
junge, ea inginer, s traiasert larg, bucurandu-se de toate comodita--
rile gi satisfacciile materiale ale viecii, Spencer a preferat sa tralascI
modest gi stramtorat, luptand chiar adesea cu creditorii, numai
pentru ca si sc poata consacra in intregime studiilor sale filosofice.
Dar unor asemenea cazuri, fiind excepcionale, li se poate con-
testa valoarea probanta, pentru restul oamenilor. Dac '. nevoia
de a cunoagte este, cum am zis, o nevoie organica, ea trebue si
existe, sub forme, se incelege mai pucin accentuate decat la filo-
sofi, la toll deopotriva. Experienca ne arata ea este inteadevar
aga, punandu-ne la dispozifie o suma de observari a caror valoare
probanta e mai mica, de sigur, dar mai pucin discutabil. Fenomenul
psihologic, atat de raspandit, al curiozitacli, ne poate da o asemenea
dovada. E vorba, firegte, de curiozitatea care nu nrmaregte niciun
scop practic, de curiozitatea pura gi simpla. Sunt oameni, cari do-
rem sa gbie un lucru numai ca sa-1 gfie, nu ca sa traga vreun folos
dinteinsul. Sunt bunaoari, ca sa luam cazul cel mai simplu, foarte
numerogi cititorii earl urmaresc, regulat, faptele diverse din gazete,
fara niciun scop determinat, numai ca sa gfie ce se mai petrece pe
lume. Notaci ca n'am luat ea exemplu gtirile politice, care pot atira-
ge interesele practice ale cetacenilor. Am luat ca exemplu faptele di-
verse, accidentele, crimele, sinuciderile, etc. care sunt lipsite
cu totul de asemenea contingence practice. Ele pot avea, e drept,.
contingence teoretice. Statisticianii, buriaoara, numara accidentele
de eirculacie, jurigtii numara crimele, filosofii numara sinuciderile,
pentru ca si traga dinteinsele anumite concluzii. Noi vorbim ins
acum de mare masa a cititorilor de ziare, cari n'au nicidecum
asemenea preocupari teoretice, dar urmaresc regulat faptele di-
verse, justificanduli singuri mania lor nevinovata prin dorinca de
a gti «ce mai e pe lumea.. Se mai poate explica, firegte aceasta ma-
nie, prin nevoia de distraccie. Nu trebue s uitm insa c distraccia
www.dacoromanica.ro
204 APARITIA SI OIUENTAREA CUGETARII FILOSOFIC
n'ar fi posibila, daca citirea faptelor diverse n'ar face placere oa-
menilor de care e vorba. i este evident ca nu le face placere decal
munai intru cat satisface curliozitatea lor, nativa §i naiva.
Am zis c aceast5 curiozitate e nativA i naiv5. Ea incepe, in
adevär, de timpuriu, gi se manifesteaz5 in forme rudimentare. Copiii
mici, precum se gtie, plictisesc pe parintii lor cu nenum5rate intre-
b5rti. Ei voiesc s5 gtie ce sunt lucrurile, toate lucrurile, pe care le
v5d. In ce scop o voiesc Irma'? Nu, de sigur, in vreun scop practic
oarecare. Copiii mici n'au Inca o viatä practic5; nevoile lor orga-
nice sunt satisfAcute de pgrintii lor. Curiozitatea lor e deci dezin-
teresat5. Ea este manifestarea nevoii innascute a copiilor, a nevoii lor
organice, de a cunoagte lucrurile pentru a le cunoagte.
Evistenta acestei nevoi nu este nicidecum incompatibili cu
originea biologicä a inteligentei. Am vazut ca., la inceput, inteligenta
a ap5rut ca un instrument menit sI ugureze satisfacerea nevoilor
fundamentale ale vietii. Ca atare, activitatea ei era interesata; cu
ajutorul ei, oamenii ciiutau sä cunoasca lucrurile pentru a se servi
mai bine de ele. Incetul cu incetul ins5, ea a ajuns sri aiba o activi-
tate dezinteresata; oameni au cautat, adic5, dela o vreme, sri cu-
noasc5 lucrurile numai pentru a le cunoagte. Inteligenta a urmat,
intru aceasta, calea celorlalte functiuni organice care, alaturi de ac-
tivitatea lor interesat5, biologicegte vorbind, mai au gi una dezin-
teresat5, care este jocul. E un fapt cri, mai mult sau mai putin,
toate animalele gi toti oamenii se joac5.; gi toti psihologii sunt de
acord, cri jocul lor e o exercitare dezinteresata, ce nu urmaregte
adica un scop practic determinat, a funetiunilor lor vitale. La un
moment dat al evolutidi kr aga dar, sau poate chiar dela ince-
putul diferentierii lor de speciile animale ce i-au precedat, oa-
'mull au c5utat, oarecum jucându-se, sa cunoasc5 lucrurile gi pen-
tra a le cunoagte, nu numai pentru a se servi de ele. Aceasta func-
tionare dezinteresata a inteligentei s'a desvoltat apoi incetul cu in-
cetul, ping când a dat nagtere unei deprinderi atast de puternice,
.
back a devenit ceea ce numim astazi nevoia organica de a cunoagte,
de a cunoagte pur gi simplu, far5 niciun scop practic.
Desvoltarea treptata a acestei nevoi a mers de sigur paralel cu
evolutia generala a speciei omenegvi. Ceea ce deosebegte, dela prima ,
vedere, pe oameni de animale, este faptul c5, la ei, actiunile ce sin-
tesc direct la satisfacerea trebuintelor elementare ale vietii Bunt, sau
par a fi, mult mai recluse. Animalele, bun5oarA, alearg5 toat5 ziva
s5-4i caute hrana gi, daca au ce, mananc5 toat5 ziva, sau, in orice
www.dacoromanica.ro
caz, la orice ora din zi sau din noapte. Oamenii dimpotriva, oa-
menu civilizali eel putin, se ocupg toata ziva cu alte lucruri,
cu nenumarate alte lucruri, gi nu consacri mancarii deck scurtul
timp cat stau la masa. Potrivit cu aceasta schimbare fundamentala
in felul lor de viari, au aparut, la oameni, i schimbari corespun-
zatoare in structura lor anatomica. Aparatul masticator, de pilda
atat de desvoltat gi atat de puternic la animale, este, la oameni,
mult mai redus gi mai slab. De aci i deosebirile in conformatia ca-
pului. La maimute, bunaoarl, ca sa vorbim numai de specific ce
par a fi precedat, imediat, in evolutia generala a regnului animal,
aparitia speciei omenegti, falcile, Inca mari, ies inainte, pe &and
fruntea, Inca mica, se inclina inapoi. La oameni, dimpotriva, falcile
se retrag treptat, fiindca se micgoreaza, iar fruntea &vine mai mare,
mai putin inclinata inapoi, mai proeminenti, potrivit cu desvoltarea
crescanda a creierului. Putem zice dar ea, la oameni, evolutia psiho-
fiziologica s'a caracterizat printr'o reducere treptata a functiunilor
inferioare i printr'o desvohare treptati a functiunilor superioare ale
vietii. Printre aceste functiuni superioare trebue sa punem, in pri-
mul rand, pe aceea a cunoagterii dezinteresate, care cu vremea a
devenit, cum am zis adineauri, o nevoie organica.
Ca atare, aceastä nevoie trebue sa existe, evident, la toti oa-
menfi. Ea n'are insa la tot4 aceeagi intensitate. La inceputul vietii, in
primii ani ai copilariei, ea pare a fi, sub forma elementara a cu-
riozitatii pure gi simple, mai mult sau mai putin egala, la tati. Toti
copiii manifesteaza o curiozitate vtie, uneori chiar incomoda pentru
cei mai de aproape ai lor; toll doresc s gtie ce aunt lucrurile ce Ii
inconjoara, toate fara deosebire. Cu vremea insa, diferentierea se
produce. Ajungand adulti, cei mai multi oameni Ii marginesc ne-
voia de a cunoagte la lucrurile ce ii intereseaza din punct de vedere
practic. Nu ea nu s'ar simti indemnati, cateodata cel putin, ea mear-
ga mai departe; dar n'au mijloacele necesare ca s'o faca prin ei
in§i§i. La oamenii de acest fel, nevoia generall de-a intelege lumea
e satisfacuta de religiile la care adera gi care le spun &and, cum gi
de ce a creat Dunmezeu universul. Iar explicarea fenomenelor lui a
gasesc ei, in general, in vointa Celui ce l-a creeat. Sau, daca ii aleg
o cariera ce cuprinde o parte teoretica, nevoia de a cunoagte a oa-
menilor de acest fel se marginegte la problemele respective. Chiar gi
la oamenii de gtiinfa propriu zii, cari fac teorie pura, aceasta nevoie
se marginegte, in majoritatea cazurilor, la. specialitatea lor. Sunt
putini savanti earl se intereseaza, astazi, de toate; altadata erau
www.dacoromanica.ro
206 LPARITIA 81 ORIENTAREA CUGETLRII FILOSOFICE
mai numero§i; pe masura insa ce problemele eau inmultit §i s'au

complicat, necesitatea specializarii a devenit din ce in ce mai tint-
nica. Dar, in sffirgit, exlista gi asemenea savanti; iar alaturi de ei,
sau deasupra lor, se, ageaza filosofii cari, mai putin modeoi §1 mai
indrisneti cleat toti, voiesc s §tie tot ce se poate oi, in timpul lor,
voiesc adica si cunoasci lumea In totalitatea ei. Acesta este unul din
putinele fapte bine stabilite, de care vorbiam la inceputul acestui
capitol. i este bine stabilit, fiindca ni-I dovedesc atitea §1 atfitea
sisteme filosofice, care nu urmaresc altceva cleat si ne explice lu-
mea, in totalitatea gi unita tea ei.
Trebue dar ea admitem ca, la oamenii de acest fel, nevoia or-
ganica de a cunoagte ajunge la o desvoltare exceptionala. Ea devine,
In acelagi timp, §i foarte Intinaã i foarte puternica. Foarte intinsa,
-bun cfit vrea sa cuprinda in sfera ei tot, §1 foarte puternica, intru
cAt sfortarile §1 sacrificiile considerabile, ce devin indispensabile
pentrn satisfacerea ei, ne silesc sa credem di ea lucreaza, in viata
sufleteasci a celor ce o poseda sau cari sunt posedmi de ea
en o intensitate extraordinari.
Cfind ia asemenea proportii, la unii oameni, pe cari ii putem
-considera, din aceasta cauza, ca exceptionali, nevoia de a cunoagte,
prin chiar predonmirea ei in mecanismul sufletesc, trebue art arun-
.ee pe planul al doilea sau al treilea interesele obicinuite ale vietii.
Aga trebuie BA ia nagtere acea indiferenta pentru viata practica, ce
surprinde adesea la oamenii de acest fel §i produce chiar uneori,
cfind ia nuante mai accentuate, de nerabdare, de ostilitate, de dis-
pre/ sau de desgust, o adevarata uimire. De unde se vede ca, pen-
tru explicarea unei asemenea atitudini putin comune, nu e neap&
rat necesar aà presupunem, la savantii gi la filosofii ce traiesc de-
parte de lumea concreta, preocupati numai de teoriile lor abstracte,
aces cinsuficienta practica, de care ne vorbia Herzberg. Se poate,
firegte, ca o asemenea insuficienti sa existe, in adevar, in unele ca.
zuri. Dar atunci ea s'ar putea explica mai natural prin ceea ce Dar-
win numia legea compensarii organice, decit prin mecanismul corn-
plicat al inhibitiilor, grefat pe o sensibilitate excesivii. Legea com-
pensarii organice insemneaza ca, atunci cAnd uncle organe se des-
volta prea mult, altele scad, in mod corelativ. 0 desvoltare excep-
tionala a sistemului muscular, la atleti bunaoara, atrage dupil sine
o insuficienta in desvoltarea sistemului nervos. At NU aunt de reguli
putin inteligenti, iar oarncnii de geniu sunt departe de a fi atleti.
Se poate prin urmare foarte bine. ca ipertrofia interesului teore-
www.dacoromanica.ro
tic si atraga dupi sine, la unii oameni, o atrofie a interesului prac-

tic. Iar indepartarea filosofilor de acliune se poate explica, de ase-
menea, nu printr'o sensibilitate excesiva, care ar da inhibiliior o
putere neobicinuiti, cum susline Herzberg, ci prin desvoltarea ex-
cemknala a nevoii de a cunoa§te, care ar da activita/ii intelectuale
o intensitate neobicinuita. Discernamintul critic, care am zis cä con-
stituie elementul de apetenie al aeestei activitaii, din punct de ye-
dere §tiin/ifie §i filosofic, devenind, atunci, deosebit de activ, des-
copera la fiecare pas, in fa/a ac/iunilor posibile inteo situalie data,
prea multe motive pro §i contra. De uncle indoiala, care intarzie
acpunea §1 uneori o face imposibilä. Pfentru ca acliunea sa fie
prompta, trebue ca inteligenta ea nu tie prea mult in kc pa cel ce
vrea s'o indeplineasca. Prea multä gfindire duce la indoiala, la ezi-
tare, la intarziere §i chiar la inacliune. Acesta e sensul unui cu-
vant, in aparenfa ciudat, al lui Anatole France. Inteunul din ro-
manele sale, cLe lys rouge), e vorba undeva, In treacat, de un tank:
lucrator, bun, blind §i cumsecade in purtarile sale, dar marginit §i
prin urmare credul. Citind o bro§ura anarhistä, el s'a convins nu-
matidecat c organizarea sociala este cauza tuturor relelor de care
sufera oamenii, §i ca, spre a-i face fericili, ar fi de ajuns a distruge
aceasta organizare prin cei ce o reprezinta. Trecand dar, fara prea
multi gandire, dela credinci la se/lune, tanarul lucrator a ie§it in
stradi §i a comis un atentat. Iar Anatole France il caracterizeaza,
viand : dl n'était pas assez intelligent pour douter; il etait croyano.
Intrebarea ce se ridica acum, in chip firesc, in fa/a consta-
tarii, pe care am facut-o, este: cum ajunge nevoia organia a cu-
noa§terii 8 ri aiba, la unii savan/i i la fiosofi, o asemenea intensi-
tate? 0 are dela inceputul vieii kr sau o ca§tiga numai cu vremea?
$i, in ambele cazuri, care este explicarea?
Daa exista un talent §tiinlific §i un talent filosofic, cum exista
nn talent artibtic, trebue sa presupunem cä elementul de capetenie,
care trebue s constituie aceste doui forme ale talentului, trebue si
fie o intensitate exceptionala a nevoii organice de a cunoa§te. Ala-
turi de elementele diferenliale, care deosebesc varietatile talentului
§tiinlific, clupg diferitele §tiinle, si varietatile talentului filosofic,
dupa diferitele direciii in care se indrepteaza, putem zice ca ele-
mentul lor comun, §i prin urmare fundamental, este. aceasta
intensitate exceptionala a nevoii organice de a cunoa§te.
Am zis insa, inteun capitol anterior, a talentul, in general,, ar
putea sa fie 0 variatie brusca individuala, aclica o mutatie, ca cde
www.dacoromanica.ro
208 APARITIA SI OREENTAREA CUGETARII 01,0SOFICE
pe care le-a studiat de Vries, creand o varianta a transformismului.

El ar fi, ca atare, inniscut, dar nu ereditar. Ace lagi ar fi, atunci, §i
cazul elementelor lui componente, in primul rand al intensitatii
exceptionale a nevoii organice de :a cunoaoe.
Intru cat bug aceasta intensitate exceptionala nu este tot-
deauna, am putea zice chiar cà uu este mai niciodata, vizi-
bila dela inceput, trebue sa admitem ca ea este innascuta numai ca
posibilitate sau ca virtualitate organica i ramane latenta pana cand
imprejurarile ii permit sa se mauifesteze, mai intai, gi apoi sa se)
desvolte,, treptat, in forme evidente pentru tuati lumea.
Aceste imprejurari pot ea fie, se intelege, foarte diferite. Ca
ca este' aceea a lui Herzberg, t

si nu facem bask' ipoteze complicate, cum am vazut, bunaoara,
sa luam cazul cel mai simplu cu
putinta., i, ca sa-1 descoperim, sa consultim, mai intai, propria
noastra experienta.
Ce impinge pe cei mai multfi din tinerii ce se inscriu la cursu-
rile de filosofie, sa studieze aceasta materie? Ii impinge oare me-
canismul complicat al inhibitiilor gi al sublimarii, de care vorbegte
Herzberg? Au lamas oare pornirile lor organice nesatisfacute,
fiindca nu :0-au putut gasi descarcarea naturala in actiune, e au
cimJit ei nevoialsa Ic caute un derivativ in .tsurogatub cugetarii fi-
losifice, cum sustinc psihologul german? Poate ct nail din-
tr'ingii se gasesc in aceSt caz, degi xna ittdoiesc. Cred, mai de
graba, ei cei mai multi s'au sinatit indemnati ea studieze filosofia
de curiozitatea naturala de a vedea ce ascunde acest nume, atat de
pompos, sau poate de placerea pe care aul simtit-o, intamplator.
cand au Iith vreo carte sau au ascultat vreun curs asavra acestei
materii. Ag putea cita, in aceasta privinta, un eaz concret, care este
destul de limpede. Am avut anii trecuti, printre studentii facultatii
de litere, din Bucuregti, un .ascultator deosebit de interesant. Era
un tanar, care. îgi facuse drumul in alta directie, care inaintase gi
se distinsese chiar in cariera sa, aga incat n'avea niciun motiv prac-
tic sa mai caute altceva gi ea vina sa se ageze din nou, pe bancile
gcoalei. Mai mult Inca, tanarul in chestie se gandia cu. atat mai
putitt la filosofie, ou cat, precum a marturisit-o singur, avea o pa-
rere putin magulitoare despre aceastä anaterie, pe care o considera
mai mult ca un pretext de desvoitari oratorice, impresionante poate,
din punct de vedere afectiv, dar fara nicio consistenta gtiinfificl.
Intamplarea a facut insa ca un prieten vorbeasca de uncle
cursuri dela facultatea noastra, e, spre a se informa pur gi simplu,
www.dacoromanica.ro
it avutt ouriozitaltea sa lei citeasca. Iar rezultatul, cu totul neagtep-

tat, a fost c5, Cu prilejul acestei lecturi, s'a trezit intr'insul dorinta
de a Stadia mai de aproape problemele filosofice. Degi obligatille
profesionale nu-i 15sau plea mult timp liber, i cu toate cà nn mai
Ovea viirstal obicinuitä la care se fate studiile universitare, a venit
gi s'a inscris la facultatea noastrá, ca student regulat. i, pentrucl
am avut pufinta st-I cunosc mai de aproape, 1-am intrebat dac5 nu
s'a simtit cumva, Unpins care filosofie de vreunkt din cauzele pe
care Herzberg le considerà ca fiind factoril de cApetenie al subli-
marii. RaspunsuT sau, in aceasta privintk a fora negativ. L-au in-
teresat, pur i simplu, problemele filosofiee, gi a simtit darinta de
a le studia.
Printre imprejurarile, aga dar, care Pao ca nevoia organicA de
a cunoagte s5 so trezeasai la un moment dat, manifestandu-se cn
o intensitate neobicinuitä i cream' dorinta de a ajunge la acea in-
telegere totalä a lumii, pe care o numim filosofick oda dintai
gi, cea mai simplä este idthmplarea. Ca atare, intamplarea, sau,
cum: se mai zice, hazardul, a jucat un rol insemnat in viatia mul-
tora dintre filosofi. Spatiul nu mi-ar permite, din nefenicire, Ba
trec in revista toate cazurile, pe care le-agi putea g5s1 in istoria fi-
losofiei M. voiu mIrgini sà citez unul singur, ce-mi pare ea este
mai caracteristic decat toate. E cazul lui Fichte. El fusese, in copi-
15rie, pazitor de gagte al satului s5u natal, i az fi putut sà fa"-
mang ceea ce incepuse sa tie, dac5 nu s'ar fi intimplat ca, in acel
sat, si fie pastor un om de talent. Sub impresia predicelon lui, s'a
manifestat la Fichte un talent neobicinuit de imitatie i o memorie
supranormala. El putea, anume, s retina gi sä reproduc5 predicele
ce-I impresionau mai mult, cu mimica gi intonatiile pastorului,
ceea ce interesa pe unii din I5rani gi Ii distra, firegte, pe toti.
Aceste manifestari sufletegti ar fi putut 85 nu duc5, nici ele, la
nimic, dacit nu s'ar fi intamplat ca un proprietar bogat 'din impre-
jurimi 86 vina, inteo Duminica, prea farziu la predic5, i &à fie
indemat de tarani cä asculte reproducerea lui Fichte. Surprins de
inzestrarea sufleteasca neobicinutà a pazitorului de ga§te, proprieta-
rul s'a insarcinat sá-i faci educatia gi 1-a trimis la studiii, ca sà poat5
ajunge gi" el pastor. Cana insa, terminand liceul, incepuse de-abia sà
studieze teologia, la universitate, rnogtenitorii protectorului sau, care
murise, au refuzat sa-I mai sustin5. Fichte a trebuit dar s. tfaiasca
dand 1ecii particulare. Fiindcà ins5, din aceastà cauzà, nu-0 putea
trece examenul de absolvire, cand a aiuns la 26 ani, a cerut un aju-
14
www.dacoromanica.ro
tor binesc consistoriului biaericese diu Saxonia. Dade acest ajutor

i-ar fi, fost ncordat, Fichte §i-a2r fi trecut examenul i ar fi intrat in
randurile clerului, ajungand paator n vreun sat oarecare. S'a in-
tamplat insi, ceea ce nu se intamplà de obiceiu in asemenea cazuri,
ca ajutorul si-i fie refuzat. Fiind astfel silit si dea, mai departe,
lectii particulare, o noui intamplare a intervenit. Un student, care
nu intelegea filozofia ha Kant, 1-a angajat sà i-o explice. Fichte nu
citise pe Kant. Dar fiindci trelyuia sä triliasea, a prima angajamen-
tul §i, con§tiincios cum era, s'a apucat s studieze aCriticile* filo-
sofului dela Konigsberg. Iar rezultatul, cu totul nett§teptat, a fost
ci a ie§it el insu§i transformat cu totul, suflete§te, din acest studiu,
la care nu se gandise nicidecum. Si, pruisind definitiv teologia, s'a
apucat de filosofie, la care il impinsese, cum se vede, numai in-
tamplarea.
Oricat de intensi ar ajunge insi, fie din cauza intamplarii,
fie sub influenta altor factori, nevoia organici de a cunoa§te, §i ori-
cat de hotärit s'ar orienta eel stapanit de ea &Litre filosofie, atata
numai nu ajunge, pentru ca un filosof s ia na§tere. In adevir, ori-
clt de intensi ar fi ea, nevoia, de a eunowite nu poate fi, satisfacuti
farli intervenirea a o salmi de puteri suflete§ti, deosebitie de ea. Cel
ce e stipanit de aceasti nevoie, §i aspir, prin urmare, sä ajungi
la intelegerea totali sau filosofici a lumii, are trebuinci, mai in-
tai, de o putere de muncii extraordinari, pentru ea s poati aduna
imensul material de cuno§tinte particulare, indispensabile pentru
tin filosof, care nu, e run savant specialist, cantonat intr'o problema
mirginiti §i izolati. El are trebuinti apoi de o tenacitate putin co-
muni, pentru ca Si nu se descurajeze prea repede, in fata dificultä-
lior enorme ale acestei munci ia n'o abandoneze inainte de timp.
El are trebuinti, mai departe, de o mare doza `de, obiectivitate, in
pretuirea materfalului, atat de intina i de variat, pe care 11 aduni,
precum §i de o mare doza de patrundere critici, in desprinderea
concluziilor la care due datele lui de capetenie. El mai are trebuinti,
in sfar§it, de un mod proptriu de a gandi aceste concluzii, pentru ea
si le dea o formi personali sau originali.
Toate aceate calitái suflete§ti ale unui om ce s'a indreptat
atre filosofie, se pot constata firi prea multi greutate, and s'au
manifestat, cand avem adiel dinainte-ne rezultitele lor, cristalizate
in opere filosofice. Putem chiar, atunci, sa le explielm aparitia, cu
ajutorul factorilor, pe cari i-am trecut in revisti in capitolele ante.
"Hoare. Intrebarea e Ins, daci putem §i prevedea aparitia kr, Ina-
www.dacoromanica.ro
CONCLUM TEORETICE SI POSIBILITXTI PRACTICE 211
inte de a se manifesta, la tinerii bunaoara,, care au inceput de

abia BA studieze filosofia, cum erau tocmai cei ce mi-au cerut
ajutorul, Ca poatit intrevedea perspectivele de viitor.
Ci asemenea lineri au primul element, care le este indispen-
sabil, adica nevoia organica de a cunoagte, ajunsi la un grad de des-
voltare ce o impinge sa imbratigeze totalitatea htmii, nu mai
incape IndoialL Daca, n'ar fi aga, tilnerii de care vorbim nu s'ar fi
apucat sa studieze filosofia. Au insii ei i celelalte puteri sufkte§ti,
care am zis ca le mai aunt necesare ?
N'ar ti prea anevoie sa faspundem la aceasta intrebare, daca
am cunoagte structurile psihofiziologice care stau la baza puterilor
in chestie, i daca am avea putinta sa stabilim, prin anumite carac-
tere exterioare, existenta lox in adancimile biologice ale fiecarui
individ, Am intrebuintA cu intentie acest cuvant vag, dar tocmai
de aceea expresiv, de cadancimil biologice:o. Am voit sa indreptez
atentia cititorilor 'catre faptul cã, dupg unele teorii mai noui, pute-
rile sufletegti. ale omului, intensitatea, in mice caz, cu care lu-
creaza ele gi aspectele diferite pe care le pot lua, nu atarna nu-
mai de structura sistemului nervos, ci gi de activitatea catorva mici
organe, situate in 'ahe parti ale eorpului, care aunt glandele endo-
crine. Precu.m insa nu cunoagtem inca decat prea putin strudtura,
atat de complicati, a sistemului nervos, tot 'aga endocrinologia, care
este de abia la inceput, nu ne poate ajuta deck prea putin.
fiindca, poate tocmai din cauza noutatii ei ea specialitate
gtiintificii, endocrinologia este Inca putin cunoscuti,, e bine, cred, sa
dau cateva india$i, 'foam sumare, asupra perspectivelor neagtep-
tate, pe care le deschide ea problemei noaStre. Aceste perspective
insA, neputand fi intelese decat la lumina faptelor, trebuie sA citez,
mai Intai, cateva fapte caracteristice.
S'a constatat bunloarrt, cum am relevat-o in treacAt inteun
capitol anterior, ca turburarea functiunilor glandei tiroide, In
cazurile de myxoedem, duce la turburAri psihice, care sunt eu atilt
mai adanci, cu cat incep mai de timpuriu. Asemenea turburAri pot
sa inceapA chiar din perioada foetalA, in care caz desvoltarea inte .
lectuala a copiilor devine foarte inceati, ramanand uneori cu deg.&
vargire nula. In cazurile extreme, copiii raman idioti gi due o viata
mai mult vegetativa. In cazurile mai putin grave, copiii se deavolti,
sufletegte, incet gi putin; invaA greu 8A vorbeasci, vocabularul lor
famine redus gi rudimentar, iar la roala nu pot prinde mai nimic.
Interesante aunt in deosebi cazurile cand afectiunea de care vorbim,
www.dacoromanica.ro
212 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETXXII FILOSOFICE
myxoedemul, spare mai târziu, atunci &and inteligenta a atm-

cat ail se desvolte §i tinerii au putut sa adune un numar oarecsre
de cuno§tinte. Turburarea secretiunilor glandei tiroide eau deficienta
lor se manifesteazi, in acest caz, prin slabirea atentiei §i. a memo-
riei, prin lipsa de curiozitate §1 de imaginatie, prin insuficienta ju-
decapii §i a rationamentului. De unde zlezulta ca, daca curiozitatea e
forma nativa §i naiva, cum am zis adineauri, a nevoii organice de a
cunoa§te, care sta la baza interesului pentru filosofie, atunci acest
interes atarna, intr'o masura ce pare evidentk dar pe care n'o pu-
tem inca determina, de o bunk' functionare, poste de o functionare
mai activa, a glandei tiroide. Am citat mai sus, in alta ordine de
idei, cazul unei fete tinere, de 15 ani, atinse de myxoedem, care se
afla in tratamentul unei elinici din Paris, §1 a carei stare, din punct
de vedere sufletesc, a fost studiata indeosebi de paihologul francez
Dumas. Fata a fost supusa unui tratament, care consta in suplinirea
deficientei glandei bolnave, prin injectii cu extract tiroidian. Des-
voltarea ei, nu numai psihica, ci §i. fizick ce fusese oprita de afectiu-
nea de care era atinsk a reinceput destul de repede. Fata aca de-
venit pubera, cocheta, inteligenta i curioasä» (Dumas, Psychologie,
vol. II, p. 1081). Ea a devenit curioasa insk nu in intelesul de ciu-
data, ci in intelesul Ca a inceput al se intereseze de o suma de lu-
cruri, ce o läsau mai inainte nepasatoare. i e caracteristic faptul,
ca era de ajuns «sa se intrerupa tratamentul opt zile, pentru. ca ea
sa redevina indiferentii §i apatica». «Cercul ideilor ei, adaoga psiho-
logul francez, se ingusta atunci considerabil» (op. cit., II, p. 1081).
S'a constatat de asemenea, ca turburarile secretiunilor interne
ale capsulelor supra-renale sau ad-renale, in boala lui Adison buna-
oara, produc slabiciime musculara, oboseala permanenta, apatie,
lipsa de energie, fizica §i morala. Daca, pe langa curiozitate sau
interes pentru problemele generale ale lumii, un filosof mai are
nevoie, cum am zis adineauri, de curaj, pentru ca sa indrazneasca
sa atace probleme atat de vaste, de tenacitate, pentru ca sa nu se
descurajeze prea curand in fata imenselor lor dificultiii, i de o
mare putere de munca, pentru ca sa adune enorma suma de cu-
no§tinte necesare pentru deslegarea lor, -- atunci capsulele supra-
renale trebuie sà joace §1 ele un rol, in formarea sistemelor filo-
sofice. Acest rol insa, de§i pare evident, nu-I putem Inca determina.
Studii speciale, in aceasta privinta, nu s'au facut Inca. Pentru mo-
ment, punctul de vedere ce predomina, in cercetarile care se faci,
este cel patologic. Intr'o masura mai mica, mult mai mica,
www.dacoromanica.ro
CONCLUZII TEORETICE I POSIBILITATI PRACTICE 213
s'au ficut i incercari de a se utiliza activitatea glandelor de care

vorbim in clasificarea temp eramentelor i caracterelor. In aceasti
directie, se pot gasi uncle indicatii in opera lui Pende, italianul,
ale carui pareri s'au discutat mult, acum in urma, opera inti-
tulatA andocrinologiax..
Deosebit de interesante sunt legaturile stranse, ce exista in
launtrul tsistemului endocrim, pe care il formeazA glandele cu
secretiune interna. Capsule le supra-renale, bunaoara, au o influenta
considerabila asupra glandelor sexuale, care, pe langa functiunea
lor cunoscuta, de a secreta celulele seminale, mascule §1 femele, mai
au §i o secretiune interna, ce determina caracterele sexuale secun-
dare §i instinctele respective. Gratie acestei influente, anumite tur-
burari ale capsulelor supra-renale pot produce schimbari ale ca-
racterelor sexuale secundare, ce deosebesc sexurile in infati§area
kr exterioara 0i pot modifica instinctele ce reguleaza viata
sexuala. Neurologul francez Claude a studiat evirilismub, ce apare
uneori la fetele tinere, dupa epoca pubertatii, ca urmare a unor
turburari ale capsulelor supra-renale. Pe langi complexul modifi-
carilor fizice, ale caracterelor sexuale secundare, ce nu ne intere-
seaza aici, instinctul kr sexual insu§i e modificat, luand o directie
ce nu e a sexului kr, ceeace constituie fenomenul inversiunii.
Incercarile experimentale au confirmat apoi ipotezele facute
in cazurile patologice. Un coco§, bunaosra, poate fi transformat, din
punctul de vedere al qcomportarii) instinctului sexual, in gaina. El
poate fi adus, prin remanierea sistemului sau endocrin, sa cloceasci,
ea scoata pui, sa-i plimbe, sa-i adapostesaca sub aripi, etc., ca
ori§ice clora. Ba chiar, doi biologi americani, Michael Guyer, pro-
fesor de zoologie la universitatea din Wisconsin §i Oscar Riddle,
dela institutul Carnegie, pretind ca au putut s faci, pe cii ana-
loage, ca un coco i un porumbel mascul s oat.
Daca insa modificarile secretiunilor interne pot schimba in-
stinctele, atilt de adanc infipte in organizarea psihofiziologica a in-
dividului de evolutia speciei, cu atat mai mult pot influenta stirile
suflete§ti trecatoare ce, prin intensitatea lor neobicinuita, pot, in
anumite momente, sa suggereze filosofilor anumite vederi asupra
lumii §i a vietii, orientand cugetarea lor inteo directie sau alta.
Aceste cateva exemple ne arata indeajuns insemnatatea endo-
crinologiei pentru problema ce ne preocupa. Din nefericire, ea este
Inca la inceput, de abia la inceput. Ea trebue dar sa se margi-
neasca, deocamdata, la studiul faptelor. Sistematizarile mai intinse
www.dacoromanica.ro
214 APARITIA SI ORIENTAREA CUGETIRTI PILOSOFICE
aunt premature, fiindca aunt condamnate ark ran:Lana, catva timp

Sing, prea ipotetice. Dumas, in Psihologia sa, zice: Campul pe care
ni 1-a deschis studiul glandelor cu secretie interna e eat de vast §i
mat de bogat, incat nu e nevoe srt-1 mai marim §i sad mai im-
bogàim cu fantezia noastra, (II, p. 1113). 'en invatat american,
Berman, a incercat, totu§i, o sistematizare, in cartea sa (The glands
regulating personality), care a aparut in 1922, dar n'a reu§it dealt
sa se... compromita. El merges in adevar prea departe, cand in-
cerca sa explice diferitele aspecte ale personalitatii prin predomi-
narea unor sau altora din glandele endocrine. Personalitatea lui
Napoleon, bunaoari, aga cum ne-o arati istoria, ear explica prin
predominarea secretiundor hypofizei. Iar personalitatea lui Darwin
(Charles) s'ar explica printr'un exces de activitate al glandei ti-
roide §i printeo insuficienti a activitatii capsulelor suprarenale.
Asemenea aplicari premature ale endocrinologiei, care este Inca in
far, au fost judecate cu oarecare asprime de savantii mai serio§i.
Dupi Dumas, bunioara, ele tn'au nici micar meritul de a fi umo-
ristice) (op. cit. II. p. 1113).
Nu ne famine astfel deck o cale, pe care am putea ajunge
la scopul urmarit. Aceasta calc, nu cred ca a§ putea-o lamuri mai
bine decal printeo comparatie.
Animalele nu pot sail cunoasca, cu niciun chip, coloarea ochi-
kr lor proprii. Ele pot ajunge, e drept, s aiba o imagine aproxi-
mativa de forma §i coloarea corpului lor, intru cat, partial cel putin
il pot percepe direct. Ele pot sa-§i complecteze apoi aceasta ima-
gine fragmentara, cu perceptiile integrale pe care le au despre
forma §1 coloarea celorlalte animale de aceea§i specie. Dar forma §i
coloarea ochilor lor proprii n'o pot cunoa§te, cu niciun chip, in
mod direct.
.Noi oamenii Insä avem la dispozitie, in acest scop, un mijloc
indirect. Noi putem cunonte forma §i coloarea ochilor no§tri pro-
prii, intrucat le vedem imaginea reflectata intr'o oglinda. Daca is-
cusinta noastra n'ar fi inventat acest instrument, ne-am gasi inca,
din acest punct de vedere, in situatia animalelor.
Tot ar este 0 cu fizionomia noastra sufleteasca. 0 putem en-
noate, cu conditia sa avem la dispozilie o oglinda potrivita. Aceasta
oglinda, singura de care ne putem servi din acest punct de ve-
dere, este experienta. Omul nu se poate cunoa§te pe sine insu§i
decfit pe masura ce virtualitile, ce-i alcatuiesc structura sufleteasca,
se realizeaza, in diferitele imprejurari ale vietii, pe care le inre-
www.dacoromanica.ro
gistreazi experienta. De aceasta ne poate incredinta, foarte u§or,

faptul, ci nici pe semenii no§tri nu-i putem cunoa§te altfel. Dacl
cineva s'ar linda dinaintea noastra crt are un curaj extraordinar,
1-am putea oare crede pe cuvint? Evident ci nu. Ce-am putea insfi
face, ca sä tim in adevir dacä omul in chestie are sau nu un curaj
extraordinar? Nu putem face decit un singur lucru: sä a§teptam
ea imprejurärile sA-1 punk' in situatia de a-§i arrita curajul, pe
campul de lizboiu, in timpul unui incendiu, in timpul unei inun-
datii, in timpul atacului nea§teptat al unei bande de talhari, etc.
Altfel, ne e peste putintri sá afirm'am ceva cu privire la curajul ltd.
N'avem dar cleat un mijloc 8 cunoa§tem virtualitatile imdiscute
de care dispunem: s provocrim actualizarea lor e s'o observim,
in experienta. Numai pe aceastä cale putem construi, incetul cu.
Incetul, oglinda, in care sa putem contempla, in sfaret, fizionomia
noastrri sufleteascii.
Odati, in antichitate, un filosof grec, care se duces pe jos,
cum era obiceiul pe atunci, dela un ora§ la altul, obosit de drum
§i de c51durl, se culcase la umbra unui pom i dormea dus. Un ca-
Iiitor graft insri, 1-a deoeptat, ca sä-1 intrebe, cat mai avea de
fricut pinä la ormul invecinat. Filosoful s'a frecat la ochi, a anat.,
§i i-a ffispuns laconic: mergi! Repetinduli intrebarea i obtinand
acela§i räspuns, crtlatorul §i-a inchipuit c avea de aface cu un nebun,
§i a plecat mai departe. De-abia ficuse insä critiva pa§i, §i filosoful
ba chemat inapoi, spunindu-i cä avea sà ajungrt la oragul invecinat
pe la apusul soarelui. Mirat, chTritorul 1-a intrebat, dece nu i-a spus-o
dela inceput. 4Cum puteam s'a t.bo spun, i-a raspuns filosoful, dacri
mi §tiam cum mergi?,
Tot a§a §i eu, la intrebArile tinerilor de cari am vorbit, n'am
putut r5spunde decat, ca Ii rugam sa-mi dea putinta s urmaresc
catva timp activitatea lor filosofica. Pe masura ce ar fi produs lu-
crari filosofice, a§ fi putut incerca sii intrevrid particularitktile struc-
turii lor sufleteoi. Si. fiinda tinerii in chestie puteau prefera sa
se dispenseze de orice concurs strein, intr'o materie atilt de deli-
cat5, le-am dat sfatul s intrebuinteze e singuri aceasta metoda, ca
si ajunga, in sflir§it, la aces pretioasa cunoa§tere de sine insu§i, pe
care Socrat o recomanda tuturor, ca fiind temelia ultima §i cea
mai sigura a intelepciunii.
RIspunsul meu n'avea, cum se vede, nimic sensational. El nici
nu era menit s impresioneze, ci numai sä foloseasca. Redus la cea
mai simpli expresie, acest rrispuns nu cuprindea deck un sfat banal:
www.dacoromanica.ro
216 APARITIA $1 OBIENTAREA CUGETXRII PILOSOFICE
tinerii trebuie s lucreze gi sa se observe lucrand. Trebuie sit lu-

creze insa cu toata incordarea, In toate direcçiile, gi sa observe, cu
toata atentia, gi desfagurarea activitatii lor gi rezultatele ei. Intru cat
se ocupau de filosofie, tinerii in chestie studiau, firegte, gi psiho-
logia, ba chiar gi psihotechnica, gi metodele necesare pentru ob-
servarea fenomenelor sufletegti, chiar daci nu le erau familiare, nu
le erau totugi necimoscute. In cazul &and mânuirea lor le-ar fi pri-
cinuit, li inceput, dificultài, i-am sfatuit sa nu uite ca niciun om
nu ajunge, niciodata, s faca In viata tot ce Ii sta in putinta, daci
nu incearca, macar odatä, ea faca gi imposibilul. Numai pe aceasta
cale, am incheiat, pot ajunge sà gtie singuri de ce aunt capabili gi
ce pot prin urmare agtepta dela viitor.
Sfatul acesta, atat de simplu gi atat de banal, constituie poate,
pentru curiozitatea cititorilor, care s'ar putea si fie tot atat de ne-
räbdatoare ca a tinerilor de can am vorbit, o mare deceptie. S'au
agteptat poate la mai mult, gi le-am dat atat de pit/in incat, Vara'
voie, se simt desamagitil Nu e Ina vina mea, daca ne gasim in yea-
cul al XX-lea numai, gi nu in al XXX-lea sau al XL-lea, dupà Cris-
tos, cand se va putea vorbi altfel de probleme, cu a caror obscu-
ritate ne luptam noi, astazi, eat de greu. 51, la urma urmei, ni-
meni nu trebue a uite ca decemiile sunt adesea mai utile, in viata,
decat iluziile. Nu e de sigur placut, dar este, din nefericire, aga.
Pe cand iluziile ne expun la gregeli, deceptiile ne ajuta sa le evi-
tam. Pe cand iluziile, in loc de multumiri, ne dau, adesea, numai
suferinte, deceptiile nu ne pricinuiesc, e drept, nicio bucurie, dar
ne feresc, in schimb, de multe mahniri inutile. E caracteristic, din
aeest punct de vedere, faptul c leacurile cele mai pretioase ale
medicinei sunt departe de a avea un gust placut. Tot aga, intelep-
ciunea, care e calauza cea mai sigura in viacii gi care isvoragte din
cunoagterea de sine insugi, este rodul cel mai folositor, de sigur, dar
gi, uneori, cel mai putin dulce, al experientei.
Sa-mi fie dar ingaduit s sper, c sfatul pe care 1-am dat citi-
torilor va avea asupra kr, ca leacurile amare ale medicinei, o ac-
/lune tonica. Fiindca ear putea sr, fie insa gi altfel, trebuie sa mai
adaog cateva cuvinte.
Daca, spre a se hotari s lucreze, tinerii ce se ocupa de filo-
sofie ar agtepta sa li se dea, mai intai, asigurarea ca vor reugi, ar
comite o gregeala de neiertat. Si-ar lua, anume, singuri, putinta de
a mai ajunge la izbanda. A-gi cruta puterile, fiindca n'au siguranta
www.dacoromanica.ro
CONCLUZII TEOIIETICE El POSIBILITATI PRACTICE 217
succesului, ar fi a se condamna singuri la sterilitate, ceea ae n'ar

insemna, de sigur, a-gi gospodiri inteligent viata sufleteasci, ci a
face ca_sluga rea din Evanghelie care a pus talantul stäpanului sä
doarm5 sub pilmfint, in loc sii-1 bag sa dea roade, la lumina soa-
relui.
Iar in momentele de indoiali ce i-ar putea surprinde citeodati,
tinerii muncitori trebuie si caute consolarea in ideea, cà tot ae
facem noi astazi, n'are decât o valoare treckoare, dacl nu chiar,
cu repeziciunea din ce In cc mai mare a progresului, o valoare de-o
clipä uumai. Rezultatele cele mai strilucite, la care pot ajunge tim-
purile noastre, vor fi depágite cu siguranci in curand, vor fi poate
chiar luate in rfis de un viitor mai indepirtat. Cki evolutia lute-
lectualä a omenirii este de abia la inceput. Ea va fi, de scum
inte, mult mai lunga gi mai bogati deck a- Lost pang acum, gi
putem prin urmare presupune ci va duce, in cele din urmi, la
forme de cunoagtere incomparabil superioare celor de astäzi. Dal;
du-gi seanart de superioritatea conceptiilor sale, faca de acelea ale
astronomilor antichitätii, de care nu-I desparteau, totugi, nici (lona
mii de ani, i gândindu-se la zecile de mii, la sutele de mii, poate
la milioanele de ani, ale viitorului cultural al omenirii, Newton
zicea cu melancolie: Noi, cei de astizi, flu ne putem compara deck
cu copiii ce se joac5 pe carmurile Oceanului, adunind cojile mi-
cilor vietati marine, pe care apele le mama singure pe uscat; dupi
noi vor veni navigatorii indrasneti cari, cu mijloace a Caror putere
nu suntem in stare nici macar s'a ne-o inchipuim, se vor avfinta pe
valurile lui, in spre misterul depärtirilor nepätrunse.
Iar clack', in fata unor perspective atilt de vaste, congtiinta mi-
cimii i slabiciunii noastre devine prea deprimanti, putem s ne
gasim intarirea sufleteascl in ideea rolului important, pe care il
jucm totugi, aga mici gi slabi cum suntem, in evolutia intelectuali
a omenirii. Fir5 sträduintele noastre obscure de astzi, n'ar fi po-
sibile progresele stralucite de maine. i dac5 mai trebue ceva gi
pentru multumirea individualä a fieeiruia, n'avem decat sI ne grin
dim la legea biologicA cunoscut5, dupi care omul nu poate fi, nici
s5natos, nici fericit, daca nu-gi exercitä in mod normal toate fiinc-
iunile organice. sa ne cilutam dar multumirea in exercitarea nor-
mail a functiunii sufletegti a cunoagterii. Tinerii cari s'au apucat
de filosofie se gisesc chiar, din acest punct de vedere, intr'o ade-
v5ratii dilemg: ori n'au o nevoie organicI a cunoagterii destul de
desvoltati, gi atunci nu pot deveni filosofi, ori o au, gi atunci trebue
www.dacoromanica.ro
218 APAIUTIA SI OR/ENTAREA CUGETARTI FILOSOFICE
sa gaseasca in exercitarea ei normali multumirea, de care vorbea

Lessing inteuna din cele mai frumoase figuri de stil din operele
sale. Daca, zicea el, Dumnezeu atotputernicul mi ear infatiga, i.
nand in mainile sale auguste sortii vielii mele sufletegti, intr'una
cunoagterea adevarului, iar in alta cautarea lui, gi mi-ar porunci
sa aleg, n'ag sta la indoiala sa-i raspund: adevarul, pastreaza-1,
Doamne, pentru tine; caci numai tu singur poti sa fii atotgtiutor;
ca umil rob al tau, eu ma multumesc CII ceea ce se potrivegte
mai bine pentru micimea i slabiciunea mea, ma multumesc numai
cu cautarea adevarului.
www.dacoromanica.ro
11
SPECIFICUL NATIONAL
www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE
Am stucliat, in prima parte a lucririi de fall, cauzele care de-

termin5 aparitia i orientarea cugetarii fiosofice. Starea, inc5 putin
inaintat5, a cercet5ri1or gtiintifiee ale timpului nostru ne-a obligat
sä facem, in unele privinte, unele rezerve sau sa formulam chiar
uncle indoieli, ce an p5rut sI ating5 unele credinte, nu numai cu-
rente ci gi dominante, de aiurea §i dela noi. Aga au fast mai ales
cele relative la influenta factorului etnic. Am v5zut c5 aceast5 in-
fluent5, daci o consideram numai in principiu 0 in liniile ei ge-
nerale, trebuie 85 fie ae sigur real5. Din nefericire ins5 n'o putem
determina cel putin nu incI in cazurile particulare, in care
nu e totdeauna evidentI §i nu pare totdeauna indiscutabilà, aga
incat ne g5sim uneori in fata unor dificultati pe care nu le putem
inlatura. Iar concluzia la care am ajuns a fost c5, de§i nu se poate
tiega influenta factorului etnic, nu suntem totu§i in masur 5. s'o prin-
dem in formule pe care s le putem aplica, rgr a. teama de a gregi,
in explicarea aparitiei i orientarii gandirii filosofice.
Aceleagi rezerve se pot face insa, evident, gi and e vorba de
alte manifest5ri culturale, am putea zice chiar de toate celelalte
manifest5ri de acest fel, ale popoarelor. Dar atunci se poate
pune, cum mi s'a pus de fapt, intrebarea: cum r5m5ne cu a§a nu-
mitul «specific nationab, cunoscuta formula care explica total,
in materie de cu1tur5, cu ajutorul factorului etnic? Ap5rut5 odatI
cu principiul nationalitktilor, in cursul veacului al XIX-lea, aceast5
conceptie a jucat un rol considerabil in migcarea contimporan5 a
ideilor, un rol chiar ce a devenit din ce in ce mai accentuat, atin-
gandu-gi culmea, am putea zice: ajungand la paroxism, in
timpul rraboiului mondial §i p5strfind inca, de atunci incoace,
un nivel destul de ridicat, la mai toate popoarele europene. Ba chiar,
la unele dinteinsele, la poporul german bunanara, a kat in
anii din urma forme gi proportii nemai vazute inca pang acum, in
www.dacoromanica.ro
222 SPECIFICUL NATIONAL
timpurile moderne eel putin. La noi de asemenea mi§carea cultu-

rah% cea filologicä i istorica mai intli, cea literari §i artistica
apoi, iar acum in urmil §1 cea filosofica, a Om §i pare a se
Lisa indrumatA, ca de o calauza sigma' §i indiscutabila, de concep-
tia aspecificului nationab.
Caci, dinteun principiu explicativ, acest (specifics s'a trans-
format cu uprinfl intfunul normativ. Rolul lui adica nu mai este
numai sä ne ajnte sä ne explicam, de ce manifestarile culturale ale
unui popor oarecare au fost, in trecut, ap cum au fost; el mai are
at indice sau chiar sä prescrie §i cum trebuie sa fie acele manifes-
tari, In prezent §i in viitor. Acesta e sensul dezideratului ce se for-
muleaza necontenit §i in termeni imp erativi, la noi mai ales, ca
trebuie sä tindem §i sa ajungem odata al* avem o arta na-
tionala, o §tiinta nationala, o Mosaic nationala. Ceea ce nu in-
semneaza numai, in mintea celor ce lucreaza in aceasta directie, ca
arta noastra, §tiinta noastra, filosofia noastra trebuie sa fie ori-
ginale, ci §1 ea ele trebue 81 fie conforme cu (specified) nostru na-
tional. Acest (specific) devine astfel calauza pe care trebuie s'o
urmlm, indreptarul de care trebuie sä ne conducem, modelul pe
care trebuie sä-1 avem vecinic dinaintea ochilor, in toate straduin-
tele noastre artistice, §tiintifioe §i filosofice. Nu mai e adica deajuns
si urmarim frumosul in arta eau adevarul in §tiinta §i filosofie, ap
cum faceau altadata reprezentantii popoarelor ce n'ajunsesera inca
e aib o con§tiinta nationala destul de desvoltata §i care se mul-
tumeau si se conducii de normele §i legile comune eau care se
puteau considers ca atare ale frumosului §1 adevärului. Noi tre-
buie astazi, cu con§tiinta deplina de noi in§ine la care am ajuns
In efir§it, s calla= a realiza un frumos §i un adevar care sa fie
ale noastre, care el exprime specificitatea noastra etnica §i oil fie
prin urmare cnationale).
Fie ca principiu explicativ insa, fie ca principiu normativ,
specificul national, ca si ne putem servi cu destul folos de el, sau
ta sA putem urma fArA teama de a gre§i prescriptiile lui, trebuie,
evident, BA ne fie cunoscut. Trebuie sA §tim, destul de limpede
gi destul de precis, ce este sau in ce consti el. Se poate oare
afirma cA ne gAsim inteo asemenea situatie? Cunoa§tem nal in ade-
vir specificul nostru national? Suntem toll de acord asupra a ceea
ce cuprinde, ca realitate concretA, aceasta no/lune abstracta? i aceste
Intrebiri sunt departe de a avea un inteles particular, ce ne-ar privi
numai pe noi. Intru cat fiecare popor trebuie et.gi aibi specified
www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE 223
lui national, ar trebui s avem la dispozitie formula, acceptata de

tori .sau cel putin de cei mai multi, a fiecaruia dintfinsele. Fara
asemenea formule n'am putea sustine ca cunoa§tem in adevar ceea
ce caracterizeaza, din punct de vedere etnic, diferitele popoare,
o asemenea cunogtinta implicind in chip firesc diferentieri precise
oi amanuntite.
Daca exists, daca pot exista, asemenea formule, famine s'o ve-
dem mai departe. Ca sa ne putem insi lamuri in aceasta privinfa,
en toati obiectivitatea necesara, trebuie sa urmarim cu rabdare firul
cercetarilor ce s'au facut gi se fac in aceasta directie, ferindu-ne de
orice anticipare. Acest fir e destul de lung gi destul de incurcat.
Trebuie dar sa ne gralim putin gi, evitind ocolul oricSrei chestii
prealabile, el ne punem imediat intrebarea dela care, in chip fires;
unneaza s pornim.
Ce este, propriu vorbind, specificul national?
La aceastä intrebare vom cauta un raspuns in capitolele ur-
mStoare.
www.dacoromanica.ro
CAP. I
SPECIFICITATEA ETNICA
Dad prin <<specific national) nu se intelege cumva o entitate

metafizica ce ar depasi limitele experientei sensibile, o existenta
misterioasa ce s'ar sustrage, ca atare, oricirei observari stiintifice
oricarei determinari pozitive, aceasta expresie nu poate de-
semna decat un complex de caractere fizice i psihice, care se pre-
supune c lucreaza ca un factor de capetenie, daca nu ca un factor
exclusiv, in geneza diferitelor manifestari artistice, stiintifice, fi-
losofice -- ale fiecarui popor.
Asupra unui asemenea complex de caractere se pot face dourt
ipoteze diferite; intai ca. ramanand pururea acelagi, oricat s'ar pre-
face conditiile, in care se desfasura viata popoarelor, este, in esenta,
invariabil; si al doilea ca, schimbandu-se dupii locuri, timpuri gi
imprejurari, este eminamente variabil.
Prima ipoteza ar fi cea mai favorabila utilizrii specificului
national ca factor determinant al vietii sufletesti a popoarelor, in
explicarile noastre. Cad un factor invariabil este un factor inde-
pendent. Iar un factor independent este determinant prin el insusi,
nu ca shnplu mijlocitor al altor influente. Acesta din urma ar fi,
neaparat, cazul in ipoteza a doua. Daca complexul de caractere ce
alcatuiesc specificul national variaza dupa locuri, timpuri i impre-
jurari, attmci el devine mai mult, daca nu exclusiv, vehiculul in-
fluentelor respective, ale locului (in cazul migratiunilor), ale
timpului( in diferitele perioade ale istoriei), ale imprejurarilor
(sociale, economice, culturale, etc.) in toate cazurile fàr deosebire.
Sa examinam, pe rand, aceste doua ipoteze, cu dórinta, daca
ne este ingaduit sa avem una, ca cea dintai sa fie cea adevarata
sau, cel putin, cea mai probabila, dindca ar simplififca malt ex-
15
www.dacoromanica.ro
plicarile noastre, ajutandu-ne s intelegem mai ugor gi mai repede

lucrurile.
Sub forma cea mai vizibila se gase§te ipoteza, pe care trebue
s'o analizam mai intai, aceea a invariabilitatii caracterelor psiho-
fiziologice ale popoarelor, in celebra teorie a raselor. Sustinuta,
pe vremuri, de unii filosofi, in frunte cu Fichte, §i de cativa oa-
meni de §tiinta, in frunte cu Gobineau, aceasta teorie, al card cre-
dit, din punct de vedere strict teoretic, pare a fi in scadere, e uti-
lizata astazi mai Inuit in scopuri practice de unii oameni politici,
cum sunt bunaoara «rasi§tii» germani, cari fac acum atat de mult
sgomot. Ne vom margini dar, in expunerea ei, la strictul necesar,
evitand desvoltarile care, cu prea putin folos, ne-ar lua prea mult
timp.
In launtrul acestei teorii, faptul ea indivizii ce alcatuiesc un
popor prezinta un anumit complex de caractere, fizice gi psihice,
se explica prin faptul comuniteitii de origine. Din punct de vedere
biologic, aceasta comunitate de origine le da tuturor, prin faptul
insu§i al na§terii, caracterele pe care le poseda. Aceste caractere,
cu ahe cuvinte, i§i au isvorul in sangele chiar pe care oamenii il
primesc la na§tere, nu in imprejurarile exterioare ale vietii, nu
adica in mediul fizic, social, cultural, etc.
Aceasta conceptie ar 'Area sa fie, nu numai simpla, dar §i
fireasca. Nu ne explicam oare in acest mod caracterele biologice,
care alcatuiesc diferitele categorii de fiinte vietuitoare? Daca ani-
malele dintr'o specie oarecare au caracterele pe care le au, este
fiindca le-au primit la na§tere, prin ereditate. Ace le caractere, ce
compun structura biologica a speciei lor, se gasiau condensate, sub
forme, pe care nu ni le putem Inca imagina, in celulele seminale
din care au ie§it.
Ca atare, conceptia rasei presupune, mai intai, identitatea tra-
surilor esentiale ale fizionomiei, fizice §i psihice, a unui popor, la
tuti indivizii ce-1 alcatuiesc. Nu sunt oare identice caracterele bio-
logice fundamentale la toate animalele ce alcatuiesc o specie zoo-
logica oarecare? Conceptia rasei presupune, apoi, invariabilitatea
acelor trasuri esentiale, in timp. Nu raman oare acelea§i caracterele
de capetenie ale diferitelor specii de animale, nu numai in limitele
experientei noastre individuale, ci §i in limitele perioadelor isto-
rice? S'au schimbat oare, din antichitate §i pang astazi, caracterele
distinctive ale speciilor de animale domestice, de care se servesc di-
feritele popoare?
www.dacoromanica.ro
SPECIFICITATEA rrNick. 227
Consecintele ce rezulta din aceste postulate par de asemenea

simple §i fireti. Degi inevitabila In teorie, identitatea trasurilor
constitutive ale fizionomiei fizice i psihice a unui popor la toti in-
divizii ce-1 alcatuiesc, nu se intalnegte totdeauna in realitate; am
putea zice chiar ca nu se intalnegte deck destul de rar. De fapt,
acele trasuri variaza considerabil. i variatiile kr, raportate tot la
fenomenul biologic al nagterii, se explica fara greutate prin ames-
tecul raselor. De unde necesitatea de a urmari genealogia popoare-
kr, pe caile pe care ni le deschid istoria gi, dincolo de ea, traditiile
§i legendele.
Aga gandea cunoscutul invatat francez Gobineau, cu care, pe la
jumatatea veacului al XIX-lea, §i-a facut intrarea, in arena discu-
tutor stiintifice, teoria raselor. El a pornit dela constatarea ca fac-
torul etnic joaca un rol covargitor In desfagurarea vieii popoarelor,
sub toate formele ei. De unde sentimentul, Ca trebuia sa dea acestui
factor, in studiile sale istorice i in straduintele sale de a deslega
diferitele probleme pe care le ridicau ele, o atentie deosebita. Adre-
sandu-se regelui George al Hanovrei, caruia Ii dedica opera sa, Go-
bineau Ii punea inainte, cu toata limpezimea i tria, preocuparea
de capetenie. a...A trebuit sa m patrund de aceasta evidenta cä
chestiunea etnicd domina toate celelalte probleme ale istoriei, detine
cbiar cheia lor, i ea inegalitatea raselor, al caror concurs formeaza
o natiune, e deajuns ca s explice toata inlantuirea destinelor unui
popor. Nu e de altfel nimeni care sa nu fi avut presimpirea unui
adevar atat de izbitor. Fiecare a putut sa observe ea unele grupari
omenegti, Abatandu-se asupra unei tan, au transformat--altadata
obiceiurile i viata ei, e ca acolo unde, inainte de sosirea kr, dom.
nea amorteala, ele au isbutit s faca s izbucneasca o activitate ne-
cunoscuta. Ma, ca sa luam un exemplu, a fost pregatità Mareh
Britanii o putere noua prin invaziunea anglo-saxona... Dupa ce am
recunoscut astfel ca exista rase tari e rase slabe, m'am straduit sr,
observ mai ales pe cele dintai, sà descoper aptitudinile lor i, mai
ales, sa urmaresc lantul genealogiilor Ion> 1).
In cautarea originei raselor taH, in existenta carora ii faceau
sa creada studiile sale istorice, Gobineau a fost calauzit de cercetii-
rile filologice din prima jumatate a veacului al XIX-lea. Acele cer-
cetari pusesera in evidenta o izbitoare asemanare a radacinilor ve-
chei limbi sanscrite cu radacinile principalelor limbi europene. De
1) Essai stir l'inégalité des races, Dedicace, p. VIVII.
www.dacoromanica.ro
228 SPECTFICUL NATIONAL
mule pares a rezulta, pentru Gobineau, Ca rasele superioare, ce

traiesc acum in Europa §1 au contribuit pana scum la ridicarea ei,
prin cultura, deasupra celorlahe continente, descind poate din ve-
chii Arieni, a caror patrie primitiva trebuia sa fi fost Asia centrala.
De atunci incoace, oamenii de §tiinta au devenit ceva mai re-
zervati, daca nu mai prudenti. Ei nu se mai grabesc sa tragi,
cu aceeni repeziciune, concluzii etnice din constatari filologice.
Asemenea constatari raman, fire§te, §i astazi, indicapi totdeauna
utile, dar care nu Bunt hotaritoare, nu.mai prin ele insele, pentru ori-
ginea popoarelor. Caci cuvintele se pot imprumuta, grape vecina-
tatii, frecventei relaiiilor, influentelor politice, religioase, culturale,
etc.; iar limbile se pot chiar impune, prin cuceriri. Radacini filo-
logice comune se pot dar gasi, uneori, la popoare de obar§ii di-
ferite.
Gobineau insa credea, impreuna cu cei mai multi filologi de
pe vremea sa, ca popoarele «indo-europene», acesta era pe atunci
termenul curent pentru grupul de rase europene «superioare»
descindeau deopotriva din vechii arieni. Cu o asemenea credinta,
era firesc ca invatatul francez sa caute, mai departe, originea acestor
stramo§i, ce se afundau in negura vremilor. In acest punct insa,
problema ce-1 preocupa se largea brusc. Alaturi de popoarele indo-
europene mai existau, atat in Europa cat §i in celelalte continente,
atatea altele, ce nu semanau nicidecum cu ele §i trebutiau sä alba
deci alte origini. Intrebarea ce se ridica, din acest punct de vedere,
era: ce loc ocupau acele oalte» varietati, atat de deosebite, ale Ispe-
ciei» omene§ti, in cadrul ei general?
Era insa evident ca aceasta intrebare se subordona unei alteia,
mai cuprinzatoare. Nu se putea §ti in ce raporturi stau, intre ele,
diferitele ramuri ale omenirii, din punctul de vedere al originei
lor, inainte de a se cereeta cum a luat na§tere ea insa§i, Iii tota-
litatea ei considerata. A aparut oare specia omeneasca inteun sin-
gur punct al suprafetei pamantului, formand un singur trunchiu
primitiv, din care au ie§it apoi, succesiv, diferitele ei varietati ac-
tuale? .5i, in acest caz, cari au fost factorii diferentierilor ei trep-
tate? Sau, a aparut in mai multe parti, in timpuri diferite i cu
forme diferite, ce nu aveau nicio legatura unele cu altele?
Fara a fi un om de §tiinta, in intelesul strict al cuvantului,
Gobineau amea totu§i destul spirit §tiintific pentru ca sa se simta
atras mai mult de ipoteza p1ura1itii originelor apeciei omene§ti.
I se 'Area ca diferitele «familii» ce alcatuiesc astazi «omenirea» Bunt
www.dacoromanica.ro
SPECIFICITATEA ETNICA 229
separate unele de altele prin «divergente fiziologice indelebile, a§a

incat «nicio influentä externa nu le-ar putea aduce sa se asimileze
sau sa se confunde». i invatatul francez nu pierde nicio ocazie ca
sa-§i sustina parerea, aratand c m e di e naturale» nu pot sa mo-
difice caracterele distinctive ale raselor actuale. Ar fi fost dar mai
firesc, ca el sa porneasca, in stabilirea teoriei sale, dela ipoteza mul-
tiplicitçii inceputurilor speciei omene§ti. N'a facut-o, totu§i, din
consideratii religioase. Pe la jumatatea veacului al XIX-lea, Biserica
i§i apara dogmele cu o stragnicie mai mare mult mai mare
decat astazi, iar Gobineau era diplomat, in serviciul guvernului
francez, care nu ajunsese Inca la conceptia de astazi a indiferentei
Statului In materie de credinta. Biblia preconiza insa ipoteza,
care pentru ea era o certitudine, a unitatii de origine a nea-
mului omenesc; omenirea intreaga a ie§it din prima pereche de
oameni, pe care a creat-o Dumnezeu. Sunt caracteristice cuvintele,
trecute prin alambicul stilului diplomatic, prin care invatatul fran-
cez ne marturise§te c <rs'a resemnat» din «respect pentru o inter-
pretare religioasa pe care n'ar indrasni s'o atace», sa lase la o parte
«indoelile violente care il asalteaza cu privire la chestiunea unitatii
primordiale» 1).
0 asemenea atitudine lug il obliga sa-§i explice diferentierea
ulterioara a raselor ce au ie§it din trunchiul comun primitiv. Iar o
asemenea explicare 11 silea sa recurga, pentru trecut, la actiunea
agentilor naturali, pe care n'o mai admitea pentm prezent. El facea
dar, in acest scop, o deosebire, pe care o intemeia pe ideile, la moda
Inca pe acea vreme, ale naturalistului francez Cuvier. Citand fai-
mosul sau «Discurs asupra revolutiilor globului», In care se formula
ipoteza cunoscuta a «cataclismelor geologice», Gobineau sustinea ca
fortele naturii fizice erau mult mai mari atladata deck aunt acum,
§i puteau prin urmare s produca, atunci, efecte pe care nu le mai
produc astazi. «Omnipotenta» primitivä a naturii, zice el insu§i, a
scazut atAt de mult bleat, inteo perioada egala cu jumatatea tim-
pului de cand exista pe pamant specia omeneasca, ea n'a mai produs
nicio schimbare mai importanta, in mice caz nimic care sa se
poata compara cu trasurile caracteristice, care «au separat pentru
totdeauna diferite rase» 2).
La inceput, a§a dar, specia omeneasca a putut sa fie, ma mult
1) Essai... ed. II, t. 1, p. 137-138.

2) Essai, t. 1, p. 140.
www.dacoromanica.ro
sau mai putin, aceea§i, pretutindeni. Iar fortele naturii, care eran
pe atunci mult mai intense §1 mai active cleat sunt astazi, au mo-
dificat sucoesiv, potrivit cu conditiile orografice §1 climaterice ale
diferitelor regiuni ale globului, caracterele ei primitive, diferen-
tiandu-le din ce in ce mai mult, pana cand au dat na§tere «fami-
liilor» ei actuale. Putern dar considera rasele actuale ca «rarnuri»
divergente ale unui trunchiu primitiv, care s'a pierdut, pe care tim-
purile istorice nu 1-au cunoscut §1 ale carui caractere generale «nu
suntem in stare sa ni le inchipuim astazi» 1).
Aceste ramuri divergente, clack' le consideram in puritatea lor
primitiva, facand abstractie de produsele incrucirrilor ce au avut
loc intre ele, sunt in numar de trei. Ele s'au format in prima ju-
matate a timpului de cand existä pe pamant specia omeneasca, ra-
manand apoi, daca nu se amestecau, neschimbate. Ele au dat nag-
tere, e drept, prin incrucirri repetate de care vom vorbi ceva mai
departe, unor varietkti intermediare, mai mult sau mai putin nu-
meroase. Dar, in afara de acele incrucirri, §i-au pastrat neatinse ca-
racterele primitive cu care au aparut, ca ramuri divergente, §1 pe
care nu le mai puteau modifica imprejurarile exterioare, orogra-
fice §1 climaterice, intensitatea §i activitatea fortelor naturii sca-
zand, cum am vazut, considerabil, dela un moment oarecare inainte.
Ele sunt reprezentate astazi de cele trei rase de capetenie: cea alba,
cea galbena §i cea neagra. Rasa ro§ie, a indigenilor americani, nu
forma pentru Gobineau, care cita in sprijinul s'au parerea lui Flou-
rens, biologul francez cunoscut, o a patra subdiviziune de capetenie
a speciei omenelti.
Daca consideram trunchiul primitiv sau «trunchiurile» pri-
mitive, Gobineau nu ezita, cu toata declaratia pe care am vazut-o,
sa strecoare din and in cand §1 aceasta afirmare complimentara,
ca forma sau ca forme primare ale speciei omene§ti, cele trei
rase de capetenie, pe care le-am mentionat, constituiesc formele ei
secundare. Varietktile intermediare, ce au luat na§tere prin incru-
cirrile lor, constituiesc prin urmare formele ei terfiare. Printre
aceste forme tertiare citeaza Gobineau, ca exemplu, pe Polinezieni,
cari au ie§it din amestecul, in proportii diferite, al rasei negre cu
rasa galbena.
Cu prilejul acestui exemplu, invritatul francez face doua ob-
servari, asupra carora trebuie sa ne oprim un moment. Cea dintai
1) op. cit., p. 137.
www.dacoromanica.ro
SPECIFICITATEA ETNICA. 231
este ca, cu cat oamenii ce locuiesc o regiune oarecare se aseamana

mai mult intre ei, cu cat prezinta adici mai multe caractere iden-
tier, cu atat rasa lor e mai curata. Dimpotriva, and locuitorii unei
regiuni difera mult unii de altii, prezintand caractere foarte variate,
acesta e un semn Ca ei provin dinteun amestec de rase, care a luat
proportii considerabile. A doua observare este ca aceasta variabii-
tate poate sa fie marita de diferentele care exista inlauntrul raselor
chiar ce se amesteca. Cele trei rase de capetenie prezinta §i ele va-
riapi secundare, in limitele caracterelor kr fundamentale. Rasa
neagra, hunaoara, prezinta trei tipuri diferite: african, indian §i pe-
lagian, care se deosebese, mai mult sau mai putin, intre ele, prin
unele trasuri secundare. Asemenea diferente secundare au luat na§-
tere, de sigur, inlauntrul fiecareia din cele trei rase de capetenie,
In timpul formatiei lor initiale, sub influenta acelor forte ale na-
turii care le-au dat na§tere §i care n'au putut fi absolut identice
in diferitele regiuni pe care le ocupau rasele respective.
Amestecul formelor tertiare duce, in chip firesc, la forme qua-
ternare, ce sunt insa mai anevoie de stabilit, cu toata precisia
necesara. Tipurile lor n'au destul relief, fiindca n'au caractere des-
tul de accentuate §i de statornice. Caracterele fundamentale ale ra-
selor secundare se neutralizeaza, relativ, cand acele rase se incruci-
§eaza, §i apar, in rasele tertiare, mai putin accentuate §i mai putin
uniforme. Neutralizarea progreseaza, apoi, in amestecul raselor ter-
tiare §i poate duce, in rasele quaternare, la caractere atat de §terse
§1 atat de putin asemanatoare, incat clasificarea lor sa devina foarte
anevoioasa.
Ceea ce rnare§te Inca dificultatile, e faptul ca incrucherile nu
duc nurnai la atenuarea caracterelor vechi, ci produc, uneori, §i
caractere noua, care, nu numai ca nu se pot raporta cu siguranta la
una sau alta din rasele ce se incruci§eaza, dar Inca, putand )35 va-
rieze foarte mult, fac iluzorie orice incercare de clasificare. Asupra
acestei afirmari a lui Gobineau, ca amestecurile de rase pot sa
determine aparitia unor caractere nona (op. cit., I, p. 152), vom
reveni mai departe, cand vom examina ideile lui Charles Nicol le.
Rana atunci, sà continurun analiza noastra, din punctul de vedere
al «tipurilor» etnice, care ne intereseaza indeosebi, in problema
specificului national.
Daca formele quaternare ale speciei omene§ti stint Inca sau
pot fi Inca considerate ca rase ce pot ingloba ate mai multe pc).
poare sau natiuni, dincolo de ele nu mai intalnim decat formatii
www.dacoromanica.ro
etnice strict ndividualizate. Aceste formatii, de a cincea ordine,

aunt tocmai popoarele sau natiunile a cgror fizionomie fizici
gi psihica ne intereseazit, al cgror «specific» am voi sg-1 determingm.
Gobineau recunoagte el insugi, intr'un pasagiu pe care trebue sg-1
citez in intregime, cg e foarte greu, dacg nu imposibil, &a se atri-
buie acestor formatii etnice de a cincea ordine fizionomii unitare
§i invariabile, despre care sg se poatg zice cg le Bunt «specifice).
Din momentul ce o rasa quaternarg se modificg mai departe
(amestecandu-se cu altele),... amestecul nu se mai gradeazg deck cu
anevoinca, nu se mai combing cleat incet, gi se regularizeazg foarte
neindestulgtor. Caracterele originale, care au intrat in compozitia
sa, deja considerabil slahite, se neutralizeazg din ce in ce mai mult.
Si, cu cat produsele acestui amestec se inmultesc gi se incrucirazg,
cu atat aceastg dispozitie (tendinta cgtre haotic) cregte mai mult.
Ea poate sg meargg la infinit. Populatia, in care o vedem realizan-
du-se, este de obiceiu prea numeroasg pentru ca echilibrul s1 aibg
vreo perspectivg de a se stabili inaintea catorva serii de veacuri.
Ea nu ne infatigeazg decal un spectacol infricoggtor de anarhie et-
nick. La indivizi se poate reggsi, pe ici pe colo, cite o trasurg do-
minantg, care si aducg aminte, cu destulg siguranta, ca acea popu-
latie are in vinele sale sange de o provenienra sau alta. Cutare om
va avea pgrul unui negru, cutare altul fata unui mongol; unul,
ochii unui german, altul, talia unui semit; i totugi, vor fi, toti,
inrudibi. Iatg fenomenul pe care ni-1 infatigeaza marile natiuni ci-
vilizate, gi care se observg mai ales in porturile, in capitalele gi in
coloniile lor, locuri unde amestecurile se opereazg cu mai multi
inlesnire. La Paris, la Londra, la Cadix, la Constantinopol, putem
ggsi, farg a iegi din incinta lor, gi mgrginindu-ne observarea numai
la populatia zisg indigeng, caractere apartinand tuturor ramurilor
omenirii. In clasele de jos, dela capul prognat al negrului, pang la
figura triunghiularg i ochii oblici ai chinezului, se poate vedea
origice. Cgci, dela dominatia romang mai ales, rasele cele mai inde-
partate i cele mai disparate gi-au adus contributia la sangele locui-
torilor din oragele de acest fel. Invaziile succesive, comertul, age-
zgrile coloniale, razboiul i pacea, au contribuit pe rand sit mareasci
haosul, i, dacg am putea ajunge pang' la rgdacinile arborelui genea-
logic al celui dintaiu om pe care I-am intalni, am fi, probabil, uimifi
de exotismul stramoglor sea» 1)
Am citat In intregime acest pasagiu, atat de lung, ca s nu mai
I.) op. cit , t. I, p. 154.
www.dacoromanica.ro
SPECIFICITATEA ETNICA. 233
fie nevoie de alte desvoltari, in sprijinul observarilor ce urmeazi.

Se vede in adevar dintrinsul, cu o desavar§ita limpezizne, intai, ca
invariabilitatea caracterelor fundamentale ale raselor e mai mult
teoreticil. Ace le caractere raman, fire§te, neschimbate, intru cat,
dupi Gobineau, imprejurarile exterioare nu le pot influenta, dar
numai dacii rasele respective nu se amesteca, o condi/le ce nu
se realizeaza, de fapt, mai nicioclata. In realitate, rasele omene§ti
s'au incruci§at §i se incruciraza fara intrerupere, §i, de atatea
zeci sau sute de mii de ani de cand au luat na§tere, e putin pro-
babil sa mai fi ramas intr'insele parti ferite de ori§ice amestec.
In orice caz, §i aceasta e a doua observare, la popoarele
civilizate de astazi variabilitatea caracterelor constitutive e recunos-
cuta de chiar autorul teoriei care sustine invariabilitatea caracte-
relor specifice ale raselor. Aceste popoare sunt insa, tocmai, cele
care ne intereseaza pe noi, in cercetarea pe care am intreprins-o.
Noi am voi sa §tim, in ce masura <<specificul national» determina
manifestarile culturale ale popoarelor civilizate de astazi. In acest
scop, am cautat sa vedem, mai intai, ce e specificul national. Ad-
mitand ca el constä intr'un complex de caractere, fizice §i psihice,
am zis ca acel complex ar fi cu atat mai u§or de prim intr'o for-
mula, cu cat caracterele ce-1 alcituiesc ar fl mai putin variabile.
ne-am adresat teoriei raselor, cu speranta ca vom gasi intrinsa
un sprijin, in aceasta directie. Ne-am incredintat insa acum ca, dupil
Gobineau, de§i caracterele raselor pure sant, in principiu, invaria-
bile, totu§i, din cauza incrucirrilor care due, cum am vazut, la va-
rietati tertiare §i quaternare, precum §i din cauza amestecului ul-
terior al acestor varietati, in formatiile etnice de a cincea ordine,
natiunile civilizate de astazi ne infati§eaza o multiplicitate, mai mult
sau mai putin haotica, de caractere, din care cu greu s'ar putea
daca s'ar putea desprinde, pentru fiecare din de, ate un tip,
unitar §1 permanent, care sa merite in adevar numele cle tspecific
national».
De§i, din punctul de vedere ce ne preocupa, am putea sä ne
oprim aioi, in expunerea ideilor lui Gobineau, totu§i, intru cat am
pornit dela Arienii primitivi, ca tulpina comuna a popoarelor ert-
ropene civilizate, e bine sa aruncam o privire §i asupra modului
cum s'a desvoltat teoria raselor, la acest prim reprezentant al ei,
precum §i asupra consecintelor pe care le-au tras dintrinsa unii
invatati, mai ales germani.
www.dacoromanica.ro
CAP. II
INEGAL1TATEA RASELOR
Ana vazut ea sunt, dupa Gobineau, trei rase de capetenie: cea

alba', cea galbeni §1 cea neagra. Ele nu sunt egale, nici in ceea ce
prive§te aspectul estetic al conformatiei lor fizice, nici in ceea ce pri-
ve§te puterea loi musculara §i rezistenta lor la munca, nici, in sfar-
§it, in ceeace prive§te calitatile lor intelectuale §i morale. Din toate
aceste puncte de vedere, rasa alba e superioara celorlalte doug.
Rasa galbena e §i ea superioara celei negre, de§i distanta la care
se afla de rasa alba e mult mai mare decat cea care o separa de
rasa neagra. Din punctul de vedere al civilizatiei §1 al culturii a§a
dar, sau din punctul de vedere al progresului omenirii in ge-
neral, _. am putea zice Ca rasa alba singura conteaza.
Aceastä rasa insa s'a impartit de timpurin in trei ramuri di-
ferite, carora, inainte Inca de Gobineau, li s'a dat, in conformitate
cu vechea traditie biblica, numele de: semita, chamita §i jafetida.
Cea dintai din aeeste ramuri, semintia lui Sem, nu s'a pastrat en-
rata; ea s'a amestecat, intru catva, cu rasa neagra, §i a pierdut o parte
din calitatile ei primitive. Fara sa-§i fi schimbat prea mult carac-
terele fizice, ramura semità a rasei albe a «degenerat», prin urmare,
mice amestec al rasei albe cu rasele inferioare alcatuind, dupa
Gobineau., a decadere. Procesul acesta de inferiorizare a hat pro-
proportii §i mai mari inlauntrul sernintiei lui Cham. Traditia bi-
Mica insa§i ne spune ca acest al doilea fiu al lui Noe, din cauza
ca nu §i-a cinstit parintele dupa cuviinta, §i-a pierdut rangul ce-i
revenea de drept, dupa na§tere, §i a ajuns sluga fratilor sai. Sensul
etnografic al acestei legende este, ca descendentii lui Cham nu 0-au
pastrat, cum ar fi trebuit, curktenia rasei lor albe; ei s'au amestecat,
fara nicio retinere, en elernentele etnice inferioare ale rasei negre,
§i au cazut din ce in ce mai jos, pang caml au ajuns robii altora.
www.dacoromanica.ro
INEGALITATEA RASELOR 235
Semintia lui J afet, in 4'51.04 a izbutit sa de apere mai bine. de pri-

mejdioasele amestecuri de ange, i, pastrânduli mai bine calitatile
primitive, a putut, gratie superioritatii lor relative, sa ajunga, in-
cetul cu incetul, s domneasca asupra restului omenirii. Alaturi de
reprezentantii raselor primitive, cea neagra i cea galbena,
aceia ai raselor incrucigate, adica semitii i chamitii, au cazut sub
stapanirea jafetizilor, asupra carora s'au razbunat totugi, coru-
p5ndu-i. Cum zice Gobineau insugi: Fiii lui Sem 0 ai lui Cham an
incetat de a mai figura in primele anduri ale popoarelor; in loc
de a intemetia gi conduce state, ei au format elementul lor corn-
pator ).
Desvoltandu-se treptat, pe platourile inalte din Asia centrala
mai ales, Jafetizii au inceput gi ei, dela o vreme, a se diviza. 0 prima
parte dinteingii, a pornit catre Nord-Vest gi, trecand pe deasupra
marii Caspice, s'a raspandit in central gi apusul Europei de astazi.
A fost ramura celticd primitivii, a rasei albe, cu numeroasele ei
subdiviziuni. 0 alta parte s'a rupt apoi din trunchiul comun, in-
dreptandu-se tot &are apus, pe o cale gi mai nordica Inca, gi oprin-
du-se mai mult in rasaritul Europei de astazi. A fost ramura slava
primitiva, a rasei albe, cu diferitele ei subdiviziuni.
Odata pornite pe drumurile pribegiei, ramurile acestea, in
lupta cu nenumaratele dificultäti, ce se puneau, pe acele vremuri
stravechi, in calea marilor deplasari etnice, s'au amestecat, mai mult
sau mai putin, cu rasele inferioare, cu care veneau in contact, gi
mai ales cu cea galbena. Acest amestec e in deosebi vizibil la ra-
mura slava.
In schimb, rnasa centrala ce ramasese pe loc, ferita fiind de
asemenea promiscuitkti, inevitabile in timpul migratiilor, a pastrat
mai bine puritatea initiala a rasei albe. Ea a format blocul «arian»
primitav. Numele acesta, care n'a fost inventat de istorie, pe care
gi I-au atribuit, singuri, cei ce 1-au purtat, era o dovada neindoioasa
a excelentei lor etnice. Oricat erau de putin culli, arienii primitivi
nu puteau totugi, cand se comparau cu oamenii ce apartineau ce-
lorlalte. rase, sä nu-gi dea seama de superioritatea lor. De aceea gi-au
dat, ei singuri, numele pe care il purtau. Dupa Lassen (Indische
Alterthiimer, vol. I, p. 6) gi dupa Burnouf (Commentaire sur le
Yagna, vol. I, p. 461), pe can Ii citeaza Gobineau, (Essai, vol. I,
pag. 370), numele de «Arian» insemna, din punct de vedere etimo-
1) Essai, ed. II, 1. 1, p. 367.
www.dacoromanica.ro
logic, vrednic de cinste. Reminiscente ale acestui nume, cu un in-

teles care aminteste pe eel initial, se gasesc la mai toate popoarele
ce au iesit din blocul arian primitiv. Mezii, bunaoara, se chemau
la inceput Arii (la vechii autori greci amoi ). Persil, la randul lor,
Ii ziceau la inceput Artei (la istoricii greci etpratoi). Cu vremea,
acest nume modificat se intelege s'a pastrat pentru unii sefi
de stat si conducatori de armate, ca Arta-xerxe, Arta-baze, Ario-
barzane, etc. Tara, in care s'au asezat Persil, a primit numele de
Iran. Indienii vechi dadeau regiunii, in care locuiau, numele de
Arya-Yarta. Iranienii (Mezii si Persii), in legendele lor cosmogonice,
rezervau primei tari create de divinitate, pe care insa o asezau de-
parte, la Nord-Est, catre izvoarele fluviilor Oxus si Yaxartes, numele
de Airyanem-Vaego. Grecii primitivi Ii ziceau Arhei sau Argii
(dpXaim, 6p-ram). Radacina «am s'a pastrat la ei, si mai tarziu, in
cuvantul (iperti, care insemna in acelasi timp vitejie si intelepciune,
sau, cum s'a zis mai apoi, virtute, precum si in verbul
dpecopai, care indica actiunea de a onora puterile supranaturale sau
divine. Sub formele derivate, ir §i er, ridacina ttan) se mai gasea,
la Iranieni, in cuvintele hir sau ir care insemnau stapan, in latinul
herus §i in germanul Herr, cu un inteles analog. Se mai &este in
sfarsit, cu intelesul primitiv, in verbul german ehren care insem-
neaza a onora.
Cu toate ca si-au pastrat mai multa vreme legaturile cu pa-
mantul natal, Arienii primitivi au fost siii i ei, In cele din urmil,
sa-1 paraseasca. Sub presiunea rasei galbene, ale carei valuri, por-
nind din America de Nord, se coborau din Nord-Estul Asiei &titre
centrul ei, sau poate din cauza luptelor lor intestine, blocul
lor initial a inceput a se disloca. 0 parte a lui s'a coborit catre
Sud, ocupand vaile Indusului gi ale Gangelui; o alta a ocupat pla-
toul Iranului; altele, in sfarsit, au inaintat, succesiv, catre Sud-Estul
Europei, sau catre Nord-Vestul ei.
Aceste din urma migratii sunt cele care ne intereseaza mai mult,
fiindca dintr'insele au iesit popoarele ce au stat la originea culturii
europene. Valurile ariene, care s'au indreptat catre Sud-Estul Euro-
pei, au dat nagtere diferitelor triburi greeegti mai intai, i apoi nu-
meroaselor populatii italiene. Iar cele ce s'au indreptat catre Nord-
Vestul ei au dat nagtere, succesiv, nu mai putin numeroaselor se-
minii germanice.
Ce-au facut Grecii i Romanii vechi pentru cultura europeana,
o stim cu totii. Contributiile lor s'au incheiat, de mult, si au putut
www.dacoromanica.ro
INEGALITATEA R A SELOR 237
fi judecate, definitiv, de istorici. Ce-au facut Germanii pentm cul-

tura europeana, s'a vazut in Evul Mediu gi se vede &nazi. Asupra
contributiilor aduse de ei, discutia e inca deschisa. Gobineau se
gandea insa mai mult la viitor, pe care il vedea, in intregime,
ba chiar 11 doria, dominat exclusiv de Germani, fiindca, altfel,
n'ar putea depagi prezentul, gi progresul omenirii s'ar opri. In
adevar, dupl el, de vreme ce au luat cei din urma drumul pribegiei,
Germanii s'au pastrat mai curati gi au adus cu ei ultimul aport
proaspat din vechile rezerve, acum sleite cu totul, ale rasei albe.
De aceea, Gobineau crede ca cu Germanii a inceput, in Evul Mediu,
o epoca noua a civilizatiei omenegti, care e firesc sa* se desfa-
gure mai departe sub influenta, adica, mai precis, sub stapanirea lor.
Ca sa lainuresc mai bine aceasta afirmare, atat de indrazneata,
sa arat, in cateva cuvinte, parerile invatatului francez asupra fac-
torilor ce se credea, i .se mai crede Inca i asfAzi, ca ar de-
termina desvoltarea civi1izaiior. Cel dintaiu, in once caz cel mai
vizibil, din acei factori, ar parea ea fie eel economic. Desvoltarea
unei civilizalii presupune mijloace materiale, pe care nu le poate
procura unui popor decat o viata economica mai intensa. i fiindca
o asemenea viaca nu presupune numai productia, pe o scara mai
intinsa, a bunurilor materiale, ci gi o circulatie mai activa a lor,
factorul geografic se adaoga in chip firesc celui economic. Din acest
punct de vedere, sunt puncte ale suprafetei pamantului care, fund
situate la intersectia marilor cai de comunicatie ale popoarelor, par
a fi predestinate sa devina centre importante de viaca economica,
gi prin urmare de civilizatie.
Daca ar fi in adevar aga, obiecteaza Gobineau, ar trebui ca
punctele de acest fel sa joace vecinic un asemenea rol. Istoria insa
ne arata ca nu e nicidecum aga. Exista oare puncte mai fericit age-
zate, din punct de vedere geografic, decat erau Atena vecbe sau
Alexandria sau Byzantul? i totugi aceste orage, vestite altadata,
nau avut deck o perioada de inflorire, nu numai trecatoare, dar gi
destul de scurta. Pe de alta parte, ce avantagii speciale prezinta, ca
situatie geograficl gi din punctul de vedere al comunicatiilor, olage
ca Parisul sau ca Berlinul sau ca Madridul? i totugi, aceste capi-
tale au jucat, primele doua continua Inca sa joace, roluri
foarte insemnate in desfagurarea civilizatiei europene.
Faptul ca nu situatia geografica, cu foloasele ecmiomice pe
care le mijlocegte, determina inflorirea vremelnica a unora sau al-
tora din marile centre de populatie, se explica, zice Gobineau, foarte
www.dacoromanica.ro
u§or. Lumea mai are §i alte preocupari cleat acelea ale schimburilor
de marfnri. Actele ei sunt determinate §i de alte mobile, mai inalte,
deeat cele.ce izvorasc din registrele oamenlor de afaceri. Iata de ce,
in fiecare perioada a civilizatiei, punctul cel mai important de pe
suprafata pamantului nu este acela, care e mai bine agezat pentru
cumpararea §1 vanzarea marfurilor timpului sau pentru tranzitarea
lor, ci acela «uncle locuie§te, la un moment dat, grupul alb cel mai
curat» §1 prin urmare «cel mai inteligent §i mai puternic» (Essai,
I, p. 532). Chiar daca, printeun concurs de imprejurari politice
peste care nu s'ar putea trece, un asemenea grup etnic s'ar gasi
agezat in mijlocul gheturilor polare sau sub razele de foc ale ecua-
torului, mirarea intelectuala s'ar orienta de sigur catre punctele
respective. Catre ele ar converge toate ideile, toate tendintele, toate
sfortarile, §1 n'ar fi obstacole naturale capabile s impiedice mar-
furile, din partile cele mai departate ale globului, sa ajunga pink'
la ele, strabatând marile §i fluviile, muntii §i campiile. «Nu existä
regiuni climaterice care sa nu fi avut zilele kr de stralucire... Babi-
lonul, unde mi ploua niciodata §1 Anglia unde plouà totdeauna;
Cairo, uncle soarele e arzator, §i Petersburgul, unde frigul e uci-
gator, iata extreme ce nu se pot tagadui; puterea politica a sal-§-
luit sau salkluie§te In aceste diferite locuri» (ibid. p. 534).
Iata de ce, zice Gobineau, cu toate tconvenientele comerciale»,
care puteau recomanda sau chiar impune o regiune sau alta a su-
prafetei pamantului, «civilizatiile anfichitatii n'au ineetat niciodata
sa inainteze &are apus». De ce? Pur §i simplu fiindca «triburile albe
au urmat ele insele acest drum» (I, p. 533). Istoria a inregistrat
astfel, dupa stravechile inceputuri ale negrilor primitivi, civiliza-
tiile asiatice care s'au succedat in timp gd spatiu, ale Chamitilor, ale
Semitilor, ale Iranienilor. Au urmat apoi civilizatiilor clasice, icea
greaca, situata la hotarele apusene ale Asiei §i rasaritene ale Euro-
pei, §i cea romana, situata §i mai la apus insa, in inima chiar a
acestui din urma continent. Cand ultima formatie politica a Ira-
nienilor, pe care o reprezenta regatul lui Dariu, s'a prabu§it, a venit
randul «Hellenilor arien.i» sa poarte faclia civilizatiei §i s'o treaci
peste hotarele Asiei, in continentul nou, din acest punct de vedere,
al Europei. Cand Grecii s'au «innecat» §i ei in «esenta asiatica» §i
«semitizandu-se» au decazut etnice§te, a venit randul populatiilor
italice care, fiind mai curate, reprezentau mai bine rasa alba pri-
mitiva, cu calitatile ei superioare. In sfar§it, Romanii, de§i c3emi-
tizati inteo progresie crescanda», ar fi putut s pfistreze, Inca, dom-
www.dacoromanica.ro
INEGAL1TATEA RASELOR 239
nia lumii, dacg «n'ar fi apArut, Inca odata, competitori mai albi»
decat e.i. Ace§ti competitori «mai albi» erau «Arienii germani», cari
«au fixat definitiv civilizatia» in Nord-Vestul Europei (Essai, I, p.
534) §1 carora le revine sarcina de a veghea, §i de scum inainte,
la desfA§urarea ei ulterioara.
Nu e de mirare cA cei mai convin§i partizani §1 cei mai sgo-
moto§i admiratori i-a gasit Gobineau, printre Germani. In celelalte
tari culte, opera sa a fost primita cu rezerve, ce nu izvorau numai,
cum s'a zis de care cei ce voiau s'o apere cu orice pret,
din orgoliul national atins al popoarelor respective. In Germania
Insa succesul acestei opere a fost foarte mare, §i a luat forme cu
totul nea§teptate, Ca sa nu zicem inexplicabile, din punct de ve.
dere §tiintific. S'au intemeiat, bunAoara, societkti, care nu erau
compuse numai din etnografi §i istorici, dar care purtau numele lui
Gobineau §i cautau, mai ales, s5-i propage ideile, Ca sa «intareasch
«con§tiinta nationala germanà». La universitatea din Strassburg
pe vremea când era inca germanA, o salA a bibliotecei era consa-
cratà intreagA infatatului francez, cArtilor publicate de el §i celor
ce Ii desvoltau ideile, precum §i portretelor §i busturilor lui. Iar
scriitori §i invAtati de seamA, ca Waitz, Mommsen, Lamprecht, ba
chiar §i arti§i ea Richard Wagner, §1 dupa ei multi ali,
imbrati§and ideile lui Gobineau, le impingeau, uneori, la exagerAri
inadmisibile, dacA nu chiar compromicatoare. Unii sustineau, buna-
oarà, c5 tot ce a fost mai de seama in cultura europeang, din Evul
Mediu incoace, se datora influentei germane; altii atribuiau o ori-
gine german:A multora din ilustratiile culturale ale celorlalte po-
poare. S'a zis, de pilda, cA Dante Allighieri descindea dinteun gei
man Aigler, Giordano Bruno dinteunul Braun, Leonardo da Vinci
dinteun Wincke, Voltaire, al cgrui nume adevarat era Arouet, din.
term Arwid, Diderot dinteun Titroch, Gounod dintr'un Gundi-
wald, etc.
Cel care §i-a luat indeosebi aceasta sarcina, atat de plina de
riscuri §tiintifice, a fost Ludvig Woltmann. In lucrarile sale «Die
politische Anthropologie» (1903), «Die Germanen und die Renais-
sance in Ita lien» (1905), «Die Germanen in Frankreich» (1907).
acest invatat la care nu putem admira deck inflacararea senti-
mentului national, restul fiind discutabil trece in revista pe toti
oamenii de seamil din Italia §1 din Franta, silindu-se sA gAseascl en
mice pret, la fiecare trasuri sau caractere germane. Dupi
rasitii germani, in fruntea carora sta pe atunci H. St. Chamber-
www.dacoromanica.ro
lain, particularitati antropologice ale rasei germane erau: dolicho-

cefalia, statura Inaltä, parul blond, ochii alba§tri, pielea alba.
Aceste particularitati insa an distingeau mai niciodata pe «streinii»
pe can Woltmann Ii revendica cu atata staruinta, ca apartinand
rasei sale. El nu se sfia insa s intrebuinteze orhice argument, pen-
tau ca sa le dovedeasca, pretutindeni, existenta. Petrarca bunaoara
avea, in portretele ce ni s'au pastrat, ochii de o coloare galbena-
cenu§ie. Woltmann sustinea c aceasta coloare era intrebuintatä de
pictorii mai vechi in locul colorii albastre, ceea ce i-a atras ob-
servarea, plina de ironie, cri aceasta din urma coloare nu fusese Inca
tinventata» pe atunci, precum ne-o dovede§te intreaga pictura a
timpului 1). Tot a§a, Ariosto avea parul negru, ochii negri §i figura
oache§5. Woltmann afirma totu§i c, pe restul corpului, Ariosto
avea pielea alba, ceea ce constituia un netagaduit semn cà era de
origine germanica... 0 critica amanuntita, din punct de vedere an-
tropologic, a parerilor lui Woltmann a intreprins A. Wirth, in car-
tea sa «Rasse und Volk» care a aparut in 1914. 4: O stranie eroare
de observare au comis Woltmann §i adeptii lui, &and au descoperit
la atatia oameni de geniu din Italia §i din Franca trasuri germa-
nice. Pentru orice ochiu neprevenit, portretele pe care Woltmann
insu§i le da Ca lamurire, dovedesc tocmai contrariul...» 2).
Transformate dar in mijloace de propaganda nationala §i pnse
in serviciul intereselor politice, ideile lui Gobineau au ajuns sa ser-
veasca de baza pangermanismului, care aparuse timid, cu Fichte,
la inceputul veacUlui al XIX-lea, §i ajunsese, catre sfar§itul lui, cu
Bernhardi, la culmi nea§teptate. In cartea sa «Unsere Zukunft»,
acest frunta§ al literaturii §oviniste germane nu se sfia s sustina ca
poporul german este, din na§tere, poporul civilizator prin exce-
lenta; el singur poate pretinde s exercite, in omenire, cea mai
inalta misiune civilizatoare. Statul german, ca creatie a rasei su-
perioare germane, e singurul «deplin cultural» (der einzige Voll-
kulturstaat) §i dupa vechile puteri, disparute de pe scena isto-
riei, ale Egiptenilor, ale Grecilor, ale Romanilor are sarcina fi-
reasc s civilizeze lumea. Iar aceasta sarcina, constituind pentru
poporul german o datorie superioara, o nobila misiune istorica,
trebue adusa la indeplinire cu eau fàr voia restului omenirii, adica
chiar §i cu foga. De altfel, nici nu se poate concepe o epoca a civi-
1) Friedrich Hertz, Rasse und Kultur, 1915, p. 81.

2) A. Wirth, Rasce und Volk, 1914, p. 106, 121.
www.dacoromanica.ro
lizaliei fara dominatia unei natiuni civilizatoare asupra popoarelor

inferioare ei.
.Iata consecintele neagteptate, ce s'au tras din ideile lui Gobi-
neau. Daca le-am relevat, a fost numai ca sa se poata vedea de ce am
afirmat la inceput ca teoria raselor a ajuns astazi sà serveasca §i
alte interese decat cele pur ttiintificc, gi ca acele alte interese,
de natura practica, explica mai ales pornirea, daca nu chiar vio-
lenta, cu care e sustinuta, in teorie.
Din pullet de vedere strict gtiintific, s'au ridicat in contra
acestei teorii diferite obiectii, asupra carora trebuie s aruncam o
scurta privire. Am indicat deja, in treacat, rezervele de facut cu
privire la temelia filologica a ipotezei ca popoarele numite indo-
germane au avut o origine comuna. Aparitia unei rase este un fapt
de natura fiziologica. 0 asemenea calitate nu se poate dobandi de-
cat prin nagtere i, pentru cel ce o poseda, este irevocabila i ina-
lienabila. Ii poate schimba cineva cetatenia politica, nu insa rasa.
Dimpotriva, a vorbi o limba oarecare e numai un fapt de natura
psihologica. 0 asemenea calitate, de vorbitor al unei anumite limbi,
se dobandegte, in copilarie, prin inhitalie, iar mai tarziu prin inva-
tamant. Ca atare, limba e foarte departe de a avea irevocabilitatea
gi inalienabilitatea raaei. Daca nu-gi poate schimba cineva, cu niciun
pret gi niciodata, rasa, Ii poate schimba insa destul de bine, gi ori
de &ate ori vrea, limba. Asemenea schimbari s'au produs, de fapt,
destul de adesea, in trecut, gt se mai produc Inca i astazi, din di-
ferite cauze, dintre care cele mai insemnate sunt migraiile, cm-
ceririle, relatiile comerciale, influentele religioase, culturale, etc.
In America de Sud, bunaoara, Spaniolii au adoptat pe alocurea, in
mici grupuri rad*, dialectele triburilor «indiene, mai ales cand se
casatoreau cu femei din randurile kr. In Siberia de asemenea, Rugii
au adoptat in unele parti limbi indigene, ca cea buriata salt cea
iakuta. Aga se explica faptul ca una gi aceeagi rasa poate vorbi limbi
diferite, gi rase diferite not vorbi una e aceiagi limba. Slavii euro-
peni, bunaoara, vorbesc limbi diferite, pe cand Anglo-saxonii §i
Celtii din Marea-13ritanie vorbesc aceeagi limba. i mai izbitor e
poate faptul numeroaselor rase, ce formeaza populatia Statelor-Unite
ale Americei de Nord, gi care vorbesc, toate deopotriva, limba en-
gleza.
Daca tinem seama, apoi, de faptul ca migraiile, cu amestecu-
rile inevitabile de rase la care duc, cuceririle, cu regimurile de opre-
shine ce le urmeaza, relaiile permanente intre popoare cu influen-
16
www.dacoromanica.ro
242 sPEcmcw. NATIONAL
Ide culturale ce se exerciti, oarecum, dela sine, fac, ca unele grupe

omene§ti sa-§i schimbe limbile, ajungem aril greutate la rezervele
de care vorbeam: nu se pot trage, cu siguranta, din constatari filo-
logice, concluzii etnografice. Cum zice cunoscutul invatat francez
J. de Morgan, in cartea sa Les civilisations primitives: tDaca con-
sideram omenirea din punct de vedere ethic §i linguistic in acela§i
timp, vedem ca exista marl divergente intre clasificarile ce rezultä
din aceste doua ramuri ale §tiintei. Gauze le aunt multiple; aunt,
mai intai, amestecurile de care vorbeam mai sus; apoi, prin con-
tact, multe popoare §i-au pierdut limbile stramonti. Etruscii au
devenit Romani; Iberii, Spanioli; Egiptenii, Arabi; Normanzii §i
Burgunzii, Francezi; Lombarzii, Italieni. i e foarte anevoie A ne
regasim in acest dedal etnic. Prin migratii, prin amestecuri, prin
contact, grupele omene§ti cele mai diferite au putut astfel &à pa-
trunda in aceemi familie linguistica...1).
In sfar§it, limbile se pot schimba ele insele. De fapt, toate au
evoluat. Nu la toate insa evolutia s'a facut in aceemi directie, adicii
in directia tipului lor primitiv, monosilabic sau agglutinant sau
flectionar. Unele au urmat, sub influente cliferite, directii diver-
gente, apropiindu-se §i departandu-se, succesiv, de unele eau altele
din tipurile linguistice de capetenie. Morgan ne da ca exemplu,
in aceasta privinti, limba iraniana, ale carei transformari se pot
urmari destul de bine, in timpul unei perioade destul de lungi, de
trei mii de ani, aproximativ. aPe vremea Achemenizilor, Persia
avea o gramatici §1 o sintaxa complet desvoltate, cuprinzand
aproape toate flexiunile ariene, iar vocabularul era de asemenea, pe
cat se pare, carat indo-european. Patin cite putin, in contact cu
populatiile semitice din Mesopotamia, acest vocabular s'a incarcat
cu o suma de cuvinte streine, intr'o proportie care a crescut apoi in
timpul dominatiei grece§ti asupra Iranului §1 in timpul stapanirii
Partilor arsacizi. Vreo cinci veacuri mai tarziu,... limba iraniani,
devenitil limba tpeldevieY> sau Ihuzvare§>, ne apare adanc achim-
beta; expresiile semitice abunda, iar flexiunile atrofiate nu ne mai
infatiraza decal ruinele trecutului. Dupa cucerirea musulmanii,
limba arata s'a arzat peste intrusiunile semite vechi. A venit apoi
limba turci, §i decadenta fondului iranian a continuat. De abia
s'au mai putut conserva cateva vorbe §1 uncle coniugari recluse la
cea mai simpla expresie; declinarile au disparut si pozitia cuvin-
1) J. de Morgan, Les civilisations primitives, p. 23.
www.dacoromanica.ro
telor in fraz5 a inlocuit incetul cu incetul flexiunea. Era Intoar.

cerea la limbile primitive 1).
Dacri trecem acum dela punctul de vedere filologic la cel is-
toric, In stucliul raselor, ne lovim de acelea§i incertitudini. Presu-
punfind cá popoarele indo-europene ar descinde dintr'o tulpin6 co-
munA, nu este nicidecum indiferent unde §i-a avut sediul acea tul-
pina primitiva §i pe ce drumuri au pornit diferitele ramuri ce s'au
desprirtit dinteinsa. Ca sa" putem explica cursul istoriei universale
cu ajutorul deplaiarii raselor, cum face Gobineau, ar trebui s fim
mai intiti fixati asupra callor pe care le-au urmat ele, §1 prin urmare
asupra punctului initial de uncle au pornit valurile lor succesive.
Ar trebui, cu alte cuvinte, sä oim, cu o sigurantà mitcar aproxima-
tivii, care a fost patria primitivrt a Arienilor.
In aceastà privinti Ins, ipoteza lui Gobineau a fost de mult
depkitA. Numeroase alte ipoteze i-au luat locul, färà ea oamenii de
§tiinca sit fi ajuns, pfinä acum, la intelegere. E deajuns si indic nu-
mai cateva din acele ipoteze, §i anume pe cele mai noui 2) --
in desvoltarea cirora, fire§te, nu putem intra. Prtrerii, pe care am
vsizut-o, a lui Gobineau, i-ar corespunde, ca sediu primitiv al Arie-
nilor, platoul Pamirului sau Bactriana, din Asia. Alti invitati frig,
in frunte cu H. Hirt (Die Indo-germanen, ihre Verbreitung, ihre
Urheimat und ihre Kultur), Bustin cä focarul primitiv indo-german
ar fi fost situat in Europa pe fgrmurile Mgrii Baltice §i in penin-
sula scandinavidt. Alii, iara§i, in frunte cu P. Giles (Cambridge
History of India) sustin cà Indo-europenii ar fi luat na§tere pe §e-
surile Dunrii. Cfitiva, in frunte cu Carnoy (Les indo-europeens,
prehistoire des langues, des moeurs et des croyances de l'Europe),
1) Op. cit., p. 22.

2) Cele mai vechi aunt si mai numeroase. 0 scurti enumerate a lor, dupi
lucrarea lui S. Reinach, L'Origine des Aryens, Paris 1892, nu e poate de prisos.
Au pus originea Arienilor: 1) in Bukhara, Rhode; 2) in Siberia, Piètremont;
3) in India, Curzon; 4) in Bactriana, Pictet, M. Muller, Kahn; 5) in platoui
Pamirului, Orby, Lenormant, Amelineau; 6) in Armenia, Fr. Muller, Peschel,
Brunnhofer; 7) in Germania, Geiger, Loehr; 8) in virile baltice, Hoops; 9) in
Sud-Estul Rusiei, Benfey, Tomaschek, Huxley; 10) in Rusia vestica, Poesche;
11) in Galia, Lenglet-Mortier, Vandamme, Kossina; 12) in partile Dunirii de
jos, Clémence Royer; 13) in peninsula scandinava, Penka, Sayce, Lapouge, Lom-
bard; 14) intre Oceanul Atlantic si Urali, Cuno; 15) in Europa vestica, Koeppen.
La aceste ipoteze mai vechi putem adioga i pe aceea a arheologului roman
Teohari Antonescu, care inteun studiu publicat in 1896-97 punea patria pri .
mitivii a Arienilor in Dada.
www.dacoromanica.ro
cu Schrader (Die Indo-germanen) §i cu Myers (Cambridge ancient

History), pun locul lor natal in Rusia european5, §i anume in
Sudul ei. Morgan, invktatul francez pe care 1-am numit adine,auri (in
opera citat5, §i in articolul «Des origines des Semites et de celles
des Indo-europeens», in Revue de synthese historique, t. XXIV,
1922), considera ca leagän primitiv al Arienilor Siberia. In fine, S.
Feist (in Kultur-Ausbreitung und Heimat der Indo-Germanen) so-
cote§te c Arienii n'au putut lua na§tere decat in Turkestan, sau §i
mai spre Nord-Est, in Asia centra15.
Mare le numair al acestor ipoteze, §1 deosebirile, tot atat de
mari, dintre ele, ne arati destul de bine cat de putin sigur este, din
punct de veciere istoric, terenul pe care se punea incercarea lui
Gobineau, de a explica succesiunea §1 vicisitudinile civilizatiilor,
cu conceptia in egalitatii raselor omene§ti §1 a deplasirilor lor suc-
cesive. In ce privet§e, in special, concluzia invatatului francez, ca.
Germanii ar reprezenta asfazi mai bine cleat toate celelalte popoare
indo-europene rasa superioar5 a Arienilor primitivi, fiindcA s'ar fi
pástrat mai curati, ea este contrazis5 de faptul incontestabil cà
in Germania actual5 populatia prezinta mai pretutindeni, pentru
privirea mai ageri a etnografilor, semne, mai vizibile poate ca ori-
uncle, de amestecuri etnice, §i anume, cu Slavii la r5s5rit §i cu
Celtii la apus, osebit de numeroasele infiltratii semitice. De altfel,
asupra acestui punct vom reveni mai departe.
In sfar§it, in ceea ce prive§te valoarea ipotezei lui Gobineau,
in general, e poate bine sa. citam pgrerea unui german, care nu e
un adversar al teoriei raselor, cum vom vedea mai departe cä sunt
altii, §i care examineaz5 ideile inv54atului francez cu destul bung-
voint5. In cartea sa «Studien iiber Gobineau» (Leipzig, 1906), Fritz
Friedrich, pe lang5 numeroase critice de am5nunt, formuleazg ur-
m5toarea judecatä generalä: «...Constructia istoric5 ce umple... In-
cerearea asupra in.egaiiteçii raselor omertegi, nu poate pretinde sa
fie luat5 in consideratie, din punct de vedere tiinific, nick in li-
niile ei generale, nici in amAnuntele ei. Ea nu este... nici macar o
temelie posibil5 pentru cercet5ri ulterioare asupra raselor. Niciun
singur punct dinteinsa, oricat ar parea de probabil in sine, nu
poate fi acceptat f5r5 examen §i nu poate trece drept un adev5r
dovedit, pe temeiul autorit5tii, pure §i simple, a cartiil, (p. 128).
Dar ipoteza arianismului primitiv a suferit, in cele din urm5,
o eclips5 gi mai arava 'Inca'. Ea a fost silità sa se intoarc5 la Intl-
www.dacoromanica.ro
ti§area modestä, de simpla formula filologica, cu care apiruse la

inceput. Caracterul istoric §i antropologic, pe care il luase cu tim-
pul, 1-a fost contestat, in cele din urmi, cu hotarire. In adevar,
la inceputul veacului al XIX-lea, filologii descoperisera, precum am
vazut, asemanari izbitoare intre unele limbi europene §i unele limbi
asiatice, care se vorbesc Inca astazi in India §i pe platoul Iranului,
§i ale caror forme primitive se gaseau in vechile texte religioase ale
popoarelor respective, ca Vedele i Zend'Avesta. Aceste .constatari
au dus, precum era firesc, la o clasificare filologica. Limbile de care
e vorba au fost considerate ea alcatuind o familie, careia i s'a dat
mai intai, de catre Fr. Schlegel, numele de familia limbilor indo-
germane §i apoi, de catre Bopp numele de familia limbilor indo-
europene. S'a facut in sfOr§it, ulterior, ipoteza ea aceasta familie de
limbi presupune o familie de popoare. i fiindca orice familie tre-
buie sa se coboare din stramo§i comuni, s'a zis ca popoarele indo-
germane sau indo-europene trebuie sa se coboare §i ele dintr'o tul-
pina etnica comuna, aceea a Arienilor primitivi. Iar acei stra-
vechi stramo§i au fost considerati ca reprezentantii cei mai curati
ai rasei albe. Ei au fost impodobiti cu caracterele antropologice pe
care, dupi pntinele marturii istorice de care dispuneau, le-au pre-
tuit mai mult popoarele de mai tirziu. Propovaduitorii existentei
kr §i i-au inchipuit astfel, ca fiind fost oameni inalti, cu parul
blond, cu ochii alba§tri, cu craniul lung §i ingust, adica dolicho-
cefali.
Aceasta transformare insa a unei clasificari filologice intr'o
ipoteza istorica §i antropologica era foarte riscata. Caci, identitatea
de limba nu implica numaidecOt identitatea de rasa. Cind Galia
veche a adoptat limba latina, ea n'a devenit romana deck numai
ca limba, nu §i ca rasa. Populatia ei a ramas, ca rasa, ceea ce era.
Pentru indivizi, rasa este, cum am vazut, irevocabila §i inaliena-
bila, in intelesul ca, din punct de vedere organic, indivizii nu
se pot lepada de rasa lor spre a adopta alta straina, cum pot
face cu cetatenia politica sau cu limba pe care o vorbesc. In schimb,
pentru mase, rase se poate modifies, e drept, dar numai incetul cu
incetul, in perioade de timp mai indelungate, prin amestecuri et-
nice repetate. In niciun caz insa, schimbarile de limba, cum se pro-
duc uneori, sub presiunea cuceririlor, cu destula repeziciune, nu
implica o schimbare, ce nu e posibila, a originei etnice a
popoarelor respective.
lama de ce s'a zis c, daca inrudirea limbilor indo-germane sau
www.dacoromanica.ro
246 SPECIFICIIL NATIONAL
indo-europene intre ele, este o realitate filologicii, existenta unei

rase ariene primitive, care ar fi dat na§tere prin migratii succesive,
popoarelor ce ar putea fi numite, astazi, indo-germane sau indo-eu-
ropene, nu este, cu acela§i titlu, o realitate istorica sau o realitate
antropologica. Din acest punct de vedere s'a ridicat in contra lui
Gobineau, Inca dela jumatatea veacului al XIX-lea, unul din in-
temeietorii filologiei camp arate indo-germane, Friedrich August
Pott, in opera sa cunoscuta gDie Ungleichheit menschlicher Rassen,
hauptsachlich vom sprachwissenschaftlichen Standpunkte>> care a
aparut in 1856. Max Milner, de asemenea, ca sa puni in evidenta
mai cu tarie deosebirea punctului de vedere filologic de eel antro-
pologic, a zis, inteo «butadi>> cunoscuta, ca etnograful care ar vorbi
cu toata seriozitatea de o rasa ariana, de un singe arian, de o cu-
loare a parului sau a ochilor, ce ar apartinea arienilor, ar comite
o erezie stiintifica egala cu aceea de care s'ar face vinovat un fi-
lolog, cand ar vorbi, fail sa radii, de un dictionar dolichocefal sau
de o gramatica brachicefalà. Iar acum in urma 0. Schrader, autorul
unuia din cele mai aprofundate studii asupra «Indo-Germanilor),
zice: acTrebuie sr, tinem departe de notiunea unei populatii primi-
tive indo-germane tot ce aduce aminte de notiunea, stabilita de an-
tropologi, a unei rase, adica a unei majoritati de fiinte omene§ti cu
aceeasi conformatie. Este mai mult deck probabil ca populatia indo-
gervana primitiva se compunea din-triburi §i semintii de oameni ce
difereau din punct de vedere corporalv1). Prin convietuirea lor,
acele triburi si semintii au putut ajunge la o limba mai mult sari
mai putin comunii, care pilstra insii, in radacinile ei, aporturile lor
diferite. Existenta unor radacini comune in limbile indo-germane,
semitice, ugro-finice §i uralo-altaice a surprins de mult pe filologii
mai atenti, incepand cu batranul Ade lung, care observase Inca dela
inceputul veacului al XIX-lea oarecari asemanari intre unele rad--
cini germane, turce§ti §i. slave. Constatari analoage au acid, in a
doua jumatate a veacului al XIX-Iea, Tomaschek §i Koeppen. Inteo
lucrare mai nona, intitulati gUeber Urspung und lIerkunft der
indo-germanischen Sprachen und an-arische Sprachreste in West-
Europa', aparutli in 1902, a reluat aceasta problema Fr. von der
Yelden. Nu putem intra, fire§te, in argumentarile filologice de care
se serve§te acest invatat; ne marginim sa indicam concluzia la care
ajunge, ca popoarele ce vorbesc limbile indo-germanice au ie§it din
1) 0. Schrader, Die Indo:Germanen, p. 15, 16.
www.dacoromanica.ro
acelagi <material omenesc), ca gi Seiniii, Uralo-Altaicii, etc., de

vreme ce au strabatut la inceput aceleagi stadii primitive ale acelor
limbi. Intr'o lucrare gi mai noua, Mei llet, cea mai insemnata auto-
ritate filologica de astazi, sustine Ca nu exista o legatura necesara
intre o limbri gi rasa celor ce o vorbesc. Aga incat, expresii ca cpo-
poare latine*, «rasa slavA, ctip arians>, nu pot avea un sens precis
gi nu pot lamuri raporturile de inrudire dintre limbi; mai degrabri
le incurca 1). Iar Vendryes, intr'o lucrare sintetica de informatie
generala, da acestei idei formularea cea mai categorica: cOricare
ar fi rolul pe care 11 vor fi jucat schimbarile de rasa in schimbarile
de limba, nu se pot stabili legaturi necesare intre aceste doua no-
tiuni. Nu trebuie sà confundam caracterele etnice, care nu se pot
dobandi decal odata cu sangele, i inatituiile limba, religie,
cultura care stint bunuri eminamente transmisibile, care se im-
prumuta gi se schimba. Vedem, aruncand o privire asupra unei
harti linguistice a Europei actuale, ca gab uniformitatea unei ace-
leiai limbi se ascund rase foarte amesteeate) 2).
Din cauza dificultatilor pe care le-am vizut, teoria raselor a
parisit in cele din urma terenul filologic gi isoric, pe care se pu-
sese la inceput, gi gi-a cautat alte puncte de aprijin, pe care in-
vatatii ce o sustineau au crezut ca le puteau gasi In antropologie.
Aga au aparut, cu Vacher de Lapouge, cu Ammon, cu Chamberlain
gi cu altii, formele mai noua, antropologice i antroposociologice,
ale acestei teorii. Asupra kr trebuie sa aruncam, de asemenea, o
scurta privire, in capitolul urmator.
1) Meillet, Les langues dans rEurope nouvelle, 1918, p. 81.

2) Vendryea, Le langage, Introduction linguistique I l'histoire, 1921, p. 276.
www.dacoromanica.ro
CAP. III
INTEMEIEREA ANTROPOLOGICA
I. Gobineau nu admitea influenta factorilor geo-fizici in desfri-

virarea vigil popoarelor. Singura concesie pe care o flcea, din acest
punct de vedere, era si creadg crt a fost altAdatl, inteun trecut
aga de indepirtat it-reit nu se mai poate ocupa de el decal geo-
logia, o vreme cand fortele naturii aveau o intensitate mult mai
mare decat astazi, aga incat au putut sa determine diferentierea va-
rietkilor de capetenie ale speciei omenegti, la inceput unitare. In a
doua jumltate a timpului insa de cand ace,astä specie a luat nag-
tere, fortele naturii, a caror intensitate a sclzut considerabil, n'au
mai putut exercita asuprl-i o influenti apreciabili.
Vacher de Lapouge, care a reluat, dupl. Gobineau, teoria ra-
selor, incercand sl-i dea, in operele sale cunoseute, tzLes selec-
tions socialesr, (1896), tL'Aryen) (1899) gi GRace et milieu sociab
(1909), un fundament antropologic, a p5strat o rezervl mai pru-
dentl fall de ceea ce, in a doua jumkate a veacului al XIX-lea, s'a
numit de toll seriitorii in curent cu nouile ipoteze evolutioniste,
influenta mediului. flea il nege aceastà influent5, invkatul fran-
cez se miirginea sI-i atribuie o insemnatate seeundarl. Rolul de err-
petenie, in determinarea fenomenelor istorice, 11 joacil dupà el, ea
e dupl. Gobineau, rasa oamenilor, ale caror actiuni desllntuiese
acele fenomene.
Spre a ne incredinta de insemnitatea capital a acestui fac-
tor, Lapouge ne a dou/ categorii de dovezi: unele, in care aceleagi
rase se comportrt, in medii geografice diferite, fn acelagi mod, gi
altele, in care rase diferite se comportX, in medii geografice ana-
loage, in mod diferit. Aga bunioarI, Fenicienii vechi au avut,
pe coastele Asiei anterioare, unde au infiintat cunoscutele orage, Tyr
gi Sidon, gi pe coastele Mricei de Nord, unde au infiintat nu mai
www.dacoromanica.ro
INTEMEIEREA ANTROPOLOGICA 249
putin cunoscuta CartaginI, o actiune identicä, cu rezultate iden-

dee. Dimpotriva, Englezii gi Japonezii de astazi, cari au o aituatie
geografic5 analoagl, träind gi unii i alii izolai pe insulele lor,
au totugi o activitate diferitä, cu rezultate diferite. Englezii au in-
temeiat, prin puterea lor de expansiune, un splendid imperiu co-
lonial, pe carid Japonezii, pringi, in ckugele unei civiizaii anehi-
lozate, pe care se silesc, e drept, 8'0 modifice, dar at% prea mult
succes, n'au putut depki hotarele lor milenare. De unde se vede,
conchide invatatul francez, c5 mediile geografice nu joac5 cleat
uu rol secundar. Ele pot, evident, sä ugureze sau sä ingreuieze, prin
avantajele i dezavantajele lor, migedrile popoarelor, dar nu le pot
determina nici directia, nici amplitudinea. In toate aceste privinte,
rasele singure hot5r5sc.
F5ri a contesta ceea ce poate sä fie indreptatit, in parte cel
putin, in aceste afirmari ale lui Vacher de Lapouge, trebue s'A ob-
servam totugi in treacat c5, in ceea ce Ii privegte pe Japonezi, eve-
nimentele ulterioare i-au dat o desmintire drastica'. La eativa ani
numai dup5 formularea lor, Japonezii au ar5tat, in modul cel mai
conving5tor cu putint5, c5 nu exista nicidecum, la ei, o incapaci-
tate ade rasb, ce i-ar fi impiedicat s ajung la expansiune colo-
niali. In dou5 r5zboaie consecutive, cu China gi cu Rusia, care
s'au terminat, amindou5, cu victoria lor, Japonezii au pus pi-
ciorul pe continentul asiatic invecinat, deschizand astfel expansiunii
lor ulterioare un drum, pe care au fleut de atunci incoace progrese
incontestabile.
Tot un rol secundar credea Vacher de Lapouge ca joacii, in
viao i activitatea popoarelor, i imprejurgrile istorice, fatii de
factorul precumprmitor al rasei. Aga bungoar5, popoare miei, care
nu dispuneau de mijloacele de actiune ale unor state mari, cu lo-
cnitori numerogi gi cu teritorii intinse, au putut desvolta totugi, in
uncle momente, o activitate considerabil6, fie in directia civilizatiei
gi a culturii, fie in directia dominatiei militare i politice asupra ve-
cinilor imediati, fie in directia expansiunii comerciale. Pe ce se in-
temeia aceasti activitate a lor? Nu, de sigur, pe impreiur5ri1e isto-
rice, de care, in aceleagi momente, alte popoare mai mari ar fi
putut sA profite mai bine, ci pe caliatile de rasä, de care dispu-
neau. Aga au fost, de pildi, Grecii, cari nu erau deciit o Mimi de
oameni; aga au fost Romanii cari, la inceput eel puçin, se redu-
cean la populatia oragului ce le-a dat numele; aga au fost Portia.
www.dacoromanica.ro
ghezii, cari, alaturi de ahe popoare, dela inceputul iimpurilor mo-

derne, nu erau nici macar o putere de mana a doua sau a treia.
§i cu privire la aceste exemple, ar trebui sa observam, in
treacit, ca ele ar putea dovedi §1 contrariul. Este, in adevar, un
fapt incontestabil, ca perioadele de inflorire ale popoarelor, la care
se refera invalatul francez, au fost, cu exceplia Romanilor, destul
de scurte. Atat Grecii, cat §i Portughezii, nu s'au putut mentinea
cleat putina vreme la inallimile, la care se ridicasera la un mo
ment dat. Din punctul de vedere al lui Vacher de Lapouge, cauza
de capetenie, daci nu unica, a decaden/ei lor, n'a putut sa fie decat
aherarea caracterelor de rasa, ce le permisesera al se riclice, pen-
tru catva timp, atat de sus. Aceasta alterare insi, intru cat n'ar fi
putut fi decat rezultatul unor amestecuri repetate de singe strain,
flu s'ar fi putut produce atat de repede. Mai probabil este, dimpo-
triva, ca decadenla lor s'a datorit unor imprejurari istorice, §1
anume, in cazul Grecilor, politicei deplorabile de diviziune §i ri-
valitate a micilor state pe care le formau, iar in cazul Portughe-
zilor, unei politici economice din cele mai putin fericite .
Sa trecem Insà peste aceste observari. Si luam ca dovediti teza
lui Vacher de Lapouge, ca rasa constituie factorul preponderant al
vieçii §i activitatii popoarelor, §i s examinam mai de aproape acest
factor, spre a ne putea lamuri asupra-i.
Ca exista, intre oamenii ce locuiesc in diferitele puncte ale
suprafetei pamantului, deosebiri fizice §1 psihice conaiderabile, e un
fapt ce nu se poate tagadui. Nu e dar de mirare, ca constatarea
acestui fapt, gi a urmirilor lui, in istorie, a determinat pe
unii invami si-i caute explicarea. Gobineau credea di a gasit-o in
ideea inega1itii naturale a raselor omenegti. Cele trei rase de ca-
petenie, cea alba, cea galbeni §i cea neagra, n'au fost in-
zestrate de naturi in acelagi mod. Ba chiar, deosebirile ce exista
intre ele, din acest punct de vedere, sunt foarte mari. Cea mai bine
inzestrata este, incontestabil, rasa alba; dupi ea vine, la o distanta
respectabila, rasa galbeni; gi apoi, la o distanta gi mai mare Inca,
rasa neagra.
Dar aceasta inegalitate, pe care o afirmi Gobineau cu adds
siguranta, socotind-o ca ireductibila, nu este o explicare a faptului
de care e vorba; e faptul de explicat el insugi; e adica faptul ca
intre diferitele categorii de oameni exista deosebiri ce par firegti
cri de neinlaturat. Iar intrebarea ce se ridica, in fata acestui fapt, este:
de uncle vin deosebirile dintre oameni? Care este cauza kr? Si acea
www.dacoromanica.ro
INTEKEIEBEA ANTROPOLOGICA 251
cauza, care nu poate fi, evident, deck naturala, este ea oare i ire-
ductibila?
In adevar, deosebiri nu existä numai intre rase, ci i inlaun-
trul fiecareia din ele. Popoarele europene, bunaoara, apartin toate
rasei albe. i totugi, ele nu aunt nici la fel, nici de aceeagi valoare,
precum ne-o area, dtestul de limpede, istoria lor pe de o parte gi
cultura lor pe de alta. In ce constau dar deosebirile dintre ele?
Raspunsul s'ar parea ca nu poate fi decat unul singur. Deose-
birile dintre oameni nu pot sa constea decat in conformalia lor fi-
zica gi in structura lor sufleteasca. Din acest punct de vedere, Euro-
penii albi se pot imparti in trei categorii, care ar alcatui, oarecum,
varietatile rasei bor. Aceste varietati au primit, in Antropologie, di-
ferite numiri, pe care nu e nevoie &I le trecem in revista aici, ca
intr'un tratat sistematic ce ar privi aceasta gtiino. Cele mai simple
gi mai curente dinteinsele, pe care le admite gi Vacher de La-
pouge, sunt: homo europaeus, homo alpinus §3i homo mediterra-
neus. Caracterele, fizice gi psihice, ale acestor varietati omeneoi,
sunt urmatoarele:
Homo europaeus este, din punct de vedere fizic, inalt, cu pa-
rul blond, cu ochii albagtri, cu pielea alba-trandafirie, 1 cu capul
desyoltat mai mult in lungime, dupil diametrul antero-posterior, de-
cat in latime, dupa diametrul transversal, adici, cum se zice cii
termenul technic consacrat, dolichocefal. Din punct de vedere psihic,
el este inteligent, mobil gi indrasnel. El nu se mullumegte niciodata
cu ceea ce vede in jurul lui i ceea ce posedi la un moment dat. El
vrea sa gtie ce este mai departe gi s aiba mai mult decal. are.
Inteligenta lui, vecinic nesatisfacuta, vrea sa gtie mai mult; sensi-
bilitatea lui, vecinic nemultumita, vrea s guste viata sub mai multe
aspecte; iar vointa lui, vecinic incordati, il impinge cu impetuo-
zitate in ambele aceste directii. De ad, mobilitatea lui pe de o parte
gi nevoia lui de independenta pe de alta. El vrea ail se migte liber
gi tine sa-gi asigure libertatea migcarilor. Iar in libertate, vede mai
mult posibilitatea schimbarii, de care nu se poate lipsi Mud*
fat% ea, nuti poate imbuniitati viata, asigurfindu-i condiiii mai favo-
rabile. El e, cu alte cuvinte, facut pentru progres, iar pentru
realizarea lui, e gata sal indrazneasca oHce, fie in directia cugetarii
fie in directia actiunii. Lapouge adaogi chiar unele trasUri mai
precise, --. prea precise poate, ziand ca exemplarul omenesc de
care vorbim se bate pentru ca si se bag, ftira niciun gaud ascuns.
www.dacoromanica.ro
de profit sau ca in religie e protestant gi nu cere statului decat

sa-i respecte activitatea.
Sediul obicinuit, al acestei prime varietati a rasei albe, il for-
meaza gesurile. Ceea ce o leaga de aceste parti ale suprafetei pa-
mantului, este pe de o parte faptul c pe ele se poate migca mai ugor,
iar pe de alta faptul cä ele, fiind mai bogate, Ii rasplatesc mai bine
munca i Ii satisfac mai ugor trebuintele, care aunt multe gi mafi.
Geograficegte vorbind, aceasta varietate omeneasca e mai ales rats-
pandita in insulele britanice, in peninsula scandinavica, in Belgia,
pe coastele marii, In Olanda, de asemenea, gi in Germania de Nord.
In restul Germaniei gi in Franta, ea formeaza Inca o parte insem-
nata a populatiei, in partile joase sau putin inalte ale acestor tari.
In total, in Europa, aceasta varietate ar numara vreo treizeci de
milioane de oameni numai, fiindca o buna parte a ei a emigrat si
emigreaza in America de Nord, unde numara de asemenea vreo
douazeci de rnilioane.
Homo alpinus este, din punct de vedere fizic, märuntel, cu
parul negru sau apropiindu-se de aceasta coloare, cu ochii de ase-
menea, negri sau castanii, cu pielea alba-bronzata, ca gi cum ar fi
arsa de soare, dar fara a fi totugi galbena sau neagra, ca a came-
nilor din rasele respective, gi cu craniul desvoltat mai mult in la-
-time cleat In lungime, adica, cum se zice, brachicefal. Din punct
de vedere psihic, el este tihnit gi sedentar, agezat gi meticulos. El
este, de aceea, potrivit pentru megtegugurile practice, in care exce-
leaza. Departe de spiritul aventuros al omului european, omul alpin
este prudent, timid chiar, evitand schimbarile cu riscurile lor ne-
prevazute, neincrezandu-se in perspectivele ademenitoare dar nesi-
gure ale progresului, gi tinand naai malt sa conserve ceea ce trecutul
gi prezentul i-au ingaduit ea agoniseasca, cleat sa alerge dupa hi-
merele viitorului. El este adica mai mnit conservator deck pro-
gresist. De aceea, nici nu pretniegte prea mult libertatea. Lui ii
trebuie mai mult ordinea, pe care o prefera impusa gi mentinuta
de o autoritate puternica gi statornica, oricum ear numi ea, gi in
treburile careia nu tine sa se amestice, luand o parte activa la viata
politica. El e prea absorbit de interesele sale particulare gi nu in-
lelege sa sacrifice prea mult timp pentru cele generale. Lapouge
adaoga gi aid cateva caracterizari prea precise, zicand ca omul al-
pin adora uniformitatea, ca in religie este de obiceiu catolic gi ca
in politica n'are deck o speranta: protectia statului, gi o tendinti:
www.dacoromanica.ro
INTEmRIFREA ANTROPOLOGICA. 253
sa niveleze tot ce II depagegte, fara sa thing nevoia de a se ridica

el insugi.
Sediul de preferinfa al acestei varietati omenegti 11 formeaza
colinele impadurite i, mai ales, muntii, _ de uncle 6 numele ce
i s'a dat. Ea e raspfindita mai ales in numeroasele masive muntoase
ale Europei centrale. Ea ar cuprinde vreo 50-60 de milioane de
oameni. Alaturi insa de exemplarele ei pure se gasesc cele ames-
tecate, provenind din incrucigarea acestei varietati cu cea precedenta.
Aceste exemplare amestecate formeaza grosul populatiei mai pre-
tutindeni, alaturi de homo europaeus in Wile din Nordul gi apu-
sul Europei, alaturi de homo alpinus in tarile din central 6 rasa-
ritul ei.
In sfargit, homo mediterraneus s'ar Ina-0ga, din punct de ye-
dere fizic, sub doug aspecte putin diferite. In Italia de Sud, in Cor-
sica gi Sardinia, ar fi marunt, cu Oral gi cu ochii negri, dolicho-
cefal 6 cu fata lunga «leptoprosop». In Spania insä gi in Nordul
Africei, ar fi inalt, cu parul gi cu ochii negri . dolichocefal gi cu
fata mina «chamaeoprosop». Din punct de vedere psihic, aceasta
varietate omeneasca ar fi inferioara sub ambele ei aspecte, calor
&ma varietati precedente. Intru cat nu s'a relevat prea mult in nicio
directie, caracterele ei distinctive nu Bunt prea pronuntate. Ceea ce
apare mai limpede, la ea, este mediocritatea inzestrarii sale sufle-
tegti.
Ca oamenii apartinand acestor varietati diferite nu aunt egali,
ne-o arata, mai bine decat orice consideratie teoretica, situatia pe
care, de fapt, o au, astazi, popoarele pe care le formeaza ei. La-
pouge scria catre sfargitul veacului al XIX-lea, &and Englezii gi Ger-
manii erau in plina ascensiune i exercitau in Europa, am putea
zice chiar in lumea intreaga, o influenta impresionanta. Anglia
era stapana marilor; nimic nu se putea migca, in lumea colonial
din cele cinci continente, farii voia ei. Iar Germania domina poli-
tica continentala a Europei gi, prin ea, gi a restului lumii. Cat
despre inflorirea economic i culturala a acestor doua popoare, ea
atinsese o culme, pe care n'a depagit-o la inceputul veacului al
XX-lea gi de care s'a departat considerabil dela razboiul mondial
incoace. Constatand dar succesele Fara' precedent ale Anglo-Saxo-
nilor gi ale Germanilor, Lapouge s'a intrebat pe ce se intemeia su-
perioritatea ce le-a permis 85. le realizeze. i raspunsul slu a fost:
pe faptul ca la ei, la cei dintai mai mult, la cei din urina" mai
putin, dar totngi indeajuns, predomina tipul antropologic al lui
www.dacoromanica.ro
-254 SPECIFICUL NATIONAL
homo europaeus. Englezii aunt de cele mai multe ori, iar Germanii
sunt adesea, Inali, blonzi §i dolichocefali. Iar de aceste caractere
fizice aunt legate, precum am vazut, o suma de calitati suflete§ti,
care nu aunt nurnai foarte pretioase, care Bunt cele mai pretioase,
din punctul de vedere al progresului politic, social, economic §i
cultural.
tot a§a a fost §i in trecut. Antropologia a§a zisa istorica,
adica acea ramura a ei, care cauta sa reconstituie infati§area
fizica §i structura sufleteasca a oamenilor de altadata, dupa osemin-
tele lor, ne arata ca popoarele ce au stat pe primal plan al is-
toriei, determinandu-i desfkurarea, au fost de statur Inaltä §i cu
cranial desvoltat mai malt in lungime decal in latime. Celelalte
caractere, care nu s'au putut 'Astra, ca coloarea pielii, a pa-
rului, a ochilor, se pot atribui totu§i pe baza legaturii lor
-cu statura §1 cu conformatia craniului, legatura pe care ne-o
arata, pentru prezent, experienta, §i pe care o confirma, pentm tre-
cat, traditia istorica..Se cunoa§te, bunaoara, legenda, dupa care des-
voltarea §i inaltarea, pe toate terenurile, a Greciei vechi, a inceput
-cu nivalirea toamenilor dela Nord», adica a Hellenilor, cari erau
inalli, blonzi i dolichocefali. Tipul acesta era de altfel considerat
in lumea greack din perioada clasick ca reprezentand perfectiunea
fizica sau frumusetea desavar§ita. In cercurile conducatoare ale Ro-
manilor vechi, de asemenea, oamenii Inalii, blonzi §1 dolichocefali,
nu erau nicidecum ran. Iar cfind, cu imperial roman, a luat sfar§it
§1 lumea veche, pregatirea viitorului a fost tot opera azoamenilor
dela Nord», inalti, blonzi §1 dolichocefali, cari erau Germanii. Cu
ei a inceput viata nona, politicã, socialk economica §i culturalk
a Evului Mediu, din care a ie§it apoi lumea moderna.
Dintre caracterele fizice care disting popoarele cu calitati su-
flete§ti superioare, cel mai important pare a fi dolichocefalia. Cad
calitatile suflete§ti, in general, aunt legate, precum ne-o arata des-
till de limpede experienta, de desvoltarea creierului, pentru care con-
formatia craniului nu poate fi nicidecum indiferenta. Din acest
punct de vedere, Lapouge crede cà conditia optima, pentru desvol-
tarea creierului, o prezinta craniile la care diferenta dintre diame-
tral antero-posterior §1 cel transversal este mai mare, care sunt adica
mai mult lungi deck late. Aceasta conformatie craniana constitue
dolichocef ali a.
Caracterul acesta insk care ar fi, dupa invatatul francez, sem-
nul cel mai neindoios al superioritatii sufletetti, e amenintat de evo-
www.dacoromanica.ro
lutia antropologica, pe care ne-o indica istoria. In adevar, istoria

ne arata ea, la toate popoarele europene, dolichocefalia scade, pe
cand brachicefalia cregte. Aceasta constatare este, dupa Lapouge,
foarte ingrijorätoare. Mai pretutindeni, unde s'a putut realiza, pro-
gresul a fost provocat de invazia unei populatii dolichocef ale, care
a pus stipanire pe o populatie autochtona brachicefala, impunan-
du-i o desvoltare, la care n'ar fi putut ajunge niciodata singura. In-
cetul cu incetul insa, populatia superioara amestecandu-se cu cea
inferioara, indexul cranian se rnaregte, numarul capetelor lungi
scade gi al capetelor late cregte. Iar acest fapt duce la degenerare,
sau, cel putin, la mediocrizare. i fiindcä acest fapt a fost cauza
decadentei atator popoare, din trecut, Lapouge vede, in aceasta ten-
dinta a evolutiei antropologice a popoarelor, o amenintare pentru
viitorul omenirii.
In contra acestei amenintari, nu se poate, crede el, sit nu se
produca o reactiune. E probabil ca va veni o vreme, gi nu prea
indepartatri, cand dolichocefalii vor incepe sa-§i apere superio-
ritatea, cum vor putea. Vor incerca poate sa micgoreze numirul
brachicefalilor, in mod violent, exterminandu-i. El se arata convins
di in veacul viitor se vor da lupte de milioane de oameni, pentru
un grad sau doua, mai mult sau mai putin, in indicele cefalic;
dupa acest semn, care va inlocui shibolet-ul biblic, precum gi dupa
asemanarile de limbi, se vor recunoagte rasele inrudite; gi ultimii
sentimentali vor avea s deplanga violente desradacinari de po-
poare. Iar Oat atunci, gi cu atilt mai mult dupa aceea, se vor
utiliza poate mijloace de selectiune, menite s inmulteasca mai re-
pede pe dolichocefali, pentru ameliorarea organica a popoarelor
respective. El propune un anumit sistem de fecundare artificial5,
cu economisirea, prin diluare, a celulelor fecundante, care ar
permite unui singur exemplar mascul ales, sa dea nagtere unei pro-
genituri de 200.000 de urmagi, caH sa-i mogteneasca dolichocefalia.
mil a ne ocupa Ins, nici de profetiile tragice ale lui La-
pouge, nici de retetele lui eugenice, sà cercetam, in cateva cuvinte,
in ce masura ideile lui, cu privire la cauzele inegalitatii raselor
omenegti, aunt intemeiate. E deajuns poate s citam, in aceasta pri-
vinta, parerea cunoscutului antropolog E. Pittard, atat de pretuit
pentru obiectivitatea gi prudenta sa gtiinficL In cartea -sa «Les
races et l'histoire», acest invatat se ridica in contra «pretinselor re-
latii de cauza la efect» pe care Lapouge, urmand exemplul lui Go-
bineau, le stabilegte intre succesele politice gi sociale ale unor anu-
www.dacoromanica.ro
mite popoare §i un anumit «tip» antropologic, care ar fi fost su-

perior celorlalte. Acest tip ar fi pentru Lapouge a§a nunaitul «homo
europaeus», care nu e altceva deck carianul» inalt, blond §1 doli-
chocefal al hal Gobineau. Pittard sustine ca «pretinsele relatii de
cauzA la efect>>, in contra cilrora se ridici, nu Bunt nicidecum dove-
dite. In fata desvoltärilor lui Lapouge, zice el, cititorul cel mai in-
dulgent ar cere probe; ele nu se g5sesc insa nicaieri. Inte leg, adaogA
invatatul elvetian, probe care FA merite in adevir acest nume, din
punct de vedere §tiintifice 1). A§a bunioarA, Lapouge afirm5 ca In
Evul Mediu clasa dominantA apartinea «aproape exclusiv» tipului
antropologic al lui «homo europaeus»2). Unde e ins5 dovada acestei
afirmari? S'au facut oare, in «epoca feudalà» de care vorbe,,ste La-
pouge, mAsurAtori autropologice, care sa stabileascii precis indicele
cranian san Inàlimea oamenilor ce compuneau clasa dominanti de
pe acea vreme? S'au Mein cel putin constatAri statistice cu privire
la coloarea pArului, a ochilor, a pielii? Rare le indicalii pe care le
gAsim, in aceste privinte, in textele istoriografilor dovedesc numai
atfit, cä existau, printre cei ce compuneau clasa dominantA, oameni
inalti, blonzi, dolichocefali, etc. Erau ei insA in majoritate? Si care
era numärul exemplarelor de acelasi fel in masele populare? IatA
doni intrebAri, la care fispunsurile ar fi esentiale. Dacà tipul lui
(homo europaeus» a fost numai sporadic in clasele dominante din
«epoca feudati», atunci cauza progreselor realizate in acea epocI
a trebuit sA fie, din punctul de vedere al lui Lapouge Insui, alta
cleat superioritatea pe care o atribuie teoria lui tipului in chestie.
Si chiar dacA a fost preponderant in clasele conducAtoare, conduzia
famine aceeasi in cazul cind acel tip a fost numai sporadic in ma-
Bele populare. Clasele conducatoare ale unui popor nu pot face
dintrinsul orisice. Transportatà in mijlocul Hotentotilor din Africa,
elita feudalA europeang n'ar fi putut realiza de sigur cleat prea
putin sau mai nimic din ceea ce a izbutit BA realizeze in Europa.
Sau, cum zice Pittard insu§i: «CA o mare parte a clasei diriguitoare
franceze, pe vremea feudalitAtii, a fost compusil poate din oameni
nordici, sunt gata s'o ered... Ce ne area insA cantitatea relativA a
acelor tipuri septentrionale in natiunea intreagA, adicA in aluatul
al c5rui ferment trebuiau s5-1 constitue? Ce ne dovedeste intensi-
tatea realA a influentelor? Eu nu vAd cum se pot stabili relatii
1) Eugene Pittard, Les races et l'histoire, 1924, p. 25.

2) Lapouge, Les selections socialite, p. 246.
www.dacoromanica.ro
1NTiMRIER1A ANTEtOPOLOGICA 257
de o astfel de gravitate pe documente atit de fragile §1 de imper-

fecte»1), Voind apoi Ba demonstreze ca §1 in timpurile moderne
desfkurarea evenimentelor istorice a fost determinata, la marile
natiuni apusene, de acela§i tip antropologic, Lapouge ne da un ar-
gument §i mai discutabil Inca, din punct de vedere 1tibagific. «Gaud
studiem colectiile de portrete, dela Renaitere pada in veacul al
XVIII-lea, suntem izbiti de predominarea absoluta a craniilor lungi
dom;nand figuri inalte §1 inguste, cu nasul subtire §i arcuim 2).
Daca pot fi Irma admise ca documente istorice, atunci cand e vorba
sa se stabileasca infati§area unor individualitati izolate, portretele
nu Bunt §i documente antropologice, capabile sa duca la concluzii
generale privind clase sociale sau chiar pärli §i mai intinse ale po-
poarelor. Antropologia nu se poate intemeia decat pe masuratori,
efective, acute asupra scheletelor, pentru trecut, asupra oamenilor
in viata, pentru prezent. Pittard se margine§te, in fata acestui ar-
gument al lui Lapouge, sa se intrebe, ironic: tPresupunand. ca ar
reprezenta in adevar ceea ce se sustine, pot fi considerate, portre-
tele de care e vorba, ca documente antropologice? Care om de §tiinfa
ar indrasni sa li se increada?» 3). cat despre istoria veacului al
XIX-lea, ea nu putea fi, dupa Lapouge, decat ceea ee puteau s'o faca
vechii factori antropologici, Orland seama de faptul ca actiunea lor a
fost slabita de acea cre§tere continua a brachicefaliei, pe care am
semnalat-o mai sus. Una din consecintele acestei cre§teri ar fi egali-
tarismul contimporan. Am vazut, In adevar, ca brachicefalii ti-
pului alpin au tendinta dare nivelare. Aceasta ne-o poate dovedi
o simpla privire, aruncata asupra unei adunari politice care, in
timpul nostru, nu poate fi decat democratica: «Contemplati, de
sus, o adunare politica actualä sau o intrunire de oameni cari exert
cita o influenta; brachicefalii Bunt, vizibil, In numir mai mare; co-
loarea blonda, foarte frecventa altadata, a devenit rara»4). Ce si-
guranta insa §i ce precizie poate sa aiba, din punct de vedere
o privire aruncata asupra unui numar oarecare de oameni,
stran§i la un loc? i ce poate dovedi o asemenea impresie, cand e
vorba de o problema atat de complexa Ca cea care ne preocupa?
Cat despre credinta lui Lapouge, ca dolichocefalia este principalul
factor al succesului individual --- e prin urmare §i al progresului
1) Op. cit., p. 26.

2) Les selections sociales, p. 248.
3) Les races et l'histoire, p. 25.
17
www.dacoromanica.ro
social Pittard o gase§te pur §i simplu «extraordinara»1). Fraza

la care se refera este urmatoarea: «Chiar §1 pentru omul de §tiinta,
este foarte suggestiv sa vada ca destinul unui am a atarnat de doi
sau trei milimetri mai milt sau mai putin in lungimea sau in
latimea craniului salt; e o constatare ce produce o impresie ciudata,
dar la care faptele ne aduc necontenit»2). Daca aceastil afirmare
este sau nu exacta, daca faptele nu due adica cumva la alte con-
cluzii, ramane s'o vedem ceva mai departe, dupa ce vom fi examinat
Inca una din formele, pe care le-a mai luat teoria raselor din punet
de vedere antropologic.
II. Ca un continuator al lui Vacher de Lapouge poate fi con-
siderat «antroposociologul» german Otto Ammon, care urmeazli
aceeni directie §i ajunge la acelea§i rezuhate, cu deosebirea ca In
operele lui de capetenie «Die natUrliche Auslese beim Menschen»
(1893) §i «Die Gesellschaftsordnung und ihre natiirlichen Grundla-
gen» (1896) insista mai mult asupra principiului darwinist al selec-
naturale, cautand sa explice printr'insul atat superioritatea
unora din rasele omene§ti asupra ahora, cat §1 structura societatilor
pe care le alcatuiesc ele. A§a bunaoara, superioritatea indiscutabili
a varietatii dolichocefale a rasei albe, pe care au reprezentat-o In
trecut Arienii vechi §i continua s'o reprezinte in Cmpul nostru ur-
ma§ii lor de astazi, este un efect al selectiunii naturale. In perioada
glaciara diferitele rase §1 varietati de oameni din continentele vechi,
Asia §1 Europa, au fost supuse, din cauza conditiilor de viata deo-
sebit de aspre, tmei selectiuni din cele mai riguroase. Cei ce au su-
portat mai bine aceasta grea lupta cu o natura atat de putin pri-
elnica vigil., au fost dolichocefalii Inal i blonzi, cari traiesc §i
azi in tinuturile mai reci ale Europei, ca i cum le-ar conveni mai
bine temperaturile mai scazute, alcatuind astfel o varietate nordica
a rasei albe. Ca Arienii vechi au avut ca patrie primitiva tinuturi
cu clima aspra, ne-o arata traditille iraniene, dupa care «Tara dintru
inceput» era situata departe, spre Nord-Est, inteo parte a Oman-
tului unde iarna era foarte lunga §1 vara foarte scurta, unde za-
pada acoperea campiile mai tot anul. Faptul c, dupa ce perioada
glaciara a trecut §i clima continentelor citate s'a imblanzit, Arienii
au ramas, in Europa eel putin, in partile nordice, a contribuit
de asemenea la pastrarea rezultatelor selectiunii naturale primitive.

www.dacoromanica.ro
INTEMEIEREA ANTROPOLOGICL 259
O progenitur5 mai slaba si mai putin rezistentà, daci se intfimpla

85 ia nastere, nu putea suporta asprimile climei din acele regiuni,
era adici eliminati de selectiunea naturali §i nu se putea pro-
paga. Iar celelalte conditii ale vietii fAceau, din indivizii ce ieseau
dintr'o asemenea selectiune riguroas5, oameni tari, energici, plini
de indrlisneali §1 gata totdeauna de lupa. In adevär, agricultura
fiind in regiunile nordice, mai ales in timpurile vechi, aproape
inexistent5, oamenii traiau mai mult, dacä nu exclusiv, cu vinatul.
Vanatorul insä era intr'un continuu razboiu cu animalele din care
ii alegea prada gi, in luptele pe care trebuia sä le dea cu ele, i§i
expunea necontenit viata. Pe de altä parte, vanatul fiind rar, nepu-
tfindu-se in orice caz Inmuli dupi voie ca produsele agricole, vas
nitorii erau ship, adesea, sà i-1 dispute unii altora. De unde, alte
lupte, cu acelea§i efecte ca si cele dint5i. 0 astfel de viat5, pe langä
calitatile pe care le-am relevat mai sus, nu putea sl nu desvolte
gi inteligenta. Riscurile luptelor impuneau o atentie incordatä, o
observare ascutitä, o repede intelegere a celor mai neinsemnate va-
riatii ale situatiilor si, in sfAr§it, o hogrire prompti si o abilitate
considerabilà in exploatarea lor efectivA. In aceste directii s'a f5cut
dar selectiunea, mii §i mii de ani, in rândurile dolichocefalilor inalti
gi blonzi din regiunile nordice, dand rasei kr califatile speciale de
inteligeatá si de voinfa, ce o disting de celelalte, alcatuindu-i supe-
rioritatea.
Cfind apoi, in timpul invaziilor germanice, aceast5 rasa' nor-
dic5 s'a coborit cgtre centrul Europei, amestecindu-se cu populatiile
brachicefale pe care le-a intalnit in drumul s5u, cele ce alcA-
tuiau rasa «alpin5» a lui Vacher de Lapouge, a intervenit selec-
tiunea sociala. Dolichocefalii inalti §i blonzi, vechi vânatori, nu s'au
impacat cu viata agricola pe care o duceau acele populatii brachi-
cefale, in marea lor majoritate. Ei n'au ramas la tarsi, ci s'au con-
centrat in ora§e, tinde, nemai put5nd vina animale, s'au apucat el
vaneze bunurile vietii sociale, adic5 averea i influenta. Ei au for-
mat astfel clasele st5p5nitoare, din punct de vedere economic §i
politic, ale popoarelor respective. i ceea ce le-a permis s5 ajungi
la aceast5 situatie a fost superioritatea lor ca rasa', constand din ca.
litatile, dobfindite printeo milenarä selectiune naturalA, pe care
le-am v5zut.
Aetna la organizare democratic5 a statelor pune destul de bine
in evidentI mecanismul selectiunii sociale ce am zis c5 a urmat celei
naturale. Niciodatà omul din popor n'a fost mai liber ca astizi Srt
www.dacoromanica.ro
se ridice, dac5 poate, pe treptele cele mai inalte ale ierarhiei so-
ciale, prin bogatie si culturà. i totusi, marea majoritate a brachi-
cefalilor rurali rämâne pe kc, färä sä incerce macar ascensiunea.
Explicarea nu poate fi deck cà Ii lipseste increderea in sine §i
curajul de a infrunta riscurile legate in mod fatal de o asemenea
incercare. Insuficienta califatilor de rasa nu permite adicä brachi-
cefalilor fig se desvolte §1 sâ progreseze, In ordinea economic5, in
cea intelectuala sau in cea politicà. In spre orar se indrepteaza mai
mult dolichocefalii; in orice caz, ei izbutesc aproape singuri ea' se
fixeze in populatia urbana §i sa se ridice in sinul ei, prin munc5
inteligent5, la situalii din ce in ce mai frumoase. Fiind mai intre-
prinzkori §i mai capabili, ei devin pretutindeni organizatorii mun-
cii, sub diferitele ei forme, i§i iau adica pretutindeni rolul de con-
ducatori, oricare ar fi activitatile cArora li se consacra.
Spre a intäri, pe cale gtiintificO, aceste concluzii, Ammon, care
locuia in Karlsruhe §i se bucura de oarecare trecere pe liingä auto-
ritatile ducatului de Baden, a pus la cale masur5tori, in stil mare,
asupra tinerilor ce veneau la recrutare, spre a se putea determine
indicele cefalic. Pe baza acelor mäsufatori a publicat el apoi volu-
minoasa lucrare intitulatä «Zur Anthropologie der Badener» (1899).
Inteinsa Ammon afirma cA in populatia orarlor predomina doli-
chocefalia, iar in a satelor brachicefalia. Pe de alta parte, la orar
dolichocefalia e mai pronuntatä in clasele de sus, in deosebi printre
intelectuali, §i mai putin accentuata in clasele de jos, in deosebi
printre lucr5torii manuali. 0 afirmare analoaga facuse §i Lapouge,
care sustinea cã aristocratia francezä din Montpellier avea un in-
dice cefalic mai mic decat burghezimea din acela§i ora§, era adici
mai pronuntat dolichocefal5. Ceea ce ar dovedi o stransa legatura in-
tre formalung5 sau lataa capului §i calit5tile intelectuale, cum
am vazut, in cuvintele citate mai sus, ale antropologului francez.
P5rerile lui Ammon au fost viu criticate, in Germania chiar.
Din punct de vedere sociologic, Karl Jentsch, in lucrarea intitulatI
«Sozialauslese, Kritische Glossen», care a aparut in 1898, le-a supus
unei analize patrunzaloare, ce nu intereseaza insa, direct, problema
noastra, a§a incit nu ne putem opri asupra-i. Din punct de vedere
antropologic s'a ridicat in contra lui Ammon cunoscutul sociolog L.
Gumplovicz. Intr'un studiu publicat in «Politisch-anthropologische
Revue» din 1902, sub titlul «Anthropologie und natiirliche Auslese»,
acest inv5tat Ii aducea invinuirea ca metodele statistice de care s'a
folosit lasau mult de dorit §i c5, mai ales, nu le-a mfinuit cu des-
www.dacoromanica.ro
DITEMRIEREA ANTROPOLOGICA 261
tufa probitate gull/stifled', evitand concluziile fire§ti la care duceau,

atunci and nu confirmau vederile sale. Aga bunaoara, proportia
dolichocefalilor din ora§e, dupa materialul statistic al lui Ammon
insugi, depinde in mod vizibil de regiunile zurale din care se ali-
menteaza populatia lor. Cand acele regiuni sunt bogate in dolicho-
cefali, numarul dolichocefalilor in orarle respective e mai mare.
Contrariul insa e adevarat peutru orarle situate in mijlocul unor
regiuni locuite in majoritate de brachicefali. Cand e vorba srt arate
a oragele sunt dolichocefale, Ammon citeaza oragele din prima ca-
tegorie; and e vorba s arate c satele sunt brachicefale, citeaza
pe cele din a doua categorie. Raportul insa dintre unele gi altele,
dupa datele din ambele categorii, rm crede necesar sa-1 releve,
de sigur fiindca i-ar contrazice teoriile.
Al/i antropologi awcontestat, In starlit, legatura pe care
o stabilea Ammon, dupa Lapouge, intre dolichocefalie gi superio-
ritatea intelectuala. Ca aceasta forma a capului nu e un semn indis-
cutabil de excelenta paihofiziologica, ne-o arata, dupa ei, faptul
ca o poseda o surrig de popoare, considerate de toll ca foarte ina-
poiate sau chiar de-a-dreptul salbatice. Dolichocefalia se gasegte,
bunioara, la numeroase triburi de Negri din Africa, la diferite
triburi de salbatici din Australia, la Papuagii din Noua Guinee, la
Tasmanienii din Oceania, la Ainii din insula Sakhalin, la Eskimogii
din Alaska, la Huronii gi Botocuzii din America, la uncle triburi
inferioare din India, etc. Dimpotriva, popoarele europene care stan
pe culmile civilizaliei gi ale culturii, gi a caror superioritate se pre-
supune câ s'ar datora dolichocefaliei lor, prezinta un procent con-
siderabil, daca nu chiar foarte mare, de brachicefali. Numerogi la
Englezi, brachicefalii abunda la Germani. Un autor german, Frie-
drich Hertz, nu se sfie§te sa afirme, in cartea sa «Rasse und Kultur»,
ca.ccea mai mare parte» a poporului german se compune din bra-
chicefali1). Iar restul popoarelor, civilizate gi culte, din Europa
stint considerate, de Lapouge §i Ammon chiar, ca aparsinand de-a-
dreptul tipului brachicefal. i totugi, brachicefalii europeni, en-
glezi sau germani, francezi sau italieni, sunt incontestabil §i in-
comparabil superiori, din toate punctele de vedere, salbaticilor do-
lichocefali pe cari i-am citat mai sus. Iar daca ne gandim la- pri-
mele civilizatii istorice din Asia de Sud-Vest, care au servit ca punct
de plecare celei europene, suntem siili sã constatam ca ele se da-
I ) Op. cit., p. 42.
www.dacoromanica.ro
torau unor populatii brachicef ale. Asirienii si Chaldeenii erau, dupa

cat s'a putut vedea din misuratorile acute asupra osemintelor ri-
mase de pe urma lor, brachicefali. i pe vremea cand ei ajunsesera
la un grad relativ inalt de desvoltare intelectuala, dolichocefalii din
Nordul Europei se gaseau Inca in starea celor mai inapoiate din tri-
burile salbatice de astazi, cu care se asemanau din punctul de ye-
dere al formei capului. Dar asupra indica/nor pe care ni le pot
da preistoria i istoria, cu privire la diferitele rase, la migratiile
lor, la amestecurile dintre ele §i la contributiile pe care le-au adus
la desvoltarea culturala a omenixii, vom reveni mai pe larg inteun
capitol special.
Pe de altil parte, unii etnografi au gasit cà, chiar si inlauntrul
acelorasi popoare, brachicefalii sunt adesea superiori dolichocef a-
lilor. Asa bunaoara, etnograful german Buschan, care a facut studii
comparative asupra copiilor de scoala din tam sa, sustine in cartea
sa .sMenschenkunde» ca scolarii brachicefali, din listele sale de
masuratori craniologice, erau mai bine notati de profesorii lor decat
cei dolichocefali, ceea ce in general, dad' facem abstractie de ex-
ceptiile ce s'ar datora altor cauze, nu poate s insemneze deck ca
erau mai inteligentil). Explicarea constatarilor de felul acesta,
care, cum vom vedea imediat, sunt destul de numeroase, pare a fi
destul de simpla. Dolichocefalia ar putea constitui un semn de su-
perioritate intelectuala, daca conformatia respectiva a craniului ar
conditiona o mai mare capacitate a lui. Antropologii au stabilit
insa ca nu e asa. Craniul unui brachicefal castiga in largime ceea ce
pierde in lungime i capacitatea sa, nu numai ca nu e mai mica, dar
dimpotriva poate fi mai mare decat a unui craniu dolichocefal cu
o circumferinta egala. Welcker a constatat chiar ca un craniu doli-
chocefal cu o circumferinta de 484 milimetri avea o capacitate mai
mica decat un craniu brachicefal cu o circumferinta de 473 mili-
metri. Chiar i cu o circumferinta mai mica, un craniu brachicefal
poate avea, adica, o capacitate mai mare 2). Constatari analoage a
facut Tappeiner, studiind eraniile din Tirolul austriac; el sustine
ca, cu cat creste brachicefalia, cu atat se mareste capacitatea cra-
niilor masurate 3). Presupunerea, ca unei capacitati craniene mai
1) Op. (it., p. 161.

2) H. Welcker, Die Kapazitlit und die drei Hauptdurchmesser der Said-
delkapsel, in <<Archiv fiir Anthropologic, Bd. 16.
3) Fr. Tappeiner, Die Kapazitiit der Tiro ler Schiidel, in aeitschrift fiir
Ethnologie.2., Bd. 31.
www.dacoromanica.ro
INTRMETEREA ANTROPOLOGICA 263
mari ii corespunde un creier mai desvoltat §i prin urmare mai greu,

a fost de asemenea confirmata de experienta. Un invatat italian., Ca-
lori, a cautat in special sa determine greutatea creierului, la doli-
chocefali §i brachicefali. Dup5 un nu.mar destul de mare de ma-
suratori §i cantariri, acute asupra unui numar considerabil de ca-
davre, acest invatat a putut ajunge la concluzia ca la brachicefalii,
de ambele sexe, creierul este in termen mediu mai greu cleat la
dolichocefali 1). 0 explicare a faptelor de acest fel se poate gasi
in parerea lui Virchow ca cre§terea craniului s'a limit mai mult in
largime; cre§terea in lungirne ar fi dus la forme incomode, care ar
fi fost poate eliminate de selectiunea naturala. Din punct de vedere
geometric, de asemenea, cre§terea cea mai economica, cea care pu-
tea adica duce la capacitatea maxima cu suprafata minima, era cea
care tindea sa dea craniului.forma rotunda, quasi-sferica. Din punct
de vedere fiziologic, in sfar§it, activitatea intelectuala, prin ingra-
madirea de singe pe care o provoaca in creier, exercita o presiune
mai mult laterala asupra peretilor interiori ai craniului, a§a 'Meat
il impinge in chip firesc catre forma brachicefali 2). Antropologul
german Martin a putut astfel sa sustina cu brachicefalia reprezinta
forma craniana cea mai favorabila pentru desvoltarea creierului 3)
Reluand aceasti idee, un invatat suedez, Nyström, a supus-o
unei verificari minutioase, prin masuratori craniologice in diferitele
clase sociale. Facute in Suedia, patria prin excelenta a dolichoce-
falilor, aceste masuratori au dus la cateva constatari impresionante.
Ele au aratat ca in clasele superioare, mai culte, procentul brachi-
cefalior este mai mare decât in clasele inferioare, mai putin culte.
Din 100 de dolichocefali, numai 23,5 apartin claselor superioare,
pe cand 76,5 apartin celor inferioare. In schimb, din 100 de bra-
chicefali, 58,4 apartin claselor superioare §i numai 41,6 celor infe-
rioare. Mai mult Inca, indivizii can ies din clase inferioare, izbu-
tind prin munca §i capacitatea lor s intre in cele superioare, aunt
in majoritate, brachicefali; dolichocefalilor, ridicarea in ierarhia so-
ciala le reu§e§te mai putin4). Havelock Ellis merge §i mai departe.
1) L. Calori, Del cervello nei due tipi, brachicefale e dolichocefale, ita-

liani, in Memoriile Acaderniei de Stiinte din Bologna, Vol. 10.
2) Virchow, Rassenbildung und Erblichkeit, in Festschrift fiir Bastian,
1896,
3) R. Martin, Lehrbuch der Anthropologic, 1914.
4) Nystriim, Formenveriinderungen des naenschlichen Schiidels, in aAr-
ehiv fiir Anthropologio,, 1902.
www.dacoromanica.ro
In lucrarea sa cunoscuta asupra psihofiziologiei sexurilor, vorbind

de raportul dintre forma capului §1 inteligenta, sustine, flu numai
ca o inzestrare intelectuala exceptionala coincide mai degraba, afat
la barbati cat §i la femei, cu brachicefalia, dar §i ca printre nebuni,
criminali §i degenerati brachicefalia e mai tura, pe cand dolichoce-
falia e mult mai frecventa 1). Brachicefalia ar fi adica, nu numai o
indicatie mai sigura de inteligenta, dar i o garantie de sanatate,
intelectuala §i morala.
Al invatati afirma in sfar§it ca, in general, in evolutia ome-
nirii brachicefalia a crescut regulat, paralel cu desvoltarea intelec-
tuala. A§a bunaoara, Fr. Hertz zice: «Din materialul masiv de fapte
adunate pana acum reiese, intre altele, Ca in cursul istoriei capetele
rotunde inlocuiese pretutindeni capetele lungi»2). La Egiptenii vechi
s'a constatat, cand s'au examinat osemintele lor, ca craniile devin
cu atat mai putin dolichocef ale, cu cat provin din morminte mai
recente, relativ. La Evrei de asemenea, dolichocefalia primitiva a
facut loc, incetul cu incetul, brachicefaliei, ceea ce este cw atat
mai izbitor, cu cat exclusivismul lor traditional i-a ferit mai mult
deck pe altii de amestecuri etnice. Iar faptul ca la ei brachicefalia
a crescut mai repede ca la alte popoare, se pune in legatura cu im-
pra§tierea kr in toata lumea; mediile geofizice §1 sociale, atat de
diferite, in care au ajuns sa traiasca, i-au obligat sà faca sfortari
de adaptare mai mari, de ordine intelectualà. 0 constatare analoaga
s'a facut la Germani, cu deosebirea ca la ei cre§terea brachicefaliei
a fost mai simtitoare, din punctul de vedere al desvoltarii intelec-
tuale, in clasele de sus, iar din punct de vedere geografic in partile
de Sud ale teritoriilor pe care le locuiesc, fiindca in aceste din urma
regiuni cultura a inceput mai de timpuriu. Studiind osemintele din
mormintele numite «Kurganex., ce se gasese in Rusia §i in Japonia,
Bloch a facut cu privire la populatiile, mai vechi i mai noua, din
aceste ri, aceemi observare: dolichocefalia a scazut, pe cand bra-
chicefalia a crescut, in evolutia lor antropologica. In sfar§it, Bou-
cherau a intocmit un tablou intreg al variatiilor indicelui cefalic
la populatiile ce au trait, din timpurile preistorice §1 'Ana astazi,
in partea centrala a Frantei. Pentru intelegerea mai u§oara, insa,
a variatiilor de care e vorba, trebuie s ne amintim ca indicele ce-
falic e catul ce rezulta din impartirea diametrului transversal al
1) Havelock Ellis, Mann und Weib, traducerea germanit apärutil in 1909.

2) Fr. Hertz, Rasse und Kultur, p. 45.
www.dacoromanica.ro
craniului, inmultit cu 100, cu diametrul lui antero-postarior, dupa

formula:
D. tr. X 100
=I
D. ap.
Dupa aceasta formula, cu cat indicele cefalic e mai mic, cu atat
dolichocefalia e mai pronuntata, §1 dimpotriva, cu cat indicele ce-
falic e mai mare, cu atat e mai mai accentuata brachicefalia. Cand
bunäoara diametrul transversal al unui craniu este de 150 mill-
metri, iar diametrul lui antero-posterior de 200 milimetri, indicele
cefalic al omului, caruia i-a apartinut acel craniu, ne e dat de
formula:
150 X 100
75
200 .
Un asemenea indice caracterizeaza un dolichocefal putin pronun-
tat. Dela Broca §1 Welcker incoace, indicele cefalice dela 70 la 75
sunt considerate ca denotand dolichocefalia, cele dela 75 la 80 ca
denotand mesocefalia, cele dela 80 la 85 ca denotand brachicefalia.
Sub 70, indicele denota ultra-dolichocefalia, iar peste 85 iper-bra-
chicefalia.
Mfg acum variatiile indicelor cefalice din tabloul lui Bon-
cherau, privind conformatia craniana a populatiilor ce s'au suc-
cedat in partea centrata a Franmei, din timpurile cele mai vechi
si pada astazi. In perioada neolitica, 73.00; in penioada galo-rd.
mana, 78.00; din veacul al IX-lea pada in al XII-lea, 79.29; din
veacul al XII-lea pada in al XIV-lea, 79.70; din veacul al XVIlea
pada in al XVII-lea, 80.26; veacul al XVIII-lea i inceputul celui
urmator, 83.74; astazi, 85.00 1). In legatura cu aceste progrese ale
brachicefaliei, ce par a manifesta in afara desvoltarea funcmiunilor
interioare ale vietii suflete§ti, a fost pus faptul c cei ce au alustrat
evolutia popoarelor, sub diferitele ei forme, au fost adesea <dzbitor
de brachicefalb. Cuvantul e al lui Friedrich Hertz 2). Iata cateva
nume, din cele mai reprezentative. Luther, Rafael, Pascal, Leibniz,
Laplace, Goethe, Kant, Beethoven, Napoleon (intaiul), Schopen-
hauer, Bismarck, Schiller, Haydn, Schubert, etc., au fost, toti, bra-
chicefali. Unii dintein§ii au depa§it char indicele normal at bra.
1) L'Anthropologie, XI, 1900, p. 691.

2) Rat.se und Kultur, p. 49.
www.dacoromanica.ro
266 SPECLFICUL NATIONAL
chicefaliei. Schopenhauer, cu un indice de 86.00, Kant, cu until de

88.5, Leibniz, cu until de 90.3, erau, pronuntat, iperbrachicefali.
Alte mäsuritori mai noua au dat chiar cifre superioare acestora.
Dupi Fr. Weidenreich, bunäoarg, Schopenhauer ar fi avut indicele
90.000; Kant, de asemenea; cat despre Leibniz, indicele 1UA ar fi fost
92.00 1).
In sfar§it, unii etnografi refuza, hotarit, s5 admita conformapa
craniani ca un caracter ce ar putea distinge unele de allele dife-
ritele rase de oameni. Daci ar constitui in adeviir un asemenea ca-
racter, ea ar trebui si nu varieze intauntrul acelormi rase. Nystrom
§i Jorgensen inia au dovedat ci ea variazi, nu numai inlauntrul
acelora§i rase, nu numai inlauntrul acelora§i popoare, dar chiar §1
inläuntrul acelormi familii, dela pdrinti la copii, precum §i intre
copia. Cel dintai din ace§ti etnografi a m5surat, in Suedia, indicele
cefalic a o sum5 de copii, aparpnand acelorni familii. La jum5-
tate din ei a gäsit un indice care varia putin: cu vreo dou5 uni-
taxi. La cealaltä juniatate insi a gisit variatii mult mai maH: de
trei pang la noui unit50. Ceea ce insemneazi ca copiii uneia §i
aceleia§i familii puteau fi, unii dolichocefali §i alpi brachicefali.
Ian deosebirile dintre ei §i pIrinpi lor puteau fi tot atat de marl.
Constatari analoage a limit al doilea din etnografii citati, in con-
diii §i mai probante. El a flcut m5suratori pe insulele daneze Far-
cer, pe care populatia, fiind mai izolata, e mai ferita de amestecuri
etnice. La 250 de familii, diferitele generatii ce au putut fi mOstr.
rate, copii, prtrinti, bunici §i, uneori, strabunici, prezentau
indice foarte diferite 2).
Altfi antropologi merg §i mai departe, sustinând c5 forma ca-
pului, in general, nu prezinta insemniitatea deosebiti ce i se atri-
buie, din punctul de vedere al desvolfarii intelectu ale. A§a bung-
oar5, Manouvrier zice c5, dintre toate variapile morfologice ale
corpului omenesc, cele care constituesc dolichocefalia §i brachice-
falia sunt poate cele mai neinsemnate, din punct de vedere fizio-
logic, adica din punctul de vedere al functionarii ereierului, care con-
ditioneaz5 nivelul §i formeIe vietii sufletesti 3). De aceea§i parere
este §i antropologul englez Pearson, care crede c, desi e posibil
1) Fr. Weidenreich, Rasse und Korperbau, 1927.

2) Numeroase cazuri de acest fel in aentralblatt fiir Anthropologie,, Bd.
VIII, 1903, p. 100 §i urm.
3) Manouvrier, Céphalometrie anthropologique, in <1.2annee psychotogi-
que'b din 1899.
www.dacoromanica.ro
INTEMEIEREA ANTROPOLOGICX 267
ca oamenii inteligenti sa alba adesea un cap mai mare decat cei ce

nu arata o inzestrare intelectuala deosebita, totu§i, daca consideram
masa imei populatii oarecare, In majoritatea ei, nu se poate stabili
cleat o slaba legitura intre dimensiunile capului §i nivelul sufle-
tesc al indivizior ce o compun 1). Explicarea acestei rezerve e
foarte simpla. Forma capului nu poate avea importanta, din punc-
tul de vedere al inteligentei, decat numai intru cat determina ma-
rimea creierulu.i. Fie dolichocefalia, cum se credea mai nainte, fie
brachicefalia, cum incep a crede antropologii mai noui, nu joaca
Ian rol decat numai intru cat ingaduie o mai bunk* desvoltare a creie-
rului, ca volum. 'Jack' lima in evolutia specillor, in general, mari-
mea relativa a creierului poate constitui un semn de progres, In
directia desvoltarii ca complexitate, cel putin, a vigii de relatiune,
la indivizi insa, inlauntrul acelora§i specii, la oameni bunaoara
inlauntrul acelora§i popoare, ea nu mai este un semn sigur de su-
perioritate intelectuala. S'a constatat, de pilda, cà unii oameni, al
caror creier, cantarit dupa moarte, se aratase deosebit de greu, nu
se distinsesera nicidecum, in viata, prin tinteligenta lor. A§a btma-
oara, Haldermann a gasit un creier de o greutate cu totul neobi-
cinuita (doua kilograme §1 un sfert) la un individ despre care nu
se §tia sa fi facia ceva deosebit. Obersteiner a gash un creier aproape
tot atat de greu (exact, 2.028 grame) la un om ce, nu numai ca
nu parea ea fi avut o inzestrare exceptionala, dar dimpotriva se
aratase putin inteligent, de§i averea considerabila de care dispusese
i-ar fi permis indeajuns sa se desvolte. Reflectand asupra cazurilor
de acest fel, Havelock Ellis, in lucrarea pe care am citat-o mai sus,
zice ca oamenii de seama au putut sa aiba, de cele mai multe ori,
un creier mai greu; dar acest fapt singur nu explica superioritatea
lor de vreme cc, in atatea alte cazuri, experienta ne arata ca in-
divizi putin inzestrati din punct de vedere intelectual au avut tin
creier tot atat de greu sau §1 mai greu chiar. El citeaza astfel cateva
cazuri de oameni ordinari, al caror creier era mai greu deck al lui
Cuvier. Un creier de 2222 grame apartinuse unui om de rand; umil
de 2012 grame, unui imbecil; until de 1925 grame, unui muncitor
cu bratele; until de 1900 grame, unui meseria§ caramidar. Creierul
lui Cuvier insa cantarise numai 1830 grame. Constatari analoage
s'au facut §i cu privire la femei 2).
1) K. Pearson, On the correlation of intellectual ability with the size and

shape of the head, in Proceedings of the Royal Society, T. 62.
2) Ha %clock Ellis, Mann und Weib, p. 125.
www.dacoromanica.ro
De unde rezulta ca inteligenta oamenilor nu atarna numai de

niarimea creierului lor; ea mai este conditionata de conformatia
morfologick de structura istologica §i de compozitia chixnica a aces-
tui organ. Sunt indeosebi importante, din acest punct de vedere,
numarul, forma §i adancimea circumvolutiilor cerebrale, masa neu-
ronilor, structura fibrelor asociative, mobilitatea chimismului eche
lar, cantitatea ii calitatea sangelui ce 11 alimenteaza, etc. Toate
aceste caractere Insä sunt foarte anevoie de determinat in timpul
vietii oamenilor; iar dupa moartea lor, nu se mai pot determina
cleat in parte.
Dacl forma capului, cu varialiile ei de cipetenie, flu ne poate
servi ca sa stabilim cu siguranta valoarea relativa a raselor din
punct de vedere intelectual, poate ea constitui cel putin un ca-
racter morfologic destul de sigur ca S ne permita sa le deosebim
unele de altele? Cu aceasta intrebare se ridica dinaintea noastra
problema deosebirior morfologice ale raselor, pe care trebuie s'o
examinam mai de aproape, intr'un capitol special.
www.dacoromanica.ro
CAP. IV
VARIABILITATEA CARACTERELOR MORFOLOGICE
Cuvantul «rasa», de care ne servim atat de adesea, n'are un

inteles destul de precis. Putand fi intrebuintat In cazuri foarte di-
ferite, acest cuvant poate provoca dificulati mari, teoretice i prac-
tice. Cand ne ocupäin, bunanail, de cele trei «rase» alba, gal-
beng gi neagra pe care Gobineau le considera ca alatuind pri-
mele diferentieri ale «speciei>> omenegti, termenul de care e vorba
poate fi utilizat, in intelesul lui cel mai general, fgri sa. dea nag-
tere la confuziuni primejdioase sau, cel pun, regretabile. Oa-
menii albi, cei galbeni, cei negri, se deosebesc intre ei destul de
bine, prin intreaga kr infatigare, ce prezint5, la fiecare din aceste
categorii de cgpetenie, incontestabile caractere comune. In cazurile
de acest fel, cuvantul «rash poate fi intrebuintat in intelesul lui
normal, de «grupare de oameni ce posedä in comun. anumite ca-
ractere esentiale). In alte cazuri ins4, cuvantul acesta nu mai are
un inteles destul de limpede gi nu mai poate fi utilizat färä riscuri,
mai muh sau mai putin maH. Cand se vorbegte bunaoarà, cum se
intamplà atat de adesea, de rasa germang sau de cea slava, cate-
goriile de oameni la care se refefa aceste expresii nmm ni se mai
inigtigeaia ca aviind caractere comuire atat de evidente. Pe teri-
toriile geografice pe care le ocupa aceste aga numite «rase>, gasim.
oameni ce poseda caractere fizice foarte diferite. G'isim de pild
oameni dolichocefali i brachicefali, Inal tt scunzi, cu pArul gal-
ben, rogu, castaniu sau negru, cu ochii albagtri, verzi, cenugii, gal-
beni sau negri, cu pielea alba, gälbuie sau negricioasä, cu fata
lunga sau lat, cu nasal drept, arcuit sau carn, cu ba'rbia iegitä ma.
inte eau data inapoi, etc. Lucrul e mai ales izbitor la erasele» ras-
pandite pe teritorii foarte intinse, cum este cea slavä, care ocupl
jum'atate din Europa gi o bunk' parte din Asia. Aga munitii Slavi,.
www.dacoromanica.ro
earora s'a propus sä li se dea numele de «Slavofoni», intru cat

n'ar avea comun deck faptul cà vorbesc limbi de origine s1avon5,
prezinta o mare mulch= de tipuri antropologice diferite, ca gi
cum ar avea origini etnice diferite. Daci dar, din punct de vedere
zoologic, animalele pot fi impArtite in specii i yarietrqi bine deo-
sebite unele de altele, nu acelagi pare a fi, din punct de vedere an-
tropologic, cazul oamenilor, la cari clasificarile de acest fel sunt
mult mai anevoioase.
Ca 85 ne incredintrim de acest fapt gi de consecintele lui pen-
tru problema ce ne preocup5, sä trecem in revistä principalele ca-
ractere morfologice, care au fost considerate de antropologi ca di-
ferentiand ,trasele» omenegti. S incepem cu forma capului. Am
vazut mai sus ca. Gobineau, Lapouge, Ammon gi succesorii lor con-
siderau dolichocefalia ca un caracter distinctly al aarianismului»
primitiy, pe care 1-ar fi mogtenit popoarele nordice ale Europei de
astizi. H. St. Chamberlain, de a c5rui opera «Die Grundlagen des
XIX-ten Jahrhunderts» ne vom ocupa mai departe in aka* ordine
de idei, a subliniat cu gi mai multa energie, din punctul de vedere
al formei literare eel putin, acest caracter, ca un semn de supe-
raoritate a Germanilor pe can Ii considera, cu un cpathos» ce n'a
mai fost atins dela el incoace, ca destinati 135 joace rolul de inainte
mergatori ai civilizabiei europene 1). Nu vom repeta obiectiile ce-am
vAzut mai sus c5 s'au ridicat din atatea parti, in contra legaturii
ce se pretindea c exista intre dolichocefalie gi desvoltarea intelec-
tuala. Ne vom znargini sa cercefam daca, cel putin, dolichocefalia
constituie in adevar un caracter morfologic distinctly al Germani-
lor, aga cum rezult5 din afirm5rile autorilor citati.
M5suratorile mai aminuntite care s'au rim de Virchow, Wal-
denburg, Jorgensen, Bo lk, Ranke gi a1ii, in Germania gi in carile
nordice invecinate, au dovedit ca in acele regiuni nu predominä
dolichocefalia, care e mai rar5, ci brachicefalia, care e mult mai
frecvent5. Dup5 teoriile autorilor pe care i-am trecut in reyista,
Germanii din Nord-Vest gi in deosebi Frisii sau Frisonii, mai ferili
de amestecuri heterogene, trebuiau s5 prezinte tipul cel mai curat
al rasei, gi prinurmare dolichocefalia cea mai pronuntat5. M5-
sur5torile lui Virchow insa au stabilit c5 printre ei procentul doli-
chocefalilor adevaravi e numai de 180/o; restul aunt mesocefali
(330/o) gi brachicefali (310/o). Waldenburg a gasit chiar, la Frisonii
1) Cf. Op. cit., ed. II, p. 496,
www.dacoromanica.ro
ITARIABILITATEA CARACTERELOR ItIORFOLOGICE 271
mai nordici din insulele Hal lig, cà dolichocefalia propriu zis5, clack
a existat mai nainte, a dispgrut cu desgvar§ire. Procentul de doli-
chocefali. adevirati, la ace§ti Germand, mai nordici decat toti, e
zero: l2.33°/o aunt mesocefali, 45.209/o brachicefali, 35.62010 iper-
brachicefali, 6.85% isocefali 1). Prin «isocefalie» se intelege egalitatea
celor doug diametre anteroposterior §i transversal ale creie-
rululi, egalitate care face capul aproape sferic §i constituie astfel
cel mai inalt grad de brachicefalie. In Germania centrala dolicho-
cefalia scade §i mai vizibil, iar numgrul brachicefalilor cre§te sim-
titor. In Sudul Orli in sfar§it, brachicefalia e foarte pronuntatrt gi
aproape exclusivg. In Bavaria, masurgtorile lui Ranke au stabilit
pentru dolichocefali un procent de Ph, iar pentru brachicefali unul
de 830/o 2). La Germanii din Austria i din Elvetia, constat5ri1e
sunt acelea§i: brachicefalii formeaz5 majoritatea populatiilor res-
pective. Indicele cefalic media este de 82.7; el se poate ins5 ridica
pang la 89; mesocefalia e sporadic5, iar dolichocefalia foarte rang.
Unii etnografi mai noui ne dau, in aceastl privintg, indicatii
putin diferite. Pittard §i Haddon, bungoarg, nu contestrt brachice-
falia Germanilor de Sud, dar cred ca. cei din Nord pot fi conside-
rati ca mesocefali, in medie, bineinteles. Indicele Mr cefalic ar
fi de 79, atingand limita superioarrt a mesocefaliei, dela care ina-
inte incepe brachicefalia. Dac 5. eel dintaiu din ace§ti etnografi este,
ca de obiceiu, mai reezrvat, inclinand sg admit5, la Germanii din
Nord, urine vizibile de dolichocefalie sau de sub-dolichocefalie 3),
in schimb eel din urm5 e mai categoric, proclanaandu-i, Mr.& rezerve,
mesocefali 4).
Mai interesant de relevat este faptul c5 in Tirol brachicefalia,
care e foarte pronuntat5, cre§te in raport direct cu altituainea,
ceea ce ar p5rea s indice c5 ea se datore§te, in parte cel putin,
influentei mediului fizic. Dar asupra acestei chestii vom reveal
1) Pentru aceste date, a se vedea dnternafionales Zentralblatt fiir An-

thropologie), Bd. VIII, 1903, p. 154.
2) El sustine c, pe vremea marilor migratii dela effirsitul antichitiitii,
procentele erau, in Bavaria, de 42% dolichocefali ai 14% brachicefali, iar in
Evul Mediu proportiile eran egale: 32% dolicho- i brachi-cefali. Cf. Fri&
mittelalterliche Schildel aus Lindau, in Sitzungsber. der kgl. Bayr. Akad. der
VOissenschaften, Bd. 27, 1897, P. 50. Lucrarea de clipetenie a lui Ranke este
ing /Die Schiidel der altbayerischen Landbevölkerunp, in 4 volume, 1877-1883.
3) E. Pittard, Les races et Phistoire, p. 209.
4) A. C. Haddon, Les races humaines et kur repartition geographique,
trad. franc., p. 48.
www.dacoromanica.ro
mai departe. S'a relevat de asemenea putina desvoltare a cranuloz

tiroleze in inaltime, ceea ce le-ar apropia de formele craniene ale
Mongolilor. 1) Brachicefalia mai este dominanta, am zis, in Elvetia.
In masuratorile facute asupra recrutilor elvetieni, Minden n'a gasit
nici macar un shigur dolichocefal; nici chiar in formele «ameste-
cate» tendinta la dolichocefalie nu era vizibila. 2)
La aceste variatii in spatiu ale craniilor germanice se adaoga,
in fine, §i variatiile in timp. Am citat mai sus, in nota, masuratorile
lui Ranke asupra craniilor gasite, In diferite pail ale Bavaried, din
timpul marilor migratii ale popoarelor dela sfar§itul antichitalii Ia
din timpul Evului Mediu. Constatari analoage a tient, tot in Ba-
varia, Kollmann, care a gasit in mormintele vechi cranii in majo-
ritate dolichocefale (44%); cele brachicefale reprezentau o mino-
ritate de nyo. Ace la§i contrast, intre trecut §1 prezent, 1-au pus in
evidenta §i cercetarile craniologice din regiunea renana. Fara a mai
cita alte fapte, care EA dovedeasca existenta variatiilor de acest fel,
e poate mai util sá ne intrebam, in treacat, care aunt cauzele lor.
Am zis mai sus ca ceea ce determina, in primul rand, modificarea
caracterelor distinctive ale unei rase date este incruci§area cu alte
rase, posedand alte caractere distinctive. Asupra acestei cauze de
capetenie vom reveni, in special, in capitolul urmator. Pada" atunci,
trebuie sa relevam cateva cauze care fac sa varieze indeosebi forma
capului, §i de care nu vom mai avea ocazie sä ne ocupam.
A§a este, mai intai, influenta mediului. Nu e vorba, deocam-
data, de explicarea acestei influente, ci numai de constatarea ei.
In aceasta ddrectie, cunoscutul antropolog german E. Fischer ne-a
dat cateva cazuri impresionante. 0 modificare a formei capului se
poate observa, bunaoara, la Europenii ce se stabilesc in America.
S'au facut asemenea constatari la copiii Evreilor din rasaritul Eu-
ropei §1 ai Italienilor din Calabria §i din Sicilia. Cei dintai din
ace§ti emigrati sunt foarte brachicefali; copixi lor nascuti in Ame-
rica, Bunt mai putin brachicefali decal parinlii. Cei din urma Bunt
dolichocefali; copiii kr, nascuti pe pämlint american, sunt mai pu-
pn dolichocefali decat parinlii. i unii §i altii se apropie de tipul
cranian mesocefal. Iar modificarea indieelui cefalic este cu atat mai
accentuata, la copii, cu cat Orintii Bunt de mai mult5 vreme in
1) Frizzi, Ueber Tiro ler Schädel, in Mittheilungen der anthropologischen

Gesellschaft in Wien, Bd. XXXIX.
2) Zbinden, Beiträge zur Anthropologie der Schweiz, in Archiv fiir An-
thropologie, Bd. XL, 1911.
www.dacoromanica.ro
VARIABILITATEA CARACTERELOR MORFOLOGICE 273
America; ea poate merge ping la 2 unitati intregi. i e interesant

de constatat ca tipul cranian mesocefal, de care tind a se apropia
copiiI emigratilor, este acela al indigenilor americani. Asa numitii
.aIudienis din State le-Unite aunt, in adevar, mesocefali1).
Pe rangi influenta mediului mai joaca un rol, uneori impor-
tant, o suma de cauze secundare ce n'au fost indeajuns luate in
seam'a de antropologii mai vechi. Walcher bunanara a constatat elI
perinele pe care sunt culcati copiii mici au, dupg cum sunt moi
sau tari, o actiune vizibila asupra formei capului. In primul caz,
perinele nefiind suparltoare, copiii nu-§i schimba pozitia si, rama-
nand permanent culcati pe spate, capul li se turteste pntin. Re-
zultatul este o relativa brachicefalie. In al doilea caz, perinele tari
fiind obositoare, copiii se intorc, cand pe o parte cind pe alta, gi
presiunile ce se exercia lateral le lungesc putin capul. Rezultatul
este o relativa dolichocefalie." Cu titlu de incercare, s'au luat doi
gerneni, cari au fost supusi, unul reghnului perinelor moi, altul
regimului perinelor tari; experimentatorii au avut gnija s prelun.
geascal, prin diferite mijloace aditionale, obiceiul copiilor de a sta
culcati, unul mai milt pe spate, altul mai mult pe coaste; celui
dintaiu i s'au atarnat jucariile deasupra, a§a incat sa le poata manui
ramanand culcat pe spate; celui de-al doilea i se arzau jucariile
de o parte sau de alta, asa inch sa nu le poata manui deck rama-
nand culcat pe coaste. Rezultatul a lost ca., la doi ani si jumi-
tate, cel dintaiu avea un indice cefalic de 86.2, iar eel de-al doilea
unul de 78.8; eel dintaiu era adia pronuntat brachicefal, iar ce de-al
doilea mesocefal 2).
Pe aceaRta actiune, a presiunilor exercitate asupra craniului
la inceputul vietii, se intemeian unele mode bizare, ale ca'ror urrne
se pot ga'si in timpurile preistorice, si care se mai practica. Inca la
unii din salhaticii de astazi. Ele constau in anumite deformari ale
craniului, prin legarea stransa a capului, Inca fraged, al copiilor
non nscui, cu fasii de nanza §1, uneori, cu miei bucati de scan-
dura. Asemenea ohiceiuri mai exista astazi la unii primitivi din Bo-
livia, din Peru, din Florida 8). De uncle rezultg, ca' forma capului
nu atarn5 in toate cazurile numai de ereditate §i nu variaza tot-
1) Eugen Fischer, Spezielle Anthropologie oder Rassenlehre, fn cA.nthro-

pologie>>, din colectia <<Die Kuhur der Gegenwart,>, volum apfirut in 1')23,
p. 132.
2) E. Fischer, op. cit., p. 131.
3) Id.. ibid., p. 130.
1$1
www.dacoromanica.ro
274 SPiCIFICUL NATIONAL
deauna numai din cauza incruci§erilor de rase. Faptul incontestabil,

ea' mai intervin i al.i factori, ne impledica sa vedem in acest ca-
racter morfologic un caracter distinctly, destul de sigur, al diferitelor
rase omene§ti. Din acei factori, unii sunt, e drept, naturali; ma este
influenta mediului. Dar actiunea factorilor de acest fel n'a fost
Inca studiata in toata intinderea ei, care comporta, evident, nume-
roase variatii, §i nu i se cunosc Inca legile. Al1ii, din factorii de cari
vorbim, sunt artificiali; aga Bunt acele obiceiuri ale salbaticilor, ce
constituiesc pentru ei un fel de mode, a caror durata §i ale caror
variatii nu ne sunt Inca cunoscute. Cat despre hazardul duritatii
relative a perinelor pe care se culca copiii, la popoarele civiizate,
el nu poate fi determinat, nici macar aproximativ, §i famine ca
atare imprevizibil.
sa trecena acum dela forma craniului la aceea a scheletului
osos al figurii. In aceasta directie ne lovim mai intai de proportiile
aparatului masticator, care au fost considerate ca avand o semni-
ficare dessebita din punct de vedere evolutiv. Prea marea desvol-
tare a acestui aparat, care da nmtere aga numitului prognatism, ar
constitui dupa unii un semn de inferioritate; este, s'a zis, un ca-
racter morfologic ce apropie pe om de animale. Poate ca primii
oameni s'au servit Inca de gura, ca animalele, Ca sa atace, Ca si se
apere, Ca sa-gi apuce prada, functiuni ce reclamau falci puter-
nice §1 rezistente. In orice caz, oamenii primitivi, cari mancau In-
cruri crude §i tari, aveau nevoie de sfortiri mai mari ale aparatulni
masticator, ceea ce, ca §1 la animale, provoca §i intretinea o desvol-
tare deosebita a lui. Cu descopenirea focului insa, care a pennis ooa-
cerea sau fierberea alimentelor, §i cu inaintarea in civilizatie, care
a dus, gratie unor transformari multiple, la o mai buni utilizare a lor,
evolutia aparatului masticator s'a facut in directia unei mic§orari
treptate a lui. Popoarele cele mai inaintate, de astazi, ar trebui, din
acest punct de vedere, s aiba falcile mai putin desvoltate §i mai
putin proeminente, sa fie adica mai putin g)rognafte), decat erau
popoarele primitive §i deck sunt, in timpul nostru, diferitele triburi
salbatice. In realitate îns, nu e ma. Reflectand asupra masurato-
rilor facute in aceasta privinta de Welcker, antropolo9-711 german
Kollmann zice ca Italienii de astazi §i Olandezii trebuiesc pu§i, din
acest punct de vedere, alaturi de indigenii din Brazilia §i de Ho.
tentoti, iar Ita lienii vechi sau cel putin Romanii, in intelesul
mai strict al cuvantului vin imediat dupa Eskimmi. Pe de alta
parte, Germanii aunt mai prognati decat Tatarii §i Calmucii, ba
www.dacoromanica.ro
chiar in efiteva cazuri cel putin deck Negrii din Australia.

Tot acest antropolog a limit observarea generali c5, in Europa,
prognatismul se gäse§te mai des la dolichocefali deck la brachice-
fali, ceea ce contraziee parerea celor ce cred, cum am vizut, ca
cei dintk sunt superiori celor din urmi. Daci ar fi a§a, ar trebui
ca prognatismul 85 se gAseasca mai mult adic5 mai des §1 in-
tr'un grad mai mare la brachicefali. Kollmann insä sustine ca
ei au, de regula, un unghiu facial «mai nobil» deck dolichoce-
falii1). Dup5 masurkorile lui Welcker, ce s'au facia din nefericire
asupra unui num5r neindestulkor de schelete, procentul progna-
tilor ar fi, in Germania, de 439/0 . Unele schelete aratau chiar un
prognatism mai pronuntat deck cel stabilit de acela§i antropolog
la Negrii din Australia. Iar Hertz citeazà, in aceastä privint5, ur-
mkorul caz curios. Un profesor de anatomie din GOttingen acuse
o colectie de cranii germane- ce-I interesau din anumite puncte de
vedere. Un antropolog, care a vüzut-o, a crezut cfi ea cuprindea,
dupa unghiurile faciale, cranii de Negri §i de Indieni, §1, informan-
du-se de originea ei geografici, s'a mirat ea' se puteau gási asemenea
cranii la Germanii din jurul ormului Gottingen 2).
Cu drept cuvant afirma dar Virchow cà niciun craniolog, ori-
cat ar fi de expert, n'ar putea s5 atribuie cu sigurant5 un anumit
craniu, dupa asemenea caractere morfologice, ca unghiul facial sau
indieele cefalic, unei anumite rase5). Si dovada s'a produs in-
tfimpliitor, e drept, dar nu färä o pronuntati nuant5 comica cu
ocazia unei desgropiri ce s'a fäcut odatä intr'un cimitir din Paris.
Se descoperise acolo o ogroapä comuna» cuprinzind numeroase ose-
minte §i se formase credinta cä fuseserà ingropati intr'insa soldatii
din armatele aliatilor, caH murisera in 1.814 la Paris. Un antro-
polog, examinfind craniile, a declarat cA unele au trebuit s apar-
tin5 Calmucilor, Ba§kirilor, Finlandezilor, etc. din armata rusä. Pe
urma insi, s'a putut stabili cá fusesera ingropate acolo femei fran-
ceze care muriser5 de holer5 in timpul epidemiei din 1832 4).
Dar caracterele pe care le-am examinat pan5 azum, fiind exte-
rioare, s'ar putea crede c5 nu sunt esentiale. Am zis de altfel mai
1) Kollmann, Beiträge zu einer Kraniologie der europiiischen Vidker,

in ttArchiv für Anthropologio,, Bd. XIII, p. 101.
3) Virchow, Rassenbildung und Erblichkeit, in <tFestschrift fiir Bastian',
p. 25.
4) Fr. Hertz, Rasse und Kultur, p. 51, nota 32.
www.dacoromanica.ro
276 SPECIFICITL NATIONAL
sus ca forma capului n'ar putea avea importanta decat numai intru
cat ar influenta desvoltarea creierului. Sä vedem dar daca aceasta
desvoltare, intru cat se poate constata prin masuratori asupra Ca-
davrelor, constituie, pentru diferitele rase, un caracter distinctiv
destul de sigur. Antropologul olandez Kohlbrugge o contesta cate-
goric. El sustine ca, dupa ani intregi de cercetari, in sähle de au-
topsie ale spitalelor din Incline neerlandeze, asupra creierului indi-
genikr, n'a putut ajunge sa-1 deosebeasca, cu destula siguranta, de
creierul Europenilor 1). Revenind asupra acestor cercetari gi adaogan-
du-le altele, acute in Olanda chiar, acelagi invatat declara cà nu sc
pot stabili, la creier, caractere distinctive de rasa, rtici chiar variatii
care, prin frecventa kr, sa ingaduie posibilitatea unor cdiagnose
etnografice>> 2). La concluzii analoage a ajuns un alt antropolog
olandez, Mall, comparand zece creieri de Negri cu zece de Europeni;
nici din punctul de vedere al marimii, nici din acela al formei, n'a
putut stabili intre ele deosebiri esentiale. S'a constatat de asemenea
ca Japonezii au un creier mai mic, ca volmn, decat acela al Pata-
gonilor. Welcker, examinand creierii catorva <zmulatri» iegiti din
incrucigarea Negrilor din Africa orientala cu Germani, a constatat
ca erau mai mari gi decat ai unora gi decat ai altora. La patru
creieri de Eskimogi, Hrdlicka, geful serviciului antropologic ameri-
can, a gasit, nu numai greutati superioare, dar gi circumvolutii mai
numeroase, mai accentuate, mai adanci, cleat se pot constata, in
medie, la creierii popoarelor civilizate. Virchow, Martin gi Seitz au
examinat, in sfargit, creierii Fuegienilor, din insulele cunoscute si-
tuate la extremitatea sudica a continentului american, cari aunt
de regula considerati ca stand pe cea din urma treapta a civilizatiei.
rezultatele la care au ajuns au fost surprinzatoare. Creierii acelor
primitivi, ce se deosebesc de abia de animale, au o greutate care ii
pune alaturi de aceia ai Europenilor. In raport cu statura,
intru cat Fuegienii aunt scunzi, greutatea creierilor poate fi chiar
considerata, la ei, ca superioara aceleia ce se poate constata la
popoarele civilizate. In sfargit, Buschan, antropologul german cunos-
cut, sustine ca, dupa dimensiunile interioare ale craniilor, Germanii
trebuie sa gbh' un creier mai mare decat Negrii africani gi austra-
lieni, dar adaoga a ei sunt intrecuti, din acest punct de vedere,
de Chinezi, cari trebuie sa aiba un creier gi mai mare 31. El sub-
1) Archiv flit. Rassen und Gesellschaft-Biologie, Bd. VII, 1910, p. 564.

2) Jahresberichte Ilk Anatomie, 111/2, 1911, P. 868.
3) Menschenkunde, p. 160.
www.dacoromanica.ro
liniaza apoi mai departe, pe baza unui bogat material de observari

de felul celor citate mai sus, insuccesul tuturor incercarilor ce s'au
facut panà acum de a deosebi rasele dupa dLiensiuni1e §1 carac-
terele anatomice ale creierului I).
Sa trecem acum la cel mai aparent din caracterele distinctive
ale raselor, la pigmentatia tegumentara, care serva §i astazi de
«fundamentum divisionis pentru impartirea oamenilor in albi,
galbeni §i negri. Precum am relevat-o mai sus, «Pieile ro§ii» au in-
cetat, Inca dela Flourens §i Gobineau, de a mai alcatui o a patra
rasa. Vom lua cuno§tinca, cu aceasta ocazie, §i de motivele care au
facut pe antropologi s nege ca ar exista un pigment special la
«Indienth> americani sau cum li se mai zice cu un termen mai
nou la cAmerinzi», despre cari se pretindea la inceput c ar fi
avand pielea de coloare ro§ie..Cei mai multi antropologi considera
astazi pigmentatia tegumentara diferita a diferitelor rase ca pro-
dusa, in fond, de una §i aceea§i materie coloranta, ce se acumu-
leaza numai in cantitati diferite in regiunile sub-epidermice, dand
astfel na§tere unor nuante diferite ale pielii. Materia coloranta
unica, de care e vorba, este a§a nurnitul «pigment granulam galben-
castaniu, pe care microscopul ii descopere cu u§urinca. Deosebirea
dintre albi, galbeni §i negri sta numai in cantitatea diferita din acest
pigment comun, care se glsetite acumulaa sub epiderma lor. Dir
acest punct de vedere, albii sunt, propriu vorbind, galbeni foarte
deschi§i. Cantitatea de pigment pe care o poseda ei fiind foarte
mica, sangele care circula In vasele capilare modifica coloarea gal-
bena foarte deschisa pe care ar trebui s'o ia, prin transparenta,
epiderma lor §1 Ii da coloarea a§a numita «alba». Dovada ca e
a§a, e faptul ca la cadavrele oamenilor albi, la care sangele nu mai
circula in vasele capilare, coloarea pielii ia nuanta pe care, din
punctul de vedere al pigmentatiei naturale, ar trebui s'o aiba tot-
deauna, devine adica' galbena. In cazurile extreme, in care pig-
mentul, inliuntrul rasei albe, nu mai exista deck in cantitat,i vlis-
narente», avem n§a numitul «albinism>>. Nu numai pielea, ci §i
parul, iau in adevar coloarea alba, iar irisul ocular pare decolorat.
La rasa galbena, pigmentul granular se gase§te in cantititi mai
marl, a§a incat poate arunca pe planul al doilea influenta sangelui
din vasele capilare ce tinde, cum am vazut la albi, sa modifice
coloarea epiderrnei. Dovadil ca. e a§a, e faptrd cii nuanta tranda-
1) Ibid., p. 206.
www.dacoromanica.ro
firie ce o prezinta uneori, la oamenii albi, pielea, mai ales a obra-

zului, nu apare mai niciodata la oamenii galbeni. La rasa neagra,
cantitatea de pigment e maxima gi da epidermei lor coloarea in-
chig cunoscuta, care nu este «neagrax. in intelesul adevarat al cu-
vantului, ci numai un <cafeniu> mai mult sau mai putin intuneeat.
In sfargit, rasa «rogie» este in fond o rasa galbenk care ocupa o
pozitie intermediara intre cea astfel numit i cea neagra. Virchow,
care a examinat pe «Indienib> din America de Nord, sustine ea
pielea lor e departe de a avea coloarea rogie-ara.mie, ce i se da une-
ori, in uncle &Atli ilustrate de geografie; este, pur gi simplu, gal-
bena-murdara. Intre «Indienii>> americani i galbenii propriu zigi
din Asia ar exista astfel numai o deosebire de nuanta.
E acum intrebarea, de unde yin aceste deosebiri de pigmen-
tatie la diferitele rase? Raspunsul la aceasta intrebare ne-ar putea
permite sà ne explicam gi variatiile de coloare, nu numai inlauntrul
aceloraO rase, dar i inlauntrul aceloragi popoare, unde ele se pro-
duc de asemenea, pe o scara destul de intinsa. Observari stravechi
au aratat ca coloarea oamenilor sea intr'o legaturi vizibila cu
fiindca colorile mai inchise apareau mai totdeauna la locuitorii
din regiunile mai calde, s'a crezut ca elementul determinant al pig-
mentatiei era temperatura. Astazi oim insa ca acest element este
lumina. Dovada e faptul cà cfochigtii» de pe vapoare sau osufla-
torii» din fabricele de sticla, cari lucreaza in incaperi supra-incalzite,
dar nu prea luminoase, nu capata colori mai inchise deck mun-
citorii cu bratele, cari lucreaza in aer liber, adici in plina lumina,
degi la temperaturi mai scazute. De altfel, Indienii din America
gi Negrii africani, earl traiesc la aceleagi latitudini, adica in regiuni
deopotriva de calde, nu au pielea deopotriva de inchisa, iar Eski-
mogii, cari traiesc in regiuni foarte reci, aunt departe de a fi albi.
Rolul hotaritor Ii joaca, in ceea ce privegte pigmentatia, razele ul-
traviolete ale spectrului solar. Dovada e faptul c, supusa actiunii
acestor raze, pielea oamenilor albi poate lua foarte repede o co-
loare destul de inchisa.
Antropologii cred astazi cA pigmentul care se aduna in can-
titati mai mari sub epiderma oamenilor de coloare mai inchisa este,
in esenta, un mijloc de aparare a organismului lor in contra ac-
tiunii chimice a razelor ultraviolete1). Gratie pigmentarii lor mai
1) Cf. Ba lz, in aVerhandlungen der Berliner Gesellschaft für Anthro-

pologic, Ethnologic und Urgeschichto>, 1901, P. 204.
www.dacoromanica.ro
intense, Negrii nu mai sunt incomodali de acliunea prea vie, din

regnmile tropicale §i ecuatoriale, a laminii solare. In acela§i, limp,
pigmentatia favorizeaza transpiralia, ceea ce le pennite sa suporte
§i temperaturile, prea ridicate, din acele regiuni; pielea lor este in
permanenta umeda, iar evaporalia o racore§te necontenit. Negrii pot
astfel sa suporte, fara sa aibà nimic de suferit, intensitali de lumina
§i niveluri de temperatura, care asupra oamenilor albi au o ae-
liune, nu numai daunatoare, dar chiar §i mortala, cum se intampla
uneori, in cazurile de congestii cerebrale produse de insolatie. S'a
tras de aici concluzia c5 coloarea atat de inchisa a pielii a fest
produsa, la Negri, de necesitatea adaptarii cu condi/Me de viaca gi
a fest favorizata de selectiunea naturala. Dovada «filo-genetica» o
constituie faptul cä copiii Negri lor au la na§tere pielea mult mai
deschisä, aproape de aceea§i nuanta cu pielea Europenilor sudici,
a halienilor bunaoara sau a Greener. Numai treptat, intr'un inter-
val ce variaza dela cateva luni Ora' la trei ani, ajung, apoi, sä ia
coloarea inchisa a parintilor. Dupa principiul evolutionist cunoscut
insa, ontogeneza reproduce pe scurt fazele filogenezei; individul
tiece adica la inceput prin fazele prin care a trecut, in evolutie,
specia sa. Trebuie dar sa presupunem ca varietatea neagra a speciei
omene§ti n'a avut la origine pielea atat de inchisa cat o are astazi,
sail a avut-o chiar alba. Ca' coloarea neagra e un rezultat al
adaptarii, cu toate foloasele biologice pe care le implica tin ase-
menea fenomen, ne-o arati faptul ca, dintre populaliile africane,
cele mai putin rezistente la conditiile climaterice ale continentului
aunt cele care au colori mai pulin inchise, ca Hotentatii §i Bo§i-
manii din Sudul lui, cari sunt mai muh galbeni decat negri. Ei sunt
mult mai expu§i la insolatie §i la celelalte neajunsuri ale climei
tropicale. Spre a se apara in contra piiimejdinor la care ii expune
pigmentatia lor insuficienta, atat Hotentotii cat §i Bo§imanii obi-
cinuiesc a se unge cu grasimi amestecate cu negru de fum. i e
curios faptul cä acela§i obiceiu exista §i la populatii ce traiesc in
reginni climaterice cu totul opuse, la Samoiezi, la Eskimo§i, la
Fuegieni. Intensitatea luminii, directe sau reflectate de zapezi §i
gheturi, face necesara §i la ei o asemenea reparatie artificiala a in-
suficientei lor pigmentatii naturale, de§i coloarea lor e destul de
inchisa.
Valoarea pigmentatiei, ca fenomen de adaptare, ne-o mai
arata §i faptul cunoscut ca. Europeniti albi cari se stabilesc in Africa
se ckinnegresc» mult mai repede decat se <<albesc» Negrii africani ce
www.dacoromanica.ro
ajung sa traiasca in Europa. Explicarea acestui fapt e foarte simpli.

Coloarea descbisa a pielii le e daunatoare Europenilor ce se sta-
bilesc in Africa; schimbarea ei se arata astfel, nu numai necesara,
dar gi urgenti, pentru buna lor stare. Dimpotriva, coloarea inchisa
a Negri lor ce traiesc in Europa nu le aduce nicio vatiimare gi, ara-
tandu-se indiferenti din punctul de vedere al utilitatii organice,
nu este nici necesar, nici urgent, ca ea sa se schimbe, neaparat gi
imediat. Ea se schimba totugi, incetul cu incetul, sub actiunea fac-
torilor fizici respectivi. Negrii ce traiesc in zonele temperate capata
cu vremea o coloare mai deschisi, devenind mai mult galbui. Ex-
plicarea este ca organismul lor, in nouile conditii de viata, nu mai
are nevoie de o cantitate atat de mare de pigment sub-epidermic.
5i se gtie ca organele eau, in genere, formele biologice inutile scad
totdeauna; cele dintai se atrofiaza, cele din urmil se atenueaza; iar
daca procesul continua timp de mai multe generatii, ele pot dis-
parea cu desavargire. Un fenomen analog se poate observa in re-
giunile tropicale sau ecuatoriale. Padurile virgine din centrul Afri-
cei adapostesc, bunaoara, triburile «Pigmeilor», a caror coloare e
mai deschisa decat aceea a Negri lor propriu zigi din regiunile In-
vecinate. Explicarea trebuie cantata, pe de o parte in umbra deasa ce
donmegte in acele paduri gi care micgoreaza considerabil actiunea
luminii solare, iar pe de alta in coloarea verde a frunzigului lor care
absoarbe razele chimice ale spectrului. Exista totugi in Africa, in
apropierea ecuatorului, gi populatii (Waganda, Sandeh, etc.) a ca-
ror coloare mai putin inchisa nu se poate explica prin aceste
cauze, regiunile in care traiesc ele nefiind acoperite cu paduri. Tre-
buie s lucreze acolo alti factori ce n'au putut fi Inca descoperiti.
Stint poate aceeagi factori, Inca necunoscuti, cari gi in alte regiuni
reduc pigmentatia pana la proportii, considerate de catre unii ca
patologice gi care dal' nagtere aga numitului <Kalbinism,>. In Rusia
bunaoara, intre Niemen gi Nipru, in regiunea mlagtinilor Rokitno,
albirLismul nu mai este o exceptie, aga cum poate aparea, izolat
origiunde, ci devine regula generala, nu numai la oameni, ci i la
animale. Ba chiar i plantele par a suferi aceeagi influenta deco-
loranta a naturii. In ce rezia inel aceasta influenta, in pa-
mint, in apa, in aer, gi care anume Bunt cauzele ei, nu se
gtie Inca. Constatarea acestui fapt a facut, in orice caz, pe unii an-
tropologi, in frunte cu Poesche, s. puna originea Arienilor cu pie-
lea alba, cu Oral i ochii de colori deschise, in Sud-Vestul Rusiei.
Cauze analoage cu cele din partile impadurite ale Africei ecua-
www.dacoromanica.ro
VAIUABTLITATEA CARACTERELOR MORFOLOGICE 281
toriale ne pot explica §i coloarea mai deschisa a dndienilorx, din

regiunile corespunzatoare, ca latitudine, ale Americei. Tocmai in
acele regiuni se afla imensele paduri din jurul marelui fluviu al
Amazoanelor. Indienii ce traiesc in umbra kr au o coloare mai des-
chisa, de§i se deosebesc mai putin de restul indigenilor ame-
ricand, deck se deosibesc locuitorii padurilor din jurul fluviului
Congo de restul Negrilor africani. Este in adevar rizbitor faptul ca
Indienii din cele /lona Americi, de Nord §i de Sud, de§i raspanditi
In regiuni atat de diferite din punctul de vedere al latitudinii geo-
grafice, §i prin urmare al climei, al florei §i faunei, etc., au totu§i
o coloare mai putin diferita, daca nu chiar mai uniforma, decat Ne-
grii din Africa. Acest fapt se explica dupa unii prin intinderea mull
mai mare, spre Nord §ri spre Sud, a continentului american, decat
a celui african. Traind sub latitudini diferite §i in conditii diferite,
coloarea indigenilor a trebuit sa varieze, la inceput, mai mull. Dar
continuitatea teritoriala a celor doua Americi, permitand migra-
iile gi amestecurile triburilor indigene de colori deosebite, a dus,
in decursul unor perioade de timp pe care trebuie sa ni le inchi-
puim ca intinzandu-se foarte departe in trecut, la o relativa ate-
nuare a nuantelor extreme §i la coloritul mai mult sau mai putin
uniform de astazi. Aceasta actiune moderatoare a migratiilor §1 in-
crucirrilor a fost poate mai redusa in Africa, unde indigenii, cum
vom vedea mai departe, nu par a fi fost at'at de mobili ca cet
americani. Cu aceasta aiungem Irma la principala cauza de varia-
tie a pigrnentatiilor dobandite sub actiunea factorilor climaterici.
Aceasta cauza a fost incruci§area necontenita §i care a luat uneori
proportii marl, a diferitelor grupari de oameni de pe suprafata pa-
mantului. Asupra acestui factor de variatie §i a modului cum a
trebuit sa lucreze in tirnpurile preistorice, protoistorice i istorice,
vom arunca o privire mai cuprinzatoare in capitolul urmator. Pana
atunci ins5, trebuie sa mai examinam, in cateva cuvinte, coloarea
parului §i a ochilor, care au fost considerate de asemenea ea ale&
tuind caractere distinctive ale raselor.
Afara de coloarea pronuntat ro§ie a parului, care e rar5 §i
pare a presupune un pigment special, colorile obicinuite, dela blond
pana la castaniu §i negru, sunt variatii de nuante ale uneia §i ace-
leiai pigmentatii. Dovada e faptul ca, in marea majoritate a cazu-
rilor, coloarea parului e mai deschisa la inceputul vieii §i se inchide
apoi treptat. Chiar §i la Negrii africani, copiii nou nasenti an parul
castaniu, neted §i matasos; numai dupa catva timp, in termen media
www.dacoromanica.ro
dupa doi-trei ani, parul lor devine negru, cret gi aspru. La Euro-
peni, cei mai multi copii au la nagtere parul blond deschis; unii
pastreaza aceasti coloare §i mai tarziu, §i anume cei ce aveau la
inceput parul foarte deschis, aproape alb; la cei mai multi insa,
parul ia cu timpul colori mai inchise. Pfitzner a calculat §i pro-
eentele acestor schimbari. Dupa el, numai 250/0 din oameni pas-
treaza totdeauna coloarea parului pe care au avut-o in primii doi
ani ai vievii; 75% gi-o schimba incetul cu incetul, trecand dela
blond la castaniu sau chiar la negru. In Alsacia bunioara, unde
acest antropolog gi-a facut majoritatea observarilor, procentul co-
piilor ce se nasc cu parul negru e de 00/0 (zero la suta); Cu parul
blond se nasc 920/0 copii de sex masculin §1 820/0 de sex femenin;
din acegtia, igi pastreaza coloarea pana la maturitate 200/0 din cei
dintai §i 130/0 din cei din urma; ceilalti iau colori mai inchise.
Pada la coloarea pronuntat neagra ajung insa numai 150/0 din bar-
bell gi l20/0 din femei 1). Aceste schimbari de coloare nu se opresc
cleat de abia pela 40 de ani, a§a incat numai dela aceasta varsta
inainte pigmentalla capilara ar putea fi considerata ca un semn
distinctiv de rasa. Lenz insa crede cä schimbarile de coloare de care
e vorba atarna gi de variatii individuale ale unora din glandele
endocrine, ceea ce maregte Inca nesiguranta cu privire la valoarea
lor, ca semne de acest fel 2). C coloarea parului mai sta in lega-
tura §1 cu conditiile climaterice, ne-o area faptul ca, in regard' ge-
nerala, colorile deschise stint mai frecvente in partile reci, iar cele
inchise in partile calde ale suprafetei pamantului. Cu aceleagi con-
dilii pare a sta in legatura §i structure parului. Ranke a aratat ca
in Africa parul Europenilor incepe dupa catva timp a se increti,
ca al indigenilor. Legatura cu mediul a structurilor capilare o do-
vedesc §1 alte fape, nu antropologice, ci zoologice, care au ca atare
o valoare biologica mai accentuata. In regiunea Angorei bunaoara,
nu numai oile gi caprele, care sunt vestite prin finetea lanei lor,
ci gi eainii gi pisicile au Ord mai lung §i mai matasos ca in alte
parti, ceea ce indica, evident, un complex de cauze fizice comune,
apartinand mediului. Tocmai de aceea Ranke xiii impartagegte pa-
rerea unora dintre antropologi ca structurile oarilare ar avea de
1) Cf. Zeitschrift fiir Morphologie und Anthropologic, Bd. I, p. 343 0i

Bd. III, p. 507.
2) Fr. Lenz, Muss das Nachdunkeln der Haare als Dominanzwechsel auf-
gefasst werden? in cArchiv für Rassen und Gesellschaftsbiologie), Bd. XVI.
www.dacoromanica.ro
VARIABILITATEA CARACTERELOR MORFOLOGICE 283'
asemenea o valoare distinctiva pentru rasele omenegtil). In fruntea

celor ce dau acestor structuri o insemnatate deosebita sta antropo-
logul englez Haddon, care le pune chiar la baza unei clasificari a
raselor2). Oricum se vor rezolva aceste controverse, faptul ca nici
pigmentatiile nici structurile capilare nu atarna numai de ereditate
gi nu variaza nurnai prin incrucigeri, aga cum ,ar pretinde teoria
specificitatii raselor, ne dovedegte ca valoarea lor, din punctul de
vedere ce ne preocupa, e numai relativa.
In sfargit, ca i coloarea parului, aceea a ochilor se schimba
de asemenea cu varsta. Cei mai multi copii au la nagtere ochi de a
coloare mai deschisa decat cea pe care ajung s'o ia mai tarziu. Pe
de altà parte, i acest fapt e mai important pentru problema
noastra, coloarea ochilor nu e totdeauna ereditara. Jorgensen, in
observarile pe care le-a facut astipra a 25 de familii din insulele
Fariier, a constatat ca, din 38 de cazuri, in care ambii parinti aveau
ochii albagtri, in 14, ceea ce ne da un procent considerabil, copiii
aveau ochii &April sau negri3).
Impresia generala ce se desprinde din numeroasele fapte, pe
care le-am trecut in revista, este cä toate caracterele fizice, consi-
derate de antropologi ca deosebind diferitele rase de oameni, au o
valoare foarte relativa. Aceasta impresie ni se impune mai ales can&
consideam variatiile caracterelor de care e vorba la diferitele po-
poare europene, inlauntrul maselor adica ce le alcatuiesc pe fie-
care in parte. Caracterele distinctive ale Irasei» germane, bunaoara,
ar fi, dupa autorii pe cari i-am citat mai sus, dolichocefalia, sta-
tura inalta, pielea alba, parul blond, ochii albagtri. H. St. Cham-
berlain a dat chiar acestui complex de caractere o expresie literara,
de care s'a facut mult caz altadata. <<Ochi marl, stralucitori, de co-
loara ceruldi; par auriu; statura gigantica; proportie armonic a. a
musculaturii; craniu lunguiet, impins inainte, in afara de linia
circulara a comoditatii animalice, de un creier in vecinica pulsatie,
chinuit de nostalgie; figura inalta, formata de o viata sufleteasca
ridicata, ca sediu al manifestarilor ei» iata portretul Germanului
de <Kras5»4). Cali Germani seamana Insä cu acest portret? Nu pu-
tern reveni asupra celor ce am zis mai sus cu privire la forma capu-
1) Der Mensch, II, p. 202.

2) Les races humaines et leur repartition geographique, tr. fr., p. 8--12.
3) Cf. Zentralblatt fur Anthropologie, Bd. VII, 1903.
4) H. St. Chamberlain, Die Grundlagen des XIX-ten Jahrhunderts, 2-te
AufL, p. 496.
www.dacoromanica.ro
lui. Din acest punct de vedere, care e deosebit de important, cei

mai multi Germani nu corespund tabloului zugrAvit de Chamber-
lain. Din punctul de vedere al colorilor, a pielii, a parului,
a ochilor, iarA§i nu. Dupä marea ancheta fäcuta asupra copiilor
de §coala, la care ne-am ref erit in capitolul precedent, cei cu
pielea alba, cu partil blond, cu ochii alba§tri sunt in mhioritate;
procentul lor e numai de 31.80/o. i mai trebue sa tinem seamil
§i de faptul, pe care 1-am relevat de asemenea, c copiiii au tot-
deauna colori mai deschise decat adultii. Dupil Pfitzner, pe care
1-am citat mai sus, numai un sfert din copiii ce se nasc blonzi pas-
treaza totdeauna aceasta nuanta; trei sferturi dintein§ii iau colori
mai inchise, dela castaniu pang la negru. Nu e dar de mirare Ca
unii invatati, discutand portretul celebru al 4:rasei3 germane, a§a
cum ka zugrAvit Chamberlain, declara categoric ca cei mai multi
din Germanii de astazi nu posedi caracterele distinctive dinteinsul
sau le posedA numai in parte, aa incat ar trebui considerati
ea fiind de origine streing sau, in eel mai bun caz, ca bastarzi ie§iti
din incrucirri de rase diferite1).
Ne mai ramline acum BA cercetam, ceva mai de aproape, care
a putut sa fie originea variatiilor atAt de numeroase §i atat de
mari ale caracterelor morfologice, pe care am fost siliti sa le con-
statam. Am putea s ne punem pe terenul, strict biologic, 0 neo-
lamarckismului contimporan §i sa le consideram ca produse, pur
§i simplu, de variatiile mediilor geo-fizice respective. Pe langa di-
ficultatile insa, pe care le-am intrevazut deja mai sus, ne-am an-
gaja in acest caz prea mult in grava i complicata controversa bio-
logica a neo-lamarckismului §i neo-darwinismului, in care este evi-
dent ca nu putem intra aid. Ne vom margini dar s examinam,
ceva mai amanuntit, aspectul deja indicat al problemei ce ne pre-
ocupa, s consideram adica variatiile de care e vorba ca fiind,
poate, mai mult un efect al incruciriilor ce s'au produs, in de-
cursul timpurilor, intre diferitele categorii de oameni. Aceste in-
crucirri le vom studia in capitolul urmator.
1) Ma bunioarli Fr. Hertz, Rasse und Kultur, p. 74.
www.dacoromanica.ro
CAP. V
INCRUC4ERILE RASELOR
I. Daca ne-am margini ea consideram amestecurile etnice a§a

cum se produc sub ochii no§tri, la natiunile civilizate de astazi,
nu ne-am putea face o idee, nici macar aproximativa, de propor-
tiile pe care le-a luat acest fenomen altadata, la populatiile primi-
tive din timpurile preistorice. Din nefericire, din acele timpuri
atat de indepartate de noi, nu ne-au ramas afara de resturile
de oseminte, de unelte §i de arme, pe care le scot la ivea1 5 swa-
turile archeologilor marturii mai aminuntite §i mai precise, cum
aunt, pentru timpurile istorice, documentele scrise. Ca sa ne pu-
tern dar inchipui, ce a trebuit sa fie pe atu.nci fenomenul de care
e vorba, n'avern alt mijloc deck s aruncam o privire asupra a
ceea ce se intampla la salbaticii de astazi, din Africa, din America
§i din Australia.
Ceea ce a izbit pe mai toti etnografii cari s'au ostenit sa cer-
ceteze p3 ace§ti enigmatici reprezentanti actuali ai omenirii de alta-
data, a fost excesiva mobilitate a celor mai multi dintein§ii. Pe
cand popoarele civilizate i§i au viata legata de un anumit teritoriu,
pe care marile lor mase raman arzate in chip statornic, chiar cand
unii din cei ce le compun 11 parasesc, individual. -- triburile pri-
mitive de astrtzi aunt in necontenita mi§care, cu intreaga lor alca-
tuire. Ratzel bunaoara ne poveste§te ca unii din «Indienh se de-
plaseaz i. cu cite 1500-2000 kilometri in cativa ani, In cautarea
sbizonilor» sau boilor salbatici din America de Nord /). Tot el re-
leva faptul c triburile Bantu ale Negrilor africani s'au raspandit,
in timpul relativ scurt de &Ind se fac asuprii-le cercegri etnograf-
fice, peste 400 de latitudine, ceea ce reprezinfa mai mult de jumatat:,
11 ) Völkerkunde, I, p. 568, 593.
www.dacoromanica.ro
din intinderea totalä a continentului respectiv, dela Nord la Sud1)

Ca exemplu extrem de mobilitate ne da in sfar§it acela§i invitat
faptul ea populatiile malaieze §i polineziene s'au intins pe o su-
prafata ce depa§e§te 2100 de longitudine §i 80° de latitudine, in-
tr'un interval ce, dupa toate probabilitatile, n'a trecut de cateva
veacuri 2).
Care sunt cauzele acestei extreme mobilitati a populatiilor pri-
mitive? Potrivit cu starea lor foarte inapoiata, acele cauze trebuie
sa fie mai mult de natura biologica, privind adica satisfacerea ne-
voilor elementare ale vietii vegetative, cum aunt hrana §i repro-
ducerea. Din punctul de vedere al mijloacelor de existenta, oamenii
primitivi stint mai mult vanatori, pescari gi pastori. Numerogi aunt
§i cei ce traiesc cu radacinele, cu tuberculele, cu fructele, pe care
le produc in mod natural, fara intervenirea lor, uneie din plantele
sau unii din arborii regiunilor respective. Mai putin numerogi sunt
agricultorii, cari cultiva anume pamantul, pentru ca sà obtina anu-
mite produse ale lui. Ace§tia din urma sunt mai statornici. Cultura
pamantului presupune unele imbunatatiri prealabile, ea defrigarea
sau destelenirea, curaprea terenului defrigat sau destelenit de facia-
cini gi de pietre, drenarea, imprejmuirea, etc. Toate aceste operatii
leaga, pe cei ce s'au ostenit sa le intreprindi, de bucatile de pamant
pe care le-au realizat §1 pe care nu le parasesc decat numai cand
schimbari considerabile ale climei, ale solului, etc. Ii silesc
s'o faca. Ceilal aunt insa, mai toti, in vecinica inigcare. Un trib
salbatic, ce vaneaza catva timp intr'o anumita regiune, provoaci
destul de repede imputinarea animalelor respective, fie pentruca
nu se mai reproduc in mod suficient, fie pentruci fug, cautandu-gi
adapostul in alte parti, mai sigure pentru ele. Tribul respectiv e
astfel nevoit, dupà catva timp, sa se puna in mi§care, ca sa gii-
seasca alte regiuni, mai hogate In vfinat. Ace lagi lucru se intampla,
pentru aceleagi motive, cu pescarii. Pastorii aunt, e drept, ceva mai
legati de regiunile potrivite pentru pagunat. Dar fiindca in stepele,
in care locuiesc ei de obiceiu, iarba e rar, turmele lor, mai ales
daca se inmultesc, trebuie si-§i schimbe din cand in cand pagunile,
ceea ce deplaseaza incetul cu incetul §i triburile de acest fel.
Ratzel zice ca, in stepe, chiar gi in anotimpul cel mai favorabil ve-
getatiei, turmele trebuie sa-§i schimbe locul de pagunat din 15 in
1) Op. cit., II, p. 191, 207.

2) Ibid, I, p. 150, 162.
www.dacoromanica.ro
INCRUCISERILE RASELOR 287
15 zile, inaintind, la fiecare data, cu cite 10-15 kilometri1). Cat

lac aceste deplasAri, adaogindu-se unele altora, inteun timp mai
indelungat, se poate vedea cu ugurinci.
La aceste cauze de mobilitate se mai adaogi apoi Inca una. La
foarte multi salbatioi, reproducerea este exogami. Barbatii igi iau
adica femei din alte triburi. Acest obicei igi are poate originea in
faptul ca salbaticii traiesc in grupe putin numeroase, aga nu-
mitele clanurti, in care toti se considera ca inruditi, fie prin
singe, fie din punct de vedere religios, prin totem-ul comun.. Inter-
dictia casatoriei intre membrii fiecirei grupe s'a intins apoi dela
clan la trib. Daca explicarea acestuti fenomen e anevoioasa, consta-
tarea lui e mult mai ugoara. Dupa Westermarck, exoganvia e foarte
raspindita, la mai toate categoriile de oameni2). Chiar gi la po-
poarele civilizate din Europa exista, in unele parti, obiceiul ea ta-
ranii sa-gi ia nevestele din alte sate decit ale lor. Cind intervine
in sfirgit razboiul, exogamia poate lua proportii masive. Spaniolii,
and s'au stabilit in Anti le, au gasit pe alocurea femeile vorbind
alta limba deck barbatii; explicarea era ca unele din acele insule
fusesera eucerite mai inainte de Caraibi cari, invingind pe indi-
genii Arm*, le luasera femeile. Obiceiul acesta s'a putut constata,
ca um:tare a razboiului, mai pretutindeni. Daca la inceputurile isto-
riei Romanilor gasim faimoasa raptire a Sabinelor, mai tirziu, in
timpul luptelor cu Germanii, gasim, mai ales in provinciile nor-
dice, numeroase sclave provenind din diferitele lor triburi. Sub im-
paratul Claudiu bunioara, dupa infrfingerea Gotilor, fiecare soldat
roman a primit cite una sau doui din femeile kr. Cat despre in-
tinderea gi adancimea efectelor pe care le-au produs razboaiele,
din punctul de vedere al amestecurilor etrtice, ne pot lamuri ori-
ginea straveche gi frecventa aproape continua a acestor conflicte
violente intre diferitele grupe de oameni.
Sapaturile archeologice descopera, in adevar, mai pretutindeni,
in putinele resturi lasate de omenirea pretistorica, alaturi de unel-
tele necesare pentru conservarea vie%ii, arme ce serveau la distru-
gerea ei. Fara indoiala, acele anne erau utilizate mai intii gi mai
mult la vinatoare, pentru uciderea animalelor cu care se hraneau
cei ce le minuiau. Dar ele erau intrebuintate de sigur, destul de
adesea, gi in lupte asemenea cu razboaiele de mai tirziu. N'avem
1) Op .cit., III, p. 36.

2) Geschichte der mentichlichen Ehe, p. 310.
www.dacoromanica.ro
niciun motiv sä credem cá oamenii erau pe atunci mai buni cleat

salbaticii de astazi, cari aunt destul de rii. Ratzel citeaza un cu-
vânt caracteristic al lui Livingstone, cunoscutul explorator. Cerand
odata informalii unui indigen african ce Ii servea de calauza, asu-
pra uneii regiuni invecinate §1 a locuitorilor ei, el i-a raspuns ca
apele i campurile le cunoa§te destul de bine, pe locuitori insi mai
putin. i i-a explicat §i de ce: lucrurile nu aunt du§manoase, oamenii
lug da; lucrurile nu fac niciun räu, oameniti insa mult1). Etno-
graful german crede ea numai duritatea excesiva a luptei pentru
existenfa la aceste populatii atat de inapoiate poate explica ostili-
tatea instinctivä ti adancii cu care orice trib prive§te pe orice
strein» care pane piciorul pe teritoriul sau, vaneaza pe el, ma-
ntilla din fructele lui sau bea apa din izvoarele pe care le cu-
prinde. Iar numarul membrilor fiecarui trib fiind foarte mic, nu-
marul «streinilor» e fire§te foarte mare. De unde, o ostilitate ge-
nerala §1 permanenta, cu lupte aproape necontenite. E caracteristie
iaptul ca mai niciodata salbaticii nu umbra, in regiunile lor, fara
arme. Ratzel reproduce in cartea sa fotografia unui negustor de
pe§te din Africa centrala, care, umbland sa-§i vanza marfa, purta
cu el sulita, arcul §1 sagetile, ceea ce, dupa notiunile noastre,
ar fi trebuit sa fie cu totul de prisos. i ca sa ne arate pana undA
merge du§mania fiecarui trib fafa de celelalte, etnograful gerr-nn
citeaza un cuvant al cunoscutului explorator Cook: daca ar fi as-
cultat pe in4igeni, ar fi trebuit sa nimiceasca intreaga populatie a
regiunii, fiindca in fiecare sat i se cerea art distruga satele vecine2).
Aceste cereri naive se intemeiau pe credinIa, pe care o aveau
la inceput cei mai multi salbatici, ca exploratorii, ale caror anne
Ii impresionau atat de mult, aveau puteri nelimitate.
De altfel, tocmai din cauza deplasarilor necontenite, ale caror
cauze le-am vazut, triburile primitive trebuiau, in mod inevitabil,
sa intre in conflict unele cu altele. Nouii veniti intr'o regiune oare-
care se loveau de rezistenta celor ce o ocupau de mai nainte i cari
se arzasera vremelnic acolo fiindca gasisera ceea ce le trebuia.
Ei I§1 aparau dar cu armele ceea ce am numi astazi «drepturile ca§-
tigate»: locurile in care vanau, pkunile pe care pa§teau vitele lor
sau, cu atat mai mult, campurile pe care le cultivau. Iar luptele,
care se dedeau la inceput intre grupe foarte putin numeroase, aveau
1) Völkerkunde, I, p. 93.
2) Op. cit., I, p. 91.
www.dacoromanica.ro
ca urmare starpirea barbatilor din tnibul invins, iar femeile, care

erau crutate, erau luate ca prada, servind in buna parte la repro-
ducere.
In sfailit, schimbarile fizice care se produceau, din cand in
cand, in unele din regiunile locuite de populatiile primitive, deter-
ininau de asemenea dislocari ale kr, chiar §i ale celor ce se de-
prinsesera cu viata sedentara. Aga erau cataclismele naturale: en-
tremurele de pamant, care daramau uneori sate §1 orar intregi,
prab4rile de terenuri, care aveau aceleqi efecte, eruptiile vulca-
nice, care acopereau cu cenur sau cu lava ter[itorii ce deveneau
astfel improductive, §1 nu trebuie s uitam cä tactivitatea vul-
canica» a globului terestru, cum zic geologii, a fost mult mai mare
altadata decal e astazi. Un rol insemnat au jucat, din acest punct
de vedere, inundatiile; ele luau uneori, din cauze pe care nu le
cunomtem, proportii ce le faceau sa ramana multi vreme in amin-
tirea popoarelor. Aga a fost «potopulo de care varbea Bib lia mo-
Baia 0. a carui legenda se gasea 0. in literatura altor popoare vechi
din Sud-Vestul Asiei. 0 cauza mai generala de rnigratii au fost in fine
schimbarile climaterice mai intinse, ca cele ce s'au produs in pe-
rioada glaciara §i care au iuteresat, dupa toate probabilitätile, in-
treaga emisfera borealä. Scaderea considerabila a temperaturilor, in
partile nordice ale continentului asiatic si ale celui european, pare
a fi deslantuit marile exoduri care au constituit, dupa unii, primele
dislocari ale «bloculuti» arian primitiv. In vechia literatura religi-
oasa iraniana se Arad, destul de limpede, urmele acestei schimbari
climaterice O. ale consecintelor ea. Vorbind de aceste urme, intr'una
din lucrarile sale, 'Jacques de Morgan zice: «Avesta ne arata pe
Arieni fugind dinaintea manevrelor principiului rau, care ingheta
necontenit §1 facea cu neputinta de locuit tarile pe care Ahura-
mazda le creea pentru ei. Aceasta veche traditie este, fara teama
de grerala, o indicatie a cauzelor intregei migratii ariene»1). AIlii
credeau, cum am vazut, ca populatiile albe din centrul Askei, ca-
rora ii s'a dat acest nume atat de discutat, s'au pus poate in mi--
care sub presiunea populatiilor galbene ce inaintau, din Nord-Estul
continentului catre Sud-Vestul lui, venind din America de Nord. Ori-
ce harta a perioadei glaciare ne poate arata ca, dupa intinderea ac-
tuala a unnelor lasate de ghetari, America de Nord a avut sa su-
fere mai mult de frigul de atunci cleat Asia, care a avut sä sufere
1) Les civilisations primitives, p. 163.

19
www.dacoromanica.ro
ea inski mai mult deck Europa. S'ar putea deci, daca ipoteza de
care vorbim e adevirata, ea schimbarea generala a climei din
emisfera boreali, din perioada glaciara, s fi provocat o deplasare
generalä a populatiilor primitive, care s'au impins astfel unele pe
altele, dela Nord-Est catre Sud-Vest, din America de Nord in Asia
§i din Asia in Europa, probabil §i in Africa de Nord.
Caci in adevar, la inceput, migratiile nu ramaneau mai nici-
odata izolate. In mersul lor, populatiile ce se deplasau impingeau
inaintea lor altele, care, vazandu-se incomodate in teritoriile pe care
le ocupau, se puneau §i ele pe drum, in cautarea ahora mai sigure.
Mobilitatea trebuie s fi fost in timpurile preistorice mai mult sau
mai putin generala, cum este aproximativ astazil la Indienii ame-
ricani sau la Neg-rii africani. Aceasta mobilitate a fost poate cauza
de capetenie, pentru care salbaticii ace§tia n'au ajuns sä formeze
state. Relevand acest fapt pentru NegrIi din Africa, Ratzel ii mai
adaogrt o explicare, referindu-se la acea ostilitate, organica §i per-
manenta, de care vorbiam mai sus. Din pricina ei, chiar §i la tri
burile sedentare, razboaiele nu duc la cuceniri §i integrari de teri-
torii, ci numai la exterminarea triburilor invinse sau, in eel mai
bun caz, la exodul lor. Fire§te, obstacolele geografice au liniitat, mai
mult sail mai putin, mobilitatea populatiilor primitive, din timpu-
rile preistorice. Unele numai vremelnic; a§a au fost fluviile, lacu-
rile, lanturile de munti, peste care populatiile puse in mi§care is-
buteau s treaca in cele din unniL Altele mai statornfic; a§a an
fost marile §i oceanele, peste care multa, foarte multa vreme, tre-
cerea n'a fost posibil. Aceasta din urmil dificultate a fost poate
cauza care a facut din Europa continentul cu populatia cea mai
deasa §i mai amegecata. Na §tim, fire§te, nici macar aproxi-
mativ, in ce directii s'au facut deplasarile populatiilor primitive
din timpurile preistorice. Daca insa e adevrtrat ca America de Nord
a suferit mai mult de frig in perioada glaciara §i c populatiile ce
tr5iau pe p5manturile ei s'au indreptat in spre Asia; dac e ade
varat c populatiile asiatice s'au pus i ele in mi§care, din aceea§i
cauza, catre apus; puten, zice c aceasa orientare impingea, trep-
tat, omenirea preistorica intr'o directie ce i§i gasia punctul final In
Europa. Dincolo de acest continent se intindea ins'i Oeeanul Atlantic,
peste ce nu se mai putea trece. Oricat ar fi fost de ipotetiel In
timpurile prelistoriee, orientarea de care vorbim a devenit la incepn-
tub timpurilor istorice destul de vizibiM, iar la sfar§itul antkhitlitii a
devenit manifest5; barbarii ce nsivaleau in Europa, venind din Asia,
www.dacoromanica.ro
INCRUCISERIU RASELOR 291
se indreptau, atunci, dela rasArit catre aeus1). Aceste ultime mi.

gralii n'au mai putut impinge inainte populatiile pe care le gaseau
in drumul kr, nu numai fiiindc5 Europa era, cum s'a zis, un afund
de sac) ce nu mai ingiiduia deplasarea, ci i fiindc popoarele eu-
ropene, cu o civiizaie inaintata, deveniserA sedentare. Aceste cauze
diferite au facut ca populatiile ce au vendt, dupg vremuri, pe pi-
mantul european, pe care le atrAgea o climA mai putin excesivi §i
Lin sol mai productiv, BA se suprapunI §1 sa se amestece, mai mult
ca ori§iunde. Asupra acestui fenomen vom reveni ins5 mad departe.
II. Nu putem cerceta acum, in ce chip micile grupAri ome-
ne§ti din timpurile preistorice, care au trebuit sA fie vecindc In
inipare §i vecinic in rAzboiu unele cu altele, au ajuns ci dea nap
tere popoarelor, cu mult mai marl §i cu malt mai stabile, pe care
le gasim constituite la inceputul timpurilor istorice. E probabil ci
constituirea lor a trebuit sa fie precedati de anumite schimbiri de
obiceiuri, care au fAcut ca unele triburi, adoptfind definitiv viata
sedentarA, ci formeze nucleele in jurul carora s'au grupat apoi,
succesiv, altele, ce renuntau de asemenea, treptat, la viata rAtAci-
toare. In anumite regiuni fertile, in care cultura pAmantului era
u§oarA §i roadele lui imbehugate, triburile din prima categorie
ajungeau cu vremea la o bung stare, ce trezea poftele celor din
categoria a doua §i le facea ci deving pentru ele centre de atractie.
Cat de precari trebuie ci fi fost, in timpurile vechi, existenta
populatiilor ce ratAceau vecinic, fArA sAti lege soarta de anumite
teritorii, ne-o poate arita faptul ci, astAzi incA, unii nomazi, din
Asia eau din Africa, duc o viara neinchipuit de grea. E bungoarA
impresionant modul cum ne descrie Ratzel traiul triburilor Tibbu
din Sahara orienta15. Ele ritAcesc uneori eke 20 de zile aril si
gAseascA nimic de mancare. Mizeria cumplitA, la care le condamn1
sirAcia extrema' a mediului, le-a impus anumite reguli de raidare
§i de abtinere, pe care le unneaz5 cu sfintenie. Cand perspectivele
sunt rele, fiecare Tibbu trebuie ci suporte foamea trei zile, inainte
de a se gandi si ia ceva in guri. DacI a patra zi n'a gAsit Inca
mic, i§i scoate, dupA Richardson, sandala dela piciorul stang, pe
care o inmoaie sau o fierbe, spre a o consuma. A cincea zi, dacA
lipsa absolutli persistA, poate ulilliza §1 sandala dela piciorul drept.
Zile le urmAtoare, in sfar§it, poate recurge la un mijloc ce nu e in-
1) Asupra drumurilor pe care le-an urmat migratiile popoarelor in ging

purile istorice, a se vedea J. Brunhes et C. Vallaux, La Geographic de l'Histoire.
www.dacoromanica.ro
gaduit de regulele amintite deck numai in cazurile de neaparata

nevoie, atunci cand rezisten/a lui vitala giqt atins Ilimita. Culegand
oasele de animale ce se gasesc adesea in pustie, nenorocitul ame-
nintat s moara de inanilie le pulverizeaza, ceea ce e destul de
lesne, rascoapte cum sunt de ar§i/a soarelui african, §i, deschi-
zand yam uneia din camilele vii ale tribului, lasa sä picure asupra
prafului ob/inut pulin sange proaspat. El formeaza astfel o pasta,
din care se infruptii cu cea mai mare parcimonie, ca sh.gi intre-
Ona via/a pana cand izbute§te sa gaseasea ceva de mancare. Nu
sunt de sigur multe popoare, zice Ratzel, care 65 fi facut, in aceea§i
masura ca triburile de care e vorba, din nevoia de a suporta mai
multa vreme foamea §1 setea, o arti sau chiar o §tiin 1).
Nu e Jar de mirare cã nomazii, expu§i la atatea riscuri grave,
s'au invartit mai mult, and au avut putinla, in jurul teritoriilor
ocupate de popula/iile agricole, unde puteau gasi la nevolie, pra-
dandu-le, alimentele indispensabile. In Prefata carlii de mai multe
oH citate «Les races et l'histoire» a lui Pittard, directorul colecpiei
«L'évolution de l'humanité» din care aceasta lucrare face parte,
denri Beer, zice ea, in tot cursul istoriei vechi a popoarelor asia-
tice sau in genere a celor orientale, nomazii au trait en marge
des sedentaires 2). Ei au fost, in adevar, piraiii uscatului; prin
incursiuni indrazne/e, punand la contribulie proviziile acumulate
ale populaPor arzate in chip statornic pe anurnite teritorii, ei
au cautat vecinic sa-§i procure, pradand, mijloacele de existenca, pe
care nu le puteau gasi totdeauna altfel. E probabil insa ca, dela
o vreme, au simOt §i ei nevoia sa ajunga la o viala mai scutita de
Anne', arzandu-se printre sedentarii ce Ii atrageau prin «bog-
/file» lor. Intrusiunea lor, fire§te, nu era mai niciodata bine primita
si nu se putea realiza in mod pacinic; ea implica mai totdeaana
razbodul. Nomazii flamanzi, mai deprin§i cu manuirea armelor, de
vleme ce traiau din vanat, mai indfazneli §i mai cruzi, navaleaa
peste agricultorii pacinici, timizi §i blanzi, iii supuneau §1 traiau
apoi exploatand munca lor. Devenind totu§i sedentari, nouii veniyi
1) Völkerkunde, III. p. 42. Ultimul euvint se referii la faptul c, spre a

impiedeca setea sii ia proportii prea chinuitoare, albaticii de care e vorba, cu
toatii cildura excesivil a regiunil in care triliesc, Ii inviiluiesc cu grije gura §i
nasul in clirpe, care se umezesc putin din cauza vaporilor de WI din aerul ex-
pirat de ei; aacii ar respira liber, aerul prea uscat al pustiei, uscfmdu-le prea
mult mucoasele, le-ar miiri setea.
2) Op. cit., p. XV.
www.dacoromanica.ro
INCRUCISERIL E RASELOR 293
contribuiau §i ei la buna stare a vechei populatii, fie aparandu-i

mai bine produsele munoii, ca razboinici, fie ingrijind de deafa-
cerea kr, in conditii cat mai bune, prin intlinderea schimbului din-
cob de hotarele tarilor respective, ca negustori. Se pare, in adevar,
ca nomazii deveniti sedentari, in intelesul ca ramaneau legatii de
tarile in care se mezau, cautau totu§i o satisfactie a vechei lor ne-
voi de deplasare, in negot, care, in antichitate mai ales, nu se putea
face fara calatorii lungi §1 pline de peripeti.i.E probabil insa ca cei
mai multi dintein§ii adoptau ocupatiile agricole; viata sede.itara
§i in; sucharea cu vechea populatie peste care se mezau nu se putea
sa nu le schimbe obiceiiurile. Prosperitatea crescand astfel din nou,
dupii fiecare invaziune, provoca altele nota Bogatiile acumulate
atrageau alte grape unmade, care, pe aceleagi ci i cu aceleagi re-
zultate, se adangau masei sedentare primitive. Procesul acesta, re-
petandu-se necontenit, ducea .in cele din urma la formarea 111101*
populatifi mult mai numeroase, deck fusesera triburile primitive, gi
ocupfind in mod permanent teritorii mult mai intinse. Masele ome-
ne§ti ce luau na§tere in acest mod proveneau, evident, din aporturi
diferite, din amestecul a numeroase elemente eterogene, ce se Ago-
gau suocesiv tmele altora, in curgerea veacurilor, §i care n'aveau
poate nimic comun, din punctul de vedere al rasei. cat despre
contopirea acestor elemente, ea putea sa fie diferita in diferitele
parti ale masei comune. Nula in unele parti, mai ales child ames-
tecul era de data recenta, ea putea ea fie mai inaintata In altele.
Cu vremea Irma ea putea s duca, in majoritatea cazurilor, la dis-
pavitia unora din vechile caractere morfologice ale elementelor ete-
rogene dela ineeput, §1 la aparitia altora noua, mai mult san mai
putin diferite. Aceste caractere noua, fiind mai raspandite, ajun-
geau s arunce in umbra vechile caractere diferentiale, §i masele
etnice care luau nastere in acest mod, dobandeau infati§erli relativ
Omogene.
Aga au trebuit sa se constituie, dupa toate probabilitatile,
popoarele pe care le gasim in fiinta la inceputul timpurilor isto-
rice. Ele se aratau, pretutindeni, organizate aga, incat puteau Bala
apere cu armele teritoriLle pe care le ocupau, pe care intelegeau au
le stapaneasca totdeauna §1 pe care cautan, in acela§i timp, sa le in-
tinda prin cueeriri. Viata statelor astfel injghebate ducea, din cauza
unora din necesitatile ei, la noui amestecuri etnice. Razboaiele pe
care le purtau necontenit, fie spre a se apara, flie spre a se mari,
aveau adesea ca urmare noui deplasari de populatii. Mase omene§ti
www.dacoromanica.ro
mai mult sau mai putin considerabile erau ridicate din locmiile
in care se glseau i transportate in altele, in care cei ce puteau dis-
pune de ele credeau cä ar fi fost mai inofensive sau mai de folos.
Asia sud-vesticg, in care s'a desig§urat o bung parte a istoriei pri-
mitive a omenirii civilizate, ne oferg numeroase exemple de acest
fel. Aga a fost bungoarg transplantarea, in veacul al VIII-lea ina-
inte de Cristos, a Israditilor invingi de Asirieni in pgrtile de
Nord-Est ale imperiului; tinuturile Mr din Palestina au fost apoi
ocupate de coloni§ti trimi§i, mai ales sub Assarhaddon, din diferite
alte pgriti ale lui. Tot a§a a fost transplantarea Iudeior, invin§i
(ie Nabuchodonosor, la 586 a. Cr. Aceasta transplantare, gratie
schimbarilor istorice urmatoare, a fost numai provizorie, constituind
a§a numita «captivitate babilonianb. Provizorie insa numai in
parte. Cfind Kyros a dat voie celor ce indurau aceasta captivitate,
la 536 a. Cr., sa se intoarca in Palestina, numai vreo 40.000 din-
dupa legenda, s'au folosit de aceasta ingaduinta; ceilalti,
legati de prea multe interese, au r5mas pe loc. De altfel, istoria
primitiva a Evreilor era plina de asemenea dislocrtri de asemintii*.
La originea lor traditia punea pe Abram sau Abraham, un nume
simbolic care insemna, in prima lui forma «tatal eel mare sau cel
Ina1t, iar in a doua «tatal muIimiis. Acest stralmo§ legendar ar
fi pornit, cu vreo doua mii de ani inainte de Cristos, din ora§ul
Haran, situat in Mesopotamia, §i, dupa ce ar fi ratacit cu «semintia*
lui prin Egipt, s'ar fi mezat in Palestina. Acestor imigranti, popu-
latiile locale mai vechi le-au dat, se pare, numele de 4z1brim», care
insemna <mei de dincolox,, de dincolo de Eufrat. Intrebuintat
mai mult de streini decat de inni, acest nume s'a transformat, cu
vremea, in dentunirea, devenita generala, de cEbrei 3. sau, cu pro-
nuntarea greaca de mai tarziu, de .tEvreh 1). 0 altrt peregrinare mai
lnsemnata a celor de acest neam a fost, dupg Bib lie, aceea a se-
mintiei mi heel% Vgndut de fratii mi ca Belay, acest personaj le-
gendar a izbutit, prin calitatile lui exceptionale, sa se ridice la o
situatie insemnata, in Egipt, unde ui-a chemat apoi i rudele, atunci
1) Ei ini5i se numiau, inainte de captivitatea babilonial, mai mult cis-

ambit, iar dupil acea captivitate, mai mult dudei). Motivul acestei schimbiiri
era cal populatia cc se intorsese din exil apartinea aproape exclusiv regatului
duda), adicii acelei ptirti a vechiului regat unitar al lui Saul, David §i So-
lomon, pe care o forma in majoritate csemintia, lui Iehuda. Aceasta tintoar-
cere) fusese considerati ca un mare eveniment i jucase un rol insemnat in is-
toria timpului.
www.dacoromanica.ro
INCRUCISER1LE RASELOR 295
cand Palestina era bantuita de o foamete grea. Din oei 70 de iniji

ce ar fi raspuns, dupa traditie, acestei chemari, ar fi ie§it in limp
de cilteva veacuri un popor intreg, ce ar fi trait separat de Egip-
teni, cu legea i obiceiurile lui, Id care, de§teptand banuiala Fa-
raonilor, a inceput a fi oprimat. Din aceasta robie 1-a scapat Ins
Moise, profetul, care, dupa o ratacire indelungata In pustie, 1-a dus
in efargit in «pamantul figaduintei». Aceasfa legenda ascundea, pro-
bthil, Inca una din migratiile triburilor semitice vechi, din care
a ietit poporul evreu.
Sistemul stramutarilor de populatii 1-au practicat pe o scail
intinsa, ca mijloc de guvernamant, Chinezii. Ratzel crede c rela-
tiva unitate a tipului chinez de astazi se datore§te amestecurilor et-
nice necontenite pe care le provoca acest cistern. Etnograful german
relevil mai intai eficacitatea colonizarilor pacinice ale agriculto-
nilor chinezi, cari se strecurau pretutindeni, in tarile invecinate cu
teritoriile lor primitive, unde erau terenuri bune de cultivat, §1
duceau cu ei metodele kr superioare de cuhura, ce erau adoptate
apoi de toll, impreuna cu alte obiceiuri ale kr. Dar el insista in
deosebi asupra colonizárilor ce urmau, inevitabil, razboaielor. Cfind
Chinezii cucereau teritorii noui, arzau mai intai pe ele colonii nab
litare, menite sa le asigure posesiunea, dar care aveau In acelaji
timp obMgaii agricole. Cu vremea, aceste colonii, care se mareau
necontenit, luau un caracter agricol mai pronuntat sau chiar ex-
clusiv gi exercitau asupra populatiilor locale o influenca cu atat
mai adancil. Alteori, i cazurile de acest fel nu erau rare, se
proceda mai radical. Guvernul chinez cauta anu arareori» Sergi asi-
gure stapanirea teritoriilor cucerite printeun schimb complet de
populatii» (durch einen vollständigen Austausch der Beviilkerun-
gen); ridica, anume, o mare parte (einen grossen Theil) din lo-
cuitorii acelor teritoriii, care erau in chip firesc situate la periferia
imperiuhai, i ii transporta inlauntrul lui, In regiuni indepartate;
kcul lor, in partile respective, il luau, fireijte, in numar tot atilt
de mare, Chinezii 1).
Acelmi sistem 1-au practicat, in alte forme, Romania. Mai ales
Barbarilor ce navaleau necontenit din spre Nord §i rasArit, itt se
fixau anumite regiuni unde trebuiau sa se stabileasca, cu obligatia
sa reziste ei Inii altor navalitori eventuali. Pe aceeati cale au
mers, mai mult sari mai putin, urma§ii germani ai imparatilor ro-
1) Völkerkunde, HI, p. 607.
www.dacoromanica.ro
296 snancin NATIONAL
mani. Carol cel mare bunaoara, in luptele sale cu Saxonii, care au

fost numeroase, lua la fiecare data gate zece mii» dinteingai §i-i
arza in alte Orli ale imperiului 1). Iar in locul lor punea uneori
Slavi, ca .Abodritii bunaoara, carora le-a (limit, la Hollenstedt,
toate qinuturile saxone de dincolo de Elbao 2). De atunci dateazi,
mai ales, slavizarea unth bune Orli din Saxonia de astazi. In Italia,
regii longobarzi Albain §i Grimoald au adus triburi bulgare §i sar-
mate, pe care le-au utilizat in razboaiele kr i le-au arzat apoi in a-
numite parti ale regatului3). In mai mic, fenomenul s'a repetat pang
tfirziu, in timpurile moderne. Austro-Ungaria a practicat §i ea sistemul
colonizarilor militare. <<Granicerii», din can au ramas pink' astazi
urme la Romanii din Ardeal §i din Banat, nu erau deck asemenea
coloni§ti militari, oamena ale§i, arzati, cu anumite privilegii, la
granitele imperiului, spre a le apara. Ca o curiozitate se citeazi, in
aceea§i ordine de idei, cazul unui regiment de tatath mahomedani,
ce se angajase in 1795 in serviciul Prusiei §i caruia i s'a permis
apoi sa se arze in partile eli noua, unde fire§te oamenii, streini
ca rasa, ce-1 compuneau, s'au casatorit cu femeile localnice4). In
sfar§it, uu exemplu de amestec, pacinic dar in stil mare, de natio-
nalitati numeroase §1 foarte diferite vom vedea mai departe, and
vom examina, in alta ordine de idei, emigrarile Europenilor in
America de Nord, in cursul veacului al XIX-lea, emigrari de-
terminate mai ales de cauze economice.
Acestea fiind, in linii generale, cauzele de capetenie ale
dislocarilor §i amestecurilor necontenite ale popoarelor, sa cautam
a ne reprezenta, atat cat ne ingaduae starea actuala a cercetarilor,
(ormele pe care le-au putut lua ele in lunga, foarte lunga perioada,
ce a stat la originele intregei evolutii istorice a omenirii, adica in
timpurile preistorice. Trebuie sa facem insa, dela inceput, rezer-
vele necesare, cu priivire la insuficieinta §i incertitudinea datelor pe
care le posedam, astazi. Sapaturile archeologice n'au explorat Inca'
decat prea putin din vastele intinderi ale continentelor, ce au fost
locuite probabil dela inceput, dela aparitia omenirii ca specie zoo-
logica. Din nefericire, nu §tim Inca bine in ce moment al evolutiei
geologice a pamantului s'a produs acest eveniment biologic, ce avea
1) Dahn, Urgeschichte der germanischen und romanischen Volker, IIT.

p. 1043 §i urm.
2) Id., ibid.
3) Dahn, Op. cit., IV, p. 206, 254.
www.dacoromanica.ro
si fie capital pentru istoria planetei. Descoperirea recenta a silex-

urilor teniare dela Ipswich, din Sudul Angliei, pare ea indice a
evenimentul, de care e vorba, e mult mai vechiu decat se credea.
Dar nu e inca sigur, pada acum, ea ele erau in adevar unelte ome-
negti. Mai sigure ar fi resturile de schelete, care ne-ar permite ea
ne facem o idee, nu numai de existero, oi gi de infatigarea oame-
nilor ce au putut trai in perioadele geologice corespunzatoare. Din
nefericire, resturile omenegti fosile, cu o vechime ceva mai mare,
Bunt foarte putin numeroase. Mai mult Inca, nidi cu privire la cele
de care dispunem, nu putem avea siguranta depling c ele apartin
in adevar straturilor geologice in care s'au gasit; ramane posibil ca
ele s fi ajuns din intamplare inteinsele. In orice caz, lipsa docu-
mentelor fosile, de care vorblim, pare a fi imputabila, in buna parte,
archeologilor chiar. Malta vreme ei au urmarit, exclusiv, descoperirea
resturilor industriei omenegti.din timpurile preistorice, i, prea putin
in curent cu cercetarile antropologice, au aruncat ori au lasat ea se
distruga osemintele gasite. Pittard afirma cA archeologii au facia
ea dispara mai multe oseminte decat agentii naturali i muncitarlii
agricoli 1).
Cel mai vechiu din docunientele omenegti fosile, pe care le
posedam pana acum, pare a fi falca inferioara gasita in apropierea
satului Mauer, de langa Heidelberg. Cu ajutorul ei s'a reconstituit
cel mai vechiu tip omenesc, aga numitul «Homo HeidelbergensisN
ce pare a fi posedat caracterele unui tip in adevar intermediar intre
maimutele antropoide i oameni. Reconstituirea, intra cat s'a ficut
dupa o singuri piesa anatomica, ramane firegte discutabill. Mai si-
gura e reconstituirea descendentei probabile a acestuti tip primitiv,
pe care o repreziinta aga nurnitul «Homo Neanderthalensis». Daci
«omul din Heidelbergs>, ce pare a fi trait in Pliocen, e mai mult o
ipoteza, in schimb comul din Neanderthab>, ce pare a fi trait in
Plelistocen, este o realitate. El e reprezentat, in documentele pa-
leontologiei umane, prin schelete destul de numeroase, gasite in
diferlite parti 2). Palcontologul francez Marcel lin Boule a studiat
in deosebi un exemplar al acestei «rase» primitive, in monografia
cunoscuta «L'homme fossile de la Chapelle-aux-Saints», al:tar-IAA in

2) Lista completa, pant( in 1923, a 1ocalitati1or unde s'au gash asemenea
docurnente o dil Schwalbe, in studiul ctDie Abstammung des Menschen und die
altesten Menschenformenx, publicat in opera colectiva Anthropo1ogie>>, 1923,
p. 291.
www.dacoromanica.ro
tAnnales de Paliontologies., din 1911 0 1913. Infiti§area ei trebuie

s5 fi fost mai mult deck. brutala; Pittard crede el a foot de-a-dreptul
bestfiala. Craniul era dolichocefal §1 destul de mare, dar foarte tur-
tit, ridicandu-se foarte putin in inaltime. Fa/a, In schimb, era
enorma §i proeminenti, ie§ind mult din linia fruntii §1 formand
un fel de bot. Aceasta fatä, zice antropologul elvetian, trebuCia al
dea omului din Neanderthal aun aspect de bestialitate, de care
niciuna din rasele ce traiesc acum, nici chiar aceea a salbaticilor
australieni, nu se poate apropia)1).
Pletistocenul mediu, in care a trait rasa de care vorbim, a co-
incidat, in clasificarea curenti a archeologiei preistorice, cu epoca
paleolitica, §1 anume cu pertioada amoustierianb, numita astfel
dupi grota «du Moustier) din Dordogne, unde s'au gasit mai multe
urme ale ei. In perioadele paleolitiee urmatoare, aceasta rasa pare
a fi disparut. In cea «aurignacianb, numita astfel dupa grota
cd'Aurignac) din Haute Garonne 0 care urmeaza imediat dupa cea
precedenta, resturile ornenegti fosile prezinta alte caractere, hotarit
diferite, atat de diferite incat descendenta acestei rase noua din
cea de Neanderthal pare putin probabila, daca nu imposibilii. Ex-
plicarea acestui fapt a inceput sa devina mai ugoara atmici cand
s'a descoperit crantiul dela Piltdown, din Anglia. Dupà comuni-
carea facuta Societitii de geologie din Londra de Ch. Dawson, acest
craniu a apartinut unui exemplar uman, care a fost poate con-
timporan cu «Homo Heidelbergensisv, dar care era desigur «mai
evoluaut., intru cat prezenta caractere morfologice maa departate de
acelea ale maimutelor antropoide 0 mai apropiate de acelea ale
oamenilor de mai tarziu. In deosebi prognatismul, atat de izbitor
la cel dintaiu, era mai putin accentuat, mult mai putin, la cel din
unna. Acestui al doilea tip uman i s'a dat numele de aHomo
Dawsonih sau, mai pe scurt, de «Eoanthropusv. Din acest al doilea
tip ar fi ie§it unii eel putin clan oamenii ce predonaina in Pleisto-
cenul superior, adica in ultimele trei perioade ale Paleoliticului,
care aunt cea «aurignacianb, cea asolutreanao gti amagdalenianb.
Acei oameni prezentau insa gi ei deosebiri ce au facut pe paleon-
tologi 85-i impartä in mai multe grupe: «Cro-Magnorp>, aGrimaldiv,
(Laugeriev, «Chanceladev, cu origini probabil diferite. Klaatsch
a mai adlogat apoi tipul aHomo Aurignacensisx,, dupa scheletul ga-
sit la Combe-Capelle .
www.dacoromanica.ro
INCRUCLSERILE RASELOR 299-
Nu putem intra in discutiile, spinoase §i. incerte, cu privire la

deosebirile dintre aceste grupe §1 la originile lor, la care au luat
parte 'paleontologi §i antropologi ca Ham', Broca, de Quatrefages,
Collignon, Verneau, Herve, Luschan, Hoernes, Sergi, Brinton, Clas-
sen §i ali. Ne marginim nmnai sa subliniem faptul cà grupele de
care e vorba prezentau caractere diferite, ce pareau a implica ori
gini diferite. Adiogam de asemenea ca unele dintfinsele pareau a
fi de origine africana, ca grasas Grimaldi bunaoara, ma numita
dupa comuna italiana Grimaldi, in vecinatatea careia s'au gasit
scheletele respective. Lfinga acele schelete eau gagit statuete «stea-
topygm, care, dovedind existenta acestui caracter morfologic la fe-
meile rasei in chestie, au indicat §i originea ei africana. Steatopygia
se gäse§te in adevar, astazi, in Africa, la Hotentoyi §i la Bogimani.
Ceea ce a marit apoi vanietatea raselor ce populau continentul
nostru in timpurile preistorice, a fost aparitia, la sfargitul Palen li-
ticului, in perioada de tranziyie numitA ac Azili an » sau mesolitica,
a unor populatii brachicefale. In grota dela Ofnet in Bavaria, s'au
descoperit, in 1907-1908, o BUDA de schelete cu cranii brachicefale.
Faptul era mm §i nemteptat. Un asemenea tip morfologic, zice Pit-
tard, era pana atunci necunoscut in Europa, care nu fusese locutitg,.
in Paleolitic, decat de dolichocefali1). De unde venea aceasta rasa
noua? Paleontologii §i antropologii au presupus ca venea din Asia.
Mai intai fiindca acest continent poseda un mare bloc de populatii
brachicefale. Apoi, cu aparitia brachicefalilor in Europa s'a schim-
bat §i felul de via ta de pana atunci. Pana In Mesolitic, Europenii
primitivi fusesera, fär exceptie, vanatori §i pescari. De atunci ina-
inte incep a fi, de asem.enea, agricultori §i pastori. Mai mult incil,
cu nouile populatii brachicefale apar §1 locuintele stabile; lor li se
atribuie de archeologii preistorici urmele locuintelor lacustre, ridi-
cate pe stalpi, in mijlocul apelor putin adanci. Civilizatia Neoliti-
cului care incepe, cum zice Pittard, cu aceasta cprofunda revolutie
economico-socialib, e cu totul diferita de aceea a Paleoliticului.
Ipoteza ea ea a fost adusa de o rasa noua, de aces rasa brachicefala
ce apare in Mesolitic §i care parea a veni din spre Orient, a gash
un inceput de confirmare in cronologia comparata a timpurilor
preistorice §i protoistorice din Egipt, din Asia occidentala §i. dliv
Europa 2). Inaintea antropologului elvetian, Fr. Hertz fusese mai
1) Les races et Phistoire, p. 90.

2) Op. cit., p. 90.
www.dacoromanica.ro
,categoric. El se intemetia indeosebi pe cercetarile lui Ludwig Rein-

hardt care, in cartea sa «Der Mensch zur Eiszeit in Europa>>, sus-
line a ei tipurile de cereale §1 de animale domestice, gasite in res-
turile locuintelor lacustre, nu se puteau trage deck din speciile sl-
batice corespunzatoare din Asia 1). Hertz se mai intemeia in sfar§it pe
parerea lui Felix von Luschan, cunoscutul antropolog al Universi-
tatii din Berlin, care credea c brachicefalii mesolitici, veniti in
Europa din spre rasarit, erau o ramu.ra a Hetitilor asiatici. In
sprijinul acestei pareri, invatatul german cita asemrmarile dintre
craniile «alpinilor» europeni §i ale Armenilor de astazi. Ace§tia din
urma ar reprezenta pe vechiti Hetiti, iar cei dintai ar fi descen-
dentii probabili ai brachicefalilor mesolitici.
Unele incertitudini, ea sa nu zicem multe, raman, fire§te.
A§a bunioara, in extremul Sud-Vest al Europei, la Mugen in For-
tugalia, s'au descoperit, tot in Mesolitic, restul de brachicefali de
stip mongoldid». i Pittard se intreabi, daca exista vreo legatura
intre ace§ti brachicefali portughezi §i cei bavarezi, de cari am
1, orbit mai sus 2). Deosebirile dintre ei ar parea sa indice origini
diferite. E astfel posibil ca cei dintai sa fi venit din alte pal-0 decal
cei din urma. Totdeodata, in sapaturile dela Ofnet din Bavaria,
s'au gasit §i cranii dolichocefale diferite de cele din Paleolitic. Ele
par a fi apartinut unei alte rase, deosebite de cele ce traiau in
acea perioada preistorica, unei rase tleptoprosope» (cu fata
lunga). De unde venea acea alta rasa? Poate din spre Nord. Pittard
inclina sa creada ca dolichocefalii leptoprosopi, ale caror resturi
s'au gasit la Ofnet, constituiau avant-garda «rasei nordice», care
s'a revarsat mai tarziu in mase mai marti, in epoca fierului mai
ales, asupra Europei centrale.
Chiar §i in Mesolitic a§a dar, varietatea §i complexitatea an-
tropologica a continentului nostru erau destul de man. Aceasta va-
rietate §i aceasta complexitate au crescut insa considerabil in Neo-
litic. In aceasta perioada mai recenta a timpurilor preistorice, popu-
laiile europene, zice Pittard, devin mai abundente §i in acela§i
ttimp mai felurite. Migratiile lor sunt mai pronuntate i consecin-
tele lor de asemenea: «rasele se amesteca, se suprapun, se intre-
patrund». «Ceea ce putem retine cu certitudine, conchide antropo-
1) Fr. Hertz, Rasse und Kultur, p. 112. Cf. Ludwig Reinhardt, Der Mensch
zur Eiszeit in Europa, p. 370405.
2) Op. cit., p. 92.
www.dacoromanica.ro
INCRUCISERILE RASELOR 301:
logul elvetian, este ca inaintea perioadei protoistorice, harta antro-

pologica a Europei era deja pestrica». Aceasta dmpestritare» etnicä
avea srL creasca, apoi, foarte repede. «Momentul invaziundlor etnice
incepuse in adevar; amestecurile §i incrucierile aveau sa se ope-
reze foarte repede»1).
Iata de ce, cand ajungem la inceputul timpurilor istorice §i
urmarim aparitia primelor civilizatii, ale caror resturi scrise s'au
transmis liana la noi, nu putem §ti cu siguranta caror anume rase
se datoresc sau, mai precis, caror anume influente, ale caror carac-
tere de rash, se pot atribui particularitatile ce le dieting. Ca it
ne incredintam de aceasta dificultate, de care trebuie neaparat at
tinem seama in studiul problemei «specificului national», sa arun-
cam o scurea privire asupra originelor etnice ale popoarelor ce
au creat vechea culturä «clasich a antichitatii.
1) Op. cit., p. 102
www.dacoromanica.ro
CAP. VL
ORIGINELE ETNICE ALE VECHII CULTURI CLASICE
Istoria ne arat5 c intreaga desvoltare sufleteasc5 a popoarelor

europene, cu mai toate formele ei, s'a desfkurat sub influents in-
contestabili a vechii culturi clasice, greco-romane. E dar firesc §i
in acela§i timp necesar, din punctul de vedere al problemei ce ne
preocupg 81 ne intreb5m, care au fost originele etnice ale acestei
culturi? Ce «rase:, i-au dat na§tere §i cum se pot explica manifestli-
rile ei de capetenie prin caracterele distinctive ale acelor rase?
Terminologia cu care ne-am deprins ne impinge la r5spunsuri
sbnpliste. Cultura greaci, de vreme ce poarta acest nume, n'a putut
fi cleat un produs al str5cluintelor spirituale ale poporului grec. Cul-
tura romang, de§i s'a desvoltat sub influenta celei precedente, a
treluit s fie totu§i, de vreme ce poartii acest nume §1 a fost
efectiv un produs al str5duiutelor spirituale ale poporului roman.
Din nefericire, lucrurile nu aunt atat de simple. Cici suntem siliçi
85 ne intreham mai departe, ce erau Grecii §i Romanii? Constituiau
aceste popoare unit5ti etnice omogene sau erau amestecuri de rase
tliferite, ce n'aveau poate comun decat faptul ca. vorbiau aceea§i
limb5? i in acest caz, c5ror anume caractere de rash urmeaz5 sa
atribuim particularitatile culturilor respective? Ala pus5, chestia
devine foarte grea. Grecii erau r5spanditi, precum se §tie, pe teri-
torii numeroase §i diferit situate: in Asia Mica, pe insulele m5rii
Egee, in Grecia continental5, in Sudul peninsulei italice, in Sicilia,
in Nordul Africei. Puteau ei sä aib5, pretutindeni, aceemi compo-
zitic etnicA §i acelea§i caractere? La Romani, situatia era §i mai
complicatit Ei erau §i mai rAspanditi cleat Grecii, iar tara lor de
obfir§ie avea infati§area unui mozaic etnic. Limba, pe care o vor-
biau, purta numele intel populatiri care nu era, la inceput, nici
cea mai numeroas5, nici cea mai mita din Italia. Latinii erau lir
www.dacoromanica.ro
ORIGINELE ETNICE ALE VECIIII CULTURI CLASICE 303
cuitorii din Latium, care era la inceput o provincie neinsemnata,

atilt ea intindere, cat §i ca desvoltare. Alituri de Latini se mai gi-
siau in Italia numeroase alte populatii, mai inaintate in civilizatie,
ocupand teritorii mai intinse §i vorbind alte Lixnbi Ce rol au jucat
acele populatii in plAmadirea vechii culturi romane?
Ca sa ne putem lamuri, in toate aceste privinte, trebuie sa ve.
dem mai intai ce popoare au trait, la inceputul timpurilor istorice,
pe pamanturile pe care au ajuns apoi Grecii §i Romanii la desvol-
tarea ce le-a permis sa devina stramo§ii no§tri culturali. Ce cale sa
luam insa? Pe cea filologica? Ea ar pirea, de sigur, indicata; dar
incertitudinile ei aunt foarte mari. Un invatat francez care §i-a pro.
pus sA cerceteze, tocmai, care au fost sau ce au fost cele mai vechi
popoare din Europa, marturiset§e ca, in aceasta privinca, fiologia
nu poate servi mai la nimic. clle fapt, nu §thu, de cele mai multe
on, ce limbi vorbiau vechilé popoare europene §i, eaud unele din-
teinsele ne-au lasat cinscriptii, in lipaa unor documente bilingue,
nu le putem determina sensul; uneori nu le putem nici macar citi.
E cazul pentru limba etrusca, pentru cea veneta, pentru cea iberi
§i pentru limbile egeenel). Ca lea archeologicil e tot atfit de putin uti-
la. cArcheologia, cand monumentele epigrafice aunt rare sau obscure,
ne face sa ctmoa§tem civilizatii, nu popoare». Civilizaiile insa, cele
foarte vechi in once caz, sunt, in marea lor majoritate, canonimey.
Cand nu gAsim inscriptii pe monumentele, obiectele de arta, nnel-
tele, armele, ce le reprezinta, sau cand nu le putem descifra,
originea lor ramane indoioasa. Nu §tim caror popoare sA le atri.
buim. i tocmai acesta ce cazul pentru cele mai vechi popoare din
Europaz 2). Ca lea antropologica, In sfar§it, e nesigura §i ea. cAn-
tropologii au incercat sa determine caracterele fizice ale vechilor
popoare europene, explorand mormintele pe care le-au rasa». Dar
cmormintele stint anonime §i e riscat, in Virile in care eau succedat
numero§i ocupanti, a le atribui unui popor mai mult decat altuiaz.
De altfel, explorarile de morminte anti pot fi fAcute In numar destul
de mare ca sA dea rezultate sigure». i in sfar§it, cs'a observat cii
drept cuvant cA dimensiunile scheletului §i forma capului nu Bunt
suficiente ea Ea caracterizeze o rasa» 3).
Nu ne riman astfel decat tiaditiile §i textele istorice ale celor
vechi. Nici ele nu aunt sigure, fara indoiala. Dar legendele, intru cat
1) G. Dottin, Les anciens peuples de 1'Europe, 1916, p. 18.

2) Ibid, p. 20, 25.
3) Ibid, p. 19.
www.dacoromanica.ro
au trebuit sA aiba ca puncte de plecare fapte reale, "Ufa de care

Ina fi putut lua natrre, cuprind mai totdeauna, sub adaosele iota-
un sfimbure de adev5r. Iar istoricii cari ni le-au raportat,
k-au supus ei in§i§i, and le-au inregistrat, unei critici oarecare. Iata
de ce autorul pe care 1-am citat §1 de care voim sà ne servim, declarä
categoric, in prefata lucrárii sale, ea' nu intentioneazii cleat sà ne
expunä «ceea ce §tiau sau credeau ci §tiau cei vecbi despre po-
poarele care ii precedaser5 in Europa §i despre timpurile indepä-
tate in care se pierdeau originele raselor lor» 1). Sä vedem dar, care
erau credintele lor, in aceste privinte.
Traditia pune la originele istoriei grece§ti cAteva nume de in-
cep5tori de vremuri, cum zic poetii, de intemeietori adica de state,
de institutii, de forme cuhurale. A§a au fost Minos, Rhadamante,
Cadmos §1 Danaos. Aceste nume indica raporturi strivechi ale popu-
latnilor din Nordul Africei §i din Sud-Vestul Asiei, ale Egiptenilor
§i Fenicienilor in deosebi, cu cele din Sud-Estul Europei. Minos era
de origine fenicianä. El era, dup5 o veche genealogie greaca 2), ne-
potul lui Phenix, regele Feniciei, §1 se stabilise in Creta cu trei ge-
yeratii inaintea räzboiului troian. Rhadamante era fratele s5u. Lui
i se atribuie civilizaia pre-elenici, numita «egeeanä», ale carei cen-
tre de capetenie par a fi fost cele &Ina' orar intemeiate de el,
Knossos §i Phaistos, unde s'au gash cele mai numeroase §i mai ca-
racteristice resturi ale acesten eiviEzatiP). Cadmos era, de asemenea,
fenician, din Sidon sau din Tyr. Cfind a pir5sit coasta asiaticA pe
care se nascuse, a debarcat mai Intâi in insula Rhodos, unde a ri-
dicat irn templu lui Posseidon, §i s'a stabilit apoi la Theba in
Beolia. Cu el a patruns in Grecia alfabetul fenician. Mai inainte,
populatiile egeene se serveau de alfabete care nu notau literele, ca
eel fenician, ci silabele; aa e bunaoarà acela al inscriptiilor gasite
in insula Cipru, care n'a putut fi Inca descifrat.
In sfãrit, Danaos era de origine africana. El se näscuse la
Chemmis in Egipt, dar nu prirea s5 fi fost egiptean, de vreme ce
legenda sustinea c5 fusese alungat fiindc5 nu era de aceea§i lege cu
ceilalti locuitori. Trecfind in Grecia §i stabilindu-se in Argo2,
1) lbid, p. XIII.
2) Pe care o utilizeazii H. d'Arbois de Joubainville, Les premiers habi.
tants (t. l'Europe, I, p. 177, i pe care o reproduce G. Dottin, Les anciens pen-
pies de I'Europe, p. 92.
3) G. Dottin, Op. cit., p. 103. Cfr. R. Dussaud, Les civilisations prehelle-
niques dans le bassin de la mer Egée.
www.dacoromanica.ro
OIUGINELE ETNICE ALE VECHU CUL MU CLASICE 305
dup5 ce ridicase §i el pe drum, in insula Rhodos, un templu Athenei,

pe care il serveau fiicele lui, Danaos a intemeiat un stat, care
trebuiti art fi fost eel mai ineemnat gi mai intins de pe acele vre-
muri, iudecand dupi faptul ca numele lavaoI devenise, cum ne-o
arata poemele homerice, un nume generic pentru Greci. Toate aceste
migratii, in sfar§it, par a se fi produs in prima jumatate a celui
de-al doilea mileniu inainte de era noastra, intre 1700 §i 1500 a. Cr.
Care erau Ins. populatiile pe care ace§ti intemeetori de state
§i civilizatii le-au gasit in fiinti? Dupa traditie, Minos ar fi gash
Creta ocupata de Pelasgi. Diodor insa credea ca populatia cretana
era, pe acele vremuri stravechi, un amestec de Eteocretani autoch-
toni, de Pelasgi, de Dorieni, de Thessalieni §1 de Acheeni 1). Cadmos
venise In Grecia insatit de numerogi Fenicieni, din can o parte a
ramas pe drum, in Rhodos §1 in Thera.. Din Beotia, Fenicienii au
fost alungati de Traci §i de Pelasgi. Cadmos i-a condus atunci la
Encheleeni unde a devenit rege al Illirienilor 2). In sfar§it, cu Da-
nacs au venit in Grecia coloni§ti egipteni. Acelaqi lucru pare a se fi
intamplat §i cu Lelex, care a dat numele sin uneia din cele mai
vechi populatii preelenice, Lelegilor. Lelex era, ca §i Danaos, de
origine egipteana. Cu el, de asemenea, ar fi venit in Grecia colo-
ni§ti egiptena 8).
Dela traditie §i legenda, sa trecem la istorie. Dupg Herodot §i
Thucidide poporul eel mai r5spandit §i mai puternic din Grecia,
inainte de Helleni, au lost Pelasgii 4). Dupa ace§ti istorici §i dupl.
Strabon, geograful, Pelasgii ar fi ocupat Macedonia, Muntele Athos,
Thessalia, Epirul, Beotia, Attica, Peloponesul, care ar fi purtat
chiar numele de Pelttegia, Argos, adica aproape toata Grecia
continenta15. Dintre insule, ar fi stipfinit Lemnos, Imbros, Lesbos,
Chios, Samothrake, Scyros, Delos, care ar fi purtat ca §i Peloponesul
numele de Pelasgia, §i in sfargit Creta, de unde ar fi trimis chiar o
colonie in Sicilia. Mai departe, Pelasgii ar fi colonizat, in Asia Mica,
toate coastele ioniene. ln Italia, unii dintein§ii s'ar fi ageazt la gu-
rile fluviului Po, altii ar fi patruns printre Tyrrheni, in Toscana de
astazi. Alte colonii ale lor, venind din spre Sud, ar fi ocupat Campa-
nia, Lucania i Bruttium. Dupa Varron §i Pliniu in sfargit, ar fi
1) Dottin, Op. cit., p. 105.

2) Dupii Apollodor i Pausanias, pe can 11 citeazil Dottin, p. 95.
3) Ibid, p. 110.
4) Pasagiile respective din operele acestor istorici sunt indicate in cartea
ett.tt5 a lui Dottin, p. 117, nota 3.
20
www.dacoromanica.ro
306 SPECIFIC UL NATIONAL
existat colonia pelasgice chiar §i in Latium §1 printre Sabini 1). Limba

Pelasgilor nu era cunoscutil lui Herodot, de§i se mai vorbea Inca
pe vremea lui de unele ramrt§ite ale acestui popor strivechiu, care
mai traiau inca in Propontida §i in jurul golfului Thermaic. Isto-
ricul grec o considera ca o limba abarbara). Inscriptii gasite in in-
sula Lemnos §1 nedescifrate Inca, ar putea srt fie redactate in vechia
limba pelasgica; filologii au gasit ca ele prezinta oarecare analogii
cu resturile limbii etrusce, care de asemene-a a ramas inca pentru
ei o enigma 8). Singurul lucru asupra caruia filologii par a fi de
acord este ca limba Pelasgilor nu era indo-europeana. Cat despre
originea lor, parerile sunt foarte impart.ite i tot atat de nesigure.
Dottin citeaza pirerea lui Marsh ca Pelasgii ar fi Thraci, a ILA Ben-
loew dupa care ar fi Albanezi, a lui Kieppert dupa care ar fi Se-
numai cpentru aducere aminte>>8). Tot a§a de «fragilax, i se
pare e ipoteza, propusa de Roeth sau de A. I. Reinach, ca Pelasgii
s'ar putea identifica cu Filistervii, pe cari ii pomene§te un text
egiptean de pe vremea lui Ramses al III-lea (pe la 1200 a. Cr.),
sub numele de Pelerta sau Pulasati.
Alçi invatati crecl Ins ca pot sa fie mai afirmativi. Ma bung-
oara Kiessling, in lucrarea intitulata cDas ethnische Problem des
antiken Griechen1ands)4) ,sustine ca populatlia primitiva, atat a
Greciei continentale cat §i a insulelor grece§ti, a apartinut unei rase
ce ocupa §i Sud-Vestul Asiei, g.i care nu era nici indo-germana, nici
semita. Aceleini rase de sine statatoare ar fi apartinut §i
Raspandirea ei, nu numai pe coastele asiatice §i europene ale marii
Mediterane, ci §i pe insulele marii Egee, se datora faptului ca locul
ocupat acum de aceasta mare era altadata uscat; prabu§iri ulteri-
oare au lasat apoi la suprafata apei numai partile cele mai inalte
ale acelui uscat primitiv, formand insulele actuale. Aceasta continui-
tate teritoriala a permis rasei de care e vorba §1 care era, dupa
toate probabilitatile, de origine asiatica, &a se intimTh, spre apus
pana in Alpi. Era poate acea rasa brachicefala pe care am vazut-o
venind in Europa, din Asia, in timpul Mesoliticului. Argumentul
cel mai insemnat al lui Kiessling nu e insa antropologic, ci filologie.
o buna parte din vocabularul grecesc e compus din cuvinte de ori-
1) Cf. Donin, op. cit., p. 119.

2) Ibid., p. 122.
3) Op. cit., p. 124.
4) Publicat in Zeitschrift ffir Ethnologic, Bd. XXXVII, 1905.
www.dacoromanica.ro
ORIGINELE ETNICE ALE ITECIM CULTIJRI CLASICE 307
gine streina, ce nu se pot explica, etimologice§te, prin radacini indo-

germane. i dad' cuvintele obicinuite, desemnand lucruri ce se pot
transporta dintr'o Ora in alta, nu Bunt atat de probante, flindca
se pot imprumuta dela un popor la altul, nu e tot a§a cu numele
de locuri. Toponimia greaca insa, din perioada clasica, este, in Mina'
parte, de origine streina. Nume ca Athena, Argos, Korinth, Larissa,
Mykene, Olymp, Parnass, Tanagra, Theba, Tyrins, etc., nu se pot
explica, etimologice§te, prin radacini grece§ti. Ele trebuie s'a fi fost
date localitatilor respective de populatii anterioare Grecilor.
flindca aceste nume nu se pot explica nici prin radacini indo-ger-
mane, concluzia fireasca e ca populatiile dela care provin nu eran
de origine indo-germana.
Inaintea lui Kiessling sustinuse acela§i lucru, din punct de ve-
dere strict filologic, Kretschmer, in lucrarea Einleitung in die
Geschichte der grieehischen Sprache), aparuta in 1896. Odati en
Kiessling §i dupa el, a formulat aceea§i parere Fick in tVorgriechi-
ache Ortsnamew (1905) §i 4:Hattiden und Danubier in Griechen-
land» (1909). In sfar§it, Dussaud, in cLes civilisatlions prehelleni-
tines (1914), pare a inclina sa ereada cu acesta din urma, ea 8e
pot distinge In Grecia veche trei straturi etnice, depuse succesiv
de trei man grape de popoare ce au ocupat, unul dupa altul, teri-
toriile ed. Cel dintaiu a fost grupul asiatic sau hetit, al doilea grupul
illyro-thrac, al treilea grupul grec. Grupul asiatie sau hetiit a fost
compus la randul sau din doua categorii de populatii: intai, din
cei mai vechi locuitori cunoscuti ai Greciei continentale, Pelasgii
e Lelegii, can nu se §tie cfind §i de ce au trecut in Europa, dar
se §tie cri, sub presiunea Illyro-Thracilor cari au navalit, intr'un
tarziu, peste ei, s'au intors in parte in Asia Mica, §i al doilea din
populatiile care au ocupat de preferinci insulele, dar au atins §i
coasta orientala a Greciei, Ca Eteo-cretanii, Lycienii §i Carienii. Ar-
cheologul francez face totu§i rezerve, cu privire la aceasta ultiml
categorie de populatii, a caror origine asiatica i se pare contesta-
bila 1). Eteo-cretanii in deosebi, impreuna cu Kydonienii §i, poate,
cu a1i cativa din cei mai vechi locuitori ai Cretei, apartineau rasei
mediteraniene, pe care antropologul italian Sergi o considera ea
fiind (le origine africana. Acest antropolog insa crede ca §i Pelasgii
apartineau rasei mediteraniene, ceea ce Dussaud nu admite. In
adevar, dupa Sergi, rasa mediteraniana s'ar divide in patru ramnri
1) Les civilisations prehelléniques, p. 440.
www.dacoromanica.ro
308 SPECIFICIJL NATIONAL
de cipetenie: Thera in Spania, Ligurii in Franta gi in Italia, Pelasgii

in Grecia gi in Asia MicA, Lihienii pe coasts de Nord a Afnicei §i pe
valea Nilului 2). Punctul de vedere al antropologului italian a fost
§i este foarte discutat.
Firi a intra in aceste disculiri, ne vom mãrgini sA observam ci,
in ceea ce prive§te populatiile ce au trilit In Grecia in timpurile pre-
elenice, alti antropologi aunt mult mai rezervati. A§a bunioari, Pit-
tard, recunoscand ca ar fi de un 6nteres capitab si §tim tarei
rase apartineau admirabilii cugetatori, oratori, sculptori, architecti,
gefi militaifi i oameni politici ai Greciei anticex., se gralegte sä
adaoge ea, din nefericire, nu se poate afirma nimic sigur. 4;Nu putem
face, zice el, decat presupuneri. i Inca, de ce valoare?) Spre a-li
justifica rezerva, Pittard cerceteazi, din punct de vedere antropo-
logic, cazul Pelasgilor primitivi. S'a zis cA Pelasgii erau in majori-
tate brachicefali, pe &and Grecii adevArati erau in majoritate doli-
chocefali. Dar aceasta e o afirmare pur teoretici. N'avem destule
documente pentru o Asemenea concluzie. De altfel, ce erau Pelasgii?
Cele cateva cranii de Greci vechi, provenind mai ales din Attica,
sunt, cele mai multe, lungi; dar sunt printre ele, §i nu in mod ex-
ceptional, §i tipuri brachicefale. Mai mult Inca, seria cranianA uti-
lizati pentrn aceasti indicatie este de un interes minim; elementele
din care e compusii n'au fost clasificate din punct de vedere stra-
tigrafic. Ceea ce ar avea valoare, ar fi sa §tim, epoca to epocA,
ce infAti§eri antropologice a avut Grecia veche, 2). Aceasta "mai, n'o
putem §ti Ind; cercetArile aunt prea putin inaintate §1 documentele
cu totul neindestulitoare.
Mai trebuie in sfar§it sA aruncrtm o privire i asupra rapor-
tului numeric al Elenilor invadatori cu populatiile pe care le-au
gAsit In Grecia §1 pe coastele Asiei Mici, in punctele uncle a inflorit
cultura clasicA. Acele populatii au fost Pelasgii, in Grecia propriu
zieI, §i Carienii, in Asia MicA. Ce erau cei dintai, am vAzut deja;
rAmane sA vedem ce erau cei din urmA. Vom cerceta apoi ce erau
§1 cati erau Elenii. In Asia Mica, teritoriul pe care au in-
florit cetAtile, vestite in istoria culturii grece§ti, Milet §1 Efes, a fost
ocupat in timpurile pre-elenice de Carieni. Era o populatie atilt de
rAzboinica incat, in Grecia, cuvantul «carian», devenit comun, in-
1) Cf. Europa, l'origine dei popoli europei e laro relazioni coi popoli
d'Africa, d'Asia e d'Oceania, 1908.
www.dacoromanica.ro
ORIGINELE ETNICE ALE VECHII CULTURI CLASICE 309
semna tom de annex. sau tmercenarv, intru cat razboaiele se fa-

ceau pe atunci, in majoritatea cazurilor, cu oameni plätii. Potrivit
cu aceasta indeletnicire de predilectie a kr, Carienii ar fi inventat
pana§ul cu care hi impodobiau csci1e, desenurile eu care hi im-
podobiau seuturile, precum §i legaturile de piele ce serviau la fixa-
rea lor pe brace. Viteji §i bine inarmati, ei serviau pretutindeni ca
mercenari, la inceput mai mult in Creta i In Egipt. Lui Minos,
regele cretan, i-au procurat §i numero§i marinari. De ce rasa erau
insii, nu se §tie. Limba kr, care s'a pastrat in cateva inscriptii, n'a
putut fi clasificata pang acum. Ea cuprindea, e drept, §i cuvinte
grece§ti, dar ea era in majoritate compusa din cuvinte streine 6
avea o structura streina 1). Carienii erau, uneori, confundati sau
chiar identificati cu Lelegii. Ace§tia ocupau coasta asiatica a Medi-
teranei, la Nord de tinuturile cariene, in spre Foczea, dar se gaseau
§i In Grecia continentala, in .puncte destul de numeroase (Beotia,
Locrida, Etolia, Acarnania, Megaricla, Laconia, Messenia), pentru ca
sa justifice parerea istoricilor vechi cä ci formau, dupa Pelasgi,
populatia cea mai numeroasa din timpurile pre-elenice. Dottin reia
aceasta parere, la sfax§itul lucrarii sale. «Populatia primitivi a Gre-
ciei, zice el, nu se compunea decat din barbari. Afara de colonia
frigiana adusa de Pelops in tara numita, dupa el, Pelopones, §1 de
colonia egipteana adusa de Danaos, au fost Dniopii, Cauconii, Pe-
lasgii, Lelegii, §i alte natiuni barbare care au ocupat tara, dincolo
§i dincoace de istm. Attica a primit pe Tracii lui Eumolp, cantonal
Daulis in Focida pe tovara§ii lui Tereus Tracul, Cadmea pe Feni-
cienii lui Cadmus, Beocia propriu zisa pe Aoni, Temmici §i Hyanti.
Pelasgii §1 Lelegii par a fi fost cele mai puternice din aceste popoare
§1 a-§i fi impartit teritoriul de pe continent §i insulele ce au fost
ocupate mai tarziu de Eleni»2). Am vazut ca nu putern §ti cu si
guranca ce erau Pelasgii. Originea Lelegilor e §i mai putin cunos-
cuta, fiindca a lasat mai putine urine. Ei formau un popor molatic,
Cara o individualitate prea pronuntata, §i pe care vecinii mai ener-
gici i.i aserviau mai totdeauna. In Asia Mica jucau, ea vecini ai
Carienikr, acela§i rol pe care il jucau Botii, in Grecia continentala,
pe langa Lacedemonieni. Pausanias zicea c Lelegii au acceptat cu
u§urinta situatia de auxiliari sau chiar de sclavi ai Carienilor
1) G. Dottin, Les anciens penples de rEurope, p. 115.

2) Op. cit., p. 231.
3) Cf. Dottin, op. cit. p. 113, nota 5.
www.dacoromanica.ro
Fa ra. de aceste populatii primitive, atilt de numeroase, 8 ye-

dem ce erau Elenii, de uncle, eand §i in ce num5r au venit in Gre,
cia. Dup5 traditie, stramogul lor sau, ca sa ne servim de expresia
consacrati &and e vorba de genealogii legendare, eroul kr eponim,
era Elen ( TX)triv), fiul luii Deucalion gi al Pyrrhei, nascut dupi po-
topul dela jumitatea celui de-al doilea mileniu (1538-1520) din-
nainte de Cristos. El a avut trei fii, pe Doros, Xuthos gi Eolos.
Xuthos a avut §i el doi fii, pe Ion gi Acheos. De unde, numele tri-
burior lame» cunoscute: dorieni, eolieni, ionieni gi acheeni sau
achei. Dac5 trecem dela legendä la poezie, gsim in "Rada indicatia
ea <<Elenii>> CEXXrivEc) erau locuitorii oragului Hellas din Phtiotida,
in Tesalia1). Dup5 o aka' legends, Elen, fiul lui Deucalion. gi al
Pyrrhei ar fi purtat gi numele de Graicos, iar deseendentii lui nu-
mele de Greci (Ipaucoi ). Aristot credea ea' acest nume a precedat
pe acela de Eleni. El raporta, incidental, versiunea c teritoriul ocu-
pat la inceput de Greci era situat in jurul Dodonei, pe malurile
râului Achelous, in Epir. Araturi de locuitorii ce purtau numele de
«Selloh, se mai ggseau, in acele parti, gi «cei earora li se zicea pe
atunci Greci gi acum Elenh2).
Dupà aceste indicai Elenii pilreau a fi fost, la inceput, putin
numerogi, aga cum puteau fi locuitorii unui crag, ca cel pe care it
cita Iliada, sau ai unui tinut marginit la imprejurimile unui crag,
ca cel pe care il cita Aristot. Aceasta era gi p5rerea lui Ilerodot.
El zicea c5 poporul elen a fost slab la inceput, atunci cand s'a se-
parat de Pelasgi, dar cä s'a desvoltat apoi, mai ales cand s'a unit
cu alte popoare barbare3). In fata acestei afirm'arfi, se ridic5 doui
intrebsari diferite. Intai, dacä Elenii au fost slabi, fiindc5 erau putin
numerogi, au putut ei sil produc5, singuri, cultura ce le-a purtat
numele? Al doilea, dac5 popoarele barbare, cu care s'au unit, au
contribuit gi ele cu ceva, care a fost partea lor de contributie? La
prima intrebare, rtispunsul n'ar putea fi afirmativ dedit cu o con-
ditie: ea Elenii &à se fi gsit, fat.5 de popoarele ce ocupau, inaintea
kr, Grecia, In situatia in care se glisese Europenii de asta'zi bra de
populatille din Africa eau din Australia, s5 le fi fost adicI in-
comparabil superiori prin cultura kr. Era acesta, in adevAr, cazul?
Ca s'o putem Efirma, ar trebui el gtim de unde veneau Elenii gi
1) Cinna II, vers. 684, eitat de Dottin, p. 139, 140, note 1.

2) Meteorologica, I, 14, 22.
3) Citat de Dottin, p. 141.
www.dacoromanica.ro
ORIGINELE ETNICE ALE VECEUI cuLruiti CLASICE 311
oP fim siguri ca, in partile de unde veneau ei, exista o cultura su-
perioara aceleia ce se gasia In Gretha, in momentul invaziunii kr.
Nu cunontem insa originea geografica a acestei populatii. Dottin se
margine§te sa presupuna ea Elenii, inainte de a se stabili in Epir,
au trebuit s traiasca, vreme indelungati, mai spre Nord, in vecinä-
tatea Italiopior, fiindca altfel nu s'ar putea explica raporturile dia-
lectelor italice cu cele grece§ti 1). Giinther sustine, in lucrarea sa
recenta «Rassengeschichte des hellenischen und des römischen Vol-
kes), ca Elenii, dupa separarea kr de celelalte popoare indo-ger-
mane §i inainte de a se cobori ni Grecia, ar fi trait in partile de fa-
grit ale Ungariei de astizi2). Pe harta la care se refera insä, ei ar
fi ocupat §i partile apusene ale Romaniei actuale. Harta de care
e vorba este aceea a lui Wilke. In lucrarea sa (4Archaologie und
Indogermanenproblem>8), acest invatat a cautat ea stabileasca pa-
triile primitive (die Ursitze) ale principalelor popoare indo-ger-
mane, dupa diferentierea §i separarea kr. El crede ca. Sudul Rusieii
ar fi fost ocupat de Indo-iranieni; centrul ei de Slavi; Nord-Vestul
ei de Balti. Basarabia, Moldova, Bucovina, Ardealul §i Muntenia
pang la Olt, ar fi fost locuite de Traco-Frigieni. Mai epre apus,
in Oltenia, Banat §i partile invecinate din Ungaria §i Iugoslavia, ar
fi trait Grecii. i mai spre apus, In vecinatatea imediata a Grecilor,
s'ar fi gasit Italioçii, ocupand Sudul Austriei §i Nord-Estul Italiei
de astazi. La Nord-Vest de ei, ar fi trait Celtii, ocupand Sud-Vestul
Germaniei actuale. Centrul Germanieil-ar fi ocupat Illyrii, iar Nord-
Vestul ei Germanii.
Care era insa, din punctul de vedere al civilizatiei §i al cub
turii, starea Europei in general §i a partilor dintr'insa pe care,
dupit aceste ipoteze, le oeupau Elenii, inainte de a descinde in Gre-
cia? Scriitorii greei din perioada c1asica considerau, in general, po-
poarele «dela North> ea barbare. Aceasta credinfa generala se in-
temeia de sigur pe anumite constatari ce se ficusera i se faceau
necontenit. Oamenii ce veneau dela Nord se aratau mai inapoiati,
In toate privintele, decat Grecii; iar ei in§i§i, cand li se intampla
si faci, pe uscat, drumuri mai lungi, cu cat se ridlieau mai spre
Nord, du atilt Oscan populatii mai putin civilizate. Aceemi credinta
1) Op. cit., p. 141

2) Hans K. F. Giinther, Rassengeschichte des hellenischen und des Ili-
tuischen Volkes. 1929, p. 9.11.
3) Publicati in VerUfentlichungen des Provinzialmuseums in Halle, Bd.
1, Heft. 3.
www.dacoromanica.ro
o aveau i Romanii. Ea se concretiza in cuvintele cu care &mil),

Tacit aspectul tinuturilor dela Nord, pe care le ocupau Germanii.
Ca sg demonstreze cà triburile lor nu se amestecaserg cu alte popu-
latii, eel putin nu cu populatii ce ar fi venit din spre Sud, adia
din partea considerati ca civilizatg a lumii cunoscute pe atunci, --
istoricul roman se intreba, eine ar fi putut pgrgsi Asia, Africa sau
Italia, ca sä trgiascil in Germar$La, o targ cu pgmanturi «informe},
cu clima asprg, Cu infgthare aincultg §i tristg}? 1). Cu atilt mai mob,
in vremile mult mai vechi, pe la jumgtatea mileniului al doilea
dinainte de era noastrg, cand s'au coborit Elenii In Grecia, pgrtile
din Europa centralg din care, dupg ipotezele pe care le-am vgzut,
veneau ei, trebuiau sg fie Inca foarte inapoiate, ca sr, nu zicem
cufundate in pling barbarie.
De altfel, doug fapte, ce s'au putut stabili cu destulg sigu-
rantg, ne pot ajuta sg ne lgmurim in aceastil privintg. In Grecia
primitivä, clvilizaTia s'a ridicat dela Sud In spre Nord, iar barbarii
cari i-au pus piedici §1, nu odata, au distrus-o, se coborau dela Nord
spre Sud. S5 aruncgm o scurtg primire asupra acestor doug fapte.
Sgpgturile amrmuntite ce s'au fgcut in Creta, dela 1900 incoace, de
Evans §1, dupg el, de atfitia a1ii, au 8C08 la iveal5 resturile unei
oiviIizaii strgvechi, de o surprineatoare §i incontestabilg superiori-
tate. Am zis: ale unei civilizajii strgvechi. Inceputurile ei par a
data, in adevAr, din mileniul al VI-lea dinainte de era noastrg, iar
apogeul ei cade in mileniul al 11-lea2), atunci and Elenii pgrg-
seau tocmai tinuturile barbare din Europa centralg sau din Nordul
peninsulei balcanlice. Acestei civilizatii primitive, Evans i-a dat,
dupg eroul legendar Minos din Creta, numele de civilizatia mino-
iang. Nu putem intra mici in am5nunte asupr5-i; ne mgrginim nutnai
sg subliniem faptul cg ea s'a intins in spre Nord §i a dat na§tere,
in Grecia continentalg, civiizaiej miceniene. Urmgrind influentele
multiple ale civilizatiei mino-iene, ale cgrei raze porneau din Creta,
§i anume, din cele doug man l. centre ale insulei, Knossos §i Phaistos,
istoricul francez Glotz zice cg aceste influente s'au indreptat «mai
ales} in spre Nord, exeroitandu-se asupra pgrtilor din Grecia con-
tinentalg in care trgia, in prima jumgtate a mileniului al II-lea
dinainte de era noastrg, una din populatille elenice, cea mai ve-
che poate din cele ce se coboriserg spre Sud, cea pe care o for-

2) Gustave Glotz, La civilisation égeenne, 1923, p. 17.
www.dacoromanica.ro
mau Acheenii. Ei ocupau Argolida. (Deodati, zice Glotz, catre ear-

§itul veacului al XVII-lea inainte de Cristos, Argolida incearca o
transfoimare generala. Oamenii Inva s cultive visa de vie §i mas-
linul. Totul se cretizekazi. Femeile se imbraca dupa moda dela
Knossos. In sanctuare de tip cretan se instaleaza zeisa cretana (Dic-
tynna), cu animalele, atributele, obiectele rituale care ii stint (a-
miliare; toate ceremoniile, toate jocurile celebrate in onoarea ei pe
insula, o insosesc pe continent. Locuinsele princiare se impodobesc
cu fresce, se umplu cu vase presioase i cu bijuterii, in care nu se
mai tradeaza inexperiensa Helladei. Este oare efectul unei invazii
armate, unei imigrasii In masä? Nu. Fondul populasiei nu s'a
schimbat. Acheenii continua Bali manifesteze originea septentrio-
mart prin barba pe care o poarta, prin costurnul cu pantaloni §i
cu maneci la haina, prin locuinsa cu megaron izolat §1 cu vatra
(iat. efii lor, oricat se aratau de poftitori de noutali §1 de lux,
pastrau totu§i moravuri grosolane... Brusca metamorfoza a Argo-
lidei pare deci rezultatul unei colonizari sporadice i pacifice. In
ahe parsi, pe uncle din. coastele Mani Egee sau In Virile indepir-
tate dela rasarit gi dela apus, Cretanii se agezasera ca stapanii sau
impusesera suzeranitatea lor; in Argolida ei se marginira, fara in-
doiala, sa faca pe indigeni a accepte binefacerile unei civilizaçii
superioare»1).
Mycene devenind central acestei extensiuni continentale a ci-
vilizaiiiei cretane sau mino-iene, care s'a infiripat intre 1600 §i 1400
inainte de Cristos, ea a primit in chip firesc numele de civilizasie
miceniana. In cele douà veacuri, in care s'a constituit, ea s'a ras-
pandit in mai toata Grecia continentala, unnand mai ales calea
in spre Nord, pana la Thessalia gi pastrand pretutindeni caracterele
ei meridionale. Populasiile care au primit-o in acele parli erau tot
elenice; erau mai ales Eolienii cari se coborisera, dupa Acheeni, in
bande razlese, din Balcani §1, amestecandu-se in &timid lor cu uric-
mente diverse», se agezasera in Thessalia gi in Beosia2). Apogeul
civiizaiei miceniene cade in cele doua veacuri ce au urmat dupi
constituirea ei, adica intre 1400 gi 1200 inainte de era noastra. In
aceastä perioada, ea s'a intins §i mai mult; la Nord, pana in Mace-
donia care «scapa de barbaria septentrionala»8) ; la risarit, in in-
1) G. Glotz, La civilisation égéenne, p. 55.

2) Clot; op. cit., p. 59.
3) Id., ibid., p. 64.
www.dacoromanica.ro
culele Maria Egee §i pe coasta Asiei Mid; la apus, in Sudul Italiei,

in Sicilia, in Sardinia, pãnà in Iberia. La Sud, in sfar§it, cucerirea
Cretei de cátre Acheeni, n'a mai insemnat o extensiune a civilizatiei
miceniene, ul o distrugere a celei mino-iene. Oamenii dela Nord
aduceau cu ei instincte barbare. Splendidele palate dela Knossos
furi arse §i diramate; templele, monumentele, operele de arta', de
care era plini insula, furl nimicite. «Catastrofa, zice Glotz, fu ge-
neralay. Dupil navglirea Acheenilor dii toata Greta eivilizatia da
inapoi). <<Dupg 1400, nu se mai grtse§te nici urmA de pictura mu-
rail. Argila inlocuie§te piatra §i metalul in fabricarea ustensilelor.
Idolii sunt de o rusticitate lamentabilà sau de o grosonnie respin-
grttoare. In pictura vaselor, gustul se mentine cfitva timp Inca', du-
rata unei generatii, dupä care desenul naturalist se clegradeaza in
linii schematice,1).
Iar rezultatul a fost cä, dupa disparitia civiizaiei mino-iene,
care Ii formase punctul de plecare §i continua a-i servi de inspi-
ratoare, civilizatia miceniani ea inski a decäzut. aLipsiti de mae§trii
lor, elevii nu mai aunt cleat buni meseria§ii, Carora le urmeazil
in curind meseria§i medioerb. Cci enimic nu poate inlocui lipsa
de cinspiratie*. «Acheenii cretizati nu sunt, nici inteun caz, Cretani.
Dela o civiIizaie la alta, curba nu prezintA nicio solutie de cond.
nnitate, dar se cobaari)2). Insagi intinderea pe care o luase a fost
pentru civilizaa miceniang o cauza de decadentà. Industria nu mai
urmarea decfit productiunea mare, in masä. «Pe masura ce corner-
ul maritim Ii deschide noui debururi, ea luereazI mai malt pen-
tra export §i se pune la nivelul popoarelor mai inapoiate. Arta se
vulgarizeaza §i degenereaza% Semn caracteristic al decadentei inte-
lectuale, scrisul devine rar §1, afarl de Creta, nu e nevoie nicEeri
de tallitez2). In sfir§it, ceea ce a pus capilt civilizatiei miceniene,
a fost nrivairea Dorie6ilor. Intemeiand pretutindeni colonii, cum
am vazut mai sus, Acheenia din Grecia continentali se imputinaserg
poate, relativ, pe acele vremuri mai ales cand masele populare nu
erau prea compacte. In mice caz, atentia kr se impea§tia in prea
multe directii i urmarea objective prea indeprtrtate, care ii im-
piedecau si vadil ceea ce se petrecea in apropierea §i, mai ales, in
ipatele bor. Bande noi de oameni, asemenea ca ei §i vorbind n
1) Op. cit., p. 61, 63.

2) Glotz, op. cit., p. 66.
3) Id., ibid., p. 66.
www.dacoromanica.ro
flinbä apropiata de a kr, dar mult mai inapoiati gi, mai ales, mult
mai salbatici, se coborau din Nordul barbar. Erau Dorienii. Dupa
o perioada de infiltralie, ce nu se poate delimita destul de bine, a
nrmat, citre 1200 inainte de era noastra, invazia in masa. Patrun-
zand pretutindeni, cu o violenta careia vechile populatii nu-i puteau
rezista, nonii veniti au strabatut mai toata Grecia continentala,
arzandu-se la apus in Epir, in Etolia, in Acarnania §i in Elida,
iar la rasarit si la Sud in Focida, Corintia, Argolida, Laconia §i
Mesenia. Acheenii s'au retras, cati au putut, in par-tile muntoase
ale Arcadiei; altii au emigrat; restul s'a supus. Dupa continent, a
venit randul insulelor. Me los, Thera, Greta, Karpathos, Cos, Rhodos, .
au fost silite sa primeasc i ele valul napaditor. Cat despre carac-
terul rcestei invazii, istoricul francez al civilizatiei egeene il fixeaza.
in trasuri impresionante. cSalbAticia acestei iruptiuni a pus pe fugg,
in toate direcliile, popoarele inspaimantate. A fost o invalmaseala
nebuna. Invin§ii Ii cautau, cu orice pret, patrii noui §i. deveneau,
la randul lor, teribili. Sguduirea a fog generals. Insulele nu mai
aveau dihnä, zicea un document al lui Ramses al HI-lea; nici con-
tinentele. Multi Acheeni §i-au cautat refugiul la fratii lor din Attica.
Un puternic curent de emigratie s'a indreptat catre Asia Mica, a
carei eivilizatie a transformat-o. Ionia a primit Acheeni de toate
provenientele. Delos a devenit centrul religicis al acestei Ilona tari
acheene, ee se forma pe un fond attico-ionian. In acelasi timp,
Mu§kii, unii din Frigieni, s'au aruncat asupra Hetitilor, cucerin-
du-le capitala Pteria si punand capat unei puteri ce contrabalansase
pe accea a Faraonilor §i tinuse in frau pe aceea a Assirienilor. 0 di-
nastie de Heraclizi s'a facut stapana pe Lydia. 5i iata Ca o masa
de Egeeni, compusa din Pelesati sau Kheretim (Cretani) §i din
Zakkara (Teucri sau oameni din Zacro, in Creta) ajunge pang la
frontierele Egiptului. Venisera pe mare si pe uscat, cu femeile §i
copiii inghesuiti in carute cu boi. Nicio populatie nu le putuse
rezista. Ramses al IH-lea izbuti si.i opreasca la Magadil, dar nu
putu sa-i impiedice de a se stabili in tam care primi dela Pelesati
numele de Palestina (1193))1).
Consecintele acestei asguduiri generale) au fost, cum era fi--
resc, intinse si adanci. aCeea ce s'a intamplat cu lumea mieeniana
dupa invazia din 1200 nu se poate compara en ceea ce s'a intamplat
In Creta, dousa eute de ani mai nainte. Acheenii, deprin§i en civi-
1) Glotz, La civilisation égeenne, p. 68.
www.dacoromanica.ro
lizatia cretana, la pastraserit mogtenirea, lasand-o s decadi. Dorienii,

iefind brusc din Albania barbara, distrusera tot ce mai rimasese
dintr'insa. Trecerea lor dela Corinth la Sparta a fost insemnata cu
un gir de ruine. In Creta, porturile au fost parasite pentru Inlçimile
din interior. Resturile jalnice ale vechiului Knossos au fost incen-
ciliate. De asta data totul se stall* pentru oragul care fusese alta data
stapanul Mediteranei... Toata aceasta pustiire nu este efectul unei
framantari locale gi momentane, ci simbolul unui cataclism uni-
versal gi definitiv. Frumoasa civilizatie a bronzului sueomba and
apare fierul. Supunerea Cretei de citre Acheenri era cucerirea Gre-
ciei de catre Roma, capta ferum victorem cepit; sosirea Dorienilor
este invaziunea barbarilor, este Evul Mediu, agteptand Renar
terea» 1).
Aceasta Renagtere insä, cand s'a produs, cateva veacuri mai
tarziu, cu Ionieniri, gi-a luat Ca punct de plecare vechia civilizaie
cretana i s'a intemeiat, cu toata increderea, pe ea. Cum zice un
archeolog francez, intr'o lucrare recenta: <<Minunata civilizatie mino-
iana, pe care sapaturile din Creta au scos-o la lumina de vreo 20
de ani incoace, n'a fost numai un splendid meteor, din acelea ce
dispar fara 85 lase urme; ea a fost cea care a adus scanteia sfanta pe
vatra elenica. Cu toate vicisituilinile prin care a trecut, Grecia a
primit mogtenirea ei; cu cat gtiinta progreseaza maii mult, cu atat
intelege mai bine ca Grecia ioniana a fost, fata de civilizatia mino-
iana, ceea ce a fost Renagterea italiana, fala tle civilizatia greco-ro-
mana» 2).
Aceste indicaii ne arata ea, in starea actuala a cercetarilor
istorice gi archeologice, trebuie s punem la originea culturii cla-
Bice greco-romane stravechia oiviizaie cretana. Care era insa obar-
gia etnica a acestei civilizatii, nu numai minunate», cum zicea Rei-
nach, prin nivelul la care se ridicase, dar care avea ea joace in evo-
lutia ulterioara a omenirii un rol atat de insemnat? Rene Dussaud,
archeologul francez caruia Ii datorim opera citata aes civilisa-
tions prehelleniques», sustine ca, in epoca neolitica, Creta a fost lo-
cuita de o populatie de origine africana, caracterizata prin «steato-
pygia» femenina, care distinge i astazi pe Hotentoti i Bogimani.
Civilizatia insulei a inceput insa in epoca neolitica; primele ei ma-
nifestäri se ageaza, in ordinea cronologica, intre anii 6000 i 3000
1) Id., ibid., p. 69.

2) Ad. Reinach, Hellenisation du monde antique, p. 5.
www.dacoromanica.ro
ORIGINELE ETNICE ALE VECE111 CULTURI CLASICE 317
inainte de era noastri. In orice caz, civilizatia pe care Evans a

niimit-o mino-iani, a inceput la sfirgitul timpurilor neolitice, in
aga zisul achalcoliticv. Archeologul englez a impinit durata civili-
zatiei mino-iene in trei perioade: veche, medie gi recenta, fiecare
cu cite trei subdiviziuni: I, II, III. Din aceste 9 subdiviziuni, pri-
mele doui cad in t chalcolitic*; cronologic, subdiviziunea I, se in-
tinde intre anii 3000 §i 2800, subdiviunea II intre 2800 gi 2400
inainte de Cristos. Celelalte subdiviziuni, in numfir de 7, cad toate
in epoca bronzului, intinzindu-se dela 2400 pini la 1200 a. Cr.
Ultimele trei subdiziviuni, cuprinse intre anii 1580 gi 1200, coincid
cu civilizalia miceniani.
La originea civilizatiei cretane trebuie sil punem dar o popu.-
latie africani, care a ocupat insula in epoca neolitici I). Epoca bron-
zului insi ctne pune in prezenta rasei zise mediteraniene; steato-
pygia disparev2). Aceeagi este gi pirerea lui Glotz, care se interne-
iazi pe cercetirile antropologului italian Sergi. Ca gi el, istoricul
francez admite existenta unei rase mediteraniene .tcu capul lung,
cu figura ovalii, cu talia scurti, cu pielea bruni, cu pirul negru
ondulam 3). Acestei rase ii apartineau Egiptenin gi Libienii din
Africa, Iberii gi Ligurii din Europa. De unde veneau reprezentantii
acestei rase in Creta? Nu gtim. Poate din Africa, poate din Europa;
mai putin probabil din Asia, care era ocupati, pe vremile la care
ne referim, de populatii pronuntat brachicefale. Aceste populatii
pireau a-gi fi trimis totugi, §i ele, reprezentantii in Greta, uncle se
giseau, alituri de dolichocefalii cmediteranieniv, gi braehicefali ce
veneau poate din Asia. Raporturile lor numerice, aga cum ni le arati
arhivele antropologice ale insulei, aunt interesante prin paralelis-
mul dintre variatiile lor gi evolutia civilizatiei mino-iene. In peri-
oada <<vechev a acestei civilizatii, gi anume in toate cele trei subdi-
viziuni ale ei, dolichocefalii formeazi 55% din populatia cretani,
iar brachicefalii 10%; intre ei, mesocefalii reprezinti 35%. In pe-
rioada tmedieN dolichocefalii ajung la procentul impunitor de
66,6%, pe cind brachicefalii scad la 7,7%, iar mesocefalii la 25,6%.
In sfirgit, in perioada (recenti), gi anume in ultima ei subdivi-
ziune, dolichocefalii scad la 12,5%, brachicefalii ajung la 37,5%, iar
mesocefalii la 50%. Din aceste variatii procentuale Glotz trage con-
1) Missend, Les civilisations préhelleniques, p. 456.

2. Id. ibid.
3) Glotz, Op. cit., p. 72.
www.dacoromanica.ro
:3 1 8 SPECIFICUL NATIONAL
,cluzide urmatoare. La inceput 1), majortitatea populatiei cretane a

fost dolichocefala §i a apartinut rasei mediteraniene; exista Ineti i o
minoritate brachicefalä, de origine poate asiatica; amestecul acestor
doua categorii antropologice diferite a dat un numar considerabil
de mesocefali. In cursul veacurilor urmatoare, paralel cu desvol-
tarea civiizajiei mino-iene, numarul dolichocefalilor a crescut, iar al
brachicefalilor a scazut; era poate influenta mediului care modifica
tipul populatiilor imigrate; sau era, mai probabil, puterea crescandi
a rasei dominante care asimila progresiv pe descendentii veneticilor
de altadata. La sfar§itul civiJizajei mino-iene, numarul dolichocef a-
lilor a scazut bruse §i in proportii uimitoare; brachicefalii §i me-
socefalii au crescut, tot atfit de repede §i in proportii tot atat de
impresionante. O asemenea schimbare n'a putut avea dead o cauza:
o invazie de razboinici cu capul rotund. Ea indica sosirea Elenilor.
Cei mai multi din vechii locuitori au fost masacrati ori au fugit,
barbatii mai ales. Ferneile care au ramas au fost impartite intre
invingatori §i au format punctul de plecare al incnici§erilorv. In
sprijinul acestei din urma concluzii, Glotz mai aduce consideratii
trase din aspectul antropologic al lomitorilor de astazi ai insulei.
(Aceasta din urma concluzie, oricat ar fi de conforma cu datele
craniometriei §i cu istoria, se intemeiaza din nefericire pe un nu-
inr prea mic de masuratori. Dar observarile facute asupra Creta-
nilor de astazi ne dau o confirmare dzbitoare a celor ce s'au facut
asupra craniilor de acurn trei mii de ani. Muhe dominatii au trecut
asupra insulei; dar nici Bizantina, nici Sarasinii, nici Venetienii
n'au putut, cu cateva garnizoane, sa modifice tipul cretan; iar in-
fluenta Turcilor e de abia simtita. Fondul rasei a ramas atm cum
1-au facut, dupa Acheeni, Dorienii. Mesocefalii aunt in majoritate.
Dolichocefalia Mino-ienilor se pastreaza la extremitatea occulentali
a insulei i pe unele Inalimi izolate. Districtul cel mai impenetrabil
insa, vixuina Sfakiotilor, este partea care cuprinde cel mai mare nu-
m'Er de brachicefali, cea care a conservat mai bine limba §i spiritul
belicos al Dorienilor) 2).
Rezultatele la care duc aceste constatiri rastoarnii unele din
ideile noastre de pana acum. Civilizalia aegeean, denuinire ge-
nerala sub care se cuprind civilizaia cretanti §1 cea miceniana,
de§i a format punetul de plecare §i teanelia culturii choice, n's fost
1) La ineeptatul civilizatiei minoiene proprin ziae.

2) Glotz, Op. cit., p. 73.
www.dacoromanica.ro
un produs al araseii elenice, cum s'a crezut atata limp. Incepu-

turile ei se datoresc unei «rase/0 africane, inrudite poate cu Hoten.
toli §i cu Bo§imanii prin caracterul fizic al steatopygiei femenine,
dar ale carei calitati ne aunt, in tot restul lor, necunoscute. Iar
desvoltarea §i inflorirea ei, inaltarea ei pana la un nivel ce, in
unele priyinle cel putin, n'a mai fost atins in evolutia ulterioara
a civilizatiei grece§ti propriu zise 1), se datoresc 4(raseix) mediteranie-
ne, de origine africana poate, §1 ea,daca antropologul italian Sergi
are dreptate, nu, in oHce caz, de origine nord-europeana, a§a cum
se crede ca au fost Elenii. Cat despre ace§tia din urma, ei nu par a fi
avnt, ca principal caracter distinctly, dolichacefalia. Invaziunii lor
in Creta Ii corespunde, cum am vazut, o cre§tere brusca §i impre-
sionanta ca procent a brachicefaliei. Daci arhivele antropologice ale
insulei nu ne in§eala, Acheenii §i Dorienii ce s'au a§ezat pe paman-
tul ei, la sfar§itul celui de-at doilea mileniu dinainte de era noastra,
au trebuit sa fie brachicefali 2).
1) Vorbind de autorii civiizatiei mino-iene, Rene Dussaud, arheologul

francez care a studiat-o in deosebi in opera sa <<Les civilisations prehelleniques>,
Klee: tAlituri de produsele artei lor, de desvoltarea scrisului lor, de abilitatea
km de a ridica locuinte luxoase, de manifestArile energiei kr fizice, du regulele
vietii kr religioase, trebuie sA admirém mai ales ingeniozitatea i inteligenta
pe care le-au desfisurat vechii Cretani, de indatfi ce au ajuns in posesiunea
metalului. Prin rezultatele dobfindite, prin progresele pe care le-au realizat In
technicele imprumutate, prin simtul lor artistic foarte fin, ei meria sit II se
rezerve, cu Eduard Meyer (in Geschichte des Altertums, I, § 522) un loc in-
dependent alituri de vechile popoare civilizate din Egipt si din Mesopotamia.
Aceste trei grupe au contribuit sl intemeieze civilizalia modernA, dar din arta
egeeanit e de ajuns sit citim arhitectura Grecia clasicii, i prin urmare
noi insine, am imprumutat mai mult dealt din toate. i totusi, artistii greci,
dobfindind mai multi gain/A, n'aveau si mai regiseascé nici prospetimea, nici
libertatea de imaginatie dela inceput. Nu este nicio exagerare, a zis un profund
cunoseitor al antichitatii (Edm. Pottier, in Catalogue des vases antiques du
Louvre, I, p. 195), si recunoastem In decorul industrial mino-ian o origina-
litate i o poezie pe care trebue sA regretAm de a le vedea dispArAnd pentru
totdeauna cu Grecia micenianto. Rene Dussaud, Les civilisations préhelleniques,
p. 457. Pared analoage, cu privire la importanta civilizatiei de care e vorba,
formuleazil i Hoernes, cunoscutul istoric german al culturilor primitive. ttCul-
tura cretano-miceniani, zice el, este fenomenul cel mai insemnat si mai plin
de consecinte al viratei de bronz de pe intreg pAmintul. Influentele ei in timp
si spatiu n'au fost incA misuratea. El indici asemenea influente, nu Uumai in
Europa, ci i in Asia, si anume in Armenia, in Persia si in China. Pentru en-
vintele citate, cf. Die Kultur der Urzeit, II, p. 46-73.
2) Antropologul englez Haddon a intrevAzut aceasti posibilitate. Vorbind
de Acheenii si de Dorienii ce s'au coborit in Grecia venind din spre Nord, west
www.dacoromanica.ro
Si cite alte nedumeriri nu ne provoaci rezultatele de care vor-

Mm! Rasei mediteraniene ii mai apartineau, dupi Sergi, Iberii §i
Ligurin in Europa, Libienii §i Egiptenii in Africa. Caracterele an-
tropologice ale acestei rase fiind pretutindeni aceleagi, qcapul
lung, figura ovali, talia scurti, pielea bruni, pärul negru ondu-
late, - de ce diferitele ei ramuri n'au produs o civiizaie unitari?
Iberii, Ligurii, Libienii n'au lisat urme care si se poati compara
cu cele gisite in Creta; Egipteniii au liisat urme diferite. De unde
vin aceste deosebiri? Au fost ele determinate de variatii ale rasei,
de influente ale mediului? i, in ambele cazuri, care anume? 1).
Iatä o 811Ma de intrebiri, la care nu putem rispunde astizi, in eta-
rea actuali a cercetinilor. Vor fi poate in mis' uri si rispundi ur-
maga no§tri. Nona', in orice caz, ni se impune mai multi prudentl
In studiul problemei §i mai multi rezervi in formularea solutiilor
ei, decal arat diferiil reprezentanti ai (rasismuluiY0 contimporan.
II. A doua formi a culturii clasice, cea sub care s'a ris-
pandit mai mult in Europa, a fost cea latini. Ea a dominat, pre-
cum se gtie, intreg Evul Mediu §i, In bunli parte, vi Rena§terea, din
care a ievit cultura moderni. Ce influente etnice au stat la origi-
nea ei? Cirei anume rase am putea-o atribui?
Cultura latini a kat na§tere §1 s'a desvoltat in Italia, incepind
din veacul al VIII-lea inainte de Cristos. Ea §i-a atins apogeul dare
sfir§itul erei vechi §i inceputul celei noui. Care era aspectul etno-
grafic al Italiei la inceputul perioadei istorice de care e vorba, §i
ee modificiri a suferit acel aspect in cursul ei ulterior?
invitat zice: (Acheenii erau blonzi in comparafie cu meridionalii; ei apartineau

in majoritate rani proto-nordice sau a etepelor, dar suferiseri de sigur in-
fluenta sfingelui eurasiatic si a civilizatiei alpine. La sfiirsitul veacului al X1I-lea
fi in tot veacul al XIlea inainte de Cristo% mai multe triburi grosolane gi
probabil brachicefale, poate sub conducerea unor sefi nordici, au sosit In.
Sud, venind din Nord si Nord_Vest; ciitre 1050 aceste populatii distruseril civi-
lizatia acheeanii... La Sparta, Corint si Argos li s'a dat mai arziu numelc de
triburi doriene. Sfakiolii din Greta j Tsakorienii din Laconia aunt descendentii
lor,. Haddon, Les races humaines, p. 120.
1) Aceleagi intrebilri si le pune Pittard, cu privire la civilizatia clasici
propriu zisii: (Cum s interpret5m un caz unic in istoria lumii: ceea ce s'a
petrecut in Attica, intre 500 si 300 a. Cr., atunci cind a rasiirit, inteun in_
terval de timp relativ scurt, o up de mimmatii eflorescentil de oarneni ilustri?
Concentrarea celor mai bune rase s'a zis. Dar ce rase? Influente ale mediului?
Dar ce influente?x, Pittard, Les races et l'histoire, p. 582.
www.dacoromanica.ro
Istoricii anichitii sustineau ea In timpurile cele mai vechi)

Nordul Italiei era ocupat de Liguri. Grecii le ziceau Auiuc, dar ei
in§i§i se numeau, in limba proprie, Ambroni ("Auppwwg). Teritoriul
pe care trAiau ei era, mai ales, cel ce se intindea In jurul punctului
uncle se aflA acum marele port Genova, era adica provineia t:e a
piistrat pima astazi numele de Liguria. Dar stApanirea bar depApa
malt acest tinut, mai ales in spre apus. Manilla a fost interneiatI
in anul 600 a. Cr. pe pimantul lor, iar in veacul al III-lea a Cr. Li-
gurii, amestecati, e drept, cu Iberi, se intindeau pani in valea Rho-
Spre rAsgrit, ei ajunsesera pang in Tessin, lar la Sud se co-
boriserA, dupA Festus, Servius §i Justin i), pani la Roma. In ac.tasta
directie insa era vorba, de sigur, mai mult de incursiuni, intru cat
intre Liguria §i Latium se afla Etruria, tara Etruscilor, de cari ne
yam ocupa mai jos. In once caz, Ligurii par a fi format, in thn-
purile de care vorbim, pOporul eel mai numeros din Sud-Vestul Eu-
ropei, judecand dupii faptul ca Eratosthene geograful numea, in
veacul al III-lea a. Cr., intreaga Europa sud-apuseana dupa ace§ti
locuitori ai ei.
Originea istortica a Ligurilor nu ne e cunoscutl. Cei vechi cre-
deau ca ei traiserA, inainte de a se a§eza in Italia, in regiuni situate
ma] spre Nord, intr'o /ark' stincoasi, cu munti Ina1 pink' la cer,
unde n'aveau, dupa Theopomp §i Avienus, the locuinte decat pee-
terile naturale 2). Moravarile lor belicoase Ii impingeau sA se anga-
jere ca mercenari, la straini. S'a seannalat prezenta kr ea atari In
armata lui Hamilcar, pe la 430 a. Cr., §i a lui Agathocle, tiranul
din Sicilia, iar Titu-Liviu releva barbaria §i furia lor distrugatoare,
in rAzboaie. Strabon Ii compara, dupa asemanarile modului cum trA-
iau, cu CeIi, dar sustinea c erau de neamuri diferite 3). Dificul-
tatea de a le determina inrudirile etnice vine mai intai de acolo cä
cei vechi ilu ne-au lAsat in aceasta privtinca decat indicatii, nu nu-
mai foarte reduse, dar §i contradictorii. Dupà unii, Ligurii ar fi
fast lberi, originari din peninsula ibericA, Spania de astAzi; dupA
altii ar fi feat Bebrici, originari din Colchida, tinutul asiatic situat
la rIsAritul MArii Negre §i la Sudul Caucasului, uncle Argonautii le-
gendari se dusesera sä caute «lana de aur>>. Locuitorii acestui tinut
ar fi fost insa, dupa Herodot, de origine egipteanii. Ian Caton sus-
1) G. Dottin, Les anciens peuples de 1'Europe, p. 81, nota 2.

2) Id., ibid., nota 5 pi 6.
3) ld., ibid., p. 186, nota 5.
21
www.dacoromanica.ro
tinea ca Romanii de pe vremea sa nu §tiau de wide veneau Ligu.

rii 1). Printre moderni, Roger de Bellognet i-a considerat ca fiind
cie aceemi rasa cu Berberii din Nordul Africei, Schiaparelli ca fiind
inruditi cu llierii, Jullian ca fiind mai apropiati de Celli. Mentio-
nand aceste ipoteze, Dottin zice ci tproblema va ramanea insolubila,
mita timp cat nu se va fi putut determina din ce familie face parte
limba pe care o vorbiau Ligurin. Aceasta limbi insa ne ramane
necunoscuta. Putinele cuvinte ce pot fi considerate ca apartinandu-i
nu ne permit sa afirmam ca este o uimbi indo-europeani} 2). Ea
pare a se fi pastrat totugi In numeroase nume de locuri, de fluvii,
de lacuri, etc. Toponimia Nordului Italiei, a unor parti din Elvetia,
a diferite regiuni din Sudul §i Vestul Germaniei, ar fi plina de ase-
menea vestigii. Numele primitiv al fluviului Po se crede ci a fost,
la Liguri, Bodincus. In limba latina acest fluviu purta numele de
Padus; poporul insa Ii zicea, obicinuit, Bo, o prescurtare a vechiului
nulne liguric, din care a ie§it poate numele de astazi. De origine
ligurica ar fi numele Rinului, care s'ar trage din aceeagi ridacini
cu Reno, altadata Rhenus, fluviul cunoscut din Italia de mijloc. Bo-
densee, numele german al lacului de Constania, ar avea aceea§i ori-
gine cu Bodincus, numele vechiu al fluviului Po. Geneva ar fi mum-
dita, ca nume, cu Genova, central geografic al Ligurilor vechi. Alte
nume Ca Worms, Main, Mosel, par a fi, de asemenea, de origine
ligurica 2). Daca nu ne lumineazi, deocamdata, asupra originei
lor, ca rasa, aceste nume ne permit cel putin sa ne facem o idee de
raspandirea Ligurilor in Europa §i prin urmare de importano lor
numeriei.
Dupa Liguri veneau, in ordinea importantei numerice, printre
populatiile italiene dinainte de Romani, Etruscii. Dupa Titu-Liviu,
stapanirea lor se intindea in Italia de mijloc dela o mare pfma la
alta. De fapt, numele ambelor nun ce scalda coastele de apus §i
de risarit ale acestei cari purtau, pe atunci, nume etrusce. Printre
formele diferite §i destul de numeroase ale numelui Etruscilor, fie
eisea §i forma «Tyrrhenb, de uncle numele de Mare Tyrrhenum,
pentru marea dela apus; familiar, Romanii Ii mai ziceau gi Mare
Tuscicum, dupa numele prescurtat gi popular aTusci) pe care 11 dan
ei Etruscilor. Marea dela risarit, Mare Adriaticum, gi-a luat numele
1) Id., ibid., p. 188, nota 1.

2) G. Dottin, op. cit., p. 185, 188.
3) Cf. Classen, Die Völker Europa's zur jiingeren Steinzeit, p. 13 oi
Miillenhoff, Deutsche Altertumskunde, Bd. III, p. 173-193.
www.dacoromanica.ro
ORIGINELE ETNICE ALE VECIIII CUL MEI CLASICE 323
dek oragul etrusc Adria, situat pe coasta de rasarit a Italiei. In

reiditate, stapanirea lor era sau cel putin fusese mai intinsi
decat afirma Titu Liviu. La Nord ei se intinsesera pink' in Alpi;
toata provincia Cisalpina fusese a lor, inainte de a fi ocupati de
Celli .La Sud patrunsesera in Latium, unde Fidenae i Crustumina
emu, orage etrusce. Au domnit poate gi la Roma pe vremea Tar-
quiniilor (611-509 a. Cr.) 1). Au cucerit mai departe Campania
(524--521), unde au intemeiat apoi oragele Capua gi Nola, carora
unele traditii le atribuiau o origine mai veche. In sfarg4t, dupa Pli-
niu, Herculanum, Pompei gi Sorrento le apartinuseri de asemenea.
Aproape toata Italia fusese astfel, inainte de intarirea puterii ro-
mane ,in staplinirea lor 2).
Etruscii nu erau insä numai un popor numeros gi puternic, ci
gi un popor civilizat. Diodor zicea ca ei aveau o inclinare deosebita
BA' studieze cliterele i naturat, 3). In ordinea practica, ei se distil,
sesera ca agricultori gi meseriagi. Ei secasera mtmeroase terenuri mlag.
thioase, facandu-le productive, construisera drumuri, poduri, canale,
Industria lor, cum o dovedesc numeroasele vase, sta-
tuete, oglinzi, bijuterii, unelte i arme, era infloritoare. Religia kr
era, relativ, desvoltata i avea, mai ales, un ritual bogat gi precis.
Acest ritual era, sub munele de tetrusca disciplinaN vestit la Ro-
mani. Toatit tmanticas romana pare a fi fost de origine etrusca.
In adevar, adisciplfina etrusca» ouprindea aga numitele acarti*: libri
fulgurales, care interpretau semnele ineteorologice, in deosebi ful-
gerele, libri haruspicini, care interpretau pe cele oferite de marun-
taiele animalelor sacrificate, libri rituales, care interpretau minunile
gi in acelagi timp, fixind ceremonialul religios al actelor mai insean-
nate, publice gi private, stabileau i principiile dreptului, libri f a-
tales, care interpretau diferitele perioade ale vietii omenegti, libri
Acherontici, care cautau si gliceasca destinul oamenior dupi
moarte 4 ) .
cat de mare a fost influenta Etruscilor asupra Romanilor ne-o
poate arata marele numar de mime, de persoane gi de locuri, ce se ea-
sesc la inceputurile istoriei lor, la Roma chiar gi imprejurimile ei
1) Darin, op. cit., p. .132. Cf. H. d'Arbois de Joubainville, Les premiers

habitants de l'Europe, I, 158.
2) Dottin, op. cit., p. 132.
3) Citat de Dottin, p. 134, nota 5.
4) Bouche-Leclercq, Histoire de la divination dans l'Antiquite, 1881, t.
IV, p. 3-115. Cf. §i Thulin, Die etruskische Disciplina, 196-199.
www.dacoromanica.ro
imediate. Traditia romang ins5§i considera unul din cele trei triburi
primitive, din care s'a format la inceput populatia Romei, ea fiand
etrusc. Aceeagi traditie ne spune ca neamul regesc al Taxquiniilor
venise din Etruria; iar unii din membrii lui purtau nume curat
etrusce; Tarquinius insugi suna, in limba etrusc5, Tarchuns; altele,
ca Tanaquil, Arum, care nu se mai repet5 in onomastiea romanli,
trlideaia prin aceasta, in mod evident, exotismul bor. Chiar §1 Roma
insagi, gi Tana de asemenea, purtau nume de origine etrusca. Un
filolog german, Wilhelm Schulze, care a studiat in deosebi onomas-
tica §i toponimia 1atin, relev5 in deosebi intinderea §i adancimea
influentei pe care o Indica originea etruscii a atator §i atator nume.
tAtat la Roma, zice el, cat §i imprejund ei, numele etrusce se in-
gramadesc in a§a multime, incat pot Si influenteze ideile pe care
ni le formlm despre inceputurile cettisii eterne. Dionisie din Ha-
licarnas ne spune c5 multi istorici considerau Roma ins5§i ca un
ora§ etrusc. Cercetarea filologito-istorici la care in5 märginesc aici,
devine dela sine o ilustratie a legendei care pune in legatur5 pe
Eneas eu Tarchon §i Tyrsenos. Tibrul dela Roma a fost in adevar
altadati, clun zice poetul, un fluviu tuscic. Iar diincolo de Tibru,
neamurile etrusce au inaintat departe, in spre Nord, punand tem&
liile multor orage»1).
Aceast5 influenca a limbii etrusce se explica poate prin faptul
di ea a fost la inceput, dupà toate probabilifatile, liMba of icialä
a autorifatilor. A§a numitul tsermo rusticus» al locuitorilor din
Lath= era un dialect putin cunosout §1 flu putea Beryl destul de
bine, la inceput, fari de streinii can, mergand dela Nord la Sud
sau dela Ras5rit la Apus, trebuiau s treaci faimosul pod de pe
Tibru, cgruia Berard i-a atribuit situajia privilegiat5 a Romei, in
Italia ,gi repedea ei desvoltare2). Mai utila putea fi, din acest punct
de vedere, limha etruseA, mai intai fiindea trebuia s5 fie mai cu.
noscut5 §i al doilea fiindea era, dup5 toate probabilit5tile, mak des-
voltat5, intru cat servea de instrument unei culturi mai inaintate
§i mai vechi. In orice caz, un filolog francez, A. Ernout, sustine ea'
la Roma tin perioada regal5. §i in primele timpuri ale republicei, e
foarte probabil c limba etrusc5 a fost idiomul oficial» 3).
De unde venea InsJ acest popor atat de numeros, de puter-
nic, de civilizat, §i care era originea lui etnicA? Pgrerile eelor vechi,
1) Wilhelm Schulze, Zur Geschichte lateinischer Eigennamen, 1904, p. 581.

2) Berard, Rome intangible, in Revue de Paris, Octobre 1903.
3) A. Ernout, Les elements dialectaux du vocabulaire latin, 1909, p. 22..
www.dacoromanica.ro
ORIGINELE ETMCE ALE VECHH CULTURI CLASICE 325
pe cari trebue sä-i ascultäm mai Intâi, aunt imp5rtite. Dupl nnii
acriitori greci, Etruscii ar fi fost o raniurá a Pelasgilor. Thucidide gi
Sofoele Ii desenmeaz5 sub numele de Pelasgi Tyrsenil). Hellanic din
Lesbos sustine ca Tyrrhenii s'ar fi numit In vechime Pelasgi. Iar
numele de Tyrrheni 1-ar fa luat ei dela Tyrrhenos, fiul lui Atys, care
ar fi emigrat in Italia cu un num5r de Pelasgi din Lemnos gi Imbros.
Alti scriitori vechi ins5, printre carii Pliniu, Dionisie din Halicar-
nas gi Strabon, cred ea' Tyrrhenii gi Pelasgii erau deosebiti gi tr5iau
al5turi miii de altii, in Tracia gi in Italia de Nord. Curios este ca,
dup5 Dionisie din Halicarnas, Pelasgii ar fi st5panit Italia de Nord
inaintea Tyrrhenilor gi c5, numai atunci cind puterea celor dint5i a
stabit, cei din urma au putut s5 se ageze pe teritoriile lor 2). Ceea
ce ar purea si indice c5 Etruscii veneau din alte partfi decat Pelasgit.
Aceasta versiune exista de asenienea. Dup5 o traditie raportat5
de Herodot, Tyrrhenii ar fi originari din Asia Mica, gi anume din
Lydia. 0 foamete care durase 18 ani ar fi silit pe regele lydian Atys
sA-gi impartä poporal in dou5; o jumatate a rAmas pe loc; alta, in
frunte cu Tyrrhenos, fiul lui Atys, a plecat satti caute norocul aiu-
rea; acest grup pribeag s'ar fi imbarcat la Smirna gi ar fi ajuns th
Italia, debarcand in Umbria. Acolo gi-ar fi par5sit numele de Ly-
dieni, adoptand, in onoarea condueatorului lor, pe acela de Tyr-
rheni. Aceasta traditie a primit difeni confirmari. Una i-o dedea
faptul cu exista in Lydia un crag ce purta numele de Tyrrha; alta,
legenda, raportati de Pausanias, c5 Tyrsenos, eroul eponim al Tyrr-
henilor, era fiul lui Hera des gi al Omphalei, regina Lydiei 3). Su-
fixul insugi in care se termlina numele acestui popor, intr'una din
formele lui grecegti, era COMM]. in Asia Mica'. In sfargit, dup5 Tacit,
pe vremea lui Tiberiu, locuitorii oragului Sardes, din Lydia, igi adu-
ceau inc5 aminte de inrudirea kr cu Etruscii. Iatil de ce, aceast5
a doua versiune pare a fi fost admis5 de cei mai multi dintre
scriitorii vechi cari s'au ocupat de originea Tyrrhendlor 4).
Archeologii contimporanfi au relevat la randul lor cu tipul
etrusc, aga cum ni-1 descriau cei vechi gi cum il g5sim reprezentat
pe unele fresce, nu pare european. Etruscii erau mici gi gragi, cu
capul mare gi cu tr.:Until accentuate. Unele motive decorative ale
artei etrusce, Ca leul inaripat, se gusese gi in arta lydianä. Mormin-
1) Dottin, Les anciens peuplet 3e l'Europe, p. 128.

4) Noel des Vergers, L'Etrurie et les Etrusques, 1, p. 113.
www.dacoromanica.ro
tele etrusce aminteec, prin diapoziiile lor, mormintele din Asia

Mica. InOirand aceste diferite argumente, Dottin conchide c «ori-
ginea asiaticri a Etruscilor, dup5 ce a fost pus5 la indoiali de isto-
rieli §1 archeologiii moderni, e mai bine primal astizi,>1). Hot5ri-
toare ins5, in aceast5 privint5, ar ii, se intelege, indicaiiile pe care
ni le-ar da limba etrusa, deed' am cunoa§te-o. Din nefericire, ea con-
stituie 'keg, pentru filologi, o eniginL Inscniptiile etrusce, deoul de
numeroase, n'au putut fi Inca descifrate. Ipotezele nu lipsesc, fireoe,
dar stint nesigure. Unii, in frunte en Corssen, consideri limbo Etrus-
cilor ea un dialect italic, cum an fi fost cele vorbite de Osci sau de
Umbri; aitli, in frunte cu Bugge, o cred inruditl cu limba armeana.
Pornind dela pirerea celor mai multi, c limba etruscii nu este indo-
europeanii, unii au incercat s'o a§eze printre limbile semitice, aliii
au eilutat s'o apropie de limbile caucasiene. S'a incercat, in sfar§it,
explicarea textelor etrusce cu ajutorul limbilor ugro-finice. Tredind
in revistil aceste diferite tentative, Dottin zice c5 toate au fost za-
darnice. «Ceea ce r5inane verosimil, conchide el, este el limba
etrusa nu e o 1imb5 indo-european5 §i c5 a trebuit s imprumute
cuvinte limbilor italiee de care era inconjurat5, 2).
Ipoteza c Etrusci veneau din Lydia, ne ob1ig5 s'a ne punem
intrebarea: ce erau Lydienii? In aceastA directie ne lcwim de dificul-
tatea c nu §fim clack' autorii vechi intelegeau prin Lydieni Un popor
cu o individualitate istorie bine determinart5 sau desemnau numai
pe locuitorii unei anumite regiuni geografice, din Asia maa. Ca' se
putea af fi fost a§a, ne-o arat5 faptul, raportat de Strabon, c Ly-
dienii, c5rora li se mai zicea §i Meonieni, erau adesea confundati Cu
Mysienii §i CU Frigienii3). S'a atribuit Lydienilor o origine se-
mitic5, punindu-se numele lor in legaturl cu acela al unuia din
(iii lui Sem, care era bid. Recursul la aceasti genealogie biblic5
pArea indreptilit de unele asem5nriri, mai ales de moravuxi, cu po-
poarele sernitice din Sud-Vestul Asiei, in deosebi cu Babionienii.
Prostituttia ritua15, de pild5, pe care o practicau Lydienii, i pe care
o releva Herodot.; era de origine babionian5-. Tot Herodot povestea
cu incepere dela Agron, fiul lui Ninos e nepotul lui Bel, regii
din Lydia au fost asirieni. Alte obiceiuri ale Lydienilor Iii apropiau
ins5 de Greci. Strabon Ii considera astfel ea un popor amestecat.
E probabil c5 Lydienii an luat naoere prin amestecul unor vechi
1) Les anciens peuples de I'Europe, p. 131.

2) Donin, op. cit., p. 137.
3) Id., ibid., p. 138.
www.dacoromanica.ro
ORIGINELE ETNICE ALE VECIHI CULTURI CLASICE 327
triburi semitice, venite de dincolo de Eufrat, cu Frigienii pe cari

i-au gisit in pärtile- in care s'au arzat §i in care le-au fixat poate
unnele de aur ce se giseau in nisipurile râului Paktolos §i in mi-
nele muntelui Tmolos. Limba Lydienilor disifiruse ea deeivfir§ire
pe vremea lui Strabon; atitea dominatii streine trecuserl asupra
kr, ci nu §i-o putuseri pistra. Putinele, foarte putinele resturi, ce
ne-au rimas, to inscriptie §1 citeva glosez., par a o afata ca
o limbrt indo-europeani 1). Lucrul s'ar explica poate prin faptul ca,
fiind un popor amestecat, Lydienii au avat §1 o limb amestecati.
S'ar putea astfel ca putinele urme dintrinsa, ce au ajuns pana la
noi, si fie compuse tocmai din cuvinte de origiine indo-europeani.
La easgrit §i la Sud de Etrusci, se Oscan in Italia veche mai
multe popoare, mult mai putin numeroase decal ei §i deat vecinii
kr dela Nord, Ligurii. Erau a§a nwniai thalioti». La riearit träiau
Umbrii, earl erau, dupa Pliniu, cei mad vechi din toti; Caton credea
câ ei intemeiaserii ora§ul Ameria in anul 1135 inaintea erei noastre 2).
Ei pireau a fi locuit mai intai in Etruria, de unde au fost gonni,
pc rand, de Pelasgi §i Tyrrheni; din pairtile nordice ale Italiei au
(ost alungati de Celli; spre Sud, ear fi intins alt data pan's in Cam-
pania, ar fi atins chiar Mediterana, In vecin'atatea fluviului Umbro.
La Sud-Est de Etrusci traiau Sabiniii. Ei erau, dupI Umbri §i ina-
inte de Romani, cei mai puternici din locuitorii p'artilor respective
ale Italie li. Vestili prin severitatea §i prin disciplina lor, ei pretin-
dean crt se tra'geau din Spartani §1 se considerau ca o colonie lace-
demoniana, dupri versiunea inregistrata de Plutarch, Dionisie
din Halicarnas §1 Strabon2). Fiind foarte prolifici, Sabinii intenie-
iaser o sum k. de colonii. V arron zicea e, avand prea multi copii, ei
roiau din cfind in cind, ca albinele. Picentlinii, Marrucinii, Pelignii,
Marsii, Hernicii, Hirpinii, Samnitii,erau coloniod Sabini, arzati in
vecinatatea imediatrt a patriek lor primitive, la Nord-Est, Eat §1
Sud-Est. Cei mai mnneroli dintrin§ii erau Samnilii. Toate aceste
populatii, impreuni fire§te cu tulpina lor pe care o formau Sabfinii,
par a fi descins, dup5 Zenodot din Trezena, din Umbrii primitivi;
dupI Strabon ar fi (ost autochtone 4). Cei mai cunoscuti mad dintre
thalioti) au (ost Latinii, locuitorii din Latium, Tara situati la Sud-
Vestul Etruriei. Dup l. legenda pe care o desvolta poema lui Vir-
1) Dottin, op. cit., p. 139. Cf. Hirt, Die Indogerrnanen, p. 576.

2) Dottin, opt. cit., p. 196.
3) Id., ibid., p. 196, nota 2.
4) Dottin, op. cit., p. 195, notele 1 fi 2.
www.dacoromanica.ro
giliu, ei se credeau originari din Asia Mica. Enea, troianul, para-

sindu-§i patria distrusa de razboiul pe care il cantase homer, s'a
a§ezat, dupa lungi peregrinari, in Italia. Fiul Ban Ascanio a inte-
meiat Albalonga, cea mai insemnata cetate din Latium. Dintre des-
cendentii si s'au ridicat, dupa vreo patru Bute de ani, fratii Ro-
mulus §1 Remus, nepotii regelui Numitor, cari au intemeiat Roma
§i, odata cu ea, au inceput istoria romana.
Dupa aceasta legenda, Troianii pribegi, cari i§i &Antall in Italia
o patrie noua, ar fi gasit in Latium pe Aborigeni. In acest nume
propriu unii din scriitorii latini au vazut cuvantul comun «abori-
gines*, format din «ab origine*, care ar fi insemnat: oameni ce se
gasiau dela inceput pe pamantul pe care traiau. Cu acest inteles
Ii intrebuinta Virgiliu in Eneida (WI, 181). Istoricii latini mai
vechi insa, Caton, Semproniu i altii, credeau ca Aborigenii venisera,
inainte de rázboiul troian, din Achaia. Dupa o alta versiune, el az
fi descins din Oinotri, cei mai vechi locuitori ai Italiei, cari Insä ar
fi fost originari din Arcadia. De acolo ar fi pornit, cu 17 generatii
inainte de caderea Troii, Oinotros, eroul Mr eponim, fiul lui Ly-
caon §i nepotul lui Pelasgos. Ei ar fi patruns in Umbria, ar fi avut
de luptat cu Siculii i ar fi fast ajutati de Pelasgii din Tesalia,
respin§i i in§i§i de Umbri. Dionisie din Halicarnas vedea insa in
Aborigeni o colonic a Ligurilor. Ei ar fi fost cu totul salbatici, ne-
cunoscand agricultura, traind din vanat §i locuind in paduri ii in
pe§teri. Cand Enea a debarcat in Italia, regele lor s'ar fi chernat
Latinus §i dela el s'ar fi tras numele lor de Latini. Ei ar fi fost cit.
milizati de Evandru din Arcadia, care le-ar fi adus, din tam sa de
origine, alfabetul. Din toate aceste legende1), n'ar fi de retinut de
cat ideea, ce revine necontenit, ca cei mai vechi locuitori din La-
than, de§i se chemau la inceput Aborigeni, erau de origine streina
§i venisera poate din Grecia.
Daca lasam insa la o parte legendele, trebuie s ne marginim,
cu privire la locuitorii din Latium, ca ii cu privire la ceilalti Ita-
liosi, la ceea ce ne poate spune, despre originele lor, filologia. Ei
vorbiau o suma de dialecte, mai mult salt mai putin diferite, dar
prezentand, toate, caracterele limbilor indo-europene. le <<coin-
cidente linguistice* par a apropia dialectele italice de cele celtice,
ca bunaoara formele pasive ii deponente in -r, pe care le-a relevat
1) Raportate de Dottin, op. cit., p. 188-189.
www.dacoromanica.ro
OIUGINELE ETNICE ALE VECHII CULTURI CLASICE 329
Meillet 1). Intemeiandu-se pe aceste coincidenle, Dottin crede ca «Ita-

lio/ii au trebuit sa locuiascii altádatà In vecfmAtatea Celpior, in
Nordul Italiei, poate iu Boetnia sau in Moravia»2).
Problems originei diferitelor populatii italice a fost abordata,
cum era firesc, §i de antropologi. Aga bunaoara, Haddon, cunoscu-
tul invatat englez, a incercat s reconstituie istonia etnica a Italiei
in chipul urmator. In Nordul peninsulei au trait, in perioada neo-
litica, ma numiçii Liguri sau Ibero-Liguri, cari venisera, dupli toate
probabilitatile, dela Sud-Est, din Spania. Ei apartineau rasei me-
diteraniene, ale carei principale caractere antropologice aunt: sta-
tura putin inalta (1,61-1,62), capul lung (dolichocefal), parul ne-
gru ondulat, pielea alba, dar bronzata, ochii negri eau inchi§i, fata
ingusta (leptoprosopa), nasul drept (leptorhin). Peste ace§ti locui-
tori neolitici ai Italiei de Nord s'au arzat apoi, In perioada chal-
colitica, intre anii 2500 §i 1700 inainte de era noastra, popularii
brachioefale, probabil lacustre, ce veneau mai de sus, din Elvetia.
Ace§ti imigranti s'au stabilit mai ales in Lombardia de astazi. Tot
pe atunci par a fi vizibile urmele altor imigranti, apartinand rasei
nordice, dolichocefale, care s'ar Li suprapus brachicefalilor lacmtri,
cca o casta dominan ta» 3). Pe ce se intemeiaza -aceasta din urma
presupunere, autorul nu ne-o spune. Probabil, pe fastul mai mare
al mormintelor in care s'au gasit scbeletele respective. La ince-
putul epocii de bronz pare a fi intervenit, amestecandu-se cu cele
precedente, o notta populatie, pe care Haddon n'o determin(mai de
aproape. Cuvintele clacmtrii par a se fi aliat eu alta populatie»,
intru cat nu mai stint urmate de alte preciniuni, raman, evident,
prea vagi4). Epoca de bronz mijlocie a fost turburata, In regiunea
de care e vorba, prin invazia, venita din Europa centrala, a until
nou val de brachicefali, «condmi poate de Nordici». Nici aici
Haddon nu crede ca trebuie sa produca dovezile acestei afirmari.
Cum s'ar putea stabili, astazi, conducerea de care e vorba? Aceste
populatii, continua autorid, au construit ma numitele cterrainare»,
care nu erau altceva decat locuinte lacustre pe uscat. i adaoga,
ca popoarele respective nu erau compuse numai din agricultori §i
pastori, destul de priceputi, ci §i din razboinici bine organizati, iar
1) A. Meillet, Les dialectes indo-européens, p. 31-39.

2) Dottin, op. cit., p. 197.
3) A. C. Haddon, Les races huniaines et tem- repartition géographique,
tr. fr. de A. Van Gennep, p. 117.
4) Id., ibid., p. 117.
www.dacoromanica.ro
oivilisajiu Ior gi-a atins apogeul in veacul al XIV-lea gi al XHI-lea

inainte de era noastra. In sfargit, catre inceputul epocii de fier au
posit in pIrtile de care e vorba Umbrii, ce veneau csub conducerea
Nordicilor3.1) din Sudul bazinului dunarean. Ei apartineau rasei
alpine gi aduceau cu ei civilizatia dela liallstadt, care a devenit in
Italia civilizatia dela Villanova. Acegti noui veniti au impins ma-
inte, adica in spre Sud, populatiile precedente, Ban, cum zice
Haddon, spre a mari incertitudinea noastra, cpoporul terramare-
Ion>, uitand c ceva mai nainte atribuise wterramarele» mai multor
popoare. Faptul este, in once caz, Ca locuitorii pe cari Umbrii i-au
gasit pe teritoriile, pe care voiau sa se ageze ei, au fost Iinpini spre
Sud, pe la anul 800 inainte de Cristos, gi s'au stabilit in Latium.
Acolo, incheie Haddon aceasta parte a expunerii sale, acegti eterra-
maricolh au intemeiat Roma la 753 inainte de era noastra. La ori-
ginea civiizaçiei romane antropologul englez pune astfel o popu-
latie brachicefala, al carei prim strat ar fi emit din Elvetia gi
care s'ar fi amestecat crt alte populatii nedeterminate.
Care era insa originea primei populatii brachicefale venite kn
Elvetia i aceea a Nordicilor ce s'au agezat deasuprii-i, formindu-i
tclasa conducatoarel)? Intru cat Haddon nu ne di alte amanunte
in aceasta privintä, trebuie sa ne adresam mnbi alt antropolog, care
e ceva mai explicit. Cercetand antropologia Elveliei, Pittard zice
ca in perioada neolitica aceasta tara a vazut aparand pe teritoriul
ei, pentru prima oara poate, halide de brachicefali ce veneau, dupa
toate probabilitatile, din spre rasarit. Lor Ii se datoreau locuintele
lacustre, necunoscute pana atunci in lumea occidentala. Ei aduceau
in acelagi timp i alte noutati: cultura cerealelor, cregterea vitelor gi
mijloacele de plutire pe ape, pe lacuri i fluvii, adici navigatia.
Aportul lor a constituit astfel, zice invatatul elvetian, cea mai mare
din revolutiile economice gi sociale pe care le-a cunoscut omenirea
europeana 2). i fiindca aceasta afirmare e atilt de impresionanta,
autorul crede ca trebuie ea insiste asupra evenimentelor la care se
refera. Resturile de schelete ce s'au gash in locuintele lacustre din
Elvetia ne permit, zice Pittard, sa ne inchipuim, aproximativ, cele
ce s'au petrecut pe atunci. Inteo sara ce nu parea sà fi avut decat
1) Aceasti afirmare a invatatului englez, care se repel' de mai multe ori,

e cu atilt mai izbitoare cu cat nu i se vede justificarea. Impresia involuntari
a cititorului neprevenit este di autorul tinde s zvare, pe Nordici oriunde
se intamplii ceva mai de seamii, atribuindu-le un rol preponderant.
2) Pittard, Les races et Phistoire, p. 181.
www.dacoromanica.ro
ORIGINELE ETNICE ALE VECKII CI,LTURI CLASICE 331
o populacie foarte rara de paleolitici dolichocefali, a§a de rarii

keit n'a lisat decat resturi cu totul neinsemnate, un val de
brachicefali, venici probabil din Asia, s'a rispandit larg, in grape
numeroase, la un moment dat. Intinzandu-se, mai mult sau mai
putin, pretutindeni, ace§ti navalitori §i-au concentrat totu§i pe lacuri
contingentele cele mai importante. Printre rama§itele locuincelor
lacustre, pe care le-au construit in regiunile respective, s'au gisit,
in adevar, cele mai multc din urmele kr. Intrebarea ce se ridica
insa in faca acestor constatari este, ce au devenit descendentii doli-
chocefalilor paleolitici? Au continuat ei sá traiasca, alaturi de bra-
chicefalii navalitori, ocolind punctele in care se arzasera ei? Lu-
crul le era cu atat mai u§or, cu cat, prin locuintele pe care le cons-
truisera, acei navalitori duceau o viaca relativ sedentara. In deose-
bire de ace§ti noui venii, vechii dolichocefali paleolitici erau, ca
vanatori, nomazi, §i nimic nu i-ar fi impiedicat sa continuie a rata'ci,
in cete pufm numeroase, prin munti §i pduri. Sau, au emigrat
in spre Apus? Sau, in sfar§it, ca sa poata duce un train mai bun,
s'au amestecat cu brachicefalii, disparand in masa lor? Din nefe-
ricire, n'avem putinca s'o §tim. Sapaturile arata numai c, spre
jumitatea perioadei neolitice, alci dolichocefali noui au aparut prin.
tre brachicefalii lacu§tri. De unde veneau insa? Erau ei deaceudencii
dolichocefalilor paleolitioi? Sau constituiau avant-gardele dolicho-
cefalilor nordici, cari navalisera, pe aceemi vreme, §i in Franca?
Raspunsul lui Pittard este ca tn'avem Inca mijlocul s'o §tim» 1).
Aga dar, intorcandu-ne la populatiile italiene ce ne preocupa,
biachicefalii lacu§tri, veniti din Elvetia, ce träisera catva timp in
rcgLunca lombardi §i, impin§i de Umbni, se stabilisera in cele din
urma in Latium., erau, dupa Pittard, de origine asiatica. E de ase-
menea posibil ca dolichocefali, poate nordici, sà fi navalit in Ita-
lia, odata cu acei brachicefali sau dupa ei, cum presupune Haddon.
Daca insa, §1 de ce, acei dolichocefali an ajuns sa formeze clasele
conducatoare ale brachicefalilor peste cari s'au a§ezat, nu §tim §i
n'o putem afirma cu destula probabilitate, pentru acele timpuri
care nu ne-au lasat documente scrise. Nu se vede, anume, ce su-
perioritate ar fi avut dolichocefalii in chestie asupra brachicefalilor
de care e vorba, afara de aceea a unei violence mai mari in lupte
§i a unei ferocitati corespunzatoare. Ca vanatori, ei trebuie a fi foot,
cum am vazut mai sue in aka ordine de idei, mai viguro§i, mai in-
1) Pittard, op. cit., p. 182.
www.dacoromanica.ro
drazneti i, poate, mai sangerop. La atare, ei au put,it sa domine,

cu forta lor, gi sa terorizeze, prin cruzimea de care erau capabii,
pe brachicefalii agricultori gt pastori, mai slabi gi mai blanzi. Dar
sad «conduca» nu se prea vede cum ar fi putut. Superioritatea in-
telectuala ramanea, probabil, de partea celor ce, cum aicea Pittard,
fusesera capabii sa deschida, prin miguaeele noui de existenta pe
care le nascocisera (cultura cerealelor, cregterea animalelor domes-
tice, locuintele stabile, navigatia), o nona faza a civilizatiei ome-
negti.
cat despre istoria etnica a Sudului Italiei, Haddon crede ca
ea a fost diferita de aceea a regiunilor dela Nord de Tthru. In ade-
%Tar, populatiile primitive din Sudul peninsulei italice gi din insu-
lde invecinate, par a fi fost relativ, mai omogene. Ele trebuie sa fi
apartinut, in cea mai mare parte, rasei mediteraniene. Originea lor
ar putea fi africana. E probabil cil ele au venit, in perioada mesa-
litica sau la inceputul celei neolitice, din Africa, pe limba de pa-
mant ce unea inca acest continent cu Sudul Italiei. In Sardinia mai
ales se gasesc urme destul de vizibile ale unui vechiu substrat ethic
«eurafrican». Pe acest fond primitiv s'au agezat, pe alocurea, co-
lonii iliriene care au «largit» putin capul locuitorilor dolichocefali,
in Apulia mai ales. Coloniile greceoi, care au fost atat de name-
roase incat au dat Italiei meridionale numele de Grecia Mare,
n'au provocat totugi, dupa Haddon, modificari etnice esentiale,
firindca apartineau, dupa toate probabilitatile, aceleiagi rase medi-
teraniene, ca i indigenii. Intru cat insa aduceau uneori cu ele ames-
tecuri de sange «eurasiatic», coloniile grecegti au produs pe alocu-
rea, in regiunea Salerno bunaoara, o tendinta mai pronuntata la
brachicefalie.
Ce concluzii sti tragem din aceste indicalii istorice, filologice
gi antropologice, cu privire la originele etnice ale civilizatiei romane?
Limba latina, pe care o vorbeau sau in care se exprimau, oficial,
diferitele popoare ee au ajuns sa reprezinte aceasta civilizatie in
perioada ei de inflorire, Ii da o unitate formala ce ne-ar putea face
sa credem ca i originele ei etnice au fost unitare. Ar fi indreptatita
o asemenea credinta? Din nefericire, nu. Mai intai, e neindoios ca
influenta etrusca a fost, la inceputul istoriei romane, mult mai
adanca decat socoteau unii istorici moclerni. Religia, care la popoa-
rele primitive constituie singura forma de viata sufleteasea mai
inalta, a fost la Romani, in buna parte, de provenienta etrusca. Ve-
chile credinte magico-religioase ale triburilor semi-salbatice din La-
www.dacoromanica.ro
riurn s'au pAstrat, de sigur, in masele populare; dar contopirea o

organizarea lor inteo religie mai unitarä, mai desvoltata, cu un
ritual mai bogat §1 mai potriva cu cerintele unei vieli, publice §i
private, mai complexe, a fost opera Etruscilor §1 a inceput sub Tar-
quinii. Urmele lor sunt de asemenea vizibile in structura sooial5,
in organizarea politicà o in viata economici a statului roman n5s-
cand. Chiar §i limba de care s'au servit Romanii la inceput, in ae-
tele oficiale, pare a fi fost, cum am vazut mai sus, cea etrusea,
ceea ce nu impiedica, fire§te, dialectele latine s famani limbi uzuale
ale maselor populare. E caracteristic, din acest punct de vedere,
faptul cil tinerii Romani din clasele de sus primeau la inceput o
educatie etruscA, a§a cum mai tarziu, cAtre sfar§itul republicei, pri-
meau o educatie greceasca. Cuvintele de care Titu Liviu se servea
ca s raporteze acest obiceiu indicau destul de limpede invatilman-
tul limbii i dobandireo-cuno§tintelor mai inalte ce se puteau capita
cu ajutorul ei: Habeo auctores, uolgo turn Romanos pueros, sicut
nunc Graeois, ita Etruscis litteris erudiri solitos>> (IX, 36). Citand
aceste cuvinte, filologul francez Ernout adaog5: (De altfel, influ-
ents etrusc5 a pug, adanc, pecetia sa pe instituliile, pe religia, pe
§tiintele romane2.1). In starlit, pani §.i limba pe care o vor-
beau masele populare §1 care era, la inceput, un amestec mai
mult sau mai putin confus §1 mai mult sou mai putin inform de
dialecte italice, a suferit influenta etruscit Ernout o afirm5 catego-
ric: 1E sigur c5, in timpul domniei lor la Roma, Etruscii au trebuit
s5-§i exercite influenta asupra limbii, ca asupra restului. PAtrun-
derea elementului etrusc In vocabularul latin famane anevoie de do-
vedit in amanunte; e mai ales imposibil sa-i fix5m importanta; dar
ea a läsat urine pe care istoricul limbii latine nu le poate trece cu
vederea; Schulze §i Skutsch au relevat cateva; §1 a fost marele me-
rit §i noutatea capital5 a cartia celui dintaiu (Lateinische Eigenna-
men) cä ne-a arTtat numarul considerabil de nume §1 de sufixe
etrusce care au Vatruns in onomastica roman5. De§i obiectul carpi
de fatà este 65 determine partea ce revine dialectelor italice indo-
europene in constituirea vocabularului roman, a§a incat limba
etrusea e scoasa prin aceasta din cauz5, e totu§i imposibil 85 nu
semnal5m, cel putin pe scurt, existenta acestui element strein, al
carui rol a trebuit s5 fie foarte mare, mult mai mare in orice caz
decat voiesc sa-1 recunoasc5 filologii clasich) 2)
1) A. Emout, Les élernents dialectaux du vocabulaire latin, 1909, p. 15.

2) Ernout, Op. cit., p. 16.
www.dacoromanica.ro
Cat de diferite au fost elementele ce au contribuit, direct sau

indirect, la formarea limb>ii latine, ne-o poate arata afinnarea filo-
logului francez, din cartes caruia am citat cuvintele de mai sus, ca
da inceputul traditiei istoriee Italia ne apare ca un pamant haotic,
pe care se ciocnesc popoare §1 limbi de origini extraordinar de di-
ferite1). Iar Roma insä§i, gratie careia s'a constituit unitatea limbii
latine, ni se infatiraza 'tea un centru de atractie unde, pentru cauze
economice §i strategice, se aduna oameni de provenience diferite,
cari n'au nici lunbi, nici moravuri comune, §1 cari n'ajung decit
putin cite putin, prin concesii rnutuale i prin abandonarea celor
marl singulare din idiotismele kr, s creeze o unitate artificia1 i)2).
In sffir§it, cat de rudimentare erau dialectele italice §i cat de ane-
voie s'au contopit intr'o limba unitara, capabila sa satisfaca nevoile
unei societati politice in plink' desvoltare, ne-o poate arata faptul
ca numai interventia scriitorilor a putut duce, destul de tarziu, la
unitatea pe care uzul singux nu fusese capabil s'o creeze. thraintea
lor, zice Ernout, inainte ca invatamantul kr sa fi avut timpul sT
se raspandeasca §i sa se inradacineze, unificarea limbii romane nti
se indepline§te. Forme le, flexiunile rustice sau peregrine, au curs
intr'insa, fara ca o norma bine stabilita sa ingaduie inlaturarea
lor,, 3 ) .
Caror cauze se datoreau fenomenele istorice §i filologice pe
care le-am trecut in revista, in deosebi influenta etrusca, atat de
pronuntata, §i inceata, laborioasa constituire a unitatii romane?
Starii inapoiate a triburilor italice, mai intai; lipsei de omogeni-
tate iniciala a primilor locuitori ai Romei, cari erau de trei feluri
Latini, Sabini, Etrusci apoi; marei diversitati, in sfar§it, a
celor ce s'au adunat incetul cu incetul in jurul cetatii ce avea srt
formeze capitala imperiului de mai tarziu, §i cati, venind din toate
partile Italiei, reflectau in chip firesc aspectul ei ethic atat de va-
riat. Cum am vazut, peninsula era locuita la Nord de Liguri, cari
veneau poate din Iberia, erau de rasa mediteraniana §i de origine
probabil africana; de Gali, cari erau Ce1i §1 veneau din Centrul sau
Nordul Europei; de Veneti, cari erau ilynieni i veneau dela RI-
sarit. Sub ei, se intindeau Etruscii, cari erau poate de origine asia-
tica §1 aveau poate o «componentax, semita. Italiolii ce veneau la
1) Id., ibid., p. 2.
2) Id., ibid., p. 7-8.
3) Id., ibid., p. 23.
www.dacoromanica.ro
rand, mai spre Sud, erau divizati, cum am vazut, intr'o sumi de
triburi mai rnult sau mai putin diterite, vorhind dialecte indo-euru-
pene. i mai spre Sud träiau, alaturi de coloniile grece§ti, populatii
italice apartinand rasei mediteraniene, a caror origine, probabil
africanii, am vazut-o mai sus. Peste aceasta diversitate etnicä s'a
arzat, in cele din unna, unitatea limbii latine. Iar la temelia
lizaiei romane, a religiei, a moravurilor pe care le tin sub de-
pendenta lor credintele, a structurilor sociale, a institutiilor politice,
care i-au alcatuit caracteristicele de capetenie, a stat influenta
etruscii, la care s'a adaugat apoi, mai tarziu, cea greceasca. Reza hi
oare de aici c populatiile ce au reprezentat cIviizalia romani n'au
atlas, ele insele, nicio contributie la desvoltarea §i desavar§irea ei?
Nu, de sigur. Dar care a fost aportul fiecareia dinteinsele? i pre-
supunand ca am putea deosebi, destut de bine, aceste diferite apor-
turi, ciror particularitapi etnice sau caractere antropologice le-am
putea atribui? La aceste intrebari nu putem, din nefericire, ea rag-
pundem. Cel putin, nu inea. SA speram ea, cu intinderea §i adan-
cirea cercetarilor, raspunsul va deveni posibil, in intelesul piin-
tific al cuvantului, fire§te. Posibilitatea lui va atarna insa de doui
conditii: o mai amanuntita cunoa§tere a cauzelor care produc feno-
menele istorice §i o mai precisa determinare a elementelor etnice
care intra in compozitia diferitelor popoare. Sunt atatea fenomene
istorice pe care le atribuim, cu prea multa u§urinta, mediului sau
rasei, fira sa dispunem in adevar de toate datele care ne-ar pexmite
sa ni le explicam intr'un fel sau intr'altul. S'a zis, bunaoara, ca.
navalirile barbarilor, in Europa, se datoreau faptului c popoarele
asiatice, care luau drumul pribegiei, nu mai pnteau trai in tank bor.
De unde o §tim Irma? Cunontem noi mijloacele de train pe Care
le produceau acele fari? Cunoa§tem noi numärul locuitorilor pe
cari trebuiau hianeasca e1e? Putem noi afirma "ca acele mij-
loace nu mai erau suficiente pentru acei locuitori? S'a zis, de ase-
menea, cA uncle popoare, avfind o anatura belicoasa», erau vecinic
pornite pe aventuri rizboinice. A§a ar fi fost faimo§ii Wikingi
§1 in general Nordicii, a caror rasa o reprezentau ei. Pe ce se in-
temeia insa aceasta afirmare? S'a descoperit oare, in structura su-
fleteasca a rasei de care e vorba, un anumit caracter sau im anumit
complex de caractere, care sa impinga la razboiu cu orice pret, ori-
unde, oricand §i in mice imprejurari?
Afirmarilor de acest fel li se opun constatarile istorice. De
atatea ori bunaoara s'au vazut, in atâtea tari, recolte deficitare co
www.dacoromanica.ro
aveau ca urmare epoci de foamete cumplita, Met ca popoarele res-

pective sa emigreze. De atatea ori s'au vizut, de asemenea, popoare
tbelicoase» traversand perioade lungi de pace adanca. Constatarile
din prima categorie ne duc la concluzia ca conditiile mediului nu
determina singure migratiile; cele din a doua categorie ne impuu
convingerea ca structurile suflete§ti ale popoarelor nu hotarisc sin-
gure razboaele. Fenomenele istorice au cu alte cuvinte cauze mult
mai complexe §i, inainte de a cunoa§te destul de bine acele cauze,
e riscat s explicam, in mod simplist, fenomenele respective, cu aju-
torul «mediulub sari al «rasei».
A doua conditie de care mai atarna posibilitatea raspunsului
la intrebärile ce ne preocupa, este, am zis, o mai precisa determi-
nare a elementelor etnice care intra in compozitia diferitelor po-
poare. Pentru trecut, indeplinire aacestei conditii este, evident, int-
posibila. Pentru prezent, ea nu este imposibila, dar nu e realizati.
(um zice Pittard: «Nicio taxi din Europa nu cunoa§te in deajtuis
amanuntele compozitiei sale etnice pentru ca sa-§i poati permite sä
intooneasca ha/1i preoise»1). Nu e poate lipsit de senmificare, din
acest punct de vedere, faptul c incercarea de a se intocmi o ase-
menea harta in Germania, in primii ani ai veacului nostru, a fost
opriti de imparatul Wilhelm al II-lea, care nu putea admite ca.
Germanii flu formeaza o rasa unitara §1 ca mai mult de jumatate
dintiin§ii nu par a fi «nordici», de vreme ce nu poseda caracterele
distinctive ce li se atribuie. De aceeni parere cu Pittard e §i antro-
pologul german Eugen Fischer. «Aproape fiecare pagina a istoriei,
:rice el, §1 tot ce ne descopere tarnacopul din a§a numitele timpuri
preistorice ne vorbe§te de pribegiri §i stramutari de triburi §i po-
poare, a§a incat aniestecul lor §i prin urmare, in cele mai multe
cazuri, incrucirrile de rasa', trebuiesc considerate, nu ca exceptii,
ci ca o regula, atat pentru cele civilizate dinteinsele cat §i, mai ales,
pentru cele primitive»2). Iar concluzia la care ajunge acest inva-
tat este ea, din punctul de vedere al rasei, «toate popoarele euro-
pene aunt amestecuri considerabile (starke Mischungen); numai
cantitatea elementelor componente ale diferitelor incrucirri e di-
ferita» 8).
1) Pittard, Les races et Phistoire, p. 580.

2) Spezielle Anthropologie oder Rassenlehre, in Anthropologie, din co-
leitia Die Kultur der Gegenwart, V-te Abt., 1923, p. 135.
3) Id., ibid., p. 168.
www.dacoromanica.ro
ORIGINELE ETNICE ALE VECHH CHUTE.' CLASICE 337
In fata acestei constatari, Ii s'a parut antropologilor ea singura

cale pe care puteau ajunge sa stahileasca, aproximativ, fizionomia
etnica a fiecArui popor, era sa dasifice mai intai rasele, reducan-
du-le la cateva Itipuri» schematice, §1 sa caute apoi sa vadii care
din acele tipuri, §a in ce masura, intra in compozitia etnica a fie-
caruia. dipurile» la care s'a ajuns pe aceastä cale nu sunt insa de-
cat notiuni abstracte, care permit oamenilor de §tihica sa grupeze
mai u§or faptele concrete. Antropologul englez Haddon, cel putin,
o declara categoric: «un tip rasial nu evista de fapt decat in mintea
noastra»; expresii ca «rasa nordicb sau «rasa alpina» stint abstrac-
tiuni» care ne permit sá grupam la un loc fapte ce prezinta oare-
care generalita te 1) .
Clasificarile antropologice care s'au propus aunt destul de nu-
meroase. Bradley, Linne, Geoffroy Saint-ifillaire, Haeckel, Huxley,
Quatrefages, Broca, Deniker, Haddon, ca sa nu citam deck numde
cele mai cunoscute, ne-au dat clasificari diferite, arzate pe baze
diferite. Nu este indispensabil sa le trecem in revista. Ne e de ajims
ea constatam ca un acord general nu s'a putut stabil& in aceasta pri-
vinta. Caracterele fizice, considerate ca putand deosebi rasele, aunt
prea numeroase §i prea variabile. De ad tendinta de a inmulti nu-
marul combinarilor, sub care se pot infati§a aceste caractere, adica
in definitiv numarul raselor. Ma bunaoara, Deniker admite doua-
zeci i noua de «clase» antropologice, principale §i secundare, sau
de rase §1 sub-rase, ce se pot gasi pe suprafata pamantului. In ce
prive§te, in special, popoarele europene, s'a cautat a se reduce, rv;
eat posibil, numarul elementelor componente. Eugen Fischer buna-
oara admite patru rase numai, norclica, alpina, dinarici §i medi-
teraniana, din amestecul carora ar fi ie§it principalele popoare
culte europene, dar nu uita sa adaoge ca, pe langa ele, s'au mai
exercitat §i «alte influente» streine. Iata propriile lui cuvinte:
«Toate popoarele europene se compun din rasele descrise mai sus
( cele patru pe care le-am mentionat), in combinatii variabile.
la care se mai achogii, pe ici pe colo, §i alte interventii streine»2).
Pe langa nesiguranta pe care o creeaza aceste «alte interventii»
nedeterminate, ceea ce intereseaza in parerea citata a antropologului
german este ideea ca principalele popoare europene3) nu sunt poate
1) 'Haddon, Les races humaines, p. 2.

2) Eugen Fischer, op. cit., p. 168.
3) Fischer excepteazii popoarele de origine ugro-finici san mongolo.al.
wick cum sunt Turcii, Finlandezii, Ungurii, Bulgarii, o parte din Rnsi.
22
www.dacoromanica.ro
tesentiab diferite, din punctul de vedere al rasei, - gi ca prin

urmare ineercarile crasi§tilor), de altadata §.1 de astazi, de a creea
fntre ele contraste i tensiuni, sunt lipsite de temelii §tinfic2 sufi.
ciente.
In sfar§it, nu putem incheia amid capitol, consacrat originelor
etnice ale culturii clasice, greco-romane, lark' sa mentionam
parerile unora dintre invatatii contimporani cari sustin cä, dat fiind
fenomenul cdifuziunib>, care nu existri numai in lumea fizica, ci i§i
produce efectele gi in cea moralä, nu este incLspensabil s Jegam
culturile gi in general civilizatiile de anumite rase, ce le-ar
fi creeat. 0 rasa ce ar da na§tere, independent de oriee influenti
exterioari, numai prin propriile ei caliti, unui fenomen atfit de
complex, cum este o cultura eau o civilizae, considerate, fi-
regte, in toate amanuntele lor, ar realisa, in ordinea spirituala,
o minune ce nu §i-ar gag echivalentul decal in ceea ce se chiamil,
in ordinea biologica, generatie spontani. Mai probabil este ca oine-
nirea intreaga lucreaza la infiiptuirea valorilor, materiale gi morale,
ce alcatuiesc diferitele culturi §i civilizaçii, i ca acele valori, odatii
apirute, trec ela un popor la altul, dela o rasa la alta, raspandin-
du-se pretutindeni, cum se impra§tie moleaulele unui corp solubil,
prin /difuziunev, in toata masa lichidului in care se dizolva. Cu
acest inteles a studiat «difuziunea culturii) un invatat englez, G.
Elliot Smith, intr'o lucrare de curand aparutli 1). Ca sa ne incredin-
teze de realitatea acestui fenomen social, precum gi ca sa ilustreze,
in acelagi thnp, atilt Ligurinta cat gi iuteala cu care se raspandesc ele-
mentele culturli in mediile cele mai diferite, autorul lucrarii eitate
examineaza difuziunea, religiei musubnane. Pornind din Arabia,
unde a luat nagtere, aceasta religie s'a intins, la risarit, pang in In-
dia, in China §i in Japonia; la apus, pe tot litoralul nordic al Africei,
papa' in Spania, §i pe tarmurile Marii Negre, pang In Balcani i pang
in Rusia; la Sud, panii in central continentulua african. i totugi,
mahomedanismul n'a avut un serviciu de propaganda, hine conceput,
perfect organizat §i dispunand de mijloace mari, aga cum a avut
§i are catolicismul. c(Difuziunea» s'a facia, oarecum, dela sine, age
cum se produc in general, fenomenele naturii. Dacil dar religiile se
pot raspandi in acest mod, de ce sa nu admitem ca, cu ele, se rile-
pfindesc gi alte elemente de cultura, moravuri, insvitulii, arte,
industrii, ce au gi astrizi, dar aveau cu atilt mai malt altadata,
1) G. Elliot Smith, The Diffusion of Culture, 1933.
www.dacoromanica.ro
leg5turi stranse cu credintele §1 practicele, cu miturile §i ritualurile,

dileritelor forme de viall religioasi 1).
Nu putem intra aid in studiul acestei conceptii noug, fiindca
ar trebui CA examinim antagonismul dintre §coala antropologiel
a culturii, care a inceput, in Anglia, cu rylor, §1 e reprezentatii
astizi de Frazer §i Marett, §i §coala istorici a etnologiei, care a in-
ceput cu Rivers §i pe care o continua' Elliot Smith. 0 asemenea
eercetare ne-ar putea duce inia departe. Märginindu-ne dar ea rele-
vm conceptia noui de care e vorba, vom adioga ca pareri analoage
se gisesc, mai mult can mai putin, i la antropologi, nu numai la
istorici. Se gAsese bunioara, sub forme destul de dare §i de catego-
rice, la antropologul englez pe care 1-am citat de madi multe ori.
(Nu exista civiizaçii rasialea, zice Haddon. t Civilizatia unui popor
dat depinde in primul rand de felul eau de train, care este el cnsual,
in mare parte, expresia conditiilor geografice. Ar fi greu CA afir-
mam ca eiviizaa oricaruia din popoarele cunoscute este, propriu
vorbind, originali in intregime. Migratiunile popoarelor au deter-
minat amalgamuri de civilizatii; pe de ale+ parte, pot CA existe mi-
gratii de civilizatiJi independente, din punct de vedere practic, de
oriee amestec racial cu putinta de constatat. Aceste migratii de ci-
vilizatii constituiesc un obiect de studii foarte interesant §ii explicarea
lor este baza unei adevitrate istorii a omeniriia 2).
De uncle se vede, cA problema originei eivilizatiilor este mult
mai complexa decat cred adeptii teoriei raselor. Aspectul ei etnic
nu este nici unicul, nici, poate, cel mai important, din cele sub
care trebuie consideratli.
1) G. Elliot Smith, op eit., p. 35-36.

2) Haddon, Les races humaines, p. 4.
www.dacoromanica.ro
CAP. VII.
TIPURILE ANTROPOLOGICE SI LEGILE LUI MENDEL
Ne mai ramane a examin'am Inca un aspect al problemei ra .

odor, din punct de vedere antxopologic. Se poate pune intrebarea,
de ee elementele etnice diferite, din amestecul cärora au ie§it popoa-
rele europene, n'au ajuns Inca, cu toatil vechimea, uneori destul de
mare, a incruci§erii raselor respective, sa. se contopiasCa a§a, incit
sà formeze pentru fiecare dinteinsele tripuri unitare? Ca o aseme-
rea contopire nu s'a produs Inca, e un fapt indiscutabil. Dacri s'ar
(i produs, am avea astazi rase, care ar putea sá poarte numele po-
poarelor respective. Am putea vorbi, bunaoafa, de o rasil francezi,
de una italian5, de una englezg, de una gerinana. Ci nu e a§a, ne-o
arata opozitia hotarifa a etnologilor la intrebuintarea unor aseme-
nea expresii. Haddon insu§i, bunaoara, zice: Inu exista o ras6 en-
glez1 sau o rasa' irlandezb. Nu putem zice decat cil texista. Englezi
gi Irlandezi», organizayi aga ineit sa formeze, i uniia i alii, popoare
au natiuni. Iar un popor sau o natiune este o comunitate politicil
determinata, ocupand un teritoriu anumit. Intre membrii unei ase-
menea comunitkti exisfa de sigur legaturi, dar care aunt de alta na-
tnra si nu implic cu necesitate legaluri antropologice corespunz'a-
toare. Din punct de vedere etnic, diferitii indivizi ce compun un po-
por sau o natiune pot fi de origini diferite i pot prezenta caractere
fizice diferite, apartinand unor /rase», adic a. unor tipuri antropolo-
gice, diferite 1).
Care e eauza acestor diversifiiti de caractere ce persista., cu
toattl vechimea lor, la toate popoarele europene? De ce amestecu-
rile de rase din care provin ele n'au dus la o contopire a caractere-
lor antropologice respective, din care ail iasa ipuxi unitare? ifispun-
1) Haddon, op. cit., p. 4.
www.dacoromanica.ro
TIPURILE ANTROPOLOGICE $1 LEGILE LIR MENDEL 341
sul hi aceste intrebgri nu este, din punct de vedere biologic, prea

anevoios. Observärile flcute asupra incrucirrilor, la plante gi ani-
male, au dovedit cl din ele flu rezuhl combinäri stabile de carac-
tere decfit numai clack' intervine selectiunea, artificial sau nataralA.
Varietlti sau rase noul, adicri, nu pot lua nagtere pe aceastl cale
decfit numai dacii incrueirrile se continua mai multl vreme gi sunt
sistematic indreptate in aceeagi directie de o selectiune riguroasi,
artificial sau natural. Altfel, din incrucigeri ce se fac sporadic §i la
intfimplare nu pot rezulta varietfili sau rase nouä, fiindca intervtin
fenomenele de disociere pe care le formuleazi legile lui Mendel.
Naturalistul ce purta acest nume era un ellugir care, pe la jurnitatea
veacului al XIX-lea, a Meta in grädina manästirii sale din Briinn
siudiii experimentale amanuntite asupra incrucirrilor de vailetati
diferite, la plante. Incruci§find vreo 22 de «sub-specii» de mazlre
(Pisum sativum), a unnarit ou atentie, in cursul generatillor urml-
toare, variatisile diferitelor kr caractere. Rezultatele constatArilor
sale le-a publicat sfirguitorul calugar in 1866, in revista Societitii na-
turali§tilor din Briinn», unde au limas inmormintate pink' cand
le-au descoperit, in 1900, botani§tii Correns, De Vries §i Tscbermack.
De atunci incoace, «legile» liii Mendel au servit din ce in ce mai mult
Ia explicarea a numeroase fenomene biologioe.
Din aceste legi, cele care ne intereseazI pe noi, pentru linu-
rhea problemelor ce ne preocupA, sunt doul: cea care stahilegte
existenta caracterelor «dominante» §ii cea care formuleazA cdiso-
ciatia» caracterelor. Iatl, in cfiteva cuvinte, intelesul kr. Incruci-
§and o varietate de mazAre care producea boabe galbene cu una care
producea boabe verzi, Mendel a constatat c plantele ce ierau din
aceasti incrucirre aveau, toate, boabele galbene. Acestui caracter,
cc se impunea, in prima generatie de chibrizi», la toti indivizii, i-a
dat el numele de «caracter dominant»; celui ce se eclipsa dinainte-i,
aga incfit plrea a nu se mo§teni, i-a dat numele de «caracter recesiv).
La plantele insa ce ierau, in a doua generatie, din fecundarea nor-
marl a «hibrizilor» din prima generatie, se producea un fenomen
curios. Boabele nu ma erau toate de coloare galbena: unele erau
de coloare verde. i anume, la trei plante cu boabe galbene, apArea
tina cu boabe verzi. Caracterul trecesiv» iera adicl §i el la iveall,
in a doua generatie. Degi pArea c displruse, el nu fusese decfit
momentan impiedicat sa. se manifesteze de eltre caracterul «domi-
nant». In generatia a treia, rezuhatele erau §i mai curioase. Plantele
ce ierau din fecundarea celor cu caracterul recesiv (cu boabele verzi)
www.dacoromanica.ro
5ntre ele, aveau toate, exclusiv, caracterul recesiv, produceau adica

boabe verzi. i acest caracter se pastra apoi, neschimbat, in toate
gcneratiale urmatoare, daca fecundarea se facea numai intre
plante cu caracterul recesiv. Plante le insa ce iegeau din fecnndarea,
intre ele, a celor cu caracterul dominant erau, din punctul de vedere
al descendentei lor, de douà feluri. Unele aveau caracterul dominant
gsimpluN dau adica nagtere, in generatiile urmatoare, h plante ames-
tecate: uncle cu caracterul dominant, altele cu cel recesiv. Ahele
insa aveau caracterul dominant (pun>, dau adica nagtere, in genera-
Ilile urmatoare, numai -la plante cu caracterul dominant. Cele cu
caracterul dominant simplu erau, fati de cele cu caracterul domi-
nant pur in proportia de trei la una.
Cercetarile lui Mendel au fast reluate i legile lui au fost ye-
rificate, intr'o suing de cazuri diferite, de o Emma de naturaligti, ca
Eotanigtii deja citati Correns, De Vries gi Tschermack, ca Bateson
gi gcoala engleza, earl an urmarit aplicarea lor in lumea vegetali,
gi de zoologi Ca Darbishire, Cuenot, Hurst, Toyama, Lang, cari le-au
aplicat in lumea anim.ala. Uneori exactitatea lor se arata matematica:
in cazul urzicilor lui Correns bunaoara sau al melcior ml Lang.
Alteori, ele se verificau, in ptincipiu, nu 'high' in amanunte, in ce
pril ea numarul generatiilor cu caractere dominante gi al celor cu
caractere recesive. Nu putem urmari aici, firegte, aceste variati: ale
experientelor acute. Ne putem multunti cu constatarea eä, in prin-
cipiu, ele au confirmat legile lui Mendel. Ne putem prin urmare
servi de aceste legi ca s ne explicam fenomenul ce ne preocupa,
faptul cä, adica, amestecul necontenit al raselor ce compun popoarele
euiopene n'a putut duce, inläuntrul fiecaruia dintr'insele, la tipuri
unnare cu caractere uniforme. In Europa centrala, de pilda, cu tot
amestecul, de atatea ori repetat, al rasei nordice cu parul blond gi
al celei mediteraniene cu parul negru, oamenii n'au ajuns sa anal
o culoare intermediara uniforma a inveligului pilos al capului. Dine-
potriva, la popoarele din centrul continentului nostru gasim, alaturi
de colorile extreme ale acestui invelig, blond alburiu e negru,
toata gama nuantelor intermediate: blond cenugiu, blond aurin,
blond rogcat, rogu, castaniu descbis, castaniu inchis, etc. Acelagi lucru
se poate zice despre staturi, despre forma capului §i, in general,
despre toate celelalte caractere antropologice, considerate ca putand
distinge diferitele rase. i aceasta diversitate a oaracterelor nu e
www.dacoromanica.ro
TIPURILE ANTROPOLOGICE SI LEGILE LUI MENDEL 343
xnrginit numai la popoarele Europei centrale, pe care le-am luat,

intfimplgtor, ca exemplu. Ea se poate constata, mai mult sau mai
putin, pretutindeni. Putem astfel afirma despre origicare din
popoarele europene c indivizii ce il compun nu posedi aceleagi
caractere fizice, nu prezintl adic ml tip antropologic uniform.
Am zis totugi inteun capitol anterior ea' incrucigerile au jucat
tin rol insemnat in pligmentatia diferitelor paipe de oameni, gi
putem dar presupune ca. acelagi e cazul cu celelahe trilsuri distinc-
tive ale lor. Trebuie sä deosebim ing aid realitatea fenomenelor de
acest fel i durabilitatea lor. C incrucigerile d e rase produc variatii
ale pigmentaliei, este incontestabil. Incrucigerile negrilor cu albii
dau gmu1atri2. cu colori intermediare. Dag ing aceste variatii se
phstreazá sau nu, in aceasta privinci hotgeasc ali factori, i anur
me, selectiunea in legiitura cu influentele mediului sau cu exigentele
hi. Din acest punct de vedere, trebuie sil revenim un moment am-
pra legilor lui Mendel, spre a evita o neintelegere. S'ar putea crede,
in adefir, c ele ar impiedica formarea, in evolutie, a varietätilor
nouil mai intiii gi apoi a speciilor nouil, vegetale i animale. AceastA
credintA insi ar fi gregitä. Ele nu impiedig nicidecum aparitia gi
fix area unor forme organice noug. Numai c un asemenea fenomen
presupune intervenirea seieciiunii, naturale sau artificiale, care sfi
asigure, sub influenta permanentl a unor anumiti factori, constanta
unor amunite caractere. Sunt, in adevgr, factori ce pot avea o ase-
menea actiune. Aga bunioarg, ca sä ne servim de ina caz adesea citat
fiindcä e caracteristic, planta qPrimula sinensis mina) face tot-
deauna, la temperatura obicinuitg a regiunilor in care cregte, flori
rogii. Dacä ing e supusa unei temperaturi exceptionale, de 30--35°
C., capki flori albe. Semintele produse de aceste flori albe, daci ger-
mineaza in conditii normale, dau plante care, flack' se desvoltil la
temperatura obicinuiti a mediului lor natural, fac iariigi flori Iota.
Supuse ing gi ele la temperatura exceptionalri de 30-35° C., dau
gi ele flori alba. Dacã dar ne inchipuim cä, in scop selectiv, specia
botanici mentionat'a e supusi in mod permanent unei temperaturi
de 30-35° C., prin transplantarea ei bunioarii intr'un media in
care sä domneascil o asemenea temperaturi, ea nu mai produce,
dupi toate probabilitatile, dealt flori albe. 0 varietate botanicil noni
ar lua nagtere atunci.
www.dacoromanica.ro
344 SPF.CIFICUL NATION AL
Dacä trecem la oameni, gisim de asemenea factori a carer in-

fluenta permanenti poate produce schimbari constante. Aga e, cum
am vazut, lumina. Am zis c. razele ultra-violete ale apectrului solar,
care au o actiune chimica, exercita o influenta vizibila asupra
mentatiei. Oricare ar fi dar rezultatele incruoigerilor, lumina, cand
are o anumita intensitate, lucreaza ca un factor selectiv gi face ca
coloarea pielii eä ramana, la populatiile ce tr5iesc sub influenta ei,
inchisa, In Africa bunaoara, amestecul negrilor cu albii da, de sigur,
mulatri, gu o coloare a pielii mai deschisa decat a indigenilor de rasa
pura. Daca insa continua sa traiasca sub actiunea selectiva a luminii
africane, acei mulatri revin, incetul cu incetul, la coloarea mai in-
chisi a pielii care, precum am vlizut intr'un capitol anterior, le este
utila in conditiile lor de existenta. Lucrul e mai ales vizibil la des-
cendentii kr, cari, daca nu intervin alte incrucigeri cu albih, se
intorc la coloarea inchisa a rasei negre. Altfel se petrec lucrurile in
Europa, uncle intensitatea luminii e mai redusa gi nu mai exercita
bceeagi actiune selectivi. Am vazut ca albii gi descendentii kr nu
pot sa traiasca in Africa fara stogi modifice pigmentatia. Negrii insa,
11 Europa, nu aunt supugi acestei neeesitati organice. Dacii came-
nilor albi pigmentatia lor insuficienta le e daunatoare in Africa,
in schimb, oamenilor negri, in Europa, pigmentatia lor mai accen-
tuata nu le pricinuiegte niciun neajuns. In Europa aga dar, influents
luminii nu mai are o actiune selectiva atat de pronuntata, §i iaria-
tiile de coloare, produse de incrucigerile de rase, raman mai libere.
Frau] selectiunii nu mai turbura jocul legilor lui Mendel.
E probabil ca, in regiunile temperate ale suprafetei pamantului,
nu numai lumina, ci i ali factori fizici caldura gi frigul, ume-
zeala i uscaciunea, preaiunea i migcarile atmosferei, au o ac-
tiune selectiva mai redusa, fiindca rarnane inchisa in limite mai re-
stianse, oeea ce trebnie sà mareasca libertatea varialiilor produse
de incrucigeri. In sfargit, o altà cauza mai favorizeaza aceasta liber-
tale. Cu progresele necontenite pe care le-au facut, popoarele mai
inaintate in civilizatie, care locuiesc de preferinta regiimile tem-
perate ale auprafetei pamantului, au ajuns sa se sustraga, intr'o oare-
care masura, actiunii directe a mediului ambiant. Selectiunea natu-
ran', sub aspectul ei biologic, a pierdut astf el din puterea ei a;upra
popoarelor de care e vorba, intrn cat raman fixate in regiunile
temperate. Asupra popoarelor de acest fel luereaza mai mult factori
de alta natura, gi anume factorii psihologici ai medinlui social, ale
carui forme aunt numeroase gi variate. Aceol noui factori au putut
www.dacoromanica.ro
TIPURILE ANTROPOLOGICE EI LEGILE LEI MENDEL 345
al procluca, pc deasupra diversitätii organice, unele uniformititi,

eazora ii s'a dat, de care o alta categorie do invitati decal cei de
cari ne-am ocupat pana acum, numele de /tipuri etno-pstihologicex
Cu aceasta Ins ajungem la a§a numita apsihelogie a popoarelor»,
de care urmeaza sá ne ocup5m de asemenea. Pada atunci insa, spre
a incheia studiul aspectelor fdzice ale raselor, trebuie s arimc:im
o privire §i asupra nouilor metode de determinare a lor, ce se in-
temeiazi pe constitutia «bio-chimica» a sangelui.
www.dacoromanica.ro
CAP. VIII.
CONCEPTIA BIO-CHIMICA A RASELOR
De vreo trei decenii incoace teonia raselor tinde a se a§eza pe

o aka baza, pe care cei ce lucreaza in aceasta directie o cred mai so-
lidà decat cea antropologica. Nouile cercetari asupra t grupelor san-
guine», care au inceput in ultimii ani ai veacuki trecut §i au lust
apoi repede proportii din ce in ce mai maxi, au deschis invatatilor
perspective nea§teptate, facando-i sii intrevadi posibilitatea de a
deosebi rasele de oameni dupa tstructura» bio-chimiert a singelui
kr. Data fiind InsA natura speciali a cercetarilor de acest fel, nu
putem arunca asupra-le, in aceste pagini destinate unui public mai
intins, o privire, oricat de sumara, farii a indica punctul kr de ple-
care §i a schio, in ling generale, evolutia kr.
Inca din antichitate sangele a fost considerat ca sediu al vie/if
§i ca depozitar al calitatilor de capetenie ale oamenilor. Aceasta
credinci gasia, in razboaiele stravechi, o aplicare nea§teptata. Cand
un luptator se distingea prin puterea §i vitejia lui, daca era invins
§i ucis, invingatorii ii beau sangele ca sail insu§iasca virtutile lui
exceptionale. Iar in legenda Argonautilor, Medeea, vrajitoarea din
Colchida, a intinerit pe batranul tata al luk Jason, printr'o transfu-
ziune de singe tanar. In medicina acest mijloc eroic pare a ii fost
intrebuintat pentru prima (mei in veacul al XVI-lea, de catre Hie-
ronymus Cardanus, la Milano, §1 de catre Andreas Libavius, la Halle.
Cu descoperirea circulatiei sangelui de catre Harvey, in veacul al
XVIT-lea, problema transfuznunii se punea pe temelii nourt, din Duna
de vedere technic, §i era firesc ca incercirile ea fie reluate, cu speran.
te, daca nu cu perspective, mai mari. E caracteristic pentru prudenta
§i spiritul practic al Englezilor, ca ei au socotit necesar sa faca mai
intai observari, in aceasta privinta, asupra animalelor. Harvey demo-
perise circulatia sangelui in 1628. Inca din 1638 Potter formulase
www.dacoromanica.ro
CONCEPTIA BIO-CHIMICA A RASELOR 347
dorinta sa ae faca incerciri de transfuziune la animale §i o suma de

inva4ni, ca Daniel 0 Thomas Cosa, Wilkins, Hook, Robert Boyle
s'au pus pe lucru, in aceaata directie. In discutia «Societalii regale
pentru inaintarea 011n/don> au fost aduse experientele respective
in 1656, de catre Richard Lower. S'a putut astfel stabili ca trans-
fuziunea era mai bine suportata cand sfingele provenia dela un
animal de aceea§i specie 0 mai ran cand provenia dela un animal
de specie diferita. Aceasta constatare, pur empirica, rAmanea insa
neexplicatit In practica medicala, In cazurile grave 0 urgente, cand
raedicii socoteau necesar, pentru salvarea unui bolnav, sfi-i intro-
duca in curentul circulator singe nou, s'a incercat transfuziunea
dela animale la oameni. Cu toata constatarea ce se ficuse, cu pri-
vire la dificultatile transfuziunii intro specii diferite, medicii an
fost silii cA recurga la o asemenea incercare fiindca nu gasiau oameni
earl sa conthmta a-§i da sangele, atunci cfind aveau nevoie. Au (oat
utiltizaçi astf el, in acest scop, mieii. Curentul sanguin se indrepta,
in cazurile de acest fel, din carotida unui mid in vina dela brat
a omului bolnav. Rezultatele acestei metode ing, care s'a practicat
in a doua jumatate a veacului al XVII-lea, nu numai in Anglia, ci
§i in Franta, in Italia §i in Germania, nu erau satisfacatoare. In ca-
zurile cele mai putin grave, cfind adici bolnavia nu mureau, (apt
care, &and se intampla, nu se atribuia pe atunci transfuziunii, ci
afectiunilor de care sufereau ei §i care nu se putusera ameliora
printeinsa, starea kr devenea totu§i din ce In ce mai rea. In Ger-
mania bunaoara se zicea ca ei patimeau, in urma transfuziumi, de
melancolie ovin53> (Schafsmelancholey) 1). Fapt este, in mice caz,
c5 pe la sfar§itul veacului al XVII-lea §i inceputul cdui urmator,
transfuziunea sangelui se practica din ce in ce mai putin. In Franta
era chiar, nu interzisa formal, dar inconjurata de numeroase ingra-
diri; trebuia, anume, o autorizatie speciala a Facultatii de medicina
(iin Paris, pentru fiecare caz in parte.
Veacul al XVIII-lea a trecut astfel fara noui incercari in acea-
stg directie. Une le experiente fiziologice insa, dela inceputul veacu-
lui urmator, au indreptat din nou atentia asupra vechei probleme a
transfuziunii sangelui. Bichat, in 1805, a relevat influenta anima-
toare a sangelui venos asupra inimei i influenta lui paralizanta asu,
pra creierului. In 1821, Prevost §1 Dumas au stabilit cA animalele
1) A se vedea istoricul transfuziunii sangelui in *Handbuch der Blut-

gruppenkunde), editat de Paul Steffan, 1932, p. 266.
www.dacoromanica.ro
carora, In laboratoraile de fiziologie, 11 se lua tot sangele, care nu

mai respirau §1 a caror inima nu mai batea, puteau fi readuse la
viola daca Ii se injecta in vase singe defribinizat. Ei au stabilit in
acelagi timp ca defribinizarea sangelui nu modifica funetiunile Bake
logice ale globulelor rogii. Constatarile lor au tost confirmate in Ger-
mania de Dieffenbach, care le-a adlogat observarea ca sangele ar-
terial inlfitura mai repede moartea aparentA, la animale, decat eel
venos. In 1824, James Blundell a incercat transfuziunea sangelui dela
om la om, in cazurile de hemoragii grave. Mai tarziu s'au facia incer-
earl analoage, in cazurile de intoxicatii grave, ea oxid de carbon
hunaoari, sau la septicemii. In timpul rizboaielor din 1866 gi
1370-71, s'a recurs de asemenea, in cateva cazuri, la transfuziuni.
Bezultatele ramaneau insa, in majoritatea cazurilor, nesatisficitoare,
gi incertitudinea suecesului impliedica generalizarea metodei.
Cel dintaiu care a avut ideea 11. cerceteze cc se petrecea in san-
gele pacientului, animal sau om, asupra ciruia se practica transfu-
ziunea, a fost Landois. El a constatat cA globulele rogifi ale sangelui
strein se dizolvau In serul sanguin al pacientului, iar globulele
rogii din sangele lui propriu se <<dizolvau» gi ele, partial, in serul
sangelui strein. Rezultatul era, in oriee caz, di se formau mid mase
mai mult sau mai putin compacte, compuse din globulele rogii alto-
rate, care se lipeau unele de ,altele, ceea ce putea duce la obli-
teratii ale vaselor, la embolii, cu consecinte mortale. Cercetarile lui
Landois, degi continuate de Alexander Schmidt, de A. Koehler gi
de alpi, n'au izbutit sA aduca destula lumina. A urmat astfel o pe-
rioada de stagnatae de vreo 25 de ani, dupa care, cu Shattock, Land-
steiner, Decastello gi altii, problema a fost reluata, cu mai multa
stAruinta, in primal ani ai veacului nostru. Cel dintaiu din acegti
invatati, americanul S. G. Shattock a constatat Inca din 1899 <as°
hemoaglutinareal>, fenomen care consta in aglutinarea globulelor
rogii din sangele unui om de catre serul sangelui unui alt om. Prin
IheterohemoagIntinare» se intelegea mm fenomen analog, produs insa
asupra globulelor rogii ale unei specii de catre send sanguin al altei
specii. Shattock considera isohemoaglutinarea ca un fenomen pato-
logic, intru cat serul de care se servise provenea dela persoane su-
ferind de diferite afectiami. In 1901, de abia, Karl Landsteiner a
stabilit, definitiv, natura fiziologica a fenomenului de care e vorba.
In send sangelui se gasesc, in mod normal, la fiecare orn, substante
care pot provoea aglutinarea globulelor rogii din sangele altar oa-
meni. Acestor substante, care lucreaza ca reactivi bio.chinaiei, Ii s'a
www.dacoromanica.ro
CONCEPTIA BIO-CHIMICA. A RASELOR 349
dat numele de taglutinineo. Iar substantele din globulele ro§ti, asu-

pra carora luereaza ele §i care dau na§tere aglutinarii, au primit
numele de .taglutinogene». Ambele aceste categorii de substante aunt
diferite la diferitii oameni. Experienta arata, in adevar, ca serul sin-
gclui dela un om oarecare produce efecte diferite asupra globulelor
ro§ii ale diferitilor oameni; la unii adica globulele ro§ii se aglu-
tineaza, sub actiunea lui, la altii nu.
Studiând aceste diferente, a caror importanta practica, in cazu-
rile de transfuziune a sangelui, era evidentä, Landsteiner a ajuns
ed imparta pe oameni In trei grupe diferite. Prima grupa era com-
pusa din oameni, al caror ser sanguin aglutina globulele ro§ii ale oa-
menilor din celelalte doua grupe, dar ale caror globule ro§ii nu erau
aglutinate de send kr sanguin. Grupa a doua era alcatuita din oa-
meni, al caror ser sanguin agluttina numai globulele ro§ii ale oame-
nilor din grupa a treia, dar ale caror globule ro§ii erau aglutinate
atat de scrub sanguin al oamenilor din prima grupa, cat §1 de acela
al celor din a treia. In fine, grupa a treia era compusa din oameni,
al carer ser sanguin aglutina numai globulele ro§ii ale oanaenilor
din grupa a dotta, dar ale caror globule ro§ii erau aglutinate atat de
send sanguin al oamenilor din prima grupa, cat §i de acela al rebur
din a doua 1).
Un an mai tarziu, doi colaboratori ai lui Landsteiner, anume
Decastello §i Sturli, au stabilit o a patra grupa, ce nu aparuse dela
inceput in cerceturile serologiee fiindca era, relativ, putin name-
roasa. Ea cuprindea un mic numar de oameni, al ciror ser sanguin
nu aglutina globulele ro§ii ale oamenilor din cele trek grupe de ca-
petenie, dar ale caror globule ro§ii erau aglutinate de serul sanguin
id oamenior din toate acele trei grupe. Pe caud Decastello §i Sturli
considerau aceasta a patra grupa Ca cuprinzand numai exceptii san
deviatii, a caror explicare ramanea sa fie gasita, alti invatati, Ca Jan-
sky in 1906 §i Mofit3 in 1910, lucrand independent unul de altul, au
stabilit ca ea avea o valoarea fiziologica de sine statutoare §i trebuia
pug alaturi de celelalte trei 2).
1) K. Landsteiner, Veber Agglutinationserscheinungen normalen mensch-

lichen Blutes, in Wiener Klinische Wochenschrift, Bd. 14, 1901.
2) A. Decastello und A. Sturli, Ueber die Isoagglutinine im Serum gesun-
der und kranker Meuschen, in Muenchener medizinische Wochenschrift, 1902,
Lucririle lui Jansky au aprirut in limba cehii; se mentioneazi de obiceiu, in
istoria problemei, nurnai rezultatele lor. W. L. Moss, Studies on Isoagglutinins
and Isohaemolysins, in Bull. of Hopkins Hosp. 1910.
www.dacoromanica.ro
Numirile acestor patru grupe au variat. Landsteiner desemna

pe cele trei, pe care le stabilise e1 insugi la inceput, cu tifrele arabe
1, 2, 3 si in mod subaidiar cu literele C, A, B; ordinea acestor Jitere
se va 15muri mai jos. Jansky si Moss desemnau ode patru grupei
asupra carora erau de acord, cu tifrele romane I, II, HI, IV; ins5
ordinea lor era putin diferitia. Grupa I la Jansky devenea grapa IV
la Moss, si invers. Spre a evita confuziunile ce se puteau produce la
utilizarea serurilor respective, von Dungern i Hirszfeld au propus
in 1910 ca cele patru grupe sä fie desemnate cu literele 0, A, B, AB.
Aceste litere reprezentau, in conceptia kr, absenta caglutinogenelor)
specifice in prima grupi (0) 1), prezenta kr separati in grupa a
doua (A) si a treia (B), §i prezenta lor impreunii In grupa a patra
(AB). Dup5 aceast5 clasificare, tinandu-se seamii si de t aglutininele*
respective, oamenii din cele patru grape au fost considerati ca avand
patru feluri diferite de singe 2).
Trebuie s mentionam ins5, pentru intelegerea deplina a aces-
tei clasificari a cfelurilor» de singe, cä aceiatki autori, von Dungern
gi Hirszfeld au insemnat aglutininele cu literele grecesti corespun-
eatoare celor latine, care desemnau aglutinogenele. i anume, aglu-
tinina, care provoac5 aglutinarea globulelor rosii cu aglutinogenul A,
a fost insemnata cu a; cea care provoaci aglutinarea cdor en agluti-
nogenul B, a fost insemnatii cu P. Se intelege dela sine c agluti-
nogenul A si aglutinina a sau aglutinogenul B i aglutinina f3
nu pot coexista, fiziologiceste, in acelasi sange. Globulele rosii, in-
teun asemenea s5nge, nu si-ar mai putea indeplini functiunile fizio-
logice, fiind impiedicate de inevitabila kr aglntinare. Aglutinogenul
A nu poate coexista in acelagi sange decit cu aglutinina p, iar aglu-
tinogenul B numai cu aglutinina a. Cand singele, in ofirsit, nu cup
prinde "ski aglutinogenul A, nici aglutinogenul B, atunci oe pot giisii
inteinsul ambele aglutinine a si f3; in schimb, rand singele cup rinde
ambele aglutinogene A §ii B, trebuie s lipseasci dinteinsu1 ambele
aglutinine a gi P.
Cu aceste 1niuriri, putem intelege acum deosebirile dintre
cele patru cfelurh de sange. Singele 0, pe care il posedI oamenii
din prima grupi, se distinge prin faptul ea nu cuprinde nici agluti-
1) Dela ohne, Jari aglutinogene; unii confundi aceastii literii cu tifra zero
oi o citesc Ca atare.
2) Ueber Nachweis und Vererbung biochemischer Strukturen i Ueber Verer.
bung gruppenspezifischer Strukturen des Blutes, de E. von Dungen oi L. Hirsz
fad, in Zeitschrift fiir immunologische Forschungen, Bd. 4-8, l910-1911.
www.dacoromanica.ro
CONCEPTIA BIO-CHIMICA. A RASELOR 351
nogenul A, nici aglutinogenul B, dar cuprinde ambele aglutinine a

gi P. Singe le A cuprinde aglutinogenul A gi aglutinina p. Singe le B
cuprinde aglutinogenul B gi aglutinina a. Singe le AB cuprinde am-
bele aglutinogene A gi B, dar e lipsit de ambele aglutinine a gi P.
Aceste particularitati ale sangelui oamenilor din cele patru grupe
au primit numele de acstructuri sanguine) sau de cceonstitutii bio-
chimice).
Alli invatati, in frunte cu Langer, au constatat ca aceste struc-
turi sau ccmstitutii aunt aceleavi sau cel putin se aseamana la
parinti gi la copii 1) Cereetarile in aceasta privinfg, incepute de Lan-
ger in 1903 ,au fost continuate de Hektoen in 1907, Ottenberg gi
Epstein in 1908, gi an du e. la presupunerea ea structurile sanguine
sau constitutiile bio-chimice aunt ereditare 2). Ca atare, s'a crezut cl
ele trebuie sä fie stabile; factorii externi, adici, nu le-ar putea ia-
Mentz. Cereetarile ce s'au facut insa, in aceastä directie, au dat, la
inceput, rezultate variabile. Unii autori, ca Rudolf Eden, au suatinut
e5 anumite substante (ehinina, lactatul de calciu, antipyrina, arse-
niatul de sodiu) pot modifica structurile sanguine ale bolnavilor.
Aga buniioará, unii dinteingii treceau, sub inf/uenta medieamentelor
mentionate, din grupele II, III, IV, in grupele I, II, III. Cand insa
incetau s5 le mai ia, reveneau, dupi un timp oarecare (7 pani la
15 zile), la grupele lor initiale 3). Alti inv5tati insii au ajuns la alte
rezultate. Huck gi Peyton, Richter, Meyer gi Ziskoven, Hoche gi Mo-
ritsch, Barsky, Falgairolle, SandstrOm gi altii, au ajuns la concluzia cii
constitutiale bio-chimice ale celor patru grupe sanguine aunt stabile 4),
1) I. Langer, Ueber Isoagglutinine beim Mensehen, mit besonderer Be-

riicksichtigung des Kindesalters, in Zeitschrift fiir Heilkumie, Bd. 24, 1903.
2) L. Hektoen, Isoagglutination of human corpuscles, in bourn, of americ.
med. Assoc., Vol. 48, 1907. Onenberg and Epstein, Studies in Isoagglutination,
in Transact. of New-York patholog. Society, 1908.
3) R. Eden, Die Bedeutung der gruppenweiaen Hiimagglutination und
iiber die Veriinderung der Agglutinationsgruppen durcb Medikamente, Narkose,
Roentgenbestrablung, in Deutsche mediziniche Wochenschrift, 1922.
4) J. G. Huck and S. Peyton, Study of Isoagglutinins before and after ether
anesthesia, in Journ. americ. med. Assoc., 1923. P. Falgairolle, Rehabilitation des
quatre groupes sanguins, refutation des isoagglutinations atypiques, in Compte-
rendus de la Soc. de Biol. de Paris, t. 94, 1926. L. Sandstrom, Die Agglutinabi
litlit gegen Isoagglutinine von in verschiedener Weise aufbewahrtem Menschen-
blut, in Acta pathol. wand., Bd. 4, 1927, 9i Untersuchungen iiber das Verhiiten
der bakterielbedingten Panagglutinabilitiit, in Zentralblatt fiir Bakteriologie,
1929.
www.dacoromanica.ro
Decastello a examinat chiar, la un interval de 20 de ani, una i aceeagi

persoana, gi a gasit att Ii pastrase neschimbat Kfelul» sangelui. A-
ceeagi observare a facut-o gi Lattes. Trecand in revist5 aceste consta-
tari, C. Ionescu-Mihaiegti, in aDonnees recentes sur l'hémoagglutina-
tion et l'hémolyse du sang humain», mice: t Fixitatea structurii ca-
racteristice a grupului sanguin pare a fi... o notiune solid stabilita,
cel putin in conditii normale, cand se lucreaza au globule rogii proas-
pete gi cu seruri-etalon des controlate» 1).
Singurele schimbari pe care le-ar putea suferi structurile bio-
chhnice ale sangelui, nu la aceiagi indivizi, ci dela o generatie la
alta, adica dela parinti la copii, ar fi astfel, exclusiv, cele produse
de incrucigeri ale indivizilor apartinand unor grupe sanguine dife-
rite. Aga bunaoara, un tata cu sange A gi o mama cu sange B pot da
nagtere unor copii cu sange A sau cu singe B sau cu singe AB. Co-
pill Adia pot sa mogteneasca unul sfingur din aglutinogenele parin-
lilor, indiferent care, sau pe amandoua. Dar in sangele lor n.t poate
aparea tin aglutinogen care nu se gasea in sangele unuia cel putin
din parinti. Cfind dar ambii parinti apartin grupului 0, n'au adica
In sangele lor niciunul din aglutinogenele A gi B, copiii lor trebuie
neaparat s faca parte din acelagi grup. Vom vedea mai jos ci aunt
unele rezerve de facut in aceasta priv(inta. Para atunci, si continuam
istoricul ideilor.
In cazurile de incrucigare, singurele in care variatiile par
posibile, transmisiunea ereditari a structurilor sanguine, pentru
grupele A, B gi AB, se face dupa legile lui Mendel. Invatai, cari
s'au ocupat de acest aspect al problemei ,au stabilit c dominante2.
in structura bio-chimicii a sangelui, in general, sunt caracterele pe
care le reprezinta aglutinogenele A gi B. In sangele celor mai multi
oameni adica predomina until sau altul din aceste caractere. Aceia,
In sangele carora se gasesc ambele aceste caractere, aunt, la
mai toate popoarele , cei mai putin numerogi; aga de putin nu-
uneroi incat au fost considerati la inceput cum am vazut, ca un caz
accidental. Frecventa acestui caz, nu accidental de sigur, dar excep-
tional, ee poate determina dupa legile lui Mendel. Daci bunaoara,
intr'o eerie destul de mare de cazuri in studiu, aglutinogenul A se
gasegte la jumatate, iar aglutinogenul B numai la lON, din numa-
1) Op. cit., p. 42. Studiul autorului roman face parte din mares lucrare
4cTraité du Sanp de A. Gilbert gi M. Weinberg, atilt de cunoscutl in lumea ti-
intific..
www.dacoromanica.ro
CONCEPTLA BIO-CRIMICX A RASELOR 353
rul lor total, ambele aglutinogene se vor giei la .50/e din acel numar.
In efargit, caracterul sanguin, pe care il reprezinta lipea ambelin.
aglutinogene, A §1 B, §i care distinge grupa 0, e considerata ca ur
eaz trecesiv, in infelesul mendelian al cuvantului.
Aceasta fund, dupa cercetarile pe care le-am trecat in revista
panki actun; constitutia biO-chimiel- a sangelni` osnenese, i expe--.
rienta timiand a dOvedi independenta ei tie influenta factorilor exte
riori, era firesc ca Ivaii sa se gandeasei a utilila'aceete constatari
in antropologie, pentru determinarea raselor de oameni: Iü adevar,
o diferentiere a lor pe baza earaeterelor sanguine parea mai siguil
decat cea care se incercaee paria atunci, pe baza caraeterelor morfolo-
gice. E. von Dungern §i L. Hirszfeld au fost eel dintai cari au iti-
cepnt cercetaii In aCeasta Privinta, atudiand genealogia a 72 de fa-
milli (lin Heidelberg. Cel din Urinal din acetti doi invçai, profitand
de faptui ea, in timpO1 rizboiulni mondial,'Se -gasiau reprezentate
in armatele aliatilor dela SalOnienn mare nuinar 'de natiOnalitati
a putut aduna, in colaborare cu H. Hirszfeld, un vast material de
observari '). Care au foet rezaltatele lor?
Structurile caracteristiee ale sangelui, cu cele patru aspecte
de capetenie ale lor, se gasesc la toate marile 01444, de oameni,
ce formeazi unitati 'etnografice, mai mult sau thai putin omogene.
La toate popoarele adic se g5sesc toate cele Patru grupe sanguine
ale clasificarii Von Dungern-Hirszfeld, insa in proportit diferite.
bar la fiecare pOpor in parte, (laza e destul de omOgen,proportiile
in cliestie aunt constante. In special, raportul dintre cele douri gru-
pe sanguine, ce se considera de obiceiu ca prificipale fiindca euprind
caracterele «dominantes A i B, adica dintre grapele'II §i III din
clasificarea mentionati ,prezinti o cOnstanti remarcabart. S'a ajiMs-
astfel la credinta e acest raport ar putea servi la determinarea 403pe-
cificitatii sanguine, a diferitelor pOpoare. Fiecare popor ar ayes
adica, in mettle, o structura a sfingelui, ce ar atarna de proportia
caracterelor sanguine dominante A §i B. AceastA ipotezi a cafatiat
o prima confirmare prin cercetarile frwute la Salonic, in 1918, de
L. §i H. Hirszfeld, asupra nationalitatilor din armatele aliate:Exa-
minand sangele a 8000 de soldati, de 16 nationalitati diferite, aceoi
investigatori neobositi au ajuns sa presupuna existenta a dourt rase
1) L. et. H. Hirszfeld, Pisani d'application des méthodes serologiques an

problems des races, in L'AnthropolOgie, vol. 29, 1918-49. L: and H. Hirissfeld,
Serological differences between the blood of different races, the result of re-
searches on the Macedonian front, in Lancet, vol. 197, 1919.
23
www.dacoromanica.ro
bio-chimice san serologice primitive. Una s'ar caracteriza prin pre-

zenta «structurii» A, alta prin prezenta ckstnicturii>, B, in globulele
rosii ale sangelui. Aoeste qstructuri» ar fi specific omenesti. Ele flu
ear mai gasi, identice, la alte animale; <tasemanarea» ar incepe, eel
mult, la uncle maimute antropoide. Originea acestor t<structuri» n'a
putut fi Inca stabilita, din pullet de vedere biologic. Nu se stie din
cc cauze si in ce irnprejneari an inceput a se forma de, la maimu-
tele antropoide, poate, mai intai, spre a se desavarsi apoi la oa-
meni.
In sfarsit, raportul cantitativ dintre aceste doui rase bio-chi-
mice, care, cum am zis, se gäsesc la toate popoarele, dar in proportii
diferite, ar deternina caracterul lor auk. Acest raport cantitativ
se stabileste en ajutorul formulei:
A + AB
I
B + AB
in care I reprezinta cindicele bio-chimic rasial*, menit si inlocuiasel
diferitele indice de care se mall serveste antropologia, cum este bunii-
oara eel cranian san cefalic 1).
Observarile ce s'au facut asupra diferitelor popoare europene
asiatice arata cä acest indice prezint5 variatii de 0 regularitate
ce, cu rezerva dela sine intaleasi a exactitatili, nu poate sa nu im-
presioneze. El are, anume ,valoarea numericri maxima in Nord-Vestul
Europei, si scade apoi treptat, dela miaza-noapte la miazi-zi si dela
ras5rit la apus, spre a ajunge la valoarea nmneric5 minima, in Sud-
Estul Asiei. In adevar, indicele biologic de rasa se stabileste, pentru
fieeare popor, impartind nunilrul indivizilor ce poseda, in sange,
structura A cu acela al indivizilor ce poseda structura B, la ambele
tifre adaogandn-se, inainte de a se face imparlirea, numarul indivizi-
lor ce pose,d5 structura AB, cuin se vede in formula de mai sus.
Asa fiind, cu cat num5rul indivizilor en sange A este mai mare si
al celor cu singe B mai mic, cu atat catul diviziunii acestor numere,
cart; ne d indicele biologic de rasa, trehnie s fie mai mare. Si invers,
cu cat num'and ipdivizilor cu sange A este mai ink, iar al celor cu
sange B mai mare, en atat eatul diviziunii, adiea indicele de ras5,
trebuie sa fie maii mic. In tabloul alcatuit de L. si H. Hirszfeld, dupa
analrizele serologice facute de ei, figureaza in cap Englezii, cu o pro-
portie de 46,40/o indivizi en sange A si 10,2% indivizi en sange B,
1) A se redea, pe 1ngã lucririle citate ale lui v. Dungern si Hirszfeld,

cartea cunowuti a lui Lattes, lndividualita del sangue, 1922.
www.dacoromanica.ro
CONCEPTIA BIO-CHIMICA. A. RASELOR 355
ceea ce di, dupit formula de mai sus, ca indice bio-chimic de rasa,

tifra 4,5. Dupi ei yin Francezii. en o proportie de 45,6% indivizi cu
cange A §i 14,2% indivizi cu sange B, ceea ce di ca indice tifra
3,2. In al treilea rand vin ltalienii i Germanii, cu acela§i indice:
2,8. Proportia de sange A i B e Ins diferiti, la unii §i la alii. La
Italieni este de 41,8% A §i 14,8"/o B, iar la Germsni este de 480/o A
§i 17% B. Austriacii yin in al patrulea rand cu indicele 2,6. Bulgarii
an aeelasi indiee ca Austriacii.'Urmeazi apoi Sarhii §1 Grecii cu
indicele 2,5. Mai departe, Evreili an indicele 1,9; l'urcii 1,8; Arabli
1,5; Ru§ii 1,3; Madegatii (din Madagascar) 1,09; Negrii (din A.
frica) 0,8; Indo-Chinezii 0,8; Hindu§ii 0,6.
Cum se vede din acest tablou, nil exista corespondent:a' intre
nouile rase bio-chimice, pe care le determini caracterele sanguine,
§i vechile rase antropologice, pc care le determinau caracterele /nor-
fologiee. In adevir, caracterele sanguine A §1 B se pot gig in pro-
portii diferite §i Pot da indice bio-chirnice diferite la popoare cu ca-
ractere morfologice relativ omogene. i tot a§a, indicele bio-chimice
pot fi identice sau, in orke caz, foarte apropiate __ la popoare
cu caractere morfologice incontestabil diferite. Acest rezukat, la
prima vedere surprinzitor, s'a explicat prin ipoteza celor doni rase
bio-chimice A §i B, de care ant vorbit mai sus, §i prin variabilitatea
econvergentei tor geografice». Prezeno grupelor sanguine A §1 B, la
un popor dat, in anumite proportii, s'ar datori convergentei geogra-
flee a celor dona rase bio-ehimice A §i B, in proportii corespunzi-
toare, pe mt anumit teritoriu. Cat despre originea raselor bio-chimice,
ea rimane si fie cilutati; instarea actuali a Cercetirilor, ipotezele
ce se pot face au mai mult caracterul unor simple suggestii.
Repartitia geografici a celor doui feluri de sange A §i B, care
stint considerate ca fundamentale din punct de vedere biologic, pre-
cum §1 constanta lor in diferitele grupe etnice, constanti care
se explici, cum am vizut, prin transmisiunca lor ereditara §1 prin
independcno lor de mediile fizice, an dos la.ideea ci omeni-
rea de astizi ur descinde din doua tulpine antropoide diferite,
una U sange ce s'ar fi apropiat de cel munit acum A, alta cu un
sange ce s'ar fi apropiat de cA numit acunt B '). Cu privire la origi.
nea aceqtor tulpine se pot face, doni ipoteze diferite: iI an luat na-
1) Cf. Bruck, Die biologimrhe Differenzierung von Affenarten nod mensch-

lichen Rabsen dureli t,pezifische Blintreaktion, in 'Berliner 1dinisdie Wochen-
schrift, 1907.
www.dacoromanica.ro
Itere iseparat, in imprejurari pe care nu le ounoa§tem, dar care au

trebuit sa fie diferite, sau ca an provenit din diferentierea unei tul-
pline unice mai vechi, sub influenta imprejurarilor, prea divergcnte,
In care au ajuns si traiasca, cu vremea, reprezentantii ei. Prima ipo-
tesi ar fi, in starea actuala a §tiintei, cea mai lame de admis. A
doua ar contrazice constatarile ce se fac astazi, ca stru.ctura bio-chi-
mica a sfingelui nu este influentata de ntediile fizice §1 nu se schim-
biidecat prin incrucirti. Ramine totuti posibil ea altidatil, intr'un
trecut mai indepartat, actiunea factorilor exteriori, fiind mai pater-
nica deck astazi, sa fi foot in stare sa produca diferentierea pre-
supusa.
Am avea astfel, din punct de vedere bio-chimic, dourt rase pri-
mitive de oameni: rasa A, cu singe A, §1 rasa B, ou singe B. Vane,
tile diferite ale acestor doua rase de capetenie ar proyeni din incru-
cirri ale lor, §i ear deosebi prim proportiile diferite de sange
A §i de sange B pe care le. posedil indivizii ce le compun. Centrul
geografic al rasei A, care nu coincide poate cu leaganal ei istoric,
este, astazi, Europa nord-vestica. Central geografic al rasei B este,
astazi, Asia sud-estica. Fapuil ca aceasta din urma rasa se gase§te,
en acelea§i earactere bio-chimice, in Sudul continentului african §i in
insulelc din apropierea coastelor lui, pare a indica §i. originea ei.
S'ar putea ea ea sa fi luat nattere pe tinuturile ce legau altadati Sudul
Indiei i al Indo-Chinei cu Madagascarul §i cu Africa de Sud, §i care
s'a prabu§it in enrsul perioadelor geologice urmatoare. Numai a§a
s'ar putea explica inarea asemanare ce exista intre sangele popula-
tiilor din India, din Indo-China ,din insulele Oceanului Indian, §i a-
cela al Madegaelor din Madagascar sau al Negrilor din Sud-Estul
continentului african, de§i caracterele lor morfologice sunt diferite.
Indicele bio-chimic de rasa a fost utilizat in deosebi in scopul
de a stabili iutre popoare apropieri §i opozii, 1 de a formula astfel
ipoiese en privire la originea sau, cel putin, la inrudirile lor. Uniti
au crezut ea, din acest punct de vedere, era necesar ai se recurgi
la un indice special, la un tinclice de deosebire), a &Arai formulare
a incercat-o un compatriot al nostru. La noi, s'au ocupat de pro-
blema structurilor sanguine S. Manua §i G. Popoviciu, cari au
facut cercetari efective asupra singelui Romanilor, precum §1 al ee-
lorlalte nationalitati, din diferitele regiuni ale tarii, §i N. Lahovary,
care s'a ocupat mai mult de originele noastre etnice. In acest poop,
ultimul. aator a diutat s stabileascä un tindice de deosebire) mai
precis, capabil adica sa exprime &termite mai mici, deeat indieele
www.dacoromanica.ro
bio-chimic de rasi. N. Lahovary aduna deci seriile de indivizi au dm-

ge A §i de indivizi cu singe B, ale popoarelor pe care le comparl,
adliogind §i la unele §i. la altele seria respectiva de indivizi cu singe
AB. Sc Azind apoi suma cea mai micA din cea mai mare, obline idn-
diode de deosebirev 1). Spre a compara bunioari douil popoare X
ti Y, N. Lahovary procedeazi in chipul urmator. DeterminA mai intii,
numeric, grapele A, B gi AB, la fiecare dinteinsele, dupi tablourile
celor ce leau studiat. Gäsegte, sA zicem, la poporul X: A 40, B 15 gi
AB 10, iar la poporul Y: A 45, B 10 §i. AB 5. Pentru poporul X,
suma caracterelor sanguine ar : 40+10+15 + 10 -= 75; pentru po-
pond Y, suma ar fi: 45+ 54-10+5=65. Diferenta ar fi astfel:
75-65=,10. Indicele de deosebixe al celor doua popoare ar ft
adicA 10.
Servindu-se de indicele bio-chimice de rasA, a§a cum au fast
stabitte de von Dungern, Ifirszfeld gi aii cercetitori, i utilizind de
asemenea cercetArile fAcute la noi de S. Manuill §i G. Papoviciu 2),
autorul de care vorbim a calculat indicele de deosebire ale diferitelor
popoare europene §i asiatice, spre a descoperi afinitAtile) §i a trage
apoi concluzii cu privire la originea lor probabilA. Comparind buns-
oarA locuitorii din Nord-Vestul Rusiei cu cei din Sud-Estul ei, N. La-
hovary stabile§te ,ca indice de deosebire, tifra 11,4. Comparfind apoi
pe Ru§ii din Sud-Estul teritoriului european al acestui stat cu Chine-
zii din Asia, gase§te ca indice de deosebire tifra 2. In Rusia europeanA,
astfel, locuitorii din Nord-Vestul ei se deosebesc mai mult de cei din
Sud-Est, decfit se deosebesc ace§tia din urmi de o populatie asiaticA
muh mai indepirtatA, cum aunt Chinezii. Iar eoncluzia' pe care o
trage N. Lahovary este c locuitorii din Nord-Vestul i cei din Sud-
Estul Rusiei europene aunt de origini diferite. Cei din urmi aunt,
cu siguranca, de origine asiatica §i s'au pAstrat, relativ, curati. Cei din-
t5i, sau aunt de aceea§li origine, inaa au suferit modificAri importante
prin incrucipri cu rasa bio-chimicA ce predamina in Nord-Vestul Eu-
ropei, sau aunt autochtoni. Tot a§a, s'ar parea cA Slavii din Balcani
trebuie sA fie, din cauza Efituatiei geografice, inruditi cu cei. din
1) N. Lahovary, Istoria i o noui metodi de determinare a rasselor, In

Arhiva pentru Stiinta i reforma sociali, An. VII, No. 1--2, p. 144.
2) Cf. Recherches sur les races roumaine et hongroise en Roumame par
l'isohemagglutination, in Comptes rendus de la Soc. de biologic, t. XC, ficute in
comun de ace§ti autori l studiul celui dintaiu: Cercetiri biologice cu privire la
rase prin aplicarea unei metode noui, In Convorbiri Literare, 1924.
www.dacoromanica.ro
358 SPICIFICUL NATIONAL
Rusia ineridionala. Deosebirea lor insa a Slavilor Adin Balcani

de Chinezi s ridica la tifra 25 eau chiar o depe§te 1). Fisind de
12 on §i jumatate mai mare decal aceea a Ru§ilor meridionali de
Chinezi, aceasta deosebire ne /anti limpede cà Slavii balcanici tre-
buie au aibil o en totul aka. origine.
Concluzia pe care o wage N. Lahovary, cu privire la Slavi,
din eomparatille de acest fel, este urmatoarea. 0 «rasa slava» uni-
tara, ca cea pe care §i-o incbipuiau panslavi§tii, nti existi. Diferitele
popoare «slavofone», care vorbesc adica limbi slave, se deosebesc
intre tile mai muk decat de alte popoare callofone», vorbind adica
alte limbi. i anunte, popoarele de care e vorba formeaza mai muhe
grupe: 1) grupa din Rusia centrala §i sud-estica, cu un induce care
o apropie de popoarele din centrul Asiei §i o indeparteaz.5 de cele
europene; 2) grupa lbaltovistubiana», cuprinzand Slavii de pe tar-
murile mark Bakke i din jurul Vista lei, ce par un amestec de
«proto-nordici» §i cproto-fino-ugrieni», cu un indice mai indepartat
de al popoarelor asiatice §i mai apropiat de al celor europene; 3) gru-
pa din centrul Europei, cuprinzand pe Celli, Moravi, Croati, cu un
indice mai indepartat inc5 de al popoarelor asiatice §i mai apropiat
Inca' de al celor europene; 4) grupa Slavior balcanici, la cari a-
oeste deosebiri i asemanari bio-chimice, fata de popoarele asiatice
ti de cele europene, sunt §i mai accentuate. In sfar§a, Slovacii
Polonezii ar putea forma, la rigoare, o grupa deosebita, cu o pozitie
bio-chitnica intermediara, intre Ru§ii din .Nord-Vestul Europei §i
Sla din Balcani.
Tot a§a, la Unguri, earl eau stabilit de peste o mie de ani in
centrul Europei §i s'ar putea pretinde un popor european, analiza
sangelui indica inruchri asiatice foarte stranse. Deosebiroa bio-chinn-
ca. a Ungurilor de popoarele europene, chiar 6. cele mai apropiate,
e mult mai mare decat de popoarele, mult mai indepArtate, din Nord-
Estul Asici. Fatil de Austriaei, bunaoar5, deosebirea e de 15; fata
de Sarbi, tot de 15: fatA de Romani, de 10. Fata de Japonezi insa,
indicele de deo5ebire este numai de 3. Deosebirile popoarelor euro-
pene luate ca termen de cornparatie, fata de Japonezi, confirmA a-
ceasta inrudire a Ungurilor en ei. Intre Francezi §i Japonezi, indicele
de deosebire c de 19; intre Gerinani §i Japonezi, de 16; intre Ro-
mani §i Japonezi, de 11. Cat despre deosebirea, mai putin pronun-
tata, dintre Unguri §i Romani, cleat dintre Unguri §i alte popoare
1) Op. cit., p. 146.
www.dacoromanica.ro
invecinate, ea s'ar datora, dupa N. Lahovary §i autorii pe cari Ii

eiteaza, faptului e Romanii, al caror indice bio-chimic a putut fi la
origine mai ridkat, s'au amestecat, in timpul navalirilor barbarel
din Evul Mediu, cu elemente etnice apropiate de Unguri, cum au fast
bunaoarii CAunanii. Iar lunga convietuire a acestor dotiä popoare, in
Ardeal mai ales, n'a ramas de sigur Cara influenta din acest punct
de vedere, tinzand sa micgoreze, prin ineruci§eri, distanta dintre in-
dicele lor bio-chimice.
Un caz analog e acela al Tiganilor. Indicele lor de deosebire se
ridica la valori mari NO de popoarele europene, in mijlocul carora
traiesc, i ee cohoura la valori mith fata de popoarele asiatice, fata
de Indieni in deosebi. La Tiganii din Transilvania bunaoara, deose-
}Area fati de Romani se ridica' la tifra 45, pe cand fata de Indienii
din Pendjab se coboara la tifra 41). Dupa filologi insa, Tiganii an
parasit grupul linguistic din Nord-Vestul Indiei la o epoca ce nu poate
fi mai tarzie deat veacul al V-lea dupti Christos 2). Ei se gasesc
dar, In farile in care au emigrat, de "puha, de foarte mjultii vreme.
totup, niei regnmile fizice di(erite prin care au trecut, niei po-
poarele diferite in mijlocul carora au trait, nu le-au sehimbat in
chip simtitor structura bio-chimA.ca a sfingelui.
Constatarile de acest fel, privitoare la aseminarile §i deo-
sebirile dintre popoare, precum §i ipotezele privitoare la originele
lor, aunt de sigur interesante. Valoarea lor este insa, deoeamdata,
numai relativa. Nouile metode bio-chimice, degi de o incontestabila
utilitate din punct de vedere medical, nu par inca destul de sigure
din punet de vedere antropologie. 0 &ma de motive ne impun
Inca rezerve, destul de serioase. Asupra acestor motive de indoial5
trcbuie sa aninciiro o privire in capitolul urmator.
1) N. Lahti.% ary, op. cit., p. 152.

2) Cf. Meillet, Les longues du monde, p. 33.
www.dacoromanica.ro
CAP. IX.
DIFICULTATI I INCERTITUDINI
Concluaiile antropologice care s'au tras, nu fill oarecare grebe+,

din primele. cercetari !acute asupra grupelor sanguine i pe care
le-ain'trecut in revisa in capitolul precedent, se intemeiazi pe ipo-
teza, suslinuta de von Dungern ã Hirszfeld, ca existl douI rase bio-
cliimice A gi B, dupä cele doui caractere sanguine adominante, A. gi
B. Aceasta parere a foot insa contestata, intre alii, de Morgan, care
i-a opus ipoteza talleliei multiple», §i mai ales de Bernstein, care
, a adaogat celor dourt.,caractere, A gi B, un al treilea, R. Ar exists
adica, dupi acest din urma invatat, trei rase bio-chimice, nu dowl').
Spre a nu intra in axnanunte, asupra aperechilor allelomorfe mul-
tipl ex. care, flind prea complicate, ne-ar duce prea departe, ne vom
margini si relevam forma, mult mai simpl i mad izbitoare, pe care
a clat-o acestei ohiecii, ceva mai tlrziu, Mendes-Correa. Precum am
vazut, v. Dungern gi Hirszfeld considerau pe oamenii din grupa
sanguina 0 ea nealcatuind o rasa bio-chimica deosebita. 0 asemenea
parere insa, oblecteaza Mendes-Correa, duce la concluzia absurda cii
exista oameni normali, din puntul de vedere al strueturii sangelui,
cari nu sufera adica de o alterare patolegica a acestei structuri, dar
cari n'au totugi trasa bio-chimicax.. Iar daca admitem, ceea ce pare
inevitabil, el ei formeaza o a treia rasa bio-chimica, atunci tindicele
de rasax>, eu care au operat pana acum antropologii gil care se in-
temeia numai pe raportul numeric dintre cele dourt rase A gi B, In-
1) F. Bernstein, Ergcbnisse eiuer biostatischen zusanunenfassenden Be-

trachtung iiber die erblichen Blutstrukturen des Menschen, in Klinische Wochen-
schrift, 1924, si Zusammenfassende Betrachtungen -fiber die erblichen Blutstruk-
turen des Menschen, in Zeitschrift fiir Abstammungslehre, Bd. 37, 1925.
www.dacoromanica.ro
milCuLTITI $1 INCERTITUDINI 361
ceteazi de a mai ti valabil2). Cu el, am putea adloga, 1§i pierde

valoarea i tindicele de deosebire).
CercetArile Iui Ottenberg, care an aritat a in anumite regiuni
geografice exiet populatii la care predoming grupp sanguini 0,
au intrtrit considerabil obiectiile de aced fel. La Pieile Rosii din A-
merica de Nord bumloarg; numiirul indivizior ce apartin grupei 0
se ridici la 63%; In acelasi caz se gAsesc Australienii, locuitorii in-
aulelor Fiipine i Islandezii. Ottenberg a propus astfel o sporire a
numarului atipurilor) antropologice, din punctul de vedere al sum-
turii singelui 2). Von Dungern si Hirszfeld admiteau, pe baza indi-
celui bio-chimic pe care 1-am v5zut, numai trei: 1) tipul european,
en un indice mai mare de 2,5; 2) tipul asiatico-african, cu un indice
mai mic de 1; 3) tipul intermediar, eu un indiee cuprins intre 1 si 2,5.
Ottenberg propune rase tipuri, care aunt: 1) tipul european, cuprin-
eind majoritatea popoarelor europene, en indicele mediu 2,92;
2) tipul interrnediar, cuprinzind pe Arabi, Turd, Ru§i i Evreii spa-
nioli, cu indicele mediu 1;48; 3) tipul hunic, cuprinzand pe Japonezi,
Chinezii din Snd, Ungurii §i Evreii din Romania, cu indieele mediu
1,64; 4) tipul indo-nianciurian, cuprinzind pe Coreeni, Manciurieni,
Chinezii din Nord, Tiganii din Ungaria §i Indu§i, cu indicele niediu
0,78; 5) tipiil africano-sud-asiatic, cuprinzind pe Senegalezi, Negrii
din America de Nord, Madega§i, indigenii din Sumatra §i din Java ai
pe Anamiti, cu indicele mediu 0,96; 6) tipul pacifico-american, cu-
prinzand Pieile Ro§ii din Nordul Americei, pe Australieni, Islandezi
§i locuitorii insulelor Fiipine, cn indicele mediu 5,72.
Un alt biolog, Snyder, pornind tot dela obiectille lui Bernstein
§i calculind altfel frecventa caracterelor sanguine A, B §i R, a ajuns
si stabileascii 7 tipuri antropologice 3). 'nun cat uncle din aceste
tipuri reproduc pe acelea ale lui Ottenberg, iar celelalte nu aunt prea
diferite, nu credem util s le mai reproducem. Ne mrtrginim s rele-
1) A. Mendes.Correa, Sur les prétendues traceo sérologiques, in L'An-

thropologie, t. 36, 1926, pi Sur la valeur anthropologique des groupes sanguine, la
Le Sang, 1927, No. 4.
2) R. Ottenberg, A classifieition of huinan races based on geographical
distribution of the blood groups, in Jonrn. americ. medic. Assoc., t. 84, 1925, si
Races differentiated by blood groups, in Eugenical News, t, 10, 1925.
3) L. H. Snyder, Human blood groups and their bearing on racial rela.
tionship, in Proc. nat. Acad. Sc. U. S. A., t. 11, 1925,- si Human blood groups,
their inheritance and racial significance, in Americ. Journ. of physic. Anthropol.,
t. 9, 1926.
www.dacoromanica.ro
362 SPECIFIC UL NATIONAL
vain parerea acestui invatat ca tipul sanguin primordial ar fi eel

pe care il reprezinta grupa 0, a oamenilor cu singe lipsit de agluti-
nogenele A gi B. Cele doua erase bio-chimice», admise de v. Dungern
gi Hirszfeld, rasa ,A §i rasa B, ar deriva din acest tip primordial,
care ar fi, se intelege, mai Nechiu, §i ar fi luat na§tere, cea disitâi
in Europa, cea de-a doua in Asia §i. Africa. Pieile Rogii din America
de Nord gi indigenii din Australia ar reprezenta astazi acea rasa bio-
chimlcà primordiala. Dovarla ar fi indicele lor bio-chlinftc mai H&-
c:it deck al tuturcr celorlalte popoare. Dupa Snyder, Indienii din. A-
merica de Nord ar avea indicele bio-chirnie (calculat Cu ajutorul for-
A 4- AB
Huila I = B + AB
de 7.70. Coca gi Deibert au gasit chiar la eitiva
1
Indieni americani un indice gi mai mare: 9,23 1).

Daca ne intoarcem dela punctul de vedere antropologic la cel
strict biologic, gasim alte motive de indoiala care con(irma gi in
parte desvolta pe cele preeedente. Dela inceputul cercetarilor asupra
isohernaglutinarii, inaugurate cum am vilzut de Landsteiner, s'au
ivit nedumeriri cu privire Ia numarul factorilor bio-chimici ai ace-
stui fenomen. Inca din 1903 Langer afirma Ca gasise in uncle cazuri,
in probele de singe cu care facuse experience, gease aglutiyine,
flu numai dona, cum se credea 2). In 1911, v. Du.ngern §i. Hirszfad
au constatat de asernenea uncle oneregularitap» in reactiunile sero
logice gi au crezut cä grupa sanguina A teelmie considerata ca fiind
alcatuita in reaIitate din trei sub-grupe diferite. In 1913-, Guthrie gi
Huck au supus eneregularitatile» de acest fel, ce mai fusesera con-
statate, in acelagi timp, §i de aIii, unui examen amanuntit. La un in-
divid, bunaoara, pe care il desemnau prM initialele C. T., au gasit
o neregularitate ce le.a atras in deosebi atentia. Singele lui era aglu-
sinat de serul indivizilor din grupa sanguina A. El trebuia dar sa
apartina grupei sanguine B; singele lui trebuia sa cuprinda adica
aglutinngenul B. Ca atare insa, el trebuia sa dispuna gi de aglatini-
na a, §i send lui trebuia sa aglutineze sangele indivizilor din grupa
A gi din grupa AB. Aceasta insä nu se intampla in niciuna din lacer-
carile facutc, care an fost destul de numeroase. Concluzia fireasca
era ca sangele individului C. T. cuprindea aglutinogenul B, dar nu
cuprindea nicio aglutinina. Intru cit lipea aglutinogenelor A gi B
1) Cf. Paul Steffan, Handbuch der Blutgruppenkunde, p. 420.

2) I. Langer, Ueber Isoagglutinine beim Mcnschen, in Zeitchrift fir
Heilkunde, Bd. 24, 1903.
www.dacoromanica.ro
DIFICULTATI SI INCERTITUDINI 363
se desemna, cinn am 'vrtzut, prin litera 0, desemnandu-se lipsa aglu-

timinelor a gi p prin litera o, s'a ajuns, pentru individul C. T., la for-
mula bio-chimiea 13-o, . eeea ce constituia o abatere evidenta dela
fornmlele celor 4 grupe sanguine, care erau «13, 4.-(3, B-a AB-o.
Continuand big eereetarile, Guthrie si Huck au constatat çà san-
gele individului C. T., desi lipsit de aglutininele cunoscute, aglitina
totuti sangele unor anumiti alti indivizi. i an tras de aici eoncluzia
ea in sangele individului C. T. trebuia sa existe o aglutinin5 speeiala,
Inca necunoscuta, iar in sangele acelor anumip indivizi, cu cari
se facusera incercarile, trebuia sal existe de asemenea, un aghitino-
gen special, inert necunoscut. Fiindca aglutinogenele cunoscute erau
desemnate prin literile A gi B, Guthrie i Huck au clesemnat noul
aglutinogen presupus prin litera C. Noua aglutinina presupusa a
lost desemnatri ja randul ei prin litera c. Acesti biologi au stabilit
astfel existenta unei a treia perechi de factori de isohemaglutinare,
Primele dotra perechi fiind A- a si B-p, a treia pereche era C-c1).
Care sffirsitul anului 1923, alti doi biologi, Coca §1 Klein. au
presupus existenta nnei a patra perechi de factori de isohemagluti-
pare, pe care au desemnat-o prin literele X-x 2). In sfar§it, un an mai
tfirziu, Guthrie §i Pessel au crezut ea trebuiau sä adrnita existent.%
altor doua perechi de asemenea factori, pe care le-au desemnat
prin literele D-d i Q-ci 3). Lucrarile de control, ce s'au inceput
firette imediat de care mai top biologii pe earl ii interesau aceste
probleme, au dat rezultate diferite, in analiza carora nu putem intra
fiindca ar reclama desvoltari mai intinse. Ne vom margini sri subli-
niem faptul ea', in general, s'a admis necesitatea existentei unor
aglutinogene gi aghainine «accesorii», spre a se putea explica .rnere-
gularitaPle», a caror eonstatare se hnpunea tuturor. Ca sigurli s'a
recunoscut mnsi, deocamdata, nu.mai existenta perechii prime de fac-
tori de isohemaglutinarre, pe care o stabilisera Guthrie §i Huck, pe-
1) C. G. Guthrie and I. G. Huck, On the existence of more than four iso-

agglutinin groups in human blood, in Bull. Hopkins Hosp., t. 34, 1923, ti Fur-
ther studies on blood grouping. Antigenic properties of two types of Group II
erythrocytes, in Bull. Hopk. Hosp., t. 35, 1924,
2) A. Coca and H. Klein, A hitherto undescribed pair of isoaggluti-
nation element, in human beings, in Proc. Soc. exper. Biol. and Medic. t. 26, 1923.
3) Guthrie and Pessel, Further studies on blood grouping. The varied
types of group IV blood, in Bull. Hopk. Hosp., t. 35, 1924, si Further studies
on blood grouping. The demonstration of two additional isoagglutinins (d and
q) in human blood, in Bull. Hopk, Hosp., t. 35, 1924.
www.dacoromanica.ro
rechea C-c, careia Simson i-a dat, in 1926, forma Gy. Simetria cerea,
in atlevir, ca celor doui perechi A-a gi B-13 sA li se adaoge o pereche
cu aceeagi fizionomie, care mi putea fi decit C-r.
In starlit, Landsteiner, care admisese in 1926 existenta aceatei
a treia perechi de factori de isohemaglutinare, utilizind ulterior o
metodri technici noui, a descoperit in 1927 gi 1928, pe cale imuno-
logici, alte trea aglutinogene, pe care le-a desemnat prin literele M,
N, P. Curios parea faptul el nu se puteau descoperi gi aglutininele
corespunzAtoare, care 6A formeze, cu aceste aglutinogene noui, pere-
chile obicinuite. Totugi, Lansteinar a izbutit stt provoace prin injec-
tarea, de mai multe ori repetata, a unui singe cuprinzand aglutino-
genul M, la un individ ale eirui globule rogii nu cuprindeau acest
factor, aparitia unei aglutinine anti-M*1).
Am mai putea odAoga c, tot in 1928, Thomsen a venit cu noui
diferentieri. El a gAsit ci grupa serologicii primitivi, pe care Land-
Steiner o ingmnase cu A, cuprinde In realitate doutt tipuri sanguine
diferite. i I ansteiner avusese aceastA impresie, dar el considera cele
dunk' varietili, A, gi A ea subordonate grupei A. Thomsen recu-
noagte ca. de au ceva comun: putinta de a (lega, deopotrivA agluti-
nine a sau «anti-A:0. Ele difer insä prin puterea lor de a produce
acest efect. A1 leaga mai tare aglutinina in chestie; reactiunea ce
se produce e adici mai accentuatA. Deosebirea poate fi numai can-
titativii, dar poate indica gi o structuri bio-chimicA diferiti. Consi-
derate din pullet de vedere «genetic*, varietAtile A, gi A, pot fi age-
zate alaturi de celelalte grupe, inteun raport de coordonare Am
avea astfel, zice Thomsen, grease tipuri sau grupe sanguine: 0, A. A
B, A,B, A,B 2). Relevand acest fapt, Paul Steffan, cand vorbegte de
reprezentirile grafice ale rezultatelor oblinute, in studiul raselor, cu
diferitele indice sanguine, zice c, dacri numArul aglutinogenelor de
luat In consideratie se va maxi Inca, cum pare probabil dupa cerce-
tarile lui Thomsen, va trebui sa se recurgi la reprezentari stereo-
1) Landesteiner and Levine. A new agglutinable factor differentiating

individual human bloods, in Proc. Soc. experim. Biol. and Medic., t. 24, 1927;
Further observations on individual differencex of human blood, in aceeasi publi_
calk, din acelasi an; On individual differences in human blood, in Journ. of
experim. Med., t. 47, 1928.
2) Oluf Thomsen, Ueber die Existenz den vier Landsteinerschen Gruppen
beigeordneter oder untergeordneter Blutgruppen, in Zeitschrift fiir immunol.
Forschungen, Bd. 57, 1928, si Serologie der Blutgruppen, in Handbuch der Blut-
gruppenkunde, hrg. von Paul Steffan, 1932, Teil 2.
www.dacoromanica.ro
DIFICULTITI SI INCERTITUDINI 365
metrice. Se recunomte astfel, indirect, ca numarul factorilor ce de-

termini( fenomenele de aglutinare nu e Inca definitiv stabilit i ca
prin urmare coneluzlile antropologice respective nu pot fi deck pro-
vizorii 1).
Examinand, la randul sau, rezultatele cercetirilor privitoare la
munarul factorior determinanti ai structurilor bio-chimice. Inne-'
acu-Mihacielti credo ca ele nu modifica, deocamdata, schema clasica
a celor patru grupe sanguine. Argumentul pe care se inteineiazi e
lipsa unor aglutinine corespunzatoare nouilor aglutinogene M, N
P, descoperite de Landsteiner. eAceste importante studii 'asui.ara spe-
cificitattii aglutinogenelor continute in hematii arati, foarte lintpede,
marea diversitate a structurilor sanguine la diferitii indivizi. Dar
prin faptul cä acestor aglutinogene, puse In evidenfa de serurile
imune, nu li se gasese isohemaglutinine corespunzatOare in szerurile
omene§li, urmeami c, in momentul de fall, orice inodifieare a sche-
mei clasice a color patru grupe ar fi prethaturi» 2). Sa retineth din
aceste euvlinte recuuoaperea <Kinard diversiati a structurilor eariguinef
Ia diferitii indivizi», care, cum vom vedea mai jos, nu este indiferenta
din punct de vedere antropologic. Cat despre aglutinogeneie de care
e vorha, ar fi anevoie de suslinut c cle nu joaci niciun rol in struc-
tuxile sanguine respective. Faptul c rt nu le cunomtem Inca' func-
Pun& nij ne indreptategte zi credem c ele sunt inutile. De :Adel,
indicele htio-chimic de rasa, calculat numai cu ajutorul primelor a-
glutinogene descoperite, A gi B, este aga de variabil, incat suntem
eiliti sa ne intrebiim, claca poate exprima exact structurile sanguine.
Teama ca nu le exprima nici macar aproximaviv nu pare absurda.
In adevar, pe masura ce analizete s'au inniulit, constanta pe care
credeau c o puteau afinna v. Dunge.rn i Hirizfeld a ficut loe unor
divergente impreaionante. Iata bunfioara cateia titre, luate din ta-
bloul general al rezultatelor obtinute prin asemenea analize, pana
la sfargitul lui 1929, pe care il publici Paul Steffan in cartea sa re-
eentii 3). El ne da in acel tablou, alaturi de tindicele de specie san-
guina» asupra caruia vom reveni mai jos, gi cindicele bio-cbimie de
rasa» pe care 1-am vazut gi la care ne referim acum spre a-i examina
constanta. ii vom cerceta dar valorile numerice, ma cum au fast
stabilite cu privire la unul i acelagi popor, din una gi aceemi pro-
I) Paul Steffan, Handbuch der Blutgruppenkunde, p. 394.

2) Donnie, reeentes sur l'hémoagglutination et rhernolyse du sang ha-
wain, p. 48.
3) Handbuch der Blutgruppenkunde, 1932, p. 396.
www.dacoromanica.ro
vincie, de unul §i acela§i autor.*i anume, vom lua ea exemple rezul-

tatele ()Minute de Gundel, prin analiza s'angelui Germanilor din
Schleswig-Holsteim adängind nurnai, din and in and, ea termeni
de comparatie §i confirmare, rezultatele obnute de ali cercentori
asupra Germanilor din alte pit*. Spre a u§ura euprinderea cu o sin-
garii privire a rezultatelor in chestie, le-am a§ezat In. ordinea des-
creseinda a valorilor numerice obtinute; am pastrat ,in acela§i timp
nmnarul de ordine din tabloul lui Steffan, pentru control.
Indicek
biochimic
No. de ord. Ccrcefitorul i populatia de rasa
4 . . Gundel, Germani din Schleswig-Holstein .., . 44,86
5 . . » » » » 10,67
8 . Klein, Gennani din Taunus . 6,07
12 . Gundel, Germani din Schleswig-Holstein . . 3,06
13 . » » » » . . . 2,24
15 » » » » . . 3,00
16 . » » » » . . 4,86
22 . Schiitz und Steffan, Germani din Schwansen . . 5,35
23 . Schlossberger und andere, Germani din Wetterau 4,46
25 . Wiechinann, Germani din Rheinland . . . . 34,00
27 . Buchner, Germani din Ostfriesland 3,63
106 . Gundel, Germani din Schleswig-Holstein 2,85
107 . . lakobsolin, Germani din Berlin 2,50
190 . Otto, Germani din Potsdam 2,02
214 . Gundel, Germank din Schleswig-Holstein ,. 1,96
265 . * »- » v 1,76
277 . » » » » . 1,54
308 , . » » » » . 1,51
362 . Steffan. Gennani din Westfalen 1,45
469 » » » » 1,23
Aceste variaii, care an inceput a fi observate de timpurin, au

facut pe unii biologi s propuni alte formule pentru calcularea uuor
indiee, care sa exprirne mai hine structurile sanguine. Indicelui pe
A +AB
care 1-am vazut: 1 s= §i care a fost gasit insuficient, mai intai
B AB-
fiindca nu tinea socoteala de grupa 0 fit al doilea Hinder( ameoteca,
www.dacoromanica.ro
DIFICULTATI SI INCERTITLIDINI 367'
§i la nurnarator ti la numitor, indivizii cu sange A §1 en sange B,

i s'a dat numarul de ordine 1, insenmandu-se astfel cu I gi alte
A
formule i-au urmat. Aga au fost: formula lui Lanes I, = formula
0+A
lui Leveringh aus I, , formula lui Wischnewsky
0 +B
0 + 2 A+ AB 0+A
I, formula lui Melkich I' formula lui
0 + 2 B + AB' B + AB',
A + B + AB
Dormanns Te gi In sfargit cele doua formule ale 10
0
0 AB
Routil L §i
A + B + AB 0+A+B
In contra tuturor acestor formule Wellisch a ridicat obiectia ea
nu grupele insele determina proprietatile aglutinatorii ale sangelui,
ci <<geneles ce caracterlizeaza structurile sangelui. Cfici proprietatile
care se mogtenesc, dupa legile lui Mendel, nu sunt grupele insele,
ci predispozitiile la aparitia sau lipsa unora din, aglutinogene In glo-
bulele rogii. i numai din combinatia, in care se prezinta la copii pro-
prietatile sanguine ale parintilor, rezulta grupele din care trebuie
si faca parte eil). Intenteiandu-se -dar pe rgenele» respective,Wellisch
a propus In 1928 formula indicelui genic al speeiei sanguine (df*
blutartlichen Genenindex), care se servegte de sgenele* desenmate
r p
de Bernstein cu literele r, p §1 q. Aceasta formula este: Io =-
r+q
Socotind insá c un indice singur nu poate determina destul de
precis, din punct de vedere serologic, o populatie oarecare, acelagi au-
tor a mai propus formula «indicelui genic al tipul sanguinv (des blut-
typischen Genenindex) care este: I =
rp . Ca sa arate superio,
ritatea acestui uhuin indice,.autorul ne d douii exemple. El compara
mai intai indicele «bio-chimic*, eel «specific» gi eel rtipics (adica 1
10 i I ) la Bulgari §i la Fini. Numerele respective aunt urmatearele.
Indicele bio-chbuic este la Bulgari 2,29 §i la Fini 2,29. Cel specific,
la Bulgari 1,22 §i la Fini 1,22. Cel tipic este insa, la Bulgari 3,36
iar la Fini 3.06. Acest din urmil indice adkca poate singur sa life-
1) Wellisch a redactat capitolul special privitor la-tereditatea sanguini)

din opera Handbuch der Blutgruppeukunde, editatii de Paul Steffan. Pentru
parerile citate., a se vedea p. 216.
www.dacoromanica.ro
rentiese aceste doui popOare, care aunt inrudite, 'e drept, dar nu
unt identica. In 'al doilea exemplu, We nisch cornpari in acela§i
mod cele trei indice la Coreanii din Keiko, la Cbinezii din Shanghai
gi la lgoratii din Filipine. Indicele bio-chimic este la toate aceste
populatii 1,09; indicele specific e de asemenea, la toate, 1,00; indi-
cele tipic singur difera, ffind in priMul caz 1,18, in al cloaca 3,49,
jar in al treilea 4,09. Concluzia pe care o trage autorul din aceste
example este ea trebuie s ne servim totdeauna de mai multe indica.
Caci tun indice unic, eare ail poata determine fara echivoc o rasa'
sau un popor... nu exist i nu poate existas 1).
Ramfine, fire§te, deachisi intrebarea, daca mai multe indice me-
sigare pot duce la siguranta. In adevar, fiecare din indicele, atat de
muneroase, pe care le-am trecut in revist, avea rolul sä inlature
nesiguranta in care lasau pe cercetatori cele anterior propuse. Cel
din urmi este, pima acum, indicele ttipics propus de Wellisch. Eete
el mai sigur deck celelalte? Analiza rezultatelor obtinute, in apli-
carea lui pe.e seara mai intinsii, nu numai la cazuri, isolate ca in
exemplele de mai sus, ne arata ca valoarea lui e tot atilt de relativii.
A§a bunaoari, In tabloul mentionat de Paul Steffan la pagina 429
a operei citate, dar anexat la sfar§itul ei, gasim, la acelea§i popoare,
variatii ale indicelui ttipics, care aunt tot atat de marl ca ace/ea
ale indiCalui tbio-chimicv, pe care le-am relevat mai sus. Gaiim bu-
nioara, ea indice tipic, la Germanii din Danzig 1,62; la cei din Viena
2,00; la cei din Rostock 3,11; la cei din Freiburg im Breisgau 4,02;
la cei din Munchen 5,10; la cei din Psnabriick 6,92; la cei din Del-
briick 8,13. Mai mult ehiar, la Germanii din acelea§i localitati gisim
indice tipice foarte diferite. Gisim buniloara la Germanii din Schles-
wig-Holstein o prima Via 2,67; o a doua 3,77; o a treia 4,41; o a
patra 14,54. Gasim de asemenea la Germanii din Eifel o prima Wei
9,99 §i o a dona 51,35. Acelea§i variatii ne izbesc §i cand e vorba
de alte popoare. Gasim bunaoarti la Italiersii din Triest tifra 3,17
ci tifra 4,01. Gisim de asemenea la Italienii din Sardinia 4,62 §i
5,60. Gasim Iii sfenlit la Italienili din Milano 5,76; la cei din Malta.
8,49; la cei din Torino 9,18. Tot a§a de mari aunt variatiile la Grad.
Cei din Mariupol an indicele tipic 0,88 care e eel mai coborit;
urmeaza apoi, in tabloul citat, alte dona grape de Greci, (Ara nkio
indioatie geografica, eu indicele 3,08 §i 5,89; la care ee adaoga in
1) S. Wellisch, in studiul citat din Handbuch der Blutgruppenkunde,

p. 217.
www.dacoromanica.ro
DIFICULTATI SI INCERIII UDINI 369
sfar§it Grecii din Asia Mica cu 7,26; cei din Grecia continentall
cu 7,64; cei din Creta cu 7,91. La Evrei gasim variatii mai putin
.mari, dar totu§i. considerabile. Cei din Crizneea an ca indice tipic
cifrele 0,67 §i 2,14; cei din Romania 1,12; cal din Ucraina 1,33; cei
din Asia centrala 1,62; cei din Irkutsk 1,86; cei din Moscova 2,06;
cei din Odesa 2,25 §i. 2,81; cei din Olanda 4,21; cei din Berlin 4,43.
mai mid sunt variatiile la Negri. Gel din Senegal au indicele 2,65;
cei din Katanga 3,08; Madega§ii 3,86; triburile Bantu 4,00; Cafrii
Macossa 4,15. In scliimb, varialiile sunt foarte mari la indigenii am&
ricani. Peruanii au indicele 6,26; Groenlandezii 9,80; Indienii din
Argentina 37,44; cei din America de Nord 38,05 §i 183,40; cei din
Novajo 353,00.
Avand astfel, la toate popoarele, valori atat de diferite, indicele
tipic al lui We Mach nu mai poate caracteriza cu destula siguranta
pe niciunul. Cad este evident ca putem gasi, ca indice tipic,
una §i aceemi tifra, Ca numar intreg sau cu o variatie de o zecimalä,
la indivizi apartinand unor popoare foarte diferite. Mai este posibila
in acest caz diferentierea kr etnlica prin analiza sangelui? Oricine
arunca o privire asupra tabloului 4 al lui Paul Steffan, urmand liniile
orizontale, poate gasi Cara greutate asemenea cazuri. A§a bunaoara,
cu indicele 1,62 gasim pe Evreii din Asia centrala, pe Germanii din
Danzig, pe Polonezii din Kielce. Cu un indice foarte apropiat mai
gisim pe Finlandezi, cari au 1,61. Tiganii din Ungaria §i Japonezii
din Akita au, de asemenea, un indice foarte apropiat de cele pre-
cedente: 1,64. Cu indicele 2,63 gasim pe Negrii din Jamaica, pe An
menii dela Nord de Tiflis, pe Germanii din Berlin §i din Harz.
Cu indicele 3,08 gasim pe Negrii din Katanga, pe Greci §i pe Sarbi;
cu indice foarte apropiate mai gasim pe Lituanieni, cari au 3,07 §i
pe Chinezii din Fukien, cari au 3,06. Cu indicele 3,37 gasim pe Ger-
manii din Iena §i pe Japonezii din Ischikawa. Cu indicele 4,00 ga-
sim pe Negrii din triburile Bantu §1 pe Germanii din Oberlahnstein,
de pe malul Rinului. Cu indicele 4,12 gasim pe Negrii din Jorula
§i pe Germanii din Munster. Cu indicele 4,20 gasim pe Negrii din
America de Nord §i pe Gennanii din Ungaria. Cu indicele 4,62 gasim
pe Italienii din Sardinia §i pe Englezii din Scotia. Cu indicele 5,10
gasim pe a§a numicii Negrito din Fllipine i pe Germanii din Mun-
chen. Cu indicele 6,01 gasim pe Portughezi §i pe Belgieni. Cu hulk-
cele 8,03 gasim pe Englezii din Anglia §i pe Micronezienia din in-
sulele Palau.
Paul Steffan mai utilizeaza datele din tabloul de care ne ocu-
24
www.dacoromanica.ro
prom spre a deter-mina docul serologic» al popoarelor in (Ictriunghiul

raselor». Se intelege sub acest din urmii nume un triunghiu echilate-
ral, ale earui vArfuri se insenmeazg cu literele 0, A gi B, reprezentLnd
cele trei feluri de singe. Streng a observat crt intr'un asemenea triun-
ghiu suma distantelor urmi punct interior de cele trei laturi este
egali cu inAltimea lui. DacA dar se consideri virfunile 0, A, B ea
tpoli rasiali» din punot de vedere bionchimic, se poate fixa docul se-
rologic» al mmi popor prin distantele lui de cele trei laturi OA, OB
gi AB, distante reprezentate de valoarea frecventei relative a odor
trei feluri de singe 0, A gi B, sau r, p i q, -- la indivizii ce il
compun. Aminuntele acestui procedeu grafic se pot vedea in des-
voltarile lui We nisch, din opera citatO 1). Cu acest procedeu, Paul
Steffan a alcituit Irani ce determinA docurile serologice» ale po-
poarelor 2). In fata lor ins5, rilmAnem tot atk de nedunieriti ca in
fata tabloului pe care I-am examinat adineauri. Popoarele care au
aceleagi indice trebuie s5 aib5, in triunghiul raselor, docuni serolo-
glee» apropiate. Iar conduzia ar fi ci ele trebuie s5 aibii origini
comune. Putem formula insa o asemenea concluzie, and e vorba
de Negrii din Jamaica gi de Gcrmanii din Berlin, cad au, gi unii §i
indicele tipic 2,63? Sau ciind e vorba de Negrii Bantu din Africa
gi de Germanii din Oberlahnstein de pe malul Rinului, cafi au, deo-
potrivO, indicele 4,00? Sau, in sflirgit, cOnd e vorba de Micronezienii
din insulele Palau gi de Englezii din Anglia, caH an, Uri deosebire,
indicele 8,03?
Paul Steffan insugi recunoagte cii asemenea conchizii nu s'ar
putea trage deck numai cu unele conditii, al cAror caracter ipotetic
este evident. Cea dintili din acele conditii este presupunerea cii ra-
porturile structurilor sanguine din masa unei populatii rimin ace-
leagi in toate generatiile ce-i asiguri durata in timp. Se poate face
insa, fOra niciun rise, o asernenea presupunere? A doua conditie
ar fi ipoteza cii coincidenta geometricO sau apropierea, mai mare sau
mai micii, pe hirtile serografice, a doua sau mai multe popoare,
manifesta inrudirea lor genealogicA. DacI ing, la rigoare gi cu rezer-
vele pe care le vom vedea mai jos, prima conditie ar putea fi consi-
cleratO ca fiind, mai mult sau mai putin, realizatil de ereditatea
structurilor sanguine, despre a doua conditie Paul Steffan insugi zice
ca .lea nu este inci dovedit5» 3).
1) Handbuch der Blutgruppenkunde p. 218-224.

2) Ibid., p. 439.
3) Op. ch., p. 433.
www.dacoromanica.ro
DIFICULTXTI $I INCERTITUDINI 371
Nu e dar de mirare c antropologul german incheie capitolul,

in care se gasese incadrate tablourile §i Itarti le la care ne referim,
.cu o frazi ce, la prima vedere, pare ciudata, dar care, bine inte-
leasa, arata destul de limpede rezerva, Ca sa nu zicem nesiguranta
lui. oValoarea de capetenie a indicelor de rasa, capatate prin exa-
minarea grupelor sanguine, a§ vrea 8'o vld deocamdata in faptul
ea, aplicate in mod comparativ, unele langa altele, permit o im-
presie totala cat mai dcplina, care, ce e drept, e mai cu putinta de
analizat, mai intai §i mai bine, cu sentimentul, deck cu metodele
exacte ale matematicei ereditatii» 1). Autorul n'a gasit de cuviinta
sa ne arate, cum tear putea analiza cu sentimentul datele din ta-
blourile §1 hartile sale. Noi §tim ca sentimentul e un factor indivi-
dual §i subiectiv care, nefiind calauzit §i mai putin Inca legat
de regulele generale §i objective ale logicei, poate trage, cand Ii
eonvine, din origice date, origice concluzii. Cu utilizarea unui ase-
menea factor insa iegim, in chip vadit, din domeniul gtintific pro-
priu zis. cat despre caplicarea comparativa» a diferitelor indice,
bio-chimic, specific §i tipic, ne putem intreba daca nesiguranta
fiecaruia din ele nu influenteaza §i rezultatele compararilor. SA ne
inchipuim ca inteun proces depun mai multi martori cari ar pre-
zenta, fiecare in parte, putine garantii de bunk' cunoa§tere §i exacta
reprodueere a faptelor. Ar mai putea duce la certitudine o eventuati
comparare a declaratiilor pe care le-ar face ei?
Paul Steffan insugi revine mai departe asupra acestei <oplicari
comparative» a indicelor scoase din analiza sangelui §i declara ca
nici ea nu ne poate da «singura» cheia problemei pe care o consti-
tuiesc raporturile dintre rase. Iaca propriile lui cuvinte: axemplele
de concordanta sanguino-genografica, alaturi -de diversitatea antropo-
grafica a raselor ( e vorba, tocmai, de cazuri ea cele pe care le-am
relevat mai sus, de rase cu acelea§i indice §i cu caractere diferite)
ne arata ca §i considerarea comparativa a numerelor relative ale
genelot sanguine (indicele specifice §i tipice) nu poate s5 ne ofere
singura cheia pentru descifrarea misterului raporturilor dintre
1) Reproducem 5i in original aceastä frazi alambicati: t Den grössten Wert

tier auf Grund der Ergebnisse der Blutgruppenuntersuchung gewonnenen Ras-
senindizes möchte ich vorliiufig darin erblicken, dass sie vergleichend neben-
einander angewandt einen recht volkommenen Gcsamteindruck vermitteln, der
allerdings vorerst vielleicht noch besser mit dem Gefiihl als mit den genauea
Methoden der Vererbungsmatheinatik analysierbar ist). Handbuch der Blut .
gruppenkunde, p. 433.
www.dacoromanica.ro
rase) 1). i adaoga, ca tnicio metoda nu trebuie utilizati izolat, cu ex .

cluderea celorlalte). Metodele de care e vorba aici sunt cele pe care
le-am trecut deja In revista, cea filologicä, cea istorica, cea antro-
pologica, etc. Metoda ce se credea mai sigura cleat ele,
se vede astfel nevoita sa se intoarca la ajutorul kr.
Variabilitatea, atat de mare uneori, a indicelor sanguine, la
aceleagi popoare, precum i identitatea unora din ele, la popoare
atit de diferite, au dus chiar la indoieli cu privire la insemnitatea
structurilor bio-chimice in studiul raselor. Din punct de vedere medi-
cal, importanta kr este de sigur foarte mare. In anu.mite situatii cli-
nice, care reclama utilizarea serurilor sanguine sau impun transfu-
ziuni de singe, determinarea structurilor de care e vorba, ca o
conditie inevitabila a succesalui terapeutic, e neaparat necesara.
Dar ele privesc, in cazurile de acest fel, pe pacientii respectivi, din
punct de vedere strict individual, fait' nicio consideratie de rasa §i
deci firä preocupari antropologice sau etnografice. Cand e vorla de
deosebiri de aceasta din urma natura, structurile sanguine nu mai au
poate aceemi insenuiiitate. Indoiala a (oot ridicata de Landateiner in-
su§i. Ca §i Mendes-Correa, pe care 1-am chat mai sus, acest invatat,
care a jucat un rol de frunte in evolutia cercetarilor de acest fel, de-
clara cä nu §tie daca structurile sanguine sunt caractere distinctive
analoage cu acelea ce deosebesc speciile biologice, de plante sau ani-
male, i care sunt incontestabil, ca atare, specifice. Relevand aceasta
rezerva a creatorului concepliei grupelor sanguine, Ionescu-Mihaiefiti
Ii tla urmatoarea forma, clara i categorica: «Pare indoios, dupii
Landsteiner, ea se va putea izbuti, odatii, &a se descopere caractere
imunologice strict specifice, pentru rase, asemenea cu acelea ce
earacterizeaza specificitatea speciilor). i adaoga apoi, imediat:
Structura imunologica a rasei pare a fi mai de graba determinata
de combinatii variate ale unui numar nedeterminat de factori bio-
2). Dupa cum insa, in mecanica, rezultanta unui numar
nedeterminat de forte cooperante nu poate fi determinata, tot atia,
structurile sanguine ale raselor, daca aunt produse de acombinatii
variate ale unui numar nedeterminat de factori bio-chimici» sunt
condanmate sa ramana nedeterminate. Ni se impune dar, pentru
moment cel putin, o rezerva prudenta faca de incercarile de dife-
1) Op. cit., p. 448.

2) Donnees reeentes sur 1h6moagglutination et l'hémolyse du sang hu-
main, p. 71.
www.dacoromanica.ro
DIFICULTATI SI INCERTITUDINI 373
rentiere a raselor pe baza analizelor stuigelui. Numai viitorul ne

poate aduce, in aceasta privinta, lumini definitive. Aceasta e, de
altfel, gi parerea autorului ultim pe care 1-am citat. Biologul roman
crede c aceste probleme, cu toate lucrarile numeroase ce s'au pu-
blicat, reclama Inca solide cercetaii experimentale)1).
ln sfar§it, la temelia intr ei teorii bio-chimice a raselor sta,
cum am vazut, credinta cà structurile sanguine aunt strict ereditare.
Am vazut de asemenea ca marea majoritate a cercetarilor a confir-
mat aceasta ipotezi. In aproape totalitatea cazurilor observate, struc-
turile sanguine A gi B nu apareau la copii deeat daca existau la pa-
rintii lor. 0 infima minorität6 de cazuri contrare existit toto§i, ri-
dicand, in aceasta privinta indoieli ce nu trebuiesc trecute cu vederea.
Cazurile in care structurile sanguine sunt ereditare reprezinta 99,4P/o
din nmnarul total al cazurilor studiate. Cele in care aceste structuri
nu sunt sau nu par ereditare nu represintà decat 0,60/0. Din
1900 pana in 1927 aofost examinate peste 3000 de familii cu aproape
7000 de copii, adica in total, parinti §i copii, vreo 13.000 de per-
soane. In cursul acestor cercetari au aparut exceptille de care e vorba.
Ele au foot explicate de unii prin grepli de tehnica, comise in cursul
analizelor respective, de altii prin faptul c printre copiii exaini-
nati se grisiau poate §i unii nelegitimi, can aveau adica un alt tata
decat cel cunoscilt. Gottfried Raestrup sumine ca, din ultimul punct
de vedere, exceptiile aunt inevitabile. tEste incontestabil ca eeree-
farile facute in masa asupra familiilor nu vor confirina niciodata
suta la suta teoria ereditatii, fiindca nu este un secret pentru niciun
cunoscator ca se pot gasi foarte u§or, in materialul de examinat, §i
copii nelegitimi» a). El recunoa§te, e drept ca exceptiile de care e
vorba nu se pot dovedi ca fiind explicabile printr'o asemenea card&
*Cad care femeie maritata ar marturisi nelegitimitatea unui copil
al ei? 2, Tocmai de aceea insa, proba definitivil neputandu-se face,
ramane posibila §i presupunerea ca, in uncle cel putin din exceptii,
structurile sanguine nu sunt ereditare, ci constituiesc cmutatii), ca
aglutinogenele pot adica sii apara la copii §i in mod spontan. Ca
fenomen biologic, in general, mutatiile au, in adevar, un caraeter
exceptional, neproducandu-se decat la un numar infim ban chiar la
unul singur din indivizii ce alcatuiesc speciile respective.
1) Id., ibid., p. 71.

2) Die Vererbung der 131utgrappenzugehorigkeit, In Handbuch der Blat-
gruppenkunde, p. 353.
www.dacoromanica.ro
Aceastii posibilitate insh pune un coeficient de incertitudine

incerciirilor pe care le fac antropologii §1 etnografii de a stabiili, pe
baza aseminärilor de indice sanguine, legituri genealogice intre
rase, presupunfind cà unele ar descinde din allele. Ramine cu pu-
tinta Ca o rash oarecare sh fi luat nastere, la inceput, printeo mu-
tatie bio-chimicii, adich prin aparitia spontani la etitiva oameni
sau chiar la unul singur, a unor anumite caractere sanguine. Trans-
mitamlu-se apoi prin ereditate, acele caractere s'au Intins, s'au ge-
neralizat, si au ajuns, duph un timp mai indelungat, s distingh o
gruph intreagh de oameni. Relevand faptul c exceptiile la regula
erediatii structurilnr sanguine sunt atilt de putin numeroase, Ionescu-
Mihhie§ti zice in lucrarea citatii eh ele n'o pot infirma 9. Din punct
de vedere medical, de sigur. Cand e vorba de intrebuintarea unui
ser sau de o transfuziune de sfinge, inteo situatie clinich gravii, o
incertitudine care nu e nici macar de lobo poate fi, in cazurile ur-
gente eel putin, neglijati. Din punct de vedere antropologic Ins, lu-
crurile iau o alth infkti§are. Cind e vorba de formarea unei rase de
oameni, trebuie sä ne gfindirn eh timpul joac mi rol important. A-
paritia spontanh a unei structuri sanguine nouh, in 0,1',1, eazuri
ruunai, inteo generatie data, poate duce in generatiile urmhtoare la
schimbarea caracterelor bio-chimice ale unui numhr din ce in ce mai
mare de oarneni §i, dui-A chteva veacuri, poate creea o rash bicrehi-
mica noua.
Ne mai rhmane, in sfarsit, sh cercethrn dach structurile san-
guine, asa cum au fost stabilite panil acum, ne-ar putea servi, in
vreun fel, Ea ne lhmurim determinismul formelor culturii. Existh
vreo leghturh intre structura bio-chimich a unui popor §i manifes-
thrile lui culturale? In principiu, ar trebui sii existe. De fapt hush,
rezultatele analizelor sanguine de pink' acum nu indrepthtesc o ase-
menea presupunere. Duph tabloul intocmit de L. §i H. Hinszfeld,
bunhoara, Italienii §i Germanii au acela§i indice bio-chimic: 2,8. Tot
a§a, Austriacii §i Bulgarii au, deopotrivh, indicele 2,6. Ce coneluzii am
putea tà tragem din aceste constathri? De fapt, manifesthrile cultu-
rale ale acestor diferite popoare sunt diferite. Dar sh zicem ch tin-
dieele bio-chimic>, impotriva chruia s'au ridicat, cum am vhzut, mai
multe obiectii, nu e sigur. S recurgem dar la tindicele tipicr: al
lui S. We nisch, Cu ajutorul chruia a intocmit Paul Steffan tabloul
grasiab de care ne-am ocupat mai sus. Am gisit inteinsul, de ase-
1) Op. cit., p. 60.
www.dacoromanica.ro
DIF1CULTATI $1 1NCERT1TUDINI 375
menea, indice comune la popoare diferite; am gasit, bunaoara, la

Negrii din Jamaica §i la Germanii din Berlin indicele 2,63; am ga-
sit la Micronezienii din insulele Palau §i la Englezii din Anglia indi-
cele 8,03. Ce concluzii am putea trage din astfel de constatari? Mani-
festärile culturale ale popoarelor respective fiind, nu numai diferite,
ci cu totul diferite, n'am putea eonchide cleat cà structurile san-
guine n'au nicio influenta asupra vieiii suflete§ti. 0 asemenea C011-
cluzie rnsä ar fi, dupi toate probabiIitàile, gre§ita. Mai prudent
este sa zicem ca eercetarile de acest fel, fiind de abia la ineeput
n'au ajuns inca la rezultate definitive §1 nu ne pot da inca lumini
destul de sigure. Trebuie si a§teptam dar, cu privire la problexuele
de care e vorba, hotaririle viitorului. 0 asemenea prudenta e cu atat
mai necesara, cu cat, in §tiinca, nici chiar teoriile cele mai bine sta .
bilite nu pot fi considerate ca definitive. Noui descoperiri pot ori-
cand sit' le madifice san sa le inlature. Cat de signed' pirea bunaoara,
in fizicà, teoria ondulatorie a luminii. i totu§i, astazi fizica se in-
toarce la teoria corpusculara, ce 'Area definitiv abandonata de un
veac incoace.
Nici pe calea analizei sangelui nu putem dar ajunge, cel putin
nu Inca, la stabilirea unui t specific nationah, in intetlesul in care se
afirma existenta unui asemenea factor determinant al manifestirilor
culturale.
www.dacoromanica.ro
CAP. X.
PSITIOLOGIA POPOARELOR
Si trecem acum la a doua din ipotezele pe care le-am ficut

la inceput, aceea anume cä complexul de caractere ce ar aleatui
specificul national n'ar avea nimic invariabil. S'ar pima, la prima
vedere, c o asemenea ipotezi ar exclude cu desIviir§ire existenta
unui specific national §i c, prin urmare, n'am avea de ce sA ne pier-
dem vremea, analizand-o mai de aproape. Ne vom incredinta insil
ceva mai departe cä o asemenea atitudine, strict negativii, n'ar fi
indreptatitli. Färii a ne oferi unitatea §i fixitatea, sil zicem absolute,
pe care i§i propuneau, cel putin ca un «pium desideriunm, ea' ni le
dea partizanii teoriei raselor, ipoteza la care trecem acum ne poate
permite sa ajungem la unitAti §i fixiti4i, ce e drept relative, dar
care nu sunt lipsite de interes, nici de utilitate, din punctul de vedere
ce ne preocupà.
Pe and insä teoria raselor se intemeia, sub ambele ei forme,
mai mult pe caracterele fizice ale oamenilor, pe care le lua, eel
putin, ca baza de clasificare, ipoteza in studiul etireia intram scum
se serve§te mai mult, &lea nu exclusiv, de caracterele psihice ale lor,
spre a aleatui cu ele atipurbo mai mult eau mai putin distinctive.
In adevär, oriefit ar varia ea staturi, ca formil a craniului,
ca lungime a fetch, ca coloare a pielii salt a piirului sau a ochilor,
difenitii indivizi ce alcatuiesc un popor au totu§i ceva eomun, ceva
care le a oarecum un aer de familie, cum se zice cu expresia obici-
nuitii. Acest (ceva, e un amestec, destul de complex, de atitudini,
predilectii §1 deprinderi suflete§ti. In compozitia lui intr un anumit
mod de a privi lucmrile §1 de a pretui insemn5tatea lor, un anumit
mod de a reactions fat5 de fenomenele naturii sau de intimplirile
vietii, un anumit mod de a se comporta cu semenii, in raporturile
sociale, etc.
www.dacoromanica.ro
PSIROLOGIA POPOARELOR 377
0 suma de expresii familiare ne area, ca noi stabilim Intre

diferitele popoare, din toate aceste punete de vedere, uncle deose-
biri, pe care le luim apoi ea termeni uzuali de comparatie. De cite
ori nu zicem, bunaoara, ca un om, al carui mod de a lucre, intr'o
imprejurare data, voim all dezaprobam, procedeaza turceve. Prin
aceasta caracterizare, devenita curenta, intelegem sa afirmim ca
omul in chestie lucreaza in mod arbitrar, conducindu-se numai de
bunul sau plac, fin sa tina seama nicidecum de normele, juridiee
sau sociale, ce reguleaza cazurile ca cel de care e vorba. Ceca ce
presupune, evident, ca In mintea noastra un asemenea mod de a
proceda caracterizeazi un anumit tip etnic, tipul, anume, pe care
11 consideram ca reprezentand poporul turc. Tot ale, de cite ori
nu zicem, ci un cm cu o structura sufleteasca complicata i obscura,
care una spune gi alta face, care umbli pe cai piezige, care trage
sfori §1 mon teazi intrigi, este un bizantia. Aceasta presupune, de
asemenea, ca in mintea noastra un astfel de mod de a proceda ca-
racterizeaza un anumit tip etnic, care, ce e drept, a devenit de
molt istoric, dar a fames, ea termen de comparatie, pina astazi,
fiindca din nefericire n'a incetat de a fi o realitate individuala des-
tul de raspindita. Tot aga, ca sa mai luim un exemplu ,din cele mai
curente, cand eineva parasegte o adunare de oarneni, de orice fel
ar fi, evitind si atraga atentia, ca sa nu deranjeze sau oh* nu jeneze
pe nimeni, obicinuim ci zicem ea pleaca englezeoe. E o exprosie
care presupune de asemenea ci ne referim la un anumit tip ethic,
acela al poporului englez. lar ca contrast, cand voim ci stigmati-
zarn vulgaritatea galagioasa sau trivialitatea ostentativa a unora
din semenii nogtri, zicem ea se poarta figine§te, referindu-ne,
iarigi, la un anumit tip etnic, destulde cunoscut.
Fie ca ni le intocmim noi ingine, pe baza experientelor noastre
proprii, fie ca le primim, injghebate gata, dela altii, margininau-ne
numai a le utilize, tipurile acestea, intru aft se intemeiazi de obiceiu
pe impresii subjective sau, in eel mai bun caz, pe observari ce n'au
nirnic §tiintific, Bunt, firegte, destul de vagi. Ele exista, totuli, §i
tin arareori influenteazi conduita noestra, in viata de toate zilele.
Ba chiar, influenteaza uneori §i conduita oamenilor politici sau a
§efilor militari, in imprejurari mai importante eau de-a-dreptul grave.
Cite smote% bunioarii, -- ale diplomatilor eau ale comandantilor
de armate, nu s'au interneiat, in timpul razboiului mondial, pe
peihologia* adversarilor, ce se reducea, de obiceiu, la anumite
tdipurir.? Fiecare din beligeranti conta pe anumite moduri de a
www.dacoromanica.ro
378 SPECIFICIIL NATIONAL
gandi i de a lucra ale celor cu care avea s lupte, §i i§i potri-

yea actiunea cu reprezentarile pe care le avea, in aceste privinte
Ace le moduri de a gandi §i de a lucra, sau reprezentazfile in care
se intrupau, alcatuiau atipurile* psihologice ale popoarelor res-
pective.
In acela§i mod se procedeaza §i in lumea afacerilor. Fiecare
negustor, bunaloar, tine seama de «fetal» de a fi al clientilor
- - de gusturile kr, de culanta sau indaritnicia lor la tocmeali, de
exactitatea sau neglijents kr la plata, etc. §i se conduce cu fiecare
dintr*in§ii dupà 4;imagineab pe care §Ii-o face despre el, adica dupa
stipul lui psihologic, care poate avea, adesea, un colorit etnic.
lar in rnarea industrie cu caracter international, exportatorii fac
ehiar studii speciale asupra pietelor straine pe care vo:ese i le
ca§tige pentru marfurile tor, notand toate particularitatile psilmIo-
gice, atfit ale comerciantilor cat §i ale publicului consumator. Ei
ajung astfel sil.i construiasca pentru diferitele popoare, cu care
soiesc sä lucreze, anunrite «tipuri» psihologice, cu care i§i adapteaza
apoi modurile diferite de a proceda.
Tipurile de felul acesta, empiric construite de cei interesati
io faca, din diferitele puncte de vedere practice pe care le-am vazut,
constau in complexuri mirginite de caractere psihice, care tiud s.
deosebeasca diferitele categorii de oameni, nu numai sau nu atat
dupi nationalitatea lor, cot mai ales dupa indeletnicirile lor obici-
nuite sau dupa diferitele situatii in care se pot gasi. Ele variazii,
ea atare, considerabil, dupa punctele de vedere din care sunt al-
catuite. Putem gasi astfel mai mune sau chiar foarte multe
tipuri, care coexista, in acela§i Limp, la unul §i acela§i popor. Aseme-
nea tipuri nu pot fi, se intelege, decat variabile §1 putin precise.
Pe un plan superior, intalnim incercarile oamenilor de §tiinta
de a construi tipuri unitare, capabile sa caracterizeze popoare in-
tregi. Metoda lor consta, de obiceiu, in a cauta trasurile dontinante
ale manifestarilor intelectuale §1 morale, la diferitele popoare, a
deduce dinteinsele trasurile derivate §1 a zugravi apoi cu ajutorul
lor al tuturor Mel deosebire tablouri integrate, cu pretentia
de a fi portrete fidele ale acsufletului» popoarelor respective. Pe aces-
sta cale a ajuns si ia na§tere a§a numita tPsihologie a popoarelor),
pe care au ilustrat-o intre alçii, ca sa ne referim numai la filo-
sofi, Alfred oFuillee, printre Francezi, §i Wilhelm Wundt, printre
Germani. 0 scurti privire asupra modului cum procedeaza cel din
www.dacoromanica.ro
PSTROLOGIA POPOARELOR 37g
urniri din acegti doi cugetitori, poate fi de folos, din punctul de ye-
dere ce ne preocupri.
In cartea sa cunoscuta «Die Nationen und ihre Philosophic*,
Wundt pornegte dela ideea c omul natural, pe care educatia §i
conventiile sociale II impiedieS si se manifesteze liber, invaluindu-1
in aparente adeseaori in§elritoare, iese la iveala ma cum este in reali-
tate in stirile afective ceva mai puterniee. Este de piIdS o observare
ce s'a facut de atatea ofi, ea' oamenii culbi, cari nu mai intrebuin-
teazi de mult formele populare ale dialectului lor natal, revin
brusc la ele, sub stApanirea unei emotii mai intense. i ceea cc se
petrece cu individul, se petrece gi cu colectivitStile. Dupá cum existä
un cod al bunelor «maniere* pentru indivizi, tot ma exists un cod
al bunelor relalii intre natiuni, care creeaz6 in raporturile lor a
constrangere vidit5 gi duce la minciuna convenpionalS numiti poli-
tete internationali. Aceastri politete e strict observafg, atat timp cat
imprejur5rile permit popoarelor sä-§i pastreze, neatins, echilibrul
sufietese. and aunt insa turburate de evenimente, ce Ic iimpun stAri
afective mai puterniee, vlul conventiilor cade i caracterul lor ade-
vArat se aratS ma cum este.
Aga se intamplii, de pildrt, in räzboaie. Nu e nevoie ea' cer-
ceam rum se conduc, de fapt, beligerantii, in luptele dintre ei. Din
acest punct de vedere, am gSsi, foarte probabil, el nu se deosebese
prea mph unii de 014.. Mai interesant este s5 cercetrim, ce teluri
urmAtesc ei, de ce idealuri se conduc. Cantecele patriotice, pe care
le canal tinerimea in general, cand vrea sa-gi manifesteze sentimen-
tele nationale, sau soldabii, cfind pornesc la ffizboiu, ne pot da, in
aceastri privinta, Iàniurini prepioase. Examinand dar cantecul francez
«la Marseillaise*, cantecul englez «Rule Britannia» §i cantecul ger-
man «Die Wacht am Rhein», Wundt ajunge la concluziile urniii-
toare. lubind gloria, Francezii aspir5 la onoare §i la renurne; voind
BS fie mai presus de toti, Englezii cautS puterea gi dominatia; filml
oameni ai datorieri, Germanii tin la fermitate §i fidelitate.
Pornind apoi dela aceste nrtzuinte adanci ale popoarelor res-
pective, Wundt stabilegte celelalte tr5suri ale caracterului national
al fiecSruia dinteinsele. Iar mai departe urmeaii, fiiregte, explicarea
manifestSfilor de eapetenie, mai ales a celor culturale, gi in deosebi
a celor filosofice, cu ajutorul caracterului national stabilit.
Nu poem urmrtri cu de-a-amrmuntul analizele filosofulni ger-
man, care mi ne intereseaza aici in sine. Cititorii pot rasfoi singuri
cartea lui, cum pot r'Ssfoi i cartea lui Fouillee «Esquisse psycholo-
www.dacoromanica.ro
gigue des peuples europeensv. Pot rasfoi §i compara, de asemenea,

cartea acestuia din urznil aPeychologie du peuple francais, §i cartea
lui Mil lkr.} reienfels Reychologie des deutschen Mensehen). Ceea ce
ne tintereseazA aid este numai sä vedem in ce constau <dipurile, na-
tionale §i cum se stabilesc ele.
Putem afirma acum, ceea ce am intrevilzut dela ineeput, ca itti-
purilev acestea, care aunt oarecum un echivalent al cspecificului)
national, nu aunt altceva decit complexuri de caractere psihologice.
lar aceste caractere n'au nimic invariabil. Dimpotriv, sunt emina-
mente variabile. Numai a§a ne putem explica faptul, ci suipurile
nationale, pe care le stahilesc diferiii autori, sunt, nu numai foarte
diferite, dar char §i, destul de adesea, de a-dreptul contradictord
Caracterele indivizilor ce aleituiesc popoarele respective nefiind
uniforme, unii observatori aunt izbiti mai mult de unele, altii ma
mult de altele dintrinsele. A§a incat, de§i putem admite ea pun toti
in observirde lor toatil obiectivitatea necesarii, rezultatele la care
ajung aunt totu§i diferite.
Am vizut, buntioarA, cum lAuda Gobineau pe Germani, pe
cari ii considers ea fiind iniiatonii tuturor progreselor pe care
le-a fAcut Europa din Evul Mediu incoace. Un contimporan §i com-
patriot al sAu insa, istoricul Jules Sylvain Zeller, care purta un mune
de familie german, fiindcri era de origine alsacianA, dar se nAscuse
§i traise la Paris, sustinea contrariul. Ce e drept, Zeller n'a ajuns
atilt de cunoscut ca Gobineau. Cauza n'a fost insii cil ii era inferior
ca nivel §tiintific; dimpotrivä, ca istoric, ii era superior; a fost doar
profesor de istorie la Universitätile din Aix §i Paris; vina lin era
numai, cA nu lansase o teorie impresionanta, cu consecinte atit de
curioase aau de iritante, ca aceea a inegalitAtii raselor omene§ti.
In opera sa considerabilii allietoire de l'Allemagnev, care a aptirut,
din 1872 inainte, in 5 volume, Zeller, care era un bun cunoaditor al
istoriei vechi §i medievale, susitiziea cl civilizaçia germanA a foot,
In cea mai mare parte, un produa al Romanilor §i, inteo oarecare
mAsurA, §i al Galilor. Trecand in revistA diferitele ei elemente con-
stitutive, istoricul francez le arAta, pe rand, originea strAini. El
stAruia, in deosebi, asupra greutritii cu care Germanii §i-au asimi-
lat acele elemente, -- din care cauzil au fAcut a§a de putine progrese,
dela Tacit, care i-a descria cel dintaiu, §i ping la Carol cel Mare,
Inc& au oferit spectacolul, rar in istorie, al unui popor quasi-
stationar. Iar concluzia la care ajungea era di, departe de a fi creeat
progresul, Germanii n'an facut cleat eI-I cauporte.
www.dacoromanica.ro
PSIHOLOGIA POPOARELOR 381
Aceleagi deosebiri de pareri le gasim gi la unii scriitori ger-

mani. Printre urmagii lull Gobineau am citat mai sws pe Chamberlain
(Houston Stewart). Aoest invatat era de origina engleza, dar a trait
in Germania, a scris in limba germana gi a fost imbratigat cu atata
caldura de Germani, incat a ajuns un rasfatat al oercurilor celor mai
inalte, oulturale i politice, i un favorit al imparatului Wilhelm al
II-lea insugi. In cartea ea cunoscuta «Die Grundlagen des XIX-ten
Jahrhunderts), Chamberlain sustine cä cea mai insemnata trasura
in caracterul german este fidelitatea (die Treue). Iar aceasta fide-
litate este pentru german o consecinta, oarecmn logica, a libertatii
de alegere; el pastreazi o credinca neclintita stapanului pe care gi
1-a ales singur, cu libera voinfa 1). Numai prin aceasta trasura de
caracter, urmeaza Chamberlain, ne putem explica 'nearimea isto-
rica) a Germanilor. Ea constituie prin urmare <Tunetul centrab, din
care trebue ea privini intreaga fizionomie psihologica a acestui pa-
per, daca voim s'o intelegem in toata originalitatea ei 2).
Friedrich Hertz insa, scriitorul pe care 1-am citat de asemenea,
de mai multe ori, contest:a, in cartea sa oRasse und Kultur), c o
fidelitate exceptionala ar fi deosebit totdeauna pe Gerraani de alte
popoare. Aceasta oalitate, daea i intru cat o posedau intr'adevar, nu
depagia, la Germanii primitivi, nivelul pe care il avea la toate cele-
lalte popoare primitive, gi pe care il pastreaza Inca la popoarele
ramase primitive pana in timpul nostru, la Cafrii sau Bogimanii
de astazi bunaoara 8). Mai mult chiar, ca gi la ei, fidelitatea n'avea,
la Germanii primitivi, nimic din inaltimea eitica pe care i-o clan,
astazi, ideea i sentimentul datoriei. Ea era oeva conventional, care
se intemeia pe un simplu schimb de interese i nu dura decat atat,
cat 'Area de folos. lar in pretuirea uilitii diferitelor obIigaii, pe
care gi le luau, Germanii se aratau de un egoism feroce 4).
Hertz Ii ilustreaia afirmanile cu numeroase citatii din istoricii,
cari au studiat mai de aproape viata i moravurile Germanilor, in-
temeiandu-se firegte pe doeumentele timpurilor respective. Si, ca si
nu fie banuit c5. s'ar fi adresat istoricilor striini, poate tendentiogi,
se servegte exclusiv de istorici germani, ca Adelung (Aelleste Geschi.
1) Op. cit., I, p. 505.

2) ibid., p. 507.
3) Comparatia Germanilor primitivi cu ace§ti silbatici de astilzi este a
unui misionar german P. 0. Hennig, si se gilseste in cartea lui (Kampf um
die Negerseele,, 1907, p. 9.
www.dacoromanica.ro
SPECIFICUL NATIONAL
elite der Deutschen), Lamprecht (Deutsche Geschichte), Seeck (Ge-

schichte des Untergangs der antiken Welt), Wink (Urgeschichte der
germanischen und rornanischen Völker), etc. Tabloul pe care ni-1 zu-
gravegte Hertz, dupa datele acestor scriitoui, e din cele mai intune-
cate. Toate semintiile germanice, atat de numeroase gi cu numiri atat
de variate, s'au distins printr'o lipsa, care, dupa ideile noastre do
astazi, mi. poate ea ne para decat groaznica, a acelei fidelitati, in
care vedea Chamberlaim principala trasura a caracterului lor etnic.
Istoria lor e supraineareata de ingelaciuni gi crime, de tradari gi
asasinate, de revolte i maceluri in masa, --- incepand, ca prime viie-
time ,cu regii lor, cari nu muriau mai niciodata de moarte naturala
eau de mina dugmanilor straini, ci de moarte violenta gi de mana
tfidelilor» lor supugi 1).
Chamberlain incerease sä apere pe Germani de imele din pa-
catele lor mai izbitoare, sau prea evidente pentru a ad peel. fi
tagaduite, zieand ea fusesera astricati) de influenta dezastruoasi
a Romanilor, cari se gasiau in plina decadenta, atunci eland au aparut
eii pe primul plan al istoriei. Hertz ii raspunde, ca nici chiar in
perioadele cele mai triste ale decadentei romane nu s'au vazut lu-
cruri, care sa se apropie de ceea ce se vedea regulat la Germani 2).
Pe de alta parte, semintiile germane din Nordul Europei, din penin-
sula scandinavica gi din insulele britanice, care nu suferiseri influen-
ta romana, erau tot aga de rele ca gi celelalte. DimPotriva, cele mai
bune, relativ, sau tele mai putin Tele, erau semintiile germane cc
locuiau in vecinatatea imediata a Romanilor.
Cu toate faptele citate de Hertz, a carui carte tRasse mid
Kultur» a aparut, e drept, in 1915, dar ca o a doua editie a cartii
.«Moderne Rassentheorien», care aparuse cu zece ani mai nainte,
Wimdt a reluat, in lucrarea sa «Die Nationen und ihre Philosophies,
tema lu Chamberlain. i pentru el, trasura dominanta a caracte-
rului german e fidelitatea, -- la care mai adaoga, cum am vamt, gi
fermitatea, adica statornicia gi taria in credinta. Iar reluarea acestei
idei, atat de discutabile gi de discutate, urma, ostentativ, faptului
ca Germania, care garantase neutralitatea Belgiei, nu stase la in-
doiala, niej nacar o clip, s'o calce in picioare, cand i s'a parut ca o
asemenea lipsa de fidelitate ii era de folos, i declaratiei cunoscute
a cancelarului sau Bethmann Holweg, ce ridicase lipsa de fidelitate
1) Op. cit., p. 331-333.

2) Op. cit., p. 340.
www.dacoromanica.ro
la inaltimea unun principlu politic, zicand ea' tratatele nu aunt cleat

simple petice de hank, de care nu se poate impiedica actiunea unui
Stat con§tient de interesele sale superioare.
Deosebiri de apreciere au aparut, totufti, i intre Chamberlain
Wundt, cu privire la fizionomia inteleotuala a Germanilor. Dupa
eel dintaiu, gtiinta ar fi emetoda, inventata de Germani, de a privi
lumea fenomenelor din punct de vedere mecanic». Ca atare, Ger-
manii ar fi trebuit sà fie §i s. ramana empiri§ti. Wmult insa credea
dimpotrivi ca empirismul, ea metoda, ar fi o caracteristica a En-
glezilor, pe &and Germanii ar fi ideali§ti. De altfel, Chamberlain in-
suvi intra in conflict cu faptele, cand afirma ea arta germand este
«naturalistaa. Operele lui Richard Wagner insa, in care el vedea eul-
mea artei muzicale germane, n'aveau nimic «naturalist». Libretele
lor, mai intai, erau .supra-saturate de roinantism gi de mistieism.
Nietzsche a facut, in «Aforismele» sale postume, observarea ca ele an
fost gcrise dupà «gustul francez dela 1830». Iar muzicei wagneriene
ia tagaduit, in «Der Fall Wagner», caracterul national german.
Cat despre originalitatea cuhurii germane, in general, Nietzsche
n'o crede inert realizata. In studiul sdu asupra lui Strauss, din «Unzeit.
gemässe Betrachtungen», vorbind de culturd, zice ca ea consta in
lunitatea de stib a tuturor manifestarilar unui popor. Lipsa unei
asemenea unitati e o dovada cd, oricata culturd strdind ar fi acu-
mulat un popor, n'a ajuns Inca ad aiha o culturd proprie. Iar semnul
unei asemenea situatii este, dupii el, amestecul stilurilor. Tocmai
acesta e 1usd cazul Germanilor. Ei ingramddesc in jurul lor for-
inele i oolorile, proausele i curiozitatile tuturor timpurilor §i. tu-
turor regiunilor. Ei ajung astfel la acel modernism pestrit, care nu
e un stil, ci un aspect de balciu. Cu o astfel de cultura insa, care e
mai mult o dovadd de neintelegere sau de nepasare fata de culturd,
nu pot ajunge Germanii ad invingd, gi in domeniul spiritual, pe
Francezi, cari au o cultura adevaratd. In opozitie dar cu cei ce pro-
sldviau originalitatea culturii germane, Nietzsche, lard a tagidui com-
patriolilor sal putinta de a ajun.ge la o asemenea culturd, sustinea,
totu§i, ad ei n'o aveau inert.
In sfar§it, ea sa mai ludm un exemplu, in 1898, directorul re-
vastei franceze «La Revue», Jean Finot, pe care il preocupa aceaati
problemi §1 care a publicat apoi asupra-i luerarea -cunoscutd «Le
prejuge des races», a deschia o anchetd asupra «spiritului frau-
cez». Ca ad putem face psihologia poporului francez, zice el,
trebue ad definim model lui de a fi din punct de vedere spi-
ritual, in deosebire de alte popoare. La intrebarea ea au rdspuns
www.dacoromanica.ro
vre-o treizeci de funta§i ai vigil intelectuale franceze: oameni de

litere ei de gtiinta, romancieri, poeti, critici, psihologi ,filosofi, etc
Rezultatul a fost ca, mai mult ca oricand s'a putut zice: cate capete,
atatea pareri. Raspunsurile lor, lipsite de note comune, n'au puttrt
nici macar indica o formula unitara, asupra careia sa se poate cadea
de acord. Unii dintr'in§ii contesta chiar ea s'ar putea stabilii o ase-
menea formula. Paul Bourget, bunaoara, se intreaba, foarte judicios:
(Care e definitia comuna ce ar putea sa se aplice deopotriva lui
Pascal §1 lui Voltaire, lui Rabelais §1 lui Boileau, lui Montesquieu §1
lui Hugo, Ira Racine gi. lui Balzac? i totugi, adaoga el, toti acegtia
reprezinta deopotriva aspiritul francez». De mule se vede, ca o for-
mula gerterala ce al pretinde sa defineasca qspiritul francez), sau
una care ar cauta sa fixeze ,rspiritul englez>>, n'ar putea fi decat
nigte getichete>> arbitrare, ce ar ascunde simple abstractii, inaplicabile
realitatilor concrete. Comentand acest rezultat, in cartea pe care a
publicat-o apoi, in. capitolul intitulat tFalimentul psihologiei popoa-
relon>, Finot zice ca puterea de analizi a celor treizeci de repre-
zentanti, atat de straluciti, ai intelectualitatii franceze, n'a intrat pen-
tru nimic in insuccesul lor. «Ei n'au izbutit pentruca izbanda nu
era posibilar. 1).
Aceasta concluzie, intru cat anticipeazi oarecum asupra viito
rului, este de sigur exagerata sau, eel putin, prematura. Poate ca psi-
hologia popoarelor va izbuti s'a se injghebeze candva, cu toate difii-
cultaile cu care se lupta acum. Sa ne marginim dar a examine mai
de aproape aceste dificdtiii, en sa vedem de ce se impiedica injghe-
barea gtiintei de care e vorba. Cauza, am indicat-o deja adineauri:
este prea marea variabilitate a (tipurilor» psihologice, sau a caracte-
relor ce le alcatuiesc, la fiecare popor in parte. Ne ramane numai
sa vedem, de uncle vine aceasta prea mare variabilitate. Iar in acest
scop, trebue s cercetam, cum iau nailtere oipurile* psihologiee, de
care e vorba.
E un fapt de observare curenta cä oamenii, cari traiesc mai
multa vreme printre straini, se schimba, mai mult sau mai putin, su-
fletegte. Ei e departeaza, intru cfitva, de modul de a privi lucrurile
gi de a se comporta fata de ele, al poporului din care fac parte, apro-
piindu-se de acela al poporultri in mijlocul caruia au ajuns sa tra-
iasca mai mult timp. Cititorii au intalnit, de sigur, in istoria noastra
contimporang, tipul abonjurigtilorr, din prima jumatate a veacului
1) J. Finot, Le prejugé des races, p. 318.
www.dacoromanica.ro
al XIX-lea. Ce erau acei tbonjurigti*? Erau tinerii romani cari se

duseserii si-gi fedi studide la Paris gi earl, dupi cativa ani petrecuti
acolo, se intorceau acasil instreinati, trupegte i sufletegte. Fe lul lor
de a fi nu mai era acela al socieatii simple, patriarhalc gi cu un co-
lorit oriental atilt de pronentat, din sanul careia iegisera, ci acela
al unei societati occidentale mult mai complicate gi, din toate ptmc-
tele de vedere, mult mai inaintate, a carei atmosfera o respirasera
catva timp. Heine le gi ideile, gusturile gi aUitudinile, sentimentele gi
faptele lor erau diferite de acelea ale lumii inapoiate in mijlocul d-
raft ee intorceau gi a carei evolutie au influentat-o, precum se gtie,
considerabil, grabind-o poate prea mult.
Tot aga, s'a observat ea Chinezii i Japonezii aeegtia din urma
mai ales, cari petrec mai mult timp in Europa, se schimba sim-
titor. Deer' aceste doua popoare gi-ar fi trimis tinerid la etudiu, in
principalele centre de cultura europeani, In aceeagi masura, ar fi
avut poate o evolutie deopotrivil de repede. Pe cand insa Chinezii
s'au aratat mai greoi gi mai indaratnici, Japonezii au trimis in Eu-
ropa, in Anglia gi in Germania mai ales, legiuni intregi de
tineri, can îi asimilau, mai mult eau mai putin, ideile §i semi-
mentele, sau cel Rutin meindele, popoarelor occidentale in mij-
locul carora traiau catva timp. lad de ce Japonezii au trecut mult
mai repede decat Chinezii peste marginele vechei bar civilizail, imo-
bilizate de veacuri, gi s'au ridicat cu o iuteala impresionanta la un
nivel, pe care ar putea sa li-1 invidieze chiar gi uncle din popoarele
europene mai inapoiate.
In sfanfit, s'a observat ca Europenii ce emigreaza in State le-
Unite ale Americei de Nord, ori de ce rasa ar fi gi oricat s'ar deo-
sebi fizicegte, iau, dupi catva timp, firegte, dar destul de repede,
taerub american. In ce coneta acel aer>> american, n'am putea
preciza in deajuns; este, sa zicem, aend unor oameni cari gtiu bine
ce vor gi sunt hotirI ea facii gra ezitare ce trebuie, un aer
adica decis, signr de sine, indiferent fata de altii gi indrasnet. Este
cu alte cuvinte o infatigare speciala, pe care o impun conditiile spe-
ciale de viara din Statele Unite, infatigare ce pe noi, cei cari n'am
trait in America, nu ne izbegte atat, dar pe care Americanii o die-
ting, pe cat se pare, znimaidecat. Iar aceaeta infatigare particulara
izvoragte, evident, dintr'un amunit fel de a gandi gi de a lucre, care,
din came conditiilor generale ale vietii, le este comun tuturor locui-
torilor din Statele Unite, gi pe care il adopta, au sau fara vointa,
cei ce se duc sa traiasca acolo.
25
www.dacoromanica.ro
Aceste exemple ne aratä, c <<tipuriles psihologice ale came-

nilor atfirnA de ideile §i de sentimentele lor, §i Ete schimba °data cu
ele, odata adicA au fella lor de a privi lu.mea §i de a se comporta
fara de ea. Iar scliiimbàrile acestea Bunt produse de cauze, nume-
roase §i variate, de sigur, dar care se pot reduce la doug mai insern-
nate: schimbarea condiiiilor de existeng, in via/a ficearui popor In
parte, §i contactul dintre popoare. Pe cea din urma din aceste dour'
cauze ne-au aratat-o deja in actitme exemplele de care ne-am servit
adineauni. Intrand in contact cu Francezii, tinerii romani dela ince-
putul veacului al XIX-lea §i-au schimbat ctipub psihologic, schim-
band apoi, ulterior, §i pe acela al compatriotilor in mijlocul carora
se intorceau s trAiasel mai departe. Tot asa, intrand in contact cit
Englezii §i cu Germanii, tinerii japollezi §i-au schimbat «tipub> psi-
hologic, schinthand apoi, ulterior, si pe acela al poporului lor.
cat despre cea dintai din cauzele de schimbare a tipurilor psiholo-
tenta, -
gioe ale popoarelor, cea pe care o constituiesc coudipiile de exis-
ea se poate ilustra de asemenea foarte usor. Wundt ne
arata, bungoara, In eartea sa aDie Nationan und ihre Philosophio,
ca germanul ade astazix, (-- adicg, mai precis, cel din timpul razbo-
iului mondial, cand §i7a scris el cartea), nu mai e cel din veacul al
XVIII-lea. Intimidat de imbueatatirea politica a carii sale, care mer-
gea uneori pang la ridicul, silit sa joace asa cum ii cantau a1ii, re-
&us sa iMite culture francezii, imitatie in contra careia protestau
atatia, in frunte cu Friedrich al II-lea al Prusiei, germanul din
veacul al XVIII-lea era moderat, neincrezator in puterile sale, retras
§i lipsit de initiativa. Dimpotriva, cu. realizarea unitgpii nationale,
dela 1871 incoace, §i cu marile suceese, politice i economice mai ales,
pe care le-a rcpurtat noul impeniu unitar, in timp de aproape o ju-
matate de veac, germanul din timpul razboiului mondial era plin
de incredere in sine §1 de indrasneala, gata 8. ia mice iniOativii,
cum luase pe aceea a razboiului, si s treaca peste orisice, cum
trecuse peste neutralitatea Belgiei. Schimbarea ltipului» pathologic
al compatriatilor Rai si-1 explica astfel Wundt prin schimbarea con-
ditiilor de existent:A ale poporulni german.
Din acest punct de vedere, intru cat imprejurgrile istorice se
schimba necontenit, niciun popor nu poate ramanea multg vreme
aeelasi. Romamil de astazi, bunäoara, nu mai este de sigur ceea ce
era cel din veacul al XVIII-lea, de sub stapanirea domnilor fana-
rioti; iar acela nu mai era de sigur ceea ce fusese cel de pe vremea
mu tef an eel Mare san a lui Mihai Viteazul. Tot a§a, francezul de
www.dacoromanica.ro
astazi nu mai este eel dela 1870; iar acela nu mai era cel de pe
vremea lui Ludovic al XIV-lea. Sau, ea sa ne intoarcem la prezent,
s'a zis §i s'a repetat pana la satietate, ea razboiul mondial a produs
schimbari adanci in viata popoarelor ce au luat parte la el. Niel nu
so putea sa fie altfel. Evenimente atat de maxi, sguduiri atat de pu-
ternice, ca cele ce-au alcatuit acel rázboiu, nu puteau sa nu pro-
voace reactiunti suflete§ti intinse §1 durabile. Cu drept cuvant s'a sus-
tinut dar ea mentalitatea popoarelor europene a suferit, de atunci
incoace, modificari situtitoare. Ca nu putetm determina destul de
bine acele modificari care trebuie ea' fie difcrite la diferfitele po-
poare ce au luat parte la razboiul mondial, ca nu le putem doza pre-
zis, la fiecare din ele, i Ca, mai ales, nu le putem reduce la atipuri
unitare, pentru fiecare in parte, este evident. Realitatea kr insii
n'o putem tagadui.
Schimbarea conditiilor de existenta ale popoarelor nu e, de
sigur, prea frecventa. S'ar putea zice, e drept, c in complexul gene-
ral al relatiilor dintre popoare se schinih In fiece moment ceva,
din punct de vedere politic §i economic mai ales Schimbarile de
felul acesta aunt insa, de obiceiu, prea putin inseninate §i nu aunt
de regula inregistrate decat de aparatele mai impresionabile ale cer-
curilor diplomatice san ale cercurilor financiare. Popoarele, ele in-
sele, le simt mai putin. Schimbarile, pe care le inregistreaza masele
kr, §i cu care stint deci sillite sa se adapteze, trebuc sa fie mai maxi,
mai adanci §i mai durabile. Asemenea sehimbari aunt Iasi, in chip
firesc, mai rare. Conditii le de existenta schimba deci mali rar tipu-
rile psihologiee ale popoarelor. Ceea ce le schimba mai des, par-
tial fire§te, dar mai des, am putea zice aproape neeontenit,
este contactul dintre ele, care, astazii mai ales, cu inlesnirea §1 repe-
ziciunea comunicatiilor a luat proportii foarte marl.
Contactul acesta insa, daca 11 examinam mai de aproape, na e
alteeva, pentru cei ce vin in atingere unii eu alii, decat o perioa-
da, maa mult sau mai putin lunga, de viata traita arcituri, deck'
nu in corn un, in aceemi atmosfera, ea acelea§i preocupari §i in
acelagi ritm. Cel ce petrece catva limp intr'o 'pea straina, dara nu
se izoleazrt cu desavargire, ramanand indiferent la cele ce se intam-
pla in jurul sau §i nedandu-le nicio atentie, in care caz nu se mai
intelege de ce a plecat de acasa nu poate sa nu ia parte, nirt-
car din curiozitate, daca nu din simpatie omeneasca elementara,
la viata de toate zilele a poporului respectiv.
Stand de vorba cu Oamenii, citind ziarele, ascultand eursurile §i
www.dacoromanica.ro
conferinlele, frecventind bibliotecile, muzeele, teatrele, vizitand mo-

numentele istorice, cu stilurile lor caracteristice, calatorul se im-
pregneaza incetul cu incetul de ideile, de aspiratiile, de gusturile,
de grijile, de temetile, de bucuriile §1 de suferirnele, de care e incar-
coil, pima la saturatie, atmosfera pe care o respiri zilnic.
Aceasta viafa in comun, cand e numai vremelnica, cum se in-
tampla in calitorii, se margine§te s contribuie numai, intru catNa,
la modificarea relativa a «tipurilorr peihologice ale popoarelor. Cand
este Irma' permanenta, cum se intampla pentru indivizii ce alert-
tuiesc unul §i acela§i popor, cari traiesc adica totdeauna impreuni,
sau pentru cei ce se stabilesc definitiv intr'o taxa strain:1, atunei
devine principahrl factor, care determina formarea ttipurilor:) psi-
hologice respective. Vorbiam adineauri de zaerub american, pe care
il iau eanigranlii europeni, oH de ce rasa ar fi, cari traiese
mai mult limp in State le Unite. Via/a in comun en locuitorii lor
mai vechi impune nouilor veni# <ctipul* kr piihologic. Cunt se face
aceasta impunere, nu e greu de inchipuit. Se face, in buna parte, infix'
Nouii venici Unita felul de a fi al celor pe cari ii gases('
deja instala0 §i de a caror hunavoinfa au nevoie, spre a le face
plicere Di a se putea apropia mai %or de ei. Mai intervine apoi,
in parte cel puin, i convingerea ca formele lor de via, fiind deja
adaptate cu imprejurarile locale, aunt mai bune decat cele pe care
emigramii le-au adus eu ei, din carile lor de obar§ie. In starlit, via/a
in comun, care se prelunge§te §1 mai mult pentru ceti ce se stabilese
definitiv in State le Unite, produce in cek din urma o i mai pro-
nunlata comunitate de idei §i de sentimente, de interese gti de aspi-
ratiii, ducand in chip firesc la atitudini aproape identice in fata hunii
§i la un mod aproape identic de a se comporta fa/a de ea.
Aceleni efecte le produce viata in conaun pretutindeni. Le pro-
duce adiea mai ales §1 In proponii mai marl ca oriunde la indivizii
ce alcatuiesc, in mod normal, diferitele popoare, vreau sa zic,
firegte, pe fiecare in parte. Am vazut ca mai toate popoarele au
luat na§tere prin aporturi istorice succesive, aparlinand unor rase
diferite §i care s'au suprapus unui amestec preistoric foarte anevoie,
daca nu peste putinia, de determinat. Oamenii ce au alcatuit acele
adaose etnice succesive, traind alaturi unii de alii pe unul §1 ace-
la§i teritoriu, care le procura hrana, legai fiind de soarta unuia i a-
celuia§i Stat, care ii apara pe tori deopotriva, de toate primejcilile
ce ii puteau amenin/a, vorbind una §i aceeaji limba, ca mijloc de
comunicatie mai general, chiar card ii pastrau Inca dialeetele lor
www.dacoromanica.ro
particulare, adapandu-se dintr'unul gi acela§i tezaur cultural. li-

terar §i artistic mai ales, practicand, de cele mai multe ori, acelea§i
credinte relfigioase, servindu-se, in sfar§it, de acelea§i metode tehnice
in utilizarea fenomenelor naturii, au ajuns in cele din urm'a sa
aiba acelea§i idei despre lume §1 sa ia, In fata ei, acelea§i atitudini,
ea alba adica, mai mult sau mai putin, o fizionomie sufleteasca ana-
loagi. A§a bunitoara, ca s luam un exemplu coneret, munero§ii
protestaini francezi, cari, dupi revocarea edictului de Nantes, an e-
migrat in Germania, oricat de deosebili vor fi fast, la inceput, de
nouii lor compatrio/i, au ajuns in cele din urma, gra/ie eauzelor pe
care le-am vazut, sa fie la fel cu ei.
Ni se impune astfel concluzia, ca via/a in comun este princi-
palul factor determinant in formarea caracterelor psihic-..t ale
individului, §i prin urmare in constituirea ctipurilors psillo .
logice ale popoarelor. Ba chiar, putem merge §i mai departe,
afirmand c via/a in comun este principalul factor determinant in
eonstituirea inski a popoarelor, Ca unatali etnice In adevar, nu
poate exista un popor fr ceva coinun, in conlinutul §i in formele
vieii lui suflete§ti. Na§terea aingura, ea fapt biologic, nu e suficienta.
SI ne inchipuim, spre a ne incredinta de aceasta, un caz ex-
trem. Un copil, nascut in Fran/a, din parinti francezi, e aruncat de
imprejurari neobicinuite, Inca dela na§tere, in Germania. Acolo, c
crescut, de mic, de Germani, cari 11 invefft limba lor, 11 adapil cu
ideile, cu credinlele, Cu aspira/iile lor, il deprind cu gusturile, cu in-
clindrile, cu obicekurile lor, Ii impun, in sfar§it, regulele lor de ving
individuala §i discipline lor de viala socialä. Un asemenea copil, cand
ajunge la maturitate, nu mai poate avea mai nimic franeez in felul
sail de a fi, care s'a format win via/a in comun cu Germanii. Reae-
liunile lui se vor deosebi de sigur, inteo oarecare masura, de acelea
ale Germanilor din na§tere, dar se vor desfkura in acela§i eadru su-
fletesc §1, aproximativ, en aceleagi rezultate. Fondul organic movenit
se subordoneaza adica structurii suflete§ti cdoigate, i i§i potri.
ve§te cu aceasta mantra nourt reacliunile lui vechi. Trebue sa adao-
gam insi, ca s prevenim o neinlelegere, c o asemenea adaptare
presopune o egalitate aproximativa a gradului de desvoltare mobs
tivd. Un copil de negru, din Africa sau din Oceania, adus, §i el, dela
na§tere in Germania §i crescut de Germani, n'ar putea -ajunge la
acelea§i rezultate, ca copilul francez, pe care 1-am luat ca exemplu,
fiindca fondul organic mo§tenit nu i-ar permite s asimileze in aceeagi
miisura hrana sufleteasci neobieinuita ce i ear oferi.
www.dacoromanica.ro
De uncle se vede, in treacat fie zis, ca ideea de rasii nu e tot

una, gi nu trebue confundata, cu ideea de popor sau de na-
tiune. Cea dintai e o notiune biologica, cea de-a doua o notiune psi-
bologica gi sociologiea. Rasa se intemeiaza pe commtatatea de ori-
gine gi pe transmisiunea ereditar a caracterelor fizice. In acest
sens se vorbegte de rasele de animale i nuanai In acest sens se poate
vorbi de rasele de oameni. De altfel, precum am vazut, antropologii
se intemedazii, in studiul raselor omenegti, pe caracterele lor fizice,
examinand pe rand statura, forma capului, lungimea fetei, proemi-
nenta maxilarelor, forma nasului, coloarea pielei, a pärului, a ochi-
lor ,etc. Popoarele sau natiunile insa nu se intemeiaza, exclusiv, pe
comunitatea de origine a celor ce le alcatuiesc, nici pe transmisiunea
ereditara a caracterelor fizice. Toate popoarele sau natiunile de astazi
sunt compuse, in bunä parte, din indivizi de origini diferite, i po-
sedand, din pullet de vedere creditar, caractere fizice diferite. Ele
se intemeiaza pe cornunitatea de idei, de credinte, de sentimente,
de aspiratii, de moravuri, gi firegte, in primul rand, pe comuni-
tatea de limba gi de traditii istorice. Am zis: in primul rand,
deoarece comunitatea de idei, ae credinte, de sentirnente, de aspiratii
etc., nu se poate realiza, precum am viizut, decat prin vliata in co-
mun. 0 asemenea viata insa presupune unele conditii in(iispensabile.
Ea nu e posibila, mai intai, Fara o limbO comuna; fara un asemenea
instrument ,comunicatiile sufletegti intrc indivizi nu s'ar putea sta-
bili. Ea nu e posibila ,apoi, fara o organizare politica comuna, care
if impuna legi, adica forme de comportare, comune, gi a ca-
rei individualitate o determina mai ales txaditiile istorice.
E drept c ideea de rasa tinde a evolua. Unii autori par a in-
telege prin rase, nu unitati fiziologice, agezate pe haze antropoIogiee,
ci unitati morale, agezate pe baze psihologice. Aga bunrioari, un au-
tor francez, j. Runlet-, intio lucrare recenta, intitulatä «L'idee de
patrie», zice: cLasand la o parte excesele antropologiei, se recunoa-
gte bucuros astazi c rasele Bunt unitäti mai mult morale decal fi-
ziologice; ele sunt sentimente i idei incarnate, gi se earacterizeaza
mai ales prin product...lie lor intelectuale i artistice, prin tendrin-
tele lor religioase i fi1osofice»1). Aga pusa, chestia se reduce la o
discutte de cuvinte, i intrebuintarea termenului de rasa, au intele-
sul nou ce i se atribuie, este pur i simplu improprie. Din identifi-
carea ce se incearca, retinem numai atat, ca nutiunea de rasa, in
1) J. Rullier, L'idee de patrie, p. 4.
www.dacoromanica.ro
vechia eii acceptitme, care era thngura admisihi15, fiindea era

singura proprie, fiind din ce in ce mai anevoie de utilizat, din
punct de vedere istoric, politic §i cultural, i se dri un alt inteles, care
o poate face, e drept, mai utilizabili, dar poate duce la multe e mari
confuziuni.
Intr'un singur caz am putea admite aceasta snbstituire. In ca-
zul anume, cand ar fi vorba de o natiune, in care rasele componente
an ajuns, din cauza unei foarte indelungate vieti in comun §i a
unei riguroase discipline sociale, s athii o unitate a§a de impre-
sionantrt, bloat n'am mai putea-o concepe ca fiind numai psihologic5,
ci am inclina sa-i acorclim un caracter fiziologic. Numai intiun ase-
menea caz ar putea fi vorba, nu de tidei §i sentimente incarnate,
metafora ar rimanea, §i in acest caz, prea violentrt, ci de o
omogenitate sau de a uniformitate de idei §i de sentimente ata de
izbitoare, prin constanta pe care o manifest5, ineit am putea zice
ca a intrat, oarecurn, in sangele oamenilor respectivii, cii s'a incorpo-
rat, oarecum, fiinei lor organice.
0 asemenea interpretare insa ne readuce la consideratia prin-
cipalului factor creator de caractere psihice, Ia indivizi, oi de tipuri
psihologice, la popoare, care este, cum am vOzut, viata in comun.
In adeviir, viata in comun, cOnd se prelunge§te din ce in ce mai
mult, in comlitii cc rOman rclativ constante, poate sii duca in cole
din urma la tipuri psihologice relativ omogene, relativ unitare §i
relativ durabile, care ar putea sit joacc, in cele din urmA, pentru
fiecare popor in parte, rolul ce am vrtzut el se atribuie «specificn-
lui» national, eel putin din punct de vedere reprezentativ, daca nu
din pullet de vedere activ sau chiar creator. Se va vedea imediat
ce insemneazO aceasti deosehire §i aceasta rezervi. PanA atunci, al
az:05m in cfiteva cuvinte cii tendinta tipurilor psihologice Catre sta-
bilizare este reali §i are la temelie principiul eoonomiei organice.
In adevar, ce aunt diferitele caractere ce am zis ea alcatuiesc
ttipurile x. pthhologioe ale popoarelor? Nu sunt in fond altoeva
deck deprinderi. Am dat la inceputul acestui capitol cateva exem-
ple de caractere etnice distinctive. Am arOtat bunaoari ea, de oamenii
cari procedeazO in mod arbitrar, conducându-se numai de bunul lor
plac, fiiri srt ithirt socoteali de normele curente, juridice sau so-
eiale san etice, obicinuim srt zieem cO procedeazA «turceltex.. Coca
ce insemneazil ea in mintea noastra exisa un anumit tip -etnic,
icela al poporului turc pe care il caracterizeazg acest mod de a
proceda. In ce constO acum acea8t5 trilsuri distinctivI a poporului
www.dacoromanica.ro
de care e vorba? Conga, evident, intr'o deprindere pe care, din

cauze ce nu ne intereseaza aici, gi-a format-o el, in decurgul yield
lui istorice, in deprinderea de a proceda In chipul arrdat. Do-
venind, cu vremea, generala §i constanta, aceasta deprindere a ajuns
sá constituie un acaracter) deosebit al poporului respectiv.
Cum iau na§tere deprinderile, se oie de sigur din psihologie.
Un mod de a reactiona, al unui organism dat, intr'o situatie data,
daci se repeta de mai muhe on, devine obicanuit §i se transforma,
cu vremea, intr'un obiceiu. Iar tendinta la repetitie porneoe din nece-
sitatea economiei organice, care este poate un echivalent biologic al
inertieji fizice. Orice organism viu, in fata unui stimul, care nu e
nou, reactioneaza mai intai a§a cum a mai reactionat, §i numai
daca rezultatul nu.l satisface, incearca sa reactioneze altfel. Ceea ce
insvinneaza ca, in conditii de existenta ce ramfin, relativ, constante,
reactiunile organismelor vii raman, mai mult sau mai putin, ace-
lea§i. Iar repetitia lor necontenita le transforma, cu vremea, in de-
prinderi cu atat mai puternice, ea cat aunt mai vechi.
Asemenea deprinderi sunt §i caracterele ce alcituesc tipurile
difeilitelor popoare. Nu e dar anevoie de inteles ca au §i ele, ca toate
deprinderile, tendinta de a se conserva, in virtutea principiului eco-
nomiei organice, cat mai multa vreme, au adica, in chip firesc,
tendinta catre stabillizare .
Pe aceasta cale insa, caracterele distinctive, de care vorbim,
tind in acela§i timp la uniformizare. Ele nu devin adica numai sta-
tornice sau durahdle, la unii din indivizii oe aleatuiesc un popor
dat, §i cari au apucat sii §1 le formeze, ca deprinderi, inaintea altora.
Prin chiar durata lor, ele se impun, incetul cu incetul, §i
Prin imitaie, voluntara san involuntari, ele ajung a fi adoptate,
treptat, de toti ceilalti indivizi ce mai alcatuiesc poporul respectiv.
Cand acest proces de generalizare a caracterelor de care e vorba se
desavar§e§te, o ipotezi pe care, evident, ne poate fi ingaduit
s'o facem, tori indivizii ce compun poporul in chestie capita o
infati§are psillologici, saa o fizionoinie morali, mai mult sau mai
putin unifonna.
Pe aceasta cale, cu alte cuvinte, se poate forma, in cele din
urma, la o natiune data, ce ear afla in conditiile aritate, un com-
pkx de caractere distinctive, care, gasindu-se deopotriva, sau aproa-
pe, la toti indivizii ce o compun, poate sa-i fie aspecificx., poath
constitui adica ceea ce, dupa terminologia curenta, ar urma a se numi
cspecificul» ei national.
www.dacoromanica.ro
IacA de ce ziceam, la inceputul acestui capitol, ci toonai in

ipoteza variabilitap caracterelor distinctive ale popoarelor, care
ar parea s excludii existenta aspecificului national), vom ajunge pos-
te sa ne incrediutam cà realizarea lui nu este imposibilA, de§i
ramine, fire§te, mai mult o chestie de viitor. Analiza care ne-a adus
la aceastA eAmcluzie a fost lung' §i, poate, obositoare, dar era inevi-
tabili.
Intrebarea ce se ridica insa actin' e urmatoarea. Daca specifi-
cul national se poate realiza, la ce poate servi el? Are el numai o
valoare reprezentativa, sau §i una activa? Serve§te el numai ea bit'
deosebeasca un popor dat de ahele, sau joaca un rol §i in determi-
narea manifestarilor lui culturale, cum se pretinde?
Waspunsul la aceasfa intrebare nu e u§or. Dificultatile ce ii stau
in cale nu sum mid. c specificul national poate avea o valoare
replezentativa", nu mai .incape indoiala. Odata constituit, specificul
national poate servi, §i lucrul nu este de sigur inutil, sä deo-
sebeasca un popor oarecare de ahele, am putea ziee chiar, daca
cspecificuh lui este in adevar specific, de toate celelalte. Valoarea
activa insa a specificului national, sau, cu alte cuvinte, puterea
mi determinanta in manifestarile culturale, nu e tot atit de si-
gura. Sunt Inväati cari cred ca natiunile, atunci când ajung la sta-
bilizare §i la uniformizare, i§i pierd puterea creatoare, in ordinea
noutatii sau a originalitatii. A§a este, bunaoara, biologul francez
Charles Nicolle. El sustine Ca stabilizarea §i uniformizarea popoa-
relor nu sunt favorablile desvoltarii «spiritului de inventie), care,
dimpotriva, ar avea nevoie de o relativa lipsa de echilibru organic,
ca acea pe care o provoaca o incruci§are de rase diferite. El sustine
astfel cA amestecul raselor este o conditie necesara, daca nu chiar
neaparata, a intretinerii spirnitului de inventie in omenire, §1.
prin urmare a progreaului, in ordinea noutatii sau a originalitatii.

Dupa el, marii inventatori, §i, in general, oamenii ce s'au distins
prin noutatea eau originalitatea relativii a operelor lor, au trebuit
cA iasa din amestecuri mai mult sau mai putin indepktate, de
obiceiu Inert mai mult recente, de rase. Acest aspect nou al pro-
blemei ce ne prx cup ,urmeaza cercetam mai de aproape in ca-
pitolul urmator.
www.dacoromanica.ro
CAP. XI.
0 CONDrfIE BIOLOGICA A ORIGINALITATII
«Biologia inventieh, opera de capetenie, din punctul de ve-

dere ce ne preocupa, a lui Charles Nicol le, e o carte putin vo-
lurninoasa gi de o factura ciudata, care ar putea parea fireasea la un
om de litere, dar care surprinde la un am de gtiinfa. (Capitolul pre-
laminar., cu paragrafe purrand titluri curioase, ca «Tacerea argo-
nautului» sau «Critica romantatb; atitudinea ironica a autorului
fata de lipsurile, pe care le constata el insugi in pregatirea sa fib-
sofic, marturisinduli drastic «magaria» in aceasta privinta («son
aneric en la matiere»); faptul ca igi schiteaza numai ideile, fara ea
ne dea totdeauna i desvoltarile necesare pentru suficienta lor lute-
meiere; toate aceste caractere ne,obicinuite, care se intalnesc rar
in gtiinta, clan lucrñi o infatigare capritioasa, impresionista, poate
ehiar superficiala, eare ar indemna mai de graba pe cititorul mai
exigent s'o arunee din mana sau sa n'o ia in serios. Autorul ei insa
poarta un mime cunoscut, in biologie; a ajuns la o situatie, ce nu se
dobfaidegte ugor, in tara in care traliegte; a facut rmineroase eerce-
tari, pretuite de specialigti; iar reputatia sa gtiintifica a obtintit gi o
consacrare oficiala, ee nu e curenfa. Charles Nicolle a publicat num&
roasc lucrari de biologie, e directorul institutului Pasteur din Tunis
gi a primit premiul Nobel pentru medicina, in 1928. Trebue dar se
achnitem ca ideile sale aunt expresia unor convingeri gtiintifice se-
rioase, i sa le dam, ca atare, atentia cuvenitä, ceea ce, de altfel,
nu e greu, fiindca sunt mai totdeauna interesante.
Degi ne marturisegte c nu-i plac definiçiile, invatatul francez
incepe totugi cu una, definind anume, anventizeo sau adeseope-
rirea care este, dupä el, stabilirea unui «fapt non) sau a unei «date
inedite», i adaogand ca, bine inteles, nu daptul) sau (data), oricat
ar fi de surprinzatoare, constituiesc tinventia, sau ecdescoperirea,,
www.dacoromanica.ro
0 CONDITIE BIOLOGICA A ORIGINALITATII 395
ci procesul care a dus la stabilirea lor sau acrid pare le-a revelat. i ea
ea ne arate c pune -Loma greutatea pe mecarlismul acestui proces sau
acestui act, chiar caud rezultatele lor nu aunt noi eau inedite decat
pentru ignoranta celui ce a ajuns la ele, Nicol le ne da exemplul de-
sk al lui Pascal care, ea copil, a inventat sau a descoperit singur pro-
pozipile lui Euclid, in loc sä le invete pux i simplu, ea toti scolarii
de varsta lui, dinteo carte de geometrie elementara.
Odata inventia sau descoperirea definite, Nick) lle examineaza,
_ in linii man mali Intâi gi in vederea unei simp1ificri prealabile a
cercetarii, &dile pe care se poate ajunge la ele. Douà metode, zice
el, pot ingadui omului cuceriri asupra necunoscutului, in materie de
fapte sau de idei. Prima e cea cornuna. Cu ea, spiritul omenesc pro-
greseaza 'Meet §i, oarecum, regulat. Dela un fapt, odata stabilit, se
trece la uu altul, apoi la un altul, §1 age mai departe. Sau, diutr'e
idee, odata formulatä, se deduce o alta, apoi o alta, gi alp mai de-
parte. Cand practica aceasta metoda, spiritul omenesc procedeazi,
oarecum, a§a cum procedeaza geometrii in tratatele lor; dinteo
teorema, odata demonstrata, dedue o alta, din aceea o alta, i a§a
mai departe, pana cand construiesc edificiul intreg al §tiintei lor. A.
doua metoda este exceptionala. Ea consta inteo brusea iluminare a
spiritului putinilor ale§i cari o pot practica, iluminare in timpul
careia apar ca legate impreuna lucruri sau idei ce, clan pullet de
vedere logic, nu par a putea sä aiba vreun raport .Prima metodii ar
fi putut sä duca §1 ea la acelmi rezultat, numai incetul Cu
ineetul, stabilind treptat raporturile intermediare, ce mijlocesc ra-
portul final. Metoda a doua se dispenseaza de aceste operatii inter-
znediare. Ea trece, ca in sbor, pe deasupra lor, le alltizipeaza rezul-
tatul §1 vede, ea deja stabilit, raportul final, ce nu s'a stabilit Inca', in
realitate. Prima metoda consfa dar intr'o aerie de argumentari i con-
stituie progresul obicinuit al ideilor; cea de-a doua consta intr'o
intuitie anticipanta i formeaza inventia sau descoperirea propriu
zisg. Litsand dar prima metoda in grija §tihktelor ce-i reguleaza me-
canismul, psibelogia, logica §1 tehnica experimentala, Nicol le
se ocupii numai de cea de-a doua i voie§te sa-i determine conditiile
biologice.
Spre a putea insa intelege cu adevarat conditiile unei asemenea
metode ,trebue sa. ne dam bine searna de caracterul ei excepttional. Pe
cand prima metoda, cea care constituie progresul obicinuit al idei-
lor, Eta' la indemana oricui este inzestrat cu o inteligengt normala,_
cea de-a doua, cea care eonstituie inventia aau descoperirea propniu
www.dacoromanica.ro
ziga, e rezervata numai putinilor ale§i, inzestrati cu darul exceptio-

nal de a ghici ceea ce nu se vede /nal, ceea cc, in oriece caz, nu re-
zulta Inca din cereetarile fieute, inteo privtinlä oarecare.
Iar aceasta divinacie anticipantii nu e un act rational. Dacti
ar fi un astfel de act, ea n'ar fi posibili, in momentul cartel se pro-
duce; ar fi posibila mai tiirziu, dar nu atunci. Ar trebui s a§tepte
adica desfa§urarea procesului logic, pe care n'ar putea sa-1 depa§ea.
sea, spre a-i anticipa rezultatul. 0 asamenea a§teptare "mg ar duce
indarat, la prima metoda. Divinatia, de care e vorba, este a§a dar
un act irational §i ca atare tinexplicabil, din punct de vedere psiho-
logic sau, cel putin, din punct de vedere logic.
Ca sa ne dam mai bine seama de greutatea de a patrunde mis-
terul unui asemenea act, sa luam ca termen de comparatie trecutul
eel mai indepartat al omenirii, cu acele prime inventii §i descope-
riri, lira de care n'ar fi fast posibile progresele ei ulterioare, §i a
caror insemnatate a fost, astfel, mai mare, decal a celor ce se fan
astazi.
Ce si zicera, bunaoara, de geniul pnimitivului anonim, care a
descoperit cel dintaiu utilitatile multiple ale focului §i a inventat cel
dintaiu mijloacele de a-1 produce? Sau de geniul celui care a avut
cel dintaiu ideea sa se foloseasca de trunchiurile cilindrice ale copa-
cilor pentru ca s transporte mai u§or, prin rostogolirea lor, obiec-
tele grele, a§ezate pe ele, §i care a scos apoi, din modificarea i per-
fectionarea acestui mijloc rudimentar, rotile de care ne servim pang
astazi la toate vehiculele noastre, dela cele mai simple pana la cele
mai complicate, dela roaba umila §i carul stramorsc pani la auto-
mobilele §1 vagoanele de drum de fier, ba chiar pima la aero-
plane, care nu pot porni decal utilizand, §i ele, tot rotile stravechi.
Ce s zicem, de asemenea, de geniul omului primitiv, care a
avut cel dintaiu ideea sa lege de un sunet un inteles, §i si faca astfel
dinteinsul un senm, adica un cuvant? Sau de genial celui ce a
avut cel dintaiu ideea sa faci mai durabil acest semn, legandu-1
de un anumit object, material, de o tablità de lut, printr'o figura
conventionala ce se imprima pe ea, cat er a moale, §1 a carei trai-
nicie se asigura apoi arzandu-se lutul in foc?
Asemenea descoperini §i inventii au fost de sigur capitale. Fara'
ele, niciun progres, nici in ordinea materiala, nici in cea intelec-
tualä, nu ar fi fost cu putinca, gi omenirea nu s'ar fi putut
ridica, probabil, niciodatA deasupra animalitatii primitive.
Cum s'au facut insa acele descoperiri §i inventii primordiale?
Prin acte rationale, ce s'ar fti intemeiat pe argumentrtri logice in re-
www.dacoromanica.ro
gull? E deajuns el fonnullm aceast5 intrebare, ca sA-i simtim ime-

diat absurditatea. Nivelul sufletesc al oamenilor primitivi a fost de
sigur, ca §1 acela al salbaticilor de astazi, atilt de scAzut, keit nu
putea fi vorba, la 1, de asemenea operatii complicate §i delicate ale
inteligentei discursive. Inventiile §i descoperirile de care e vorba nu
s'au putut dar face dealt prin acte spontane, irationale, de divi-
natie.
In ce puteau sI constea insä acele acte? At At cat suntem in
stare sii ne facem, astIzi, o idee aproximativ5 se intelege de
mecanismul br, de au trebuit, dup5 toate probabilitatile, sä in-
ceapi ca asociatii, ca simple asociatii, de iningini, pe care nimic,
din punct de vedere logic, nu le-ar fi putut indrept50. Negandind
rational, oamenii primitivi nu erau obsedati, cum suntem noi, de
regulele logice. Nicio constrangere rationala nu turbura dar, 13 ei,
jocul asociatillor de idei. In mintea lor, .imaginile cele mai inde-
pirtate §1 mai disparate se puteau apropia, in deplinA libertate,
untie de altele, §1 puteau intra in combinatii ee, nouI, celor de as-
t5zi, ne-ar parea poate absurde. Iar uncle din acele combinatlii se
nemereau si fie... descoperiri §i inventii geniale.
Un mecanism sufletesc asemenea cu acela al oamenilor primi-
tivi mai gäsim astAzi la poepi. Cii ace§ti ginspirati ai Muzelor,
cum II se zice pe limba lor, inventeazi lucruri ce nu exist5 in
realitate, nu mai incape indoialA §i nu poate mira pe nimenL Ca
ineI oamenii de §tiint5, caH nu luereazi decit dupà indicaçiile po-
zitive ale experientei, procedeazI ca §i poeii, cind inventeazI lu-
cruri pe care nu le-au v5zut niciodatI, stabiind, intre fenomene,
raporturi pe care nu le-au constatat Inca, e mai putin evident
§i mai surprinzAtor, deli nu mai putin adevarat. Mai aproape de
naturI decat noi modernii, oamenii vechi aveau uneori intuitia
acestei asemInari, ea s5 nu zicem a acestei identitAti, de pro-
cedare. In limba indigenilor primitivi din Peru, bunIoarA, nu exista
dead un singur cuvint pentru poeti §i pentru inventatori; ei purtau
unul §i acela§i nume, pe care il reprezenta cuvantul hamavec.
DacI dar actul de divinatie anticipant5, care constituie desco-
perirea eau inventia, este de naturI irationali, e de prisos BA mai
eautim a-1 intelege. Tot ce putem face este, zice Nicol le, sI clutana
a determina conditiile biologice, in care un asemenea act se pro-
duce de obiceiu.
Ca sa putem InsA descoperi acele condiiii, trebue, Inca odat5
s5 ne patrundem, cat mai adInc, de caracterul exceptional al actului
www.dacoromanica.ro
de care e vorba. In acest scop, Nicohe se servegte de o comparatie,

din domeniul biologiei. Evolutia fiintelor vii a urmat, in decursul
nenumaratelor veacuri ale perioadelor geologice, doua ci diferite.
Cea dintai a fast aceea a transformarior lente, progresive, cu tran-
zitii insensibile, -- care fac atilt de anevoioasa, pentru biolog, sta-
bilirea liniilor de demarcatie dintre specii. Cea de-a doua a fost
neeea a modificarilor repezi, care, nand sa apara, brusc, caractere
noui prezinta biologului ivirea unor specii, pe care nimic nu le
prevestea, nu ca continuarea unor transformari anterioare, ci ca
nigte «inceputurh inexplicabile.
Ambele aceste cal, pe care iau na§tere speciile de finite vii,
simt astazi admise deopotriva. Pe cand insa transformarile lente,
progresive, au pastrat Inca eticheta elasica a evolutiei, modidicarilor
repezi Li s'a dat numele nou de mutatii. In cele dintai, biologii vad
procesul normal al formarii speciilor de finite vii; cele din urma
li se infatigeaza, dimpotriva, cu un caracter accidental. Cele dintai
pot fi explicate gi, pima la un punct, prevazute; cele din urina nu
pot fi, pana acum eel putin, nioi explicate, niei prevazute.
Cu evolutia normala a speciilor se poate compara, dupa Ni-
colle, progresul obicinuit al ideilor, care duce la stabilirea de rapor-
turi noui intre lucruri numai printr'o munca lenta, hmga §i con-
gtiincioasa, ce flU ocolegte §i nu omite niciunul din raporturile in-
termediare. Dimpotriva, descoperirile sau inventiile propriu zise, ca
acte de divinatk anticipanta, ce stabilese raporturi noui intre lucruri
sarind peste raportunile intermerdiare, nu se pot coanpara decat cu
inutatiile. Ca gi acestea, ele constituiesc, in domeniile respective, ade-
varate accidente. i Nicol le subliniaza in deosebi acest caracter acci-
dental al lor, din care cauta sa traga concluzii, cu privdre la struc-
tura biologica a oamenilor prin cari aju.ng sa se realizeze ele, in
diferitele domenii ale vietli suflete§ti a omenirii.
Uniformitatea cu care se produc de obiceiu fenomenele, atat
In lumea anorganica cat §i in cea organica, ne impune credinta, ci
Ir natura domne§te regula. Accidentele, cand se intampla, consti-
tuiesc excepcii, gi indicä o lipsa de echilibru intre fortele in pre-
zenta. Corpurile cere§ti bungoara au toate, in sistemele pe care le
formeaza, pozii,ii §1 migcari determinate, pang in cele mai mici ama-
mmte, de legile mecanice ale acelor sisteme. Iar acele legi nu Bunt
altceva decat expresii ale echllibrului de forte ce asigura stabilitatea
fiecarnia dinteinsele. Daca se intampla, cate odata, ca corpurile ce-
regti, parasindu-gi pozaitiile gi schimbandu-gi druniurile, sa se cioc-
neasca uncle cu altele, aceste accidente, foarte rare, nu se pot into.
www.dacoromanica.ro
0 CONDITIE BIOLOGICA A ORIGINALITATH 399
lege deck ca abateri dela legile respective, provocate de ruperi de

echilibru, ale caror cauze raman sa fie descoperite. Tot ma, in lin
mea organica, echilibrul functiunilor multiple ce alcatuiesc viata,
atat intre ele cat ii cu imprejurarile externe in care traiesc fiintele
respective, e o conditie sine qua non a existentei lor. Diferitele boale,
de care sufera ele, §1 care constituiesc accidentele, ce le pun de obi-
ceiu capit vietii, nu sunt altceva decat ruperi de echilibru. In lu.mea
fiintelor vii, boalele reprezinta formele cele mai obicinuite, pe care,
din diferite cauze, le poate lua dezechilibrul organic.
Daca dar orice e accidental, atat in lumea anorganica cat §i Ifi
cea organica, constituie o abatere dela normi §1 consta intr'o rupere
de echilibra, atunci actul psihic al descoperiiiii sau al inventiei,
avand u.n caracter accidental, trebuie si constituie §i el o abatere
dela norms §i sa implice, ca atare, la cei in mintea carora se reali-
zeaza, o lipsa de echilibiu. De unde rezultà, ea Inventatorii, in orke
doineniu §i-ar desfagura activitatea, trebuie ea se distinga daca
se poate zice de ceilalti oameni, printr'o forma' oarecare de de-
zechilibru organic. Nicol le afirma limpede §i subliniaza en putere
aceasta consecinta. Dand inventatorului numele stravechiu de om
aingenios» sau de om ade geniu», invatatul francez Ace: .tIntru cat
actul ce Ii caracterizeaza, adica inventia, este un accident, §1, ca
&tare, pacatuie§te in contra ordanei, care este regula, ba chiar, am
putea zice, logica materiei necugetatoare, precum §i in contra echi-
librului, care este conditia formala a vietii, cel ce poseda in cel
mai inalt grad aceasta aptitudine irationala trebuie sà file atins el
insu§i de lipsa de echilibru, pe care o gasini in actul creator» 1).
Spre a-§i lamuri mai bine afirmarea, Nicol le adaoga imediat:
thm zis: lipsa de echilibru. Este fiindca, nâiid sa ma exprim in-
tr'o limba accesibila tuturor cititorilor, n'am gasit alt termen, de
intrebuintare curenta, care sa-ini exprime mai limpede gandul. Nu
ignorez consecintele, pe care unii le vor trage din propozitia mea.
E a§a de u§or s abuzeze ciineva de cuvinte! De altfel, n'ar fi pentru
prima oara ca oamenii de geniu ar fi considerati ca dezechilibrati.
Ei sunt, e drept, dezechilibrati, dar in intelesul natural al cuvan-
tului, nu in eensul lui pejorativ, 2).
In adevar, echilibrul presupune, In lumea organica, regulani-
tatea, presupune adica constructia dupa un plan simetrie. Aceasta
regularitate, aceasta simetrie, alcatuiesc cnormalitatea) fiziologica a
1) Biologie de l'invention, p. 8
2) Id., ibid., p, 8.
www.dacoromanica.ro
fiintelor vii, precum gi, ID acelagi timp, frumusetea i perfectiu-

nca kr. Atilt normalitatea Insä, cat gi frumusetea i perfectiunea,
aunt mai mult conceptii subjective ale noastre, &cat realitati objec-
tive ale naturii. Natura se märginegte sa tindi dare eie, fart( aä le
poata atinge insa niciodati pe deplin. Ea tinde dare ele, fiindca,
fir(' ele, daea nu e'ar apropia adici, oricat de putin, de ele,
nimic viu n'ar putea eä traiasca. Natura insa, (laza n'o concepem
in mod antropomorfic, atribuindu-i congtiinta, dorinte, intentii ci
planuri, nu poate prevedea nimic i nu-gi poate indrepta activi-
tatea aga, incat sa ajungi, cu sigurantli, la anumite scopuri. Ea nu
poate dar realize ordinea, in lumea fiintelor vii, nu poate infaptui
regularItatea simetria, de care atarna normalitatea, frumusetea
&
perfeetitmea kr, decal din intdmplare §i in mod aproximatiu. Ni-

ciVeri, ea nu reugegte cu siguranta gi pe deplin. Aparenta nonnali-
Valli, a frumusetii gi a perfectiunii e numai un efect de ansamblu).
care e 4cprea complex gi prea confuz» ca sa ne permita sa &Ain-
gem defectele amanuntelorl).
De altfel, &Ica natura ar reugi in adevar gi pe deplin, in toate
operele ei, atunci regularitatea gi frumusetea ar deveni calitati co
mune, ale tuturor fiintelor vii, care, ajungand astfel la perfectlime,
n'ar mai simti nevoia niciunei schimbari. Cäci perfecte aunt fiin-
tele carora nu le lipsegte nimic. Este insa evident, ca asemenea
fiinte, daca ar putea exista in adevar, neavand ce sit unnareasea, de
vremc ce nu le-ar lipsi nimic, n'ar mai avea de ce sa caute schim-
barea. Evolutia ar fi, in aceasta ipotezi, imposthilL Poate chiar ca
u'ar mai fi posibila nici propagarea vietii. Piiute le carora nu le-ar
lipsi nimic, al caror echilibru functional ar fi deplin gi desavargit,
ne mai avand niciun motiv sa aspire la ceva sau sA doreasca ceva,
ar ajunge, prin inertie, la sterilitate.
E deajuns sà ne reprezentam ce ar putea ail fie perfectiunea
organica, daca natura ar putea s'o realizeze in adeviir, pentru ca sa
intelegem ca viata gi evolutia ei nu aunt posibile decat numai cu
conditia, ca natura sa nu se apropie de perfectiune decat numdi atat
cat este strict indispensabil, In complexul conditiilor de existenta din
fiecare perioada geologica. Aga hind insa, natura e condamnata «sit
pacatuiasci vecinic in contra regulei/.. De aci, infinite varietate a
inlauntrul fiecarei specii, de aci, tendintele divergente
ale speciilor, ale caror forme, ca produse ale intamplarii, au toate
caracterul tmor lincercari), mai mult sau mai putin izbutite. Putem
1) Charles Nicol le, Biologie de rinvention, p. 9.

www.dacoromanica.ro
astfel concepe evolutia ca fiind, nu o proprietate inherentA existentei,

anorganice gi organice, ci un produs al lipsurilor, ce se cer impli-
nite, reprezentfind astfel tendinta constantA, dar nesatislicuti rain
odatA pe deplin, a naturii &are desavirgixe. i daci transfonnärile
ce alcituiesc evolutia aunt mki §i lente, cauza este cà §i lipsurile
ce trebuiese implinite aunt, in timensa kr majoritate, putin impor.
tante §i putin urgente. Gaud lipsurile aunt mari i urgente, exis-
tentele respective inceteazà, corpurile anorganice se descompun,
fiintele vii mor, gi schimbirile kr ultezfioare nu mai infra' in
seria schimbärior evolutive.
Iar lipsurile acestea, te determinil evolutia, aunt reiuhatul
unei simetrii formale). De uncle, concluzia inevitabill,
Mi ceea ce se petrece in naturi, in general, trebue al se petreaci gi
in creierul omenesc. Asimetria, gi lipsa de echilibru ce rezultA
dintrinsa, aunt eauzele deosebirilor nenumärate, ce se observl
intre oameni, din acest punct de vedere. De uncle rezultit a, eu cat
un om se deosebegte mai mult de ceilalti, cu atit trebuie sà presu-
punem e asimetria gi lipaa de echilibru, aunt, la el, mai accentuate.
Firegte, cand aunt prea mari, depA§ind, prea simtitor, limitele In-
gàduite, ele se depirteazi prea Mult de normal. In asemenea oazuri,
avem dezechilibraci patologici, sau chiat tipuri mon.struoase, llli
oarneni de geniu. La oamenii de geniu, dezechilibrul nu trebuie si
atingA calitAtile intelectuale, care sunt indispensabile pentru ca rap-
tura de echilibru, en efectele ei dinamice, e duci Ia eeva utiI sau
chiar la eeva de valoare.
4DacA dar, conchide Nicolle, omul inzestrat cu facultatea in-
wentiei igi datore§te predestinarea unei rupturi de echilibru, mice
eonditie care va duce la o asemenea rupturi, fr s atingl caItä-
;iIe intelectuale necesare, va favoriza formarea spiritului creator) 1).
El eereeteazg dar, intre altele, ce rol poate ci joace rasa, din
acest punct de vedere. Trebuind sa urmeze regula comunA, oainenii
de geniu se nasc, gi ei, din pArinti, cari pot BA fie de aceeagi
rasg, aau de rase diferite. i invAtatul francez cautil sA vad5 ce poate
ci rezulte, pentra desvoltarea intelectualA a progeniturii, din aceste
doui cazuri diferite. Iar concluzia la care ajunge este ca amestecul
raselor, find una din conditiile care pot duce 1,a o rupturA de echi-
Urn, favorizeazA formarea spiritului creator. Argumentele pe care
se intemeiazA aceastA concluzie, le vom vedea in capitolul unnitor.
1) Op. cit., p. 12.

26
www.dacoromanica.ro
CAP. XII
AMESTECURILE ETNICE I GENIALITATEA
Facand, ca biolog, rezervele cuvenite, Nicol le admite parerea

curenta a antropologilor ca exiata trei tipuri umane ireductibile:
cel alb, eel galben §i cel negru. Grupe le de oameni ce corespund
acestor trei tipuri s'au separat, dupa toate probabilitatile, din trtm-
chiul comun la epoci diferite, pe care progresele ultenioare ale geo-
logiei le vor determine, sa speram, mai curand sau mai tarziu.
In läuntrul niciuneia din aoeste grape generale insa nu poate
sä fie vorba, crede biologul francez, de rase pure. De cand au aparut
pe pamant, oamenii n'au incetat a se amesteca. Repetandu-se necon-
tenit, in conditii diferite 0 in cursul unor perioade foarte lungi de
timp, amestecurile lor au dus la haosul etnografic, a§a de anevoie
de descurcat, din zilele noastre.
Putem totu§i admite cä conditiile de existence' au mentinut mai
manila' vreme §i, pe alocurea, mai menti.n Inca, izolate unele de al-
tele, uncle insule omene§ti, §1 ea acele condiii, intru cat au fost per-
manente, au produs, inlauntrul fiecareia din grupele respective, o
oarecare constanca a proportiilor sangelui §i prin urmare o oarecare
comunitate de caractere. Fire§te, aceasta comunitate de caractere,
la indivizii ce alcatuiesc grupele de acest fel, e numai relativa si
nu-i poate distinge cu siguranca. Nu putem, bunaoara, sä recunovem
cu siguranta un semit; §i mai putin Inca, un anglo-saxon san un slav.
Totu§i, inteo adunare, in care s'ar gasi la un loc indivizi apertinand
acestor trei grape de oameni, e probabil ca i-am putea deosebi, prin
contrast, fara prea multa greutate pe unii de alpi, recunoscfind astfel
pe mai toti semiii §i, poate, pe cei mail nrulti anglo-saxoni i slavi.
«Exista prin urmare, conchide Nicol le, grape de oameni carora,
pentru comoditate §i sub rezervele de care am vorbit, le putem da
numele de rase. Inlamitrul acestor grape exista, mai ales, subdi-
www.dacoromanica.ro
AMESTECURILE ETNICE SI GENIALITATEA 403
viziuni, in care, gratie vechirnii amestecurilor, contopirea e a§a de

inaintat5, ineit, in opozitie ou produsele metis, reprezentind incru-
ei§e.rile recente, li se poate da numele de rase stabilizate, daal
nu purey1).
In limitele acestor idei abordeaza invatatul francez problema
raporturilor dintre spiritul de inventiie §i rasa. Aceasta prohlema
se cuprinde, pentru el, intreaga, in intrebarea: este genialitatea un
apanaj al grupelor omene§ti relativ ornogene, sau atirna, dimpotrivi,
de atnestecurile lor, §i anume de cele recente?
Gobineau se pronuntase deja, cum am vizut, pentru prima
ahernativa, dind parerii sale o forma categoric Ii, oarecum, limi-
tativa. I.nteligenta, sub formele ei cele mai inalte, este, dup5 el, un
apanaj al rasei albe, §1 In deosebi al deseendentilor celor mai cu-
rap ai Arienilor primitivi, cari aunt Indo-germanii, cu diferitele lor
ranwri, cele mai pure dintr'insele fiind cele ce ocup5 astazi
nordul Europei, adicA Scandinavii, Anglo-saxonii i Germanii. La
celelalte popoare europene, calitatile intelectuale iau forme supe-
rioare numai in masura, in care ele au primit, in timpul invaziilor
dela sfir§itul anttichitatii §1 inceputul evului mediu, un aport mai
insemnat de singe, din partea aceetor rase privilegiate. De unde
sfortarile pe care le-au facut Germanii, mai ales in perioada de na-
tionalism acut, prin care au trecut in timpul fizboiului mondial, §i
pe care le-am vazut intr'un capitol anterior, de a dove& ca mai toll
oamenii de seamii ai celorlalte popoare §i-au datorit superioritatea
relativ procentului de singe germanic ce curgea in vinele lor.
Acestor pareri, Nicol le le opune argumentele cunoscute, pe care
le-am gasit deja la alti invatati §i pe care el se margine§te numai
65 le indice. Aceste argumente sunti intfii, c n'a existat o rasa
ariana, al doilea, ea Germanii nu sunt o rasa pura, §1 al treilea ca
eercetarile de fapt n'au confirmat ipoteza original germanice a oa-
metam mai inseinnati ai celorlalte popoare europene.
In opozilie dar cu Gobineau §i cu adeptii sai, Nicol le se pro-
nunti pentru a doua din alternativele, la care am vazut c se reduee
problema raporturilor diintre spiritul de inventie §i. rasa. El crede,
crt spiritul de inventie este favorizat, inteo masuri considerabila, de
amestecul raselor. Probe negativa i-o ofera India chiar, patria de
electiune a Arienilor lui Gobineau. Mara de vechile ei intnuri reli-
gioase §1 de cunoecutul ei mieticism pesimist, India, cu toata civi-
1) Op. cit., p. 13.
www.dacoromanica.ro
lizaa ei strilveche, n'a produs inventatori §i oameni de geniu, ale

ciror nume s5 le fi plistrat istoria. Cauza acestei ster44i intelec-
malt i se pare lui Nicol le ca a trebuit 85 fie structura ei social5
care, imobilizand pe oameni in castele lor respective, a impiedicat
amestecul raselor. Casatorille endogame, care erau obligatorii, au dus
la o stabilizare a tipurilor etnice §i la o sterilizare a lor.
Probe le pozitive ale prirerii sale le gase§te Nico lle intr'o slung
de
. fapte istoriee. Civilizatiile cele mai cunoscute au apirut tot-
deauna dup5 un amestec mai intensiv de rase diferite. Civiliza0a
egipteani a inceput, cand prhnilor ocupanti de pe valea Nilului ii
eau suprapus cuceritorii veniti din spre rsàrit. Cea chaldeani a ie§it
din contactul
.
§i din conflictele Elamitilor §i Sumeriler en Se-
mita Cea egeean5 s'a niscut, and au debarcat in Cyclade 0 in
Creta brachieefalii carieni, amestecandu-se cu dolichocefalii indi-
geni. i unde s'a format civilizatia greacA, punctul de pleeare al
ciyilizatiei europene, daca nu pe coasta asiatic5 a Mediteranei, in
urma eontopirii cu Elenii invadatori? Iar daert, in lumea greac5,
Athena s'a desvoltat atat de tarziu, a fost numai fiindca situatia ei
geografici a ferit-o a inceput tie invazii. Obscurii in timpul peri-
oadei egeene, ea §i in timpul celei mileeniene, ea n'a intrat in is-
torie decit din momentul cand au emigrat in Attica populatiile
tgeene, gonite din Asia, §i cand Ii s'au adlogat 43arbarii) ultimului
val elenic. In sfax§it, Dorienii, cei mai puri dintre Greci, in loc sa
se amestece cu populatiile indigene din Laconia, Mesenia, Creta,
le-au distrus. Iar rezultatul a fost c5, famanand puri, Dorienii au
ajuns la sterilitate. Ei n'au dat niciun artist, niciun savant, niciun
filosof, al cirui nume sä fi ramas in istorie. Lucrul e cu atat
mai izbitor cu cat, inainte de ei, Creta adusese un aport conside-
rabil la istoria originelor civilizaliei europene. Din momentul insä,
cand a ajuns si fie populat5 de Dorienii cu tr5suri regulate §i cu
forme simetrice, a fost qtears5 pentru totdeauna din lumea cuget5-
toarex, 1). In sffir§it, in istoria deecopeririler, din antichitate §i para
astazi, ora§ele maxi, §1 in deosebi porturile, au jucat un rol insemnat.
De ce? Fiindca intr'insele eau intalnit 0 au fuzionat totdeauna cele
mai 'unite elemente sträine. Ele au fost, oarecum, ca ni§te (cup-
toare viis, in care grupe de oameni diferili s'au contopit neeontenit.
_ La popoarele europene de ast5zi, oamenii de geniu apar, man

ales, la frontierele lor etnografice. Nicol le citeaz5 in aceastii pri-
1) Op. cit., p. 17.
www.dacoromanica.ro
AMESTECURILE ETNICE I GENIALITATEA 405
vinvi Incercarea cunoseutii a lui Remy de Gourmont, de a intoemi

harta geografid a oamenilor mari din Fran/a. Dupi acea hartä mii
top Ii trag originea din parçile periferice sau chiar dela granilele,
de uscat sau de api, pe and pirple centrale, cuprinand provinciile
in care vechiul singe galic a rgmas mai curat, aunt cele mai ,tsgrace
in geniis..
S'ar piirea, zice Nicol le, ca in ceea ce privegte frontierele de
Nord gi de rlisArit ale Fran lei, constatarea lui Remy de Gourmont
ar da dreptate lui Gobineau. Cad, de-a-lungul acelor frontiere, apor-
tul de singe anglo-saxon gi german a trebuit sa fie mai oonsiderabil
ca oriunde, in restul Orli. Aceasta insä, urmeazil biologul francez,
tehr dovedi deck utilitatea amestecurilor de singe, nu gi superiori-
tatea aportului anglo-saxon sau german. Caci constatarea lui Remy
de Gourmont se poate aplioa i carilor anglo-saxone sau gerniane
care, vecine fund en Fran/a, au primit, de sigur, i ele, un aport de
entge galie. Aga buniloara Goethe, Schiller gi Beethoven s'au niiscut
In parçile renane ale Germaniei, unde un asemenea aport a foot ine-
vitabil. El aunt insZi, toll trei, in panteonul german, figuri din cele
nisi impunitoare.
Acum, amestecul raselor, ca s favorizeze des-voltarea spiritului
de invenvi*c am sa creeze oameni de geniu, trebue sa indeplineaseli
ammtite condi/U. ad nu toate amestecurile aunt bune, din acest
punct de vedere. Fara a admite monopolul, pe care il instituia Go-
bineau in favoarea rasei albe in general, gi in deosebi in favoarea
ramurilor ei cariene), in ceea ce privegte caJitàle intelectuale, tre-
buie totugi art recunoagtem ert uncle rase aunt mai pulin bine inzes-
trate din acest punct de vedere. Indigenii din Africa, buniloarrt, san
Aborigenii din Australia, printre Negri, aunt, dupri toti etnografii ce
i-au studiat, inferiori, nu numai in ceea ce privegte nivelul de des-
voltare pe care 1-au putut atinge pink' in momentul de fala, dar §i
in ceea ce privegte posibiitäçile lor de desvoltare in viitor. Inzes-
trarea lor intelectuala este insuficientà. Dovadà e faptul crt, degi
au intrat in contact cu civilizapa popoarelor albe de un thup re-
lativ indelungat, n'au progresat totugi deefit prea putin, ca ail nu
zicem mai de loc. Tot aga, printre galbeni, Mongolii, Turcii, degi
s'au aritat buni solda/i i, uneori, i buni administratori, din
punctul de vedere al progresului intelectual insa, au limas infc--
riori albilor. Chinezii au ajuns, e drept, s produa o eivilizafie a
Ur, care nu e lipsitrt de valoare, dar care s'a dovedit incapabila de
progres. Ea s'a oprit, de mult, la formele in care s'a cristalizat odatä,
www.dacoromanica.ro
pe care nu le poate depki. Ii lipsegte evident, fermentul spiri-

tului de inventie. Eyre Ili in sfargit, zice Nicolle, incheiand aceasta
sumari revista etnograficil, atata timp cat au trait in tara lor,
avand o organizare politica proprie, n'au produs nimic mai de
seami. Dupa ce s'au risipit in toata lumea, au inceput s produci,
inteun tarziu, lucruri vrednice de luat In consiidernie, dar care s'au
datorit de sigur amestecului cu alte rase.
Exista dar rase inferioare, sau mai putin bine inzestrate,
din punct de vedere inteleetual. Amestecul lor cu rasele superioare
poate sii le imbogateasca, suflete§te, pe ele, degi lucrul nu s'a
prea vazut pana acum; mai sigur este insa ca saracesc pe celelalte.
In orice caz, rezultatele, din punctul de vedere ce ne preocupa, nu
sunt recomandabile. De untie Nicol le conchide ca am orice amestec
convine elaborarii omului de geniwo 1). Pentru ca un amestec sa
fie util, din acest punct de vedere, trebue ca diferentele, dintre
rasele ce se unesc, ea' nu fie prea mari. Cu cat parintii Bunt mai
straini until de altul, cu atat ruptura de echilibru, la progenitura lor,
e mai mare. Cand insa ruptura de echilibru e prea mare, nu mai
avem un accident util), ci o adeplorabila catastrofav. Rezultatul
unei asemenea rupturi de echilibra nu mai constituie adica o va-
rlialie viabilii, care sa reprezinte o posibilitate de mai buna adap-
tare, nici chiar o mutnie, incerta ca viabilitate, fiindea ar reprezinta
un salt primejdios pe drumul progresului, ci o monstraozitate puri
gi simple', no numai incapabila de a trai, dar gi inutilii. Se gtie de
BMA, din biologie, ca incrucigerile animalelor de specii diferite,
efind sunt posibile, ramfin sterile. Exista de asemenea, zice Nicol le,
(stertilitati cerebrale produse de incrucigerea unor grupe omenegti
prea diferitex, 2).
0 exceptie se poate, totugi, prezenta. Un sange nou, insa prea
diferit, cand patrunde in vinele unei rase relative stabilizate, poate
juca rolul de excitant util, din punctul de vedere ce ne preocopa,
daca ajunge, in curs de mai multe generatii, la o diluare suficienta.,
cFaptul, 2lice Nicol le, e foarte posibib. i adaoga cà s'ar putea cita
exemple, pe care insa nu le citeazi. Cazul lui Goethe, pe care 1-am
citat, in prima parte a lucrarii de fata, dupi cartea tFamilienfor-
schung und Vererbungslehre» a invatatului german Robert Sommer,
ne-ar putea servi, daca e adevarat, ca un exemplu care ar putea
1) op. Cit., p. 24.

2) cop. cit., p. 25.
www.dacoromanica.ro
AMESTECURILE ETNICE SI GENIALITATEA 407
ilustra aceasti parere a biologului francez. Dela ofiterul turc, de

origine probabil siriana, Sadok Selim Soltan, adus ca prizonier in
Germania, in veacul al XIV-lea, de contele de Lechmotir, pima la
Ana Margarethe Lindheimer, bunica lui Goethe, sangele strain s'a
adiluatv, trecand printr'un numar destul de mare de 4cgeneratii in-
termediarex., §i a putut s produca in cele din urma efecte utile,
din punctul de vedere al desvoltarii spiritului de inventie.
Prevazand ca s'ar putea ridica, in contra pirerilor sale, uncle
obiectii, Nicol le crede ea e bine s'a le previna, supunandu-le unui
examen anticipat. A§a bunaoara, daci arnestecul raselor e necesar,
spre a stimula spiritul de inventie, atunci popoarele noui, ie§ite din
asemenea amestecuri, ar trebui sa dea un numar mai mare de in-
ventatori. Experienta §1 istoria Ins ne arata, ea nu este a§a. Dim-
potrava, la inceput, oamenii de geniu sunt foarte rari, sau chiar
nu apar nicidecum, la popoarele tinere. Populatia Statelor Unite,
de pilda, a trecut la inceput printeo perioada destul tie lunga de
sterilitate intelectuala. Spre a ne explica acest fapt, trebuie sa tinem
seama de o suma de cauze care pot sili pe oamenii cei mai bine
inzestrati stegi indrepteze activitatea spre ceea ce li se impune mai
Instil, cu mai =Atli putere i mai multa urgenta. Asemenea cauze
pot fi: necesitatea adaptariii cu nouile conditiile climaterice §i obli-
gatia acornodarii cu nouile conditiile econamice, sociale §i politice.
Chiar §1 la popoarele vechi, cauzele de acest fel pot produce,
dupa cataclisme fizice, cum ar fi cutremurele de pamant, eruptiiIe
vulcanice, cicloanele §i trombele marine, sau dupa cataclisme poll-
tice §i sociale, cum ar fi razboaiele §i revolutiile,o scadere notabila
a cercetarilor dezinteresate, a progreselor §dintifice in general §i a
inventfilor in deosebi. «Necesitatea produce totdeauna, zice Ni-
wile, asemenea efecte; ea sterilizeaza creierii pentru un timp
oarecare» 2 )
Ca biolog, hotarit s faca «biologia inventieb, invatatul fran-
cez cereeteaza §i alte conditii, de care, in cadrul de pana actun, mai
atarna desvoltarea spiritului de inventie. Nu ne putem insa ocupa
de acele conditii acum cand studiem numai problema specigicului
national, §i trebue s examinam ideile, pe care le trecem in re-
vista, numai din acest punct de vedere. Daca ramanem cum e fi-
resc, pe acest teren, e mai important pentru noi s cautam a inte-
lege, mai adanc, de ce amestecul raselor e necesar, pentru stimularea
1) Op. cit., p. 26.
www.dacoromanica.ro
408 SPECIFICUL NATIONM.
sptritului de invenie, sau, in general, pentru desvoltarea unor apti-

tudini creatoare mai inalte.
Am vAzut cä nu existä rase pure. GrupArile omeneoi, carora
le darn de obicein acest nume, aunt acelea in care amestecurile etnice
aunt vechi, aga incfit contopirea caracterelor de origine diferiti a
avut timpul ci se facl mai bine, dacA nu deplin. Gruprunle de acest
fel au putut ajunge, pe aceasti cale, la o relativi unitate i (haute.
ea sa le putem recunoagte, Nicolle ne zugrivegte, in linii maxi,
fizionomia lor, fiziefi i moral& tBucurandu-se de organe atat de
bine ordonate, cat este en putintA, echilibrate fiind, atat cat echi-
librul se poate realiza in viatA, grupArile de acest fel posedi nail-
tAti ce decurg in mod firesc din tenclanta aceasta cAtre perfectiune.
Aga sunt frumusetea, care e regularitatea fiintei; forta fizicA, ce mAr-
turisete stabilitatea ei; o rezisteigi nativI la boll, adicA o siinitate
gi o vigoare ce par naturale; in sfargit, unele daruri ale spiritului, ce
merg impreunA cu aceste calit4i, ca justitia (care nu e decat
echilibrul moral), seriozitatea, curajul, ponderatia intelectuali,
etcx.2).
Aceste rase stabilizate pot ajunge, la un anumit moment, care
corespunde cu maturitatea lor, attmci cand cauzele ,care am vAzut
ci ingreulazi desvoltarea popoarelor tinere, nu le maii pot tine-a in
loc, la o mare desvoltare cultural& Ele au insa tendinta de a
intarzia pe drumurile pe care an apucat a se indrepta, de a per-
fectiona, panA la mecanizare i pretiozitate, ceea oe au dobandit
prin strAduintele lor inihiale, in loc de a se sili ci realizeze airs
ceva, care sa se deosebeascA de ceea ce a foot, ceva nou gi care si
constable un pas mai departe, pe drumul progresului.
Stabilizarea organicA se manifesteazA astfel, in domeniul inte-
lectual, printeo scAdere a puterii creatoare, sau a spiritului de in-
veigle, --- care, cum am vAzut, presupune o abatere brusci dela
ceea ce este obicinuit, un salt indeasnet, sau chiar nebunesc, peste
cAile bAtute, o stabilire arbitrarA, oarecum samavolnicA, de raporturi
noui intre lucruri, --- dc raporturi, pe care nimic rational nu le in-
dicA, in momentul cand se afimi existenta kr.
La asemenea fenomene intelectuale neobicinuite, Ca ea' nu zi-
cem anormale, duc mai de grabil incrucigerile de rase. De ce? Fiimb
ea turburA echilibrul organic al raselor stabilizate. AdeastA turburare
ne-o aratA, destul de limpede, defectele de structuril ale produselor
1) Op. cit. pag. 22.
www.dacoromanica.ro
AMESTECURILE ETNICE $1 GENIALITATEA 449
unor asemenea incrucirri. aGrupArile omene§ti, zice Nicol le in-

sugi, ie§ite din amestecuri recente, ca gi indivizii niscuti din pa-
rinti apartinfind unor grope etnice diferite, i§i trädeazi originea
bridi prin defecte organice de structura/.. In cazurile de acest fel,
atilt in ceea ce privegte regulanitatea trisurior, cat i in ceea ce
prive§te proportiile organismului intreg, se vadesc cstigmatele asi-
metrieiz. Produselor hibride de acest fel, le dipse§te rasa*. aci aa
tinea de mai multe rase) echivaleazi cu a nu avea niciunaz.
Ca sill lAmureascil mai bine ideea, Nicol le recurge la o cont.
paratie curioasit El pune alaturi produsele hibride, de care e vorba,
cu cainii vagabonzi din orarle lipsite de ingrijire, cum Bunt cele
orientale. Oragiul Tunis, in care trale§te inviitatul francez, i-a permis
de sigur sA studieze aceste animale adomesticez fArA adapost. Tr 'End
In libertate, ciiinii de felul acesta se impreuneazi la intamplare,. Uzi
supraveghierea stApanilor preocupati de puritatea rasei animalelor
pe care le posedii. Si fiindca duc aceasta viatA din timpuri imerno-
rabile, incrucirni repetate, de tot felul, au fAcut ca, in cele din
urmA, ei sA nu mai aibii niciun fel de rasa. Ei sunt, cum zice Ni-
colle, 4C produse inclasabile». Daci Ina distinctia Iiniilor i farmecul
fi2lic le lipssec acestor apotiliz, In schimb intrec cu mult in de§tep-
tAciune, in §irete.nie, in spontaneitate, cainii de rasa purl.
Pistrand proportille, urmeazi invItatul francez, putern zice
ca se intamplii cu oamenii, ie§iti din amestecuri recente ca cu aceste
animale domestice. (Ceea ce pierd in perfecfune, ca§tigii in calitati
particulare, exceptional de desvoltatez 1). Aceste calitAti particulare
'nisi, intru cat se datoresc unor accidente organice, stint aprin esentA
ilogicez. i Nicolle incheie sustinand ca, printre aceste calitati
accidentale §i deci ilogice se gase§te §i laptitudinea de a face
descoperiri» sau spiritul de invert/ie. «GrupArile omene§ti, ca §i in-
divizii izolati, cari au ie§it din amestecuri recente, poseda prin ur-
mare aceastA facultate mai des decat gruparile §i indivizii, care
§i-au pAstrat mai bine punitatea. Iar in conditii egale de inteligenta,
o posedA intr'un grad mai inaltz. De uncle rezultA, cii en rasele
amestecate se intalnesc, de preferintA, capetele predestinate si hick*
descopeririz 2 ) .
srt examinAm scum mai deaproape aceste capete predestinate.
Oricare i-ar fi originea, omul care se distinge prin originalitatea
1) Op. cit., p. 23.

2 ) Op. cit., p. 24.
www.dacoromanica.ro
lui, pare de obk tiu tmai putin complet, mai putin echilibrat, mai
putin normal), decat oarnendi cu o anteligenta bine ordonati), cari
II inconjoara. Creierul eau prezinta alacune stranii, uneori enorme).
Mecanismul :35u intelectual nu mai pare calauzit totdeauna de ra-
tiune; uneori cel putin, pare a scapa cu desavar§ire de sub controlul
ei. Prin acest earacter mns, egpredestinatul» pe care 11 examinam se
apropie de oamenii primitivi, cari nu se feresc nicidecum de con-
ceptiile riscate, nelogice, contradictorii, fiindca asemenea conceptii
nu ii gjeneazii) nicidecum, din punct de vedere intelectual. Ca §i
primlitivii de acest fel, <predestinatul) vede cauza i efectul in ace-
lagi timp, fàrä sa poata disocia, in viziunea sa, legatura lor anti-
cipata.
Cu alte cuvinte, ne mai fiind jenat, cel putin nu totdeauna,
de regulele rationale obicinuite, <orizionarul acesta asociaza idei, pe
-care un creier mai bine echilibrat n'ar indrazni si le punii alituri,
a cliror impreunare scandaloasa ar inlatura-o chiar, data i s'ar in-
fati§a fara sa vreav. Un creier disciplinat nu tolereaza, in adevar,
nici macar aparenta lipsei de logica.
Toemai intr'o asemenea viziune, insa, incompatibila cu re-
gulele logice gi en disciplina mintala obicinuita, intr'o asemenea
impreunare accidentala de idei, ie§ita dointeo adevarata acrobatie a
imaginatiei, consta, propriu vorbind ,actul descoperirii 1)
Nimic nu ne arata mai bine caracterul ilogic,Irational, al in-
ve4ie7, deck rolul hazardului, care poate fi foarte mare, in reali-
zarea ei. Sunt in adevar ilescoperiri, care se datoresc numai faptului,
eT nn3i oameni de stiinta au lama, din greplii, ceea ce, dupci re-
gulii, nu trebuiau sa faca. Asa este, bunaoara, metoda de difercu-
tiere a bacteriilor prin coloare, metoda care poarta numele lui
Gram, cel ce a gasit-o din intamplare. Acest bacteriolog studio °data
o eultura, pe care o colorase deja cu violetul de gentiang. Inainte
de a o pnne sub microscop, urma ,cum e obiceiul, sii verse asupra-i
cateva picaturi decolorante de alcool. In loc sa ia insa sticla cu
aceasta substanca banala, a apucat din gresala o sticla cu solutia iodo-
iodurata a lui Lugol. Preparatia, asupra eareia a lasat sa cada, din
nebagare de seama, cateva picaturi din acest reactiv, parea, evident,
stricata. In loc sA armice insa lama, cum ar fi facut, probabil, ori-
care altul, Gram a avut curiozitatea sa vada ce s'a intamplat. A apli-
cat dar decolorantul obicinuit, alcoolul, a uscat lama si a pus-o la
1) Biologie de l'invention, p. 27.
www.dacoromanica.ro
AMESTECUIIILE ETNICE $1 GENIALITATEA 41 1
microseop. Nu mica i-a foot mirarea, cind a vizut ca, pe cind uncle
bacterii pierdusera coloarea violeta, altele o pastraseri totu§i. Apli-
cind apoi citeva picaturi de fuchsinfi, a constatat ci bacteriile de-
colorate deveneau ro§ii, pe cind cele ce ramiseseri violete, pastrau
aceasta coloare. Metoda de diferentiere era, astfel, gisita. Anumite
hacterii puteau fi identificatc, in culturi, dupi cum pastrau, sau nu,
coloarea violeta, in urma aplicarili reactivilor enumerati. 0 metodi,
pe care bacteriologii o considera ca foarte importanti, a fost des-
coperita dar din intimplare, gratie faptului cä unul dinteinglii a fa-
cut din grerala, ceea ce, dupi cuno§tintele timpului sau, nu tre-
buia si fad.
Acest caracter accidental, irational, ilogic, al descoperirilor ne
explica de ce ele se fac, de cele mai multe ori, de oameni, pe cari
o hpsa oarecare de echilibru Ii impinge, cite odata, s meargi ala-
turi de drum, de drumul'pe care se indrepteaza, regulat, eeilali
oameni. Iar aceasti lipea de echiibru este, dupi Nicol le, un produs,
al turburarii organice pe care o provoaca aznestecul raselor.
E acum intrebarea, de ce amestecul raselor duce la o asemenea
turbuxare? Invatatul francez nu ne rispunde direct la aceasta intre-
bare. El se margine§te numai e zica, cum zisese §i Gobineau,
ea amestecul raselor produce o alterare reciproci a caracterelor di-
ferite, lira de care acomodarea lor, unele cu altele, n'ar fi po-
sibila. Sunt insa unele fapte §i unele ipoteze biologice, care ne-ar
putea aduce oarecare lumina in aceasta privinta, i asupra carora
e poate bine sä aruncam o privire, in capitolul urmitor.
www.dacoromanica.ro
CAP. XIII
MISTERUL BIOLOGIC AL CONTACTULUI STREIN
E 0 constatare ce s'a faeut de rank gi in mai toate prile ea,

intre membrii familfilor de aproape inrudite, casatoriile nu duc la
rezultate satisfacitoare, in intelesul crs. progenitura ce iese din-
teinsele lasa de dorit, din punct de vedere organic. De aci, interdic-
tile din legile eau, cel putin, din obiceiurile mai tuturor popoare-
lor, care opresc clisatorfile intre (consangenis, pfina la un anumit grad
de inrudire. S'a constatat, de asemenea, c exclusivismul familiilor
donmitoare, al celor de altadatl cel putin, care nu contractau c.
atoni decat intre ele, a ficut ca, sangele lor amestecandu-se necon-
tenit, semne vizibile de degenerare sit apara, cu vremea, la uncle
dintrinsele, daca nit la mai toate. S'a considerat, in sfargit, faptuI
cri Evreii dau, in multe pr1i, un procent insemnat de bolnavi de
anumite categorii, in deosebi de turburari nervoase gi mintale, ca Un
rezultat al exclusivismului lor religios, care Ii obliga s se casato-
reasea numai intre ei, cu circumstanta agravant c, risipiti
Rind printre celelalte popoare, nu se gaseau, in cele man multe 10-
califiti, decat in numar rale, aga incat uniunile conjugale iegeau,
de obiceiu, din familii mai rnult sau mai putin apropiate.
Fka a lungi prea mult lista cazurilor de acest fel, Ba vedem,
care ar putea a fie explicarea lor. S'a zis ca uncle familii ffind,
tocmai din cauza asemanarii fiziologice dintre membrii lor, pre-
dispuse la anumite boli sau, in genere, la anumite sciideri organice,
casatorille ce se contracteaza in launtrul lor inaresc sau agraveazii,
printr'un fel de selectiune naturala, acele predispozitii gi acele Bel-
den, ceea ce, firegte, duce mai curand sau mai tarziu la dege-
nerare. Explicarea este, evident, admisibila. S'a constatat "mart c, gi
atunci cand sotii sunt perfect sanItogi, in clis'atoriile dintre consan-
geni, progenitura ramane, relativ, inferioarri. i dimpotriva, s'a ob-
www.dacoromanica.ro
MISTERUL BIOLOGIC AL CONTACTULUI STREIN 413
servat ca' 64 mai striiini ca originii, unul de altul, apartinând buna-

oari unor nationalifiti diferite, dau o progenituri mai viguroas1 §i
mai bine inzestratii. Faptele, pe care le-arn citat adineauri, trebue al.
aib dar o aka' explicare deck aeeea a selectiunii pejorative fm-
vocate.
0 killing noua §1 nea§teptatli au adus, in aceastil privint5, stu-
diile ce s'au Mew., de o jumitate de veac incoace, asupra reprodu-
cerii organismelor monooelulare. Se §tia de mult c aceste organisme
se reproauc prin diviZiune, fiiri 81 se fi dat acestui fenomen biologic
o atentie deosebitil. Cind s'a pus insil in discutie problema mortii
naturale, fenomenul de care e vorba a capitat, brusc, o insenuilitate-
specialit NIturalistul german Weimann a vizut n modul de repro-
ducere al organismelor monocelulare o dovadii c ele n'au o moarte
naturall. Ele pot muri in mod accidental, din cauza schimbirilor,
defavorabile vieii, ce se produc in mediul in care triliesc. in con-
ditii de existentil mns, ce rilmfin permanent favorabile, ele se bra-
nese, cresc §i se reproduc prin diviziune firi incetare, adicil, in
principiu, la infinit. Ele aunt, cu alte cuvinte, nemuritoare.
Un biolog francez ins, Maupas, a avut curiozitatea s eerce-
teze, dacit este in adevär a§a, §i a etudiat in deosebi, generatie Cu
generatie, reproducerea prin diviziune a eitorva specii de infuzorii.
kr rezultatul la care a ajuns, a fast cä aceste organisme cunosc
ek degenerarea senilä §i moartea naturalii. Ele nu se reproduc prin
diviziune dealt numai piing la un anumit numir de generatii, va-
riabil dupi specii, dela 300 panii la 600 de generatii, 611 zicem,
pentru infuzorii. Acest numir odaa stints indivizii din ultimele
generatii nu mai cresc, nu, se mai divid, §i mor, in cele din urnig,.
de un fel de sleire de puteri, asemenea cii aceea a bartinilor ajun§i
la o vfiret5 prea inaintati.
Tot Maupas a stabilit "insii c infuloriile an, totu§k o imor-
talitate potentialii, pe care o pot realiza prin conjugare. Se da west.
mune unui proces fiziolgic curios, ce poate fi considerat ca un echi-
valent, la organismele monocelulare lipsite de sex, al impreunarii
sexuale a organismelor pluricelulare. La un moment dat, numit al
6maturitatii kariogamice) §i care cede cam pe la jumatatea ciclului
normal de reprodueeri prin diviziune, infuzoriile Hunt cuprinse de o
agitatie neobicinuiti. Se due, vin ,schimbindu-§i bruse directia, cmn
fac unil oameni nervo§i eari caufi ceva §i nu giisesc, se apropieunele
de altele, se ating cu ciii kr vibratili, §i, and anumite conditii,,
pe care nu le cunoa§tem incul, aunt indeplinite, se lipesc unele de
www.dacoromanica.ro
altele, doug cite doug. Alipirea se face aaa, incit orificiile bueale
sg se corespundi. La organismele monoodulare ce n'au o cavitate
bucalii, un orificiu de comunicalle 8e deschide dela sine, intre cor-
purile ee se alipese, pe suprafa/a kr de contact, In aceasta stare
raman, apoi ,infuzoriiie un timp destul de indelungat, dela 30-40
de ceasuri eel putin, pang la 6-7 ziIe cel malt.
Excesiva duratg a acestei impreungri se explicg prin faptul ci,
in timpul ei, se produce o remaniere totalg a aparatului nuclear al
infuzoriilor respective. Macronucleul kr, care tine sub dependenta
lui fenomenele vielii vegetative, regulgnd nutrilia i createrea, se
micaoreazg treptat, Ca ai cum ear topi, i dispare in eele din urmg.
El se resoarbe adici ai se elimineazi, ea fiind alcgtuit din materie
uzatg, ce nu mai poate servi. Micronucleul, care tine sub dependenta
lui via/a de relatiune ai reproducerea, create mai intii pulin ai se
divide arpoi, succesiv, de doug ori. Din cei patru micsonuclei ce iau
naatere astfel, trei urmeazg soarta macronucleului, se resorb adicg
gi sunt e1iminat, ca compuai din materie uzatg ce nu mai poate
servi. Iar micronucleul oe mai rgmane, reprezentand pirticica de sub-
stanca nuelearil incg utilizabilg, create mai intgi putin, ai se divide
apoi o singurg data. Din cei doi micronuclei, pe can ii posedg amen
fiecare din infuzoriile conjugate, unul, care ia, din aceastà cauzg,
numele de pronucleu femel, ramane pe loc, celglalt insg, cgruia i se
dä numele de pronucleu mascul, se pane in miacare i trece, prin
canalul cavitglilor bucale ee se corespund, din corpul infuzoriului,
in care a luat naltere, In corpului celuilalt. Ajungfind la destinalie,
pronucleul mascul strain se contopetae cu pronucleul femel pe care
II gise§te pe loc, in a§teptare. Micronucleul unic, ce se formeazi
prin contopirea kr, cre§te putin i se divide, o singurg data. Jar oei
ddi micronuclei, ce iau naatere astfel, reconstituiesc aparatul nuclear
intreg al fiecgruia din indivizii conjugati. Unul rmâne sa ia locul
vechiului micronucleu, celglalt se deplaseazg putin i ia poziPa ve-
chiului macronucleu.
In sfgrait, ca urmare a acestor operaii, infuzoriile ce s'au con-
jugat hi recapatä vigoarea initialg. Ele se regenereazg adicg, In-
tinerese, clack' putem intrebuin/a acest cuvant, i devin capabile sä
reia dela capgt seria intreagg de reproduceri prin diviziune, ce al-
egtuiesc ciclul lor vital.
E aeum intrebarea, ce elste esential in acest act, atAt de curios,
al conjuggrii? Este contactul a doua particele de materie straine
una de alta, al pronucleului mascul al unui infuzoriu cu pronu-
www.dacoromanica.ro
cleul femel al altui infuzoriu. Altfel, numai pentru eliminarea par-

tilor uzzte ale aparatului lor nuclear, infuzoriile n'ar avea nevoie
de conjugare, puland indeplini aceasta operatic de autopurificare
§i izolat, fiecare in parte. Ce rol joae, acum, contactul particelelor
de materie straing, ce fenomene deslantuie§te el, §i de ce natura sunt
acele fenomene, nu §tim inca. Faptul Lisa este cert, i, precuin
vom vedea mai departe, ne poate aduce o oarecare lumina, in pro-
blema ce ne preocupa. Panii atunci insa, trebue sa continuam isto-
fia biologica a acestui straniu contact.
Odata ce natura, daca ne este ingaduit sä ne exprimam astfel,
a descoperit acest mijloc de regenerare a materiei vii, nu 1-a mai
abandonat. Dimpotriva, 1-a utilizat pretutindeni. La organismele
pluricelulare, aceasta utiizare a luat char forme mai lesnicioase §1
mai expeditive. Cu diferentierea eexurilor, transmiterea unui pro-
nucleu mascul, necesar pentru regenerarea unui pronucleu femel, se
face fara sa mai intereseze organismul intreg al fiintelor vii parti-
cipante §i frà sa mai dureze atat de mult timp. In schimb, aceasta
u§urare considerabila a fenomenelor respective se plate§te cu faptul,
ca regenerarea nu se mai realizeaza in indivizii chiar cari le inde-
plinesc, ci in alti indivizi noui, carara ei le dau na§tere. Indivizii
vechi nu se mai pot intoarce indarat, ea ea reia dela capat ciclul lor
vital, ca organismele monocelulare.
In sfar§it, cat de necesar e contactul strain, §i la organismele
pluricelulare, spre a salva prin regenerare, daca un viata indivi-
zilor, cari, cum am vazut, sunt irevocabil condamnati ea piara, dar
cel putin viata speciilor respective, ne-o pot arata uncle feno-
mene foarte curioase. A§a e, bunaoara, fenomenul dublth reprodu-
ceri, prin partenogeneza §1 prin fecundare sexuala, la unele specii
de animale. Purieii de iarba, dc pilda, acele mici insecte verzi ce
traiesc pe frunzele plantelor, se reproduc, de primavara pana toamna,
prin outi partenogenetice. Femelele care apar primavara singure,
depun oua din care, fara a fi fecundate, iee prin partenegeneza sau
4ma§tere virginala» alte femele. Ace lea depun §i ele otia din care
ies de asemenea, in acela§i mod, alte femele, gi a§a mai departe,
pana toamna. Atunci insa, cand plantele pe care traiesc aceste ani-
malcule se intarese, devin mai putin suculente, ean chiar se usuca,
greutatea de a se hrani, amenintand viata speciei, prin degenerarea
indivizilor, trebuie sa interring regenerarea prim fecundarea Bernell,
adica, in definitiv, prin contactul strain. Din ouale pe care le
depun femelele, atunci cand nutritia lor sufera, ies prin parteuo-
www.dacoromanica.ro
genezi masculi, cari le fecundeazi. Ong le fecundate pe care le de-

pun ele atunci, aunt mai marl, au un invali§ mai gros, 0 aunt des-
tinate s asigure reluarea dela capit a ciclului vital al speciei,
in primavara urmritoare. Acest exemplu ne arata cà contactul strain
devine indispensabil, la acele organist= pluricelulare care nul au
totdeauna, atunci cand, conditiile de via devenind mai putin f a-
vorabile, materia lor vie e amenintata s degenereze, ceea ce ar
putea duce la sfingerea speciilor respective.
Acest contact strein, atat de necesar, s'a aritat a fi mai efi-
tate atunci and diferenta dintre ffintele vii ce coopereazi la actul
zegenerarii este mai mare. De unde nu trebue si tragem concluzia,
ea eficacitatea maxima o atinge contactul strein atunci, cand intre
ffintele vii, prin care se realizeaza, diferenta este, 0 ea, maxima.
0 asemenea diferenta exista, bunaoara, intre animalele din specii
foarte indepartate, unele de altele, in clasificarea zoologica. Expe-
rienta inea ne arata Ca, in asemenea cazuri cooperarea sexuali ni
este posibili, eau, dacil este, famine sterili. Numai intre varietatile
acelora0 spell, diferenta, fara a fi atat de mare incit si nu puata
duce la niciun rezultat, e totu§i destul de mare, pentra ca &á fie
mai eficace, pentra ea ea produca adica o inviorare mai aprecia-
bill a materiei vii. Acesta este, bunaoara, cazul incruckerii raselor
omene§ti, care pot fi considerate ca varietati ale uneia §1 aceleia§i
specii, din punctul de vedere al clasilicarii zoologize.
Intrebarea ce se ridica acum in fata noastra este: care pone
fi intelesul aceetui fapt, atilt de curios, ce pare totu§i Emit de bine
stabilit? Care poate fi explicarea necesitatii contactului strein, In
tegenerarea materiei vii, necesitate ce pare a fi indiscutabila?
Aid ineep ipotezele, la care am facia aluzie, la sfartlitul capitolului
precedent. Ele aunt numeroase 0 complicate, -- cu atilt mai num&
roase 0 mai complicate, cu cat nu privesc numai fenomenul ce ne
intereseaza pe noi acum, ci totalitatea fenomenelor vie/U. Se in-
telege dela sine cä nu poate fi nici vorba sa aruncam, acum o pri-
vire ,oricat de suanara, asupra lor. Ne vom margini dar sa desprin-
dem din §irul, atilt de lung, al acelor ipoteze una singura, care e
mai simpla §i mai clara, 0 care prezinta, in acela§i tiny, uncle
puncte de asemanare, aproape izbitoare, cu parerile lui Charles
Nicol le. Ne gandim, anume, la teoria unitatilor fiziologice, inzestrate
Cu polaritate organica, a lui Herbert Spencer. Acest filosof era un
spirit multilateral, care cluta 8 patrunda in toate panne 0 saii
explice toate categoriile de fenomene ale naturii. A§a a ajuns sa pa-
www.dacoromanica.ro
trunda ai in biologic, pe care a cautat s'o prelucreze potrivit cu for-

mula ea evolutionsta. In «Principiile de Biologie» pe care le-a scris
in aoest scop, se gaseate ai incercarea de a explica fenomenele vitale
cu ajutorul ipotezei unitatilor fiziologice inzestrate cu polaritate or-
ganica.
Spencer cautil sa determine mai intai caracterul esential al
vietii, ai crede ca il descopere in puterea ce au fiintele vii de ali
pastra integritatea formei specifice, atata timp cat trilesc. E un fapt
. indiscutabil ei ceea ce deosebeate mai intai, chiar ai pentru pri-
virea cea mai superficialii, fiintele vii de corpurile neinsufletite,
este forma kr specifica. Pe &and corpurile anorganiee pot lua orice
forme, pe care li le impun imprejurarile, sa ne gandim bunaoara
la piatra eau la fierul, din care putem face nenumarate lucruri, cu
formele cele mai felurite, fiintele vii au, fiecare, forma kr pro-
ptrie, care, dupii specia din care fac parte, e bine ai precis deter-
minata.
Aceasta forma specifica, zice Spencer, cauta fiintele vii s'o
pilstreze neatinsi, atata timp cat traiesc. Se atie, bunaoaril, ca materia
ce alcatuieate corpul unei fiinte vii, se uzeaza necontenit, prin ne-
contenita lui functionare, ai trebuie inlocuita necontenit prin alta
noui, pe care i-o procura alimentarea. Putem zice astfel ea, dupa
un timp oarecare, nicio parlicicrt materiala din corpul unei fiinte
vii nu mai este aceeni. i totaai, forma ei organica famine, in in-
tregime, aceeni.
i mai evidenta este aceasta persistenta a formei organice a
fiintelor vii, in puterea ce au unele dinteinsele de a-ai regenera
pirti infregi din corpul lor, cand aunt mutilate. Aga bunioara, crabii
au puterea de a-ai regenera picioarele, aoparlele au puterea de ali
regenera coada, O. aaa mai departe. Daca ii taiem unui crab un
picior, dupl. catva timp un alt picior nou, asemenea cu cel vechiu,
ii create la loc. Materia moarti, fail forma definiti, pe care o ab-
soarbe crabul, spre a se hrani, ia in mod spontan forma definita a
organismului sau, reconstituindu-1, dupl. planul lui specific integral.
Ace laai lucru se intimpla ai cu o aoparla, careia, clack' ii taiem coada,
dupa catva timp o alta coadi noua, asemenea cu cea veche, ii create
la loc.
In sfarait, ai mai surprinzatoare e aceasti persistenca a formei
organice, in fenomenele de reproducere. 0 celuli seminala, ;Aid
o minuscula masa de materie vie, desvoltindu-se, da naatere unui
organism de mii ai mii de oli mai mare decat ea, dar intru toate
27
www.dacoromanica.ro
asemenea organismului din care a provenit ea Insi. De aceea se

zice, cà celula seminala, cand se deevolti, reproduce intocmai, pima
in cele mai mici amanunte, forma specifica a organismulni din care
a provenit, i o reproduce cu materia straina, fara forma defi-
nifa, pe care o absoarbe, treptat, din medial inconjuritor.
Acest fenomen a parut unora din biologii mai vechi still de
extraordinar, incat, spre a s1-1 explica, au presupus cil celula semi-
nalä cuprinde o miniaturti a organismului ce are BA' iasa dintr'insa.
Problema se simplifica astfel considerabil, intru cat acea miniatura,
in care forma viitorului organism se gasea complet determinatil, nu
mai avea deck a creasca. Aceasta ipoteza insa a fost parasitii des-
tul de repede, fiindca era contrazisa de numeroase fapte, pe care
oricine le putea observa.
Asa bunaoara, daca punem In pamant un fragment, oricat de
mic, dinteo foaie de Begonia phylomaniaca, dupii catva timp o
planta noua intreaga, cu radacina, trunchiu, ramuri, frunze i flori,
iese dintr'insul. Sau, daca taiem un polip, in 10-20---30 de bucati,
din fiecare bucata iese, dupa catva timp, un nou polip intreg, ase-
menea cu eel vechiu. In fata faptelor de acest fel, biologii ce sus-
tineau ipoteza de care vorbim, erau obligati s'o generalizeze, pre-
supunfind ca, nu numai in oelulele seminale, dar in fiecare particiei
din corpul fiintelor vii se gasesc miniaturi ale formei lor specifiee
integrale. 0 asemenea presupunere era insa excesiva si ipoteza
in chestie a fost abandonata.
Expliearea fenomenelor de care e vorba s'a cilutat dar pe alte
cAi. Spre a gasi, la randul skit, o asemenea explicare, Spencer s'a
folosit mai intai de o analogie, pe care i-o oferea lamea anorganic5.
Si in aceasta lume exista, zice el, fenomene, care se pot compara
cu regenerarea si reproducerea fiintelor vii, adica fenomene de
persistenta a formei specifice. Asemenea fenomene ne infltheazi,
bunaoara, cristalele. Daca, de pilda, unui cristal Ii sfaramiim un colt,
iJ punem intr'o solutie salina asemenea cu aceea in care a luat
nastere, dupi catva Limp coltul Ii cregte la loc. Cristalul hi reface
adica forma lui specifica, dupa planul ei geometric integral. Sau,
daca punem intr'o solutie salina potrivita un fragment de cristal
aga de mic, incat sa nu mai aiba nicio urma vizibila din forma geo-
metrica a oristalului intreg, vom vedea e, dupa catva timp, acel
fragment minuscul creste §i reproduce cristalul din care a provenit,
cu forma lui specifica completa.
Proprietatea aceasta insi a cristalelor, de a se regenera si de
www.dacoromanica.ro
MIS IERUL BIOLOGIC AL CONTACTULUI STREIN 419
a se reproduce, nu se poate explica decat printr'o proprietate spe-

cial a materiilor susceptible de a cristaliza, care poartil numele de
polaritate eristalinii. Ea constä intr'un sistem de atractiAmi care
variazi, se intelege, dupil formele geornetrice in care cristalizeazI
materiile respective. In mod schematic, am putea s ne reprezentlim
un asemenea sistem de atractiuni, precum §i varialiile lui posibile,
in felul urmitor. S ne inchipuim c o molecula M, a unui corp
susceptibil de a cristaliza, posedI patru forte de atractiune, a, b,
c, d, dintre care, primele douI, a §i b, se gasese in acela§i plan P,
gi formeazI intre ele un unghiu, care poate fi ascutit, drept sau ob-
tus, iar celelalte dou5, c i d, se gIsesc in spatiu §i formeazi eu
planul celor dintâi un unghiu, care poate fi drept sau asculit, aunt
adic a. perpendiculare pe acel plan sau inclinate, una, se lute-
lege, deasupra, i alta dedesubtul lui. Gaud fortele de atractiune a
gib au intre ele un unghiu ascutit, iar fortele de atractiune c §1 cl

cad perpendicular pe planul lor, atunci molecula M, atiagind in
jurul ei alte molecule, inzestrate cu un sistem analog de forte, poate
da nastere unui cristal ce ar avea forma unei prisme drepte cu
baza triunghiularà. CInd fortele a §i b au intre ele un unghiu
drept, baza prismei devine patrati; cand acelea§i forte au intre
ele un unghiu obtus ,baza prismei poate deveni pentagonalii, hexa-
gonalà, etc., dupI mIrimea respectiva a unghiului obtus. Tar cind
fortele c si d formeazI en planul pe care cad un unghiu ascutit,
cand adicI, in loc de a fi perpendiculare aunt inclinate, prismele
respective, in kc de a mai fi drepte, devin oblice. Cititorii pot in-
cerca s construiascil singuri, pe hartie, figurile geometrice respec-
www.dacoromanica.ro
five, 0 vor vedea cA nu vor intimpina nicio greutate. Ca exemplu,

pot lua figurile urmitoare.
In ipoteza, cit intre fortele a §i b, din acelagi plan, existä un
unghiu ascutit, putem construi cu trei molecule, M, M' i M", baza
triunghiulari a cristalului:
II
A
ri /t ( 1\ RA
I
Iar in ipoteza cii fortele c i d aunt perpendieulare pe planul acestei

baze, putem forma, prin suprapunerea mai multor grupAri plane de
acest fel, inceputul prismei drepte:
Cu aceast5 proprietate acum, a moleculelor corpurilor suseep-

tibile de a cristaliza, care este polaritatea cristalin5, ne putem ex-
plica foarte ugor fenomenele de regenerare gi de reproducere a cris-
talelor. Cand unui cristal Ii sfaramim un colt, pe suprafata de rup-
turk moleculele riman cu o parte din fortele lor de atraefie libere.
Spre saturarea lor, ele atrag alte molecule, din solutia Baling, in care
am cufundat cristalul ce urmeaza a se regenera. Iar acele alte mo-
lecule se arazil aga, incat fortele lor de atractie ail corespunda eu
cele libere, ceea ce duce, incetul cu incetul, la reconstruirea
parpi sfiramate a cristalului primitiv.
Acelagi lueru se intimpla, cand punem intr'o solutie salina po-
www.dacoromanica.ro
MISTERUL BIOLOGIC AL CONIACTULUI STREIN 421
trivia un fragment, lira forma geometrica vizibili, dintr'un cristal.

Lin asemenea fragment are, pe intreaga lui suprafatl, molecule cat
forte de atractie libere. Spre saturarea lor, ele atrag moleculele in-
vecinate, care se wail a§a, incit fonele Mr de atractie art se co-
respundl Incetul ea incetul, astfel, fragmentul cregte §i se intre-
ge§te, pink' cand reproduce cristalul primitiv, cu forma lui specifici
completa.
0 proprietate analoaga cu polaritatea cristalina trebuie art po-
seada, zice Spencer, §i elementele constitutive ale materiei vii. Pu-
tem da acestei proprietati, care trebuie si fie mult mai complexi,
munele de polaritate organica. In ce privegte Ins sediul ei, trebuie
sa facem o deosebire. Ea nu mai poate rezida in moleculele corpu-
rilor vii, cum rezida polaritatea cristalina In moleculele corpurilor
susceptibile de a cristaliza. Caci moleculele corpurilor vii nu le aunt
particulare numai Mr, ca acelea ale substantelor cristaline. Oricat
ar fi de diferite fiintele vii, materia ce le alcatuiegte se compune,
precum se gtie, din aceleagi cateva corpuri chimice simple, eu mole-
cule de, aproximativ, aceleagi feluri. Dacii insii nu poate rezida in
molecule, care stint unitatile chimice ale materiei vii, rezida oare
polaritatea organica in celule, care stint unitatile ei morfologice?
Iaragi nu, zice Spencer. Cad, ca unitati morfologice ,celulele au deja
o forma specifici, pentru a carei explicare avem, tocmai, nevoie de
polaritatea organica. De uncle concluzia lui, crt aceasta polaritate
trebuie s rezide in nigte unitati intermediare, mai complexe decat
cele chimice §i mai simple decat cele morfologice, carora el le da
numele de unitati fiziologice.
Aceste unittiti le concepe Spencer ea diferind la diferitele fiinçe
vii, ca avand adica polaritati organice diferite. i anume polari-
tatea lor difera, mai intai, dupa specii; in al doilea rand, de§i inteo
masura mult mai mica, ea mai variaza §i dupa indivizi. Initmntrul
aceleia§i specii, adici, tmitatile fiziologice stint, in liniile br marl,
asemenea; la diferitii indivizi insa, ce alcrttuiesc fiecare specie, ele
difera, intru catva, in amanunte.
Cu aceasta ipoteza cauta apoi Spencer, sa ne explice princi-
palele fenomene ale vielii. Am vazut ci fiintele vii, prin insugi faptul
ca organismul kr functioneaza necontenit, se uzeazi §i, spre a evita
urmarile acestei uzuri, elimineaza necontenit acele parti din sub-
stanta kr, care nu mai pot fi intrebuintate, inlocuindu-le prin altele
noui, obtinute prin alimentare. Aici incepe insa misterul. Alimen-
tarea introduce in organismul fiintelor vii materii streine de sub-
www.dacoromanica.ro
stanta lor. Aceste materii sunt, zicem noi, supuse unor prefaceri
care le «asimileazai cu acelea ce alcituiesc corpul fiintelor vii res-
pective, care i§i pot astfel repara partile uzate, fara sa-§i piarda
forma specificâ.
Acest fenomen misterios, caruia i se da numele de asimilare, nu
poate fi inteles, zice Spencer, decat numai daca presupunem, ca pro-
dusele alimentrH. atunci cand patrund in sange, se grupeaza in uni-
LAO ce capata o polaritate organica asemenea eu aceea a unitatilor fi-
ziologice, care compun fiintele vii respective. Trebue sä se petreaca in
acest caz, urmeaza el, un fenomen analog cu acela al inductiunii
electrice. Intocmai dupa cum un curent electric de o anumita di-
rectie §i intensitate, trecand printr'im circuit dat, desvolta un alt
curent electric, de o anumita directie §i intensitate, intr'un alt cir-
cuit, concentric cu el, tot a§a §i materiile organice introduse in on-
rentul circulator al unui animal, capita, printr'o influentii dinamici
analoaga, o polaritate organica asemenea cu aceea a unit:401(w fizio-
logice ale animalului respectiv. Prin aceasta insa, se transforma ele
insele In unitati fiziologice, §1 este prin urmare u§or de inteles
cum aceste unitati noua, inlocuind pe cele vechi, forma specifica
a organismului ramane aceemi. Elementele lui uzate, care au trebuit
sa fie eliminate, sunt inlocuite cu elemente proaspete care posedii
proprietatea de a se grupa in acelali mod, reproducand aceea§i forma
organica.
Cu aceea§i ipoteza explica apoi Spencer fenomenul reprodu-
cerii. Cand organismele vii ajung la maturitate, ele nu mai inte-
greaza cu aceea§i aviditate unitatile fiziologice pe care le prepara
sangele lor, din materiile alimentare absorbite. De aceea se §i zice
ci ele, cand ajung la maturitate, atingand limitele formei lor ape,-
cifice, nu mai cresc. A§a fiind, unitatile 1;zio1ogice, care nu mai
gasesc intrebuintare, se aduna in glandele seminale, unde iau forma
nnor celule speciale destinate reproducerii.
La organismele ce poseda diferentierea sexuala, singurele
ce ne intereseazi acum, din punctul de vedere al problemei noas-
tre, aceste celule speciale, ce poarti, potrivit cu sexul indivizior
ce le produc, numele de celule seminale mascule §i femele, nu se
pot desvolta, spre a da naoere altor indivizi noui, cleat numai dacii
intra in contact §i fuzioneaza. Explicarea acestui fapt este, zice
Spencer, foarte simpiL Celulele seminale nu sunt, in fond, decat
vezicule, cuprinzand grape de unitati fiziologice, inzestrate cu po-
Jaritate organica. In launtrul fiecareia din aceste vezicule, unitatilv
www.dacoromanica.ro
fiziologice se gasesc in stare de echilibru, fortele lor polare, ab-

solut identice, neutralizandu-se reciproc. Pentru ea ele sa se poatA
desvolta, spre a da nastere, printr'o noua grupare a lor, altor indivizi
noui, trebuie neaparat ea echilibrul lor sa fie turburat. Rolul de a
produce aceasta turburare Ii revine fenomenului fecundatiei. Celula
seminala femera trebuie sa primeasci aportul celulei seminale mas-
cule ce patrunde in interiorul ei. In ce consta insa acest aport? In
unitati fiziologice cu o polaritate organica diferita. Amestecul uni-
tatilor fiziologice mascule §1 femele, cu forte diferite, rup- echilibrul
in care se gasiau, §i uncle §i altele, in celulele reSpective ,§i, pro-
vocand o regrupare a lor, deslantuie§te procedeul evolutiei embrio-
genice, care duce la constituirea uatri organism nou.
E acum evident, zice Spencer, ca regruparea unitafilor fiziolo-
gice, in cazul fecundarii, trebuie sa fie cu. atat mai energica, §i
trebuie prin urmare s dea na§tere unui organism nou cu atat mai
viguros, cu cat fortele lor polare aunt mai diferite. Iar aceasta
diferenta, atat de salutara, atarna de distanta biologica ce separa pe
indivizii de sex diferite dela cari provin celulele seminale respective.
Cu cat aceasta distanta biologica e mai neins-mnata, ea atunci cand
indivizii in chestie apartin aceleini familii, cu atat diferenta de care
vorbim e mai mica. $i dimpotriva, cu cat distanta e mai insemnata,
ca atunci cand indivizii ce se impreuneaza apartin unor rase diferite,
cu atat diferenta de polaritate organica a unitatilor lor fiziologice
e mai accentuata.
A§a se explica, zice Spencer, faptul cunoseut de mult, ea, intre
consangenr, casãtoriile nu dau niciodata rezultate bune ,pe and, dim-
potriva, parintii aparlinand, nu nurnai unor familii, dar chiar unor
nationalitati diferite, da, o progenitura mai viguroasa §1 mai bine
inzestrata.
Fara a ne ocupa mai departe de ipoteza lui Spencer, care e mai
complicata, §i a fost inlocuitA, de altfel, in evolutia biologiei ge-
nerale, cu alte ipoteze §i mai complicate inca, ne marginian a
lua dinteinsa aceasta explicare posibila a necesitafii contactulni
strein pe care am voit s'o intelegem, oricat de aproximativ, ca sa
ne lamurirn, oricat de putin, afirmarea lui Charles Nicol le ea ames-
tecul raselor favorizeaza aparitia individualitatilor exceptionale, din
punct de vedere intelectual, - a inventatorilor, cum zice el, sau a
oamenilor de geniu.
www.dacoromanica.ro
CAP. XIV
PSIHOLOGIA INVENTIEI
Faptele biologice, pe care le-am trecut in revista la inceputul

cap7tolnlui precedent, ar putea indernna pe unii cititori Ba faca idei-
lor lui Charles Nicol le un credit mai mare decat cel cel ce li se
poate acorda, In starea actuala a gtiintei. Opera invatatului fraucez
caprinde, netagaduit, o parte de adevar ce merita, pe deplin, srt fie
luata in consideratie. In totalitatea ei privitii, insa, ea ridica uttele
indoeli, peste care nu e bine &a trecem fara a le examina, oricat
de sumar.
Punctul de plecare al desvoliarilor biologului de care vorbim Ii
formeaza caracterul dupa el irational al actelor sufletegti,
prin care se fac descoperirile i inveniile. Acest caracter irational
insa, invatatul de care vorbim 11 presupune mai muh clecat 11 dove-
degte. Si, de fapt, nici nu-1 putem admite, deocamdata, decat numai
cu titlul de ipoteza. Nu cunoagtem inca destul de bine mecanismul
actelor de acest fel gi nu putem avea Inca, in aceasta privinta, cer-
titudini. Psihologia contimporana n'a ajuns Inca sa determine cu
destula siguranta nici macar mecanismul actelor celor mai simple
ale vietii sufletegti, necum mecanismul unor acte atat de compli-
cate, cat pot fi cele de care e vorba.
De aide], cat de putin inaintata e psihologia, ne-o poate arata
faptul ca ea igi cauta Inca metodele. Ce sunt, bunaoarii, psihologia
asintetica» sau psihologia «structurala», cele mai noua forme pe
care le-a luat aceasta gtiinta, altfel atat de veche? Sunt incercari
de a inlatura metodele de investigatie de papa acum, metodele ana-
litice ale vechiului asociationism aatomist», care studia fenomenele
sufletegti, aga cum studiaza gtiintele naturii, in general, fenomenele
de care se ocupa, separandu-le de complexurile in care se giaesc
inglobate, gi examinandu-le izolat, pe fiecare in pprte. Psihologia
www.dacoromanica.ro
PSDIOLOGIA INVENTIEI 425
sintetica gi cea structurala Bustin cä viata suileteaseil nu e o suma

de elemente pur §1 shnplu juactapuse, ci o sintezii de elemente ce 8e
intrepettrund, un tot unitar, alcatuind o structura, o configuratie, o
conformatie, in care patjile constitutive se influenteaza §i se modi-
flea reciproc. Niciunul din fenomenele vigil sufletegti nu se poate
dar studia izolat, fiindca fiecare e determinat de complexul din
care fac parte gi nu se poate intelege deplin cleat printeinsul.
Aceste conceptii insa, clack' reut§esc sä puna un coeficient de
Indoialä metodelor de pada acum ale psihologiei, nu ne dau in
schimb o metoda, care &a nu se margineasca numai, din punctul ds
vedere teoretic, sa poarte cu mandrie eticheta de nada gi originali,
ci sa ne §1 permità, din punet de vedere practic, sa exami-
nam mai ugor §i mai repede fenomenele psihice. Dimpotriva,
examinarea lor devine mai .anevoioasii §i reclama un timp mai
indelungat. Trebue, in adevar, sa cunoa§tem mai intfii conk
plexul intreg al vietii suflete§ti a omului, in unitatea ei sintetica eau
structurala sau de configuratie, pentru ea sa putem determina feno-
menele psihice partiale, pe care le inglobeaza, Ca sa nu mai zi-
cern: care o alcatuiesc. i fiindea oamenii sunt, cum ni-i arata ex-
pertenta, dfferii, foarte diferiti chiar, complexul vietit lor sufle
te§ti, putand sa varieze considerabil, dela unul la altul, ar trebui
determinat pentru fiecare dinteingii, in parte, inainte de a fi
utilizat la studiul fenomenelor psihice particulare, pe care ni le
infatigeaza ei. 0 asemenea obligatie Irma nu e nicidecum de natura
sr, u§ureze §i sa accelereze intelegerea fenomenelor de care e vorba.
Am crezut ca trebuie s relevam aceste dificultati principiale,
ca sa se poata vedea ca ne gasim, eand voim sä examinant mai de
aproape natura actelor psihice care duc la descoperiri §i
pe un teren a carui explorare este, nu numai anevoioasä, dar §i
putin sigura. Cu aceasta rezerva putem incerca sà ne apropiem, cat
de putin, de intelegerea actelor de care e vorba. S incepern, pentru
mai multa simplitate, eu cprimitivii» dela inceputurile civilizatiei,
ale caror descoperiri §i inventii pretindea Charles Nicolle cà nu pu-
teau fi decat de natura irationala, pe rnotivul cA ratiunea lor era
imp de putin desvoltata ,incat nu dela ea se puteau agtepta asomenea
realizari. De unde ar parea ca rezuite cä, daca nu concepent actele
psihice, care au due la descoperirile §i inventiile in chestie, ea
suggestii supranaturale, sau cum ziceau cei vechi ca inspiralii
divine, trebuie sa renuntam de a le patrunde misterrd.
Cu toate acestea, in vastul material de fapte pe care 11 adunL
www.dacoromanica.ro
cu atata zel, psihologia actuala sunt cateva, care ne-ar putea ajuta
ne apropiem de intelegerea unor asemenea acte psihice, §i sI
ne incredintam astfel c, neavand nimic misterios, ele nu se deose-
besc, in fond, de restul victii sufletetiti decat prin caracterul lor
exceptional, care impresioneaza, ca atare, i le singularizeazii, mai
mult sau mai putin.
_Mtn.' cat la «primitivii», de ale caror descoperiri §1 inventii se
ocupa Charles Nicol le, nu putea fi vorba de preocupari teoretice,
asemenea cu acelea ale oamenilor de §tiinta de astazi, putem consi-
dera ispravile lor, oricat au fost de mari prin consecintele pe care
le-au avut ulterior, ca simple mijloace practice de a inlätura anu-
mite dificultati, ce se puneau in calea nevoilor de eapetenie ale
viertii kr. In acest sena, pot face si animalele descoperiri si inventii,
foarte rudirnentare, se intelege. Si an e Cara interes, sà aruneAm
o privire asupra modului cum descoperg sau inventeazg de mijloace
noui de actiune, menite sà inlgture difioultatile de care se lovesc,
in uncle imprejurgri neobicinuite.
Darwin, Romanes §i, dupg ei, o sumg de autori mai noui,
Thorndike, Bo Im, Yerkes, Koehler, au adunat, in aceastg privinfg,
o sumg de observgri, deosebit de interesante. Ne vona angrgini sg
citm una singurg dintr'insele, ce ni se pare suficienta pentru Limn-
rirea pe care o cant:4m. Cel din urma din psihologii mentionati,
Koehler, a fgcut, intre 1913 §i 1916, studii amgnuntite asupra viepi
suflete§ti a maimutelor antropoide, mai alcs asupra §impanzeilor
din Carnerun, adu§i pe insula Tenerife, uncle se afla. Iat una din
experientele lui. Simpanzeul se afla in colivia lui spatioasa, in care
se putea misca in voie. La un moment dat i s'a pus, in apropiere de
zabrelele coliviei, o banana. Dorind s'o mgnance, mainauta a intins
bratul, cat a putut, printre zabrele, dar n'a ajuns pang la ea. Dupg
mai multe asemenea incercgri neizbutite, animalul s'a retras, plic-
tisit, intr'un colt al coliviei §i s'a asezat jos. Atunci, experimentatorul
a legat banana cu o sfoarg, stand cu spatele intors cgtre colivie,
pentru ca mairnuta sa nu vadg nimic, §i apoi, apropiindu-se, ca
din intamplare, a introdus capritul liber al sforii printre zgbrele.
Zgrind,-dupg cateva minute, acest kern nou, animalul s'a repezit,
1-a luat In mang, 1-a sucit, 1-a invartit si, in cele din urma, a obser-
vat Ca banana se mi§ca. Iar aceasea observare a devenit punctul de
plecare al unei descoperiri nea§teptate. Simpanzeul a descoperit
mijlocul de a pune In sfirsit mina pe banana pang la care nu ajun-
www.dacoromanica.ro
PSIIIOLOGIA INVENTIEI 427
gea; a tras de sfoara pang cand banana a intrat In colivie, a luat-o

§i a mancat-o.
In ce a coustat aceasta descoperire? Inteo succesiune de per-
ceptii §i au nii§cari, cele dintai determmand pe cele din urma.
Cand niainuita, manuind capatul liber al sforii, a observat ca ba-
nana se mira, §i anume, ca se apropia putin de colivie,
aceasta perceptie a determinat o noug actiune musculara, asemenea
cu cea care produsese acest efect. Intru cat intervenirea, de asta data
voluntarg, a bratelor animalului, a apropiat ceva mai mult banana
de colivie, aceasta noug perceptie a determinat o altä actiune mus-
culara de acela§i fel, §i a§a mai departe, pang cand maimuta a
ajuns in sfar§it la scopul dorit.
Procese psihofiziologice analoage au constituit, dupa toate pro-
descoperirile §i inventiile primitivilor dela inceputurile
N'ar fi prea greu sa ne inchipuim, bungoara, cum au
putut ajunge ei sa descopere ca trunchiurile cilindrice de copaci le
puteau servi ca sa transporte greutati mai man dintr'un kc in-
tr'altul §i 85 inventeze apoi, prin modificarea acestui znijloc rudi-
mentar, rotile carelor. Poate c, °data, unul din acei stravechi pri-
mitivi a aruncat, de obosealg, pe trunchiul cilindric al unui copac,
culcat de furtuna sau cazut de bgtranete, corpul unui animal, ucis
la vanitoare, pe care 11 ducea in spinare, spre coliba lui. Poate
terenul fiind putin inclinat, trunchiul, sub greutatea animalului arun-
cat asupra-i, a inceput sa se mi§te, rostogolindu-se incet la vale.
Poate ca primitivul, cgruia i se intampla acest lucru, daca era ceva
mai deschis la minte, §i-a dat seama atunci c povara, pe care o du-
cea in spinare, putea fi transportata astfel, o bucata oarecare de
drum, fara ca sg sg-i mai simta greutatea. Incercand de mai multe
ori acest mijloc §i vazand ca, cu ajutorul lui, izbutea mai totdeauna
sa-§i u§ureze greutatile, primitivul in chestie a inceput, dela o vreme,
sa-1 utilizeze regulat. Iar in timpul acestor utilizri succesive, a fa-
cut alte observari noua. A observat, bunaoara, cá transportul era mai
u§or cand trunchiurile de copaci nu erau prea lungi, fiindca se
puteau rostogoli Mfg' si se loveasca de prea multe obstacole. A cau-
tat dar sa le scurteze el insu§i, §1 le-a scurt-rt probabil, pentru ace-
la§i motiv, din ce in ce mai mult, pang' cand au ajuns de a se apro-
pia de dirnensiunile rotilor, care la inceput au fost de sign/ masive
sau pline. Alte observari i s'au impus apoi dela sine. Trunchiurile
scurte se rostogoleau, e drept, mai u§or, dar greutatile se arzau
pe de mai anevoie. Primitivii au imaginat atunci un suport fix, ce
www.dacoromanica.ro
nu se mai rostogolea el insu.si, asezat fiind pe u.n sistem de parghii

ce se treceau prin giuri practicate in butucii scurti, cum se tree
odile de astazi prin gaurile rotilor. Asa s'a ajuns, dupi toate pro-
treptat si incetul cu incetul, in decursul unui lung sir
de veaturi, la inventia carului primitiv.
Tot asa, ca sa mai recurgem la un exemplu, arcul, care a
fost dupa toate probabilitatile pxincipala arma ofensiva a omului
primitiv, cum este de altfel i astizi la salbaticii din Africa, Ame-
rica si Australia, a trebuit sit ia nastere intfun mod analog, prin
observari involuntare mai intai, prin observari intentionate apoi,
care, adaogandu-se unele altora, au dus la ineereari succesive, din
oe in ce mai izbutite. Elasticitatea pe care o posedau trunchiul §i
ramurile arborilor tineri, precum si, mai ales, unele efecte ale ei,
nu puteau sa nu atraga atentia omului primitiv, in anumite impre-
jurari. El voia de pilda, uneori, sa culeaga fructele de pe varful
unui arbore tartar, i Ii apleca trunchiul, inca satire. El constata
atunci ca, de indata ce il lasa liber, trunchiul, un moment indoit,
Ii relua pozitia normala, i o lama cu o forta ce putea fi simtita
foarte neplacut de cei pe care, intamplator, ii putea lovi. Alteori,
la vanatoare, urmarind un animal, omul primitiv trebuia s treaca,
impreuna en tovarasii si, prin desisuri1e de copaci tineri. Ramurile
lor, indepartate brusc din pozitia lor normala de cei ce alergau ina-
intea lui, i lasate apoi libere, ii loveau cu o forta ce putea sa-i
fie foarte neplacuta. Asemenea constatari, care se repetau necontenit,
au trebuit sa ducit cu vremea la ideea de a utiliza aveasta forta, pe
care o desvolta elasticitatea trunchiurilor sau ramurilor de arbori,
spre a lovi dela distanta un animal, la vanatoare, sau un adversar,
in lupta. 0, alta aerie de constatari a venit apoi in ajutorul acestei
prime idei, spre a-i permite sa se realizeze. In padurile stravechi,
ca in cele zise virgine de astazi, din regiunile ecuatoriale, ramurile
copacilor erau adesea legate de coardele plantelor agatittoare,
clintre care cele mai cunoscute aunt lianele. In imprejurari analoage
cu cele'care Ii aratasera elasticitatea copacilor Inca' tineri, omul pri-
mitiv a putut sa observe i puterea propulsiva a coardelor ce legau
ramurile bor. Cand erau intinse brusc, prin deplasarea ramurilor,
coardele Puteau arunca, la o distanta oarecare, uncle obiecte usoare:
frunze sau fructe uscate, cuiburi de prisari, etc. Asocierea constatl-
rilor de acest fel, en cele prealabil acute, 1-a indemnat, dupa toate
probabilitatile, pe omul primitiv, sit combine elasticitatea unei ra-
muri indoite cu puterea propulsivi a unei coarde legate de ambele
www.dacoromanica.ro
PSIHOLOGIA INVENTIEI 429
ei capete. Poate CA, la inceput, un asemenea instrument primitiv

a fost o simpla jucarie, ca cele pe care le imagineazi copiii nogtri.
Efectele obtinute astfel pArand, apoi, utile, au fost intrebuintate el
in vederea satisfacerii nevoilor
Asemenea inventii n'au rezultat dar dintr'o giluminare bruscA,
a mintii unui individ izolat, iluminare ce i-ar fi permis, lui sin-
gur, sA vadA, dela inceput gi dintiodatA, ce era de facia ca 8A ajunga
la scopurile urmarite, --- de a transporta mai ugor lucrurile grele,
dintr'un be intr'altul, sau de a arunca la distantA o sAgeata. Ele
rezultau din lungi, foarte lungi, succesiuni de observiri, intampli-
toare mai intai i intentionate apoi, a numerogi, poate a nenumarati
indivizi, gi constau dintr'o organizare, inceati gi treptata, de per-
ceptii gi de inicAri, ce se deterininau reciproc, sau mai precis al-
ternativ. Iar aceasti organizare, intreruptA necontenit de gregeli §i
etecuri, de dibuiri penibile.gi de incercari indrisnete, nu s'a putut
desivargi, dupA toate probabilitatile, pentru fiecare inventie in parte,
decat continuandu-se intr'un mare numir de generatii i durand
astfel vreme foarte indelungata, poate sute, poate chiar mil
de ani.
Dar si trecem la oamenii ce fac, astazi, descoperiri i inventii,
al caror caracter individual este mai putin discutabil. Procesele
psihice respective trebue 85 fie, la ei, mai scurte i mai dare, aga
incat analiza lor ne-ar putea lamuri mai utor gi mai bine. SA luim,
ca exemplu, pe oamenii de gtiinti, intru cat ei fac cele mai multe
descoperiri gi inventii. Le-am putea adiloga gi pe filosofi cari, degi
pe un alt plan, ii propun in fond acelag lucru: sA ne dea expli-
carea lumii.
Ce cauti oamenii de gtiinta gi filosofii? Oricare ar fi aparen-
tele pe care le pot lua straduintele br, ei cauta, in ultima analiza,
cauzele fenomenelor universului, de orice naturil ar fi ele. i ce
fac ei, ca sit' le descopere? Incearea sA gi le inchipuie mai intai,
gi supun apoi inchipuirile lor unei verificari, ce consta, uneori,
numai in operatii logice, abstracte, dar carora li se adaogi, le cele
mai multe ori, numeroase observari gi experiente concrete.
Cum Ii inchipuiesc insa oamenii de gtiinta gi filosofii cauzele
fenomenelor? In ce mod adica sau prin ce fel de procese psihice?
In mod irational, prin procese misterioase, pe care nu Ie-am putea
intelege? In majoritatea cazurilor cel putin, gi se va vedea mai
departe de ce facem aceasta rezerva, aga ceva nu se poate afirma,
cu siguranta cu care vorbegte Charles Nicol le.
www.dacoromanica.ro
Si vedem mai intai ce fac, sau cum procedeaza, oamenii de

paint. Ei pornese de obiceiu dela observarile, adesea intampla-
toare, pe care le-au putut aduna pia' la un moment dat asupra
cazurilor in care s'au produs fenomenele ce ii intereseaza. Din rapor-
turile kr, de coexistenta §i de succesiune, cu.alte fenomene, ei aleg
pe acelea ce li se pa,: c ar putea fi de natura cauzala, §i insti-
tuiesc apoi noui observari, precum §i, mai ales, experiente propriu
zise, menite sà le arate daca acele raporturi au am nu caracterul
presupus. lar atunci cand datele, culese din intamplare sau adunate
cu intentie, cu privire la fenmaenele in chestie, nu le ofera puncte
de plecare de niciun fel, imaginatia oamenilor de §tiinta, de§i
silita sã lucreze singuri, fira niciun sprijin din afara, nu pierde
totmi nicidecum din vedere lumea concreta. In asemenea cazuri,
oamenii de §tiintli construitsc, e drept, pe-de-a'ntregul cauze, a ca-
ror existenta reala nimic nu-i autoriza s'o afirme, dar le aleg tot-
deauna aga, incat sà poati explica fenomenele de care e vorba,
intru cat, teoretice§te, ar putea s produca efecte asemenea cu ele.
Pe aceasta din urma cale au ajuns oamenii de §tlinta sa for-
muleze cele mai multe din ipotezele, ce au jucat un red atilt de
insemnat in diferitele kr domenii de cercetare. Aga au ajuns, buna-
cara, chimi§tii la conceptia atomilor, aga au ajuns fizicienii la con-
ceptia electronilor. Este evident ca, la inceput eel put-tin, nici atomii,
nici electronii, n'au fost cauze a caror actiune sa fi putut fi consta-
tata ca reala, de vreo observare concretil. Ele au fost produse ab-
.stracte ale imaginafiei creatoare a oamenilor de §tiinta.
Ca sa ne putem da seama de modul cum lucreaza aceastA f a-
cultate, care completeaza lumea reala cu o lume imaginara, menita,
nu munai s'o lamureasca, dar §i sä ne permitg s'o dominam, sa
luam un caz concret. S ne intrebam, bunaoara, cum a ajuns
Herbert Spencer sa conceapa ipoteza unitatilor fiziologice in-
zestrate cu polaritate organica, de care ne-am ocupat in capitolul
precedent Ani vazut, cã el a pornit dela fenomenele vitale, pe care
voia sã §i le explice; in acest scop, el a crezut ca nu putea face alt-
ceva decat si atribuie materiel vii o structura, pe care, ce e drept,
n'o observase nicidecum in lumea corpurilor organizate, dar care,
daci ar Ii fost reala, i-ar fi permis al se apropie de intelegerea fe-
nomenelor ce le caracterizeaza. A constituit oare modul cum a lucrat
filosoful englez un proces psihic misterios, irational, inexplicabil?
Cu greu s'ar putea sustinea ma ceva. Mai probabil este ea el a pro-
cedat, pur §i simplu, ea un arhitect care, primind insarcinarea si
www.dacoromanica.ro
PSIIIOLOGIA INVENTIEI 431
construiasca o cask', capabila s rispundA unor amnnite nevoi §i art

satisfaca anumite gusturi, a cautat, pe cai rationale, cea mai buna
distribuire a incaperilor, cele mai potrivite dimensiuni ale kr, cea
mai nemerita fatada, etc.
Dar 8a luam un all caz, care poate sa fie mai probant, intru cat
omul de geniu de care e vorba ne-a dat el insu§i uncle indicaçii asu-
pra modului cum a ajuns la descoperirile pe care le-a lieut. Intre-
bat odata, cum a ajuns sa descopere gravitatia universalà, Newton a
raspuns: gandindu-mA necontenit la ea. Tot lui i se atribuie pa-
rerea, ca geniul nu e decat aptitudinea de a avea mai multi rabdare
cleat ali. Judecand dupa asemenea marturisiri, Newton nu pares
et fi avut nicidecum impresia ca procesul psihic, prin care ajunsese
sä formuleze legea gravitatiei universale, ar fi lost un act spontan
de inspiratie subitä, o iluminare intelectualA brusca, in care i-ar fi
aparut pe neafteptate, ca la licarirea unui fulger ce epinteca intune-
recul, conturele ei matematice. Procesul in cheztie parea a fi constat
dimpotriva dintr'o lunga, foarte lunga, aerie de meditatii indarit-
nice, in timpul carora a avut nevoie de multi, de foarte multà rb-
dare, ca si nu se lase induplecat, de numeroasele dificultati de care
se lovea, s abandoneze problema, atat de spinoasi, ce Ii preocupa.
S'ar putea crede totu§i ca la originea unui asemenea proces
rational a Etat, la Newton, se intelege, o intuitie anticipantA,
ca ode de care vorbea Charles Nicole. Se povestegte, precum se
ttie, CA inviltatul englez ar fi ajuns sA conceapa ideea gravitatiei,
privind caderea unui mar. Faptul insa, dacii a fost real, n'a
putut avea semnificarea, prea largA, ce i s'a atribuit. Adevirul este
ca Newton a fost preocupat mai intai, ca fizician, de cAderea cor-
purilor numite grele, ale experientei noastre obicinuite. I se pArea
curios ca toate cad in linie dreaptA, §i cA, teoretice§te, linia dreaptA
a caderii Ion coincide cu ceea ce se nume§te in astronmnie tverticala
locului), a locului caderii, fire§te. Toate verticalele de acest fel,
insa, se indrepteaza catre centrul pAmantului. Corpurile ce cad au
astfel aerul ci tind catre central pamantului, ca §i cum ar fi atrase
de o forta ce ar rezida, sau ar fi concentratA, intrinsul. AceastA
idee nu §i-a gasit insa aplicarea pana cand nu s'a intalnit, in mintea
lui Newton, cu o alta. Studiand legile lui Kepler, fizicianuPli astro-
nomul englez s'a intrebat, de ce planetele urmeazA in jurul soarelui
liniile curbe, pe care se invartesc fArA intrerupere. CA planetele Bunt
animate de o forti motrice, nu mai incape indoiala; altfel nu s'ar
mira. De ce insa forta lor motrice nu se detsfa§ura, cum ar fi
www.dacoromanica.ro
natural, dat fiind principiul inerpei, in lithe dreaptii? De ce

urmeaza o lithe curba, §i anume, o curba inchisi, care le obligi
sal se invarteasca vecinic in jurul soarelui? Nu cumva soarele exer-
chi asupra lor o atractie, ca aceea care ar parea si fie cauza ca-
derii corpurilor pe suprafata pamantului? a si vada, daci aceasta
ipoteza, atat de noua §i de indrisneata, putea prezenta vreun grad
de probabilitate, Newton s'a intors la atractia,presupusi, fire§te,
a pamantului, §i a cautat sa-gi dea semna daca ea, in cazul cand ar
fi reala, s'ar exercita numai asupra corpurilor de pe suprafata lui,
sau s'ar intinde §i mai departe in spatiu, §1 anume, daca s'ar
putea exercita §i asupra lunii, care se invarte§te §i ea, ca §i plane-
tele, dar nu in jurul soarelui, ci in jurul paniantului. Invartirea
ei ar fi, in acest caz, o ciidere Irnpiedicatá,, o cadere ce n'ar merge
pang la capat, fiindca ar fi oprita de o alta forta, opusa aceleia a
atractiei pimantului.
Aceasta ipoteza ingenioasa n'a putut ajunge la verificare,
prin calcul, se intelege, dee& nmnai dupa ce Picard, masurand,
in Franta, un grad al meridianului, a facut posibila o determinare
mai precisa a dimensiunilor planetei noastre. Numai dupa aceasta
prima verificare a putut Newton, intemeiandu-se pe legile lui Ke-
pler, ail stabileascii, prin lungi calcule, formula gravitatiei univer-
sale, dupa care corpurile cere§ti se atrag in raport direct cu. masele
§i in raport hwers cu patratul distantelor.
Daci dar admitem ca, la originea acestei descoperiri capitale,
ar fi stat intuitia anticipantä, pe care ar fi avut-o fizicianul englez
atunci and a vazut, in lini§tea unei livezi, cizand un mar dinteun
pom, trebue s adaogam ca ea n'a putut avea deck rolul sa-i sugge-
reze o analogic posibib intre fenomenul particular, a carui percep-
ie o avea in acel moment, §i problema generala ce 11 preocupa tot-
deauna. Intrevederea unui raport de similaritate nu poate avea insa,
de sigur, nimic irational.
Dar sunt §i cazuri, care au o alta infati§are, §i pe care Charles
Nicol le le-ar putea considera ca favorabile punctului sau de vedere.
Sunt, bunaoara, oarneni de §tiinta cari ne declara, singuri, ca nu
§tiu cum au ajuns s rezolve unele probleme mai complicate, ce ii
preocupau, ba chiar ca solutiile lor, pe care nici macar nu le
intrevedeau, atunci &and le eautau, Ii s'au infati§at deodata, brusc,
atunci cand s'ar fi a§teptat mai putin, cand nici macar nu se gin-
deau la ele. 0 asemenea marturisire ne-a facut matematicul francez
cunoscut, Henri Poincare. El cauta, odata, formula unei functiuni
www.dacoromanica.ro
PSIHOLOGIA INVENTIEI 433
znatematice deosebit de complicate, fara s'o poata gasi. Toate dor-

large pe care le facuse, de repetate ori, pe calk rationale obici-
nuite, nu dusegera la niciun rezultat. Inteo zi insa, pe and, in cursul
unei alatorii, se gandia la cu totul alte lucruri, ce n'aveau
nicio legatura, nici chiar indepartata, cu preoeuparile sale sti-
intifiee, formula cautata i-a apitrut deodata in minte, en o uimi-
toare dentate. Povestind acest fapt, matematicul franeez releva el
insusi caracterul lui neobicinuit, comparandu-1 cu o tiluminare
subita». De unde s'ar putea, evident, trage concluzia cä existä in
adevar acte psihice ca acelea, de care vorbea Charles Nicol le, si
care, comparabile fiind cu inspiratia pogilor, s'ar putea zice cä n'au
nimic rational.
Asemenea acte exista, de sigur, de vreme ce ne incredinteazil
cei ce le au, ei singuri. Dar nature lor psihologica se poate discuta.
Mai intai, Poincare insusi, relevand aparenta de tiluminare subitazt,
cu care i se infati§ase pe neasteptate formula fungiunii sale, adaoga,
cu instinctul sigur al omului de §tiinta, ca acea aparenta era wsem-
nul manifest al unui lung proces inconstient anterior,. i arida
apoi, desvoltand aceasta idee, in micul studiu intitulat t Comment
on invente. Le travail de l'inconscient2., publicat in 1908, a de obi-
ceiu, and abordeaza cineva o problema grea, nu izbuteste s feel
nimic dela prima data. Deck', dupi mai multe incerari infructu-
ease, se produc fenomene de oboseala sau de deecurajare, cerce-
tatorul i§i ia un timp de odihna, si se pune apoi din nou pe lucru.
La inceput insä, nu &este iara§i nimic. Pana cand, deodatil, ideea
decisivi Ii apare in minte. S'ar putea zice ci munca constienta a
devenit pentru el mai fecunda, fiindcit a fost intrerupta si fiindca
odihna i-a dat mai multa vigoare. Mai probabil este insa ea, in in-
tervalul de repaoe, incongtientul a intrat in actiune si c rezultatul
acestei interveniri nehanuite a lui, se reveleaza pe neasteptate, in
forme uneori surprinzatoare.
Desi nu era psiholog, Poincaré a intrevazut destul de limpede
explicarea cea mai probabila a cazurilor de acest fel. Intr'insele
trebuie s intervina; dupa toate probabilitktile, inconstientul asa nu-
mit dunctionah. Se stie din psihologie c, in marea majoritate a
cazurilor, mecanismul functiunilor noastre psihice ramkne incon-
stient. Noi avem constiinta numai de rezultatele lor, nu si de modul
cum ajungezn la acele rezultate. Daca inteligenta a aparut ca un
instrument de adaptare a fiintelor vii, a calor superioare cel pu-
tin, cu conditiile mai complicate ale vigil lor, atunci e firesc al
28
www.dacoromanica.ro
fie aga. Atentia celui ce cautA sa faca fata unei situatii date, -
chiar dac '. este, nu un animal, nici un om de rand, ci un psiholog,
se concentreazi intreaga asupra realitatilor exte,..i.oare cu care
trebuie sa-gi acomodeze conduita. Procesele interioare, atat fizice,
cat gi psihice, prin care se realizeaza aceasta acomodare, rIman ast-
fel, in mod fatal, neobservate, cazand sub nivehil congtiintei pro-
priu zise.
Aga se face ca toate functiunile noastre psihice pot sä aibii,
alaturi de desfagurarea lor congtienta, gi una incongtientA. Aga buna-
oara, pe langa lucrurile pe care le percepem, avand congtiiniä de
ele, noi mai percepem o suma de alte lucruri, de care n'avem con-
gtiinta. Uneori, in anmnite imprejurari, memoria, functionand de
asemenea in mod incongtient, prin asociatii ce raman sub nivelul
congtiintei, pune in actiune unele din acele inregistrari de lucruri,
de care nu ne-am dat seama, ca sa nu zicem unele din acele
perceplii incongtiente. Iar intervenirea lor, in cazurile respective,
nu e nicidecum indiferentA; ea poate juca chiar un rol insemnat.
In nevroze, mai ales, actiunea oculta a perceptiior incongtiente
poate juca, cum a aratat-o Freud, un rol patogenic considerabil.
Ceea ce se petrece cu perceptiile, se petrece firegtc i cu alte
procese psihice mai complicate, chiar i cu judecatile gi cu ra-
tionamentele. Oricat ar parea de curios, asemenea procese pot ri-
minea uneori, in momentul cand se produc, sub forma uuor
schite, repezi, incomplete, fugitive, a unor scheme ce nu se traduc
nici in imagini, nici in cuvinte, in domeniul obscur al subcon-
Itientului. Aceste elemente psihice larvare se pastreaza apoi vreme
indelungati gi pot juca uneori un rol, nu numai util, dar de-a-dreptul
capital. Ele pot aduce, in unele cazu.ri, in mod incongtient, contri-
butii importante, la deslegarea problemelor ce ne preocupa. Rezul-
tatele acestor contributii, ce apar la un moment dat pe neagteptate,
pot lua infatigarea dluminarilor subiteo, de care am vorbit.
Iar c gfindirea se poate descagura gi in mod incongtient, fr
se inceteze de a fi, in esenta, un proces rational, e un lucru pe care
psihologii il admit, in general, fàr prea multa greutate. Chiar gi
Ribot, care era mai putin indrasnet decat unii psihologi mai noui,
zicea, in «La vie inconsciente et les mouvementso: (Gandirea tim e
decat o aCtivitate care asociaza, disociaza gi percepe raporturi. Tre-
buie chiar sr' credem c aceasta activitate este, prin natura ei, in-
congti enta 1) .
1) Op. cit., p. 46.
www.dacoromanica.ro
PSLEIOLOGIA INVENTIEI 435
Cazul liii Poincaré e poate dar explica prin intervenirea in-

constientului functional, fara ea fie nevoie sä presupunem Ca avem
aface inteinsul cu un act psihic de o natura exceptionala, cu irn
act irational, cum credea Charles Nicolle. Ar fi i greu sa intelegem
cum o formula matematica ar putea fi descoperita sau inventatii
printr'un proces sufletesc care, nefilnd rational, n'ar putea fi decat
afectiv. Afara numai clack' nu renuntain cn desavarsire sad intslegem
natura, ceea ce flU constituie, de sigur, o atitudine
De altfel, unii psihologi cred ca fenomenele asa numite de
tinspiraties, ce se produc efectiv uneori in viata sufleteasca a oame-
nilor de stiintit, a fllosofilor i, mai ales, a artistilor, nu alcatuiese
propriu vorbind, ele singure, descoperirile sau invenlille, ci le ser-
vesc muuai ca puncte de plecare. Iar acele puncte de plecare Bunt
dcparte de a fi atat de spontane, cat s'ar pares, in cazurile de
tiluminare brusca), bunaoara, de care vorbeam adineauri. Abel Rey,
cunoscutul filosof francez, care a redactat in tTractatul de psiho-
logie>> al lui Georges Dumas capitolul privitor la inventie, crede, in
adevar, c inspiratia) este de regula «pregatita) de «munca rab-
datoare i metodica4 a cercetatorilor, a caror viai sufleteasca, prin.
tr'un contact sustinut i prelungit cu problemele ce Ii preocupii,
se timpregneaza* incetul cu incetul, pana la saturatie, de elementele
esentiale ale acelor probleme. Iar orientarea constanta a mintii lor
catre deslegarea problemelor respective, ttendinta» lor permanenta
de a se apropia de acea deslegare, isi continua actiunea tin in-
constient) «poate cu aceeasi logicaz treaparand apoi brusc in
plina lumina a constiinteb. «Cele mai frumoase izvoare nu aunt de-
cat reaparitia unor rankle devenite un moment subterane>> 1).
Rey adaoga apoi, ca iluminarile subite ce se produc in cam-
rile de aceat fel, inspiratille brusce adicrt ce par atat de spontane,
desi aunt atilt de bine pregatite, nu mint nicidecum (total» In inven-
pile respective. Ele un joaca deck. rolul unor impulsiuni («un role
de mise en trahn). Invalatul francez sustine cA artitii, inventatorii,
speculatorii «romantici», cari ar lucra numai «prin iluminalii subite,
prin intuitii nereflectate si care s'ar opune chiar reflexiunii, aunt
creatii artificiale» ale propriei lor imaginatii g ale psihologilor
prea lesne crezatori. In orice caz, incheie Rey, lo muncrt, indelung
continuata, de meditalie sistematica, este totdeauna necesara spre a
putea scoate ceva din inspiratie, punand-o ii aplicare, spre a trece
I. G. Dumas, Traiti le psychologie, t. II, p. 453.
www.dacoromanica.ro
cu alte cuvinte dela inspiratia bruscil, totdeauna vaga §i incomplet5,

la inventia propriu zisa, precisä §1 complexii>>1).
In sfir§it, invitatul francez nu crede Ca inventia ar coupa, in
nuntrul vieii suflete§ti, un loc aparte. Ea nu consti, dupa el, in-
tr'un proces psihic exceptional, ce s'ar deosebi radical, prin meca-
nismul lui, de procesele psihice obicinuite. Inventia este, dimpo-
triva, toati viata sufleteascii färä deosebire, considerata din punctul
de vedere al progresului ei2). Tot ce o poate distinge, Ca env,
este numai gradul ei de intensitate. Cum zice Rey insu§i, n'avem,
in definitiv, la marii inventatori, decat to exaltare a tuturor capaci-
fatilor spiritului, a tuturor functiunilor lor, fás sá putem afirma
predominarea unora asupra altora... Trebuie s revenim necontenit
la aceemi tema: inventia este o supraactivitate psihologicil gene-
ral8). De ad §i vine dificultatea de a o studia. Hind atat de coin-
plexg, ea presupune o cunontere prealabila, destul de anninuntitii
§i de intemeiat5, a intregei vieti suflete§ti. «Ea postuleazil o psiho-
logie, daca nu destwiir§itii, eel putin foarte inaintatAv 4).
Daci Ina inventia nu e un act psihic exceptional, ce s'ar deo-
sebi radical de cele obicinuite, atunci, punctul de plecare al lui
Charles Nicolle cade. Din fericire, nu se poate zice ca ar arks,
odat5 cu el, §i concluziile lui, care cuprind netAgaduit, cum am
zis la inceputul acestui capitol, o bunk' parte de adevar. De altfel,
daci ar fi avut o mai bunii pregátire psihologica, biologul trances
ar fi putut af renunte la punctul Ban de plecare, Para sd-gi puna in
primejdic concluziile. Avea la dispozitie un fapt, mai putin discu-
tabil deck definitia psihologicii a inventiei, faptul utilitãçii, dacii
nu chiar al necesitiltii, amestecului raselor, pentru aparitia indivi-
dualiatilor mai bine inzestrate. Acest fapt putea duce e singur la
conduziile, la care vroia BA ajungi Charles Nicolle. i fiinda, in
acela§i timp, el pune din nou in evidenta- dificultiltile de care se va
lovi totdeauna teoria curenth a specificului national, e bine, spre a
incheia acest studiu, sr, aruncam o ultima privire asupra-i, in capi-
tolul urmator.
I) Id., ibid., p. 453.

2) Op. cit., p. 458,
3) Id., ibid., p. 459.
4) Op. cit., p. 461.
www.dacoromanica.ro
CAP XV
INCRUCIgItILE RASELOR I EVOLUTIA LOR
Ne-am propus, la sfargitul capitolului precedent, sa aruncam

o privire mai staruitoare asupra faptului, de care ne-am ocupat
pana acum mai mult in legaturi cu ideile lui Charles Nicolle, al
ntilitatii amestecului raselor pentru producerea indMdualitatilor
mai bine inzestrate, fie din punctul de vedere al caliatilor fizice,
fie din acela al insugirilor intelectuale §i morale. Acest fapt, con-
statat de mult de unii observatori mai atenti gi admis astazi de nu-
merogi biologi, este de o insemnatate speciali, am putea zice chiar
capitalä, pentru problema ce ne preocupa. In adevar, teoria spe-
cificului national, logic interpretata, presupune in chip firesc ca
complexurile de caractere, fizice gi psihice, care deosebesc diferitele
popoare, de aceea se §i zice CI le sunt specifice, §1 cirora li se
atribuie o influent/I hotiritoare In determinarea manifestarilor lor
culturale, trebuie s aibil o eficacitate cu atat mai mare, cu cat fa-
man mai limpede gi mai precis diferentiate, cu cat igi pistreaza
adici mai neatinsi specificitatea, pe care amestecurile etnice tind,
dimpotrivii, s'o slabeasca gi s'o gtearga, in cele din urma, cu desi-
varpre.
E dar necesar sa examinam cu toata atentia fenomenul de care
e vorba. Pang acum I-am privit numai a§a cum ni-1 infliti§au cei
ce II utilizau, ca argument, in teoriile kr. E timpul sa-1 consideram,
daca se poate zice, in sine, aga cum fac cei ce, fie din punct de
vedere biologic, fie din punct de vedere social, il studiazi pentru el
insugi.
O obaervare prealabila poate fi de folos. Trebuie anume si
relevlim, mai intai, ca utilitatea incrucigerilor e recunoscuta chiar
gi de aceia din reprezentantii teoriei raselor, cari considera ca o
dogma fixitatea caracterelor lor distinctive in cazul cand nu se
www.dacoromanica.ro
amesteca unele cu altele si atribuie o rea influenti acestui ames-

tec, in care vad o cauza de decadenta, pentruc.rasa alba cel
putin.
Asa face, bunaoara, Gobineau insusi. El sustine, precum am
aratat-o intr'un capitol anterior, §i, citand cuvintele lui, am anun-
tat atunci c. vom reveni asupra lor, ca incrucirrile de rase pot
provoca aparitia unor calitati noua, pe care nu le poseda rasele res-
pective, fiecare in parte. A§a bunaoara, dupa el, rasa alba §i-ar da-
tora insusirile artistice amestecului stravechiu al unor inseinnate
Orli ale ei cu rasa neagra. Cu toata superioritatea ei intelectuala,
atat de evidenta, rasa alba n'ar dispune decat de o imaginatie alibi.
far cauza ar fi slabiciunea relativii a sensibilitatii §i a produselor
ei elementare, adici a sensatiilor. Cum zice Gobineau insu§i:
...timensa superioritate a albilor, in intregul domeniu al inteligentei,
se asociaza cu o inferioritate nu mai putin vizibila in intensitatea
sensatiilor. Albul e mult mai putin bine inzestrat, sub raportul
sensual, decat negrul si galbenul»1). Decal cel dintaiu mai ales. aCu
fruntea lui ingusta §i Inclinatli inapoi, negrul, care poartil in partes
mijlocie a craniului semnele unor energii grosolane dar considera-
bile, nu este o bruta pura si aimpiá. Dacii facultatile sale intelee-
tuale sunt mediocre sau chiar nule, el poseda In dorinfe §i prin
urmare in voinia, o intensitate adesea teribila. Mai multe din
simturile lui sunt desvoltate cu o vigoare necunoscuti celorlalte douii
rase» 2 )
La rasa alba, a§a dar, simturile fiind mai putin desvoltate, sen-
satiile aunt, in chip firesc, mai slabe. far slahiciunea sensatiilor atrage
dupa sine slabiciunea imaginilor, cu atat inai mult, cu cat, pe
masuri ce inainteaza in cultura, oamenii cu o desvoltare intelec-
tuala mai pronuntata gandesc mai mult abstract decat concret. Min-
tea lor opereaza adica mai mult cu notiuni generale decat cu repre-
zentari particulare. Cugetarea kr hi pierde astfel din ce in ce mai
mull coloarea §i plasticitatea, devenind din ce in ce mai palida §i
mai lipsita de relief. Cu asemenea caractere insa, inteligenta, la oa-
menii albi, influenteaza mai pill* mult mai putin, sensibilitatea,
decat la namenii negri. Iata de ce, nu numai ca imaginatia este, in
chip firesc, putin puternica, la rasa alba, dar mai este iinpiedicatil
1) Essai sur l'inegalite des races, I, p. 217.

2) Ibid., p. 214, 215.
www.dacoromanica.ro
INCRUCISERTLE RASELOR SI EVOLUTIA LOB. 439
ski ia sborul de rationalismul crescand al acestei rase, care Ii men.

tine sensibilitAtea la o temperatura scazuta.
Fara o imaginatie mai vie Ina §i. fara o sensibilitate mai calda,
nu\poate exista creatie artistica. Nu mai incape dar Indoialâ, in.
cheit Gobineau, ca rasa alba ar fi limas totdeauna, ceea ce au fa.
cut-o, dela inceput, calitatile ei naturale, ar fi ramas adica inteli.
genet', dar prozaica, §i ar fi fost prin urmare incapabill sa pro-
ducà opere de arta, care sa conteze In istoria culturii omenegti,
daci nu s'ar fi incrucigat cu rasa neagra §i n'ar fi primit, pe aceastii
cale, o intarire a sensibilititii §i o inviorare a imaginatiei, de care
avea neaparata nevoie.
Ar fi dar inexact sii pretindem, incheie Gobineau., ca toate
amestecurile de rase Bunt rele §i daunatoare. Daca cele trei mari
tipuri omene§ti nu s'ar fi incrucigat, fara indoiala cà suprematia ar
fi ramas tot celor mai frumoase din triburile albc, pe cand varie.
tatile galbene gi negre s'ar fi tarit vecinic la picioarele lor... Ar fi
foot poate o stare ideala... pe care nu ne-o putem inchipui deeat
numai recunoscand predominarea inevitabila a raselor pure... Dar
totul n'ar fi fost numai cagtig, intr'o asemenea situatie. Pastran-
du.se in chip mai vadit, superioritatea relativi n'ar fi Lost, trebue
io recunoagtem, insotita de unele avantaje... pe care nu le-au pro.
dus deck amestecurile. A§a bunioara, geniul artistic, deopotriva de
strein celor trei mari tipuri, n'a aparut decat gratie incruci§arii al-
bilor cu negrih 1).
Tot aga, adaoga Gobineau, spre a ne mai da gi alte exemple,
din amestecul rasei galbene cu cea neagra a ie§it varietatea male-
ieza, care este mai inteligenta §1 dec.& una gi decat alta. Iar din
amestecul galbenilor cu albii au ie§it varietati intermediare, care
sunt superioare, atat malaiezilor eat §i, en atat mai mult, populatiilor
finice curate.
Spre a Fe vedea insa cu cata greutate, gi numai slit de evidenta
faptelor, recunoagte Gobineau utilitatea amestecului raselor, grabin-
du-se sa Lea numaidecat rezerve gi sa se intoarci la punctul sau
de vedexe initial, trebue si mai citam, in intregime, un pasaj deose-
bit de caracteristic. <<Nu neg, asemenea rezultate stint bu.e. Lumea
artelor gi a nobilei literaturi, iegind din amestecurile de singe, ra-
sele inferioare ameliorate,... sunt atatea minuni pe care tiebue sA
le aplaudam. Cei mid au fost inaltati. Din nefericire, cei mari au
1) Op. cit., p. 217, 218.
www.dacoromanica.ro
fog, in acelasi timp, coboriti, si e nn riu, pe care nimic nu-1

compenseazi §i nu-1 repari. Deoarece tree in revisti-,ot ce este in
favoarea amestecurilor etnice, voiu adioga ci li se datoresc Ind
multe rafiniri ale moravurilor, ale credintelor, §i, mai ales, multe
indulciri ale pashmilor §i ale pornirilor. Dar sunt... beneficii tran-
zitorii, §i daci recunosc ci mulatrul, din care se poate face un avo-
cat, un medic, un negustor, pretuieste mai mult cleat bunicul eau
mgru, care era cu totul incult §i cu care nu se putea face nimie,
trebuie al recunosc de asemenea, ci Brahmanii Indiei primitive,
eroii Iliadei, eroii scandinavi, toate fantomele glorioase ale raselor
cclor mai frumoase, dispirute pentru totdeauna, ofereau o imagine
mai nobili §i mai striluciti a oinenirii, erau, mai ales, agenti de
civilizape §1 de miirire mai activi, mai inteligenti, mai siguri, decat
populatiile metise, de o mita de ori metise, ale epocei actuale) 1).
Si lisim la o parte ulthnele afirmiri ale lui Gobineau, care
nu se intemeiazi pe nimic pozitiv. Este evident ci el n'a cunoscut
mai deaproape pe Brahmanii Indiei primitive sau pe rizboinicii
scandinavi. Cat despre eroii Iliadei, ei au foot, dupi toate pro-
babilititile, creatii ale imaginatiei poetice, colective sau individuale,
mai mult decal realitAi istorice. Si rejinem prin urmare din pasajul
citat numai faptul ci Gobineau, cu toatil atitudinea sa cunoscutii
de adept fanatic al superiorititii raselor pure, n'a putut 05 nu recu-
no:ma, totu§i, ceea ce numia el insu§i cbinefacerile x. incruci§erilor
dintre ele.
Unul din urma§ii sii cei mai insemnati, H. St. Chamberlain,
reprezentantul eel mai impetuos al teoriei raselor dela sfar§itul
Neacului al XIX-lea, sustinea chiar ci amestecurile etnice sunt o
conditie a Inilirii popoarelor in scara valorilor culturale. Ca om
practic, care nu intelegea si se piardi Iii speculatii abstracte,
cum ii plicea si se caracterizeze el insu§i, iniltarea culturali a
popoarelor ii preocupa pe Chamberlain mai mult, mult mai multi
(1( cat striduintele istorico-filologice sau antropologice ale predece-
sorilor cii. El nu se mai ocupi dar de originele raselor, care aunt
Mat de obscure incat nu se pot determina nici micar aproximativ,
nici de caracterele kr distinctive, care aunt atat de variabile incit
nu ear putea stabili cu siguranti. Nu se mai incurci, de asemenea,
nici cu problema, pe care 0-0 pun biologii, dacil rasele omene§ti sunt
specii eau varietiti. Ca om practic, cum se declari singur, Chamber-
1) Op. cit., p. 218, 219.
www.dacoromanica.ro
INCRUCISERILE RASELOR SI EVOLUTIA LOR 441
lain rezolvii aceasta problemA pe alta cale decat cea teoretia,

pe o cale care ii pennite in acela§i timp a se indrepteze mai wor
§i mai repede catre scopul sau propriu. El se adreseazi cresatarilor
de animale, ca sa afle ce inteleg ei cand zic cà un exemplar zoologic
oarecare este «de rasib. i ace§tia Ii spun a «de rasa} este un ani-
mal atunci, cand posedä calitäti eminente, in directia urmarita de
cei ce 1-au produs prin selectiune. Un cal bunaoara este cde rasa),
and aleargii mai repede cleat aljii, cum face bunioarri cel en-
glez. 0 vacii este «de rasa), cand di mai mult lapte decat celelalte,
cum face bunioari cea de Simmenthal. Un pore este «de rasa», acrid
procura mai multri came §i mai multa grasime dealt ceilalti, cum
face buniosträ cel de York. Rasa nu poate fi prin urmare la oameni
deat un prisos de calitp, fizice §i psihice, care permit popoarelor
sau indivizilor ce le posedà sa se distingA, prin ceea ce pot realiza,
pe toate terenurile.
Cum se ajunge insi la un asemenea prisos de calitati salt,
in genere, de puteri? Printr'o lunga pregatire. Daca admitem câ un
asemenea prisos (Uberschwänglichkeit) de califaii sau de puteri,
cand este exceptional, constituie ceea ce numim in mod curent supe-
rioritatea sau nobletea rasei, atunci trebue sii ne gândim Ca o ase-
menea superioritate sau noblete nu poate adea din cer, facutA gate.
Ea se face, incetul cu incetul, pentru oameni, pe acelea§i cai §1 cu
acelea§i mijloace, pe care §i cu care o fac, pentru flori sau pentru
fructe, gradinarii, iar pentru animalele domestice crescatorii de vite
de care vorbiam adineauri.
Condipile de care atarna asemenea cperfectionari» treptate
ale materialului uman, in vederea scopurilor superioare ale culturii,
sunt dupa Chamberlain in numar de cinci. Nu ne vom ocupa Ind
de toate, fiindca cele mai multe nu ne intereseaza acum. Ne vom
margini sit relevam cä una dintr'insele este amestecul raselor. Acest
amestec insa, ca s dna la rezultatul dont, trebuie a fie limitat,
in ceea ce prive§te alegerea raselor ee se inerucigeazil §i numarul
incrucirrilor. Rase le ce se- incrucirazA nu trebuie si fie prea di-
ferite, iar inczucirrile lor nu trebuie si se repete de prea multe
ori. Explicarea acestor limitari, pe care Chamberlain nu ne-o de,
at putea fi Iceea pe care ne-o indica Herbert Spencer. Si el sustinea,
precum am vazut, ca rasele prea diferite nu pot da, and se incru-
ci§eazli, produse superioare, iar cauza ar fi ca, polaritatea organia
a unitlitilor kr fiziologice fiind prea diferita, regruparea acelor uni-
tali nu se mai poate face in mod destul de regulat sau de annonic.
www.dacoromanica.ro
Pe de alta parte, incrucigerile raselor ce nu difera prea mult, daca.

se repeta de prea multe ori, Ii pierd actiunea stimulanta, pe care
o au la inceput; iar cauza ar fi ca polaritatea organica a unita/ilor
kr fiziologice devine, prin asemenea incrucigeri ce se repeta necon-
tenit, prea uniform:A.
Daca parasim terenul, atat de plin de controverse, al teoriei
raselor, i ne adresam biologiei, putem constata fAr greutate i fe.
nomenul de care e vorba este, in general, admis ca real gi utiL
At At in Inmea vegetala, cat gi in cea animala, incrucigarea varieti-
/nor diferite, inlauntrul speciilor respective, e considerata ca avand
o aclinne invioratoare, ce este utilizati efectiv, destul de adesea, pew
tm imbunatatirile de adus, In agricultura, in horticultura, in uo-
technie, raselor mai interesante din punct de vedere economic. Ceea
ce impiedica adesea ca incrucigerile de acest fel sa produca efecte
vnlibile, la plantele gi animalele salbatice, care traiesc Iii libertate,
este ca ele se fac la intamplare, in directii divergente, aga incat
aclinnea lor se anuleazi singura. Cat despre seleqiunea naturala, ce
se opereaza in aceste domenii, actiunea ei este aga de lenta bleat
nit poate fi observata direct, in perioadele de timp in care este de
obiceiu marginita activitatea generatiilor de oameni de gtiinffi. Can&
insa intervine selectiunea artificiala, atunci incrucigerile, indreptate
cc grije In anumite direcii, duc la rezultate ce demonstreaza in-
deajune influenta kr binefacatoare. Cei ce cunosc istoria biologiei
gtiu ca Darwin insugi a plecat dela constatarea faptelor de selecjiune
artificiala. El cita, in aceasta privinta, numeroasele varietati, pe
care crescatorii de pasari le-au scos din specia primitiva de porum-
bci salbatici, Columba livia. Aceste varietali Bunt toate superioare,
pr in aspectul lor general gi prin caliti1e lor particulare, trunchiului
comun din care au iegit. Se citeaza de asemenea, in istoria biologiel,
cazul ameliorarii oilor franceze, de catre Daubenton, prin incrucigeri
repetate cu oile spaniole, in veacul al XVIII-lea. El a ajuns sa cre-
ieze astfel o rasa' noug, superioara celei vechi, prin lungimea i fi-
ne/ea firului de Lana. In Germania, Fleischmann a ameliorat de ase.
menea rasa oilor indigene, urmarind insa mai mult abundenba fire-
lor de Dna. Incrucigerile s'au facut tot cu rasa merinos. Dupa cfiteva
serii de incrucigeri, numärul firelor de lana, pe unitatea de supra-
faca a epidermei oilor, a ajuns sa fie de cinci ori mai mare, Pe
aceasta cale s'au obtinut, in toate direc/iile, numeroase variet4i de
boi, de cai, de caini, de pasari domestice, care, dupa parerea tuturor
aunt incontestabil superioare raselor primitive, din incrucigerile ca-
www.dacoromanica.ro
rora au iegit. Pe aceeagi cale, in sfargit, au oblinut de asemenea agri,

cultorii, hortieultorii, pomicultorii, varietali noua de cereale, de le-
gume, de flori, de pomi fructiferi ,netagaduit superioare tipurilor
primitive din care deriva.
E vrednic de relevat faptul el A. R. Wallace, conthaporanul
lui Darwin, trecand gi el in revista numeroasele fapte ce dovedese
utilitatea incrucigerilor, indica gi cauza acestei utiIitài, intr'o forma
identicr: cu aceea pe care o gasim astazi la Charles Nicol le. In opera
sa tDarwinismub biologul englez zice: tDin considerarea acestor di-
ferite fapte vom conchide ca o turburare intamplatoare a echilibru-
lui organic este esentiala pentru a intretinea vigoarea i fertilitatea
oricatui organism, gi ca o asemenea turburare poate fi produs5 de o
incrucigare intre indivizi de o constitulie putin diferita». El adaogi
insa, gi vom reveni la sfargitul cercetarii noastre asupra acestui
punct, ca o asemenea turburare utila poate fi produsa qi de
ware schimbari intamplatoare in condiliile de existenta»1).
Daca ne intoarcem acum la oameni gi privim incrucigerile ra-
selor din punct de vedere strict biologic, putem face constatari ana-
loage. Ca asemenea incrucigeri au avut Mc dela inceput, fara Intre-
rupere gi pe o scara foarte intinsa, este un fapt ce nu mai poate fi
discutat. Daca incrucigerile de rase ar fi avut efectele daunatoare, pe
care li le atribuie Gobineau, ar fi trebuit, data fiind vechimea gi
generalitatea kr, ca omenirea sa fi decazut necontenit gi si ge gi-
seasca astazi intr'o stare mult inferioara celei iniliale. Istoria insa
ne aratã ca n'a fost gi nu este nicidecum aga. Dimpotriva, omenirea
a progresat gi progreseaza necontenit. Daca n'a fost de sigur mmiai
din cauza amestecului raselor, se poate totugi presupune, d4te
fiind faptele biologice pe care le-am vazut, precum gi unele consLa .
tari istorice, cà acest amestec a jucat un rol insemnat. Am vazut
cat au progresat unele varietati de plante gi animale, prin incru-
cirri bine conduse, pe cand speciiIe naturale respective, care ta.
iesc in stare salbateca, au limas cum erau la inceput. Sa compa ram
la lumina acestor fapte, cazul poporului Indian din Asia, care, grajle
exclusivitii regimului castelor, s'a ferit mai mult decat oricare al-
tul e amestecurile de singe, gi cazul popula/iei Statelor-Unite din
America de Nord, care a iegit dintr'un amestec, rara precedent In
timpurile moderne, de rase diferite. India a ramas anchilozata de
Neacuri in civilizaia ei straveche, gi se arata Inca, cu toati influenla
1) A. R. Wallace, Le Darwinisme, tr. fr. de Varigny, p. 441.
www.dacoromanica.ro
coloniala exercitata de Englezi, putin capabili de progres prin

ca insagi. State le-Unite, dimpotriva, s'au ridicat cu o repeziciune
uimitoare, de un veac incoace mai ales, gi pregatesc, daca apa-
rentele nu ne ingeala, un tip nou de civilizatie. Un scriitor po-
litic franoez, care, lucrand sub auspiciile sMuzeului Social» din
Paris, a publicat de curand asupra lor o carte mult pretuita, nu sta
la indoiala s'o afirme. a...Poporul american e pe cale sá creieze o
societate cu totul originala, a carei asemanare cu a noastra tinde sa
nu mai fie decat superficiala. Poate chiar cä e vorba de o noua
vfirsta a omenirii, aruncand In istorie continentul european, care au
mai poate fi animatorul ei, cu un ideal apartinand de acum inainte
trecutului» 1).
Ace 1agi autor ne dä citeva indicatii care ne permit sä ne facem
o idee de proportiile neobicinuite pe care le-au luat, in State le-
Unite, amestecurile etnice. In veacul al XVIII-lea, cele treisprezece
coionii initiale de pe tarmurile Oceanului Atlantic erau in majori-
tate de origine britanici. La inceputul veacului al XIX-lea, dupa
rázboaiele napoleoniene, un prim val mai accentuat al emigratiei
europene a adus elemente apartinand gi altor popoare. In majori-
tatea lor insä, acele elemente noui erau Inca nordice: Englezi, Ir
oled, Scotieni, Scandinavi, Germani. Din 1840 inainte, emigratia eu-
ropeanii a luat, gi ca numar gi ca varietate, proportii mult mai marl.
Pe cand primul val adusese de abia vreun milion de imigranti, eel
de-al doilea, care a durat din 1840 pina in 1880, a adus un numar
de nona ori gi jumatate mai mare gi cu o compozitie mai variata,
in care popoarele din centrul gi Suclul Suropei erau mai bine repro-
zentate. In sfargit, intre 1880 gi 1914, emigratia, in general, nu numai
cea europeana, a luat proportii formidabile. Acest al treilea val a
adus in State le-Unite nu mai pntin de douazeci gi doua de milioane
de imigranti. Ca sa ne arate timpestritatura» etnica de neinchipuit
(le bariolage ethnique phantastique), ce caracteriza aceasta masa
enorma, Siegfried ne ingira, dupa statisticile americane, inteo or-
dine, care vrea sil fie alfabetica dar tine seama gi de vecinatatile
geografice, nationalitatile carora le apartineau imigranii. Ei erau:
Africani, Armeni, Bohemieni (Cehi), Moravi, Bulgari, Sfirbi, Mutt-
tenegreni, Chinezi, Croati, Sloveni, Cubani, Dalmati, Bosniaci, Her-
legovineni, Holandezi, Flamanzi, Indieni din Indiile Orientale, En-
glezi, Finlandezi, Francezi, Germani, Greci, Evrei, Irlandezi, Ita-
1) Andre Siegfried, Les Etats-Unis d'aujourd'hui, p. 345.
www.dacoromanica.ro
lieni din Nord gi din Sud, Japonezi, Coreeni, Lituanieni, Maghiari,

Mexicani, insulari din diferitele insule ale Oceanului Pacific, Polo-
nezi, Portughezi, Romani, Rugi, Ruteni, Scandinavi, Scotieni, Slo-
vaci, Spanioli, Sirieni, Turci, Gali din Walles, Indieni din Indille
occidentale, gi statisticele americane mai adauga: igi alte po-
p oare).
Nu e dar de mirare cà scriitorii americani au ajuns s glu-
measca, din cand in cand, pe tema amig-magailuix, lor etnic. Aga buna-
oara Sinclair Lewis igi descrie unul din personagiile lui in chipul
urmator: 4Martin Arrowsmith era, ca cea mai mare parte din lo-
cuitorii din Elk Mills, dinainte de imigratia slavo-latina, un Ame-
rican anglo-saxon tipic, ceea ce insemneazil ca era un amestec de:
German, Francez, Scotian, Irlandez (gtiut fiind ci Scotienii gi Ir-
landezii sunt Celti), poate putin Spaniol, probabil putin Evreu gi
de sigur mult Englez, aceasta din urma rasa fiind ca insagi o
combinatie de Bretoni, de CeIi, de Fenicieni, de Romani, de Ger-
mani, de Danezi, de Suedezi...3. 1)
In sfargit, ritmul rapid gi energic al vietii comune a diferitelor
rase ce s'au agezat in State le-Unite, ni-1 poate arata graba cu care,
toate deopotriva, au invatat limba englezi. Dupi recensamantul ofi-
cial din 1900, se gaseau in State le-Unite mai putini locuitori cafi
nu vorbeau englezegte, decat se gaseau, la aceeagi data, in Germania
locuitori cafi nu cunogteau limba germana. Aceasta repeziciune cii
care nouii veniti se silesc, toti, s se asimileze, se explica prin faptul
ea, cum zice Siegfried, 4:orice insuficienta de adaptare este incan-
gtient judecata de Americani ca un semn de inferioritate» 2).
Efectele invioritoare ale amestecului de rase, la oameni, an fort
urmiirite de biologi in trei directii mai ales: a puterii prolifice, a
frumusetii fizice gi a longevitatii, Ca semne ale unei vitalitati sporite,
daca nu superioare. In toate aceste trei direcii, ei au putut ob.
serva progrese manifeste. Femeile negre, bunioara, an cu barbatii
albi mai multi copii decal cu cei negri. Femeile hotentote, care nu
fac de obiceiu decal patru pana la cinci copii, au avut, cu colonigtii
olandezi, pana la doisprezece. i superioritatea puterii prolifice se
vadegte, in cazurile de acest fel, fag de ambele rase ce se incru-
cigeaza. Antropologul german Eugen Fischer a studiat in deosebi pe
bastarzii legiti din amestecul Burilor cu Hotentotii, can formeaza
1) Citat de Siegfried, Les Etats-Unis d'aujourd'hui, p. 9.

2) Op. cit., p. 137.
www.dacoromanica.ro
in Africa de Sud-Vest o populatie destul de numeroasà, §i a consta-

tat a puterea lor prolifica este mai mare §i decit a unora §i decit
a altora. Procentul natalitAtii este la ei, in medie fire§te, de 7.7, de
fiecare cAsAtorie, pe când la Buri procentul este numai de 6.3. Tot
aga, Ru§ii au mai multi copii, in Asia, cu femeile mongole, dee&
ea ale kr in Europa. Iar Broca, antropologul francez cunos-
cut, sustine &A, in Franca, populatia a crescut mai repede dupii
Revolutia cea mare, dela af5r§itu1 veacului al XVIII-lea, care a fAcut
posibil amestecul claselor sociale, ce traiau p5nA atunci izolate.
In sf5r§it, Stockee a fAcut observári analoage asupra incrucirrii Eu-
ropenilor cu femeile australiene, care mAre§te puterea kr prolificii.
In ceea ce prive§te frumusetea fizic, amestecul raselor deter-
minA de asemenea un proces, ce ia uneori forme impresionante. Aga
bunAoarA, Tylor, etnograful cunoscut, sustine cA cele mai frumoase
femei pe care le-a vAxut erau cele din insula Tristan da Cunha, si-
tuata" intre Africa de Sud §i America, §i populatA in majoritate de
mulatri. Mai ales fetele erau aga de frumoase, ca figura §i Ca corp,
incat invktatul englez, care cutreerase toate regiunile globului, de-
clarA cA nu intalnise nicAeri exemplare atit de splendide. Iar ca
termeni de comparatie dedea femei, apartinand, nu raselor pure.
ci iarg§i amestecurilor: malaezele din Bali, creolele din Havana, etc.
Longevitatea este, in chip firesc, mai anevoie de constatat. To-
tutji, s'au adunat §1 in aceastA privirrtA unele observAri, ce tind a
dovedi influenta favorabilA, §i din acest punct de vedere, a ames-
tecului raselor. In «Philosophie de la longévite,, Finot citeazil ea-
ruri de longevitate putin comung printre Brazilianii din provincia
Sao Paolo, ie§iti din incruci§area Portughezilor cu autochtoriii.
Un alt aspect, ce nu e de sigur lipsit de importantA pentru
viitorul omenirii §i asupra diruia vom reveni mai tirziu, al ames-
tecului raselor, este cel ce preocupA in deosebi pe Waitz, cunoscutul
antropolog german. In opera «Anthropologie der Naturvölkerx., acest
invAtat insistA asupra ameliorArii constante a raselor inferioare prin
incrucirrea kr cu cele superioare. DupA observarile lui, patru gene-.
ratii aunt, pe alocurea, suficiente, ca s facA dinteun mulatru un alb,
rare nu e de sigur blond ca Arienii lui Gobineau, dar nu mai are
niniic din caracterele rasei negre. Cu atilt mai repede se realizeazA
progresul organic, atunci c5nd rasele ce se IncrucirazA nu aunt prea
diferite ca nivel. Americanii din State le-Unite 8ustin cA sunt deajuns
doug generatii, spre a scoate din vechiul trebut» european o rasli
nouA, de oameni mai activi, mai rezistenti §i mai intreprinzAtori.
www.dacoromanica.ro
Prin crebut, inteleg ei pe unii cel putin, daci nu pe multi, din imi-
grantii ce le sosesc necontenit de peste Ocean. Mai intii, ei cred ca,
in general, imigrantii aunt oameni ce nu si-au putut face un rost
in tirile lor, ceea ce se poate datora, evident, irnprejuririlor so-
ciale, politice, economice, etc. dar poate fi si semnul unor insufi-
ciente individuale. Ba chiar, in unele cazuri, imigrantii aunt oameni
ce au picituit in vreun fel si au trebuit si fugä, spre a evita con-
secintele faptelor comise. Cu alte cuvinte, imigrantii aunt adesea,
daci nu de cele mai multe ori, elemente inferioare. Cirei cauze se
poate atribui, atunci, ridicarea atat de repede a progeniturii lor?
Duig toate probabilitàçile, amestecului raselor. In promiscuitatea
stabilimentelor industriale sau comerciale, i in genere a ora-
selor marl, legiturile intre reprezentantii popoarelor odor mai
difezite se stabilesc foarte usor. Iar aceia dintre emigrati, cari tin si
li se piardi urma, evitind contactul cu conationalii lor, ii cauti
in mod firesc legiturile printre cei ce apartiu altor popoare.
In contra celor ce vid in amestecul raselor un pericol de dege-
nerare i in conservarea purititii lor un factor de progres, se ridici
de asemenea, pe lingii argumentul de principiu pe care 1-am men-
tionat adineauri, o sumi de fapte concrete. Ele privesc mai ales
decadenta popoarelor sau eel putin a claselor sociale care, sub
influenta prejudecitilor sau din alte cauze, s'au ferit prea Inuit de
amestecuri de singe. Cazul ciasie, adesea citat, in aceasta privintA,
este acela al Spartanilor vechi. Spre a pistra curat singele dorian,
ce curgea in vinele lor, ei nu permiteau streinilor s patrundi in
orasul lor deck numai can(' aveau aface, pentru trebi politice, en
autorititile, i numai pentru nu timp stiict limitat. Ei Inii nu
puteau pàrbsi teritoriul national, spre a se duce printre streini, decit
numai pentru motive analoage 45 cu invoirea conducitorilor. Ames-
teen! lor, prin eventuale cisatorii, cu periecii i cu hebolii, ce for-
mau restul populatiei statului, era riguros interzis. Din cauza aces-
tui exclusivism, rasa lor pi-a pierdut, treptat, puterea prolifica. Adao-
gindu-se apoi i pierderile din eazboaie, pe care nu le compensa o
natalitate suficientä, numirul Spartanilor a Segzut necontenit. Pe
vremea lui Lycurg, &and si-au imp a4it pirnantul si s'au numarat
astfel exact, erau, top, noua mii. Citre sfirsitul veacului al V-lea,
hi anul 420 a. Cr., o alti numiritoare a constatat a nu mai erau
decit rase mii. Pe vremea lui Aristot, ajunseseri la o mie. Sub
regele Agis al III-lea, care a domnit int:re 244 si 240, sciausera pna
la seapte Bute.
www.dacoromanica.ro
La Romani de asemenea, vechii patricieni, de§i mai putin exclu-

sivigti decat Spartanii, se fereau totugi, pe cat posibil, sA se ames-
tece cu plebeienii. Ace lagi fenomen biologic s'a repetat dar gi la ei.
Ceea ce a dus, cu vremea, la necesitatea de a primi in randurile lor
mimermi (wameni nouh. Catre sfar§itul republicei, Senatul roman
ajunsese a fi compus dintr'o minoritate numai de «patres», comple-
tata cu o majoritate de «conscriptir.. Aceasta situatie a avut de sigur
§1 cauze politice, dar la baza ei a stat fenomenul biologic ce ne pre-
ocupa.
La nouile popoare europene s'au facut, din acest punct de ve-
dere, observatii analoage. Naturalistul englez Galton sustine ca din-
tre familiile nobile de astazi, din Anglia, de-abia cinci mai dateazi
din veacul al XV-lea. Cele mai multe din familiile nobile de pe
acea vreme, §i cu atat mai mult cele anterioare, s'au stins cu desa-
vfir§ire. S'au sting de asemenea §i cele §ease dinastii ce s'au succedat
pe tronul Angliei, din veacul al XIV-lea pang la cea actuali. Dou-
bleday adaogi alte constatari. Din 1527 de titluri de abaronebr, acor-
date in 1611 la tot atatea familii, nu mai existau in 1819 decat 30;
restul disparuse prin stingerea familiilor ce le purtau. Iar in 1858,
din 394 de lorzi englezi, 272 datau numai din 1760. In Franta, Be-
noiton de Chateauneuf crede c durata medie a familiilor nobile
a'a fost mai mare de 300 de ani. Ceea ce insemneaza c cele mai
vechi dintr'inseTh eau stins de mult §i cu desavar§ire. Putinele care
s'au mai pastrat igi datoresc existenta, dupa el, unor uzurpari de
nume sau unor incrucirri C12 elemente din clasele inferioare. Ob-
servari analoage eau facut, in sfar§it, §i asupra ma numitului «patri-
ciat burghez>> din uncle orme germane §i elvetiene; familiile ce corn-
puneau aceasta aristocratic a comertului §i industnei s'au stins de
asemenea, cele mai multe, din cauza exclusivismului lor, ea §i ace-
lea ale aristocratiei teritoriale.
Friedrich Hertz a cautat sa faca o deosebire intre aristocratia
engleza §i cea de pe continentul european, nu din punctul de ye-
dere al duratei, ci din acela al calitatilor suflete§ti, manifestate prin
activitatea politica gi cea culturala. Cea dintai a jucat un rol mai
insemnat, in viata politica gi culturala a poporului englez, decat a
jucat cea din unna, In Virile respective. Aristocratia continentali
din Europa s'a distins daca se poate zice prin lipsa ei de talent
politic §i prin sterilitatea ei culturala. Cauza acestei deosebiri tre-
buie cantata, dup'a invatatul german, in faptul c aristocratia en-
glera n'a practicat, in aceemi masura ca cea continentals, exclusivis-
www.dacoromanica.ro
mul in materie de casatorii. De altfel, in familiile aristocratice en-

gleze numai copilul cel mai mare, de sex barbatesc, mogtenegte titlu-
rile de noblete; oei1a1i intra in randurile burgheziei. Friedrich Hertz
conchide astfel ea sselecpunea interna» (die Inzucht), pe care a prac-
ticaL aristocratia continentala euxopeana, necontractand casatorii
dead numai in propriile ei randuri, n'a fost de natura sa favorizeze
desvoltarea calitätilor ei sufletegti.
Altii autori insa cred, cä aceastä (selectiune interna) nu e lip-
gal de origice valoare. Ei se intemeiaza pe faptul c selectiunea ar-
tificialä, aga cum o practica agricultorii, crescatorii de animale, etc.
este, in parte, o selectiune interna, ce se realizeaza inlauntrul ace-
loragi varietati, tinzand la desvoltarea unor anumite calitati ale lor.
Aga gfindegte, bunaoara, Albert Reibmayr. In cartea sa (Inzucht und
Vermischung bei Menschen), aparuta in 1897, acest invatat sustine
ea la civilizatie ajung popoarele numai prin formarea unor clase
conducatoare, in care se practica selectiunea interni (die Inzucht).
Cad numai inteo asemenea selectiune se pot desvolta anumite carac .
tere, care dau apoi civilizaiiei popoarelor respective orig;inalitatea
ei. Reibmayr recunoagte insa gi el ci selecpunea interna, daca se
continua mai multa vreme, duce la degenerarea claselor ce o prac.
tica, gi prin urmare la decadents popoarelor respective. Remediul
singurul posibil i eficace este atunci amestecul raselor.
In acest amestec vede i autorul de care vorbim factorul de ca.
petenie al progresului omenirii. Popoarele ce, prin selectiune ins
terna, ajung la un moment dat la o inflorire culturalä care le pune
in fruntea omenirii, degenereaza cu vremea si cad in cele din urma
prada «mortii istorice». Prin aceasta insa, progresul general nu se
opregte. Gratie amestecurilor necontenite de sange, omenirea se Im-
prospteaz neincetat, gi inainteazi vecinic pe drumul färä sfargit
al progresului.
Aceste idei au fost reluate de Robert Sommer, de a carui opera
Familienforschung und Vererbungslehre» ne-am ocupat in treacat,
in prima parte a lucrarii de fafa, cu prilejul originei lui Goethe.
Largind cadrul initial al cercetarilor sale, invitatul german a ajuns
sa se ocupe mai deaproape de problema raselor, in general 1). El
erede de asemenea c selectiunea interns (die Inzucht), aga cum se
1) Ultima editie a operei citate a apirut sub titlul: Familienforschung

Vererbungs-und Rassenlehre, Drine durch Rassen-und Stammeslehre vermehrte
Auflage, Leipzig, 1927.
29
www.dacoromanica.ro
450 SPECIFICU L N ATION A L
practica in unele clase sociale in scopul de a desvolta anumite ea-

ce le sunt necesare, e nu numai utilà, dar de-a-dreptul indis-
pensabila, in evolutia popoarelor. Amestecurile etnice, daca se fac
necontenit gi frä nicio regula, nu pot duce cleat la rezultate hao-
fice. Ele nu sunt de folos pentru progresul popoarelor, al elaselor
oau, dupa cazuri, al progeniturii indivizior, ce se incrucirazi, decat
numai claca urmeaza dupa o perioada, mai mult sau mai pit/in
lung, de selectiune interna, care a fost suficienta ca sa desvolte la
popoarele, la clasele sau la indivizii respectivi anumite calitäi. Acele
calitati pot fi puse In valoare, atunci, in mod surprinzator, prin
inviorarea generala pe care o produce contactul strein, cum am zis
in eapitolul precedent, sau «aportul de sange nou», cum zice Som-
mer, al incrucirrilor. Dand amestecurilor etnice in general numele
de «amfimixie», acest autor rezerva amestecurilor speciale de care
vorbim, celor ce urmeaza dupà o selectiune interioara suficienta,
numele de «epimixie». Ca atare, acest fenomen poate prezenta
doua forme djerite, dupa cum numai unul din indivizii prin cari
se realizeaza, sau amandoi, poseda o «masa ereditara» de calitati ca§-
tigate printeo selectiune interna anterioara de catre popoarele, cla-
sele sociale sau familiile lor. Epimixia e astfel de doua grade, co-
respunzand acestor dona cazuri. Ea este utila, se intelege, sub am-
bele aceste forme. In general, zice Sommer, procesul oiologic de
care e vorba, «joaca un rol insemnat atat In ereditatea umana cat
§i in cre§terea vitelor, intru cat unui neam consolidat prin selectiune
interna, dar arnenintat cu degenerarea, i se procura sange nou». Dar
ntilitatea maxima o prezinta epimixia sub a doua forma a ei. «Stu-
diul personalitatilor geniale a dovedit c. in cazul kr, joaca un rol
insemnat impreunarea unor mase ereditare diferite, datorite ambelor
serii de ascendenti, paterni i materni. Na§terea personalitktilor ge-
niale are astfel la temelie, dupa parerea mea, epimixia de gradul
al doilea»1).
Dela individualitatile exceptionale, din punct de vedere cul-
tural, Sommer trece apoi la perioadele exceptionale din istoria cul-
turii omene§ti, pe care le explica in acelmi mod. Asemenea perioade
au fost, bunaoara, Rena§terea italiana sau cea engleza. Ca centru al
celei dintai considera invatatul german Florenta i crede Ca mares
bogatie de oarneni insemnati, in toate directiile, cu care s'a putut
mandri capitala toscana §i care i-a fixat locul de onoare in istoria
1) Robert Sommer, Op. cit., ed. III, P. 30.
www.dacoromanica.ro
culturii italiene, a fost produsä de epimixia a doug clase sociale cu

o riguroasi selectiune interng anterioari. Cea dintai a fost vechea
aristocratie teritorialg toscang ce se concentrase, cu vremea, la Flo-
renta, atrasg de desvoltarea pe care o luase oragul gi de consideratii
politice. A doua a fost taristocratia» recenta «a burgheziei», adic6
pgtura de sus a muncitorilor in industria sau in comertul, aman-
doug atat de infloritoare, ale oragului care se putuse imbogati,
se putuse cultiva gi rivaliza, prin fastul vieii materiale gi prin rafi-
narea vieii sufletegti, cu nobilimea traditionalg 1). Ambele aceste
clase sociale ajunseserg sg fie ceea ce erau printr'o selectiune inte-
rioarg ce deavoltase pang la maximum calitAtile lor distinctive, dar
se puteau opri, gi una gi alta, in evolutia lor ascendentg, sau puteau
chiar sä decadg, cea dintai mai ales, aristocratia teritorialg, care
era mai veche, din aceeagi cauzg. Incrucigarea lor, nu numai ca
le-a scgpat, pe amandoug, de degenerare, iiar le-a dus la o noui
inflorire, cu efecte istorice alit de mari.
A doua perioadg exceptionalg din istoria culturii, la care se
referg Sommer, cea pe care au ilustrat-o, ca figuri mai reprezen-
tative, Bacon §i Shakespeare, gi cgreia autorul Ii dà numele de Re-
nagtere englezg, se explicg, dupg el, in acelagi mod. Mare le nu-
mar de oameni en o inzestrare sufleteasci neobicinuitg ,pe cari i-a
produs atunci poporul englez, ,au iegit din epimixia a doug clase
sociale ale lui, preggtite amandoug printr'o selectiune interni mai
mult sau mai putin indelungata. Cea dintai a fost aristocratia te-
ritorialg, care nu mai trgia izolata, ea altadata, ci se concentra din
ce in ce mai mult in jurul cunii regale, la Londra. A doua a Cost
«aristocratia burghezà), adicil elita oamenilor ce munceau, in comert.
in industrie, in profesiunile liberale, elita ce, ridicandu-se prin
boggtie gi culturg, avea acelagi «standar& de viarg. Ca lifatile dife-
rite ale acestor clase sociale ajunseseri la o tlesvoltare ce n'ar fi
putut, dupg toate probabilitatile, sg fie depggitg, pe calea selectiunii
interne care o favorizase pang atunci; dimpotrivg, ar fi putut srt
decadg. Epimixia le-a adue, la amandou5, o inviorare, al c5rei produs
istoric a fost inflorirea culturalä de care vorbim. Sommer nu §i-a
publicat inc5 cercetgrile asupra Renagterii engleze. Le-a mentionat
numai, in cartea la care ne referim, anuntandu-ne eg, dacg nu va
ajunge, din cauza varstei sale inaintate, 65 le sfargeascg, le va rasa
«Agezgmantului pentru studiul familiei» dela Universitatea din
1) A ee vedea ,in deosebi, cap. 19 din opera citatri, pag. 198 §i urm.
www.dacoromanica.ro
Giessen, unde functioneazi ca profesor, spre a fi utilizate de succe-

sorii sai in direcjia cercetirilor de acest fel 1).
Studiand in sfar§it, mai departe, atat istoria culturii, cat §i
antropologia popoarelor din basinul mAr11 Mediterane, din Asia Mici,
din Egipt, din Arabia, din Palestina, din Siria, din regiunea Tigru-
lui §1 Eufratului, din Persia, din India, autorul de care vorbim a
ajuns, pretutindeni, la concluzii analoage. I s'a pArut, anume, ci
epimixia Ii poate oferi, pretutindeni, cheia evolutiei formelor cul-
turale. De aceea §1 di capitolului al 29-lea, in care ne propune, mai
staruitor, acest mod de a rezolva problemele respective, titlul cu-
prinzitor §i suggestiv: apimixia ca cheie a istoriei culturii». El
crede ci marile culturi ce au inflorit in antichitate in Nord-Estul
Africei, in Sud Vestul Asiei §i in Sud-Estul Europei au luat na§tere
prin epimixia cc s'a produs, la sfar§itul perioadei glaciate, intre
rasa albA ce nivAlea, venind din spre miazi-noapte, in regiunile res-
pective, i o populatie primitivA, originarA dela miazi-zi sau poate
autochtonA, ce le ocupa de mai nainte. Din punct de vedere geologic,
pArtile amintite din Asia §1 din Europa, tin de continentul afriean.
E dar firesc sA presupunem cA Egiptul, Arabia, Mesopotamia, Pa-
lest.ina, Asia Mici, insulele mirii Egee §i partea de Sud a penin-
sulei balcanice, erau locuite pe acele vremuri strivechi de o popu-
latie meridionali, cu caractere africane. aDin incruci§area rasei albe,
mentinute curate, in timp de Bute de mii de ani, prin selectiune in-
terloarA, cu o rasa' africani tot atat de puternic consolidata pe
aceeni cale, au ie§it popoarele amestecate i culturile amestecate
din Egipt, din Arabia, din regiunea Tigrului §i Eufratului. Inflo-
rirea culturali a apArut, ca produs al epimixiei, la inceput, §i s'a
pistrat apoi, ea traditie, mii de ani in forme literare, religioase
§1 dinastice,
.
in timp ce amfimixia progresivi ducea la compen-
sarea, mvelarea §1 omogenitatea popoarelor respective» 2).
Mai bine ca oriunde se poate urmAri acest proces, zice Sommer,
In Egiptul strivechiu, §1 annum in formele vie1ii religioase. tAcolo
ne IntâmpinA un cult solar de un nivel ridicat, care era strins legat
de cuno§tinte astronomice §i de cercetAri §tiintifice asupra naturii,
impreunat §i incruci§at cu o multiplA adoratie a animalelor». Aceste
doui elemente religioase, cu totul diferite, aveau de sigur origini
diferite. Cel dintiiu apartinea rasei albe imigrate, cel de-al doilea
1) Op. cit., p. 410.

2) Op. cit., p. 411.
www.dacoromanica.ro
INCRIJCISERILE RASELOR SI EVOLUTIA LOR 453
populatiei africane locale. Amestecul acestor elemente constittria o

tincrucisare psihologica» ce a mers de sigur paralel cu tincruci§area
biologica». i toatO istoria Egiptului s'a invartit, dupi Sommer, in
jurul problemei pe care o crease originea inias'i a ridicarii lui cul-
turale, daca religia egipteana trebuia s se intoarcl in intregbne
la cultul solar primitiv al rasei albe sau 8ä ramana, potrivit cu In-
crucierea biologica a poporului, la serviciul religios combinat al
soarelui si al animalelor 1).
In acela§i mod isi explica Sommer originea culturilor a§a nu-
mite asiatice <<din Palestina §i Siria pang in India» care dupi
el <mu sunt in realitate asiatice, ci isvorasc din incrucisarea rasei
albe, carat selectionate, cu o rasa africana primitiva, dupa inche-
ierea perioadei glaciare». Ca §i productiile geniale ale unor persona-
litäi izolate sau ale unor epoci istorice limitate, marile culturi de
care vorbim au fost, atat eat putem judeca cu datele de care dis-
punern, rezultate ale epimixiei. Si invatatul german incheie aceasta
parte a cercetarilor sale cu cuvintele: «Acest lucru e adevarat §i
despre cultura greaca §i cea romana, de vreme ce manifesta si ele,
destul de limpede, caracterele epimixiei §i prezinta, potrivit cu ames-
tecurile dela obarsie ale popoarelor §i ale culturilor, de§i in forme
afinate §i de-abia vizibile, trasuri africane» 2).
Nu putem intra, fire§te, in analiza diferitelor ipoteze, pe care
le face Sonuner. 0 asemenea analiza ne-ar duce prea departe. Aura.-
nuntele acelor ipoteze nu par totdeauna destul de bine intemeiate,
pe fapte istorice destul de bine stabilite. Trebuie s Mani inia act
de credinta lui ca amestecurile etnice joacl u rol insenmat in apa-
ritia forraelor culturii. Ca profesor de psihiatrie, Sommer avea, nu
numai o cultura biologica destul de solidi, dar §i cunostinte psiho-
logice destul de intinse. Parerea lui merita deci sa fie luata in con-
sideralie, cu atat mai mult cä se acorda cu faptele pe care le-am
trecut in revista pana acum.
E astfel evident ca Charles Nicol le, ale carui idei le examinam,
s'ar fi putut margini SA se interneieze pe faptele la care ne referim,
precum §1 pe concluziile trase dinteinsele de atatia alti biologi,
antropologi, etc. fara sa mai recurga la ipoteze psihologiee dis-
cutabile, cu privire la natura proceselor suflete§ti ce duc la desco-
periri si inventii. E drept s adaogam totu§i, spre a incheia, et,
1) Op. cit., ed. IIl.a, p. 411.

2) Op. cit., p. 412, 413.
www.dacoromanica.ro
aviind para intuitia srabiciunii sale pe terenul psihologic pe care

se pusese la inceput, biologul francez se concentreaz5, la sffir§itul
cirtii sale, pe terenul evolutiei raselor, spre a dovedi mai cu succes
necesitatea amestecurilor lor necontenite, prin., prime jdiile pe care le
prezintä stabilizarea lor crescfinda% Tabloul viitorului, ce aoteaptii
poate omenirea, In eazul and aceasfi stabnizare ar ajunge sa fie
deplinA i definitiv, e aga de impresionant, incit merifa s arun.
am o privire asupii-i, in capitolul urm5tor, cu care vom incheia
eercefarile noastre in aceast'i materie.
www.dacoromanica.ro
CAP. XVI.
PERSPECTIVE
Convins ca progresul omenirii, in ordinea noutatii sau a ori-

ginalititii, atarna exclusiv de functionarea neimpiedicata a «spiritu-
lui de inventie», Charles Nicol le crede. in ultima parte a lucrarii
sale, ca trebuie sa aruuce o privire §i asupra asp-ctelor pe care le-ar
putea lua, din acest pullet de vedere, viiloluL
0 asemenea cercejare, cu toate dificultatile de care e condam-
nata, prin chiar natura ei, sa se loveasca §i cu tot coeficientul de
inoertitudine de care, in mod firesc, nu poate scapa, ramâne totu§i
deo,..chit de interesantrt. Panil acum progresul omenirii, sub toate
formele lui, a§a cum ni-1 aratà isl_nria, a fost ceea ce a putut sa
fie. lnsuficienta desvoltare a puterilor subiective ale mintii omene§ti,
pe de o parte, penuria §1 imperfectiunea mijloacelor objective de
cercetare, pe de alta, 1-au facut sa se desfa§ure incet §1 greu, la
ineeput mai ales, exasperant de incet §1 de greu. De acum inainte
insi, cu rafinarea intelectuala la care am ajuns §i cu acumularea mij-
loacelor de investigatie, din ce in ce mai eficace, de care clispunem,
am fi in drept sa credem ca progrcsul trebuie s ia un ritm mai
accelerat §i s duca, cu mai multa u§urinta, la rezultate mai satis-
facatoare, in toate directiile.
0 asemenea credintia insa, care nu poate Fa nu fie scumpa tu-
turor celor ce, inteun fel sau intealtul, lupta pentru inaltarea ne-
contenita a omenirii in cultura §i civilizalie, ar putea s ramina o
sinip1ii iluzie, daca conditiile biologice, de care am lazut ca atarna
spiritul de inventie, ne mai putandu-se realiza in vijtor, nu i-ar mai
permite sa se manifesteze, §i de acum inainte, cu aceea§i energie ca
pana acum, daca nu chiar cu o energie sporita de eficacitatea mai
mare a mijloacelor ce i-ar sta la dispozitie.
Charles Nicol le se intreaba dar, in ultima parte a lucrarii sale,
www.dacoromanica.ro
ce soarta rezervii viitorul spiritului de inventie. Va continua el si

se desvolte necontenit? Va suferi poate o stagnatie? Sau va fi chiar
amenintat sa dispara?
Prima ipoteza ar parea, de sigur ,cea mai naturalä. Dupa cum
s'au desvoltat pana acum, puterile minii omene§ti, cu toate formele
pe care le pot lua, se vor desvolta §i de acum inainte. Este preen-
punerea cunoscuta, a uniformitatii cursului fenomenelor, ce sta la .
temelia tuturor legilor pe care le formuleaza oamenii de §Liinta. Am

putea prin urmare crede ca, dupa cum a progresat pana acum, ome-
nirea va continua sa progreseze §1 de acum inainte.
Trebuie sà ne aducem Ins aminte, zice Charles Nicol le, de
deosebirea pe care am stabiit-o la inceput. Progresele, pe care le
admiram astazi atat de mult, se datoresc poate mai mult perfectio-
nárii unor lueruri vechi, decat descoperirii unor lucruri noui. Mu he
progrese recente, §i dintre cele mai surprinzatoare, nu sunt decat
termenul uhim al unor sfortari treptate, al caror punct de plecare,
adica inventia propriu zisa, se gase§te departe, in urma noastra. Ge-
neratii succesive de lucratori indemanateci au largit, pur §i simplu,
«brazda creatoarei, dela inceput. Daca am compara din acest punct
de vedere prezentul cu trecutul, poate c nu intr'o epoca atat de
bogata in realizari, cum este a noastra, am gasi cele mai frumoase
scanteieri ale spiritului de inventie.
Am putea observa, in treacat, ea invatatul francez pare nedrept
cu perioada actuala a evolutiei intelectuale a omenirii, in care s'au
produs schimbari atat de adanci, incat s'ar putea zice ca au consti-
tuit adevarate revolutii in §tiintele naturii, in cele fizico-chimice
mai ales. Nu e vorba, in numeroasele cazuri la care se poate
gaudi ori§icine poseda cuno§tintele necesare, numai de perfec-
tionari, ci de descoperiri §i de inventii propriu zise. Dar, sa trecem,
fara a insista, asupra aoestui punct. Charles Nicol le recunoa§te de alt-
fel, el insu§i, ca cu toata partea facuta «perfectionarilor», «nu se
poate zice Ca numarul descoperirilor a scazub> I). i adaogii: «Pen-
tru Ca acest numar sä scada, pentru ca s apara un crepuscul, pre-
cursor poate al sterihtatii, ar trebui, sau ca materia descoperirilor
sa se epuizeze, sau ea o cauza interna sã atace, in creierul came-
nilor, spiritul de inventie,2).
Cercetand aoeste doua eventualitati, invatatul francez crede a
1) Biologie de l'invention, p. 135.
2) Ibid.
www.dacoromanica.ro
PERSPECTIVE 457
cea dintai trebuie inlaturata cu hotarire. Materia descoperirilor e

frä margini. Din acest punct de vedere, am putea socoti ea nein.
semnate achizgiile facute pang acum de mintea omeneasca-, ()rick
de numeroase gi de strilucite ne-ar pärea, fat.5 de imensele re.
zerve ce ramfin la dispozgia cercetarilor, in toate
Nu tot ma de sigure sunt insa perspectivele, cand e vorba de
spiritul de inventie insugi. Mai intai, sunt probleme, care vor scapa,
probabil, totdeauna mintii omenegti. Creierul nostril, zice biologul
francez, e un organ ca oricare altul. Fara a crede in finalitate, pu.
tern admite ca, nu numai activitatea, ci gi capacitatea lui, corespund
functiunilor pe care e chemat sa le indeplineasca in economia orga-
nismului nostru biologic. Ceea ce nu ne este de folos sa patrundern,
lucrurile a caror cunoagtere ar putea fi chiar prirnejdioasa pentru
noi, vor scapa de sigur totdeauna creierului nostru. In acest agnosti.
cism pragmatist, Charles Nicol le vede o «atitudine filosofica inte.
leapta». «Ea ne conduce sa credem c, pe anumite terenuri, ca acela
al originei lucrurilor §i fiintelor, sau acela al destinului Mr, ome-
nirea de maine nu va inainta mai departe decat au putut-o face
stramogii nogtri cei mai indepartati. Trebuie sa ne resenmam. Oricat
s'ar perfectiona, inteligenta noastra va la'sa totdeaima färä raspuns
anumite intrebari». Dar totugi, in afari de aceste «chestiuni su-
preme», s'ar parea ca nu exista, ea nu pot exista limite pentru spi.
ritul de inveigle. Intrebarea care se ridica insa, in fata acestei pii-
reri, este, daca vor exista totdeauna, printre oameni, individualitati
superioare, capabile s descopere ceea ce s'ar putea, oricand, des.
coperi, sau sa inventeze ceea ce s'ar putea, oricand, inventa.
Indoiala este permisa, zice Charles Nicol le. i motivele, care
o pot indreptati, sunt mai multe.
Primul §i cel mai important --- este fuziunea progresiva a
diferitelor cgrupe» omene§ti. «Unificarea sangelui» va duce, cu
vremea, la rase complet stabilizate, la rase in sfar§it pure, in
intelesul uniformitatii depline a caracterelor. Stabilizarea, insa, in-
semneaza intronarea echilibrului organic, care exclude accklentul
creatiei, accident care, cum am vazut, consta, dupa Charles Ni-
colle, intr'un dezechilibru. Iar aceasta eliminare a aecidentului ex-
clude originalitatea. «0 rasa pura, zice biologul francez, se caraete-
rizeaza printr'o tenclinca catre echilibru, pe care numai .un aport
de sange strain i poate turbura. Intr'o rasa alba unificati, regulari-
tatea fizica, o inteligenta mezata, masura in toate, moravuri ordo-
nate §i intelepte, ar impodobi deopotriva pe tap indivizii ce o corn-
www.dacoromanica.ro
pun 0 asemenea societate n'ar mai cunoa§te acea discordie, care

este originalitatea. Ea ar ramanea imobila in cursul generapilor sue-
cesive, §i aceasta irnobilitate ar fi poate semnul ce i-ar prevesti
sfar§ital, schimbarea fiind conditia necesara a perpetuarii spe-
ciei) 1).
Ceea ce ar grabi Inca acest sfar§it, ar fi un fenomen ce tinde
a deveni din ce in ce mai general, in societatile ce stau astazi in
fruntea civiiaoaieil acela al sterilitatii voluntare. Primejdia soda%
pe care, sub aparentele comoditatii individuale, o ascunde acest
fenomen, tste mai mare cleat s'ar crede. Ne-o dovede§te, zice Char-
les Nicol le, un fapt istoric incontestabil. «liasele superioare, singu-
rele in care a inflorit spiritul de inventie, au pierit in plina desvol-
tare, nu prin debilitate fizica, nu prin neajunsuri fiziologice, ci
prin sterilitate vohmtara. Ma s'au stins, uncle dupa altele, admira-
bilele societati zntice, dela care am mo§tenit bunurile noastre inte-
lectuale cele mai de seama. Tot aga, natiunile civilizate de astazi
se topesc sub ochii no§tri, §i, in fiecare dintr'insele, se sting mai
intai clasele superioare, cele predestinate, tocmai, sa favorizeze
aparifia spiritului de inveigle» 2). Imputinarez treptata insa §i dis-
pargia finala a acestor clase, care puteau singure sa intrefina va
riabilitatea §1 sà creeze progresul, vor marl necontenit uniformizarea
§i vor intrbna definitiv stabilizarea raselor respective.
Yana acum, nu se utea zice c1 aceasta primcjdie ameninta
viitorul omenirii intregi. in trecut, rasele noua, care se ridicau trep-
tat, erau de sigur de o cultura mai putin inalta; dar ele se adaptau
destul de repede, aproape tot atat de repede cat decadeau rasele
perimate, §i le puteau lua locul la timp. Continuitatea progresului
rarnanea astfel posibila, cu substituiri, dar fara rupturi. Astazi
insa, fenornenul de care e vorba se intinde, i ia in accla§i timp un
ritm mai accelerit. (Criza interna nu mai ameninta numai o na-
!lune izolatä; ci toate natiunile, fara deosebire» 3 ) .
Ce ne rezerva, in asemenea condifii, viitorul? Nu ne poate re-
zerva cleat mecanizarea, uniformizarea, depersonalizarea. Prin
pierderea civilizatia noastra se indrepteaza catre
o stare, in care totnl va lua un caracter gcolectiv,. Uzinele gigan-
lice din noul continent, care produc gin Berk), care nu mai calla
1) Op. cit., p. 139.

2) Op. cit., p. 140.
3) Op. cit., p. 141.
www.dacoromanica.ro
PERSPECTIVE 459
cleat repeziciunea i ieftinatatea, pexittu care tineditul» nu mai

are prey, ne ofera un tablou profetic. Inteinsele, omul nu mai este
decat o anexa a maginei; mai mult inca, devine el insugi o magina
- - sau gi mai putin: o mica piesa dintr'un vast mecanism. Cativa
pagi mai departe, in aceeagi directie, gi vom ajunge la nivelul so-

cietatilor de insecte, de albine sau de furnici, in care mecanismul
viu se continua, neschirnbat, de veacuri nenumarate, cu indivizi
ce se schimba necontenit, dar indeplinesc vecinic aceleai functiuni,
faith' nicio schimbare. Cum nu exista, in asemenea societati de in-
secte, inventie, noutate, progres, tot aga nu vor mai exista ase-
menea lucruri perknate in societatile omenegti ale viitorului.
In acele societali, care putem spera Ca vor aparea cat mai
tarziu, dar nu e nicidecum exclus, dupa Charles Nicolle, sa ia fiinta
mai curand deck ne inchipuim, vechiul mijloc al amestecului
raselor nu va mai putea idea niciun rol, fiindca... nu vor mai exista
rase diferite. Uniformizarea va fi, nu numai deplina, ci gi generala.
Scaparea, clack' va mai fi cu putinta, nu va mai putea avea decat o
singura origine: stupiditatea naturii. Pentru omul de gtiinta, care
n'o concepe in mod antropomorfic, natura nu este inteligenta; ea nu
urmaregte scopuri, pe care le-ar putea prevedea gi pentru realizarea
carora gi-ar putea alege gi combhia cu indemanare mijloacele. In
natura. totul se face la intfimplare. Sunt specii, ca spirochetii fri-
gurilor recurente bunaoara, a caror existenta nu se continua decat
numai prin accidente, care se repetà, ce e drept, necontenit, dar
n'au totugi nimic necesar. FiMd dar stupida, natura nu reugegte in
tot ce face. Dimpotriva, ea gregegte, de obiceiu, de mai multe ori,
pang cand nerneregte odata. Iar uneori, chiar gi in gregelile ei, de-
pagegte masura. Ea produce mongtri, printre animale, gi ratati, prin-
tre oameni. Oricat ar contribui la perfectionarea raselor stabilizate,
progresele civilizatiei nu vor putea face sa nu se mai nasca oameni
ran conformati sau neispraviti. Accidentele gi baalele, la randul lor,
vor provoca infirrniti. Vor exista astfel totdeauna orbi, surzi, sia-
banogi, neputinciogi.
In societatile viitoare, atat de specializate, lace§ti paria» zice
Charles Nicolle nu vor mai putea fi utilizati, ca lucratori regu-
lati. Ei vor scapa inregimentarii gi disciplinei. Ei vor avea astfel
ragazuri, pe care vor cauta sa le intrebuinteze, Ca sa joace, gi ei,
un rol. Iar acest rol nu va concorda totdeauna cu regula sociala.
t El va aduce neprevazutul, multiplul neprevazut pe care il pro-
voaca diversitatea activitatilor imperfecte». dnteligenta acestor des-
www.dacoromanica.ro
mo§teniti, se va desvolta In directii non-utilitare, care nu vor mai

urmari scopuri imediate. Cugetarea kr se va deta§a de aceea a co-
lectivitatii. Individua1 §i emancipata, ea va rataci, intorcandu-se
la arnintiri perimate, reinoind visurile generatiilor primitve. Idei,
sistematic despartite la cei disciplinati, se vor intalni §i se vor aso-
cia in aceste capete ne-conforme. Fulgerul va rasari cateodata din-
tr'Imele, din intamplare. Acest fulger accidental va fi geniul pro-
saic, care va reaparea... Daca evolutia societatii noastre va trebui
sa. conduca la inchisorile in care spiritul de inventie ar urma
piara, el va fi salvat, nu de inteligenta prevazatoare a oamenilor,
ci de un act imprevizibil al naturii incon§tiente» 1).
0 asemenea perspectivä este, netagaduit, impresionanta. Rea-
lizarea ei insä, daca nu este, in principiu, imposibila, ar fi, de
fapt, atat de anevoioasa, in cat pare foarte putin probabilii. Mai
intai, i-ar trebui un timp atat de lung incat, pentru motivele pe
care le vom vedea, s'ar putea opri inainte de sfar§it. Ca uniformi-
zarea desavar§ita, prevazuta de Charles Nicol le, nu s'ar putea realize
cleat foarte tarziu, ne-o arata, in al doilea rand, deosebirile cowl-
derabile ce exista Inca intre popoare, in general, precum §i Inlhlun-
trul fiecaruia dinteinsele, in parte. Intre sälbaticul australian, cu
mentalitatea pre-logica, §1 omul de §tiinta de pe cele mai inalte
trepte ale culturii europene, intre ascetul budhist contemplativ ce
repeta necontenit, intr'o imobilitate quasi-absoluta, formula menita
sa-i depchida portile Nirwanei, §i omul de afaceri trepidant sau omul
politic nu mai putin agitat al nouilor curente activiste din State le-
Unite, ca sa nu mai luam alte exemple, deosebirile sunt Inca
atat de mari, Inca reducerea lor la un tip comun apare ca un pro-
ms ce mi s'ar putea daca s'ar putea desavar§i decat intr'un
timp indefinit. Ca chiar §i popoarele relativ unificate prezinta in-
launtrul lor variatii, ce nu pot fi trecute cu vederea, am relevat-o
intr'unele din capitolele anterioare. In Franta, bunaoara, locuitorii
din Bretagne, din Provence, din _Tara Bascilor, cunt toti francezi,
de sigur, dar nu cunt asemenea. In Germania, locuitorii dela Nord-
Est, din vecinatatea Rusiei, §1 cei de pe carmurile Rinului, din ye-
cinatatea Frantei, sau, politice§te vorbind, Prusienii §i Bavarezii,
cunt toti germani, de sigur, dar nu aunt asemenea. Nu mai vorbim de
regatul britanic, mule deosebirile dintre Irlandezi §.1 Englezi iau
chiar forma unei ostilitati fati§e. Ce sa zicem, in sfar§it, de tarile cu
1) Op. cit, p. 159-160.
www.dacoromanica.ro
PERSPECTIVE 461
teritorii foarte intinse, cum e Rusia, uncle deosebirile dintre popu-

atat de numeroase, ce o compun, sunt mai mult decat con-
siderabile? Va trebui dar timp, mult timp, pentru ca uniformizarea,
pe care o prevede Charles Nicolle, sa se poata realiza.
Pe de alta parte, prin desvoltarea neagteptata a unora din
rasele considerate pani acum ca inferioare, se ridica, pe alocure,a,
noui varietati omene§ti. Negrii africani, cat timp raman in regiunile
unde s'au naacut §1 continua sa duca viata cu care s'au deprins, nu
se poate zice cà tind, prea vizibil, sa se desvolte. Dar Negrii du§i,
din veacul al XVIIII-lea inainte, in America, pentru ca sà lucreze la
tplantatiile» coloni§tilor europeni, au ajuns, intervenind, fire§te,
§i incrucirrile, sa formeze acum, in State le-Unite mai ales, o
populatie deosebité, in plina desvoltare. De§i ráu tratati §i impie-
dicati, in nazuinta lor de a se ridica, de starea lor sociala de sclavi
mai intai, §1 apoi, dela razboiului Secesiunii incoace, de cand §i-au
dobandit lihertatea, de prejudecatile §i antipatille de rasa, Ne-
grii arnericani, traind intr'un alt mediu fizic §i In mijlocul unei cis
vilizatii deosebite, aix. progresat destul de repede. In numar de
aproape cinci milioane In timpul razboiului Secesiunii ,ei au ajuns
la tifra de zece nailioane la sfar§itul veacului al XIX-lea, iar astazi
se apropie de douasprezece milioane. Ceea ce izbe§te la ei, in pri-
mul rand, e transformarea lor fizicà, produsa, fire§te, de amestecurile
repetate cu albii. «Ca sa ne asiguram cá amestecul raselor continua,
zice Andre Siegfried, in lucrarea citata intr'un capitol anterior,
e de ajuns sa comparam pe negrul biologic african cu negrul socio-
logic american; cel dintaiu e negru; la cel din urma pigmentatia
este, intr'o buna treime a cazurilor, atenuata»1). De§i, in State le
din Sud cel putin, casatoriile intre albi §i negri aunt interzise, totu§i
amestecurile se produc pe caile «nelegitime», pe care autoritatile
n'au cum sa le opreascii. Altadata emigratii, lipsiti de femei albe,
traiau in concubinaj cu sclavele lor negre. Astazi, numero§i barbati
albi din clasele de jos «intretin» femei negre, cu care au copii.
S'au invocat, ca explicare a faptului, motivele economice. Exigentele
Negri lor, in general, aunt reduse; salariile lor aunt mai mici. Dar
mai existi, se pare, Inca o caui5; o inclinare nemarturisita, dar
vizihila a barbatilor albi catre femeile negre. «E unul din as-
pectele cele mai turburi ale vietii Sudului, aceasta obscura atractie
pe care o exercita femeile negre. E aici un mister care nelini§te§te
1) Lee Etats.Unis d'aujourd'hui, p. 94.
www.dacoromanica.ro
gi umilegte adanc pe cei ce gandesc, din cauza pericolului biologic §i

moral pe care il comporta» zice Andre Siegfried 1).
Nu e dar de mirare, data fiind intinderea gi permaneiga ames-
tecurilor, cà Negrii din America, degi pastreaza in general o coloare
mai inebisa dee& a concetatenilor kr albi, gi-au schimbat tottigi,
considerabil, trasurile fetei. In trenurile americane, care au vagoane
speciale pentru Negri, conductorii se giisesc uneori In incurcatura,
negtiind clack' trebuie sa ageze sau nu pe unii din calatori inteinsele.
bar Un scriitor francez, Jules Huret, care a vizitat §coalele Negrior
din State le de Sud, a admirat in deosebi frumusetea fetelor. Confir-
mind observarile facute de Tylor in alte parti i pe care le-am
mentionat intr'un capitol anterior, Huret descria cu simpatie trá-
surile regulate, profilul fin, ovalul delicat al elevelor din aeele gcoli;
cat despre coloarea lor, o compara cu nuanta nuniita de Francezi
tteint d'ambre), care e aga de pretuita la femeile brune din tars
lor 2).
. 0 alta forma, §i. mai surprinzatoare poate, a progreselor rasei
inferioare de care vorbim, e cea. culturala. Negrii americani an as-
tazi §coalele lor, de toate gradele. Iar universitatile lor libereaza
anual numeroase diplome, ai caror posesori exercita profesiunile
cele mai diferite. Nmnerogi Negri aunt avocati, medici, ingineri gi
chiar pastori. Nu le lipsesc nici oamenii de there poeti, roman-
cieri, etc. in frimte cu Paul Lawrence Dunbar, caruia i s'a dat
supranumele de «Victor Hugo al Negrilor>'. Matematicieni ca Kelly
Miller, filologi ca Blyden, pedagogi ca Booker Washington, dove-
desc indeajuns ca ei pot luera §1 pe terenul ideilor abstractP. bar
biroul brevetelor de inveigle din New-York a liberat, 'Ana in 1900
numai, peste trei sute de diplome inventatorilor negri. Constatand
faptele, atat de numeroase, de acest fel, Andre Siegfried zice ca
«elita» Negrilor americani, care nu cuprinde numai liberi profesio-
nigti, avocati, medici, ingineri, etc., ci gi useriitori §1 artigti»,
-este «o proba vie ca rasa lor se poate ridica». Prin numeroasele
publicatii periodice pe care le intretine, aceasta «elita» exalta con-
gtiinta de sine a rasei pe care o ilustreaza, demonstrand, cu fapte,
posibiitàile ei iritelectuale gi realizarile ei artistice, atat de du-
rios» contestate de cei ce voesc s'o mentina inteo situatie inferioara,
1) Ibid., p. 95.
2) Citat de J. Finot, in Le préjugé des races, in care se cereetealà mai
stiiruitor progresele fricute de rasele considerate ca condamnate sit rriminii tot-
/lemma inferioare. Cf. capitolele ultime ale lucrlirii.
www.dacoromanica.ro
PERSPECTIVE 463
A§a bunanara «stralucitul scriitor de coloare W. E. Burghardt Du

Bois sustine Ca negrul poate sa faca tot ce face albul §i reclama ega-
litatea sociala färâ compromis» 1).
Asemenea varietati etnice nona se ridica §i in alte pài, in
Australia, in America de Sud, in India, in Japonia, etc. Cu ele,
posibilitatile de amestecuri de rase, «utile» eau «fructuoase», in
sensul efectului pe care li-1 atribue Charles NicollA, de a favoriza
aparitia «spiritului de inventie» sau de a stimula desvoltarea lui,
cresc, evident, in loc sa scada. Aceasta constatare insa indeparteazi
considerabil, aruncand-o intr'un viitor nedeterminat, perspectiva dis-
paritiei finale a acelei pretioase facultati a omenirii, fail de care
progresul ei ulterior n'ar mai fi posibil.
Pe de alta parte, pang sa se poata realiza acea stare ultimi de
mecanizare, uniformizare cji depersonalizare a popoarelor, pe care
ne-o preveste§te biologul francez, se pot schimba cenditiile fizice
de existenta pe suprafata paniantului, provocand noui adaptiri gi
noui forme organice sau, cel putin, noui forme de viata, econo-
mica, politica, sociala, etc., cu toate consecintele lor, pentru
«tipurile» psihologice ale popoarelor, care vor suferi atunci noui
diferentieri. Fenomenul enigmatic al perioadelor glaciare, de pilda,
pe care ni-1 semnaleaza geologia, se poate produce din nou, mai
curand sau mai tarziu. Cad pare neindoios ca acest fenomen, ale
earth caiine nu le cunontem Inca, cu toate ipotezele, atat de nu-
meroase, ce s'au facut, are un caracter periodic. El nu s'a produs
numai in epoca quaternara, in timpul careia s'a repetat de trei
sau patru ori, - ci §1 mai inainte, in epoca permiana, in cea car-
bonifera, in cea cambriani, in cea algonkiniana. Eventualele apa-
ritii viitoare ;rig, ale acestui fenomen nu pot fi prevazute. Niciuna
din diferitec cauze ce i se atribuie n'a putut fi, nici definitiv sta-
bilita, nici, cu atat mai putin, push' inteo formula, care rig inga-
duie prevederea efectelor ei. Si fiindca cititorii nu cunosc poate ipo-
tezele ce s'au facut, in aceasta privinta, sa le indic, in cateva cu-
vinte, pe cele mai insenmate dintr'insele. S'a presupus, ca perioadele
glaciare ear datori unor variatii de excentricitate a orbitei Oman-
tului; uneori, pentru motive pe care nu le cunomtem, aceasta ex-
centricitate ar cre§te, ceea ce, marina distanta pamantului de soare,
in anumite anotimpuri, ar face ea temperatura medie anuala s scadi
simtitor. S'a sustinut de asemenea, ca perioadele glaciare s'ar.datori
1) Les Etats-Unis d'aujourd'hui, p. 99, 100
www.dacoromanica.ro
variatiilor de inclinare a axei pamantului pe planul ecliptioei; o In-

clinare mai pronuntatA ca cea obicinuitA ar marl, uneori, oblicitatea
razelor solare ce cad pe suprafata planete noastre i ar micgora
in aceeagi masura puterea lor de incalzire. S'a crezut, iari, c pe-
rioadele glaciare s'ar datori unor variatii ale puterii de iradialle
calorica a soarelui insugi; uneori, din cauze pe care nu le cunoagtem,
aceasta putere ar scadea simtitor. S'a mai presupus, cä perioadele
glaciare s'ar datori variatiilor continutului de acid carbonic al at-
mosferei noastre; acest continut ar scadea uneori, ceea ce ar provoca
o mai mare pierdere de caldura, prin iradiatie, a suprafetei terestre.
S'e mai sustinut, in sfargit, Ca perioadele glaciare s'ar datori fap-
tului cà parnantul, urmfind migcarea sistemului solar intreg care
un punct oareeare din univers, ar strabate uneori spatii cosmice deo-
sebit de reci.
Toate aceste cazuri scapa, deocamdata cel putin, determinari-
kr gtiintei, gi prin urmare prevederilor ei. Cum ani putea, bung-
oara, sa prevedem temperatura, mai mult sau mai putin scazutA,
a spatiilor cosmice pe care le va strabate pamfintul? Fenomenul pe-
riodic de care vorbim se poate repeta dar origicfind. Un geolog sue-
dez, Gunnar Erdtmann crede chiar ca el se va produce <Kin curandr..
In trecut, aparitia acestui fenomen era precedata de oarecare modi-
ficàni ale florei, precum ne-o arata pe alocurea sapaturile geologice.
Ace le modificari constau intr'o scadere a nu.marului speciilor vege-
tale ce aveau nevoie de o clima mai calda i o inmultire a celor ce
puteau suporta o clima mai rece. 0 modificare analoaga se poate
observa de catva timp in padurile peninsulei scandinave gi ale insu-
lelor britanice. Speciile de arbori cu foi cazatoare, caracteristice pen-
tru regiunile temperate, scad, pe &and speciile de conifere, caracte-
ristice pentru regiunile mai reci, se imuultesc. Geologul suedez vede
In aceasta modificare a vegetatici semnul neindoios al unei apro-
piate raciri generale a pamantului. Faptul ca in Februarie 1934 a
nins in regiuni din Nordul Africei, in care nu s'a mai pomenit pang
acum, in timpurile istorice, sa fi cazut zapada, i ca temperatura s'a
coborit mult sub zero, ar putea sà intareasca temerile invatatului
suedez )
E dar foarte posibil Ca, intr'un veac sau doua, regiunile tem-
1) Faptul cfi a nins i s'a liisat tun ger puternic, in Algeria gi in Maroc,
la inceputul lui Februarie 1934, a fost relevat gri de ziarele noastre. Cf. sAde
verul, dela 6 Februarie 1934.
www.dacoromanica.ro
PERSPECTIVE 465
perate ale globului, cele in care locuiesc mai ales popoarele civi-
lizate, sa se acopere din nou cu ghguri. Si nu mai incape in-
doiala ca o asemenea modificare a conditillor fizice ale vigil va
produce schimbari care, fiind mai accentuate la unele popoare deck
la altele, vor mari deosebirile dintre ele.
La cauzele biologice §i geo-ilzice, actuale sau posthile, care in-
trgin §i, dupa toate probabilitatile, vor mai intrgine variabilitatea-
caracterelor psilio-fiziologice ale popoarelor, ar trebui sa mai adio-
gam §1 cauzele ce lucreazi §i, atat cat putem prevedea actiunea los
viitoare, vor mai lucra in aceea0 diregie. In Evul-Mediu, cand ma-
rile migrgii etnice au luat sfar§it, popoarele europene erau de sigur,
din punct de vedere antropologic, rnai diferite deck sunt astAzi.
Cultura lor insa era, in schimb, mai unitara. Credintele br religioase,
mai intai, erau mai putin variate. Protestantismul cu diferitele lui
forme, nu aparuse Inca; in Europa centrala §i apaseana, adica in
partile cele mai culte ale continentului, catolicismul constituia Inca
religia unica. Iar lintha latina, ca forma obgteasca de comunicare a
ideilor, da vieii intelectuale de pretutindeni o unitate impresionanta.
Pe de alta parte, nouile popoare europene nu ajunsesera Inca sa
aiba, fiecare, o individualitate destul de accentuata, iar con§tiinta
lor nationala era inca rudimentara. In viata lor sufleteasca, dorinta
de a face «ca toata lumea> era mai vizibila deck tendinta de a face
«ahceva decat ceilahi». Pe atunci dar se putea zice c evolutia cul-
turii europene ge desfagura in directia uniformizarii. De atunci in-
coace insa lucrurile s'au schimbat. Cu progresele diferentierii, care,
din punctul de vedere al diviziunii muncii, erau inevitabile, indivi-
dualitatea fiecaruia din popoarele enropene s'a accentuat in timpu-
rile moderne, iar con§tiinta nationala a tutulor s'a desvoltat. Fie-
care din teinsele a ajuns astfel, incetul cu incetul, a doreasca a fi
cat mai muh el insugi, deosebindu-se cat mai mult de popoarele in-
vecinate, daca nu de toate popoar,le europene, in general. Aceasta
dorinta a fost, de cele mai multe ori, sporita sau chiar exasperairt
de resntimentele create de nenumaratele jigniri ale unui trecut plin
de nedreptati marl. §i d- conflicte sangeroase. Din acest punct de
vedere am putea zice ca istoria apasa, ca o grea povara sufleteasca,
asupra mai tuturor popoarelor europene. Ele au de regulat, mai
toate, socoteli vechi gi incurcate. Indivizii ce le compun mogtenesc,
la nagtere, obligatii istorice; ei trebue sä duel mai departe gi, daca
se poate, sa cagtige procesele seculare, incepute altadata dt_ stramo§ii
lor i pe care le cred Inca deschise. Iar ostilitatea surda de care sunt
30
www.dacoromanica.ro
stapanite, din aceasta cauza, popoarele preocupate de asemenea ri

fueli, nu le instreineaza numai suflete§te unele de altele, nu le impie-
dica numai sa primeasca unele dela altele forme de viata Ce le-ar
fi deopotriva de utile, dar creeaza la ele un fel de incapatanare a
originahtatii. Fiecare tine ea fie altfel, ea traiasca altfel, sa gin-
deasca §1 sa simta altfel decat vecinii cu cari se gase§te in conflict
latent §i pe cari, poate, Ii detestä. Iar aceasta cautare indaratnica
§1 indarjita a originalitatii nu poate duce, evident, la uniformizare.
Dimpotriva, la cauzele obiective ale diversificarii formelor de viatä,
ea adaoga o cauza subiectiva, daca nu mai eficace deck ele, dar ca-
pabila In orice caz sa le intensifice actiunea §i. sa le mareasca
efectele.
In sfar§it, in läuntrul fiecarui popor in parte, unificarea for-
melor de viaca §i, in genere, uniformizarea sufleteasca, se lovesc de
diversitatea intereselor sociale, politice, economice, §i a conceptiilor
ce le exprima. Aceste interese §i aceste conceptii impart pe cei ce
compun natiunile moderne in tabere ce se cred in conflict §i se con-
sidera, aproape, ca du§mane. Asemenea tabere erau altadata ,cnnd
proletariatul nu conta Inca indeajuns, aristocratia §i burghezia. As-
tazi, and aristocratia nu mai conteaza prea mult, taberele de ea-
petenie sunt burghezia i proletariatul. Etichetele politice ale gru-
pelor cetatene§ti in lupta erau, odinioara, mai putin numeroase §1
mai simple. Englezii aveau, la inceputul vielii lor constitutionale,
pe tories i wighs, cari au devenit, mai tarziu, conservatori i liberali.
Alan, §1 la ei, dar ma: ales la ali, etichetele politice s'au inmultit
§i s'au complicat. Alaturi de conservatorii traditionali§ti au aparut
conservatorii-democrati §i conservatorii-progresi§ti, ca sa nu citam dc-
cli formatii mai cunoscute. Alaturi de liberali au aparut liberalii-
nationali, liberalii-radicali, neo-liberalii, democratii, national-derno-
cratii, democratii-radicali, etc. Alaturi de sociali§ti au aparut social-
democratii, sociali§th-cre§tini, national-socialigtii, laburi§tii, comu-
ni§tii, etc. Ca partide de clasa au mai aparut agrarienii, national-
agrarienii, tarani§tii, national-tarani§tii, tarani§tii-radicali, etc. Ca
aparatori ai principiului autoritatii au aparut fasci§tii, ca partizani
ai structurii profesionale a statului, corporati§tii, etc. Aceasta inmul,
tiilor,-
tire a etichetelor indicà, netagaduit, o cre§tere a diversitatii concep-
fapt care nu poate contribui, de sigur, la o uniformizare
apropiata a vietii politice a popoarelor.
Un fenomen analog s'a produs ba chiar a luat proportii mai
marl in viata culturala a popoarelor europene. Cautarea apriga
www.dacoromanica.ro
PERSPECTIVE 467
a originalitapi, mai ales in arta', era, Inca dela sfargitul veacului

trecut, destul de vizibila. In uhimele decenii ea a devenit mai mult
cleat izbitoare; am putea zice ca a inceput sa fie suparatoare, prin
necontenitele e repezile variatii de conceptii, care nu mai consti-
tuiesc «curente», ca altadata, cfind lumea avea ragazul sa staruiasca
eutin, tit intarzie chiar uneori, in parerile pe care le adopta. Va-
riatiile de acest fel au ajuns sa nu mai fie, astazi, decat simple
«mode», tot atat de repode trecatoare ca cele pe care le danse;-...-4»
croitorii sau palarierii de dame. Filosoful franeez Gob lot releva
accst fenomen, inteo carte recenta, In cuvinte pline de ironie. «Ve-
dem azi gcoalele i teoriile kr succedandu-se cu o repezichme uimi-
toare. Fiecare anotimp ne educe o esteticii nouä, care trebuie inlo-
cuita cu alta de indata ce a inceput sa se vulgarizeze, intocmai Ca
rochiile ce trehuiesc schimbate imediat ce au inceput sa fie purtate
de toata lumea...» Uneori chiar, ritmul schimbarii e gi mai acce-
lerat. «In fiecare saptamana cineva inventeaza poezia, singura,
adevarata poezie, inainte de care, firegte, poezia nu exista nici-
decum. In fiecare sap tamana se inventeaza adevarata proza, adevii-
ratul teatru, adevaratul roman. In fiecare saptamana, in sfargit, ci
neva descopera pictura, sculptura, muzica. Aceste geniale inspiralii
insa, de indata ce apar, sunt numaidecat imitate .Trebuie dar, nea-
parat gi urgent, Ca saptamana unnatoare "sa se inventeze Inca odata
poezia, pictura, muzica, gi tot restub 1).
Firegte, aceste variatii de idei nu sunt totdeauna sincere. Ele
nu reprezinta adica totdeauna convingeri adevarate la cei ce le pun
in circulatie. In schimb, marile mase le imbratigeaza cu o graba gi
en o caldura, ce par uneori inexplicabile. Valorea estetica a produc-
tiilor primite, atat de ugor gi cu atata pl5cere de public, fiind adesea,
in cazurile de acest fel, mai mult deck discutabila, fenomenul de
care vorbim nu se poate explica decat prin nevoia adancii a mintii
omenegti de schimbare. Ea vrea vecinic «altceva», orice ar fi.
Numai aga putem intelege entusiasmul pe care il starnesc nouile
roale estetice. Subliniand faptul ca aceste gcoale dureaza de obiceiu
prea putin pentru ca sa poata produce altceva decat manifeste gi
eateva incercari, Gob lot se grabegte sa adaoge ca «oricare ar fi ma-
nifestele gi oricare ar fi incercarile, publicul burghez le inghite pe
toate, pe rand, cu acelagi entusiasm»2).
1) Goblka, Butiere et nivesu, p. 147.

2) Ibid, p. 147.
www.dacoromanica.ro
Aceste variaii, atfit de repezi §i atit de numeroase, reclamk,

fire§te, o mare cheltuialä de euvinte nou5, surprinzOtoare uneori
prin ciudà/enia lor, pentru desenmarea nouilor «directii». Ca §i
in politie5, etichetele se inmultesc pe fiecare zi, §i in viao cultu-
ralO. In art5 bunaoar5, aveam mai nainte dou5-trei etichete, destul
de simple §i destul de dare: clasicism, romantism, naturalism. As-
tOzi avem numeroase altele, mult mai complicate §i mai obscure:
simbolism, verism, secesionism, impresionism, futurism, cubism, da-
daism, etc., etc. E o nava1 6 de formule, care &à de gandit. Nu mai
avem af ace cu strOvechia nevoie de schimbare a mintii omene§t.i.
Nici chiar cu acea incAp5tanare a originalitatii, care am zis 61 este
un fenomen etno-psihologic modem. Ceea ce iese la iveali, in zilele
noastre, e o adevarat5 isterie a noutOtii...
Vintul nu bate dar, deocamdat5 eel putin, in directia de care
Se temea Charles Nicol le. Primejdia «uniformizarii» nu este imi-
nenta. DupO toate probabilitOtile, diversitatea, daca nu antropolo-
gic5, cel putin socia15, politicit, economica §i, fire§te, culturali,
va continua ssa creased'. Trebuie deci sa presupunem ea instabilitatea
caracterelor, fizice §i psihice, ale oamenilor ce alc5tuiesc diferitele
popoare va mai dura inc5. Poate chiar ca nu va inceta niciodatA.
Variabilitatea lor rimanand in orice caz, din punct de vedere practic,
quasi-permanentA, nu e probabil sii ajungem prea curând, ea sit
nu zicem ea nu vont ajunge niciodata, sa prevedem cu sigurantA
formele de viat5 ale viitorului, mai ales nu ale unui viitor mai in-
dep Ortat.
In fata unei asemenea instabiitiii i a unei asemenea incer-
titudini, formule explicative atfit de categorice, dar tuft de putin
consistente, ca aceea a «specificului national), nu pot fi intrebuin-
sate, c5nd par a fi de vreun folos, decat cu con§tiinta cii ele Bunt
simple mijloace ajutatoare, cu caracter prealabil §i provizoriu, me-
nite mai mult sO inlesneascO g5sirea ulterioaril §i definitiva a adeva-
rului. Ele sunt dar departe de a fi ceea ce voiesc s5 fie: articole de
credintO indiscutabile, §i de a putea functiona a§a cum pretind:
Ca dogme ale unei noui religii culturale .
13.5mAne, fire§te, posibil ca viitorul sii fac5 ideilor pe care le-am
studiat §i care aunt incO, astOzi, atOt de putin consolidate, o situatie
mai bung. DeocamdatO it-1g nu le putem acorda un credit mai mate,
daca nu voim 85 ne in§elim pe noi in§ine.
AceastO concluzie va surprinde poate pe unii dintre cititori,
cari s'ar fi a§teptat, pe temeiul faptelor de care an luat cunotitinti
www.dacoromanica.ro
PERSPECTIVE 469
In capitolele precedente, la critici mai aspre sau chiar la negatiuni

radicale. Ar pärea in adevir neindoios ea' daci, cum ne asigurä atati
antropologi, originele etnice ale marilor mase sunt, la mai toate po-
poarele, incerte, §i daca, cum sus/in atati biologi, incrucirrile de
rase sunt o conditie de capetenie a originalitatii, in toate manifestà-
rile culturale, atunci formula specificului national nu-§i mai poate
pastra valoarea ce i se atribuie, ea fa nu zicem cä o pierde cu
desavfir§ire. Am crezut insa ci era mai bine si evit5m o asemenea
afirmare excesivg. PArerile antropologilor §i biologilor, de care e
vorba, sunt de sigur destul de intemeiate. Nu trebuie s'a ne ascundem
insa ca ele au un caracter mai mult general, ea aunt adevárate adic
mai mult in principiu, §1 ea' nu ne pot da, ea atare, o certitudine
egal5 cand voim sa le apliclm in cazurile particulare. Sa ne aducem
aminte de ceea ce am stabilit, cand am examinat actiunea factorilor
ce determin5 aparitia §i orientarea cuget5rii fiosofice, in prima
parte a lucrArii de fatä. Am zis atunci c5 influenta acelor factori este
incontestabila, in principiu. N'am putea-o t:agadui, cu destul5 indrep-
atire, atunci cand o analiz5m in general, adicA schematic §i ab-
stract. cam' e vorba s'o determin5m ins5 in cazurile particulare §1
concrete, suntem siii sa constatam ca n'o putem nici stabili cu des-
tul5 sigurantà, nici dozà en destulà preciziune. Ace lali lucru se poate
zice i despre influenta factorului etnic. In principiu, ea nu poate
sa nu fie realà. Cand e vorba s'o stabilim ins5, in fiecare caz in
parte, incep incertitudinile. Cine ar putea detennina, cu destulä
sigurant5, originile etnice ale tuturor ascendentilor unui artist, unni
savant, unui filosof? i chiar clack' am izbuti s'o facem, cum am
putea atribui unora sau altora din nationalitAtile, pe care le-am
descoperi la acei ascendenti, calit5tile ce le-au permis sà realizeze
operele respective? Fan stabilit oare, §tiintifice§te vorbind, relaii
sigure intro anumite rase §i anmnite particularitati, intelectuale §1
morale?
Caracteristica incertitudinii este ins5 c5 nu exclude, categoric,
niciuna din eventualitatile cc se pot inchipui, in cazurile la care se
refer5. De unde, rezerva pe care ne-am impus-o. Nu este imposibil
ea, in unele cazuri, formula specificului national s5 fie utilà. A r fi
dar excesiv s5 declarant cà intrebuintarea ei este, in toate cazurile,
th prisos. Ni se pare de ajuns s5 atragem atentia asupra relativititii
rezultatelor la care se poate ajunge cu ajutorul ei.
Principalnl ca§tig pe care il putem astfel trage din stmliile,
pe care le-am urmilrit piing acurn, este c5 ele ne permit, gratie unei
www.dacoromanica.ro
mai bune cunoa§teri a problemei, o mai mare libertate de apreciere

a diferitelor ei sGluii §i ca, in acela§i timp, prin largirea orizon-
turilm ei, care se intind, cum am vazut, foarte departe, ne putem
deprinde mai de timpuriu cu atitudinea, pe care repeziciunea cres-
canda a progreselor timpului nostru, in toate directiile, o impune
din ce In ce mai mult adevaratilor oameni de §tiinta. Aceasta ati-
tudine a definit-o, cum nu ear putca mai bine, filosoful francez
Leon Brunschvicg, in introducerea la volumul «L'Orientation actuelle
des sciences>>, aparut acum patru ani §i cuprinzand studii semnate
de Perrin, Langevin, Urbain, Lapicque, Perez §i Plantefol, asupra
tendintelor de astazi ale gtiintelor pe care le reprezintä. Ea constä
in «a ne vindeca de orice nerabdare», in «a impinge reflectiile noas-
tre In sensul in care ne duce progresul cuno§tintelor», In ta imbogati
tabloul cugetarii noastre, rezistand ispitei de a utiliza vechile cadre».
Cad «formulele abstracte §1 universale de altadata deparsc atat de
mult orizontul direct accesibil investigatiei experimentale, ineat
orice decizie actuala, in orice sens ar merge, pentru satisfaccrea ilu-
zone a instinctului metafizic, ne-ar impedica de a intelege viata, mai
muit decat ne-ar ajuta». Iata de ce, incheie cugetatorul francez, «filo-
soful trebuie sa-§i suspende judecata»; «el nu va asculta deck mai
mult» «§i nu va intelege decat mai bine» «conform cu aforismul
lui Emile Boutroux: Les systemes ne considerent les choses q-u'en
gros, et les choses ne sont vraies que dam le detail» 1).
In amanuntele lor insa lucrurile, care aunt nenumarate, nu ne
pot ajunge la cuno§tinta decat numai succesiv §i treptat, inteun
timp cu mult mai lung deck eel care constitlfie trecutul gtiintelor
noastre de astazi, atat de tinere 'Inca, in marea lor majoritate. Tie-
buie deci sà ne deprindem de tinlpuriu cu ideea, c cele mai multe
din problemele de care ne ocupam, daca nu toate, trebuie sei
deschise.
Dar nerabdarea instinctului metafizic, de care filosoful franeez
ne sfatue§te, cu atata staruinta, sa ne ferim, vrea pretutindeni expli-
cari inchise, complete, definitive. Asemenea explicari, cand ni se clan
de metafizicieni, ne satisfac, e drept, mai mult cleat parerile (rag-
mentare §i ingradite de atatea rezerve ale oamenilor de §tiin.
Aceasta satisfactie este insa, din nefericire, iluzorie. Cand, chinuiti
de problemele ce ne rapesc lini§tea sufleteasca, ne adresam gtiintei,
slujitorii ei mode§ti se marginesc s ne arate gramezile de mate-
1) L'orientation actuelle des sciences, p. 15.
www.dacoromanica.ro
PERSPECTIVE 471
riale pe care le string cu zel, in vederea vastelor constructii ce se

vor ridica mai tirziu pe terenurile, pe care asudi ei, astazi, cu atit
de pUtin profit, §i care nu sunt deocamdata decat simple «§antire.
Daci, nemultumiti de rispunsurile lor, ne adresim metafizicei, pon-
tifii ei orgolio§i se gribesc eã ne conduci pe coridoarele obscure ale
templelor in care oficiazi, ping la up sanctuarului misterios, §i,
cand o intredescbid cu scumpitate, ne arati, ca pe ochiul 'de sticli
al unei panorame, un monument miret, ridicat gata, in intregime,
§1 impodobit, in toate aminuntele lui, cu toate frumusetile posibile
§1 imaginabile. Priveli§tea nea§teptati nu poate, se intelege, decit
BA ne incante. Dar monumentele pe care metafizicienii le propun
admiratiei noastre, ca §i tablourile spectaculoase ale panoramelor
cu care le-am comparat, sunt numai zugrivite. Impresia pe care
ne-o produc ele, oricit ar fi de profundi, e numai un «efeet de
perspectivi», intelectuali §i, mai ales, afectivi. In schimb, gri-
mezile de materiale ale oamenilor de §tiinci, oricit ar 'Area de
informe, sunt reale. Iar constructiile ce se vor inigta odafa ea aju-
torul lor, daci nu vor fi pompoase, vor fi utile §1, in orice caz, nu
vor consta in simple iluzii de optici sufleteasci ale unor oameni
prea grbiçi, prea indräsneti sau, citeodati, prea putin scrupulo§i.
www.dacoromanica.ro
INDICE BIBLIOGRAFIC
PARTEA I. INTRODUCERE
Agrippa von Nettesheim. De occulta philosophia, 1633.

Boucher, Leclercq. Histoire de la Divination dans l'Antiquite, Paris 1879-81
Cheiro. Book of Numbers.
Cicero. De divinatione.
Henze, Paul. Superstitions modernes, in La Revue mondiale. 1 Dec. 1933.
Lenormant, Fr. La Divination chez les Chaldeens, Paris 1875.
Maury. La Magie et l'Astrologie dans l'Antiquite et le Moyen-Age. Paris 1877
Notre-Dame le Jenne, Michel. Traité d'Astrologie. 1563.
Reuchlin, Johannes. De arte cabbalistica. 1517.
Rey, Abel. La jeunesse de la Science grecque, Paris 1933.
Ach, N. Ober den Willensakt und das Temperament. Leipzig, 1910.

Allport, F. H. Social Psychology. Boston, 1924.
Apfelbach, H. Der Aufbau des Charakters. Wien 1924.
Auliffe, Mac, L. Les Temperaments. Path 1926.
Bahnsen, Julius. Beitrage zur Charakterologie. Leipzig, 1868.
Bain, Al. On study of the character. London 1861.
Berman. The Glands regulating personality. New-York 1922.
Bloor, C. Temperament .London 1928.
Dimolescu, A. Constitutie, earacter, temperament.
De Giovanni. La morfologia clinica del corpo umano. Milano 1897 si 1904.
Dorsch, J. Beitriige zum Studium der Philosophic, 1787.
Downey, E. J. The Will. Temperament and its Testing. London 1924.
Dumas, G. Traite de Psycho logic Vol. II, Paris. 1924.
Ebbinghaus. Grundziige der Psychologie. 1911.
Elsenhan Charakterbildung, 1915.
Fouillee, Alfr. Le temperament et le caractere, d'apres les individus, les sexes
et les races. Paris 1912.
Heymans. Ueber einige psychologische Korrelationen, n Zeitschrift f. angew.
Psych. 1908.
und Wiersma. Die Korrelationen der Aktivität, Emotionalitl' und
Sekundarfunktion, in Zeitschrift f. Psych. 1909.
www.dacoromanica.ro
474 GENEZA FORMELOR CULTURI1
Hoffding, H. - Esquisse d'une Psychologie fondee sur l'Experience. tr. fr. Pa-
---
ris 1900.
Jastrow, J. Character and Temperament. New-York, 1921.
Kant, Im. Kritik der reinen Vernunft. Cart. I. Cap. L
)
) -- Kritik der praktischen Vernunft, Cart. II.
Anthropologie. Part, HI. A. III
Klages, L.
- Ausdrucksbewegung und Gestaltungskraft. 1921.
Prinzipien der Charakterologie. 1910.
- -
Kretschmer, E. -- Korperbau mid Charakter, ed. 8 Berlin, 1929.
Mac Dougall, W. An Introduction to social Psychology, London, 1931 .
Malapert, P. Les elements du caractere et leurs lois de combinaison. Paris,
--
1897.
s Le caractere. Paris 1902.
Manouvrier. Le Temperament, in Revue mensuelle de l'Ecole d'Anthropologie
---
de Paris. 1896 si 1898.
Meumann, E. Intelligenz und Wille. Ed. 4. Leipzig 1925.
Moldovan. Teoria i practice temperamentelor.
- --
Myerson, A. The Fundations of Personality. Boston 1921.
Paulhan, Fr. Les caracteres. Paris 1893.
Perez. Le caractere de l'enfant a l'homme. Paris 1892.
Platner, E. Philosophische Aphorismen. 1800.
Rayner, H.
Rihery.
Ribot, Th.
- -- Temperament, in bourn. Ment. Sc. 1921.
Essai de classification naturelle des caracteres, Paris 1902.
Sur les diverses formes du caractere, in Rev. philos 1892.
--
Psycho logic des Sentiments, Part. II. Cap. VII. Paris 1896.
Stern, Wm.
-
Ueber Psychologie der individuellen Differenzen. Leipzig, 1900.
--
Sternberg. Charecterologie als Wissenschaft. Lausanne, 1907.
Stewenson, G. I. Religion und Temperament, 1913.
Sigaud, Claude.
Vincent, Leon et Sigaud, Claude.
Viola, G. -- -
La forme humaine, sa signification. Paris 1914.
Les origines de la maladie. Paris 1912.
Le probleme de la constitution selon l'ecole italienne, Bologne 1930.
Wundt, W.
Yung, G. C.
--
Vorlesungen fiber die Menschen und Tierseele. Leipzig 1863.
Grundzilge der physiologischen Psychologie. Vol II.
Psychologische Typen. Zurich, 1925.
CAP I.
Cicero. --
Tusculanae disputationes.
- --
Herzberg. Zur Psycho logic der Philosophic und der Philosophen, 1926.
Nietzsche. Fr. Jenseits von Gut mid Bose.
Piston. Republica.
Schopenhauer, A. Die Welt als Wile und Vorstellung. (Vol. I 35-37, II 31-32).
CAP. II.
Augustin. --
Les confessions, tr. fr. Paris Garnier-Freres.
Darwin, Ch.
) -
The origin of species. London, 1859.
Descent of man. Londra, 1871.
www.dacoromanica.ro
1NDICE B1gLIOGRAFIC 475
Herzberg. V. bibl. cap. I.

James, Wm. Principles of Psychology, 1890.
Mill, J. St. Autobiography, 1873.
Morgan, Lloyd. Animal Life and Intelligence. Londra, 1890.
) Habit and Insane. Londra, 1896.
) Animal Behaviour. Londra, 1900.
Nietzsche, Fr. Brief e.
) Zur Genealogie der Moral, 1887.
Rousseau J. J. Reveries d'un promeneur solitaire.
) Les confessions, 2 vol.
Spencer, H. An Autobiography, 2 vol., 1904.
CAP. III.
Riehl, Aloys. Giordano Bruno, 2. Aufl. 1900.

Thomsen. -- David Hume.
CAP. IV.
Bacon, Fr. -- De dignitate et augmentis scientiarum. Londra, 1605.

Freud, Sigm. Vorlesungen zur Einfiihrung in die Psychoanalise. 1916-1918.
tr. fr. Paris, 1921.
Miiller-Freienfels, IL PersOnlichkeit und Weltanschauung. 1919.
Nietzsche, Fr. Jenseits von Gut B8se, 1886.
Rank, 0. Das Inzest-Motiv in Dichtung und Sage.
CAP. V.
Theilhaber, Felix. Goethe, Sexus und Eros, 1929.
CAP. VI.
Beteson, W. Materials for the Study of Variation. Londra, 1894.

Mendel's Principles of Heredity, a Difference. Cambridge 1902
si 1909.
) Facts limiting the Theory of Heredity. Science XXVI, 1907.
Blaringhem, L. Les Transformations brusques des area vivants.
) Mutations et traumatismes.
Bleu ler, Eugen. Naturgeschichte der See le. 2. Aufl. Berlin, 1932.
Bohn, G. -- La naissance de rintelligence.
Bordage, E. A propos de l'héredite des caracteres acquis. Bull. scient. de la
Fr. et de la Be lg. XLIV. 1909.
Brodmann, K. Vergleichende Localisationslehre der Grosshirnrinde, Leipzig,
1909.
Cope, E. D. The Inheritance in Evolution, American Naturalist, p. 1058-1071.
) The Primary Factors of organic Evolution. Chicago. 1896.
Cuenot, L. La génese des especes animales. 3-eme ed. Paris 1932.
www.dacoromanica.ro
Dantee, F. Le. - Evolution individuelle et Herédite, Paris 1898.

) - Traité de Biologie. Paris, 1903.
) - Les influences ancestrales. Paris, 1906.
Datbinshire, A. D. - On the supposed Antagonism of Mendelian to Biometric
Theories of Heredity. - Mem. and Proc. Manchester Lit und
Phil. Soc., No. 6, 1905.
) - On the Difference between Physiological and Statistical
Laws of Heredity. Ibidem. 1906.
) Breeding and tbe Mendelian Discovery. 1911.
Darwin, Ch. - v. bibl. cap. II.
Dumas, G. - Nouveau Traite de Psycho logic. Vol. I. Paris 1930.
Galton, Fr. - Hereditary Genius, an inquiry into its Laws and Consecvences.
London, 1869.
) - A Theory of Heredity. Contemp. Rev. XXVIII. 1875.
) - Natural Inheritance. London, 1889.
Giard, A. - L'Hérédité des modifications somatiques. Rev. Scient. XLVI. 1890.
> - Caracteres dominants transitoires chez certains hybrides. Comptes
Rendus de la Soc. de Biol. de Paris. LV. 1903.
) - Controverses transformistes. Paris, 1904.
Goldschmidt, R. - Einfiihrung in die Vererbungs-Wissenschaft. Leipzig, 1911.
Klebs, G. - Willkiirliche Entwickelungsänderungen bei Pflanzen, Jena, 1903.
) - Kiinstliche Metamorphosen. Halle, 1906.
Leclerc Du Sablon. - Les Incertitudes de la Biologie. Paris, 1912.
Mendel, G. I. - Versuche iiber Pflanzen Hybriden. 1865 §i 1901.
o - [Idler einige aus kiinstlicher Befruchtung gewonnene Hiera-
cium-Bastarden. Briinn, 1869.
Mac Dougal, D. T.
Packard, A. S. --
Mutants and Hybrids of the Oenotheras. Washington, 1905.
An Attempt to Distinguish between Congenital and Acquired
) - Characters. Proc. Amer. Phil. Soc., 1893.

On the Inheritance of Acquired Characters in Animals with a
complete Metamorphosis. Proc. Amer. Acad. Sd., 1894.
Pearson, Karl. - Regression, Heredity and Pamnixia. Phil. Trans. vol. 187,
1896.
) - Mathematical Contributions to the Theory of Evolution, in
Proc. Roy. Soc. London, LXII, 1898.
) - On the Laws of Inheritance in Man. Biometrica, 1903.
>> - On the Inheritance of the Mental and Moral Characters in
Man, and its Comparison with the Inheritance of the Physical
Characters. The Hux/ey Lecture, for. 1903.
Roux, W. Der Kampf der Teile im Organismus. Leipzig, 1881.
» - Beiträge zur Entwickelungsmechanik des Embrio. Anat. Hefte, 1893.
Saunders, E. R. - Heredity in Stocks. Cambridge, 1904.
Spencer, H. -
Principles of Biology. 2 vol. 1864 66.
) - The Inheritance of Acquired Characters. Nature XLI, 1890.
Verworn, Max. - Physiologic generale. tr. fr. par Hédon, Paris 1913.
Vries, Hugo De. - Die Mutationstheorie. 2 vol. Leipzig 1901-3.
) - Species and Varieties, their Origin by Mutation. Chicago a
Londra 1905.
www.dacoromanica.ro
INDICE BIBLIOGRAFIC 477
Weinnann, Aug. - Vorträge tiber Descendeztheorie 1902.

Weldon, W. F. R. - On the Ambiguity of Mendel's Categories. Biometrica II
1903.
a Inheritance in Animals and Plants. In Lectures on the
Method of Science, editatil de Strong Oxford 1906.
CAP. VII.
Aristot. - Metaphysique. tr. fr. de G. Colic. Paris 1912.

Bronschvicg, L, - Les Etapes de la Philosophie mathématique. Paris, 1929.
Bergson, H. - evolution creatrice. Paris 1907.
Bleu ler, L. v. bibl. cap. VI.
Biih ler, K. - Der Ursprung des Intellekts, in Naturivissenschaf ten. Heft 8. 1921.
Cremonini. - Disputatio de coelo. 1613.
o - Apologia dietorum Aristotelis de via lactea et facie Lunae, 1614.
o - Apologia dictorum Aristotelis de quints coeli substantia. 1616.
Darwin, Ch. - The Expresion of Emotions in Man and Animals 1873.
Delacroix, H. - Le Langage et la Pensee. Paris 1924.
Feuerbach, L. - Das Wesen des Christentums. 1841.
- Theogonie. 1857.
Groos, Karl. - Einleitung in die Aesthetik. 1892.
o - Die Spiele der Tiere. 1896.
a - Der Aesthetische Genuss. 1902.
o - Das Seelenleben des Kindes. 1903.
Hegel. - - Die Befreiungen der See le, 1909.

De orbitis planetarum. 1801.
Kant. - Versuch iiber die Krankheiten des Kopfer. - Werke. Bd. X.
Lipps, Th. - Psychologie und Aesthetik. 1901.
Platon. - Legile. - Menon. - Feden. - Timeu.
Schopenhauer, A. v. bibL cap. I.
Spencer, H. - Principles of Psychology. Ed. II 2 vol. 1870-72.
» - Principles of Sociology, 3 vol. 1876-96.
Rey, Abel. - Coup d'oeil stir la mathématique egyptienne, in Revue de synthese
historique, 1926.
Vianu, Tudor. Arta si Frumosul, 1931.
CAP. VIII.
Buckle, Th. FL -
History of Civilisation in England. 2 vol. London 1857-61.
Burckhardt, J. - Die Cultur der Renaissance in Ita lien. Ed. IV Leipzig 1886.
Chamberlain, H. St. -
Cassirer, E. - Leibniz' System in seinen wissenschaftlichen Grundlagen, 1902.
Die Grundlagen des Neunzenten Jahrhunderts. Ed. XIII.
Munchen 1919.
Glisson, Fr. - De natura substantiae energetica. 1672.
Mentre, M. F. - De la Simultaneité des decouvertes scientifiques in Rev. scien:
Taine, H. - Oct. 1924.

Philosophic de l'Art.
www.dacoromanica.ro
Torau Bayle. Introduction it l'étude de la philosophie. Paris. Ed. II.

Vries, Hugo De. v. bibl. la cap. VI.
Wundt, W. Die Nationen und ihre Philosophic 1915.
CAP. IX.
Bleu ler, E. v. bibl. cap. VI.

Brehier, Emile. Histoire de la Philosophie allemande.
Fischer, Kuno. Leibniz und seine Schule.
Florian, Mircea. Filosofie §i Nationalitate. Cony. Liter. Iunie 1933.
Seheler, Max. Soziologie des Wissens.
Nation und Weltanschauung, 1923.
» Die Wissensformen und die Gesellschaft, 1926.
CAP. X
Berman. The Glands regulating Personality. New-York, 1922.

Claude, A. Troubles de l'Equilibre endocrinien. Paris-Medical, No. 37, 1920.
Dumas, G. Traité de Psychologie, vol. II, Paris, 1924.
PARTEA II. CAP. L
Fichte. Reden an die Detsche Nation.

Gobineau, Comte de. Essai sur l'inegalité des races humaines. 4 vol. 1854.
CAP. II.
Bernhardi. Unsere Zukunft.

Burnout Commentaire sur le Yaena.
Carnoy. Les indo-européens, préhistorie des langues, des moeurs et des cro-
yances de l'Europe.
Chamberlain, H. St. Die Grundlagen des Neunzenten Jahrhunderts, Miinchen,
1919.
Feist, S. Kultur-Ausbreitung und Heimat der Indo-Germanen.
Fritz, Fr. Studien fiber Gobineau. Leipzig, 1906.
Giles, P. History of India.
Gobineau. v. bil. la cap. I.
Hertz, Fr. Rasse und Kultur, 1915.
Hirt, H. Die Indo-germanen, ihre Verbreitung, ihre Urheimat und ihre Kultur.
Lassen. Indische Alterthumskunde. 2 vol. Leipzig, 1847-1861.
Morgan, J. de. Les civilisations primitives.
) Des origines des Semites et de relies des Indo-europeens, in
Revue de synthese historique. t. XXIV ,1922.
Meillet. Les Langues dans l'Europe nouvelle 1918.
Myers. Cambridge ancient History.
Pott, Fr. Aug. Die Ungleichheit menschlicher Rassen, hauptslichlich vom
sprachwissenschaftlichen Standpunkte. 1856.
www.dacoromanica.ro
IND ICE BIB LIOGRAFIC 479
Reinaeh. L'Origine des Aryens. Paris, 1892.

Schrader, 0. Die Indo-Germanen.
Velden, Fr. von der. Ueber Ursprung und Herkunft der indo-germanischen
Sprachen und an-arische Spraehreste in Europa. 1902.
Vendryes. Le Langage, introduction linguistique a l'histoire, 1921.
Wirth, A. Rasse und Volk, 1914.
Woltmann, L. Die politische Anthropologie 3903.
Die Germanen und die Renaissance in Italien 1905.
Die Germanen in Frankreich. 1907.
CAP. III.
Ammon, Otto. Die Naturliche Auslese beim Menschen. 1893.
) Die Gesellschaftsordung uncl ihre natiirlichen Grundlagen 1896.
) Zur Anthropologic der Badener. 1899.
Buchan. -- Menschenkunde.
Calori, L. Del cervello nei due tipi, brachicefale e dolichocefale, italiani, In
Mem. Acad. de 5tiinte din Bologna. Vol. 10.
Ellis, Havelock.Mann und Weib, tr. germ. 1909.
Gumplovicz, L. Anthropologic und natiirliche Auslese, in Pol. Anthr. Revue,
1902.
Hertz, Fr. v. bibl. la cap. II.
Jentsch, K. Sozialauslese, kritische Glossen. 1898.
Manouvrier. Cephalométrie anthropologique, in L'Année psychologique, 1899.
Martin, R. Lehrbuch der Anthropologie, 1914.
Nystrom. Formenveriinderungen des menschlichen Schädels. in Archiv fiir
Anthrop. 1902.
Pearson, K. On the correlation of intellectual ability with the size and shape
of the head, in Proc. of the Roy. Soc. T. 62.
Pittard, E. Les Races et l'Histoire, 1924.
Tappeiner, Fr. Die Kapazitilt der Tiro ler Schidel in Zeitsch. f. Ethnol. Bd. 31.
Vacher de Lapouge. Les selections sociales 1896.
L'Aryen, 1896.
o Races et Milieu social, 1909.
Weidenreich, Fr. Rasse und Korperbau. 1927.
Welcker, H. Die Kapazität und die drei Hauptdurchmesser der Schadelkapsel,
in Archiv f. Anthrop. Bd. 16.
Wirchow, R. Rassenbildung und Erblichkeit, in Festschrift für Bastian, 1896.
CAP. IV.
A se vedea gi bibliografia dela capitolul precedent.
Fischer, E. Spezielle Anthropologie oder Rassenlehre, In Anthropologie

(1923) din coleetia Die Kultur der Gegenwart.
Frizzi. Lieber Tiro ler Schidel, in Miuheil. der antrop. Gesel. in Wien.
Bd. 39.
Haddon, A. C. Les races humaines et leur repartition gCographique, tr. fr.
www.dacoromanica.ro
Kollmann. Beitriige zu einer Kraniologie der europäischen V6 lker, in Archiv

I. Anthrop. Bd. 13.
Len; Fr. Muss das Nachdunkeln der Haare als Dominanzwechsel aufgefasst
werden? in Archiv f. Rassen und Gesellschaftsbiologie, Bd. 16.
Ranke, Friihmittelalterliche &Wel aus Lindau, in Sitzungsber, der kgl.
Bayr. Akad. der Wiss. Bd. 27. 1897.
Die Schadel der altbayerischen Landbevolkerungen. 4 vol. 1877-1883.
Der Mensck
Zbinden. Beitriige zur Anthropologie der Schweiz. in Archiv 1. Anthrop. Bd.
40, 1911.
CAP. V.
Bou le, M. L'homnae fossile de la Chapelle-aux Saints. in Anna les de Paléon-

toiogie, 1911-13.
Brunhes, J. et Vallaux, C. La Geographie de l'Histoire.
Dahn. Urgeschichte der germanischen und romanischen V6 lker.
Hertz, Fr. bibl. cap. II.
Morgan, J. de. bibl. cap. II.
Pittard. bibl. cap. III.
Ratzel. Völkerkunde.
Reinhardt, L. -- Der Mensch zur Eiszeit in Europa.
Schwalbe. Die Abstammung des Menschen und die iiltesten Menschenformen.
in Anthropologic, 1923.
Westermarck, E. Geschichte der menschlichen Ehe, tr. germ.
CAP. NI.
Arbois de Joubainville, H. d'. Les anciens habitants de l'Europe.

Berard. Rome intangible, in: Revue de Paris, Oct. 1903.
Boucher-Leclercq. Histoire de la Divination dans l'Antiquite.
Classen. Die Völker Europas zur jungeren Steinzeit.
Dottin, G. Les anciens peuples de l'Europe, 1916.
Dussaucl, R. Les civilisations prehelleniques dans le bassin de la mer Egee,
1914.
Eliot Smith, G. The Diffusion of Culture, 1933.
Ernout, A. Les elements dialectaux du vocabulaire latin, 1909.
Fick. Vorgreichsche Ortsnamen, 1905.
Hattiden und Danubier in Griechenland. 1909.
Fischer, E. Spezielle Anthropologie oder Rassenlehre, in Anthropologie din
col. Die Kultur der Gegenwart, 1923.
Glotz, G. La civilisation Egeenne, 1923.
Haddon, A. C. Les races humaines et leur repartition géographique, tr. fr.
Hirt. Die Indogermanen.
Hoernes. Die Kultur der Urzeit.
Kiessling. Das ethnische Problem des antiken Griechenlands. in: Zeitschrift
I. Ethnol. Bd. 37. 1906.
www.dacoromanica.ro
Kretschmer. Einleitung in die Geschichte der griechischen Sprache, 1896.

Mei Het, A. Les dialectes indo.europeens.
Miillenhoff. Deutsche Altertumskunde.
Noel des Vergers. L'Etrurie et les Etrusques.
Reinach, Ad. Hellenisation du monde antique.
Schulze, W. Zur Geschichte lateinischer Eigennamen, 1904.
Sergi. Europa, l'origine dei popoli europei e loro relazioni coi popoli d'Africa,
d'Asia e d'Oceania, 1908.
Thu lin. Die etruskische Disziplina.
Wilke. Archiiologie und Indogermanenproblemen.
CAP. VII.
A se vedea bibliografia dela cap. VI, partea L
.CAP. VIII.
Bruck. Die biologische Differenzierung von Affenarten und menschlichen

Rassen durch spezifische Blutreaktion, in: Berliner klinische
Wochenschrift, 1907.
Decastello, A. und Slur li, A. Ueber die Isoagglutinine im Serum gesunder
mid Kranker Menschen. in: Miinche.ner med. Wochenschrift,
1902.
Dungen, E. von und Hirsfeld, L. Ueber Nachweis und Vererbung bioehe.
mischer Strukturen, in: Zeitschrift far immunologische For-
schungen. Bd. 4. 1910.
Dungen E., von und Hirszfeld, L. Ueber Vererbung gruppenspezifischer Struk-
turen des Blutes. Ibidem. Bd. 8. 1911.
Eden, R. Die Bedeutung der gruppenweisen Hemagglutination und iiber die
Verenderung der Agglutinationsgruppen durch Medikamente,
Narkose, Roentgenbestrahlung, in: Deutsche medizinische
falgairolle, P. Rehabilitation des quatres groupes sanguine. in Ct.-rds. de la
Soc. de Biol. de Paris, t. 94. 1926.
Hektoen, L Isoagglutination of human corpuscules, in Journ. of. americ. med.
Assoc. Vol. 48. 1907.
Hirssfeld, L. et H. Essai d'application des metodes serologiques au probleme
des races, in: L'Anthropologie. vol. 29. 1918-19.
- Serological differences between the blood of different races,
in: Lancet vol. 197. 1919.
Huck, J. G. and Peyton, S. Study of Isoagglutinins before and after ether
anesthesia, in: bourn. americ. med. Assoc. 1923.
Ionescu.Mihriesti, C. Données recentes Bur rhemoagglutination et l'hémolyse
du sang humain, in Traiti du Sang editat de A. Gilbert gi
Weinberg.
Landsteiner. Ueber Agglutinationserscheinungen normalen menschlichen Blu
tee, in Wiener Idinische Wochenschrift, Bd. 14. 1901.
31
www.dacoromanica.ro
Langer, I Ueber Isoagglutinine behn Menschen, mit besonderen berücksich-

tigung des Kindesalters, in Zeitschrift far Heilkunde. Bd. 24.
1903.
Lanes. Individualitit del sangue 1922.
Menai hi i Popoviciu G. Recherches sur les races roumaine et hongroise en
Roumanie par l'isohemagglutination, in: Ct-rds. de la Soc.
de Biol. de Paris, t. 90.
a Cercetiri biologice cu privire la rase prin aplicarea nisei
metode noua. Cony. Liter. 1924.
Mei llet. Les langues du monde.
Ottenberg and Epstein. Studies in Isoagglutination in Transact. of Netv-York
pathol. Soc., 1908.
Sandström, L Die agglutionabilitat gegen Isoagglutinine, in: Acta, pathol.
- scand. Bd. 4. 1927.

Untersuchungen fiber das Verhiiten der backterielbedingten
Panagglutinabilitfit, in: Zentralblat fiir Bakteriologie, 1929.
5teffan, Paul. Handbuch der Blutgruppenkunde, 1932 .
CAP. IX.
A se vedea i bibliografia dela capitolul precedent.
Bernstein, F. Ergebnisse einer biostatischen zusammenfassenden Betrachtung

fiber die erblichen Blutstrukturen des Menschen, in: Klinische
Zusammenfassende Betrachtungen fiber die erblichen Bitty.
strnkturen des Menschen, in: Zeitschrift für Abstarnmungs-
lehre, Bd. 37. 1925.
Coca, A and Klein H. A hitherto underscribed pair of isoagglutinationele-
ment in human beings. in:Proc. Soc. exper. Biol. and Medic.
t. 26. 1923.
Guthrie, C. G., and Huck, LG. On the existence of more than four isoagglu-
tinin groups in human Mood, in: Bull. Hopkins Hosp. t. 34,
1923.
Guthrie, C. G. and Huck, I. G. Further studies on blood grooping. Antigenic
properties of two types of Group. H erythrocytes. Ibidem. s.
35, 1924.
and Pessel. Further studies on blood grouping. Ibidem. t.
35, 1924.
Landsteiner. Donnks récentes sur l'hémoagglutination et l'h6molyse du sang
humain.
and Levine. A new agglutinable factor differentiatig individual
human bloods. in: Proc. Soc. experim. Biol. and Medic. t.
24, 1927.
Mendes-Correa, A. Stur les prétendues races serologiques, in: L'Anthropo-
logie, t. 36, 1926.
Sur la valeur anthropologique des groupes sanguins, in:
Le Sang, No. 4, 1927.
www.dacoromanica.ro
Ottenberg R. A clasification of human races based on geographical distribu-

tion of the blood groups. in: Journ. americ. medic. Assoc. tl
84, 1925.
a Races differentiated by blood groups. in: Eugenical News,t.
10, 1925.
Snyder, L. H. Human blood groups and their bearing on racial relationchip,
in: Proc. nat. Acad. Sc. U. S. t. 11, 1925.
2> - Human blood groups, their inheritance and racial significance,
in: Americ. bourn, of physic. Athropol. t. 9, 1926.
Thomsen, Oluf. Ueber die Existenz der vier Landsteinerisehen Gruppen bei-
geordneter oder untergeordneter Bluttgruppen, in: Zeitschrift
fiir Immunol. Forschungen, Bd. 57, 1928.
o -- Serologic der Blutgruppen. in: Handbuch der Blutgruppeta
kunde, hrg. von Paul Steffan, 1932.
CAP. X.
Chamberlain, H. St. v. bibl. cap. VIII partea I.
Finot, J. Le Préjuge des Races, Paris, 1906.
Fouill6e, A. Psychologie du Peuple francais.
o Esquisse psychologique des peuples europeens.
Hennig, P. 0. Kampf urn die Negerseele, 1907.
Hertz, Fr. v. bibl. cap. II, part. II.
Miiller-Freienfels, R. Psychologie des deutschen Menschen.
Nietzsche, Fr. Der Fall Wagner.
o Unzeitgemiisse Betrachtungerr.
Rullier, J. L'idee de patrie.
Wunclt, W. Die Nationen und ihre Philosophie, 1915.
Zeller, J. S. Histoire de d'Allemagne, 1872.
CAP. XI.
Nicol le, Ch. Biologie de l'Invention, Paris, 1932.
CAP. XII.
Sommer, R. Farnilienforschung und Verebungslehre, Leipzig, 1927.
CAP. XIII.
Maupas. Le rajeunissement kariogamique chez les eilies, in: Archives de Zool

expérim., 1889.
Spenrer, H. --
Principles of Biology.
Weismann, Aug. Ueber die Dauer des Lcbens. Salzburg, 1881.
CAP. XIV.
Bohn, G. La Naissance de l'Intelligence. Paris, 1909.
La nonvelle psychologie animale, Paris, 1911.
www.dacoromanica.ro
Poincare, H. Comment on invente. Le travail de l'inconscient. Paris, 1908.

Rey, Abel. Invention artistique, scientifique, pratique, in: Traité de Psycho-
logie, editat de G. Dumas, vol. II ,Paris, 1924. ,
Ribot Th. La vie inconsciente et les mouvements.
Romanes, G. F. Intelligence des Animaux, 2 vol. tr. fr. Paris 1887.
, Mental evolution in Animals. London, 1883.
Thorndikc, E. L. -- Animal intelligence. New-York, 1911.
Yerkes, A. Objective nomenclature, comparative psychology and animal be-
haviour, in: lourn. of. Comp. Neurol. and Psych. XVI, 1905.
CAP. XV.
Finot, J. Philosophie de la Longevité.

Fischer, E. v. bibl. cap. IV, part. II.
Reibmary, A.
Sigfried, A.
Sommer, R.
. Inzucht und Vennischung bei Menschen, 1897.
Les Etats.Unis d'aujourd'hui.
v. bibl. cap. XII, part. IL
Waitz. Anthropologic der Naturvölker.
Wallace, A. R. Le Darwinisme, tr. fr.
CAP. XVI.
Brunschvicg, L. Entre savants et Philosophes, in: L'Orientation actuelle des

Sciences, Paris, 1930.
Gob lot, Ed. Barriere et Niveau.
Sigfried, A. v. bibL cap. XV. part. II.
www.dacoromanica.ro
TABLA DE MATER!!
Paging
Prefat/ . . 3
Aparitia i orientarea cugetiirii filosofice
Int roducere . 13
Cap. I. Postulate organice. Pornirile afective 33
Cap II. Postulate organice. Factorii inhibitorii . . 47
Cap. III.
Cap IV.
Cap. V.
Postulate organice.
Rispintia sublimrii
Dificultiti i indoeli
Cap. VI. Atte ci . .
... ..
Nivelul Sensibilitiitii
Cap. VII. Directii de activitate gi conditii functionaIe

.
.
65
77
08
101
117
Cap. VIII. Factorii aditionali . )57
Cap. IX. Un factor moderator gi unul turburitor . 179
Cap. X. Concluzii teoretice i posibilitki practice 198
LI
Specificul national
Introducere . 221
Cap. I. Specificitatea etnici 225
Cap. II. Inegalitatea raselor .
Cap. III. Intemeierea antropologicii ..

Cap. IV. Variabilitatea caracterelor morfologice
234
. 248
269
Cap. V. Incrucigerile raselor . 285
Cap. VI. Originele etnice ale vechii culturi clasice 302
Cap. VII. Tipurile antropologiee gi legile lui Mendel . 340
Cap. VIII. Conceptia bio-chimicsi a rasclor . . 346
www.dacoromanica.ro
Pagina
Cap. IX. Dificultiti i incertitudini 360
Cap X. Psihologia popoarelor 376
Cap. XL 0 conditie biologicii a originalititii 394
Cap X1L Aniestecurile etnice i genialitatea . 402
Cap. XIII. Misterul biologic al contactului strein 412
Cap. XIV. Psihologia inventiei 424
Cap. XV. Incruciprile raselor gi evolutia kr 137
Cap. XVI. Perspective . . . 455
Indica bibliografic . . 473
www.dacoromanica.ro
ER ATA
Pag. Rândul In loc de Se va citi
44 14 de sus in jos buit butit
63 2 de sus in jos filosofi filosofii
69 7 de sus in jos mult multã
93 8 de jos in sus fie.., fie sau... sau
97 14 de sus in jos solisifor sofistilor
106 4 de jos in sus .Welden Weldon
109 3 de jos in sus ct et
110 11 de jos In sus untie unele
112 20 de sus in jos mutilatilor mutilatiilor
120 14 de sus in jos atunci se atunci cAnd se
120 3 de jos in sus Urpung Ursprung
141 3 de jos in sus egyptienne egyptienne
183 1 de jos in sus Emile Emile
195 15 de sus in jos Helvetius Helvdtius
204 19 de sus in jos oameni oamenii
242 4 de jos in sus arata arabá
244 13 de jos in sus destul destuld
273 7 de sus In jos Walcher Welcker
304 1 de jos In sus Egée Egée
305 9 de jos in sus aseazt asezat
348 3 de sus in jos defribinizat defibrinizat
348 4 de sus in jos defribinizarea defibrinizarea
380 14 de sus In jos ma mai
424 3 de sus in jos cel cel ce eel ce
www.dacoromanica.ro
...STINT OF Mit GPACILI
lact.mk..T
PRETUL LEI 150.-
Cr
www.dacoromanica.ro
g 713v_.,1

P P Negulescu Geneza Formelor Culturii Priviri Critice Asupra Factorilor Ei Determinanti Buc 1934

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

P P Negulescu Geneza Formelor Culturii Priviri Critice Asupra Factorilor Ei Determinanti Buc 1934

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.dacoromanica.

PRIVIRI CRITICE ASUPRA

1) <Curentub, 9 Iunie 1933.

ul Kellog §i in formula ca razboiul nu mai con.stituie un instru-

1) Citat de eideveruls. dela 16 August 1933.

1) Reprodus din .rEpoca) dela 5 Iannarie 1934.

dar §i de o incontestabila noblefe etica. El poate deveni chiar sublim,

proporfiile pe care le poate lua i prin mijloadele de care se poate

<tStiinta militarra (Die Wehrwissenschaft) de profesorul Ewald Banse. A fost

In adeviir, prima serie a cercetarilor ce cornpun acest volum

APARITIA I ORIENTAREA CUGETARII

-vremea, lasand dupa ea numai ideea unei legaturi misterioase a in-

consulte oracolul, Pythia, dupi ce postea timpul prevazut de ri-

devenise, catre sffir§itul antichitatii, cartea de capataiu a misticilor,

versuri, pe care, din retragerea sa misterioasa dela Salon, din Franta,

In §tiinta veacului al XVI-lea, in sfar§it, in medicinrt §i chimie

cari «citese» viitorul in carti, in cafea, in palma, in stele, sunt

Traditia acestei aritmologii» fantastice a reinviat-o Cheiro,

1) La noi, de dIniversub dela 1 Ianuarie 1934.

tut constata direct cei ce au trecut pe la Paris acum cativa ani, e

1) La Revue Mondiale, 1 Dec. 1933.

intelegea el suma cuno§tintelor pozitive, adunate prin observare §i

marile teorii, pretentioase §i inutile, despre natura, dar s'a conservat

1) Abel Rey, La jeunesse de la science grecque, Paris 1933, p. 486.

meroasele scrieri ale lui Galen, traduse gi in limba araba, au fost in

sa influen/eze «economia» organici. i fiindca cele mai importante

1) Intru cat intrim in migcarea contimporana a ideilor, trebuie sti indi-

cela, cu totul nou, al glandelor cu secret:lune interna gi cu acela al

matologica, s'au straduit sa realizeze, in directia psihologica, Ach gi

cei culti, se intelege, ar putea a intrevadi Pe ce c5i aunt ira-

leurs lois de combinaisorco, se credea dator sa atraga atentia cli no-

ca' a tineretii, din care nimeni n'ar fi putut ea prevada ce avea si

Problema, pe care am formulat-o la sfirsitul introducerii noas-

ajungto omul la cugetarea filosofica, sä trecem la ceea ce gandesc, in

mai tuturor, conceptia biologicii a filosofiei. Iar moda a grefat pe a-

De unde vine insa acest interes pentru ceea ce numim proble-

tenie, alaturi de scopurile pe care le urmarqte, este sa viziteze

scop practic determinat. Pisicile mici, and alearga dupa un ghem

omului, cum ar putea face adica, ea singura, pe cineva, s se con-

patru) in armata; tot restul vietii insa a trait retras, ca simplu

put, foarte tanar, Ca profesor de filologie la universitatea din Ba-

Sau, s luam discutiile dintre materialism gi spiritualism.

mai puternice, la un om oarecare, cu atat interesul pentru pro-

reactiona violent §i era gata, la manie, si se strice cu top prie-

teresarea §i in onestitatea lor, cauta adevarul pentru ele, nu solutii

Se §tie din psihologie ca procesele fiziologice care alcatuesc

citalia a doua exercita, asupra celui deslintuit de excitatia dintai,

Tot a§a, un om matur, care chibzuie§te cum ar putea sá faca

malele, pe care le alege ca victime, §i care nu mai pot fugi. A-

sa o intelegem mai bine, cum a luat na§tere la oameni. Originea

in subcon§tient sau in incon§tient cfit mai multe din elementele

care impiedica actiunea, §i pe care i-am trecut tocmai In

de care vorbim, nu incepe adic5 numai de timpuriu, ci rämane

tructiile de cai ferate care incepusera pc neaoeptate in Anglia gi

n'a isbutit, se intelege, sà facä nimic, i intorcandu-se in Anglia a

vietii practice, §1 sä examingm atitudinea filosofilor fatg de ele.

pare a fi foarte redusg. Multi dintein§ii au trait, nu numai retragi,

solutist, participarea oamenilor obicinuiti la aceasta viata era ex-

proectul sgu s'ar h realizat de sigur, dark' n'ar fi infarziat peste

E, in sfargit, curios gi caracteristic faptul, ca. cei mai multi

eN stint, la filosofi, foarte puternice, nu due, la ei, ea la ceilalti

Ne-am oprit, In capitolul precedent, la constatarea ci via/a

dru, in Euthydena, in Theetet, in Alcibiade, ne citeazi diferite