NURSING IN GINECOLOGIE

SUPORT DE CURS

ROLUL ASISTENTELOR MEDICALE 

IN OBSTETRICA- GINECOLOGIE
  Intre profesia de asistent medical si societate este o relatie
reciproca: asistentii medicali daruiesc ingrijire continua tuturor
fiintelor umane fara a avea in vedere boala sau statutul social, iar
societatea recunoaste profesia in care membrii actioneaza responsabil
si conform unui cod al eticii.
Codul international de etica pentru asistentele medicale de
obstetrica- ginecologie respecta dreptul femeilor de a lua o decizie,
favorizeaza acceptarea responsabilitatii pentru consecintele deciziilor
lor si le sprijina dreptul de a participa la luarea deciziilor privind
propria persoana, incurajandu-le sa vorbeasca in interesul lor despre
problemele care le afecteaza sanatatea.
In acelasi timp acorda ingrijiri femeilor si familiilor care asteapta
copii, incurajandu-le sperantele realiste legate de nastere, astfel ca, nici
o femeie sa nu fie lezata prin conceptie sau nastere, raspunzand
nevoilor psihologice, fizice, emotionale si spirituale ale femeilor.
Problemele sarcinii sunt relatate a fi: facilitarea, prevenirea si
normalitatea. Facilitarea a prezentat interes pentru cercetatorii in
domeniu, stiinta moderna rezolvand situatii de sterilitate cauzate de
casatoria si nasterea tarzie la femeile independente, active, sau cu
cariera. Unele femei amana incercarea de a ramane insarcinate pana la
varsta cand fertilitatea este scazuta. Multe femei nu realizeaza
posibilele implicatii la luarea acestor decizii, dorinta de a-si controla
viata, de a fi independente le fac sa creada ca infertilitatea este o
problema a altora. In timp ce stiinta a facut mari progrese in facilitarea
sarcinii, in abilitatea de a induce sarcina prin fertilizarea in vitro, fara a
1
putea insa controla posibilitatea unor nasteri multiple, tehnica de
fertilizare a ovarelor in vitro ridica probleme etice ca, acceptarea
metodei de catre femei sau abilitatea mamei cu disfunctii ovariene de a
accepta un ovar donat, etc.
Unul din rolurile asistentei medicale in aceasta problema este cel
de educator, educatia ajutand cuplurile sa depaseasca starea de
anxietate si dificultatile emotionale. Consilierea in aceasta sensibila si
unica problema: educatie, raport emotional, asistenta si responsabilitati
clinice, ridica multiple probleme etice asistentelor medicale.
Problema prevenirii este centrata in jurul evitarii conceptiei
pentru prevenirea sarcinilor nedorite. Controlul reproducerii este o
problema atat sociala cat si una personala, care variaza de la sterilizare
permanenta, contraceptive temporare, la avort. Aceste metode au creat
dileme etice asistentilor medicali cu ocazia consilierilor, in situatii
cand sarcina desi era dorita, situatia financiara, familiara, sociala etc.
nu o permitea. SterilIzarea creaza, de asemenea, dileme etice privind
autonomia femeii, situatia ei sociala, pana la falsificarea genetica a
omului.
Datorita contraceptivelor traditionale, femeile au fost
responsabile de controlul nasterii. De curand in controlul sarcinii sunt
implicati si barbatii, prin recent acceptata vasectomie. Acum
sterilizarea masculina este o procedura simpla dar care ridica probleme
legate de responsabilitatea contraceptiei. Desi metoda este greu
acceptata de barbati, sterilizarea masculina le da sansa de a participa
vizibil si permanent in controlul sarcinii. Introducerea unor
contraceptive ca spirala uterina a pus o bariera intre problemele
contraceptive si avort, asemenea unui mecanism de interferare cu
sarcina.

2
 Initierea cu valorile profesionale pentru cele mai multe asistente
medicale de obstetrica ginecologie se produce in timpul adolescentei
tarzii sau la inceputurile maturizarii.
In acest moment multe persoane s-ar putea sa nu aiba un moral
dezvoltat. Avand insa responsabilitati profesionale se pot forma,
dezvolta etic, atata timp cat realizarea profesionala este inteleasa ca un
proces de dezvoltare de- alungul vietii.
Responsabilitatea incepe cu cuplul conjugal, cu problemele
sterilitatii si fertilitatii si se termina cu lauzia, perioada in care de
asemenea pot aparea complicatii fata de care este necesara o conduita
etica. Asistenta medicala de obstetrica ginecologie va trebui sa
respecte cu strictete indicatiile terapeutice, cuplul ca existenta,
calitatea vietii mamei, care include, de regula, si fatul, chiar daca prin
educatie, varsta, situatie familiala, femeia se comporta diferit fata de
conceptie si sarcina. Obiectivele din cadrul mentinerii sanatatii femeii
includ informarea ei despre importanta controlui ginecologic regulat
pentru a putea promova sanatatea si a detecta orice problema in timp
util.
Rolul asistentei medicale este sa asigure asistenta in probleme
ginecologice si functiile reproductive, sa lamureasca pacienta in
legatura cu intrebarile si ingrijorarile ei referitoare la functiile sexuale
si sexualitate. Pe langa problemele de etica cu care se confrunta
asistentele medicale, acestea sustin, prin munca lor, conditia umana in
lupta cu esecul, boala sau moartea, nu numai prin multa pricepere,
prudenta, devotament pentru om, ci si prin multa omenie, pasiune de a
se dedica sanatatii oamenilor.

3
 NOŢIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA
APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital se compune din organe genitale externe, organe

genitale interne şi glandele anexe.
Organele genitale externe cuprind: muntele lui Venus, labiile
mari şi mici, organe erectile (bulbi vestibulari, clitoris şi corpusculii
tactili speciali ai labiilor mici).
Organele genitale interne sunt reprezentate de: vagin, tuba
(trompa) uterină, ovarul.
Vaginul este un conduct musculo-membranos lung de 9 cm, turtit
antero-posterior care se continuă în sus cu uterul iar în jos se deschide
în spaţiul dintre cele două labii mari (vestibulul vaginal) prin orificiul
vaginal.
Peretele anterior al vaginului vine în raport cu vezica urinară, iar
peretele posterior, cu rectul şi excavaţia recto-uterină.
Superior se insera pe porţiunea vaginală a colului uterin formând
fundul de sac vaginal căruia i se descriu patru porţiuni: una anterioară,
două laterale şi o porţiune posterioară.
Peretele vaginului este alcătuit din: tunică exterioară,
(conjunctivă), tunica medie (musculară) şi tunica internă (mucoasa),
perete care prezintă modificări morfologice şi histochimice în raport
cu cantitatea de hormoni ovarieni, ceea ce permite o apreciere a
funcţiei ovarului. pH-ul vaginal variază între 4-4,8 (acid) în faza
luteinică ajungând la 8 în timpul menstrei. Î n vagin există o floră
microbiană saprofită constituită în marte parte din bacilii Döderlein.
Această floră se schimbă în fiecare etapă a vieţii femeii (pubertate,
sarcină, menopauză, contracepţie).
Uterul este un organ musculo-cavitar nepereche, situat în pelvis
deasupra vaginului, între vezica urinară anterior, şi rect posterior. Are
rolul să primească ovulul fecundat, să-l protejeze în timpul dezvoltării
şi să-l elimine la exterior după 270-280 zile.

4
 Uterul are aproximativ formă de pară, cu extremitatea superioară
mai mare (corpul uterin) din care pleacă trompele uterine şi cea
inferioară strâmtă (colul uterin). Între corp şi col se găseşte o porţiune
numită istm care în ultimele trei luni de sarcină formează segmentul
inferior.
Uterul este format din trei tunici: seroasă la exterior, tunica
musculară sau miometrul şi mucoasa la interior.
Mucoasa uterină (endometrul) este supusă unor modificări ciclice
coordonate hormonal, se elimină lunar împreună cu o cantitate mică de
sânge, reprezentând menstruația.
Trompele uterine (salpinge) - sunt două conducte în formă de
trompetă, câte una de fiecare parte a uterului, făcând legătura între uter
şi ovar. Conduc ovulul captat din cavitatea abdominală până la locul
de întâlnire cu spermatozoidul (treimea externă) şi, după aceea, oul sau
zigotul - către cavitatea uterină unde se nidează.
În unele cazuri oul nu poate migra până în cavitatea uterină
(malformaţii de trompe, procese inflamatorii) şi se dezvoltă în afara
acesteia, reprezentând sarcina ectopică. Procesele inflamatorii pot
determina înfundarea trompelor urmată de- sterilitate.
Ovarele - sunt glande perechi cu dublă funcţie, excretorie
(gametogenă) de producere a celulelor sexuale feminine şi secretorie
sau endocrină de producere a hormonilor. Sub influenţa hormonilor
apar caracterele sexuale principale şi secundare specifice sexului
feminin. Pe suprafaţa ovarelor există mici vezicule (foliculii ovarieni
de Graaf) în număr de aproximativ 400 000 din care se maturează
numai 300-400, restul degenerând. La nivelul foliculului are loc
maturarea celulelor sexuale, după care ovulul este expulzat împreună
cu o cantitate de lichid în cavitatea abdominală. La locul ruperii
foliculului se dezvoltă corpul galben, care secretă progesteron. Dacă se
produce fecundarea, corpul galben creşte, acţionează până în luna a 5-a
- a 6-a de sarcină, iar în absenţa fecundării involuează.
Glandele anexe ale aparatului genital feminin sunt:

5
a) glandele lui Bartholin situate de o parte şi de alta a orificiului
vaginal, glandele lui Skene situate în apropierea uretrei, glandele
vestibulare.
b) glandele mamare sunt două organe pereche cu rol esenţial în
hrănirea nou-născutului. Încep să se dezvolte mai vizibil în timpul
pubertăţii şi foarte mult în timpul sarcinii şi alăptării. Au formă
emisferică. În mijlocul feţei convexe se observă o zonă circulară de
culoare roz-brună, cu diametrul de aproximativ 3 cm care poartă
numele de areolă mamară. În mijlocul areolei se găseşte mamelonul, o
proeminenţă cilindrică prevăzută cu pori galactofori. La unele femei,
mamelonul nu este dezvoltat (mamelon ombilicat) aspect care trebuie
avut în vedere pentru asigurarea alimentaţiei la sân.
Ca structură, este o glandă tubuloacinoasă, alcătuită din lobi,
lobuli şi acini glandulari care sunt elementele secretoare. Secreţia are
loc în timpul alăptării sub influenţa prolactinei, dar şi pe cale
neuroreflexă, prin excitaţiile produse la nivelul mamelonului prin actul
sugerii.
Menstruaţia
Sub influenţa secreţiilor hormonale ovariene, secreţie estrogenică
în prima jumătate a ciclului şi estrogeno-progesteronică în a doua
jumătate, apar modificări la nivelul uterului, în general şi a mucoasei
uterine, în special, principala manifestare fiind menstruaţia.
Menstruaţia este pierderea de sânge prin căile genitale care se
produce, de regulă, la interval de 28 zile, Apare la 11-14 ani şi
încetează la menopauză (40-50 ani). Durează, în medie, 4-5 zile.
În cazul fecundaţiei şi, respectiv, a sarcinii menstruaţia încetează,
apărând amenoreea, care se prelungeşte pe o perioadă variabilă şi în
timpul lactaţiei.
În lipsa fecundaţiei, mucoasa uterină pregătită pentru nidaţie
degenerează odată cu regresiunea corpului galben, cu scăderea
foliculinei şi a progesteronului. Printr-un mecanism neuroendocrin se
produce vasoconstricţie cu numeroase infarcte urmate de descuamare,
deschiderea vaselor şi sângerare. Stratul superficial al endometrului se
6
distruge şi se elimină, rămâne stratul bazal care, sub influenţa secreţiei
de foliculină, începe un nou ciclu menstrual.

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE A FEMEII

Sănătatea femeii are importanţă deosebită pentru îndeplinirea

rolului său social. Educaţia pentru sănătate începe de la vârste
foarte tinere şi trebuie adaptată fiecărei etape fiziologice din viaţa
femeii.
Cunoştinţele mamei se răsfrâng în viaţa de mai târziu a fetiţei.
În prima copilărie şi la vârsta preşcolară îmbolnăvirea este posibilă
prin pătrunderea germenilor direct în căile genitale în timpul jocului,
în locuri murdare şi praf, dacă fetiţa nu este apărată prin lenjerie
curată, frecvent schimbată. Jocul, viaţa în aer liber, mişcările,
alimentaţia şi somnul au importanţă în dezvoltarea generală a
organismului, trebuind dirijate cu grijă şi supravegheate. Aceste
îngrijiri revin mamei, care are datoria de a ajuta fetiţa să-şi formeze
deprinderi şi comportamente pentru perioada următoare, când aceasta
va fi capabilă să respecte singură măsurile de igienă.
Perioada prepubertară este caracterizată de dezvoltarea, extrem de
rapidă, fizică şi psihică, când pot apărea primele preocupări sexuale.
Alimentaţia bogată în vitamine, cu toate principiile de bază
(glucide, protide, lipide), fortificarea organismului prin exerciţii
scutesc fetiţa de îmbolnăviri grave cu repercusiuni asupra întregii sale
vieţi.
Câştigarea încrederii, comunicarea directă cu mama, orientarea
către preocupări intelectuale vor scuti fetita de pervertirile sexuale, de
alterarea simţului moral.
Pubertatea este o perioadă critică. Sub influenţa hormonilor,
dezvoltarea organismului este aproape terminată. Apare prima
menstruaţie, se dezvoltă caracterele sexuale secundare. Pentru aceste
transformări, fetiţa trebuie pregătită din timp. Va fi informată asupra
7
eventualei stări de disconfort care poate însoţi primele cicluri şi va fi
ajutată s-o combată. Va fi educată să păstreze o igienă riguroasă în
timpul menstruaţiei, prin: baie zilnică, schimbarea tampoanelor,
evitarea oboselii.
Odihna, căldura locală, aspirina au un efect calmant asupra
durerilor menstruale.
Când aceste dureri sunt mari şi obligă fetiţa să-şi întrerupă
activitatea, este consultat medicul. Fetiţa trebuie informată asupra
factorilor care accentuează starea de disconfort: stresul, oboseala.
Uneori, în timpul menstruaţiei apar: tendinţa la oboseală, lipsa de
energie, se reţine apă în organism, eliminarea producându-se în
primele zile ale menstruaţiei.
Perioada de activitate genitală se întinde până la încetarea
progresivă a funcţiei aparatului genital, marcată de menopauză.
În această perioadă, tânăra femeie îşi întemeiază o familie, poate avea
una sau mai multe sarcini, viaţa sexuală nefiind lipsită de riscuri,
având în vedere posibilitatea transmiterii unor boli.
Femeia trebuie să păstreze în continuare o igienă riguroasă, să fie
informată cu privire la riscul actului sexual neprotejat, al transmiterii
bolilor pe această cale şi, mai ales, implicaţiile pe care aceste boli le au
asupra sănătăţii, în general şi asupra aparatului genital, în special.
Afecţiunile inflamatorii pot fi cauza sterilităţii sau a sarcinii ectopice.
Contracepţia şi planificarea familială trebuie să fie cunoscute de
către femei, astfel încât să evite sarcinile nedorite şi, mai ales,
întreruperea cursului prin avort la cerere sau empiric.
Femeile să fie informate că, şi în situaţia în care întreruperea se
face într-o unitate spitalicească, în cabinet de specialitate de către o
persoană autorizată, intervenţia nu este lipsită de riscuri, inflamaţiile şi
sângerările nefiind rare.
Când femeia se hotărăşte să devină mamă, ea trebuie să consulte
un specialist şi acest lucru este foarte important când în familie există
probleme de ordin genetic sau alte boli cu transmitere ereditară.

8
 Sarcina reprezintă o etapă deosebită în viaţa femeii, care va avea
un rol în plus, acela de mamă, pentru care trebuie să fie pregătită să şi-l
asume.
Trebuie ştiut faptul că sarcina înainte de vârsta de 18 ani sau după
35 de ani, la femei care suferă de o boală pe care sarcina o poate
agrava, ori la femei care au născut patru copii, creşte riscurile din
punct de vedere al sănătăţii.
În multe ţări din lume şi în ţara noastră continuă să moară un
număr mare de femei datorită avortului efectuat empiric. Decesele pot
fi evitate prin utilizarea corectă a metodelor de contracepţie printr-o
educaţie corespunzătoare. Tuturor fetelor tinere trebuie să li se acorde
timpul necesar să devină femei înainte de a deveni mame.
Din motive legate de sănătate, nici o fată nu ar trebui să aibă o
sarcină înaintea vârstei de 18 ani. Copiii născuţi de femei mai înainte
de 18 ani au mai multe şanse să se nască prematur şi să aibă greutate
mică la naştere, iar naşterea poate fi mai dificilă.
După vârsta de 35 de ani, riscurile pentru sănătatea femeii legate
de sarcină şi naştere încep din nou să crească. Multiparitatea prezintă o
serie de probleme, uterul fiind obosit, tonusul este scăzut, prezentaţiile
transverse sunt mai frecvente, de asemenea - accidentele hemoragice.
Creşte riscul naşterii unor copii malformaţi sau cu greutate mai mică.
Intervalul dintre două sarcini trebuie să fie cuprins între doi şi
patru ani, timp necesar pentru ca organismul matern să se refacă fizic
şi psihic, să-şi refacă forţa şi energia.
Riscurile la naştere pot fi considerabil reduse prin controale
repetate pe tot parcursul sarcinii, efectuate de către medicul generalist,
medicul de Obstetrică-ginecologie şi de asistentul medical.
În timpul sarcinii, femeia trebuie să fie informată asupra
modificărilor organismului, a limitei creşterii în greutate care nu
trebuie să depăşească 12 kg.
Dacă în perioada copilăriei femeia nu a fost bolnavă, scade riscul
de a avea probleme în cursul sarcinii şi al naşterii.

9
 Toate femeile care doresc o sarcină trebuie să ştie că fumatul,
alcoolul şi drogurile exercită influenţe grave asupra produsului de
concepţie.
Perioada de menopauză este o nouă etapă critică în viaţa femeii
dominată de încetarea progresivă a funcţiei aparatului genital, însoţită
de o serie de tulburări cum sunt: anomaliile menstruale, tulburările
vasomotorii, sub forma valurilor de căldură (bufeuri), osteoporoză,
ateroscleroză, modificări la nivelul tractului genito-urinar. Femeia mai
acuză: insomnie, iritabilitate, cefalee, instabilitate afectivă, depresie.
Probleme deosebite pune menopauza patologică sau cea
determinată de intervenţiile chirurgicale mutilante, care întrerup brutal
activitatea hormonală.
Asistenta medicală poate fi un ajutor preţios pentru femeia
preocupată de transformările care se produc în organismul ei, ca sursă
de informaţii, sfătuitor şi sprijin emoţional, în aplicarea tratamentului
de substituţie.
Consultarea medicului în anumite situaţii este necesară, controlul
de specialitate de asemenea, pentru a preveni unele afecţiuni favorizate
de încetarea funcţiei de protecţie a hormonilor. Pot apărea şi probleme
ale cuplului din cauza scăderii libidoului.
În prezent, există o preocupare deosebită pentru tratarea
menopauzei, constatându-se o creştere a speranţei de viaţă, a limitei
vârstei active.
Autoexaminarea sânului trebuie să stea în atenţia oricărei femei şi
orice modificare trebuie raportată medicului. Femeia va fi instruită
cum să examineze sânul sistematic, contribuind, în acest fel, la
depistarea precoce a tumorilor de sân.
Fiecare femeie trebuie să cunoască câteva noţiuni deosebit de
importante:
• boala apare, cu precădere între 40 şi 60 de ani, dar practic poate
surveni ia orice vârstă
• cu cât tumora este depistată mai devreme, cu atât şansele de
vindecare sunt mai mari
10
• autopalparea sistematică poate depista boala în faze incipiente, încât
vindecarea să poată fi posibilă
• amânarea prezentării la medic scade şansele vindecării.
De asemenea, este necesar să fie cunoscute semnele de alarmă:
• prezenţa unei tumori la nivelul sânului, de obicei nedureroasă
• apariţia unei secreţii prin mamelon, mai ales dacă este sanguinolentă
şi într-o singură parte
• modificarea conturului sânului, retracţia pielii sau a mamelonului,
aspect de "coajă de portocala"
• prezenţa unui nodul în axilă.
Aceste semne nu sunt evidente de la început, de aceea trebuie
căutate atent și sistematic, periodic după o anumită tehnică.
Intervalul optim dintre două examinări este de o lună, în special
după ciclu.
Asistenta medicală trebuie să instruiască femeia cum se face
autoexaminarea:
• femeia se aşază în picioare în faţa oglinzi, şi începe prin vizualizarea
din faţa a sânilor şi din profil;
• se poate observa la primul examen o uşoară asimetrie sau diferenţă
de dimensiune, fără nici o semnificaţie patologică;
• se observă dacă nu există o bombare sau o refracţie a pielii. Se
exercită o uşoară presiune în jurul mamelonului (manevră
asemănătoare mulgerii), pentru a provoca o eventuală secreţie
neobservată;
• se face palparea propriu-zisă, totdeauna cu mâna opusă sânului
examinat;
• o modalitate simplă şi eficientă de autopalpare se realizează astfel:
I. se delimitează aria de examinat între o linie care trece la nivelul
claviculei şi alta situată submamar, iar lateral de la stern până în
mijlocul axilei (Fig. 49 a);

11
 Fig. 49
a) Delimitarea ariei b) Examinarea c) Palparea prin mişcări
circulare
prin mişcări verticale

II. examinarea se începe din axilă, coborând şi urcând pe direcţie

verticala pe toată aria delimitată (Fig. 49 b);
III. palparea se face cu toată suprafaţa celor patru degete (nu cu
vârful), realizând mici cercuri pe fiecare porţiune atinsă (Fig. 49 c);
IV. se face întâi palparea superficială, exercitând o presiune uşoră în
vedera depistării unor formaţiuni aflate în vecinătatea pielii, apoi o
palpare profundă, cu o presiune mai fermă (până la limita durerii), care
permite detectarea unor noduli aflaţi în profunzime

Fig. 50. împărţirea sânului asemănător cadranului unui

ceasornic
• examinarea se mai poate face asemănând sânul cu cadranul unui
ceasornic împărţit în 12 zone, corespunzătoare fiecărei ore. Femeia se
aşază pe spate (Fig. 50), pune sub umărul din partea examinată un
prosop sau o pernă, introduce mâna de aceeaşi parte sub cap, realizând
o distribuţie uniformă a sânului pe piept. Palparea începe cu poziţia
orei 12, prin mişcări circulare în sensul acelor de ceasornic, iar la
sfârşit se strânge uşor mamelonul între degetul mare şi arătător, pentru
a observa o eventuală secreţie;
12
• după ce întregul sân a fost palpat cu atenţie, se examinează axila şi
apoi se trece la sânul opus în aceeaşi ordine.
Metoda autopalpării reprezintă în prezent, singura modalitate prin
care tumorile maligne pot fi descoperite timpuriu, când tratamentul
este eficace şi uneori nemutilant.
Prezentarea la medic este obligatorie pentru examinări suplimentare
(mamografie, biopsie etc), pentru stabilirea diagnosticului şi posibila
mamectomie, terapie cu raze, chimioterapie şi terapie hormonală.

SEMNE SI SIMPTOME IN GINECOLOGIE

- tulburările ciclului menstrual:

- tulburări în exces:
- menoragia- hipermenoreea- hemoragie menstruala prelungita,
cu flux foarte abundent,
- polimenoreea - intervale scurte între menstre,
- metroragia - hemoragii neregulate, aciclice, survenite între două
menstre succesive,
- menometroragia- sangerare uterina total neregulataca frecventa
si durata si excesiva cantitativ;
- tulburări în minus:
- hipomenoreea- tulburare ce consta in reducerea cantitatii de
sange,
- oligomenoreea- intervale lungi între menstre,
- amenoreea- lipsa completă a menstrelor;
- sindromul premenstrual- manifestari somatice si psihice care apar cu
regularitate pe parcursul fazei luteale a ciclurilor menstruale( cu 10-14
zile inainte de instalarea menstruatiei);
- sindromul intermenstrual- durere ciclica intermenstruala
contemporana cu ovulatia impreuna cu alte simptome posibile,
neobligatorii ( jena, balonare, sangerare vaginala).
- hemoragia- pierderi anormale de sange;
- leucoreea:
13
 - albă lăptoasă, în leucoreea femeilor tinere;
- galben verzuie, în gonococie;
- roşie apoasă sau cafenie, în tumori;
- seroasă, mucoasă, muco-purulentă, purulentă- in infectii.
- hidroree- scurgere cronică a unui lichid apos dintr-o mucoasă
inflamată ; secreţie vaginală abundentă: 200-400 ml.
- semne funcţionale asociate (prurit, arsuri, algii pelviene, dispareunie,
usturimi la sfârsitul micţiunii;
- durerea pelvină,
- dispareunia- durere permanenta sau intermitenta in timpul actului
sexual;
- dismenoree- apariţia durerilor în timpul menstrei.

EXPLORARI PARACLINICE ŞI DE LABORATOR IN

GINECOLOGIE

Histerometria
- măsoară cavitatea uterină şi precizează direcţia acesteia. Masurare
a profunzimii cavitatii uterine. O histerometrie este indicata in cursul
oricarei boli care modifica dimensiunile uterului (fibrom
uterin sau cancer uterin) si inaintea unor interventii intrauterine, ca
fixarea unui sterilet. Ea se efectueaza cu ajutorul unei tije gradate -
histerometrul , din metal sau din material plastic, introdusa prin colul
uterin pana in fundul uterului.
Nu se face în sarcină.
 
Punctia fundului de sac Douglas(culdocenteza)
 
- este o varianta a punctiei intraperitoneale, prin care se realizeaza o legatura
intre cavitatea peritoneala si mediul exterior prin intermediul unui ac de punctie.
- reprezintă un gest medical prin care se pătrunde cu un ac pe cale
transvaginală (lafemeie), respectiv transrectală (la bărbat) la nivelul
fundului de sac Douglas.
14
Scopuri:
• explorator 
- confirmarea prezentei unei colectii patologice- stabilirea naturii colectiei
(puroi, sange, ascita). - este indicată pentru precizarea diagnosticului în
sarcina extrauterină, piosalpinx, hidrosalpinx.
• terapeutic
- evacuarea colectiei de lichid- introducerea de substante
medicamentoase.
Materiale necesare: 
- ac de punctie diam. 2 mm , lung 12 – 14 cm, montat pe seringa de 20
ml,
- valve vaginale
- pensa de fixat colul uterin
- pense lungi cu tampoane
- cateter de metal ptr. golirea vezicii urinare, sonde vezicale
- irigator pentru spalatura vaginala
- eprubete sterile , uscate, etichetate ptr. recoltarea probelor de laborator
- manusi sterile de cauciuc
- materiale pentru. dezinfectia locala
- permanganat de potasiu sol. 0,2-0,3 %, alcool iodat
- materiale de protectie a mesei pe care se efectueaza punctia
- tavita renala
- medicamente : anestezice
 Pregatirea bolnavei si executarea punctiei :
- se anunta bolnava si i se explica necesitatea tehnicii
 - punctia se executa in sala de tratamente pe masa ginecologica
- bolnava isi goleste vezica urinara / sondaj vezical
- asezarea bolnavei in pozitie ginecologica
- spalatura vaginala cu sol. de permanganat de potasiu
- se trece la efectuarea punctiei:: medic + 2 asistente- spalare pe maini cu apa si
sapun
- medicul

15
  – introduce valvele vaginale si descopera larg colul uterin, apoi fixeaza
cu pensa de col buza superioara a colului si trageuterul in sus pentru. a
descoperi cat mai mult fundul de sac posterior
- o asistenta medicala tine valvele departatoare;
- cealalta asistenta va fixa pensa de col si deserveste medicul cu instrumentele
necesare-in primul rand acul de punctie montat pe seringa;
- dezinfectia locului de punctie cu alcool;
- locul punctiei : in dreapta / stanga colului uterin si usor inapoia acestuia ,
urmarind sa seajunga in regiunile parauterine- anestezie locala- efectuarea
punctiei si recoltarea colectiei prin aspiratie cu ajutorul seringii;
- dupa golirea fundului de sac se retrage acul, se badijoneaza locul punctiei cu
un tampon cu alcool dupa care se indeparteaza , atat pensa de col cat si valvele;
- se transporata bolnava la pat, se supravegheaza pulsul, TA, pansamentul;
 Examinarea lichidului extras
-examen macroscopic
 –aspectul si continutul, cantitatea lichidului extras ;- 2 probe in eprubete
sterile se trimit la laborator ; din lichidul purulent se fac insamantari pe medii
de cultura si sunt imediatdepozitate la termostat ptr. identificarea germenului si
executarea antibiogramei ;Actul punctiei, natura , cantitatea lichidului extras,
numele medicului
o notate in foaia de observatie

Curba termica bazala

Metoda temperaturii bazale ( a curbei termice) :se bazeazǎ pe

efectul termogen al progesteronului şi pe modificarea curbei termice în
momentul ovulaţiei ( dacǎ se considerǎ o singurǎ ovulaţie într-un ciclu
menstrual). Ovulaţia se produce fie în ultima zi de temperaturǎ bazalǎ,
fie în ziua a 2-a sau a 3-a de creştere a temperaturii bazale.Explicaţia
este datǎ de creşterea concentraţiei de progesteron cu efectele
termogene menţionate. În preajma ovulaţiei, temperatura bazalǎ creşte
cu 0,2 – 0.4 º C. Aceastǎ creştere trebuie sǎ fie de 3 zile la rând şi şi sǎ
fie mare ca temperatura din 6 zile anterioare. Spermatozoizii pot
16
supravieţui în medie 3 zile ( în cazuri excepţionale şi 7 zile !), ca atare
3 zile dupǎ ciclu cât şi dupǎ ovulaţie existǎ o perioadǎ de fertilitate. La
femeile cu cicluri neregulate aceastǎ metodǎ nu poate fi folositǎ.(
V.Luca)

Recoltarea secretiilor vaginale

→ Definiţie:
~ Secretia vaginala este un transsudat al mucoasei vaginale.Contine
celule epiteliale de descuamare, germeni in functie de diversi
factori( varsta, stari fiziologice sau patologice) si de continutul in
glicogen. Prezenta glicogenului, a acidului lactic si a lui
Lactobacillus dau un ph acid cu rol de aparare contra infectiilor.
~ Examenul bacteriologic este dificil si fidelitatea rezultatelor este
conditionata de : prelevare, transport, examinare, interpretare.
~ PH-ul acid are rol de apărare contra infecţiilor.
~ După menopauză flora vaginală este asemănătoare cu flora
vulvară prin absenţa germenilor din grupul lactobacilus care
menţin pH-ul.

→ Scopul recoltărilor:
~ Determinarea agenţilor patogeni.
~ Stabilirea diagnosticului bacteriologic.
~ Stabilirea tratamentului general.
~ Descoperirea proceselor tumorale.

→ Materiale necesare:
~ valvă vaginală.
~ specul vaginal.
~ mănuşi de cauciuc.
~ tăviţă renală.
~ lame de microscop;
~ tampon de exsudat cu mediu de transport;

17
 ~ comprese sterile;
~ pensa;
~ container pentru deseuri medicale;
~ container cu solutie dezinfectanta pentru instrumentar medical.
→ Pregătirea bolnavei:
~ Pregătirea psihică:
o Se anunţă bolnava şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Pregătirea fizică:
o Se aşează în poziţie ginecologică.
o Se dezveleşte regiunea.
o Cu 2-3 zile înaintea → repaus sexual şi terapeutic.
o Se face toaleta genitală – fără substanţe dezinfectante.

→ Locul recoltării:
~ Colul uterin, fundul de sac Douglas.
~ Orificiul glandelor Bartholin.
~ Meatul urinar.

Mod de recoltare
Recoltarea se efectueaza pe masa ginecologica de catre personal
instruit de medicul specialist.
Se verifica daca pacienta indeplineste conditiile de pregatire
pentru efectuarea examenului din secretii genitale.
Se invita pacienta sa se aseze pe masa ginecologica cat mai
comod si relaxat. Se atentioneaza asupra faptului ca valvele fiind
metalice pot produce o usoara senzatie de disconfort.
Se introduc valvele pe rand, intai valva posterioara, apoi valva
anterioara si se departeaza peretii vaginului pentru a se exprima colul
uterin intre cele doua valve.
Pentru examen citobacteriologic si cultura din secretia vaginala:
-Se solicita ajutorul inca al unei persoane care sa tina valvele.
-Pe valva posterioara se preleveaza o cantitate de secretie din
fundul de sac vaginal.
18
 -Persoana care recolteaza introduce cu grija tamponul de exsudat
pe valva posterioara si recolteaza o mica cantitate din secretia
vaginala exprimata pe aceasta; retrage tamponul.
-Se extrage valva si se deverseaza secretia la unul din capetele
unei lame de microscop (stearsa in prealabil cu alcool si uscata).
-Peste lama cu produs se suprapune o a doua lama si se executa o
miscare energica de alunecare pe axul lung al celor doua lame.
Secretia astfel intinsa trebuie sa fie uniforma pe cele doua lame,
subtire si sa cuprinda cca 4/5 din lungimea lamei.
-Cele doua lame se lasa la uscat la loc ferit de curenti de aer cald
sau umezeala.

Pentru examenul citobacteriologic si cultura din secretia de

col:
-Se solicita ajutorul inca al unei persoane care sa tina valvele cu colul
exprimat intre ele.
-Persoana care recolteaza sterge cu o compresa sterila exocolul
indepartand secretia vaginala de pe suprafata acestui.
-Cu un tampon de exsudat se patrunde cca 1.5 cm in endocol si se
imprima miscari de rotatie completa, insistand pentru o buna stergere a
mucoasei.
-Tamponul se descarca prin miscari de rotatie pe doua lame de
microscop; lamele se lasa sa se usuce.
-Pentru cultura se introduce un al doilea tampon la cca 2 cm in colul
uterin imprimandu-se miscari de rotatie pentru stergerea mucoasei
endocolului.
La sfarsitul recoltarii valvele se pun in containerul cu solutie
dezinfectanta pentru instrumentar; compresele sterile se arunca in
containerul de deseuri medicale.
Pentru examenul bacteriologic al secretiei vaginale sau al
secretiei de col uterin, laboratorul recomanda – pentru o mai buna
orientare si interpretare a produsului – recoltarea tandemului: lame

19
pentru examenul citobacteriologic si tampon pentru cultura, ambele
analize executandu-se doar daca sunt bifate pe cerere.
Pe lame si pe tamponul de exsudat se lipesc etichete cu codul de
bare identic cu cea lipita pe cerere sau pe alte recipiente de recolta din
aceeasi zi la acelasi pacient.
Daca la aceeasi pacienta se recomanda si examenul Babes
Pappanicolaou, recoltarea si inscriptionarea lamelor se efectueaza
conform cu protocolul de recoltare al laboratorului de anatomie
patologica, iar solicitarea analizei se efectueza pe formularul tip de
Cerere de analize de anatomie patologica. Lamele pentru examenul
citodiagnostic se invelesc in formularul tipizat pentru acest examen si
se aduc la laborator, insotite de Cererea de analize de anatomie
patologica, separat de lamele pentru examenul citobacteriologic.

Mod de recoltare pentru antigene genitale (Antigene Chlamydia

trachomatis si Mycoplasma/Ureaplasma)
Materiale suplimentare necesare:
- flacon cu mediu pentru Ag Chlamydia trachomatis procurat din
laborator (capac mov); se pastreaza la temperatura camerei;
- flacon cu mediu pentru Ag Mycoplasma/Ureaplasma procurat din
laborator (capac alb); se pastreaza la frigider daca nu este folosit in
ziua respectiva.
Se procedeaza la fel ca cultura din secretia de col.
Dupa recoltare, varful tamponului se introduce in recipiente speciale
dedicate corespunzator fiecarui antigen avand grija ca partea cu produs
(dopul de vata) sa fie imersat in mediul de transport; tija tamponului se
rupe pentru a putea permite inchiderea cu capac.
Pe recipiente se lipeste eticheta cu cod de bare identic cu cel de pe
cerere sau alte recipiente recoltate pacientului in acelasi timp.

20
 Mod de recoltare pentru genotipare HPV (Human Papilloma
Virus)
Materiale suplimentare necesare: flacon cu mediu si periuta
pentru HPV procurat din laborator; se pastreaza la temperatura
camerei.
Se procedeaza ca la punctul anterior pentru cultura din secretia de
col.
Dupa recoltare, varful periutei se introduce in flaconul cu mediu
avand grija ca partea cu produs (periuta) sa fie imersat in mediul de
transport; tija periutei se rupe pentru a putea permite inchiderea cu
capac.
Pe recipiente se lipeste eticheta cu cod de bare identic cu cel de
pe cerere sau alte recipiente recoltate pacientei in acelasi timp.

→ Pregătirea produsului recoltat pentru laborator:

~ Produsele recoltate trebuie examinate în maxim 1-2 ore.
~ Se transportă în maxim 1 oră de la recoltare.
~ Se notează examenul cerut şi diagnosticul prezumtiv.
~ Din produsele recoltate se fac frotiuri şi însămânţări pe medii de
cultură.
~ Pentru gonococ, însămânţarea se face imediat.
~ Pentru examen bacteriologic imediat din secreţiile vaginale, se
face un preparat nativ între lamă şi lamelă colorat gram şi cu
albastru de metilen. Se observă la microscop mişcarea activă a
protozoarului.
~ Obligatoriu → se face antibiogramă.

→ Interpretarea rezultatelor:
~ Prezenţa leucocitelor confirmă procesul infecţios.
~ Flora bogată fără leucocite poate coexista cu o mucoasă vaginală
normală.
~ Germeni frecvenţi:

21
 o La nivelul colului → streptococ, escherichia coli,
bacteroides species, clostridium.
o La nivelul vaginului → Trichomonas, candida albicans,
neisseria gonoreae.

→ Îngrijirea bolnavei după recoltare:

~ Se face toaleta regiunii.

→ Observaţii:
~ Se folosesc materiale şi instrumente sterile.
~ În timpul recoltării se evită atingerea vulvei sau a pereţilor
vaginului.

Testul PAPANICOLAU

Testul citologic Papanicolau (numit şi Babes- Papanicolau după

denumirea doctorului român Aurel Babes, care a preconizat depistarea
precoce a cancerului genital feminin prin examinarea frotiului
citovaginal) este o analiză obţinută prin recoltarea prin perire a
celulelor din cervix şi apoi fixarea lor pe o lamă de sticlă. Deşi analiza
celulelor din cervix este cea mai des folosită, testul Papanicolau
permite şi evaluarea citologică a celuleor polului vaginal şi
endocervicale.

Tehnica de recoltare a secretiei cervico-vaginale

pentru testul BABES PAPANICOLAU in mediu lichid
Pregatirea pacientei
Pentru recoltarea probei citologice in vederea realizarii testului Babes
Papanicolaou trebuie indeplinite mai multe conditii:
- absenta hemoragiei cervico-vaginale abundente;

22
- femeia nu trebuie sa fi primit recent medicatie locala sau sistemica,
mai ales ca se cunoaste efectul unor medicamente asupra mucoasei
epiteliale (tetraciclina, digitala, etc.). Unele substante acide/bazice
influenteaza indicele acidofil, altele influenteaza penetrarea
colorantilor in celule;
- nu trebuie sa existe un istoric recent (sub 6 saptamani) de terapie
chirurgicala, termoterapie, radioterapie, la nivelul colului uterin sau al
vaginului;
- pacienta nu trebuie sa fi avut contact sexual in ultimele 48 de ore;
- pacienta trebuie sa evite spalaturile locale cu 24 de ore inainte de
recoltare;
- recoltarea probelor pentru alte teste din zona cervico vaginala
(gonoree, chlamydia, cultura bacteriana din col-CCB ) inainte de
recoltarea pentru testul Papanicolaou nu este recomandata.
Aceste prelevari pot determina indepartarea unor celule transformate
malign sau cu leziuni premaligne astfel incat acestea nu pot sa mai fie
depistate. Pot apare rezultate fals negative.
Perioada de recoltare:in afara perioadei menstruale, preferabil la
mijlocul ciclului menstrual.
Locul de prelevare
- prelevare de la nivelul exocolului si endocolului cuprinzand si zona
de transformare
daca se evidentiaza leziuni in zona cervico-vaginala se recolteaza
proba si din aceste leziuni si se precizeaza locul de unde s-a recoltat in
fisa de insotire a probei.
Materiale necesare :
- speculum vaginal bivalvular
- aplicator cu tija şi pat din bumbac
- 3 lame de sticlă pentru citire microscopică
- fixative
- lampă ajustabilă
- câmp
-manusi chirurgicale de unica folosinta
23
-fisa de insotire a probei
-instrumente de recoltare: periuta cervicala(Atentie! nu se utilizeaza
periuta cervicala la femeile insarcinate)
-recoltor special cu mediu lichid
- Pap stick
- formulare cerere analize laborator
Recoltare:
-confirmarea identităţii pacientei;
-se explică procedura pacientei;
-se spală mâinile;
-se explică pacientei importanţa relaxării musculaturii perineale pentru
a uşura efectuarea examinării şi recoltării;
-se cere pacientei să micţioneze înainte de efectuarea procedurii de
recoltare;
-se asigură intimitate şi se cere pacientei să se dezbrace de la brâu în
jos;
-este acoperită cu un halat de unică folosinţă şi ajutată să se aşeze pe
masa ginecologică;
-se potriveşte lampa pentru luminozitate maximă în zona genitală;
-se înlătură halatul din zona genitală;
-se oferă mănuşi medicului(/ asistenta medicala imbraca manusi) şi
speculul vaginal. Nu se vor folosi lubrefinate pentru acesta pentru a nu
interfera cu rezultatul testului. Se poate uda speculul cu apă caldă
pentru a uşura inserţia.
-se anunţă pacienta când i se introduce speculul pentru a preveni
tresărirea şi încordarea musculaturii
-se sugerează pacientei să se relaxeze şi să respire adânc în timpul
introducerii speculului.
-după introducerea specului acesta este lărgit pentru expunerea
cervixului şi apoi blocat pentru începerea recoltării;
-se oferă medicului pe rând aplicatoarele şi periuţa necesare
recoltării celulelor din diferitele zone. Se introduce periuta in
endocervix numai cat se introduc toti perii in canalul endocervical.
24
Pentru periuta cervix rotirea se face in sensul acelor de ceasornic de 5
ori, iar pentru periuta Combi (cu partea pentru endocol mult mai
lunga) rotirea se face in sensul acelor de ceasornic doar de doua ori
(deoarece este mult mai abraziva). Se scoate periuta cervicala.
Foarte important!! Se detaseaza capul periutei dupa recoltare si se
introduce in recipientul cu mediu lichid, apoi se insurubeaza capacul!
Pentru recoltatrea pe lame , după fiecare recoltare, se vor lua
aplicatoarele şi se vor roti blând pe câte o lamă de sticlă peste care se
va pune imediat un fixator pentru prevenirea uscării celulelor;
-lamele microscopice vor fi marcate diferit în funcţie de zonele din
care s-au recoltat celulele. La un test complet, medicul va recolta
celule din zona cervicală, endocervicală şi a polului vaginal.
-după recoltare se deblochează speculul pentru a fi scos evitând rănirea
pereţilor vaginali;
-este ajutată pacienta să coboare de pe masa de examinare;
-se completează formularele de laborator cu datele pacientei, inclusiv
data ultimei menstruaţii, apoi se trimit probele la laborator.
Consideraţii speciale :
1 *înainte de efectuarea testului, pacienta va trebui învăţată să nu
facă spălături vaginale cu 48 de ore înainte de efectuarea examenului
şi să nu folosească ovule vaginale.
2 *recoltarea poate avea loc cu 5-6 zile înainte de menstruaţie sau
la o săptămână după menstruatie.
3 Testul Papanicolau- interpretare:
0 Celule normale → endocervicale, endometriale, leucocite.
1 Celule anormale → metaplazice, discariotice, tumorale.
4 Clasificarea rezultatelor pe 5 clase.
0 0-Absenţa celulelor anormale.
1 1-Citologie anormală fără evidenţă de malignitate.
2 2-Citologie sugestivă neconcludentă pentru malignitate.
3 3-Citologie puternic sugestivă de malignitate.
4 4-Citologie clar malignă.

25
 RECOLTAREA PROBELOR PENTRU LOHIOCULTURA
Materiale necesare
Valve ginecologice
Tampon de exsudat cu mediu de transport
Materialele necesare pentru efectuarea toaletei interne si externe
conform procedurii interne a spitalului
Mod de recoltare
Recoltarea se efectueaza in sectia de Obstetrica-ginecologie, in sala de
tratamente de catre personalul asistenta responsabila si instruita pentru
aceasta manevra.
Se efectueaza toaleta locala externa si interna conform protocolului
intern aprobat pe sectie.
Dupa efectuarea toaletei se introduc valvele prin manevre blande. Se
evidentiaza colul uterin. Se recolteaza prin introducerea tamponului de
exsudat in cavitatea uterina. Se retrage cu grija si se introduce in tubul
cu mediu de transport.
Pe tubul cu tamponul de exsudat se lipeste eticheta cu codul de bare
identic cu cel de pe cerere sau alte recipiente recoltate pacientului in
acelasi timp.

Testul Lahm-Schiller (testul cu Lugol)

-detectează stările precanceroase ale colului uterin, bazându-se pe
proprietatea epiteliului normal exocervical şi vaginal de a se colora în
brun-acaju cu o soluţie iodo-iodurată. Poate fi folosit pentru depistarea
în masă a cancerului de col uterin. Leziunile nu se colorează, ceea ce
permite efectuarea biopsiei dirijate.

Colposcopia
- examenul endoscopic al colului uterin; se realizează după
badijonarea cu acid acetic 2-3% urmată de efectuarea testului Lahm-
Schiller. Este metoda suplimentară de cercetare a leziunilor
exocervicale descoperite la examenul cu valve.
26
 Celioscopia
- este o endoscopie a cavităţii pelviene după instituirea
pneumoperitoneului. Permite puncţia unor formaţiuni chistice
ovariene, localizarea sediului obstrucţiei tubare, precizarea cauzelor
unor dureri pelviene.

Biopsia de col -biopsia de endometru

- constă în prelevarea unui fragment de ţesut pentru examenul

histopatologic. Endometrul se recoltează prin metoda chiuretajului
uterin.

Chiuretajul uterin

Chiuretajul uterin consta in dilatarea colului uterin cu ajutorul unor

dilatatoare si indepartarea stratului superficial al mucoasei uterine
(endometrul) cu o chiureta, pensa sau dispozitiv de biopsie. Tesutul
extras este investigat ulterior in laborator.
Scop:
-evacuator
-hemostatic, biopsic şi explorator.
Este indicat in urmatoarele situatii:
● Sangerari uterine anormale
● intreruperi de sarcina si retentie de tesut dupa intreruperi de
sarcina
● Suspiciune de cancer uterin
● Polip uterin persistent
● Infertilitate
Riscurile asociate procedurii sunt:
● Durere in timpul procedurii, in absenta anesteziei generale
● Hemoragie care sa necesite transfuzie sau alta operatie
27
 ● Infectie
● Perforarea uterului si organelor vecine
● Sinechie uterina
● Reactie anormala la medicatie
● Indepartare incompleta a tesutului si repetarea procedurii
● Celulele canceroase pot sa nu fie detectate, chiar daca exista
Alternativa la chiuretajul uterin este histeroscopia operatorie,
similara ca procedura dar cu diferente in ceea ce priveste posibilitatile
de vizualizare a cavitatii sau de utilizare a unor echipamente electrice.
In functie de volumul hemoragiei sau tesutului proliferat, poate fi
indicata una sau alta din cele doua tehnici.
Dilatarea si chiuretajul uterin: include Biopsia de endometru,
Dilatarea colului,
Debridarea sinechiei uterine si Extirparea polipilor)
Cerinte preliminare
Investigatii:
Inainte de efectuarea chiuretajului uterin sunt necesare urmatoarele
investigatii:
● Frotiu cervical Papanicolau efectuat in ultimele 12 luni
● Cultura col uterin
● Hemoleucograma, transaminaze, glicemie, creatinina, APTT
● Serologie boli transmisibile: HBs, HCV, HIV, VDRL
Consimtamant scris:
Pentru efectuarea chiuretajului uterin este necesara completarea
unui formular de consimtamant, dupa citirea informatiilor si
clarificarea nelamuririlor. Consimtamantul se poate retrage inainte de
efectuarea procedurii.
Medicatie:
Medicul trebuie informat despre orice medicamente sau remedii
naturiste luate in mod regulat.
Regim de viata:
Alimentele si lichidele sunt interzise cu 6 ore inainte de
interventie.
28
 Contactul sexual trebuie evitat cu 48 ore inainte de interventie.
Se recomanda epilarea si utilizarea sapunurilor bactericide pentru
toaleta genitala.
Mod de desfasurare a procedurii
Instrumentar:
- două valve vaginale Sims,
- două pense de col Pozzi,
- un histerometru,
- două pense vaginale lungi,
- pense port tampon
- o pensă pentru resturi de obicei Schultze,
- trei - patru chiurete fenestrate de diferite mărimi şi
- un set de dilatatoare metalice Hegar.
Anestezie:
- generală,
- intravenoasă,
- cu barbiturice sau
- locală, cu solutie xilină 1%.
Conditii de efectuare: examen genital bimanual şi cu valvele,
pentru precizarea situatiei colului şi corpului uterin, ca volum şi
orientare. De asemenea, este indispensabilă o foarte bună dilatare a
colului. Procedura incepe prin administrarea anesteziei locale sau
generale si dezinfectarea vaginului. Colul este verificat si dilatat, cu
dilatatoare de dimensiuni progresiv crescatoare. Aceasta manevra
poate determina contractii uterine, percepute de pacienta, daca este
treaza, ca niste crampe menstruale. Se racleaza cavitatea si se extrage
polipul, tesutul endometrial sau de alta natura. Tesuturile extrase se
trimit la laborator pentru analize. In cazul biopsiei de endometru, nu
este nevoie de dilatatia colului, iar fragmentele extrase sunt mult mai
mici.
Supravegherea pacientei dupa tehnica
Perioada de supraveghere in clinica:este necesara supravegherea
in clinica minim 30 min. de la terminarea procedurii.
29
Conducerea autovehiculului nu este permisa in ziua interventiei, in
cazul utilizarii anesteziei generale.
Dupa chiurataj se poate prescrie medicatie antiinflamatorie, in scopul
reducerii durerii si altor simptome postoperatorii. Medicul poate
administra un antibiotic in timpul procedurii, pentru a preveni infectia.
Regim de viata:
Activitatile obisnuite pot fi reluate incepand cu ziua urmatoare
interventiei.
Nu se impun restrictii deosebite in ceea ce priveste regimul
alimentar.
Contactul sexual este interzis in primele 7 zile de la interventie.
Simptome posibile:
-in primele ore dupa chiuretajul uterin pot aparea senzatii de
greata, voma , cefalee, care cedeaza
-incepand cu ziua urmatoare: durerea pelvina poate persista cateva
zile, dar este, de obicei, suportabila.
Sangerarea este normala in primele 7 zile, daca nu depaseste
cantitatea unei menstre obisnuite.
Simptome care necesita consult medical imediat:
● Febra peste 38∘C
● Durere intensa care nu cedeaza la calmante
● Sangerare abundenta persistenta
Accidentele imediate ale chiuretajului uterin sint
hemoragiile şi perforatiile.
In hemoragii se recurge la exprimarea uterului prim masaj
abdominal, medicamente uterotone şi revizuirea cavitătii uterine
cu chiureta.
In hemoragiile post-partum se poate recurge la tamponarea
cavitătii uterine cu meşe mari şi uneori la histerectomie rapidă de
hemostază (histerectomie de necesitate).
In hemoragiile prin defecte de coagulare (afibrinogenemie)
tratamentul este medical(fibrinogen, enzime antifibrinolitice,
transfuzii cu singe).
30
 In hemoragiile care pot surveni după chiuretajul evacuator
(avort, resturi ovulare) cu exceptia sarcinei cervicale la care se
impune histerectomia rapidă de hemostază, la celelalte,
-după revizuirea cavitătii şi administrare de ocitocice, se
poate recurge la ocluzia canalului cervical cu pensa Bret sau cu
pense de col.
In perforatii se recurge la laparotomie pentru control şi
hemostază (histerorafie) mai ales cind nu avem siguranta că
evacuarea cavitătii a fost completă.
Sechele tardive:
-avorturi şi naşteri premature prin insuficienta istmului
cervical (după dilatatii brutale extemporanee), placenta praevia,
placenta acreta şi hemoragii in delivrentă;
-tulburări mensturale produse de sinechii (amenoree, oligo-şi
hipomenoree); sarcini ectopice şi
-sterilitate secundară.
Chiuretajul prin suctiune (aspirare) este numit si avort
prin aspiratie.
Avortul chirurgical prin aspirare este o metoda utila in
primele 6 - 12 saptamani de sarcina, se mai numeste aspirarea
prin vacuum.
Avortul prin aspiratie cuprinde administrarea de analgezice
pentru durere si
misoprostol pentru pregatirea procedurii.
Pacienta sta pe masa in pozitie ginecologica. Un speculum se
insera in vagin pentru al deschide, apoi se foloseste un tenaculum,
instrument care mentine cervixul pentru a putea fi dilatat de
instrumente speciale.
Cand cervixul este dilatat indeajuns, o canula - un tub de
plastic lung, este conectata la un aparat de suctiune, care va
dizloca placenta si tesuturile fetale.
Procedura tine 10 - 15 minute, iar perioada de recuperare
este de cateva ore in spital.
31
 Efectele secundare frecvente sunt crampele abdominale,
greata, transpiratii si
oboseala.
Efecte secundare mai rare in avortul chirurgical prin
aspirare includ: sangerari prelungite si masive, formarea de
cheaguri de sange, leziuni ale cervixului si perforarea uterului.
Infectia uterina determinata de bacterii poate determina febra,
durere, sensibilitate abdominala si formarea de tesut cicatricial.

Insuflaţia utero-tubară

- evidenţiază permeabilitatea trompelor prin introducerea unui gaz, de

preferinţă CO2, în interiorul cavităţii uterine şi trompe cu ajutorul unui
aparat special. Se face între zilele a 8-a şi a 12-a a ciclului, după
administrarea unui sedativ. Gazul introdus produce un zgomot când
trompa este permeabilă, care poate fi perceput cu ajutorul
stetoscopului. Femeia poate să prezinte senzaţie de rău, greaţă sau
tuse, ceea ce impune oprirea tehnicii.

Histerosalpingografia

→ Definiţie:
~ Histerosalpingografia (HSG) → examenul radiologic al uterului
ce pune diagnosticul de fibrom submucos şi apreciază
permeabilitatea tubară pentru adaptarea tehnicii chirurgicale la
femeile tinere care au o sterilitate consecutivă localizării
fibroamelor.
→ Materiale necesare:
~ Seringă de 20 ml cu amboul cu ghivent permiţând racordarea la o
canulă uterină de calibru redus,
~ Canula uterină metalică lungă de 30-40 cm,
~ Speculum vaginal,
~ 2 valve vaginale,

32
 ~ Pensă Tirbal,
~ Pensă porttampon,
~ Histerometru,
~ Casoletă cu comprese sterile,
~ Alcool sau tinctură de iod,
~ Substanţă de contrast – lipiodol, altele.
→ Pregătirea pacientei:
~ Psihic: se anunţă şi se explică tehnica şi necesitatea efectuării
examenului,consimtamant;
~ Fizic: examenul histerosalpingografic se face pe "stomacul gol"
pentru a evita voma reflexă;
~ Se testează toleranţa la iod; în ziua examenului se efectuează
spălătură vaginală antiseptică şi clismă evacuatoare pentru golirea
colonului;
~ Înaintea examenului se goleşte vezica urinară,
~ Examenul se efectuează în ziua a 8-12 a ciclului.
~ Medicamentos: cu 2 zile înaintea examenului se recomandă la
pacientele anxioase administrarea de calmante şi antispastice,
~ Cu jumătate de oră înaintea examenului se injectează un
antiseptic (papaverină) sau se introduce un supozitor cu Lizadon.
→ Tehnica:
~ Injectarea substanţei de contrast se face cu ajutorul aparatului tip
Schültze,
~ Se aşează pacienta pe o aleză sterilă în poziţie ginecologică pe
masa ginecologică la care s-au adaptat 2 suporturi pentru
susţinerea membrelor inferioare,
~ Se dezinfectează cu alcool sau tinctură de iod regiunea externă a
organelor genitale,
~ Se evidenţiază colul uterin cu valvele sau speculul vaginal şi se
dezinfectează din nou locul, apoi se prinde colul uterin cu pensa
aşezată în sens orizontal, deasupra orificiului extern al colului sau
dedesubt (în funcţie de orientarea uterului),

33
 ~ Se face histerometria pentru a ne asigura direcţia cervico-istmică
precum şi permeabilitatea orificiului intern al colonului,
~ Ataşam aparatul Schültze şi-l fixăm la pensa Tirbal,
~ Se scot valvele sau speculul,
~ Plasăm pacienta sub ecranul radioscopic prin alunecare înceată,
centrăm regiunea de examinat şi facem o radiografie "pe gol",
~ Apoi se începe injectarea lentă (pentru a evita spasmele) a
substanţei de contrast, în cavitatea uterină sub controlul
radioscopic intermitent,
~ Se va ţine seama în tot timpul examenului de senzaţiile pacientei,
de dureri mari însoţite de tulburări neurovegetative (greaţă, stare
de colaps) care indică oprirea imediată a injectării substanţei de
contrast.

→ Îngrijiri după tehnică:

~ După terminarea examenului histerosalpin-gografic se scot
aparatul şi pensa, se şterge vaginul cu o compresă sterilă şi se
pune un tampon de vată.
~ Pacienta se menţine în repaus 30 minute în serviciul de
radiologie.

Ecografia
- examen cu ultrasunete ce evidenţiază tumori, sarcina asociată cu
fibrom uterin.

Investigaţii genetice

a) determinarea cromatinei sexuale în disgenezii gonadice şi

intersexualitate;
b) determinarea cariotipului în aceleaşi afecţiuni, în plus în sterilitatea
primară şi amenoreea primară.

34
 Tamponamentul vaginal

Tamponamentul vaginal care consta in introducerea in vagin a

unor mese care se aseaza in fundurile de sac vaginale, umplandu-le
succesiv, strans acoperind orificiul extern al colului in asa fel incat tot
vaginul safie plin cu mese.

Examinarea paraclinică a sânului

a) termografia se realizează cu raze infraroşii şi se bazează pe

proprietatea ţesutului malign de avea o temperatură crescută faţă de
ţesuturile vecine sănătoase sau faţă de zona simetrică. Diferenţa de
temperatură variază între 1°C şi 8°C;
- b) mamografia este principala metodă de depistare a cancerului de
sân, fiind propusă ca metodă de screening;
- c) galactografia constă în injectarea unei substanţe de contrast în unul
din canalele galactofore cu ajutorul unui ac bont introdus prin orificiul
mamelonar care prezintă scurgerea patologică. În cancer, în dreptul
tumorii, canalul galactofor nu se evidenţiază;
- d) examenul citologic al scurgerilor mamelonare poate fi util mai ales
atunci când există secreţie care poate fi obţinută din scurgere spontană
sau la exprimarea mamelonului;
- e) citologia prin puncţie are valoare deosebită, rezultatele fiind
corecte (edificatoare) în proporţie de peste 90%;
- f) rezonanţa magnetică nucleară este un examen netraumatizant,
simplu şi rapid; identifică recidivele locale ale unui cancer după
tratamentul conservator şi formaţiuni tumorale palpabile, care nu pot fi
bine definite de mamografie sau ecografie. Evaluează chimioterapia în
pregătirea - preoperaorie pentru tumorile mamare voluminoase, dar
prezintă dezavantajul costurilor crescute;
- g) examen fără risc, ecografia uşurează orientarea puncţiei citologice,
evidenţiază semne suspecte şi specifice de malignitate.

35
 EXAMINAREA PACIENTEI CU AFECŢIUNI
GINECOLOGICE

Examinarea pacientei reprezintă o etapă importantă în îngrijirile

medicale ce i se acordă şi necesită câştigarea încrederii, respectarea
intimităţii.
Cuprinde:
- interviul (interogatoriul)
- examenul clinic general
- examenul ginecologic
- examene paraclinice şi de laborator
Asistenta participă la examinare, pregăteşte şi ajută pacienta,
pregăteşte materialele necesare, culege propriile informaţii.

Culegerea Culegerea de date (date subiective/obiective) prin diverse

datelor metode: interviu, observaţie, cercetarea documentelor
medicale (foaia de observaţie clinică, bilete de iesire din
spital si buletine de analiză, scrisori si trimiteri
medicale,reţete, carnet de sănătate), discuţii cu membrii
echipei de îngrijire si aparţinătorii, participarea la
examenul clinic general si ginecologic, măsurarea
temperaturii, pulsului, respiraţiei, tensiunii arteriale.
Analiza si sistematizarea datelor semnificative.
Se consemnează:
- vârsta - are importanţă deosebită, incidenţa unor
afecţiuni fiind în legătură cu perioada de activitate
genitală;
- ocupaţia favorizează apariţia unor îmbolnăviri;
- motivele internării sau solicitării examenului: durere,
pierderi de sânge prin vagin, alte simptome asociate
(febră cu frison, vărsături).
- antecedente heredo-colaterale. Informează asupra stării
sănătăţii persoanelor cu care pacienta convieţuieşte
36
(mediul bacilar, sifilis, tulburări endocrine)
- antecedente personale fiziologice
- data primei menstruaţii (menarha), caracterele
ciclului menstrual în perioada pubertăţii şi după pubertate,
înainte şi după căsătorie (după începerea vieţii sexuale).
Se notează: ritmul, durata, cantitatea, manifestări
însoţitoare pre- şi postmenstruale (dureri, cefalee,
vărsaturi).
- antecedente obstetricale: număr de sarcini, număr
de naşteri, evoluţia sarcinilor şi desfăşurarea naşterilor;
avorturi spontane (cauza), provocate, naşteri premature
sau cu feţi morţi, eventuale sechele (ruptură de perineu).
Antecedente ginecologice: vulvovaginite, hemoragii în
perioada pubertară, eventual operaţii pe aparatul genital,
tratamente efectuate
- antecedente medicale sau chirurgicale: boli infecto-
conta-gioase, dermato-venerice, intervenţii chirurgicale,
afecţiuni neuroendocrine cu răsunet asupra întregului
organism şi sferei genitale.
- condiţii de viaţă şi muncă. Se obţin date în legătură cu
factorii de mediu extern care exercită influenţa asupra
organismului femeii.
- istoricul consemnează simptomele funcţionale de boală:
data şi circumstanţele de apariţie, intensitatea, durata,
simptome însoţitoare, tratament urmat.
Examenul clinic general
Se observă:
- culoarea tegumentelor: paloare în anemii, galben ca
paiul (posibil cancer)
- aspectul general: conformaţie, repartizarea ţesutului
adipos, eventuale localizări caracteristice, înălţimea,
repartizarea pilozităţii.
Examenul abdomenului
37
- la inspecţie se poate evidenţia o creştere anormală de
volum datorită unor tumori; vergeturi vechi, prezenta
circulaţiei colaterale, leziuni de grataj.
- la palpare, făcută cu blândeţe, cu mâna încălzită, se
poate evidenţia existenţa unei tumori, mobilitatea
acesteia, volumul, consistenţa.
- la percuţie medicul apreciază forma şi dimensiunea
tumorii prin delimitarea ariei matitaţii.
Examenul genital
- se goleşte vezica urinară şi rectul, se aşază pacienta într-
o poziţie comodă care să asigure relaxarea (poziţie
ginecologică).
Inspecţia vulvei. Se observă conformaţia labiilor,
anomalii, inflamaţii (bartholinite), rupturi de perineu.
Pacienta este rugată să tuşească, să se screamă pentru a
evidenţia modificări la nivelul peretelui vagi nai. Mai pot
fi depistate vegetaţii, herpesul genital.
Examenul cu valvele. Permite observarea cavităţii
vaginaie, a colului uterin, prelevarea de secreţii vaginaie
sau din canalul cervical. Nu se face la virgine, în
vaginism, în operaţii cu suturi recente ale perineului,
existând pericolul dehiscenţei plăgii.
Tactul vaginal. Combinat cu palparea abdominală,
efectuat în poziţie ginecologică, oferă informaţii despre
vagin, col, corp uterin şi anexe. Poate fi însoţit de anumite
reacţii din partea femeii determinate, în principal, de
durere.
Tactul rectal. Este rezervat virginelor, poate evidenţia o
tumoră genitală sau extra-genitală, colecţii în fundul de
sac posterior.
Examenul sânului
Cancerul mamar reprezintă o problemă majoră de sănătate
publică, astfel încât cu ocazia oricărui consult nu trebuie
38
omisă examinarea sânului, iar femeia trebuie instruită să
se autoexamineze. La inspecţie se observă: asimetria
sânilor prin mărirea anormală a unuia din cauza unui
proces tumoral, proces inflamator sau micşorarea sânului
din cauza unui proces de retracţie. Sunt evidenţiate
modificări de contur, refracţia mamelonului, modificării
tegumentare (eritem, edem).
La palpare, practicată cu feţele palmare ale degetelor
aflate în extensie şi alăturate, prin mişcări circulare,
succesive se pun în evidenţă noduli. Pot apărea secreţii
mamelonare determinate de o tumoră hipofizară
(prolactinom), scurgeri serosanguinolente în cancer.

2. Independenţa/dependenţa.
2.1. Manifestări de independenţă: stare de constieţă
prezentă, R, P, TA, T0 în limite normale, mobilitate
păstrată, alimentaţie si hidratare corespunzătoare, somn si
odihnă suficiente, confort asigurat, absenţa durerii,
eliminări urinare si intestinale normale, lipsa scurgerilor
vaginale, comunicare eficientă la nivel motor si afectiv,
sentiment de utilitate.
2.2. Probleme de dependenţă: durere (supraacută, acută,
subacută, cronică), mobilitate limitată, inapetenţă, postură
inadecvată, circulaţie inadecvată, hipertermie sau
hipotermie, vulnerabilitate crescută faţă de infecţii, rănire.
2.3. Surse de dificultate: anxietate, stress, lipsă de
cunostinţe, proces infecţios.
2.5 Diagnostic de îngrijire (nursing) = PES (problema +
sursa de dificultate + manifestarea de dependenţă).
(Semne şi simptome în afecţiunile ginecologice)
• Manifestări de dependenţă (semne şi simptome
posibile):
Durerea
39
- apare în afecţiuni ginecologice inflamatorii, în sarcina
patologică, dismenoree, dispareunie.
- este localizată în hipogastru şi fosele iliace, iradiază
către vulvă şi vagin, alteori către lombe, intensitatea fiind
proporţională cu leziunile găsite.
- poate fi:
a. supraacută, de intensitate mare în sarcina ectopică
ruptă, perforaţia piosalpinxului, torsiunea unei tumori,
criza intermenstruală.
b. acută în inflamaţii genitale, iminenţa de avort, fibrom
uterin
c. subacută în unele tumori
d. cronică în inflamaţiile cronice, tulburările de statică
uterină
e. periodică manifestată premenstrual sau menstrual.

Hemoragia
- are numeroase cauze: endocrine (hiperfoliculinemia,
tulburări tiroidiene), dismetabolice, după tratamente
hormonale, boli de sânge, locale (fibrom, polipi, chist de
ovar, avort, sarcină ectopică, cancer).
- aspectul sângelui diferă în funcţie de cauză: roşu deschis
în avort, fibrom; roşu închis negricios în sarcină
extrauterină; roşu spălăcit, fetid în cancer.
- ritmul: hemoragia este discontinuă în cancer, fibrom,
sarcină extrauterină, inflamaţii, tumori de ovar, în
hemoragiile intermenstruale, premenstruale sau
postmenstruale.
- este însoţită de durere cu caracter colicativ în sarcina
extrauterină, polipi sau avort în curs de efectuare;
paroxistică cu leşin în sarcina ectopică; permanentă în
inflamaţiile cronice.
Leucoreea
40
este o scurgere vaginală albicioasă sau gălbuie, cantitatea
poate creşte înainte şi postmenstrual.
- în cantitate redusă este fiziologică, creşterea fiind
rezultatul unor afecţiuni vulvovaginale în principal, dar şi
ale corpului şi colului uterin, trompelor sau după
intervenţii chirurgicale.
- aspectul poate fi un bun indicator pentru cauza care a
produs-o:
- în trichomoniază: leucoree spumoasă, aerată, cu
miros de varză murată, însoţită de prurit
- în gonoree este abundentă, cremoasă, verzuie,
însoţită de prurit
- în candidoză: este grunjoasă, de consistenţa şi
culoarea iaurtului
- în cancer genital este rozată, fetidă, cu aspect de
„spălătură de carne"
- în vaginita diabetică este abundentă, cu depozite
albe, şi prurit intens
- în vaginită senilă este moderată, subţire, uneori
muco purulentă, fetidă, asociată cu prurit şi mici cheaguri
- în cervico-vaginite este nespecifică, moderată, fără
prurit.
Modificări ale ciclului menstrual
- tulburări de flux: hiper- sau hipomenoree
- tulburări de ritm: poli- sau oligomenoree
- absenţa ciclului: amenoree primară sau secundară
Tulburări sexuale
- vaginism - constricţia (involuntară a vaginului cu reflex
de respingere sau apărare care face imposibil actul sexual
- dispareunia poate fi întâlnită în vaginită, inflamaţii
pelviene sau este de origine psihică
- frigiditatea - absenţa orgasmului putând fi asociată cu
scăderea sau absenţa libidoului
41
 Alte manifestari;
- pruritul poate fi întâlnit la persoanele în vârstă (prurit
senil) antrenează leziuni de grataj. Alte cauze: pitiriaza
pubiană, oxiureza, alergia la lenjerie sau poate avea
origine psihică.
- vertij;
Probleme - alterarea confortului în legătură cu durerea, scurgerile
vaginale —teama de operaţie mutilantă, de sterilitate, de
evoluţia gravă sau de reacţia soţului, de tehnicile invazive
- deficit de cunoştinţe în legătură cu: ovulaţia şi funcţia
sexuală, transmiterea bolilor sexuale, simptomele
cancerului
- deficit de autoîngrijire în legătură cu igiena perineală, cu
vindecarea
- perturbarea conceptului de sine în legătură cu
schimbarea schemei corporale, cu transmiterea bolilor
sexuale
- disfuncţie sexuală în legătură cu schimbarea schemei
corporale
- alterarea nutriţiei (mai puţin decât nevoile organismului)
- lezarea(alterarea) integrităţii tegumentelor în legătură cu
pruritul, scurgerile vaginale
- alterarea eliminărilor intestinale: constipaţie
- alterarea eliminărilor urinare: polakiurie, incontinenţă
Obiective Pacienta:
- să nu prezinte durere, să se poate odihni
- să-şi exprime temerile, mâhnirea: să vorbească deschis
despre operaţie şi limitările impuse
- să demonstreze cunoaşterea simptomelor cancerului
- să enumere bolile cu transmitere sexuală, să identifice
simptomele acestora, să cunoască mecanismele ovulaţiei
şi manifestările însoţitoare
- să-şi menţină regiunea perineală curată - să nu prezinte
42
 leziuni cutanate
- să menţină o stare de nutriţie adecvată
- să discute despre noua sa imagine corporală
- să demonstreze înţelegerea, acceptarea modificărilor
funcţiei sexuale
Intervenţii Intervenţii proprii (autonome): comunicare, hidratare si
alimentare, igienă, mobilizare, supravegherea
eliminărilor, educaţie.
Intervenţii delegate: pregătirea pentru investigaţii si
analize, pregătirea pentru mici intervenţii ginecologice,
pregătirea preoperatorie si îngrijiri postoperatorii,
administrarea tratamentului general si local.
Asistenta medicala:
- asigură liniştea şi confortul prin:
- calmarea durerii cu medicamentele recomandate de
medic, în funcţie de cauză şi intensitate
- instruirea pacientei asupra mecanismului durerii, a
caracterului, a necesităţii anunţării în cazul în care se
accentuează
- încurajează pacienta şi o informează cu privire la:
- modificările ce pot avea loc în organismul său şi
combaterea acestora
- manifestări legate de ovulaţie, stare de disconfort
- modalităţi de prevenire a infecţiilor secundare în
contaminarea cu germeni din regiunea anală
- instruieşte pacienta cu privire la semnele şi simptomele
cancerului, cu tehnica autoexaminării sânului
- explică modul de transmitere pe cale sexuală a unor
boli; implicaţia acestora asupra stării de sănătate prezente
şi viitoare
- informează pacienta cu privire la principalele
manifestări ale bolilor transmise sexual, importanţa
consultării medicului, protecţia partenerului, tratarea ei şi
43
a partenerului
- instruieşte pacienta asupra metodelor de contracepţie în
afecţiunile care influenţează sarcina sau care sunt
influenţate de sarcină, cât şi a mijloacelor de protecţie
sexuală
- explică importanţa alimentaţiei pentru organism, a
necesităţii unui anumit regim; supraveghează şi notează
cantitatea de lichide şi alimente ingerate, asigură
necesarul zilnic pentru menţinerea greutăţii în limite
normale
- îşi rezervă un timp îndelungat pentru discuţii cu
pacienta, dându-i posibilitatea
- să vorbească despre imaginea sa corporală
- despre posibilitatea reluării activităţii, de
reintegrare
- încurajează pacienta cu privire la evoluţia bolii, o ajută
să accepte anumite limite
- combate temerile privind satisfacţia sexuală,
pierderea feminităţii după anumite intervenţii
- încurajează pacienta cu colpectomie, ajutând-o să
accepte limitele impuse de boală
- încurajează relaţiile cu familia, ajută membrii familiei să
înţeleagă pacienta, s-o sprijine
- combate teama legată de investigaţii, obţine colaborarea,
însoţeşte pacienta la explorări, administrează sedative
când este nevoie;
- observă sângerarea (cantitate, aspect, ritm, legătura cu
alte manifestări)
-supraveghează vindecarea unor leziuni;
- combate cauzele care determină tulburări ale
eliminărilor urinare.
Intervenţii specifice
- examene de laborator: examenul secreţiei
44
cervicovaginale (bacteriologic si parazitologic,
determinarea PHului vaginal, examenul citohormonal,
studiul glerei, examenul citotumoral Babes-Papanicolau,
dozări hormonale în sânge si urină.
- examene endoscopice: histeroscopia, colposcopia,
celioscopia.
- examene imagistice: ecografia, histerosalpingografia,
rezonanţa magnetică nucleară (RMN), tomografia
computerizată (TC), mamografia, galactografia,
xerografia, termografia.
- Puncţia vaginală (culdopuncţia;
- Curba termică bazală.
- Histerometria.
Intervenţii ginecologice.
- biopsia;
- chiuretajul uterin;
- spălătura vaginală;
- tamponamentul vaginal;
- pregătirea preoperatorie;
- pregătirea generală, susţinerea psihică în
intervenţiile mutilante, bilanţul stării de sănătate si
investigaţii obligatorii.
- pregătirea specială: aseptizarea cavităţii vaginale
(spălare, mesare), examenul secreţiei vaginale, pregătirea
câmpului operator, îndepărtarea pilozităţii, montarea
sondei).
- pregătirea în urgenţe;
-îngrijirea postoperatorie.
-transportul la salon, poziţia în pat.
- supravegherea postanestezică:
- supravegherea postoperatorie: supravegherea faciesului,
supravegherea funcţiilor vitale, a diurezei, stări
abdominale, reluării tranzitului intestinal, combaterea
45
 durerii, supravegherea pansamentului, reluarea
alimentaţei, mobilizarea, prevenirea complicaţiilor
postoperatorii, educarea pacientei în vederea externării.

IDENTIFICA, ELABOREAZA, APLICA SI EVALUEAZA

REZULTATELE PACIENTELOR CE NECESITA INGRIJIRI
CU INFLAMAŢII GENITALE

Inflamaţiile genitale cuprind: afecţiuni ale vulvei şi vaginului,

uterului şi trompelor, peritoneului pelvin.
Deşi localizate la niveluri diferite ale aparatului genital, ele au
cauze şi unele manifestări comune, pot fi prevenite prin aceleaşi
măsuri, beneficiază de îngrijiri asemănătoare.
Pot fi favorizate de traumatisme repetate în aceeaşi regiune, de
tulburări endocrine, de scăderea rezistenţei organismului.
Cel mai adesea, inflamaţiile sunt produse de gonococi,
streptococi, stafilococi, germeni anaerobi, bacili Koch sau de paraziţi
ca trichomonas, ciuperci parazite.

PACIENTA CU VULVOVAGINITA

Vulvovaginitele sunt inflamaţii ale mucoasei vulvare, dar, mai

ales, vaginale, produse de agenţi infecţioşi, chimici, mecanici, alergici.
Sunt favorizate de lipsa de igienă, de carenţa de estrogeni. Agenţii
patogeni fac parte din cei transmişi pe cale sexuală.

Culegerea Manifestări de dependenţă (semne şi simptome):

datelor - leucoreea (poate avea aspecte caracteristice în funcţie de
cauză)
- pruritul vulvovaginal, arsuri
46
 - vaginism, dispareunie
- modificări ale mucoasei vaginale şi vulvare
- se asociază tulburări urinare.
Probleme - disconfort
- alterarea imaginii de sine în legătură cu bolile transmise
sexual, cu posibilitatea de a se croniciza
- deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia bolii şi
eventuale complicaţii
- alterare a integrităţii tegumentelor şi mucoaselor în
legătură cu leziunile determinate de scurgeri, prurit
- comunicare ineficienta la nivel afectiv(alterarea vieţii
sexuale în legătură cu posibilitatea transmiterii bolilor în
timpul actului sexual)
- eliminare inadecvata.
Obiective - să nu prezinte semne de infecţie, eliminari inadecvate
- să exprime creşterea stimei de sine
- să verbalizeze cauzele bolilor
- să-şi menţină o bună igienă locală
- să exprime grija faţă de partener ca posibilă sursă de
infecţie.
Intervenţii Asistenta medicala:
- încurajează creşterea ingestiei de lichide
- asigură o dietă echilibrată, cu alimente prezentate
atractiv
- asigură odihna
- instruieşte pacienta
- să se aşeze într-o poziţie care să favorizeze
drenarea secreţiilor
- să nu folosească tampoane intravaginale, să nu facă
irigaţii fără indicaţie medicală
- să păstreze o igienă locală corespunzătoare, să
poarte lenjerie de bumbac
- să evite traumatizarea regiunii, săpunurile tari,
47
 spray-ul, sărurile de baie, pudrele deodorante cu efect
iritant
- să raporteze medicului orice semne care anunţă
recidiva
- să se prezinte la control medical periodic
- informează pacienta cu privire la:
- posibilitatea de reinfecţie şi de transmitere a bolii
- tratament şi modul de aplicare
- necesitatea repausului sexual pe durata
tratamentului (aproximativ 10 zile)
- importanţa folosirii prezervativului
- Apreciază nivelul de suferinţă (mâhnire) a persoanei
diagnosticată cu boală transmisă sexual; îşi rezervă mai
mult timp pentru a discuta cu pacienta, pentru a o asculta
şi sfătui, ajutând-o să depăşească perioada de boală.

IDENTIFICA, ELABOREAZA, APLICA SI EVALUEAZA

REZULTATELE PACIENTELOR CE NECESITA INGRIJIRI
CU BOALĂ INFLAMATORIE PELVINĂ

Boala inflamatorie pelvină cuprinde infecţii ale uterului, anexelor

şi peritoneulul pelvin.

Culegerea - cauze determinante: agenţi patogeni transmişi în timpul

datelor actului sexual sau a unor investigaţii, după manevre
abortive, după intervenţii chirurgicale
- cauze favorizante: nerespectarea măsurilor de asepsie şi
antisepsie, lipsa de igienă, tampoane vaginale
neschimbate mai mult de patru ore, leziuni de grataj,
debilitate fizică generală, diabet.
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome):
- durere în hipogastru sau în fosa iliacă, în funcţie de
localizare; jenă, senzaţie de greutate;
48
 - dureri la contactul sexual (dispareunia);
- leucoree prezentă sau absentă, alteori în cantitate redusă;
- febră în formele acute;
- tulburări urinare;
- balonare, greţuri, uneori vărsături, influenţarea
tranzitului intestinal când este interesat peritoneul pelvin;
- tulburări menstruale;
- oboseală, indispoziţie, cefalee.
Investigatii:
- examen pelvin,
- examenul secretiei vaginale si a culturilor prelevate de
la nivelul colului uterin,
- ecografie.

Probleme - alterarea confortului din cauza durerii

- deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia,
complicaţiile şi îngrijirile ulterioare
- hipertermie
- alterarea vieţii sexuale în legătură cu bolile transmise
sexual şi cu durerea
- potenţial deficit de volum lichidian în legătură cu
greţurile şi vărsăturile
- alterarea eliminarilor urinare in legatura cu inflamatia
pelvina
- intoleranta digestiva in legatura cu inflamatia
peritoneului pelvin.
Obiective Pacienta
- să exprime diminuarea sau dispariţia durerii;
- să demonstreze cunoştinţe despre cauzele, evoluţia şi
complicaţiile bolii;
- să-şi menţină volumul de lichide în limite normale;
- să explice necesitatea întreruperii relaţiilor sexuale pe
perioada tratamentului;
49
 - sa fie echilibrata hidroelectrolitic;
- să -si regleze eliminarea urinara;
- sa prezinte o stare de bine fara greturi si varsaturi.
Intervenţii Asistenta medicala:
- se preocupă de asigurarea condiţiilor de odihnă şi
relaxare, creşterea confortului:
- repaus fizic, poziţie relaxantă
- ajutor din partea familiei
- calmarea durerii cu antialgice
- igienă locală
- apreciază nivelul de cunoştinţe al pacientei şi
gradul de anxietate
- discută cu pacienta:
- posibilitatea apariţiei unor complicaţii: (durerea
cronică, sterilitatea şi/sau sarcina ectopică)
- riscul alterării sănătăţii prin parteneri sexuali
multipli.
- informează pacienta cu privire la:
- bolile transmisibile sexual şi prevenirea acestora
- importanţa tratamentului şi controlului medical
- importanţa creşterii aportului de lichide în caz de
febră, vărsături
- administrează tratamentul cu antibiotice şi
antiinflamatorii conform prescripţiei medicale; montează
la nevoie perfuziei endovenoasă
- instruieşte pacienta:
- să evite ortostatismul prelungit, frigul, umezeala;
- să combată constipaţia deoarece favorizează
congestia pelvină;
- să poarte lenjerie de bumbac, să nu introducă
tampoane intravaginale;
- măsoară temperatura, pulsul, tensiunea arterială,
înregistrează valorile in foaia de temperatura.
50
 - educa pacienta pentru:
- convingerea partenerului de a urma tratamentul
pentru bolile cu transmitere sexuala (BTS)
- evitarea raporturilor sexuale pana la terminarea
tratamentului si disparitia infectiei.
- - folosirea unui alte metode de contracepție în afara
dispozitivelor intrauterine.
- respectarea masurilor de prevenire: raporturi
sexuale protejate. utilizarea prezervativului( reduce, desi
nu elimina complet riscul de a contracta o boala cu
transmitere sexuala); persoanele cu risc crescut trebuie sa
efectueze periodic teste de depistare a BTS.

IDENTIFICA, ELABOREAZA, APLICA SI EVALUEAZA

REZULTATELE PACIENTELOR CE NECESITA INGRIJIRI
CU FIBROM UTERIN

Tumorile genitale reprezintă formaţiuni chistice sau solide,

benigne sau maligne, localizate la nivelul aparatului genital feminin.
Se dezvoltă lent la început, fără simptome, apoi, pe măsură ce
cresc, apar tulburări menstruale, leucoree, durere.
Cele mai frecvente sunt: fibromul uterin, chistul ovarian, cancerul
ovarian, leziunile precanceroase, cancerul de col.
Fibromul uterin este o tumoare benigna constituita din tesuturi
analoage celor care alcatuiesc miometrul- fibre musculare netede, tesut
conjunctiv, si vase sanguine -care se dezvolta in tesutul muscular
uterin. Fibromul se poate dezvolta in interiorul cavitatii uterine, la
exteriorul uterului sau in grosimea peretelui acestuia.
Fibromul mai este numit si tumora fibroasa, fibromiom, leiomiom sau
miom, dar acesta nu este o tumora maligna ci o leziune distrofică.
Culege- - apare de obicei dupa varsta de 35 ani; 20% dintre femei
51
 rea sunt purtatoare de fibrom uterin.
datelor - cauzele care determină fibromul nu sunt cunoscute, dar
sunt incriminați o serie de factori favorizanți:
-factorul hormonal - este principalul factor etiologic,
hiperestrogenemia favorizeaza aparitia fibromului uterin.
-paritatea - este mai frecvent la nulipare
-factorul rasial - mai frecvent la negrii
-obezitatea, hipertensiunea arteriala, distrofia mamara
se asociaza cu fibromul uterin;
- exista predispozitie familiala.
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome):
- Hemoragiile(sângerarea) : menoragie prelungita, cu
cheaguri în formele submucoase, tulburări menstruale
(metroragii) care să determine anemie; deci
menometroragii; sunt explicate prin leziuni distrofice ale
endometrului;
- durerea sub forma de apasare pelvina in fibroamele mari
sau durere propriu-zisa in fibroamele complicate;
- leucoreea datorata vaginitei asociate; se mai descrie
“hidroree intermitenta”in fibroamele submucoase, pioree
daca se sfaceleaza polipi fibrosi;
- alte manifestari : varice, edeme ale membrelor inferioare,
tulburari urinare (polakiurie, tulburari de evacuare vezicala,
retentie acuta de urina, incontinenta urinara) datorata
compresiei exercitata de fibrom sau suprainfectiilor
adaugate si tulburari digestive (constipatie, tenesme
rectale);
- marirea in volum a abdomenului;
- manifestari în timpul sarcinii cu care se asociază: avort
spontan, nastere prematura, distocii, placenta praevia.
Fibromul poate masca prolapsul genital.
Surse de dificultate
Factori etiologi şi de risc:
52
 -factori de mediu: poluare, radiaţii, noxe profesionale
-psihici: stres
-bio-fiziologici: tulburări hormonale
-sociali: locul de muncă şi relaţiile interumane de la locul de
muncă, relaţiile familiale
-spirituali: obiceiuri şi ritualuri religioase
-culturali: influenţa mediului cultural
Investigatii paraclinice:
- Histerometria - masurarea cavitatii uterine;
- Ecografia-transvaginala sau transabdominala;
- Urografia UIV poate evidenția deviația uterului, UHN
(ureterohidronefroza) prin compresia ureter, rinichi mut;
- Chiuretajul uterin biopsic – evidențiază modificările
endometrului;
- Laparoscopia – stabilește localizarea fibromului;
- Radiografia abdominala simpla;
- Colposcopia si examenul citologic Babes-Papanicolau –
obligatorii;
- histerosonograma se realizează prin umplerea uterului cu
o solutie sterilă salină în timpul unei ecografii transvaginale
şi poate evidenţia cavitatea uterină deformată, un nodul care
proemină în cavitate sau un nodul intracavitar pediculat.
Proble- - disconfort din cauza durerii;
me - eliminare vaginala inadecvata din cauza distrofiei
mucoasei uterine;
- alterarea eliminarilor urinare legata de prezenta tumorii
benigne de dimensiuni mari;
- alterarea eliminarilor digestive legata de prezenta tumorii
benigne;
- cunoştinţe insuficiente despre boală legata de teama,
neliniste;
- alterarea confortului psihic (anxietate) în legătură cu
investigaţiile şi cu diagnosticul;
53
 - teama în legătură cu intervenţia chirurgicala;
- posibilă alterare a relaţiilor sexuale din cauza
tratamentului, scăderii libidoului după operaţie, dispareuniei
determinată de scăderea estrogenilor;
- posibilă alterare a imaginii de sine din cauza operaţiilor
mutilante (histerectomie, anexectomie);
- vulnerabilitate fata de pericole;
- risc de complicaţii acute
- risc de complicaţii cronice
- refuzul de a accepta schimbarea stilului de viaţă.
Obiecti- Pacienta:
ve - să prezinte stare de confort fizic si psihic;
- să elimine normal;
- să cunoască şi să înţeleagă importanţa controlului medical
periodic;
- să cunoască tehnica investigaţiilor;
- să accepte diagnosticul;
- să participe la pregătirea preoperatorie, la îngrijirea
postoperatorie;
- să poată reveni la o viaţă a cuplului normală;
- să accepte limitările;
- să accepte noua imagine corporală;
- să-şi poată îndeplini rolul obişnuit;
- să se simtă în siguranţă;
- să accepte schimbarea stilului de viaţă;
- să prezinte cunoştinţe suficiente despre boală.
Inter- - comunica cu pacienta: informare, explicaţii oferite în
venţii legătură simptomatologia, evoluţia şi complicaţiile bolii,
importanţa tratamentului
- pentru depistarea precoce a afecţiunilor tumorale, asistenta
medicala sfătuieşte femeia să se prezinte periodic la control
ginecologic şi la primele semne de boală;
- asigura condiţii de mediu si siguranta;
54
- recomanda pacientei repausul la pat, pozitie confortabila;
- pregateste pacienta pentru tamponament vaginal, chiuretaj
hemostatic, investigatii specifice;
- supravegheza functiile vitale;
- urmareste caracteristicile eliminarilor si informeaza
medicul atunci cand sunt modificari;
- constientizeaza pacienta in legatura cu importanta
mentinerii curate a tegumentelor si mucoaselor, pentru
prevenirea complicatiilor;
- asigura alimentatia adecvata;
- pentru scăderea anxietăţii şi a fricii legate de operaţie:
• câştigă încrederea pacientei;
• o încurajează, îi explică desfăşurarea unor investigaţii, o
însoţeşte în timpul efectuării acestora;
• ajută pacienta să accepte operaţia;
• facilitează prezenţa familiei, a persoanelor semnificative
pentru pacientă;
• ajută membrii familiei să înţeleagă starea psihologică a
pacientei şi nevoia de ajutor;
• îşi rezervă mai mult timp pentru a sta cu pacienta, a-i
observa comportamentul, reacţiile;
- realizeaza o cale de acces endovenos(cateter), instaleaza si
urmareste perfuzia;
- administreaza medicatia prescrisa de medic si urmereste
efectul acesteia;
- asigură supravegherea postoperatorie pentru prevenirea
complicaţiilor;
- explică recomandările medicale efectuate la externare cu
privire la:
• evitarea efortului fizic( ridicarea greutăţilor, condusului)
autoturismului şi şederea prelungită în maşină
• evitarea relaţiilor sexuale 4-8 săptămâni
• igiena locală şi controlul medical.
55
 • continuarea tratamentului în funcţie de terapia stabilita.

IDENTIFICA, ELABOREAZA, APLICA SI EVALUEAZA

REZULTATELE PACIENTELOR CE NECESITA
INGRIJIRI CU TUMORA OVARIANĂ BENIGNĂ

I. Clasificare:
- chistice: seroase, mucinoase si dermoide;
- solide: active sau inactive endocrinologic.
Culegerea Chistul ovarian este frecvent întâlnit în perioada cuprinsă între pubertate şi
datelor menopauză. Dacă chistul persistă mai mult de 60 de zile (în condiţiile unui
ciclu menstrual normal), atunci acesta este considerat un chist organic. Dacă
tumora chistică dispare în această perioadă, cu sau fără tratament medical,
atunci este un chist funcţional.
Chisturile funcţionale sunt chisturi foliculare şi chisturi luteinice. Ele sunt
structuri tranzitorii, expresia unor anomalii de ovulaţie.
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome):
- durerea pelvină;
- tulburări de menstruaţie: amenoree, menometroragii;
- tulburări urinare: polakiurie, disurie;
- - dispareunie;
- tulburări digestive: constipaţie, balonări postprandiale, senzaţie de
plenitudine.
Sindromul ovarelor polichistice (Stein-Leventhal):
Sindromul ovarelor polichistice se caracterizează prin prezenţa urmă-
toarelor elemente:
- amenoree sau oligomenoree;
- infertilitate;
- ovare polichistice bilaterale.
- hirsutismul şi obezitatea sunt prezente la peste 50% dintre femei. Apariţia
acestei afecţiuni se datorează unei disfuncţii hipotalamo-hipofizare care este
urmată de anovulaţie.
Investigaţii paraclinice:
- radiografia abdominală pe gol pune în evidenţă în interiorul chisturilor
dermoide prezenţa de ţesuturi radioopace (oase, dinţi);
- sunt de o reală utilitate pentru diagnostic investigaţiile imagistice: ecografia,
tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică. Alte investigaţii sunt
necesare pentru depistarea unor eventuale complicaţii: urografia, cistoscopia
şi rectoscopia.
-diagnosticul de certitudine şi excluderea unui eventual cancer presupune
efectuarea celioscopiei şi a laparoscopiei.
56
 Complicatii ale tumorilor ovariene benigne:
-torsiunea completa
-torsiunea incompleta
- ruptura
- hemoragie / menoragie / metroragie
- stare de soc
- malignizarea.
Probleme - disconfort din cauza durerii;
- alterarea eliminarii urinare din cauza compresiunii;
- anxietate în legătură cu investigaţiile şi cu diagnosticul - teama în legătură
cu intervenţia;
- alterarea functiei si rolului sexual din cauza tratamentului, scăderii
libidoului după operaţie, dispareuniei determinată de scăderea estrogenilor;
- posibilă alterare a imaginii de sine din cauza operaţiilor mutilante
(anexectomie).
Obiective Pacienta să:
 exprime creşterea stimei de sine
 prezinte o stare de confort
 prezinte tegumente şi mucoase integre
 prezinte eliminări urinare normale
 să nu prezinte complicaţii acute
 să nu prezinte complicaţii cronice
 se simtă în siguranţă
 accepte şi să urmeze tratamentul
 prezinte interes faţă de schimbarea stilului de viaţă
 prezinte cunoştinţe suficiente despre boală

Intervenţii Intervenţii autonome

 comunicare: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii,
simptomatologie, evoluţie, importanţa tratamentului atât pentru ea cât şi
pentru partener, administrarea medicamentelor, restricţii impuse de boală;
 monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls,
T, respiraţie, diureză, scaun;
 asigurarea condiţiilor de mediu;
 asigurarea igienei;
 alimentarea;
 hidratarea;
 asigurarea poziţiilor;
 mobilizarea;
 prevenirea complicaţiilor;
 educaţia pentru sănătate: informare, explicaţii oferite în legătură cu

57
 etiologia bolii, simptomatologie, evoluţie, importanţa tratamentului,
administrarea tratamentului, importanţa igienei genitale, respectarea
recomandărilor medicale;
 pregatirea pentru investigatii;
 pregatire preoperatorie;
 ingrijiri postoperatorii.
Intervenţii delegate.
 Recoltări produse biologice ;
 Administrarea medicaţiei prescrise.

IDENTIFICA, ELABOREAZA, APLICA SI EVALUEAZA REZULTATELE

PACIENTELOR CE NECESITA INGRIJIRI IN AFECTIUNI NETUMORALE
ALE SANULUI
(AFECTIUNI BENIGNE ALE SANULUI)

Patologiile mamare apar din adolescenta pana la batranete. O buna parte din aceste
afectiuni sunt rezultatul unor modificari hormonale care apar odata cu pubertate, dar exista
si alti factori de risc, unii determinanti altii favorizanti.
Astfel, nasterea primului copil dupa 28 ani, anticonceptionale luate inainte de
prima sarcina mai mult de 10 ani, traumatisme mamare, expunerea sanilor la ultraviolete
pot determina aparitia acestor formatiuni la nivelul sanilor. Alimentatia bogata in grasimi,
consumul de alcool si fumatul sunt un factor de risc in plus. Stresul a fost, este si va fi un
factor agravant, dar si determinant al unei patologii a sanului.

1. Fibroadenomul mamar este o tumora benigna intilnita la varste tinere (20-30 ani).

Se considera ca dezvoltarea este favorizata de hiperestrogenism.
Aceasta afectiune debuteaza insidios, frecvent in partea supero-externa a sanului.
La palpare se percepe ca o formatiune rotunda, nedureroasa, dura, mobila fata de piele dar
aderenta de restul tesutului glandular.
Aspectul pielii nu se modifica, mamelonul nu se retracta si nu apare adenopatie axilara
(marirea ganglionilor din axila).

2. Mastoza fibrochistica este cea mai frecventa stare precanceroasa a sanului.

Se caracterizeaza prin aparitia de numeroase chisturi mici si noduli fibrosi in ambii sani.
Apare frecvent dupa 30 ani datorita unor dezechilibre hormonale.
Un rol important in etiologia aceste afectiuni il au hormonii tiroidieni.
Are evolutie ciclica, accentuandu-se inaintea menstrei si diminuand pana la disparitie dupa
menstra.
Volumul si consistenta sanilor sunt crescute.
58
Apar dureri spontane sau la palpare iar uneori se observa o secretie seroasa mamelonara.
Are loc proliferarea tesutului fibros si se formeaza un placard sub care poate exista un
cancer, nodulii impiedicand palparea tumorii ceea ce duce la imposibilitatea stabilirii unui
diagnostic clinic.
De aceea este indicata mamografia.

3. Chisturile mamare apar, in general, in perimenopauza.

Evolutia lor poate fi urmarita ecografic.
Probleme pot sa apara in cazul chisturilor vechi, de dimensiuni mari deoarece modificarile
epiteliale din interiorul chisturilor sunt punctul de plecare al transformarilor maligne.

Manifestari de dependenta:
- mastodinie permanenta sau cu recrudescente premenstruale, alteori discontinua; poate
iradiade-a lungul marginilor externe ale sanilor si pe brate;
- scurgeri mamelonare;
- formatiuni nodulare simtite la palpare;

Probleme de dependenta
- anxietate in legatura cu teama de desfigurare, de cancer si moarte;
- alterarea confortului din cauza durerii( mastodiniei);
- eliminare inadecvata a secretiei glandei mamare;
- risc de complicatii;

Obiective:
- pacienta sa prezinte stare de confort fizic si psihic;
- pacienta sa fie ferita de complicatii.

Interventii:
Intervenţii autonome
 comunicare: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii,
simptomatologie, evoluţie, importanţa tratamentului şi regimului igienico-dietetic, a
controalelor periodice, acceptarea tratamentului chirurgical daca este cazul;
 monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respiraţie,
diureză, scaun;
 asigurarea condiţiilor de mediu;
 asigurarea igienei;
 alimentarea;
 hidratarea;
 asigurarea poziţiilor;
 mobilizarea;
 prevenirea complicaţiilor;

59
 educaţia pentru sănătate: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii,
simptomatologie, evoluţie, importanţa tratamentului şi regimului igienico-dietetic şi
respectarea recomandărilor medicale; (fiecare femeie trebuie sa-si autoexamineze sanii o
data pe luna, imediat dupa menstruatie, si sa se adreseze specialistului daca observa vreo
modificare cum ar fi: aparitia unor formatiuni, modificari ale tegumentului, accentuarea
desenului vascular, aparitia unei secretii mamelonare sangvinolente, marirea ganglionilor
in axila; sa faca un control de rutina o data pe an). Daca are o afectiune a sanilor, sa o
monitorizeze pentru a depista eventuale modificari astfel incat sa se poata preveni sau trata
in faze incipiente un cancer de san.
Intervenţii delegate
- recoltări produse biologice;
- pregatirea pacientei pentru investigatii;
- administrarea medicaţiei.

PARTICULARITĂŢI PRIVIND PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI

ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII ÎN AFECŢIUNI ALE APARATULUI
GENITAL FEMININ

PREGĂTIREA PREOPERATORIE

Aspecte generale
Intervenţia chirurgicală reprezintă un eveniment deosebit în viaţa pacientului, în
general, şi a femeii, în special, care va fi resimţită ca un şoc sau ca o agresiune percepută
conştient sau inconştient.
Pacienta va manifesta sentimente pozitive (dispariţia durerii, ameliorarea dau
dispariţia simptomelor, perspectiva de vindecare), sau sentimente generate de neadaptare
(anxietate, frică de suferinţă, de moarte, de a nu se mai trezi din anestezie sau de a se trezi
în timpul intervenţiei, teama de mutilare, de schimbare a imaginii corporale, de atentat la
pudoare).
Faţă de acest stres preoperator, persoana îşi construieşte mecanisme de apărare în
scopul de a-şi menţine integritatea psihică, exprimate în următoarele comportamente:
- bolnava se comportă ca un copil dependent, care se lasă în voia celor
a) regresia
ce o îngrijesc;
- bolnava este permanent nemulţumită, neîncrezătoare, i se pare că nu
b) agresivitatea este la fel de bine îngrijită, consideră că are nevoie de mai multe
îngrijiri şi atenţie;
- întâlnită mai ales la bolnavele cu cancer, care refuză să creadă că
c) negarea „tocmai lor li s-a întâmplat". Nu sunt capabile să recepţioneze mesajul;
realităţii nu înţeleg informaţiile furnizate (sentimentul poate fi răspândit la
întreaga familie);
d) izolarea în - traduce o mare anxietate, o mare dificultate de a-şi exprima
sine sentimentele, uneori pare indiferentă şi privirea parcă ar spune "Faceţi
60
 ce vreţi cu mine, nu mă interesează, scăpaţi-mă de asta, vă rog";
e) comportament - pare că ştie tot, că are foarte mult curaj, dar, în majoritatea cazurilor,
hiperton ascunde o mare nelinişte.

Este foarte important ca asistenta să cunoască toate aceste comportamente diferite,

astfel încât să nu judece greşit bolnava după reacţiile manifestate într-un anumit interval,
dar şi pentru a face o analiză pertinentă a informaţiilor, să stabilească problemele şi
obiectivele de îngrijire, să aleagă corespunzător intervenţiile de nursing.
Trebuie să existe totdeauna timp suficient pentru a putea culege informaţii complete,
pacienta simţindu-se mai apropiată de asistentă, care este tot femeie şi este capabilă să-i
înţelegă gândurile nerostite.
Asistenta trebuie să ajute pacienta să accepte operaţia, mai ales când este vorba de o
operaţie mutilantă.
Reacţiile şi comportamentul soţului, familiei, şi prietenilor vor afecta percepţia şi
adaptarea psiho-socială a pacientei, ca şi durata convalescenţei. Trebuie respectată dorinţa
acesteia cu privire la diagnostic, să fie păstrat secretul profesional, întrucât nu toate femeile
doresc să se ştie că sunt ameninţate de o boală necruţătoare, că au suferit sau vor suferi o
intervenţie care modifică schema corporală.
Probleme deosebite ridică femeile diagnosticate cu cancer, la care în afara
intervenţiei există şi teama de moarte, dar şi la cele cu intervenţii mutilante, urmate de
modificarea schemei şi imaginii corporale, preocupate de modificarea comportamentului
sexual (imposibilitatea raportului sexual, lipsa libidoului, reacţia partenerului), de pierderea
feminităţii şi atractivităţii, cu atât mai mult, cu cât cancerul de col apare mai ales la femeia
sexual activă.
În cazul cancerului, comportamentele prezentate pot fi manifestate şi în alte moduri,
în funcţie de percepţia proprie fiecărei femei şi uneori, de educaţia religioasă.

Intervenţii chirurgicale pentru afecţiuni ginecologice

Afecţiunile ginecologice care pot fi tratate chirurgical sunt numeroase: tumori alei
aparatului genital, infecţii ginecologice, tulburări de statică uterină (prolaps uterin),
malformaţii congenitale.
Intervenţiile asupra aparatului genital se pot efectua pe cale abdominală (în marea
majoritate a cazurilor), pe cale vaginală sau perineală (pentru perineu şi în alte leziuni jos
situate) şi mixte (abdominală şi vaginală).
Cele efectuate pe cale abdominală se împart în două categorii:
a) intervenţii în care organele se păstrează şi continuă să-şi îndeplinească funcţia:
conservatoare • rezecţia parţială de ovare
• restabilirea permeabilităţii trompei, implantare sau reimplantare
de trompă.
b) intervenţii - în care organele se elimină, funcţia este eliminată sau grav
mutilante afectată. Pentru organele pereche (ovare, trompe) îndepărtarea
unilaterală lasă posibilitatea reproducerii, dacă restul aparatului
61
 genital este sănătos.
Dintre intervenţiile mutilante amintim:
• extirparea ovarelor (ovarectomia unilaterală sau bilaterală)
• extirparea trompelor (salpingectomie unilaterală sau bilaterală)
• extirparea anexelor (trompe şi ovare - anexectomie unilaterală şi
bilaterală)
• îndepărtarea uterului (histerectomie), care poate fi subtotală (se
păstrează colul la tinere, dacă este sănătos); totală, când se suprimă
numai uterul; sau lărgită (Wertheim cu sacrificarea totală a uterului
şi anexelor, indicată în cancerul de corp şi col uterin, uneori ca
măsură preventivă în cancerul de sân, fibromul uterin la femeile
peste 40 de ani).

Intervenţiile pe cale joasă vaginală sau perineală sunt diverse şi pot fi împărţite în
a) operaţii restauratoare (de refacere) pentru prolaps genital şi ruptură de perineu:
• colporafie anterioară (refacerea peretelui anterior pentru cistocel);
• colpoperineorafie (pentru refacerea peretelui posterior în rectocel şi a planşeului pelvin);
• ambele tehnici atunci când există cistorectocel.
b) intervenţii mutilante:
• histerectomie;
• colpectomie (suprimarea vaginului, cu imposibilitatea raporturilor sexuale).
c) chiuretajul uterin
d) intervenţii pe vagin şi vulvă.
Asistenta medicală trebuie să cunoască tipurile de intervenţii şi calea de abordare, deoarece
pregătirea pentru operaţie şi îngrijirile postoperatorii prezintă particularităţi de la caz la
caz.

PREGĂTIREA PREOPERATORIE PENTRU INTERVENŢIILE PE CALE

ABDOMINALĂ

a) Bilanţul - cuprinde examinări curente, aceleaşi ca în intervenţiile abdominale:

preoperator hemoleucograma, hematocrit, grup sanguin, Rh, uree sanguină şi glicemie,
VSH, TS, TC, timp Howell, timp QUICK, examen de urină, examen
radiologie toracic, electrocardiogramă şi un examen al secreţiilor genitale
- în funcţie de vârstă şi de tarele biologice existente, medicul poate să
solicite şi alte explorări: fibrinogen în sânge, colesterol în sânge
- în cazul cancerului genital, când se pune problema unei intervenţii lărgite,
inevestigarea se face amănunţit, pentru a aprecia corespunzător starea
biologică a bolnavei şi pentru a obţine informaţii cât de extinsă este boala
- ca şi în alte intervenţii pe abdomen, alimentaţia din ziua preoperaţiei este
uşor digerabilă, seara nu mai mănâncă, eventual primeşte o cană cu ceai,
pâine prăjită şi brânză de vaci. Se face o clismă seara şi dimineaţa.
62
b) Îngrijirile - tratarea unei eventuale infecţii cu antibiotice prescrise de medic după
specifice antibiogramă, începând cu mai multe zile înainte de intervenţie şi
urmăresc: continuând după aceea
- corectarea anemiei, deoarece în multe afecţiuni ginecologice sânge rărea
este importantă şi repetată, ceea ce predispune la complicaţii postoperatorii
- şoc, tromboze. La nevoie se face transfuzie
- în cancerul de col uterin este indicat ca înainte de operaţie bolnava să facă
tratament cu cobalt pentru, securitatea oncologică, în scopul prevenirii
diseminării bolii intra- şi postoperator.
c) - se face în funcţie de obiceiul secţiei, de regulă începând înainte cu o zi de
Pregătirea operaţie
locală - cu o seară înainte, se îndepărtează pilozitatea pubiană, se face baie
generală, se îmbracă bolnava cu rufărie curată
- regiunea pe care se face incizia se dezinfectează cu alcool şi se acoperă cu
comprese sterile
- dacă acest lucru nu a fost făcut, pregătirea se poate realiza şi în ziua
intervenţiei, prin spălarea şi uscarea regiunii urmată de dezinfecţia cu alcool
sau tinctură de iod
- cu ocazia pregătirii regiunii se observă dacă în vecinătatea zonei nu există
puncte de foliculită, eczeme, intertrigo, deoarece sunt surse de infecţie
postoperatorie
- în dimineaţa intervenţiei, se măsoară temperatura şi TA, se îndepărtează
lacul de pe unghii, este atenţionată să nu-şi dea cu ruj, explicându-i că astfel
pot fi mai bine urmărite funcţiile circulatorii şi respiratorii a căror tulburare
intraoperatorie se evidenţiază prin cianoza buzelor şi unghiilor
- înainte de intrarea în sală, îşi goleşte vezica, se poate monta o sondă
permanentă
- se face spălătură vaglnală.

PREGĂTIREA PREOFERATORIE PENTRU INTERVENŢIILE PE CALE JOASA

(VAGINALĂ SAU PERINEALĂ)

a) Bilanţul - sunt aceleaşi cu cele din intervenţiile pe cale abdominală

preoperator şi - atenţie deosebită se acordă tratării secreţiilor vaginale, din care se
îngrijirile specifice recoltează şi se face antibiograma. De asemenea, se tratează leziunile
cervicale şi vaginale, până la completa vindecare
- se face spălarea repetată a cavităţii vaginale cu soluţii antiseptice
(KMnO4, cloramină, apă oxigenată, Romazulan).
b) Toaleta locală - îndepărtarea pilozităţii, spălarea regiunii trebuie realizată minuţios.

63
 ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE

Îngrijirile postoperatorii sunt aceleaşi ca în cazul chirurgiei generale, mai puţin complexe
pentru calea vaginală.
Obiectivele specifice urmăresc, în general, ca pacienta:
- să aibă o respiraţie normală, să i se asigure o ventilaţie adecvată pentru prevenirea
complicaţiilor pulmonare
- să-şi păstreze funcţia cardio-circulatorie la un nivel corespunzător, să aibă o bună
circulaţie periferică
- să-şi menţină, în limite optime, balanţa hidro-electrolitică
- să elimine normal
- să fie capabilă să accepte noua sa imagine corporală.
Cele mai multe femei sub 40 de ani îşi pot relua activitatea normală într-o lună, alteori în
două luni şi se vor simţi aproape ca înainte de operaţie.
Cele mai vârstnice, cu o condiţie fizică mai precară, au nevoie de mai mult timp pentru a-şi
recâştiga forţele şi vitalitatea.
Asistenta trebuie să urmărească:
Faciesul - trebuie urmărit atent, modificarea acestuia putând să ne informeze
bolnavei asupra unor complicaţii imediate; paloarea exagerată este semnul unei
hemoragii interne sau a prăbuşirii circulaţiei; cianoza este semnul asfixiei;
buzele uscate pot evidenţia deshidratarea
Temperatura - uşor scăzută imediat după intervenţie, poate să crească până la 38°C în
prima zi, pentru ca apoi să scadă în limite normale
- menţinerea temperaturii peste 37°C sau apariţia febrei în zilele
următoare este semn de infecţie
Respiraţia - amplă şi rară imediat după operaţie, datorită anesteziei, devine uşor
accelerată din cauza durerii postoperatorii şi a anxietăţii
- revine la normal după 24-36 de ore
- menţinerea unui ritm alert vădeşte o complicaţie pulmonară, iar
respiraţia zgomotoasă arată o obstrucţie
- mobilizarea precoce are un rol deosebit în prevenirea complicaţiilor
postoperatorii, de asemenea, tuşea asistată, tapotajul toracic, exerciţiile
respiratorii
Pulsul - trebuie urmărit, deoarece creşterea frecvenţei şi scăderea volumului sunt
semnele prăbuşirii circulaţiei sau hemoragiei în primele ore
- în următoarele zile trebuie corelat cu valoarea temperaturii, dat fiind
faptul că în intervenţiile pe micul bazin complicaţiile tromboembolice
sunt mai frecvente
- se verifică aspectul membrelor inferioare
Tensiunea - este în directă corelaţie cu pulsul
arterială - se observă culoarea unghiilor, buzelor, tegumentelor
Diureza - nu suferă modificări importante
- prima micţiune apare, de regulă, după şase ore de la intervenţie
64
 - se poate instala retenţia de urină de la început, din cauza dezechilibrului
vagosimpatic, sau poate să fie secundară după îndepărtarea sondei
- se evidenţiază prin lipsa eliminării şi apariţia globului vezical
- se anunţă medicul, se face sondaj vezical
- la bolnava cu sondă:
• se verifică permeabilitatea şi se evită cudarea
• după îndepărtare, se verifică golirea vezicii din patru în patru ore,
în condiţiile unui aport normal de lichide
- infecţia urinară favorizată de sondaj poate fi prevenită prin respectarea
condiţiilor de asepsie şi antisepsie şi aplicând un unguent antibiotic în
jurul meatului urinar
Starea - bolnava prezintă o uşoară tensiune a peretelui abdominal, chiar o
abdominală hiperestezie superficială, moderată şi dureri în primele două-trei zile după
operaţie
- combaterea balonării se face prin mobilizare precoce, prin stimularea
peristaltismului
- se aplică, la nevoie, tubul de gaze care nu se va menţine mai mult de
două ore, iar dacă situaţia nu se rezolvă, se lasă un interval liber de una -
două ore, timp în care circulaţia la nivelul mucoasei se reface, după care
poate fi din nou introdus
- la indicaţia medicului, se administrează Miostin
Restabilirea - este o problemă pe care asistenta medicală trebuie să o aibă permanent în
tranzitului atenţie
intestinal - după ce trece perioada de pareză intestinală postoperatorie, bolnava
începe să emită gaze, semn că peristaltismul s-a restabilit
- în mod normal, după 48-72 de ore de la intervenţie apare primul semn
- după reluarea tranzitului pentru gaze, alimentaţia poate fi mai abundentă
şi mai variată
- fac excepţie bolnavele operate pe perineu şi vagin, care trebuie să
primească mai multe lichide şi semilichide, să întârzie puţin eliminarea
scaunului pentru a nu forţa suturile
Combaterea - este importantă în primele zile, deoarece durerea face să crească
durerii anxietatea, favorizează insomnia, împiedică bolnava să se odihnească
(determină disconfort)
- pentru calmare şi pentru asigurarea a cel puţin 8-10 ore de somn se
administrează analgetice, tranchilizante şi barbiturice
Supraveghe- - începe după ieşirea din sală
rea - se urmăreşte imediat după intervenţie să nu sângereze, iar în următoarele
pansamentul zile să se menţină uscat
ui - în cazul tubului de dren, se urmăreşte permeabilitatea, se notează
cantitatea
Reluarea - se va face cu prudenţă, fără să se aplice o dietă severă
alimentaţiei - administrarea de lichide per os începe imediat ce au încetat vărsăturile
65
 (dacă au existat) şi va consta în prima zi din ceai, apă, limonada, zeamă de
compot, aproximativ 300 ml
- a doua zi poate să primească supă strecurata alături de lichide dulci
(aproximativ 1.000 ml/24 h)
- după apariţia scaunului, se adaugă brânza de vaci, iaurt, smântână, carne
fiartă
- în continuare - alimentaţie completă, variată, vitaminizată
Mobilizarea - trebuie să se realizeze cât mai precoce, întrucât diminuează frecvenţa
complicaţiilor venoase, evită escarele de decubit şi favorizează creşterea
amplitudinii respiratorii
- bolnava va fi ridicată din pat a doua zi, cu atenţie, dacă are tub de dren şi
sondă urinară
- mobilizarea se face progresiv, până când bolnava căpătă încredere în
forţele proprii
- vârsta înaintată sau intervenţia dificilă nu constituie nici o
contraindicaţie.
Prevenirea a) Complicaţiile pulmonare:
complicaţiilor - se previn prin exerciţii respiratorii, imediat ce este posibil, tuse asistată
postoperato- şi tapotaj, la nevoie, aşezarea bolnavei într-o poziţie adecvată.
rii, b) Complicaţiile trombo-embolice:
- sunt depistate la timp şi sunt prevenite printr-o supraveghere atentă a
membrelor inferioare, masaj uşor în sensul circularei de întoarcere
- la nevoie, conform indicaţiilor medicale, tratament cu anticoagulante
c) Infecţia
se previne la nivelul plăgii prin pansament aseptic
- în cazul intervenţiilor pe cale vaginală se spală perineul cu
soluţie sterilă de câteva ori pe zi şi după fiecare eliminare
- zona se menţine uscată, se controlează tampoanele perineale pentru a
putea urmări evoulţia; asistenta să poată descrie culoarea, cantitatea şi
mirosul secreţiei drenate
- tratament cu antibiotice, la indicaţia medicului, mai ales atunci când a
avut o infecţie înaintea intervenţiei, completează măsurile de profilaxie
Educarea - trebuie să reprezinte un bilanţ al îngrijirilor acordate, să dea prilejul
pacientei în asistentei să reflecteze asupra obiectivelor pe care şi le-a propus şi
vederea rezultatelor pe care le-a obţinut
externării. - particularităţi de îngrijire în perioada internării cât şi de adaptare după
externare prezintă bolnavele cu intervenţii mutilante, în principal,
histerectomia şi mamectomia.

66