TEST 1.

Subiectul I: Dreptul penal şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

1.1. Numiţi drepturile şi libertăţile protejate prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Conform Conventiei Europeane Privind Drepturile Omului sunt protejate urmatoarele drepturi si
libertati:
1)dreptul la viata;
2)dreptul la libertate si siguranta;
3)dreptul la un process echitabil;
4)dreptul la respectare vietii private si familiale;
5)dreptul la casatorie;
6)dreptul la un recurs efectiv;
7)Libertatea de gindire,de constiinta si de religie:
8)Libertatea la exprimare;
9)Libertatea de intrunieresi de asociere;
10)Interzicerea torturii;
11)Interzicerea sclaviei si a muncii fortate;
12)Nici o pedeapsa fara lege;
13)Interziceraea descriminarii;
14)Derogarea in caz de sare de urgenta;
15)Restrictii ale activitatii politice a strainilor;
16)Interzicerea abuzului de drept;
17)Limitarea aplicarii restringerilor drepturilor;
18)Obligatia de a respecta drepturile omului;
1.2. Determinaţi elementele noţiunii de „legalitate” în sensul Convenţiei şi a jurisprudenţei
CEDO.
Conform Conventiei European a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune
sau o omisiune care, la momentul la care a fost comisa, nu constituia infractiune conform dreptului
national sau international. Este modalitatea de consacrare conventionala a principiului legalitatii
incriminarii si pedepsei, unul dintre pilonii dreptului international.
In jurisprudenta Curtii , principiul legalitatii incriminarii obliga autoritatile legislative ale statului sa
legifereze prin texte precise, lipsite de echivoc. Infractiunea trebuie sa fie clar precizata, altfel spus,
pornind de la definirea actiunilor sau omisiunilor care angajeaza raspunderea penala, trebuie sa fie
posibila definirea actiunilor sau inactiunilor care angajeaza raspunderea penala, chiar daca aceasta
definitie este data de instantele care interpreteaza dispozitia in cauza.
Asa cum a fost conceput si interpretat de catre organele Conventiei, principiul legalitatii incriminarii
si pedepselor apare ca un principiu cardinal al dreptului penal, unul dintre fundamentele statului
democratic. In definitiv, acest principiu este o aplicare particulara a principiului fondator al oricarui
stat de drept, acela de a avertiza inainte de a lovi . Principiul legalitatii este o protectie impotriva
arbitrariului, ceea ce explica forta sa de consacrare si, corelativ, slabiciunea unor eventuale limitari.
1.3.Estimaţi justeţea raportului dintre interpretarea „torturii” prin prisma CEDO şi
interpretarea noţiunii de „tortură” în legislaţia penală a RM.
1. Conform CEDO, termenul „tortură" desemnează orice act prin care se provoacă unei persoane, cu
intenţie, o durere sau suferinţe puternice, de natură fizică sau psihică, în special, cu scopul de a obţine,
de la această persoană sau de la o persoană terţă, informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un
act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis sau este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de
a face presiune asupra unei terţe persoane sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare,
oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferinţă sunt provocate de către un agent al
autorităţii publice sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea sau cu
consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane.
Conform codului penal tortura reprezinta supunerea pri orice metode,la tortura sau tratamente
inhumane pentru a cauza in mod intentionat mari suferinte sau vatamari grava integritarii corporale
sau sanatatii ranitilor,bolnavilor,prizonierilor,personelor civile ,membrilor personalului sanitary civil
sau al crucii rosii si al organizatiilor assimilate acesteea ,neufragiatilor,precum si oricarei alte
personae cazute sub puterea adversarului,ori supunerea acestora la experiente medicale ,biologice sau
stiintifice care nu sunt justificate de un tratament medical in interesul lor.
Subiectul II: Asistenţa juridică secundară în materie penală.
2.1. Identificaţi condiţiile extrădării.
Conditiile extradarii sunt:
-Conditii privitoare la persoana;
-Conditii privitoare la fapt/infractiune;
-Conditii privitoare la pedeapsa;
-Conditii privitoare ls competenta;
- Conditii privitoare la procedura.
2.2. Determinaţi exigenţele condiţiilor privind infracţiunea în cazul extrădării.
Conditiile privind infractiunea in cazul extradarii are urmatoarele exigente:
Dubla incriminare-Extradarea poate fi admisa numai daca fapta pentru care este invinuita sau a fost
condamnata persoana a carei extradare se cere este prevazuta ca infractiune atit de legea statului
solicitant,cit si de legea statului solicitat.
Infractiuni militare-Extradarea motivata de infaractiuni militare care nu constituie infractiuni de drept
comun este exclusa din cimpul de aplicare a legii.
Infractiuni plitice-Extradare nu se acorda daca infractiunea pentru care este ceruta extradarea este
considerata de statul solicitat ca infractiune politica sau ca fapta conexa unei asemenea
infractiuni.Atentatul la viata a unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale nu este considerata
infractiune politica.Nu sunt considerate infractiuni politice:crimele impotriva umanitatii si alte violari
similare ale legii razboiului,precum nici un act de natura terorista.
Infractiuni fiscale-In materie de taxe si impozite,de vama si de schimb valutar,extradarea va fi
acordata intre statele parti la Conventia Europeana de extradare si la protocoalele sale.
2.3. Argumentaţi caracterul indispensabil al dublei incriminări la extrădare.
Diferenţele existente între calificarea juridică şi denumirea date aceleiaşi infracţiuni de legile celor
două state nu prezintă relevanţă, dacă prin convenţie internaţională sau, în lipsa acesteia, prin
declaraţie de reciprocitate nu se prevede altfel. Extrădarea este considerată expresia cea mai vie a
asistenţei juridice în domeniul dreptului penal. Certitudinea că fuga nu poate asigura sustragerea de la
răspunderea penală este o condiţie indispensabilă a eficacităţii normelor penale.
Vorbind despre definiţia acestei noţiuni, menţionăm că extrădarea este actul prin care statul pe al
cărui teritoriu s-a refugiat o persoană urmărită penal sau condamnată într-un alt stat remite, la cererea
statului interesat, pe acea persoană pentru a fi judecată sau pentru a executa pedeapsa la care a fost
condamnată. Din această definiţie se desprind următoarele trăsături care pun în lumină aspectele
specifice ale instituţiei extrădării:
- act de suveranitate intervenit în relaţiile dintre două state;
- act jurisdicţional solicitat şi acordat exclusiv în scopul realizării represiunii, persoana extrădată
fiind un inculpat sau un condamnat penal;
- act de asistenţă juridică internaţională.
Astfel, extrădarea are o natură juridică mixtă. Ea nu este numai un simplu act de asistenţă juridică, ci
şi un act de suveranitate şi un act jurisdicţional
(1) Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată
persoana a cărei
extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea
română.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), extrădarea poate fi acordată şi dacă fapta respectivă nu
este prevăzută de
legea română, dacă pentru această faptă este exclusă cerinţa dublei incriminări printr-o convenţie
internaţională la care România este parte.
(3) Diferenţele existente între calificarea juridică şi denumirea dată aceleiaşi infracţiuni de legile
celor două state nu
 prezintă relevanţă, dacă prin convenţie internaţională sau, în lipsa acesteia, prin declaraţie de
reciprocitate nu se prevede
altfel. TEST 2
Sub.1 Aspecte generale privind dr.penal European
1.1 Numiti directiile de cercetare ale dr. penal European
Dr penal European reprezinta ansamblul normelor penale(substantiale,procedural,penetenciare)
comune mai multor state europene in vederea luptei impotriva criminalitatii si in special contra
criminalitatii transnationale organizate.
Cursul dr penal european isi propune in calitate de obiectiv stabilirea unui cadru restrins de
reglementare,care urmeaza a fi cercetat.Aceasta disciplina urmareste in special atingerea
obiectivelor de aplikare in procesul didactic prin metoda studiilor de caz,si anume,a cercetarilor
jurisprudentei europene.Fiind o disciplina noua,dr penal European se fundameneaza pe studiul si
interpretarea actelor internationale in materie penala care vizeaza domeniul asistentei juridice,a
protectiei drepturilor omului si a dreptului comunitar.
1.2Analizati conceptul de unitate al dr penal European
Cele 3 parti ale DPE nu-i stirbesc din unitatea sa,astfel DPE are urmatoarele particularitati:
-este un drept conventional ceea ce inseamna ca la baza are tratate legi si tratate contracte.Tratate legi
se inchee intre state si au la baza principiul reciprocitatii.Tratate contracte se refera la tratatele de
comert si alianta si nu creaza un drept nou.
-are la baza in principal tratate legi.
-are un rol de virf in izvoarele nationale de drept.
-scopul DPE este de a promova si proteja dreptul omului

1.3Explicati conceptul armonizarii din pespectiva dr penal European

Armonizarea in materia penala este realizata prin eliminarea diferentelor,facind ca legislatiile si
politicile diferitor jurisdictii ca sa fie mai asemanatoare sau chiar identice.Astfel armonizarea dr
penal ar putea exprima mai reusit obiectivul Uniunii europene in lupta contra criminalitatii
transnationale.Prin armonie se intelege prcesul de ordonare a relatiei dintre diferite elemente ale
legislatiilor nationale in concordant cu unele standarte predefinite.
Sub 2Dreptul la respectarea vietii private si de familie(art 8.CEDO)
2.1Identificati continutul notiunii de „viata privata,,si,,viata familiala,
Viaţă privată. Curtea a considerat că nu este nici posibilă, nici necesară găsirea unei definiţii
exhaustive a noţiunii de viaţă privată. Totuşi, ar fi prea restrictiv limitarea domeniul său de incidenţă
la cercul intim în care oricine îşi poate desfăşura viaţa personală după cum doreşte si a exclude în
întregime lumea exterioară a acestui cerc. Respectul vieţii private poate să înglobeze, într-o anumită
măsură, dreptul unui individ de a crea şi dezvolta relaţii cu alte persoane. Cu toate ca textul
Conventiei nu contine o definitie clara a notiunii de viata privata, din jurisprudenta Curtii se retine ca
aceasta priveste nu doar integritatea fizica si morala unei persoane, dar si aspecte care tin de
identitatea si orientarea sexuala a persoanei. In consecinta, textul Conventiei are in vedere si protectia
integritatii fizice si morale a persoanelor transsexuale, cu toate consecintele ce decurg din aceasta, sub
aspectul obligatiilor ce revin statelor contractante. Notiunea de familie este o categorie istorica, care
a evoluat sub influenta proceselor socio-economice si culturale ce se deruleaza in societate, in prezent
fiind asimilata unei institutii „naturale, fundamentale” si eterne.
Viata de familie si viata privata a unei persoane sunt legate in mod indisociabil, titular al protectiei
acestora fiind individul, iar scopul urmarit de Conventie este acela de a proteja toate persoanele
impotriva ingerintelor statului in sfera vietii sale personale.

2.2 Analizati necesitatea si oportunitatea ingerintelor in viata privata a

persoanei potrivit art 8 CEDO
Conform art 8 CEDO orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a
domiciliului şi a corespondenţei sale. Nu este admisă ingerenţa unei autorităţi publice în exercitarea
acestui drept decât dacă aceasta este prevăzutăde lege şi constituie, într-o societate democratică, o
măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării,
apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a
libertăţilor altora.
2.3 Determinati corelatia dintre incriminarile nationale in materia respectarii dr
la viata private si cele prevazute de CEDO

Conf codului civil:

(1)Orice persoana are dreptul la respectarea vietii private

(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în
domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor
prevăzute la art. 75.

(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor
documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia
ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Test nr._3

Subiectul I:Asistenţa juridică în materie penală

1.1.Definiţi instituţia comisiilor rogatorii.
Comisiile rogatorii internationale in materie penala constituie acte care tind sa infaptuiasca printr-o
autoritate judiciara competenta (solicitata)care apartine unui stat (solicitat)unul sau mai multe acte de
instructie pe contul unei autoritati judiciare competente (solicitante) privind un alt stat (solicitant) in
vederea solutionarii unui proces penal.Deci institutia comisiilor rogatorii are un domeniu ,un obiect si
natura specifica.
1.2.Deosebiţi instituţiile denunţării în vederea pornirii urmăririi penale făcută
unui stat şi transmiterea urmăririi unui stat.
1. Un stat contractant poate solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea în unul sau mai
multe dintre cazurile următoare:
a) dacă acuzatul are reşedinţa obişnuită în statul solicitat;
b) dacă acuzatul este cetăţean al statului solicitat sau dacă acest stat este statul său de origine;
c) dacă acuzatul execută sau urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate în statul
solicitat;
d) când acuzatul face obiectul, în statul solicitat, al unei urmăriri judiciare pentru aceeaşi
infracţiune sau pentru alte infracţiuni;
e) dacă se consideră că transferul urmăririi este justificat prin interesul de a descoperi adevărul
şi, mai ales, dacă elementele de probă cele mai importante se găsesc în statul solicitat;
f) dacă se consideră că executarea unei eventuale condamnări în statul solicitat este susceptibilă
să amelioreze posibilităţile de reintegrare socială a condamnatului;
g) dacă se consideră că prezenţa acuzatului la audieri nu poate fi asigurată în statul solicitat;
h) dacă statul solicitant consideră că nu este în măsură să execute o eventuală condamnare, chiar
atunci când are calea extrădării, şi că statul solicitat este în măsură să o facă.
2. În cazul în care acuzatul a fost condamnat efectiv într-un stat contractant, acest stat nu poate
solicita transferul urmăririi pentru unul sau mai multe dintre cazurile menţionate la paragraful 1 al
acestui articol decât atunci când nu poate executa condamnarea respectivă, chiar având calea
 extrădării, şi atunci când celălalt stat contractant nu acceptă principiul executării unei hotărâri date
în străinătate sau refuză executarea unei astfel de hotărâri.

Statul solicitant nu are obligatia de a face transmitere a urmaririi congorm art.6.1

1. În cazul în care o persoană este suspectată de a fi comis o infracţiune conform legii unui stat
contractant, acel stat poate solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea în cazurile şi
conform condiţiilor prevăzute de prezenta convenţie.Libera acceptare este principiul care
guverneaza ambele state .Unica obligatie pe care o are statul solicitat este sa examineze cererea.

1.3. Exemplificaţi cînd statul de executare are dreptul să comute pedeapsa

privativă a condamnatului transferat.
In conformitate cu prevederile Conventie Europene pentru statul de executare care constituie
forma in cazul schimbarii condamnarii,se aplica procedura care a fost prevazuta de legislatia
statului de executare .Din momentul schimbarii,autoritatea competenta:
a) va fi legata de constatarea faptelor care figureaza in mod explicit sau implicit in hotarirea
pronuntata in satul de condamnare;
b) nu va putea schimba o sanctiune privativa de libertate printr-o sanctiune pecuniara;
c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja executata de
condamnat;
d) nu va agrava situatia penala a condamnatului si nu va fi tinuta de limita inferioara a sanctiunii
eventual prevazuta de legislatia statului de condamnare pt infr sau infrnile savirsite.
e) De asemena statul de ezecutare poate inceta executarea in urmatoarele cazuri:
-gratierea,amnistia, comutarea pedepsei.
-statul de executare trebuie sa puna capat executarii condamnarii de indata ce a fost informat de catre
statul de condamnare despre orice hotarire sau masura cre are ca efect inlaturarea caracterului
executoriu al condamnarii.

Subiectul II: Dreptul la un proces echitabil (art.6 CEDO)

2.1.Descrieţi din jurisprudenţă o cauză a RM la Curtea EDO în care să se
elucideze încălcarea art.6 CEDO.
In cauza Medeinica c.Switherland (2001):,, Sarcina Curtii EDO este de a determina daca sistemul
national respecta prescriptiile art.6”.,,Nu tine de competenta curtii de ase pronunta asupra erorilor de
fapt sau de drept,care pretinde ca au fost comise de o instanta de judecata nationala,decit daca si in
masura in care acestea au incalcat drepturile si libertatile protejate de conventie.ca o chestiune de
principiu ,rolul CEDO nu este de a determina daca anumite probe-cum ar fi cele obtinute ilegal-pot fi
admise,sau daca reclamantul a fost sau nu vinovat.Intrebarea curtii este daca procedurile in
ansamblu ,inclusivmodul in care au fost obtinute probele,au fost echitabile”9Allan c. UK 2002).
2.2.Analizaţi noţiunea de „proces echitabil”.
Conventia garanteaza dr la un proces echitabil privind totalitatea drepturilor si obligatiilor avind
caracter civil ale unui individ sau pt a hotari asupra oricarei acuzatii penale aduse impotriva sa.Acesta
reprezinta un art. pe care Comisia si Curtea il interpreteaza in mod extensiv,intrucit este deo
importanta fundamentala pt functionarea demoratiei.In primul paragraf al art 6 al conv se aplica atit in
civil citsi in penal in timp ce al doilea si al treilea paragraf se aplica doar in penal.Conform conv dr la
un proces echitabil constituie o aspiratie unanima a natiunilor demaocratice in dorinta de a crea
norme universale.Putem conchide ca persoanelor vulnerabile trebuie sa li se ofere anumite garantii
impotriva exercitarii necorespunzatoare a puterii de stat.Potrivit contextului procesului penal,aceste
garantii minime st numite dr la un proces echitabil.
Orice acuzat are, mai ales, dreptul :
a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit,
despre natuta şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa ;
b. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale ;
c. să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele
necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când
interesele justiţiei o cer ;
d. să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor
apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării ;
e. să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.
2.3. Argumentaţi existenţa infracţiunii prin prisma aplicabilităţii normei şi a
scopului pedepsei.
Infractiunea prin prisma aplicabilitatii normei si scopul pedepsei este important de a stabili daca fapta
se califica ca penala in sensul conventiei sau ar trebui sa faca persoana in cauza pasibila deo
sanctiune care,datorita naturii sale si gradului de severitate,tine de obicei de domeniul penal.
In Ziliberberg c. Moldova,reclamantul a fost condamnat pt o conve adm-participarea la o
demonstratie neautorizata- si a fost sanctionat de inst de jud cu amenda.CEDO a constatat ca
caracterul general al CCA al RM si scopul pedepselor,care este atit de a pedepsei cit si de a preveni,st
suficientede a arata ca reclamantul a fost acuzat deo abatere penala.Prin natura penala a faptei a fost
dovedita de faptul ca reclamantul ce a fost retinut de politiept citeva ore,ce era interogat de ofiteri de
U.p si condamnat de colegiul penal al inst de jud.Unde suplimentar Curtea a stabilit ca CCA contine
prevederi cu privire la circumstente atenuante si agravante,rsd pt tentativa de comitere a unei
contraventii,legitima aparare,unde indica natura penala a contraventiilor admstrative.Amenda aplicata
intrecea cu 60% venitul lunar al reclamantului,fiind astefel o pedeapsa prea severa.i

Test nr._4_
Subiectul I: Dreptul la integritate fizică (art.3 CEDO)
1.1.Numiţi obligaţiile pozitive şi cele negative puse în sarcina statului ce rezultă din art. 3
CEDO.
Obligatiile pozitive conform CEDO sunt:
-Fiecare stat parte va lua măsuri legislative, administrative, judiciare sau alte măsuri eficiente pentru
a împiedica comiterea unor acte de tortură pe teritoriul de sub jurisdicţia sa.
- Statul va ţine seama de toate împrejurările pertinente, inclusiv, dacă va fi cazul, de existenţa în
statul respectiv a unei situaţii caracterizată prin încălcări sistematice, grave, flagrante şi de proporţii
ale drepturilor omului.
- Fiecare stat parte va sancţiona aceste infracţiuni cu pedepse corespunzătoare, ţinând seama de
gravitatea lor.
- Fiecare stat parte va lua măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa în legătură cu infracţiunile
vizate la articolul 4, în cazurile următoare:
(a) când infracţiunea a fost comisă pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa sau la bordul aeronavelor sau al
navelor înmatriculate în acel stat;
(b) când autorul prezumat al infracţiunii este un resortisant al acelui stat;
(c) când victima este un resortisant al acelui stat, iar acesta consideră că este oportun.
- Fiecare stat parte va lua, de asemenea, masurile necesare pentru a-şi stabili competenţa cu privire la
aceste infracţiuni în cazul în care autorul prezumat al acestora se găseşte pe teritoriul aflat sub
jurisdicţia sa şi când acest stat nu-l extrădează în conformitate cu articolul 8 către alt stat vizat la
paragraful 1 al prezentului articol.
Conform CEDO obligatiile negative ale Statului sunt:
- Nicio împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de starea de război sau ameninţare
cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată
pentru a justifica tortura.
-Nici un stat parte nu va expulza, respinge şi nici extrăda o persoană către un alt stat când există
motive serioase de a crede că acolo aceasta riscă să fie supusă la tortură.

1.2.Deosebiţi noţiunile: tortură, tratament inuman, tratament degradant, pedepse inumane şi

degradante.
Conform Convenţiei prin „tortură" se intelege orice act prin care se provoacă unei persoane, cu
intenţie, o durere sau suferinţe puternice, de natură fizică sau psihică, în special, cu scopul de a obţine,
de la această persoană sau de la o persoană terţă, informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un
act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis sau este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de
a face presiune asupra unei terţe persoane sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare,
oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferinţă sunt provocate de către un agent al
autorităţii publice sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea sau cu
consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane.

Tratamentul inuman-Privarea de mâncare sau băutură, privarea de medicamentele necesare sau

neacordarea tratamentului prescris de către medic atunci când lipsirea persoanei de acest
tratament poate înrăutăți starea de sănătate a acesteea, privarea de somn, privarea de
îmbrăcăminte, legarea și sau închiderea copilului într-o camera friguroasă, privarea de
dreptul la joaca și recreere, privarea de dreptul de a merge la scoală, etc. Neasigurarea unor
minime condiții de locuit, a unor facilități sanitare adecvate, a unei îmbrăcăminți adecvate,
ne asigurarea unui pat unde copilul poate sa doarmă reprezintă de asemenea forme de
tratament inuman.Prin tratament inuman mai restrins intelegem aplicarea violentei
intense.
tratament degradant-aici putem mentiona ca „Sunt interzise tratamentele umilitoare, poreclele,
catalogările privarea de hrană etc. Tot aici se încadrează abuzurile verbale care constau în
denigrarea copilului (jigniri, etichetări) indiferent dacă este făcută în particular sau în public,
în fața altor persoane (se suprapune cu noțiunea de abuz emoțional..Tratamentul este
degradant atunci când în opinia victimei sau a celor din jur, ea a suferit “umilire sau înjosire
care a atins nivelul minim de severitate” nivelul respectiv fiind stabilit de la caz la caz.Mai
restrins prin tratament degradant putem intelege tratamentul care creaza sentimente de
frica ,neliniste ,inferioritate care umilesc injosesc si fring eventual rezistenta fizica.
1.3.Exemplificaţi constatarea art. 3 CEDO în unele cauze ale Republicii Moldova la Curtea
EDO.
Putem exemplifica prin urmatoarea cauza si anume:Ciorap contra Moldovei:Curtea a reconfirmat
faptul ca alimentarea silita a unei persoane implica elemente degradante care in anumite
circumstante pot fi declarate interzise de art 3 CEDO,totusi o masura care constituie o necesitate
terapeutica din punct de vedere al principiilor generale ale medicinei nu poate ,in principiu,fi
considerata ca inumana si degradanta.Urmeaza insa sa fie dovedit necesitatea medicala si faptul ca
garantiile procedurale pentru decizia de alimentare silita a fost respectate.Insa reclamantul in cauza
data a fost sanctionat pentru ca a declarat greva foamei,considerinduse o incalcare a
regelamentului,insa instantele moldovenesti au dat aceeasi apreciere acestei cauze.In concluzie
privind alimentarea silita nu a avut sco[ul protejarii vietii reclamantului,ci a avut mai degraba
descurajarea acestuia de a fi stopat protestul.Guvernul nu a prezentat nici o proba privind testarea
medicala in baza caruea medicul a decis alimentarea silita.De fiece data in timpul grevei foamei
medicul aprecia starea sanatatii satisfacatoare.Insa sa constatat de Curte ca modul in care a fost
efectuata alimentarea a fost excesiv de dureros si umilitor.
O alta cauza care ar servi ca un exemplu este Corsacov contra Moldovei:Atunci cind o persoana
face afirmatii credibile Curtii in sustinerea faptului ca aceasta a fost supusa unor tratamente contrare
art 3 Curtii Europene,se impune efectuarea unor investigatii oficiale efective,in caz contrar
interzicerea torturii,a tratamentelor inumane ori degradante ar fo ineficiente si ar permite abuzuri.In
aceasta cauza Curtea a investigat intro durata mai mare de 3 ani,acesta fiind incetata si redeschisa de
 cel putin 12 ori.Toate ordonantele,plingerile au fost respinse,in concluzie acestea constitueau o
singura cauza a leziunilor corporale care erau lovirea cu capul de pamint fiind trintit jos de politisti
pentru a fi deposedat de cutit.Sa mai mentionat ca politistii aveau dreptul sa utilizeze foeta fiindca
reclamantul prezenta pericol pentru ei.Deci autoritatile nu ofereau nici o explicatie privind
discrepanta dintre concluziile raportului de expertiza unde se indicau despre leziunile corporale,si
versiunea inaintata de politistii A.Tulbu,V.Dupceac.Privitor la investigatia data nu sa oferit vreo
explicatie logica a cauzei aparitiei vinatailor de pe talpi.Autoritatile nu au reactionat la declaratia
reclamantului privind amenintarile cu impuscarea in cap.

Sub2 Dreptul penal şi dreptul comunitar

2.1.Identificaţi principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii reglementărilor
comunitare în raport cu legislaţiile naţionale.
1. Semnificaţia şi finalitatea generală a principiului subsidiarităţii constau în atribuirea unui anumit
grad de independenţă unei autorităţi subordonate faţă de o autoritate superioară, în special
independenţa unei autorităţi locale faţă de puterea centrală. În consecinţă, se porneşte de la
partajarea competenţelor între diferitele niveluri de putere, principiu care constituie fundamentul
în cadrul Comunităţii Europene, principiul subsidiarităţii constituie un criteriu de reglementare a
exercitării competenţelor partajate între Comunitate şi statele membre. Pe de o parte, acesta
exclude intervenţia Comunităţii în cazul în care o chestiune poate fi reglementată eficient de
statele membre la nivel central, regional sau local. Pe de altă parte, acesta prevede intervenţia
Comunităţii dacă statele membre nu pot îndeplini obiectivele tratatelor în mod satisfăcător.
Al doilea principiu al politicii UE este cel al proporţionalităţii. Conform acestui principiu orice
măsură luată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit.
În dreptul naţional aplicarea principiului proporţionalităţii este în materii cum ar fi exproprierea,
legitima apărare, excesul de putere etc., în dreptul comunitar el primeşte aplicaţii diverse legate de
limitele competenţelor comunitare si mijloacele prin care acestea se înfăptuiesc.
În dreptul comunitar, principiul proporţionalităţii are rolul de a identifica substanţa şi sensul
libertăţilor fundamentale statuate prin tratatele constitutive, fiind complementar principiilor de justiţie
şi echitate. Principiul proporţionalităţii are o importanţă considerabilă în privinţa protecţiei
individului, dat fiind rolul său de „girant al substanţei” în legătură cu drepturile fundamentale
protejate.

2.2Analizati aplicabilitatea imediata si efectul direct al reglementarilor

comunitare in materie penala
Dreptul comunitar,indiferent daca are sau nu efect direct ,este imediat aplicabil.Nu este obligatorie
incorporarea lui in dreptul national.El este imediat aplicabil si absolute integrat in sistemul de drept al
statelor member.Nu doar tratatele de instruire,dar si normele care emana de la institutiile
comunitare,vor trebui sa devina o parte integranta a sistemului de drept al statelor
membre.Aplicabilitatea directa sau efectul direct al dreptului comunitar consta in faptul ca el poate fi
invocate de catre personae impotriva jurisdictiei lor nationale.Persoanele pot beneficia de drepturi
individuale chiar daca nu contituie obiectul prevederilor comunitare.Efectul direct,exista in cazul in
care prevederile dreptului comunitar sunt considerate a fi neconditionate si sufficient d precise.Acest
fapt insa nu exlude aplicarea puterii discretionare de catre judecator.Instanta de judecata nationala
care este obligate sa aplice norma comunitara trebuie sa interpreteze aceasta norma si poate cere in
acest sens o decizie preliminara a Curtii de Justitie.
2.3Argumentati compatibilitatea principiilor Corpus Juris 2000 la legislatia
penala nationala a statelor membre UE
1)Principiul legalitatii-pedepsele definite in Corpus Juris se aplica numai infractunilor specificate
express in art 1-8 si in conformitate cu procedura stipulate in art 15-17.In cazu modificarii Corpus
juris,legislatia penala mai aspra nu se aplica faptelor comise inainte de modificarea Corpus Juris.
2)Principiul raspunderii penale-raspunderea penala este individuala.Aceasta este determinate luind in
considerare conduit invinuitului si in conformitate cu gradul sau de raspundere in calitate de
autor,instiator sau complice.
3)Principiul proportionalitatii-sanctiunile penale impuse pentru comiterea infractiunilor stipulate in art
1-8 ale Corpus Juris trebuie sa fie proportionale cu gravitatea infractuinii,determinate I conformitate
cu interesele partii vatamate ce sunt protejate prin lege.
4)Principiul impartialitatii-numai un tribunal independent poate gasi inculpatul vinovat ce il poate
condamna.
Din categoria principiilor noi fac parte:
1)principiul teritorialitatii europene.In vederea anchetarii ,UP, trimiterea in judecata si punerea in
executare a hot judecatoresti privind infractiunile stipulate mai sus,teritoriul statelor membre ale
uniunii constituie un singur spatiu,numit spatiul judiciar European.
2)Principiul contradictorialitatii-implica principiul egalitatii armelor asa cum a fost definit de catre
CEDO,ca partile pot avea acces la orice probe sau observatii prezentate de catre judecatri in vederea
fundamentarii deciziei de catre judecator.

TEST 5
Subiectul I: Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie (art.8 CEDO)
1.1.Descrieţi elementele interpretative ale noţiunii de „viaţă privată” potrivit
jurisprudenţei CEDO
Curtea interpretează pe larg noţiunea de viaţă privată în sensul articolului 8 şi introduce elemente cum
ar fi numele şi identitatea, precum şi orientarea sau viaţa sexuală. Această dispoziţie de asemenea,
este orientată pentru a proteja dreptul la identitate, precum şi dezvoltarea personalităţii şi relaţiilor cu
alte persoane şi cu lumea exterioară sau dezvoltarea personală, printre care se numără şi activităţile
legate de o profesie sau un comerţ desfăşurate în localuri profesionale).Dreptul la viaţa privată este
legat direct de noţiunea de integritate a persoanei.
1.2.Analizaţi măsura în care imigrarea sau expulzarea aduc atingere vieţii familiale
potrivit practicii CEDO.
CEDO cere prin prisma art.1 al conventiei ca statele parti trebuie sa recunoasca tuturor pers.care sa
află in jurisdictia lor dr.şi libertăţile date de conventie.
Atît imigrarea cit si expulzarea aduc mare atingere vietii private care rezultă din art.8 cedo .
La rîndul său majoritatea cauzelor la cedo se referă la expulzarea unui individ care a fost condamnat
pentru infrac.grave si pedeapsa care a fost impusă.Curtea tine cont atit de gravitatea delictelor ,cît şi
de situatia personală a interesatului. . Curtea a constatat încălcări în acele cazuri când persoana nu
avea contacte reale cu ţara în care trebuia să fi e trimisă şi/ori avea legături foarte strânse cu familia
sa, ce locuia în ţara care dorea să-l expulzeze (Moustaquim c. Belgiei (1991); Beldjoudi c. Franţei
(1992); etc.
Curtea a estimat că în prezenţa unei dorinţe de a menţine viaţa şi legăturile familiale ,statul trebuie sa
aduca argumente si motive serioase petru a întrerupe relaţiile intre parinte şi copil sau de impiedica
reunirea familiei ex : Sen c. Olandei (2001): încălcarea articolului 8 pe motivul refuzului eliberării
unui permis de sejur unui copil care locuia la rude în Turcia însă a cărui părinţi, un frate şi o soră
locuiau de mai mult timp în Olanda).
Chiar şi atunci când un criminal condamnat are legături puternice cu ţara care l-a deportat, sau
expulzat ,Curtea poate să se abţină în a stabili o încălcare a articolului 8.Problemele de imigrare
legate de bulversările istorice înregistrate în Europa abia încep să fie ridicate în faţa Curţii europene a
Drepturilor Omului. . În cauza Slivenko c. Letoniei (2003), o femeie de origine rusă (prima
reclamantă) care şi-a petrecut practic toată viaţa în Letonia s-a căsătorit cu un ofi ţer al armatei ruse şi
din uniunea lor s-a născut o fi ică (cea de-a doua reclamantă). Când Letonia şi-a obţinut independenţa,
membrii familiei au fost înregistraţi drept „cetăţeni ai fostei URSS”. În consecinţă, soţul a fost
constrâns să părăsească Letonia în cadrul unui tratat bilateral ce organiza retragerea forţelor armate
ruse. Autorităţile au anulat în consecinţă înregistrarea reclamantelor şi au ordonat deportarea lor.
Astfel ele au fost expulzate din apartamentul lor, reţinute şi deţinute pentru scurt timp într-un centru
pentru imigranţii ilegali. Cu toate că au sfârşit prin a părăsi Letonia şi au adoptat naţionalitatea rusă,
ele sunt lipsite de dreptul – în termenii hotărârii lor de expulzare – de a reveni în Letonia timp de cinci
ani şi, după ce trece acest termen, nu pot să revină decât pentru o perioadă care nu depăşea nouăzeci
de zile în semestru, fapt ce a complicat vizitarea părinţilor bolnavi a primei reclamante. Curtea a
stabilit încălcarea articolului 8. Aşa cum a fost indicat în punctul 3 din capitolul 3, atunci când o
persoană care reprezintă subiectul unei deportări pretinde că va fi expusă tratamentelor rele în ţara de
întoarcere, curtea cere ca Statul să evalueze acest risc independent de alţi factori. În cauzele în care
nu s-a comis nici o infracţiune penală, Curtea are tendinţa de a conchide asupra absenţei încălcării
articolului 8 deoarece se poate presupune, în mod rezonabil, că viaţa comună a familiei susceptibilă
de a fi perturbată din cauza plecării unui părinte poate fi reluată în ţara de origine a interesatului
Din cele expuse mai sus rezultă că statul trebuie să respecte viaţa familială a fiecărui persoane atît
cetăţean cît si apatrid totodată referitor la viata familială este reglementată si de legislatiile fiecărui
stat in parte pe care statul trebuie să respecte si să le garanteze cetăţenilor incălcarea aceatsa este una
gravă care nu trebuie admisă,putînd fi admisă numai cu excepţii.
1.3. Estimaţi legalitatea limitelor respectării dreptului la secretul corespondenţei în
legislaţia naţională.
Dreptul la respectarea corespondenteieste definit ca facultatea de a comunica cu terţe persoane fără
cenzură si fără a fi îtrerupt de cineva .
Astfel Constitutia R.M. in art.30 garantează secretul convorbirilor telefonice şi a celorlalte mijloace
legale de comunicare .La rîndul său acest principiu este reglementat şi în art.8 a CEDO .
Cu toate că este reglementat in const.R.M. in alin.2 sart.30 este expres prevazut că permite în caz de
necessitate pentru a proteja securitatea natională bunăstarea economică a tării ordine publică şi pentru
a preveni infrac.,limitarea acestui drept ,cu respectarea conditiilor legale . Acest principiu este exăres
prevăzut şi în CPP art.14 secretul corespondentei,în cadrul proc.penal necesitatea ascultarii şi
interceptării a schimbului de informaţii dintre persoane apare în legătură cu administrarea probelor în
proc.pen.Pentru a respecta acest principiu org.de u.p. pot intercepta corespondenţa doar cu autorozaţia
judecătorului de instrucţiune .Toate acţiunile care limitează acest dr.sunt expres reglementate si
prevăzute exhaustive în CPP art.133-138.
Trebuie de menţionat că sechestrul corespondentei şi a altor comunicări este permisă în cadrul
proc.pen. de investigare a unei infrac.deosebit de grave si excepţional de grave-
Acest pricipiu secretul corespondentei se reflectă şi asupra pers.reţinute sau arstate.CEDO a declarat
că dr.unui prizonier la necenzurarea corespondenţei sale cu avocatul sau un org. judiciar în niciun
caz nu trebuie incălcat.
Administrarea probelor cu incălcarea formei prevăzute de CPP atrage neadmiterea lor ca informaţie
probantă ,iar pers. care au săvîrşito fapte în mod intenţionat pot fi atrase la raspundere penală conform
art.178 CP.RM.

Subiectul II: Dreptul penal şi dreptul comunitar

2.1 Descrieţi efectul pozitiv al dreptului comunitar asupra dreptului naţional penal.
Efectul pozitiv al dreptului comunitar asupra dreptului penal naţional poate include orice măsură în
sistemul justiţiei penale care este luată de autorităţi pentru a asigura implementarea obligaţiilor
asumate în virtutea dreptului comunitar. Efectul pozitiv este diferet de cel negativ deoarece el nu
constă doar în neutralizarea unui obstacol pentru aplicarea dreptului comunitar, dar el include
măsurile active luate pentru realizarea obiectivului.1
2.2 Deosebiţi cele trei metode de implementare a reglementărilor comunitare.
Aceste trei metode se deosebesc deoarece prima metodă mecanismele de executare a regulilor este
dreptul penal naţional. Aceasta implică faptul că încălcările dreptului comunitar pot constitui obiectul
proceselor penale doar dacă legiuitorul naţional a prevăzut această posibilitate. De exemplu, un
exportator care exportă carne către o ţară terţă şi care modifică datele şi face o declaraţie prin care
afirmă că această carne se raportează la o anumită categorie care îi dă dreptul la o subvenţie de export
1
poate fi pedepsit pentru excrocherie. Acesta este un exemplu clasic cu privire la tragerea la
răspundere a făptuitorului în conformitate cu dreptul naţional cînd nu există o nomră specială care să
reglementeze această situaţie. Exemplul de mai sus şi aceste tehnici posedă trăsături comune deoarece
legiuitorul comunitar a lăsat la latitudinea Statelor Membre măsurile care pot fi luate de către acestea
Aceasta este prima medotă de adoptare a legislaţiei comunitare în conformitate cu dreptul penal
naţional. Comunitatea nu intervine, nu impune şi nu execută pedepsele penale de sine stătător. Acest
lucru este efectuat de Statele Membre. Dreptul materialface parte din dreptul comunitar, şi
prevederea, impunerea şi executarea pedepsei în cazul unei încălcări este reglementată de dreptul
naţional.
Cea de a doua metodă constă în impunerea Statelor Mmebre de a pedepsi încălcările dreptului
comunitar într-un anumit fel. Statele Membre urmează să impună pedeapsa care a fost mai mult sau
mai puţin prescrisă, în special, la nivel comunitar
. Cea dea doua metodă se deosebeşte de prima prin faptul că, la nivel legislativ Comunitatea impune
Statelor Membre de a prevedea anumite pedepse.
Această este o metodă mixtă.
A treia metodă este una mai mult „comunitară”. Termenii Comunităţii Europene a Cărbunelui şi
Oţelului, ai Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi tratatele comunitare permit Comisiei
(organul executiv) să impună amenzi comunitare cu privire la dreptul concurenţei, pe lângă alte
sancţiuni.Amenzile comunitare sunt prescrise şi impuse la nivel comunitar. Numai aplicarea acestora
este încredinţată autorităţilor naţionale. Din aceste considerente ele au fost numite mai mult
„comunitare” decât pedepsele impuse conform primelor două metode.

2.3 Evaluaţi limitele de aplicare a dreptului comunitar.

Limitele de aplicare a dr. comunitar sunt:
a) Limitări referitoare la domenii şi instrumente. Supremaţia dreptului comunitar nu este
nelimitată. Urmează a fi făcute unele observaţii cu referire la acest fapt.
În rpimul rând, inetituţiile comunitare sunt deţin competenţe numai în sectoarele specificate în
tratate. De exemplu, comunităţile nu au dreptul de a emite regulamente în vedea implementării
pedepselor.
În al doilea rând, în cazul sectoarelor care cad sub incidenţa comunităţilor, instituţiile sunt limitate
doar la instrumentele speficate în tratate
Aceste două condiţii indică faptul că comunităţile nu au competenţa de a decide în cazul
problemelor de jurisdicţie, din aceste considerente, ele nu pot determinat limitele jurisdicţiei sau
competenţei lor, în acelaşi mod ca un stat suveran. Ele nu pot să-şi confere nici o sarcină care nu este
prevăzută de tratat şi în vistutea căreia ele ar pute să-şi exercite puterea după propria diligenţă. Ele pot
doar acţiona doar în sectoarele atribuite de către Statele Membre prin tratate, şi în limitele
competenţei atribuite pentru fiecare sarcină.
Articolul 5, pct.2 din Tr. privind UE menţionează că „Uniunea acţionează numai în limitele
competenţelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor
stabilite prin aceste tratate”.
b) Limitări referitoare la subsidiaritate şi proporţionalitate.
Tratatul UE prevede principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
Art.5, pct.3 prevede: în temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu sunt de
competenţa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii
preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel
regional şi local, dar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi realizate mai bine
la nivelul Uniunii
Art. 5, pct.4: în temeiul principiului proporţionalităţii, acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu
depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Instituţiile Uniunii aplică
principiul proporţionalităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii
şi proporţionalităţii.
În cazul în care Comunitatea Europeană poate alege cursul unei acţiuni, el trebuie să recurgă la cel
care dă mai multă libertate statelor, persoanelor şi afacerilor. Principiul proporţionalităţii este mai larg
răspândit decât cel al subsidiarităţii, care este important doar în sectoarele care cad sub incidenţa
exclusivă a Comunităţii Europene.
În primul rând, autirităţile legislative ale Comunităţii urmează să respecte aceste principii. În al doilea
rând, este de competenţa Curţii de Justiţie să stabilească încălcările acestor principii şi consecinţele
acestora.

Test nr._6

Subiectul I: Dreptul la viaţă (art.2 CEDO)

1.1Identificaţi obligaţiile pozitive şi cele negative care îi revin statului în asigurarea
dreptului la viată.
Obligatiile pozitive conform CEDO sunt:
-Fiecare stat parte va lua măsuri legislative, administrative, judiciare sau alte măsuri eficiente pentru
a împiedica comiterea unor acte de tortură pe teritoriul de sub jurisdicţia sa.
- Statul va ţine seama de toate împrejurările pertinente, inclusiv, dacă va fi cazul, de existenţa în
statul respectiv a unei situaţii caracterizată prin încălcări sistematice, grave, flagrante şi de proporţii
ale drepturilor omului.
- Fiecare stat parte va sancţiona aceste infracţiuni cu pedepse corespunzătoare, ţinând seama de
gravitatea lor.
- Fiecare stat parte va lua măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa în legătură cu infracţiunile
vizate la articolul 4, în cazurile următoare:
(a) când infracţiunea a fost comisă pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa sau la bordul aeronavelor sau al
navelor înmatriculate în acel stat;
(b) când autorul prezumat al infracţiunii este un resortisant al acelui stat;
(c) când victima este un resortisant al acelui stat, iar acesta consideră că este oportun.
- Fiecare stat parte va lua, de asemenea, masurile necesare pentru a-şi stabili competenţa cu privire la
aceste infracţiuni în cazul în care autorul prezumat al acestora se găseşte pe teritoriul aflat sub
jurisdicţia sa şi când acest stat nu-l extrădează în conformitate cu articolul 8 către alt stat vizat la
paragraful 1 al prezentului articol.
Conform CEDO obligatiile negative ale Statului sunt:
- Nicio împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de starea de război sau ameninţare
cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată
pentru a justifica tortura.
-Nici un stat parte nu va expulza, respinge şi nici extrăda o persoană către un alt stat când există
motive serioase de a crede că acolo aceasta riscă să fie supusă la tortură.

1.2Analizaţi coraportul dintre dreptul la viaţă şi dreptul la moarte potrivit

jurisprudenţei .CEDO.
Coraportul dintre dr.la viaţă si dr.la moarte constă în faptul că dr. la viată este garantat prin prisma
conv.CEDO prevăzută la art. 2 alin.1 dr.la viată al oricărei pers.este garantat şi protejat prin lege
,totodată dr.la moarte nu poate fi garantat prin prisma conventie si a art.2 deoarece aceast Drept al
persoanei de a dispune de ea însăşi cuprinde cel puţin două aspecte: numai persoana poate dispune de
fiinţa sa, de integritatea sa fizică şi de libertatea sa, dar prin exercitarea acestui drept persoana nu
trebuie să încalce drepturile altora, ordinea publică şi bunele moravuri.Chiar in cauza Diane Pretty
soluţionat de CEDO Curtea a ajuns la concluzia că Articolul 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor
Omului, care prevede că dreptul la viaţă trebuie să fie protejat de lege, nu poate fi interpretat, fără
careva denaturare de limbaj, ca conferind un drept diametral opus – dreptul la moarte. Astfel, dreptul
la viaţă nu poate include în nici un caz şi dreptul la moarte .mai , putem conchidem că dreptul la
autodeterminare nu justifică în nici un caz eutanasia. Prin decizia Curţii dreptul la viaţă nu include în
sine dreptul la autodeterminare.

1.3Estimaţi aplicarea prevederilor art.2 CEDO, Protocolului nr.6 şi 13 şi a art. 24 din

Constituţia Republicii Moldova.
Art. 1 al Protocolului 6 prevede: „pedeapsa capitală este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la
o asemenea pedeapsă şi nici executat”. Acest protocol a intrat în vigoare la 1 Martie 1985, după
ratificarea acestuia de cinci State. De atunci, majoritatea Statelor părţi la Convenţie au
ratificatProtocolul. Dar Protocolului 6 art.2 este prevazut Pedeapsa cu moartea în timp de
război

Un Stat poate să prevadă în legislaţia sa pedeapsa cu moartea pentru acte săvârşite în timp de
război sau de pericol iminent de război; o asemenea pedeapsă nu va fi aplicată decât în cazurile
prevăzute de această legislaţie şi conform dispoziţiilor sale. Statul respectiv va comunica
Secretarului General al Consiliului Europei dispoziţiile aferente ale legislaţiei în cauză.. De aici
putem conchide exceptii moartea a poate fi aplicată in timp de razboi prin prisma
Protocolului 6 art.2 Pedeapsa cu moartea în timp de război.

Odată cu intrarea în vigoare a Protocolului nr.13 Vilnius,.2002 reese că Guvernele semnatare,

membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol,

Convinse că dreptul oricărei persoane la viaţă este valoarea fundamentală într-o societate
democratică, şi că abolirea pedepsei cu moartea este esenţială pentru protecţia acestui drept şi
la deplina recunoaştere a demnităţii inerente oricărei fiinţe umane;p reese că în art.1 Abolirea
pedepsei cu moarte pedeapsa cu moartea este abolită nimeni nu poate fi condamnat la o astfel de
pedeapsă nici executat. Totodată în Protocolului nr.13 la art.2 intitulat interzicerea derogările este
mentionat în termenii art.15 din conventie faţă de dispoziţiile prezentului protocol nici o derogare nu
este autorizată .

Pe cînd în Const R.M. Articolul 24 intitulat Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. .

2 Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici
executa

Reesind din Const RM oricărui cetăţean îi sunt garantate dr.la viaţă si pedeapsa cu moartea este
abolită st.RM respectă convenţia CEDO şi protocolul nr.6 şi 13.

După părerea mea RM este parte la protocolul 6 şi 13 deoarece art.24 a fost modificat ultima oară
Art.24 modificat 14.07.06

Pe cînd protocolu 13 a fost semnat de statele europene Vilnius,.2002.

Subiectul II: Principiul non-bis-in-idem

2.1 Descrieţi sensul material al principiului non-bis-in-idem.
. In sens material, se pune întrebarea dacă non bis in idem se referă doar la faptele susceptibile de
răspundere penală. Potrivit lui, este vorba de o faptă penală, adică infracţiune. Totuşi, acest principiu
nu exclude posibilitatea ca răspunderea penală să coexiste, de exemplu, cu răspunderea civilă sau
disciplinară, în acest caz nu trebuie să se considere ca fiind lezat principiul nominalizat.
2.2 Faceţi deosebire dintre faptele asupra cărora operează concursul ideal de
infracţiuni şi situaţia în care se aplică principiul non-bis-in-idem
Deosebirea dintre concursul ideal si situaţii în care se aplică pricipiul non-bis-in-idem rezultă din
aceea că concursul ideal există atunci cind o pers.săvîrşeşte o acţiune sau inactiune care întruneşte
elementele a mai multor infrac adică pers. nemijlocit savîrşeşte o infrac.
Pe cînd principiul non-bis-in-idem prin prisma protocolului adiţional nr.7 la CEDO prevede
art.4 că nici o pers. nu poate fi urmărită sau pedepsită penal de jurisdicţia aceluiaşi stat pentru
săvîrşirea a unei infrac. pentru care a fost déjà achitată sau condamnată adică nu poate fi pedepsită
două ori pentru aceeaşi faptă.Acest principiu a fost incălcat în cauza Maaouia contra Franţei printr-o
opinie separată la decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care sau expus ju decătorii
Costa, Hedigan şi Panţîru, in opinia lor separată la decizie, au menţionat că în acest caz aplicarea
expulzării nu ar fi posibilă, deoarece ar fi vorba de o încălcare a principiului non bis in idem, însă nu
în sens propriu, căci nimic nu ar interzice ca, potrivit Convenţiei, pentru aceeaşi infracţiune să se aplice
o pedeapsă principală şi una complementară. Sus-numiţii judecători au considerat că ar fi vorba de o
dublă pedeapsă în sensul uman al termenului2.
Art.4 al Protocolului nr.7 nu împiedică faptul ca diferite instanţe de judecată să recunoască diferite
infracţiuni, chiar dacă acestea întrunesc elementele unui singur comportament infracţional3, adică acest
principiu nu trebuie confundat cu concursul ideal de infracţiuni.

2.3 Argumentaţi dacă natura incriminării faptei statuată prin sentinţă definitivă, are
importanţă într-un stat pentru a incrimina aceeaşi faptă în procedura altui stat.

Problema recunoaşterii hot.judec străine implică deducere termenelor de detenţie preventivă dintr-un
alt stat strain. În doctrina dreptului internaţional şi în practica relaţiilor dintre state este general
acceptat că acţiunea hotărîrii judecătoreşti penale este limitată de frontierele statului, instanţa căruia a
pronunţat-o. Totuşi, înfăptuirea justiţiei penale în mod complet şi eficace nu ar fi posibilă dacă
efectele hotărîrii penale s-ar resfrînge numai asupra teritoriului statului unde au fost pronunţate. De
aceea există această importantă formă de asistenţă internaţională penală în prezent acceptată atît în
doctrina cît şi în legislaţiile multor state. Potrivit concepţiei bazate pe principiul suveranităţii, statul
solicitat să recunoască o hotărîre penală străină este singurul în drept să decidă asupra acestei
recunoaşteri, stabilind prin dispoziţiile legilor naţionale cazurile şi condiţiile recunoaşterii.
Recunoaşterea hotărîrii penale a unui stat străin este pasibilă dacă există tratate speciale sau pe baza
reciprocitate, şi în cazurile cînd are loc recunoaşterea pe baza reciprocitate, urmează a fi respectate
aceleaşi condiţii, care se prevăd de obicei în acordurile internaţionale.
Condiţiile de recunoaştere a unei hotărîri penale străine se reglementează de Convenţia privind
valoarea internaţională a hotătîtilor represive străine din 28 mai 1979.
Are importanţă dacă intilneşte careva condiţii si ca hot. Juidec.straina să nu contravină ordinii
publice.
Luînd în consideraţie tendinţele actuale de integrare a Republicii Moldova în Comunitatea
europeană, reglementarea procesuală a recunoaşterii va fi examinată din punct de vedere a Convenţiei
privind valoarea internaţională a hotătîtilor represive străine. Pentru a fi recunoscută orice hotărîre
penală străină trebuie să le îndeplinească următoarele condiţii:
• hotărîrea trebuie să fie definitivă potrivit legii de procedură penală a statului de origine.

2
3
• hotărîrea poate fi recunoscută numai în măsura în care dispoziţiile sale nu contravin ordinii publice
a statului solicitat de a recunoaşte hotărîrea, care reiese din normele juridice, etice şi de convieţuire ale
acestui stat.
• hotărîrea trebuie să fie pronunţată de o instanţă competentă;
• hotărîrea poate produce efecte juridice în ţară potrivit legii penale naţionale
• Demersul privind recunoaşterea hotărîrii străine se înaintează de către Ministrul Justiţiei sau de
Procurorului General şi în el urmează a fi argumentate motivele care condiţionează recunoaşterea
hotărîrii respective.

Test nr._7_
Subiectul I: Dreptul la libertate fizică (art.5 CEDO)
1.1.Numiţi garanţiile de procedură care rezultă din art. 5 CEDO.
Din art 5 CEDO rezulta urmatoarele garantii de procedura:
-Dreptul de a fi informat asupra motivelor arestarii.
-Garantiile de procedura cu privire la detentia preventiva.
-Habias Corpus/recurs in amparo.
-Legalitatea privatiunii de libertate.
-Natura tribunalului si echitatea procedurii.
-Operativitatea controlului prevazut de art 5 .4
-Dreptul la reparatie pevaz in art 5.5.
1.2.Analizaţi conceptul de legalitate a privaţiunii de libertate în contextul art.5 CEDO.
Legalitatea privatiunii de libertate poate avea loc in urmatoarele situatii prevazute de CEDO:
-Statul poate detine o persoana dupa condamnare de catre un tribunal competent.
-Daca a facut obiectul unei arestari sau a unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarire ce afost
pronuntata comform legii de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii
prevazute de lege.
-Un alt criteriu aplicat este plauzabilitatea,Statul nu este obligat sa stabileasca vinovatia,de fapt
aceasta prevedere nu presupune nici chiar faptul ca politia trebuie sa dispuna de probe suficiente
pentru a invinui inculpatul la momentul arestarii sale sau in primele etape ale UP.
-Aceasta permite Statelor sa detina un minor pentru supravegherea sa educationala sau pentru al aduce
in fata unei autorotati competente.
-Se permite detinerea acesteea in scopuri de sanatate si control social.
-Daca este vorba despre arestarea sau detentie legale a persoanei pentru a o inpiedica ca sa patrunda in
mod ilegal pe teritoriul sau impotriva careea se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.
Dreptul de a recurge la un control periodic asupra legalitatii retinerii acestuea,aceste persoane nu pot
fi detinute pe un termen nedeterminat.

1.3.Explicaţi obligaţia de a aduce prompt orice persoană deţinută în faţa unui judecător sau
altui magistrat şi de a o judeca sau elibera într-un termen rezonabil.
Orice persoana care a fost detinuta trebuie sa fie adusa imediat in fata judecatorului sau a altui
magistrat ce le ofera acestor persoane o dubla protectie de forma si de fond.Conform Conventiei in
care art 5. garanteaza dreptul de a fi judecat intrun termen rezonabil,acest termen se socoate in
contextul art dat de la arestare la momentul pronuntarii sentintei de prima instanta.Curtea a stabilit ca
mentinerea in arest preventiv a unui individ timp de 4 ani,desi acesta a recunoscut de buna voie inca
la inceputul investigatiei ca a savirsit infractiunile in cauza,constituie o incalcare in aceste dispozitii
(Muller).Ea a considerat lipsit de judecata pe un termen de 15 luni intr-o cauza in care autoritatile
nationale nu avansase nici un motiv de a justifica continuitatea detentiei preventive a
reclamantului,tinind cont in special de faptul ca in virtutea unei legi interne perioada in care un
detinut are acces la dosar nu este adaugata la durata globala a instructiei pregatitoare si a
detentiei(Jecius).Insa un acuzat in detentie are tot dreptul ca dosarul sau personal sa fie tratat mai
rapid decit al unei persoane care este la libertate,eliberarea preventiva nu face ca dreptul sau de a fi
judecat intrun termen rezonabil sa dispara(wemhoff).
Subiectul II. Asistenţa juridică în materie penală
2.1.Enumeraţi actele care pot forma obiect al comisiei rogatorii.
Obiectul comisiilor rogatorii il formeaza diverse acte de instructie.Prin acte de instructie al Conventiei
Europene de asistenta juridica in materie penala se intelege acele ce au ca obiect indeplinirea actelor
de urmarire sau comunicare mijloacelor materiale de proba a dosarelor sau a documentelor.Printre
actele solicitate ar fi:audierea martorilor,expertilor,perchezitiei etc.Potrivit naturii sale Comisiile
Rogatorii internationale constituie un act al autoritatii judiciare,avind la baza atiat Conventia
Europeana din 1959,cit si Tratatele bilaterale dintre state.
2.2.Analizaţi condiţiile de fond pe care trebuie să le întrunească comisiile rogatorii.
Convenţia nu subliniază expres despre necesitatea unei duble incriminări ca în cazul extrădării.
Conform art.5 al Convenţiei, „orice parte contractantă, în momentul semnării prezentei Convenţii sau
al depunerii instrumentului său de ratificare sau de aderare, va putea, printr-o declaraţie adresată
Secretarului General al Consiliului Europei, să-şi rezerve dreptul de a supune îndeplinirea comisiilor
rogatorii privitoare la percheziţii sau la sechestre de obiecte uneia sau mai multora dintre următoarele
condiţii:
a) infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie sancţionată potrivit legii părţii
solicitante şi a părţii solicitate;
b) infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie susceptibilă de a da loc la extrădare in
ţara solicitată;
c) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legea părţii solicitate.

2.3.Justificaţi dacă statul solicitant al comisiei rogatorii poate accepta procedura aplicată de
statul solicitat în cazul unor legislaţii neuniforme.
Putem mentiona chiar daca regula de procedura aplicata de statul solicitat nu exista in statul
solicitant,atunci statul solicitant nu va putea anula valabilitatea actelor in virtutea legii locus regit
actum.De exemplu judecatorul Suedez a adresat unui judecator unui francez o Comisie rogatorie
solicitind audierea unui suspect.De aici deducem ca dreptul Suedez prevede avertismentul dreptului la
tacere a celui audiat,ceea ce nu prevede dreptul fracez.Chiar si in acest caz,totusi judecatorul suedez
va recunoaste valabilitatea actului efectuat.In pofida faptului ca natura comisiilor rogatorii este
internationala care este implicata in citeva state ,totusi aplicarea actelor normative internationale nu va
putea sa se regatesca fara de o reglementare nationala potrivit conditiilor de edictate de realizare a
comisiilor rogatorii.

Test nr._8_
Subiectul I: Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate (art.4 CEDO)
1.1.Numiţi excepţiile de la muncă forţată sau obligatorie în sensul Convenţiei EDO.
Munca fortata este interzisa.
Nu constituie munca fortata munca sau activitatea impusa de autoritatile publice:
a) orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute de art. 5
din prezenta Convenţie sau în timpul în care se află în libertate condiţionată;
b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din
motive de conştiinţă, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul
serviciului militar obligatoriu;
c) orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea
comunităţii;
d) orice muncă sau serviciu care face parte din obligaţiile civice normale."

1.2.Analizaţi conceptul de „muncă forţată” din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a

Drepturilor Omului.
Conform Curtii Europene a Drepturilor omului:
Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie.
Termenul munca fortata desemneaza orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare
ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber. Munca fortata este interzisa.
Forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale sau forţarea la muncă obligatorie,
ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii, obţinerea muncii sau a serviciilor prin
înşelăciune, constrângere, violenţă sau ameninţare cu violenţă
Prin forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale se înţelege determinarea unei
persoane prin constrângere să îndeplinească o muncă pe care din propria sa voinţă ea nu ar îndeplini-
o.
Prin forţarea la o muncă obligatorie înţelegem punerea unei persoane în situaţia de a presta o muncă
la care nu este obligată, de parcă ar avea îndatorirea să o presteze.
Munca fortata fiind orice munca sau serviciu cerut de un individ sub amenintarea unei pedepse
oarecare si pentru care acest individ nu sa oferit de buna voie.

1.3.Explicaţi coraportul dintre sclavie şi muncă forţată.

Putem mentina ca din punct de vedere al obiectului special acesta este comun pentru toate relatiile cit
si pentru relatiile sociale ce asigura si ocrotesc libertatea persoanei,aceasta poate fi inteleasa nu doar
in sensul libertatii de a se deplasa ci si a oricarei libertati cum ar fi de a decide propria soarta,de a a se
casatori etc.In mod principal in ambele cazuri este vorba mai intii de violarea libertatii la munca.In
evolutia acestui concept individualist a condus la recunoasterea dreptului la munca si a afirmatiei
privind datoria de a munci.Aici conchidem ca acest concept comporta 2 elemente care sunt:libertatea
de acces la munca si liberul exercitiu al muncii.Acestea fiind in special caracteristice sclaviei si
muncii fortate.Iar obictul material este acelasi adica fiinta umana exceptinduse munca fortata care
dupa unii autori este reprezentata in cazul cauzarii unor leziuni sau vatamari integritatii corporale
.Insa din punct de vedere international sclavia a cunoscut o prima reglementare care este recunoscuta
prin faptul ca omul fara deosebire de rasa si de sex nu poate forma proprietetea altui om si nici a
statului.De aici rezulta ca sclavia include si munca fortata adica silirea unei persoane de a presta o
munca impotriva vointei sale sau obligarea acesteea la prestarea muncii ca si in cazul cind ea ar fi fost
obligata sa o faca.

Subiectul II. Asistenţa juridică în materie penală

2.1.Descrieţi principiul asimilării care guvernează instituţia transmiterii urmăririi.
Privind principiul asimilarii conform Conventiei Europene acesta constituie transferul de proceduri in
materie penala adica orice act in scopul urmaririi care a fost indeplinit in statul solicitant comform
legilor si reglementarilor sale in vigoare care are aceeasi valoare in statul solicitat,ca si cum ar fi fost
indeplinit de catre autoritatile acestui stat,dar fara ca aceasta asimilare sa poata avea efectul de ai da
acestui act o forta probanta superioara aceluiea pe care o are in statul solicitant.Deci orice act
intrerupator de prescriptie este valabil intocmit in statul solicitant si avind aceleasi efecte in statul
solicitat si invers.

2.2.Analizaţi cazurile cînd un stat poate solicita unui alt stat să înceapă urmărirea în cazul
transferului de proceduri
Conform Conventiei Europene privind transferul de proceduri in materie penala,exista 2 cazuri ale
transferului de proceduri si anume sunt:transferul unic sau plralitatea de proceduri penale.
Cum ar fi de exemplu,statul solicitant care a inceput urmarirea poate solicita statul pe teritoriul caruea
se afla infractorul sa preea derularea procedurii penale din diferite considerente,dar care astfel ar
asigura solutionarea mai adecvata si daca statul solicitat accepta,atunci intervine:transmiterea
urmaririi.Deci putem mentiona ca in practica statul solicitant este adesea cel in carea sa comis
fapta,iar statul solicitat este cel unde sa refugiat infractorul.
2.3.Justificaţi oportunitatea existenţei unor împrejurări în care statul solicitat nu va da curs
cererii sau va putea refuza acceptarea cererii de transfer de proceduri.
U n i c a obligaţie pe care o are statul solicitat este să examineze
cererea. Autorităţile competente din statulsolicitat vor examina cererea pentru transferul
urmăririi. Acestea vor decide, în conformitate cu propria legislaţie, cum vor acţiona în
continuare. Dificultatea apare în cazul cînd fapta într-un stat este penală, iar în altul –
administrativă. În fiecare caz ţine de statul solicitat acceptarea. Conform
art. 9.2 cînd legea statului solicitat prevede pedepsirea infracţiunii d
e c ă t r e o a u t o r i t a t e administrativă, acest stat va informa, cît mai curînd
posibil, statul solicitant, cu excepţia cazului încare statul solicitat a făcut o declaraţie conform
paragrafului 3 al acestui articol.
Obstacolele obligatorii sunt atunci cind:
-daca solicitarea este considerata de statul solicitat ca poate prejudicia,suveranitatea,principiile
fundamentale ale sistemului de drept sau alte interese esentiele.
-daca solicitarea se refera la o sentinta pentru infractiunea care a fost judecata in final in statul
solicitat.
-daca actiunea pentru care a fost pronuntata sentinta este considerata de statul solicitat fie o
infractiune politic sau o infractiune legata de politica,sau o infractiune pur militara.
-daca pedeapsa impusa nu poate fi solicitata expirarii timpului comform legislatiei statului solicitant
sau a statului solicitat.
-daca infractoru a fost amnistiat sau gratiat atit in statul solicitant cit si in statul solicitant.

Test nr._9_
Subiectul I: Caracterul neretroactiv al legii penale (art.7 CEDO)
1.1 Numiţi criteriile generale de regularitate a noţiunii de „legalitate” în sensul
CEDO.

Conform Conventiei European a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi condamnat pentru o

actiune sau o omisiune care, la momentul la care a fost comisa, nu constituia infractiune
conform dreptului national sau international. Este modalitatea de consacrare conventionala a
principiului legalitatii incriminarii si pedepsei, unul dintre pilonii dreptului international.
In jurisprudenta Curtii , principiul legalitatii incriminarii obliga autoritatile legislative ale
statului sa legifereze prin texte precise, lipsite de echivoc. Infractiunea trebuie sa fie clar
precizata, altfel spus, pornind de la definirea actiunilor sau omisiunilor care angajeaza
raspunderea penala, trebuie sa fie posibila definirea actiunilor sau inactiunilor care angajeaza
raspunderea penala, chiar daca aceasta definitie este data de instantele care interpreteaza
dispozitia in cauza.
Asa cum a fost conceput si interpretat de catre organele Conventiei, principiul legalitatii
incriminarii si pedepselor apare ca un principiu cardinal al dreptului penal, unul dintre
fundamentele statului democratic. In definitiv, acest principiu este o aplicare particulara a
principiului fondator al oricarui stat de drept, acela de a avertiza inainte de a lovi . Principiul
legalitatii este o protectie impotriva arbitrariului, ceea ce explica forta sa de consacrare si,
corelativ, slabiciunea unor eventuale limitari.

1.2Interpretaţi expresia „prevăzut de lege” din perspectiva art.7 al CEDO.

Exemplificaţi.
Notiunea de legalitate prevazuta de Conventie se aplica tuturor domeniilor dr.intern. Curtea a stabilit
2 conditii esentiale pt constatarea legalitatii:
1. Este necesar ca legea sa fie suficient de accesibila. Cetateanul trebuie sa dispuna de informatie
suficienta in circumstantele cazului,cu privire la normele juridice aplicabile acestui caz.
2. Nu pot fi considerate ca lege,decit normele enuntate destul de précis pt a permite cetateanului
sa-si reglementeze conduit.
Din aceasta perspectiva,ca actiunile unui stat sa fie considerate ca fiind “prevazute de lege” in
sensul Conventiei trebuie ca aceasta sa fie in egala masura accesibila si previzibila. In cazul
Malone contra M.Britanii- Curtea a dezvoltat ideea legalitatii cu referire la interzicerea abuzurilor
de putere savirsite de stat si spunea “Legea ar fi impotriva suprematii dreptului daca puterea de
apreciere acordata executivului nu ar recunoaste limitele”. In consecinta ,legea trebuie sa
defineasca extinderea si modalitatea de exercitare a unei asemenea puteri cu suficienta claritate
tinind cont de scopul legitim urmarit: de a acorda individului o protectie adecvata impotriva
arbitrariului (hotarirea este luata dupa propria apreciere,fara a se tine seama de parerea altuia,de
adevar). In cazul E.K. contra Turciei principiul legalitatiii se intrepreta prin prisma legii, ca legea
penala sa fie previzibila si formulata suficient de clar,se considera ca justitiabilul citind textul legii
relevante,in caz de necessitate,cu ajutorul interpretarilor oferite de instanta de judecata trebuie sa
identifice pentru ce actiuni sau inactiuni el poate fi tras la raspundere penala. In asa fel cel de-al 7-
a compartiment al legalitatii prin prisma Conventiei se refera la existent legaturilor de conducere
si al macanismelor care sa garanteze controlul modului in care statul utilizeaza marja sa de
apreciere cu scopul de al protejape individ de orice comportament arbitrar din partea
autoritatilor,inclusiv de abuzul de putere.

1.3. Estimaţi racordarea prevederilor legislaţiei naţionale a RM la exigenţele

conceptului de legalitate potrivit jurisprudenţei CEDO.
CP al RM in art 8 stabileste ca: Caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se
stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrşirii faptei, insa in art 10 se stabileste o exceptie
si anume: Legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt
mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde
asupra persoanelor care au săvîrşit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv
asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.
Legea penală care înăspreşte pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvîrşirea unei
infracţiuni nu are efect retroactiv. Totodata CEDO prevede: Nimeni nu poate fi condamnat pentru o
acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului
naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea
aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii. Asemenea prevede si Constitutia RM : Nimeni nu
va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act
delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în
momentul comiterii actului delictuos.
CONCLUZIA DE SINE STATATOR!!!
Subiectul II: Transmiterea executărilor:
2.1 Definiţi conceptul de transfer al condamnaţilor.
Prin transfer al condamnatilor se poate intelege faptul, ca o persoana condamnata pe teritoriul unei
tari membra la conventia privind transferul de condamnati, conform acestei conventii, poate sa fie
transferata pe teritoriul unui alt stat membru pentru a executa acolo condamnarea ce i-a fost aplicata.
2.2 Stabiliţi deosebirile dintre supravegherea condamnaţilor şi transferul
condamnaţilor.
Supravegherea condamnatilor este reglementata de Conventia pentru supravegerea persoanelor
condanmate sau liberate sub conditie, in timp transferul condamnatilor are ca baza juridica-Conventia
Europeana privind transferul persoanelor condamnate;
Transferul condamnatilor implica executarea unei sentinte privative de libertate si daca la momentul
cererii de transfer condomnatul mai are de executat ce putin 6 luni, insa supravegherea condamnatilor
presupune executarea unei pedepse privative de libertate, dar care implica aminarea executarii ei sau
condamnatul este liberat conditionat.

2.3 Evaluaţi consecinţele transferului de condamnaţi atît pentru statul de

condamnare cît şi pentru statul de executare.
Pentru statul de condamnare: ca urmare a transferului, in statul de condamnare se suspendeaza
executarea pedepsei, precum si faptul ca statul de condamnare nu poate sa continue condamnarea,
daca statul de executare considera, deja, condamnarea executata(terminata).
Pentru statul de executare: daca acesta contimua executarea cundamnarii, atunci el este legat de natura
juridica si durata sanctiunii asa cum reies ele din statul de condamnare. Daca sanctiunea nu este
compatibila cu cea din statul de executare, atunci acesta prin sentinta poate sa o conformeze conform
propriei legi,cu conditia sa nu agraveze sanctiunea celei din statul de condamnare.
În cazul schimbării condamnării, se aplică procedura prevăzută de legislaţia statului de executare.
Din momentul schimbării, autoritatea competentă:
a) va fi legată de constatarea faptelor în măsura în care aceasta figurează în mod explicit sau implicit
în hotărârea pronunţată în statul de condamnare;
b) nu va putea schimba o sancţiune privativă de libertate printr-o sancţiune pecuniară;
c) va deduce integral din pedeapsă perioada de privaţiune de libertate deja executată de către
condamnat;
d) nu va agrava situaţia penală a condamnatului şi nu va fi ţinută de limita inferioarâ a sancţiunii
eventual prevăzute de legislaţia statului de condamnare pentru infracţiunea sau infracţiunile săvârşite.

De asemenea statul de executare poate înceta executarea în următoarele cazuri :

- Graţierea, amnistia, comutarea pedepsei ;
- Statul de executare trebuie să pună capăt executării condamnării de îndată ce a fost informat de
către statul de condamnare despre orice hotărâre sau măsură care are ca efect înlăturarea caracterului
executoriu al condamnării.
 Test nr._10_
Subiectul I: Dreptul la un proces echitabil (art.6 CEDO)
1.1.Descrieţi dreptul la un proces „într-un termen rezonabil” potrivit CEDO.
Cele mai multe cauze examinate de Curtea europeană a Drepturilor Omului se referă incontestabil
la un proces echitabil într-un termen rezonabil. Printre factorii pe care organele Convenţiei au
examinat pentru a aprecia caracterul rezonabil al acestui termen fi gurează
1) complexitatea cauzei,
2) modul în care autorităţile au examinat dosarul,
3) comportamentul reclamantului şi
4) miza instanţei pentru acesta din urmă(interesele acuzatului) (a se vedea, de exemplu, Buchholz
c. Germaniei (1981)).
Curtea a evaluat complexitatea unei cauze în special în funcţie de natura faptelor sau de
punctele de drept ridicate, de numărul acuzaţiilor, de părţi sau de martori, precum şi de existenţa
eventuală a procedurilor paralele sau conexe sau de elemente internaţionale.
În ceea ce priveşte conduita reclamntului, Curtea a considerat că un individ acuzat de o
infracţiune penală nu este obligat să ajute la accelerarea mersului procedurii intentate împotriva
lui (Eckle c. Germaniei (1982)). Comportamentul avocatului unei persoane poate fi atribuit acestei
persoane, încât o întârziere în esenţă din cauza acţiunii sau a inacţiunii unui apărător nu implică
încălcarea articolului 6 (Punzelt c. Republicii Cehe (2000)).
 În ceea ce priveşte comportamentul autorităţilor, Curtea consideră că Statul este responsabil de
orice întârzieri cauzate de un organ administrativ sau judiciar. Fiecărui Stat îi revine deci de a ajusta
sistemul său judiciar în aşa fel încât să permită organizarea proceselor într-un termen rezonabil.

1.2.Analizaţi criteriile stabilite de jurisprudenţa CtEDO cînd o acuzaţie poate

avea un caracter penal.

Este important a stabili dacă fapta se califică ca penală în sensul convenţiei. Pentru ca o faptă să poată
fi considerată penală, trebuie examinate următoarele criterii:
1) dacă norma care califică fapta comisă în statul pîrît, aparţine dreptului penal ;

2) natura abaterii ;

3) natura şi gradul de severitate ale eventuale pedepse (Ziliberberg c RM 2005).

Primul criteriu are o importanţă relativă, al doilea şi al treilea criteriu sunt alternative şi nu
cumulative: pentru ca art.6 să devină aplicabil, este sufficient ca abaterea în cauză să fie, prin natura
sa, « penală » din punct de vedere al Convenţiei sau ar trebui să facă persoana în cauză pasibilă de o
sancţiune care datorită naturii sale şi gradului de severitate, ţine de obicei de domeniul penal.
În Ziliberberg c Moldova, reclamantul a fost condamnat pentru o contravenţie administrativă –
participarea la o demonstraţie neautorizată – şi a fost sancţionat de instanţa de judecată cu amendă.
CEDO a constatat că caracterul general al CCA al RM şi scopul pedepselor, care este atît de a
pedepsi, cît şi de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că în sensul art.6 reclamantul a fost acuzat
de o abatere penală. Natura penală a faptei a fost dovedită de faptul că reclamantul a fost reţinut de
poliţie pentru cîteva ore, interogat de ofiţerii de urmărire penală şi condamnat de colegiul penal al
instanţei de judecată. Suplimentar Curtea a stabilit că CCA conţine prevederi cu privire la
circumstanţe atenuante şi agravante, răspunderea pentru tentativă de comitere a unei contravenţii,
legitima apărare, care indică natura penală a contravenţiilor administrative. Amenda aplicată întrecea
cu 60% venitul lunar al reclamantului, fiind astfel o pedeapsă prea severă. Acesta poate fi considerat
un alt argument în favoarea aplicabilităţii art.6.

1.3 Estimaţi legalitatea recurgerii la „agenţii provocatori”din perspectiva

admisibilităţii probelor în sensul art.6 CEDO.
Recurgerea la agenti provocatori pentru a obtine probe constituie un mod de obtinere
a probelor. In art 6 al CEDO nu este stipulat daca probele obtinute ilegal pot fi
admise, dar aceasta se refera la notiunea de echitate (judecata echitabila). Intrebarea
Curtii este daca probele obtinute prin mijloace, proceduri ilegale pot fi admise.
Dreptul la un proces echitabil apare in diferite etape ale procesului penal, presupunint
si faptul ca trebuie sa se asigure egalitate armelor. RM a preluat principiul american
„fructele pomului otrăvit”, in sensul ca probele obtinute prin mijloace ilegale sunt
nule, iar utilizarea agentilor provocatori constituie un mijloc ilegal presupunind si
inegalitatea armelor in posibilitatea partilor de a obtine probe, iar recurgerea la agenti
provocatori pentru a obtine probe, ar constitui o incalcare a art. 6.1 CEDO

SUBIECT 2 :
2.1.Notiunea de asistenta juridica.
Asistenta juridica poate fi definita ca fiind un ansamblu de acte prin care autoritatea judiaciara
competenta(autoritatea solicitata)ce prezinta un stat(stat solicittat)comite unele acte la solicitarea unei
autoritati judiciare solicitante ce reprezinta un alt (stat solicitant) asistenta juridico stricto senso, inter
alie, notificarea(comunicarea) de acte judiciare , comisiile rogatorii, precum si mijloacele moderne de
investigatie : audierile prin video conferinte, echipele comune de ancheta, livrarile controlate,
transmiterea spontana de informatie, supravegherea tranfrontaliera etc.

2.2 Formele asistentei juridice.

Asistenta juridica include 2 forme :
Asistenta juridica primara in materie penala
Asistenta juridica secundara in materie penala.
A s i s t e n ţ a j u d i c i a r ă i n t e r n a ţ i o n a l ă î n m a t e r i e p en a l ă s e s o l i c i t ă d e c ă t r e a u t o r i
t ă ţ i l e j u d i c i a r e competente din statul solicitant şi se acordă de autorităţile judiciare
din statul solicitat, în baza tratatelor internaţionale sau, în lipsa acestora, pe bază de
reciprocitate.Trebuie de amintit, că prin cooperare de aplicare generală, se înţelege acea care
interesează toate infracţiunile şi toţi delincvenţii. E de notat că aceasta nu are mereu
aceeaşi natură. Din punct devedere tehnic cooperarea se realizează în două maniere:
1)Într-un caz un stat (solicitat) nu face decît să ajute un alt stat (solicitant)- această
asistenţă edenumită secundară;
2)În alt caz, un stat transferă altuia gestiunea totală sau parţială a procesului
p en a l , v o r b i n d astfel de asistenţă primară (un abandon de suveranitate).

În ceea ce priveşte aspectul legat de extrădarea persoanelor care au săvârşit

o infracţiune peteritoriul statului de unde provin, există în general un consens la nivel
internaţional. Apar însă şi interpretări diferite în ceea ce priveşte extrădarea persoanelor care au
dobândit o formă de protecţieşi există o atitudine de respingere a solicitării extrădării, în
special din partea statelor membre ale U.E. şi a celor care au aderat la normele acestei
structuri, dar care nu sunt membre ale acesteia,atunci când este vorba de extrădarea
unei persoane care în ţara sa de origine a fost condamnată la pedeapsa capitală (a se
vedea cazul tipic de refuz a extrădării în ceea ce-l priveşte pe liderul kurdAbdulah
Ocealan, care nu a fost extrădat Turciei până când acest stat nu a dat garanţii ferme
U.E.,de transformare a pedepsei capitale în închisoare pe viaţă)
extrădarea este un act de
asistenţă judiciară interstatală în materie penală, care urmăreşte transferul unei individ,
urmărit saucondamnat penal din domeniul suveranităţii judiciare a unui stat, în domeniul celuilalt stat
2.3 Evaluaţi conţinutul şi importanţa instrumentelor de cooperare în materie
penală în cadrul Consiliului Europei şi al Uniunii Europene.
Atit in cazul UE cit si in cazul CE cintrumentele de cooperare in materie penala sunt
Conventiile si Acorduruile internationale.
În cadrul UE ca instrumente de cooperare poate fi mentionata Conventia UE de
asistenta judiciara care prevede ca comunicarea actelor judiciare se poate face direct
prin posta catre destinatar, de asemenea cererile de asistenta judiciara se transmit
direct autoritatii judiciare, de asemenea a fost inclus mandatul european de arestare,
care inlocuieste formalitatile in cazul extradarii.
De asemenea in cadrul instrumentelor de cooperare se pot mentiona: Conventia
privind extradarea in statele UE, ce stabileste conditiile si procedura extradarii;
Consiliul Eurapei elaboreaza conventii, acorduri, adopta recomandari ce constituie
instrumente juridice de cooperare intre statele membre ale CE, printre care putem
mentiona: Conventia Europeana de extradare din 1957, Protocolul aditional la aceasta
conventie; Conv. Europeana pentru reprimarea terorismului; Convenţia europeană de
asistenţă judiciară în materie penală ; Protocol adiţional la Convenţia europeană de
asistenţă judiciară în materie penală; Convenţia europeană privind transmiterea
procedurilor penale; Convenţia europeană asupra transferării persoanelor
condamnate; Protocol adiţional la Convenţia asupra transferării persoanelor
condamnate din 18/12/1997 Convenţia europeană privind recunoaşterea
internaţională a hotărârilor judiciare în materie penală din 28/5/1970 Convenţia
europeană privind controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către
particulari din 28/6/1978 Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a
pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante din 26/11/1987 Protocolul Nr.
1 la Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante din 4/11/1993 Protocolul Nr. 2 la Convenţia europeană
pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante .
Importanta instrumentelor juridice de cooperare in cadru CE si UE rezida in faptul ca
se creaza o legatura mai strinsa intre statele membre in scopul apararii si dezvoltarii
idealurilor si principiilor ce stau la baza constituirii UE si CE.