Tehnica amprentarii functionale (finale)

Amprentarea finala propriuzisa urmeaza fazei de verificare si adaptare a portamprentei individuale. Ne

referim aici la o adaptare impecabila a portamprentei sub aspectul lungimii, grosimii si inchiderii
marginale interne.

Daca aceste conditii sunt realizate, materialul de amprenta are rolul doar de a finisa adaptarea lingurii
individuale.

Sub aspect practic vom parcurge urmatorii timpi:

Inainte de amprentare se realizeaza orificiile in portamprenta 828d31i pentru despovararea:

- suturii mediane,

- a torusului (daca exista),

- muchiei crestei,

- papilei retroincisive,

- exostozelor,
- zonelor cu mucoasa balanta.

Se aplica apoi pe toata suprafata mucosala a portamprentei un strat subtire si uniform (1,5-2 mm) de
material de amprenta. Se imbraca marginile lingurii, aplicand o cantitate mai mare in zonele unde se
spera o ingrosare a marginilor amprentei: spatiul retrozigomatic (punga lui Eisenring), punga lui Fish si
zona linguala centrala.

Amprenta trebuie astfel modelata incat toate partile mobile de la periferie sa tinda sa se sprijine pe ea si
sa contribuie astfel la mentinerea si stabilitatea protezei.

Alte zone deosebit de importante in asigurarea mentinerii si stabilitatii protezelor prin succiune externa
si tonicitate musculara sunt punga lui Eisenring si punga lui Fish. Volumul si forma acestor pungi sunt
controlate in fiecare moment pe cale reflexa sau proprioceptiva. Orice extensie a amprentei realizata
prin modelaj functional va permite pacientului sa-si mentina proteza aplicata ferm pe suprafata de
sprijin. Fibrele musculare nu vor interfera cu conturul protezei. Dimpotriva, contractia musculara va
favoriza 'fenomenul de prindere' si de reasezare a protezei pe campul protetic.

Modelajul functional al amprentei cu ajutorul miscarilor Herbst se va repeta de 2-3 ori, dupa care
pacientul va ramane relaxat, asteptand priza materialului. Odata realizata priza, consideram ca faza de
amprentare finala e terminata.

Verificarea (controlul) amprentei

Se incepe cu verificarea rezultatelor primei etape a amprentarii.

Zona de sprijin trebuie sa fie fidel amprentata, lingura corect centrata, materialul de amprenta sa fie in
strat subtire si uniform, sa nu existe zone descoperite ale lingurii (presiune prea mare), materialul de
amprenta sa fie aderent la portamprenta, marginea interna a amprentei sa coincida cu mucoasa pasiv
mobila.
Daca materialul de amprenta de la nivelul zonei de sprijin este gros, insemneaza ca lingura nu s-a centrat
corect iar marginea interna a amprentei nu a ajuns la nivelul mucoasei pasiv mobile. Aceasta greseala va
avea drept consecinta perturbarea succiunii interne. Se va repeta amprenta cu alegerea unui material de
amprenta mai fluid. Se vor verifica orificiile create la nivelul lingurii pentru posibilitatea refluarii
materialului.

Daca materialul a fost corespunzator se va modifica presiunea care trebuie exercitata in timpul centrarii
lingurii si care de data aceasta va trebui sa fie de intensitate mai mare.

Nu se accepta amprente centrate incorect, amprente cu un strat gros de material de amprenta,

amprente efectuate sub presiune excesiva (zone de lingura descoperite), amprente care nu reproduc
fidel zona de sprijin sau amprente desprinse de pe lingura.

Se verifica apoi rezultatele etapei a doua a amprentarii, respectiv lungimea si modelajul marginilor. Se
examineaza modul in care a fost modelat materialul de amprenta la nivelul marginilor. Se pot pune in
evidenta zone de supraextensie neacoperite de material si care trebuie reduse, insertii insuficient
eliberate, portiuni prea scurte care trebuie alungite, bule de aer care intrerup continuitatea, margini prea
subtiri, margini prea groase. In functie de gravitatea deficientelor se pot face retusari sau se reia
amprentarea dupa ce in prealabil s-au facut corecturile necesare.

Confectionarea modelului functional

Modelul functional reprezinta copia pozitiva, foarte precisa a campului protetic edentat total, redand cu
exactitate zone de sprijin si cea de mentinere. Pe el se vor realiza toate fazele tehnice pana la finalizarea
protezei. Este primul moment cheie ce revine tehnicianului in reusita protezarii totale.

Materiale necesare:

ghipsul dur de tip moldano;

vacuummalaxorul sau bolul de cauciuc;

masuta vibratorie;

soclatorul.

Turnarea ghipsului moldano se face prin vibrare continua, pe masuta vibratoare sau prin lovirea mesei de
lucru cu mana ce sustine amprenta. Ghipsul moldana se toarna in cantitati mici, aplicate succesiv in zona
cea mai inalta a amprentei (bolta palatina) sau la capete (tuberculii piriformi). Dupa acoperirea intregii
suprafete a amprentei cu ghips dur, se asteapta inceperea prizei cand sunt creeate retentii sub forma
unor proeminente din moldano sau a unor santuri. Numai dupa priza completa a ghipsului moldano (30-
45 min) se realizeaza soclul modelului din ghips obisnuit, turnat fie in cofraj, fie sub forma unei
gramajoare peste care se aseaza amprenta functionala.

Daca nu se asteapta priza completa a ghipsului moladano, duritatea lui de suprafata va fi slaba, iar la
presarea tiparului dupa indesarea acrilatului, stratul superficial de ghips moldano se infunda.. Va rezulta
o proteza cu plusuri pe suprafata mucozala, sau aceasta suprafata va fi neconforma dimensional cu
campul protetic.