PSIHOLOGIA PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

 CUPRINS

1. Repere principale în recuperarea şi integrarea persoanelor cu nevoi speciale.

2. Trăsături generale specifice profilului psihologic al persoanelor cu nevoi speciale.
3. Linii generale ale organizării procesului instructiv-educativ pentru persoanele cu nevoi
speciale.
4. Tipuri de nevoi speciale. Clasificare. Etiologie. ParticularităŃi diferenŃiatoare ale
persoanelor aparŃinând variatelor categorii de nevoi speciale.
5. Specificul diagnosticului persoanelor cu nevoi speciale.
6. ParticularităŃi diferenŃiatoare în abordarea terapeutică a persoanelor cu nevoi speciale.
DirecŃii clasice versus abordări alternative.
7. ÎnvăŃarea, predarea şi împărtăşirea modalităŃilor de muncă în lucrul cu deficienŃe,
dificultăŃi de învăŃare şi nevoi speciale.
8. Tipuri de programe de asistenŃă pentru copiii cu nevoi speciale.
9. Tipuri de programe de asistenŃă pentru adolescenŃii cu nevoi speciale.
10. Tipuri de programe de asistenŃă pentru adulŃii şi vârstnicii cu nevoi speciale.
11. Gestionarea eficientă a nevoilor speciale.
12. Nevoi speciale controversate.

REZUMATUL CURSULUI

Cursul isi propune sa asigure intelegerea de catre studenti a principiilor fundamentale in

abordarea persoanelor cu nevoi speciale, cunoasterea modelelor de organizare si de desfasurare a
activitatii in relatiile cu persoanele cu nevoi speciale, aprofundarea specificului metodelor de
cercetare si de terapie in domeniul persoanelor cu nevoi speciale si intelegerea problemelor
psihosociale implicate de specificul profilului psihologic al persoanelor cu nevoi speciale.

Se urmaresc ca repere principale prezentarea recuperarii si integrarii persoanelor cu nevoi

speciale, inventarierea trasaturilor generale specifice profilului psihologic al persoanelor cu nevoi
speciale, trasarea liniilor generale ale organizarii procesului instructiv-educativ pentru persoanele cu
nevoi speciale. De asemenea se are in vedere evidentierea tipurilor de nevoi speciale, cu scoaterea
in evidenta a particularitatilor diferentiatoare ale persoanelor apartinand variatelor categorii de
nevoi speciale. Importante sunt si specificul diagnosticului persoanelor cu nevoi speciale, precum si
particularitatile diferentiatoare in abordarea terapeutica a persoanelor cu nevoi speciale (directii
clasice versus abordari alternative).

Invatarea, predarea si impartasirea modalitatilor de munca in lucrul cu deficiente cu

evidentierea dificultatilor de invatare sunt si ele avute in vedere, fiind necesara si trecerea in revista
a tipurilor de programe de asistenta pentru copiii cu nevoi speciale, pentru adolescentii cu nevoi
speciale si pentru adultii si varstnicii cu nevoi speciale.

Pentru cunoasterea si intelegerea functionarii institutiilor care se ocupa cu monitorizarea si

sprijinul persoanelor cu handicap trebuie avuta in vedere Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu
Handicap (ANPH) de la care se poate realiza informarea asupra problemelor stringente pentru cei
cu nevoi speciale, autoritate care promoveaza orice intiativa legata de integrarea sociala,
profesionala si culturala a persoanelor cu nevoispeciale. Autoritatea Nationala pentru
Persoanele cu Handicap (ANPH) este un organ de specialitate al administratiei publice centrale,
cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Nu trebuie neglijate institutiile si organizatiile care vin in sprijinul celşor cu dizabilitati.

Citam aici Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania, Handicap
International in Romania, Societatea Handicapatilor Locomotor din Romania, ASETH -
Asistenta Educationala a Tinerilor cu Handicap, Asociatia persoanelor cu handicap
neuromotor din Romania, Federatia Romana a Sportului pentru Persoanele cu Handicap,
Romanian Blind Site (site-ul nevazatorilor din Romania), proiect lansat de Fundatia Cartea
Calatoare a carui finantare a fost asigurata de Fundatia pentru o Societate Deschisa, care isi propune
sa faca cunoscuta activitatea nevazatorilor din Romania si problemele lor specifice. Informatiile
cuprinse in acest site se adreseaza in mod special persoanelor cu deficiente de vedere, familiilor lor
si celor care se ocupa de instruirea si ingrijirea acestora. Alte organizatii care ar trebui avute in
vedere sunt AsociaŃia Nevăzătorilor din România, si OrganizaŃia „AUTISM ROMÂNIA-
AsociaŃia PărinŃilor Copiilor cu Autism” - membră a OrganizaŃiei InternaŃionale Autism-Europe,
organizaŃie care are ca membri peste 78 de organizaŃii din peste 30 de Ńări din Europa, marea
majoritate a acestora fiind organizaŃii de părinŃi; conectata la ceea ce se întîmplă în Europa şi în
lume pentru persoanele cu autism (OrganizaŃia Mondială pentru Autism, Forumul European al
DizabilităŃii, Consiliul Europei, Parlamentul European, etc). .
Recuperarea persoanelor adulte cu nevoi speciale se poate realiza fie acasa, fie in
centre rezidentiale pentru persoane adulte cu handicap, fie in centre de zi pentru persoane adulte cu
handicap, fie in locuinte protejate pentru persoane adulte cu handicap.

Cursul urmareste sa raspunda si necesitatilor crescande de pregatire a specialistilor in

domeniul educatiei speciale inclusive, exprimate in Strategia Nationala privind protectia, integrarea
si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap din Romania in perioada 2006-2013 (HG 1175 –
14 X 2005).Conform cu aceasta strategie, destinata sa asigure compatibilizarea educatiei speciale si
protectiei sociale cu standardele UE, scolile speciale urmeaza, treptat, sa se transforme in centre de
resurse, iar educatia elevilor cu dizabilitati se va realiza, pe cat mai mult posibil, in scolile obisnuite,
alaturi de elevii normali. Din aceasta perspectiva este necesara pregatirea unui numar cat mai mare
de specialisti profesori itineranti si de sprijin, care sa lucreze in scolile inclusive, unde vor fi educati
elevii cu nevoi speciale.
Perfectionarea interventiei recuperatorii, vizand integrarea sociala si educationala a
persoanelor aflate in dificultate si a elevilor cu cerinte educative speciale, imbunatatirea activitatii
de cercetare in domeniul psihopedagogiei integrarii si normalizarii persoanelor handicapate si
consolidarea potentialului de colaborare in domeniul integrarii cu diverse categorii de institutii
guvernamentale si neguvernamentale sunt obiective avute de asemenea in vedere.

Daca s-ar realiza o analiza aprofundata a invatamantului special romanesc comparativ cu

realizarile si tendintele manifestate in tarile Uniunii Europene, am constata ca este nevoie de o
perfectionare a educatiei speciale autohtone, pe mai multe directii:

- necasitatea organizarii unor forme de educatie integrata in tara noastra, in acord cu recomandarile
din domeniu: Conferinta UNESCO-Educatie pentru toti, Jomtien-1990, Recomandarile Consiliului
Europei R-92, Regulile standard privind egalizarea sanselor persoanelor cu handicap –ONU – 1993
si Declaratia de la Salamanca si Directiile de actiune in domeniul educatiei speciale, adoptate la
Conferinta mondiala asupra educatiei speciale „Acces si calitate” – Salamanca, Spania, 1994;

– obligativitatea respectarii principiului egalitatii sanselor, aceasta insemnand liberul acces la

invatamantul general si profesional pentru elevii handicapati alaturi de colegii lor normali;

– elaborarea unor modele autohtone de integrare pentru respectarea reglementarilor din proiectul
legii invatamantului (devenit ulterior Legea Invatamantului Nr. 84/1995, cap.6) cu privire la
organizarea unor forme alternative de educatie integrata in invatamantul public;

– diminuarea numarului de copii cu cerinte speciale aflati in institutiile de ocrotire si cresterea

proportionala a celor integrati in comunitate;

– sprijinirea programelor pilot pentru educatie integrata aflate in derulare in diverse orase din tara,
precum si a celor care vor fi organizate in viitor;

– accelerarea pregatirii studentilor si persoanelor din domeniul educatiei integrate pentru a se putea
suplini lipsa personalului de specialitate din prezent;

– realizarea unui parteneriat cu Ministerul Educatiei Nationale, UNICEF, UNESCO si ONG-uri, in

vederea elaborarii unei strategii nationale pentru integrare, element esential al reformei sistemului
de invatamant contemporan.

Este de asemenea utila luarea in considerare a necesitatii formarii capacitatilor si abilitatilor

necesare in aplicarea practica a tehnicilor terapeutice, educational-recuperative, folosite in
activitatea cu persoanele cu cerinte speciale, insusirii cunostintelor fundamentale necesare in
managementul institutiilor de invatamant special si integrat, formarii capacitatilor si deprinderilor
utilizate in cercetarea din domeniul psihopedagogiei speciale, invatarii tehnicilor de proiectare si
evaluare a programelor sociale si educationale destinate persoanelor cu cerinte speciale, insusirii
metodelor si procedeelor utilizate in consilierea persoanelor cu handicap si familiilor acestora
precum si familiarizarii cu tehnica conducerii activitatilor realizate de organizatiile
neguvernamentale pentru protectia si educarea persoanelor cu nevoi speciale.

Cursul ofera si informatii cu privire la instrumentarea dosarelor celor care solicita acordarea
certificatelor de handicap, sau solicita internarea intr-un centru de integrare prin terapie
ocupationala.
Importante in economia cursului sunt legislaŃia şi principalele acte normative europene şi
din Ńara noastră referitoare la protecŃia şi asistenŃa socială a persoanelor în dificultate, cu trecerea in
revista si a strategiilor de protecŃie sociala si a drepturilor celor cu dizabilitati si luarea in calcul
a politicilor sociale privind copiii cu nevoi speciale si standardele de calitate ale serviciilor sociale
specializate pentru persoane cu handicap.

O categorie aparte de copii cu nevoi speciale sunt copiii străzii (o realitate confuză adesea),
la care trebuie sa aplicam principiul egalizării şanselor (facand trecerea de la concepŃiile filosofice
şi politice la realitate).

ProtecŃia copiilor împotriva abuzurilor este un alt pilon principal ce trebuie avut in
vedere in economia cursului de fata, asa cum tratarea problematicii copiiilor rromi, între
marginalizare şi integrare, nu trebuie ignorata, fiind necesara abordarea fenomenelor contracepŃiei
si sărăciei (practici şi atitudini reproductive şi contraceptive în context social).
 Importante sunt si aspectele generale şi problemele speciale de asistenŃă socială a
persoanelor din grupurile defavorizate economico-social, a persoanelor cu disabilităŃi, a
persoanelor eliberate din detenŃie, a persoanelor dependente de droguri, cu accent pe accesul
la educaŃie al copiilor din zonele rurale.

Un aspect deloc de neglijat este instituŃia voluntariatului în sistemul de asistenŃă socială şi

specială in tara noastra, cu luarea in calcul a beneficiile acetuia, cu sublinierea interacŃiunii şi
relaŃionarii voluntar- beneficiar.

Statutul şi rolul asistentului personal al persoanelor cu handicap este o alta problema de

luat in considerare, cu accente pe particularitatile de comunicare necesare, pe rolul specific jucat si
pe elementele de statut ocupat.

Originala si eficienta in recuperarea persoanelor cu nevoi speciale este terapia prin muzica,
arta, miscare si joaca atat pentru copii cat si pentru adultii din institutii. Sesiunile practice de terapie
prin arta combinata au scopul dezvoltarii potentialului creator, al abilitatilor personale si sociale ale
beneficiarilor, cu accent deosebit pe promovarea libertatii de expresie, a increderii in sine si in
ceilalti, a comunicarii verbale si non-verbale, a independentei ca individ in context social.
Se promoveaza astfel principiile egalitatii in drepturi, a sanselor egale de integrare sociala,
accesului la o viata demna si adaptata nevoilor personale.
Necesitatea largirii sferei clasice a recuperarii celor cu dizabilitati deriva din principiile
respectarii drepturilor omului, aspect care a fost ignorat o perioada indelungata in cazul persoanelor
institutionalizate din Romania, si din pacate a continuat sa se perpetueze chiar si in anii de dupa
1990.
Necesitatea imperioasa de schimbare rezida in:
constientizarea efectelor institutionalizarii, sustinerea schimbarii de atitudine fata de persoanele cu
nevoi speciale, imbunatatirea standardelor de ingrijire a persoanelor institutionalizate, promovarea
dialogului dintre institutii si autoritati, acordarea de sanse egale persoanelor cu nevoi speciale prin
dezvoltarea abilitatilor personale.

Esentiale sunt in acest context imbunatatirea calitatii vietii copiilor si adultilor, sprijinirea
schimbarii de atitudine fata de persoanele cu disabilitati, incurajarea dezvoltarii potentialului
creator, a abilitatilor personale si sociale ale beneficiarilor, crearea mediului necesar manifestarii
libertatii de expresie, independentei personale sidemnitatii pentru toate persoanele cu disabilitati,
facilitarea dialogului intre autoritatile in domeniu, institutii si organizatii neguvernamentale in
scopul de a produce schimbari benefice adultilor si copiilor institutionalizati.

Principalele schimbari pe care trebuie sa le avem in vedere privind recuperarea persoanelor

cu nevoi speciale sunt cele de progres personal ale beneficiarilor. Continua monitorizare a evolutiei
lor in timp este absolut necesara, numai astfel putand vedea clar imbunatatirea calitatii vietii lor prin
dezvoltarea abilitatilor de comunicare, a aptitudinilor individuale, temperarea problemelor de
comportament, o mai buna interelationare cu colegii lor rezidenti si cu personalul in ingrijirea
caruia se afla.
Vorbim astfel asadar de recunoasterea eficientei in timp a metodelor terapeutice de tip artterapie
asupra beneficiarilor din institutii, si din nevoia imperioasa de schimbare a mentalitatii referitoare la
persoanele cu dizabilitati, in vederea alinierii Romaniei la standardele si cerintele europene si
internationale de ingrijire.
 BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. M.D. Avramescu, Defectologie şi logopedie, Editura FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti, 2002
2. M. Gelder, D. Gath, R. Mayou, Tratat de psihiatrie – Oxford, Editura AsociaŃia
Psihiatrilor Liberi din România, Geneva Initiative Publishers, 1994, EdituraII
3. Larousse, DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1998
4. J.M. Mc.Innes, J.A. Treffry, Copilul cu surdocecitate - Ghid de dezvoltare, Tipografia
Semne’94
5. I. Muşu, A. Taflan, Terapie educaŃională integrată, Editura ProHumanitate, Sibiu, 1997
6. C. Păunescu, Copilul deficient. Cunoaşterea şi educarea lui, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1983
7. R. Răşcanu, Psihologia comportamentului deviant, Editura UniversităŃii Bucureşti, 1994
8. E. Verza, Disgrafia şi terapia ei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
9. E. Verza (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor, Editura UniversităŃii
Bucureşti, 1990
10. T. Vrăşmaş, P. Daunt, I. Muşu, Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative
speciale, Editura Meridiane, Bucureşti, 1996
11. E. Vrăşmaş, EducaŃia copilului preşcolar. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie,
Editura ProHumanitate, 1999