[modifică] Diagnostic

In Romania cancerul de col ucide 5 femei in fiecare zi. Tara noastra se situeaza pe
primul loc in Europa in ceea ce priveste mortalitatea prin cancer de col uterin.
Aceasta reprezinta a doua cauza de mortalitate prin cancer la femeile din Romania
(dupa cancerul de san) si prima cauza de mortalitate la femeile tinere (25 – 44 de
ani).

Ingrijorator este faptul ca rata mortalitatii prin cancer de col uterin in Romania se
afla intr-o continua crestere, de la 15,68 cazuri/100.000 de femei in 1982, la 31,5
cazuri/100.000 de femei in anul 2000. Cifrele ridicate de mortalitate prin cancer de
col uterin care se inregistreaza in Romania, se datoreaza in primul rand diagnosticarii
tardive a bolii (cele mai multe paciente sunt diagnosticate in faza de cancer invaziv).
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, rata mortalitatii datorata cancerului de col
uterin in Romania este de 2-2,7 ori mai mare decat in majoritatea tarilor Europei
Centrale si de Est si de 6,3 ori mai mare decat media tarilor UE.

justifica eforturile depuse pe plan national si international pentru studierea acestei maladii.
Cancerul de col uterin afecteaza cel mai frecvent femeile tinere (35-50de ani) in perioada de
activitate sexuala, in timp ce cancerul de corp uterin, mai rar, apare mai ales la menopauza.

Etapele metodei de lucru au fost următoarele:

1. Orientarea piesei
2. Fixare - formol concentraţie 10%
3. Spălare - apă de robinet - 1 h
4. Deshidratare- băi successive alcool 70o-96o
5. Toluen
6. Parafinare
7. Includere la parafină
8. Secţionare la microtom – secţiuni 4 microni, etalare – o noapte la termostat
9. Colorare – coloraţia standard Hematoxilină&Eozină

10. Coloraţii

1. Coloraţia Hematoxilină&Eozină (H&E) – etape:

- Deparafinare: 10 minute x 5 băi toluen
- Rehidratare: - alcool absolut – 3 minute
- alcool 90°– 5 minute
- alcool 70°– 5 minute

- Spălare apă de robinet

1. Coloraţia Hematoxilină&Eozină (H&E) – etape:

- Deparafinare: 10 minute x 5 băi toluen
- Rehidratare: - alcool absolut – 3 minute
- alcool 90°– 5 minute
- alcool 70°– 5 minute
- Spălare apă de robinet

- Hematoxilină Mayer – 4 minute

Virare în albastru: - 10 minute în apă curgătoare de robinet

- soluţie carbonat de litiu 20 secunde
- apă de robinet – 3 minute
- Eozină - 20 secunde
- Spălare cu apă de robinet
- Deshidratare : - alcool 70°– 3 minute
- alcool 90°– 5 minute
- alcool absolut – 5 minute
- Clarificare – 5 băi de toluen x 10 minute
- Montare între lamă si lamelă

2.Coloraţiile

I. INTRODUCERE:

Cancerul, sub denumirea ştiinţifică de neoplasm malign,

reprezintă o categorie de boli caracterizate printr-o diviziune
necontrolată a unui grup de celule care au capacitatea de a invada
alte ţesuturi din organism, fie prin creştere directă în ţesuturile
adiacente (invazie), fie prin migraţia celulelor spre locuri mai
îndepărtate în organism (metastază). Diviziunea şi înmulţirea
necontrolată a celulelor este declanşată de anomalii ale ADN-ului
celulelor canceroase. Aceste anomalii apar ca o consecinţă a
integrării unor virusuri în genomul celulelor sau a mutaţiilor
genelor care controlează înmulţirea acestor celule. Una sau,
frecvent mai multe astfel de mutaţii duc la diviziune iar înmulţirea
necontrolată a celulelor în unele cazuri duc la formarea tumorilor
maligne.Simptomele bolii depind de ţesutul afectat sau de
localizarea tumorii primare, mărimea acesteia, stadiul bolii,
prezenţa sau absenţa metastazelor.Diagnosticul bolii necesită
examinarea anatomo-patologică a ţesutului afectat, examenul
microscopic confirmând şi precizând natura cancerului.
Fragmentele de ţesut pentru analiză se obţin fie prin biopsie sau
prin intervenţie chirurgicală, fie prin puncţie în cazul ţesuturilor
lichide . În ultima perioadă asistăm la o dezvoltare impresionantă a
cunoştinţelor specifice diverselor domenii din biologie, în special
din medicină. Perfecţionările tehnice au permis o investigare
complexă a unor aspecte din patologia umană, între care se înscrie
şi patologia genitală, mai cu seamă cea referitoare la colul şi la
corpul uterin .

Această lucrare va prezenta un rezumat a ceea ce înseamnă

importanţa examenului histopatologic în cancerul de col
uterin:

II. ANATOMIA ŞI HISTOLOGIA COLULUI

UTERIN:

Aparatul genital (reproducător) feminin este format din :

- gonada feminină- ovarul;

- calea gonorifică (calea genitală) formată din : trompe uterine,
uter, vagin, col uterin (cervix) şi vulvă.
Colul uterin reprezintă porţiunea inferioară a uterului care măsoară
3 cm. lungime şi 2,5 cm. diametru; are rol anatomic important în
susţinerea celorlalte organe genitale interne, în sarcină şi naştere,
dar şi ca organ producător de mucus cervical. Forma lui este
alungită (cilindrică) şi prezintă o porţiune inferioară, care
proiemină în vagin, numită porţiunea vaginală (exocol) a colului
uterin, în timp ce porţiunea superioară este situată deasupra
fornixului vaginal şi se numeşte porţiunea supravaginală. La
nivelul părţilor laterale ale colului uterin, între cele două foiţe
peritoneale se găseşte un ţesut conjunctiv care poartă denumirea de
ţesut paracervical. Colul uterin este alcătuit dintr-un amestec de
ţesut fibros, muscular şi elastic, acoperit la suprafaţă de epiteliu
scuamos sau columnar.Vorbind despre patologia colului uterin
tebuie să ştim că acesta este reprezentat de exocol, unde se găseşte
un epiteliu pavimentos stratificat compus din patru straturi de
celule (stratul bazal, parabazal, intermediar şi superficial) şi
endocol (canalul cervical), unde se găseşte un epiteliu cilindric
glandular.Vascularizaţia colului uterin se realizează de către
ramuri descendente cervico-vaginale, cu origine în arterele uterine.
Inervaţia colului uterin este asigurată de către sistemul nervos
simpatic şi parasimpatic şi este limitată la nivelul endocervixului şi
a stromei cervicale profunde.

III. GENERALITĂŢI, ETIOPATOGENIE

Cancerul colului uterin constituie cea mai frecventă

localizare a neoplaziilor la femeie. Ocupă locul al doilea printre
cauzele de deces feminin, depăşind mortalitatea prin cancer faţă de
bărbat. Apare cu predilecţie între 30-50 ani, fără a avea o limită
severă de vârstă mai tânără sau mai înaintată. Din totalul
cancerului genital (după datele Prof. Dr. I. Negruţ şi Prof. Dr. O
Rusu) localizarea cervicală apare în 71,2% a cazurilor, cea
uterinăîn 15% şi restul de 13,8% este ocupată de ovar, trompă,
vulvă şi vagin.

La nivelul colului, cancerul este o neoformaţiune epitelială în

99% din cazuri, cu puncte de plecare din cele două epitelii de
înveliş ale exo şi endocolului, cu structuri histologice diferite.

Exocolul este format dintr-un epiteliu compus din patru

straturi de celule (stratul bazal, parabazal, intermediar şi
superficial).

Endocolul (canalul cervical) este compus dintr-un epiteliu

cilindric glandular.
În 1% din cazuri are o origine malignă numită sarcom.

Debutul cancerizării colului, în majoritatea cazurilor are loc

la nivelul orificiului extern- „zona de pericol”, în zona de joncţiune
între cele două epitelii pavimentos exocervical şi cilindric
endocervical.

Această formă este constituită din celule tinere nediferenâiate

care se găsesc în instabilitate şi sunt extrem de sensibile faţă de
iritaţiile cronice ce pot declanşa transformarea lor în celule
tumorale. Cancerizarea mai poate avea punct de plecare la nivelul
mucoasei endocervicale.

În apariţia cancerului de col uterin un rol important îl au o

serie de factori intrinseci cum ar fi: factori endocrini, vârsta, factori
ce ţin de structura genetică şi factori extrinseci ca: mediul, rolul
igienei deficitare, particularităţi ale vieţii sexuale, rolul naşterilor,
avorturile. Însă, etipoatogenia cancerului de col, ca de altfel a
cancerului în general nu este pe deplin lămurită. S-a ajuns la
concluzia că mecanismul cancerizării este legat de terenul neuro-
endocrino-metabolic.

Cercetările făcute în domeniu au scos la iveală mai multe

teorii care au încercat să explice geneza proceselor maligne,
începând cu vechea teorie a iritaţiei şi terminînd cu teoria
parazitară, teoria endocrină, teoria alimentară, teoria carenţelor în
ioni (Mg, Ca, etc.), recent teoria virusală.

Cancerul de col se dezvoltă întotdeauna pe o leziune

preexistentă a epiteliului, aparentă sau inaparentă clinic.

Sub denumirea de displazie a colului uterin (leziuni atipice

ale colului uterin- „col lezional”) înţelegem o stare precanceroasă.

Cancerul de col uterin se propagă pe următoarele căi:

a.)- prin cotninuitate- de la ţesut la ţesut;

 b.)- prin infiltrare limfatică- o cale preferată a cancerului;

c.)- prin salturi metastazice- în aces fel invadând parametrele,

sistemul limfatic, organele şi ţesuturile vecine.

uterin este o afecţiune malignă a celulelor ce

Cancerul de col

căptuşesc suprafaţa colului; este o boală cronică gravă, de mare

importanţă medico-socială, cu evoluţie foarte severă, mai ales când
este depistată în stadii avansate. Importanţa problemei rezultă din
faptul că neoplasmul de col uterin reprezintă una din principalele
cauze de deces a populaţiei feminine, ocupând locul al doilea ca
frecvenţă.În majoritatea cazurilor, debutul cancerizării colului are
loc la nivelul orificiului extern „zona de pericol”, în zona de
joncţiune între cele două epitelii: pavimentos exocervical şi
cilindric endocervical. În apariţia cancerului de col uterin un rol
important îl au o serie de factori intrinseci (factori endocrini,
vârsta, factori ce ţin de structura genetică) şi extrinseci (mediul,
roulu igienei deficitare, particualarităţi ale vieţii sexuale,
avorturile, rolul naşterilor). Cancerul de col se dezvoltă
întotdeauna pe o leziune preexistentă a epiteliului, aparentă sau
inaparentă clinic.

Incidenţa cancerului de col uterin este seminifcativ mai crescută

la femeile cu:

- status socio-economic scăzut;

- debut precoce al vieţii sexuale;
- promiscuitate sexuală;
- sarcini-naşteri multiple;
- fumătoare.

Principalul factor etiologic al cancerului de col uterin este virusul

Papilloma Human (HPV). Pentru a putea progresa către o leziune
neoplazică, infecţia HPV trebuie să aibă un caracter persistent.
Principalii factori de prognsotic sunt:
 - stadiul şi volumul tumorii;
- invazia ganglionară pelvină şi para-aortică;
- tipul histologic şi gradul de malignitate;
- invazia vasculară şi limfatică.

Întrucât cancerul colului uterin are o perioadă lungă de evoluţie

sub forma unor leziuni precursoare, depistarea şi tratarea acestora
reprezintă o măsură extreme de eficientă de prevenire a cancerului
de col invaziv

IV. CLASIFICAREA STADIALĂ A CANCERULUI

DE COL UTERIN

Calsificarea stadială este o clasificare anatomo-clinică.

În funcţie de extinderea procesului canceros s-au stabilit la

Congresul de la Geneva(1937) patru stadii clinice care au caracter
invaziv, ce potfi depistate prin metode clinice, metode paraclinice
şi confirmate histologic:

Stadiul I:

- clinic, considerta încă operabil deoarece leziunea interesează

strict colul, fără metastaze ganglionare obligatorii.

Tratamentul radical al aceste forme duce la vindecare până la 85%.

Stadiul II:

- clinic, considerat încă operabil este forma în care procesul

tumoral depăşeşte limitele colului, invadînd unul din
parametre sau ambele, fără să intereseze peretele pelvian,
limitând în oarecare măsură mobilitatea uterului.

După direcţia organului spre care evoluează deosebim:

 - stadiul II parametru;
- stadiul II vagin;
- stadiul II corp uterin.

Stadiul III:

- clinic este forma inoperabilă deoarece procesul malign prinde

ambele parameter şi peretele pelvin; uterul îşi pierde
mobilitatea, ganglionii regionali din jurul vaselor mari sunt
induraţi şi se pot palpa înapoia uterului.

În acest stadium deosebim trei forme după aceleaşi

considerente:

- stadiul III parametru;

- stadiul III vagin;
- stadiul III metastază pelviană.

Stadiul IV:

- clinic, forma în care procesul tumoral invadează organelle

învecinate.

În acest stadium diferenţiem trei forme:

- stadiul IV vezical;
- stadiul IV rect;
- stadiul IV metastază la distanţă.

Metastazarea se produce pe cale directă prin vasele sangvine sau

indirect pe cale limfatică în ficat, plămîn, creier, rinichi, miocard şi
oase.

Mai târziu, în anul 1952, la Congresul de la Alger sau mai stabilit

încă două stadii:
 - carcinomul intraepitelial sau cancerul “0” sau cancerul “in
situ”- nu are caracter invaziv, interesează numai învelişul
epitelial;
- microcancerul- are character invaziv foarte incipient,
invizibil cu ochiul liber, descries de Hestwerdt; este un
cancer de dimensiuni mici , rupe membrane bazală a
epiteliului de înveliş- deci este prima formă a cancerului
invaziv şi precede stadiul I.

V. IMPORTANŢA DIAGNOSTICULUI PRECOCE

Importanţa diagnosticului precoce al cancerului de col uterin

ne obligă să controlăm diversele leziuni cervicale care pot ascunde
un început al etapei maligne ca: displaziile epiteliale, eroziunile
inflamatorii cronicizate cu tendinţă la extindere, cu hipertriofii
polipoase în zonele de remaniere ale insulelor erodate, zone iod
negative cu contur net, neregulate şi sîngerînde la atingere.

Practic pentru diagnosticul precoce al cancerului de col uterin

trebuie să luăm măsuri organizatorice şi măsuri de depistare şi
diagnostic:

a.)- măsuri organizatorice ce constau în catagrafierea

femeilor care au depăşit 30 de ani; educaţie sanitară prin
conferinţe, presă, radio, TV;

b.)- metode de depistare şi diagnostic ce se completează

reciproc şi se succed cronologic:

- examenul clinic- are importanţă în depistarea cancerului

incipient, printr-o anamnesză completă şi examen genital
complet;
- examenul paraclinic- completează examenul clinic: testul
Sarha-Schiller, ce constă în badijonarea exocolului cu soluţie
Lugol concentrată. Colurile cu epiteliu intact, sănătos , se vor
colora în brun închis uniform; cele patologice vor prezenta
 insule gălbui, roşii sau necolorate în funcţie de leziune şi
vîrsta bolnavei;
- colposcopia- este o metodă de investigaţie ginecologică
curentă, care permite studiul dinamic al leziunilor colului
uterin, prin obţinerea unei imagini mărite de 10-30 ori;
metoda are avantajul că recunoaşte benignitatea leziunilor,
descoperă displaziile epiteliale, evidenţiază pe cele suspecte
şi permite biopsia ţintă; dezavantajul constă în faptul că nu
poate fi aplicată leziunilor endocervicale şi nu poate confirma
malignitatea lor;
- examenul citologic- pus la punct în anul 1943 de Babeş-
Papanicolau, are un rol foarte important deoarece poate
surprinde prezenţa unei neoplazii într-o fază incipientă,
preclinică şi are o lungă aplicabilitate în screening-ul de
masă, fapt ce îi atribuie o deosebită valoare ca metodă de
depistare. Sunt descries cinci tipuri citologice:
o tip I- celule normale;
o tip II- celule diskariotice cu aspect benign;
o tip III- celule dikariotice suspecte;
o tip IV- celule neoplazice isolate;
o tip V- celule neoplazice în placarde.

Tehnica clasică de recoltare a lui Papanicolau este tehnica celor

trei frotiuri: din fundul de sac vaginal, de pe suprafaţa colului şi
din orificiul extern al canalului cervical. Astăzi se mai folosteşte şi
metoda “gratajului cervical”, metodă care execută un singur frotiu
şi metoda autorecoltării cu degetar sau burette.

- examenul histopatologic- este metoda care confirmă sau

infirmă întotdeauna malignitatea; fără acest examen nu se
aplică terapia anticanceroasă. Examenul histopatologic
necesită recoltarea unei biopsii (prelevarea unui fragment de
ţesut). Se cunosc mai multe metode de recoltarea unei
biopsii:
o biopsia în cadrane (în dreptul orelor III, VI, IX, XII);
 o biopsia ţintită colposcopic sau centrată pe ariile iod
negative;
o chiuretajul endocervical, o tehnică simplă şi inofensivă
practicabilă cu o chiuretă Volkman;
o conizaţia, este o biopsie lărgită care constă în extirparea
întregului exocol lezional, împreună cu întreaga formî
de joncţiune scuamocilindrică şi o parte din epiteliul
endocervical. Aceasta implică excizia unui fragment
larg de âesut de aspect coniform având ca bază-
excocervixul şi ca ax- canalul cervical pe o adâncime
de 2 cm. Conizaţia nu are numai rolul de a confirma
diagnosticul histopatologic, ci este de cele mai multe
ori o măsură terapeutică suficientă, când se găseşte o
displazie sau cancerul “in situ”. Materialul biopsic
recoltat este prelucrat în laboratorul de anatomie-
patologică prin tehnici adecvate cu o deosebită
responsabilitate. Dimensiunile pieselor recoltate se
stabilesc în funcţie de viteza de penetrare a fixatorului
utilizat iar orientarea piesei respective se face de la
început de către medic, astfel încât această orientare să
fie paralelă cu incidenţa în care piesa uremază să fie
secţionată la microtom. Grosimea pieselor va fi de
aproximativ 5 mm. După ce piesele au fost fixate în
Formol sunt spălate cu apă de la robinet, apoi puse în
săculeţe de tifon alături de numărul de înregistrare.
Piesele astfel pregătite se pun în lucru:
- sunt trecute prin băi successive de alcool (70 grade, 90 grade,
96 grade, 98 grade) pentru deshidratare, timp de 1h în fiecare
baie;
- surplusul de alcool rămas se scoate trecând piesele prin două
băi de Acetonă, fiecare baie de câte 30 min;
- apoi pentru a face piesele miscibile cu parafina lichidă în care
urmează a fi incluse se trec prin trei băi successive cu Toluen
câte 1 h în fiecare;
 - următoarea etapă este introducerea pieselor în trei băi
successive de parafină, la termostat la o temperatură de 56
grade;
- urmează includerea în cutii speciale, în parafină lichidă;
- blocurile rezultate în urma solidificării parafinei, se
fasonează şi se taie la microtom obţinîndu-se astfel secţiuni
cu o grosime cuprinsă între 3-5 microni;
- secţiunile astfel rezultate se întind pe lame unse cu albumină
Mayer, apoi se ţin 2-3 h la o temperatură de 56 grade, după
care urmează colorarea, care are mai multe etape.

Coloraţiile sunt de mai multe tipuri; lucrarea prezintă etapele

coloraţiei hematoxilină- eozină:

- trei băi de deparafinare cu Toluen;

- trei băi de hidratare în alcool de 98 grade, 96 grade, 70 grade;
- o baie hematoxilină- timp de 5-10 minute;
- spălarea lamelor în apă de robinet;
- colorarea cu eozină timp de 2-5 minute;
- spălarea cu apă distilată;
- deshidratarea secţiunilor în alcool de 70 grade, 90 grade, 96
grade;
- clarificarea în trei băi de Toluen;
- montarea secţiunilor între lamă şi lamelă în Balsam de
Canada.

Examenul microscopic al unei secţiuni colorate HE : nuclei apar

coloraţi în albastru intens; citoplasma, colagenul, eritrocitele- în
roşu deschis.

În timpul tehnicii operatorii se practică uneori examenul

histopatologic extemporaneu, cu scopul de a ghida tehnica
operatorie. Acest examen histopatologic se face rapid şi cu
maximum de precizie, folosind pentru tăierea secţiunilor
microtomul de congelare.
 De menţionat că atunci cînd la examenul histopatologic al primei
biopsii se evidenţiază cancerul invaziv al leziunii, aceasta trebuie
să fie urmată sau mai bine spus că este necesară o histerectomie
lărgită.

În concluzie, putem spune că, examenul histopatologic are un rol

foarte important în tratamentul şi conduita terapeutică ulterioară a
bolnavei deoarece evoluţia cancerului depinde de forma
histologică găsită.

- histerografia- este o metodă radiologică de expunere a

cavităţii cervico-uterine, care depistează imaginile suspecte şi
locul leziunii.

- histeroscopia- este o metodă care completează examenul

histerografic permiţând prelevarea unui fragment bioptic de la
nivelul leziunii.

VI. SIMPTOMATOLOGIA CANCERULUI DE COL UTERIN

Principalele simptome sunt:

a.) simptome de debut clinic (stadiul I):

- apariţia leucoreei care după irigaţii, act sexual, tuşeu digital,
este pătată cu sânge;
- menstruaţiile sunt mai abundente şi mai prelungite;
- hemoragia care este suspectă în menopauză;
- friabilitate musculară crescută (la tractul vaginal femeia
sângerează);
- durerea este neînsemnată sau poate lipsi total;
- la examenul local visual, se constată existenţa unei zone
erodate cu margini bine conturate, de culoare roşiatică;
- într-un stadiu mai avansat evoluează sub formă infiltrativă;
- colul are mobilitate, dar este hipertrofiat şi de duritate
evidentă, tumora având o suprafaţă friabilă, foarte
hemoragică.
b.) simptome ale cancerului avansat (stadiul II,
III,IV):

- durerea, caşexia şi fistulele care dau aspectul grav al bolii;

- leucoreea este abundentă, colorată în roşu ca zeama de carne,
este fetidă din cauza ulceraţiei, care se necrozează şi se
suprainfectează cu flora vaginală;
- hemoragia este din ce în ce mai abundentă şi mai capricioasă
pe măsură ce procesul malign avansează; bolnava se
anemiază teptat.
- durerea devine din ce în ce mai violentă, astfel încât în
stadiul IV este aproape insuportabilă; durerea are drept cauză
extinmderea procesului malign care comprimă şi mai ales
infiltrază toate plexurile nervoase, cuprinzând întregul bazin.

La tuşeul vaginal se constată o induraţie a organelor genitale şi pe

măsură ce cancerul se extinde apare un aspect “cartonat” al
ţesuturilor astfel încât forma nodulară şi apoi infiltrativă, cancerul
colului uterin evoluează spre una din formele mai avansate ca:

- forma vegetantă (exofilică) care creşte treptat umplând

vaginul; este o masă papilară, burjonată, friabilă, puterinic
vascularizată, cu tendinţă la sîngerare şi ramolire- aceste
forme se mai numesc tumori conopidiforme, datorită
asemănării cu conopoda;
- forma ulcerativă (endofilică) este o ulceraţie care evoluează
în profunzime pe măsură ce procesul tumoral avansează;
întrucât seamănă cu un crater de Vulcan se mai numeşte şi
tumoră crateriformă; această formă este mai agresivă decât
forma vegetativă;
- forma schiroasă – cu evoluţie intramusculară, endofitică, spre
canalul cervical şi cavitatea uterină (greu de diferenţiat de un
nodul fibromatos).

Starea generală se alterează treptat pe măsură ce cancerul colului

uterin progresează, bolnava devine palidă, datorită impregnării
canceroase toxice şi a anemiei (din cauza hemoragiilor repetate),
bolnava nu are poftă de mâncare, slăbeşte progresiv atât fizic cât şi
psihic; este astenică şi ajunge rapid la caşexie.

Hemoragiile repetate, leucoreele fetide, durerile violente, caşexia

extremă la care se adaugă fistule recto-vezico-vaginale- constituie
tabloul final al unei bolnave de cancer de col uterin.

VII. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ÎN CANCERUL DE

COL UTERIN

Evoluţia şi prognosticul în cancerul de col uterin depend de

depistarea precoce. În stadiile preclinice şi chiar în stadiul I clinic,
tratamentul permite supraviţuirea mai lungă şi chiar vindecarea.

Prognosticul este grav când procesul tumoral este depistat în

stadiile III şi IV, considerate inoperabile, deoarece invazia şi
metastazarea procesului canceros sunt extinse.

Evoluţia depinde de forma histochimică:

- formele spinocelulare, epiteliomul cilindric- sunt mai

agresive şi radiorezistente;
- foram schinoasă- este mai puţin activă;
- forma clinică ulcerativă duce la deces mai repede decât forma
vegetativă.

Evoluţia este invers proporţională cu vârsta, cu cât bolnava este

mai tânără are un prognostic mai grav. Există în unele cazuri la
tinere, o evoluţie a cancerului în câteva luni (cancerul “acut”) iar la
femeia în vârstă are o evoluţia mai lungă (2-3 ani). În medie
cancerul colului uterin netratat evoluează în aproximativ 2 ani.

Atitudine terapeutică:

Tratamentul cancerului de col uterin este:

 - profilactic;
- curative;
- paliativ.

Tratamentul profilactic:

Se ştie că valoarea tratamentului în cancerul de col uterin este în

funcţie de precocitatea diagnosticului, colul uterin fiind accesibil
tuturor metodelor de investigaţie şi tratament. Ridicarea nivelului
educativ- sanitar al maselor de femei, prin mass- media, borşuri de
specialitate, etc., pot duce la eradicarea stadiilor avansate ale
cancerului de col uterin şi totodată la depistarea lui în faza de
început.

Tratamentu curative, este legat de următoarele condiţii:

- depistarea precoce, extinderea procesului tumoral, terapia

raţională şi precoce;
- de factori adjuvanţi privind starea generală a bolnavei;
- moralul, psihicul ridicat:
- vârsta şi integritatea mecanismelor de autoapărare împotriva
agresiunilor tumorale.

Tratamentul curative este axat pe metode chirurgicale, radiologice

şi citostatice:

Metodele chirurgicale urmăresc extirparea focarului principal

şi a dimensiunii (metastazării) ganglionare în funcâie de cele şase
stadii amintite. La femeile tinere , în formele incipiente, în stadiile
preclinice se execută amputarea colului uterin. În formele mai
avansate, în stadiul II clinic, tratamentul este radical, executându-
se limfo-deno-colpo-histerectomia lărgită după Wertheim. Această
metodă constă în extirparea uterului, anexelor, parametrelor,
ligamentelor utero-sacrate cu 1/3 superioară a vaginului,
ganglionilor iliaci externi şi hipogastrici.
 Metodele radiologice constau din aplicarea de radium,
roentgen-terapie şi cobaltoterapie. Se fac şedinţe zilnice,
administrându-se preoperator şi postoperator zilnic câte 200-300 r
pe şedinţă în câmpuri anterioare, posterioare, sacrate şi perineale.
Total se administrează 8000-12000 r, doză care realizează în
tumoră 3000 r socotită cancericidă.

Tratamentul paliativ:

Acest tratament se aplică în cazuri avansate, inoperabile şi

constau din radium, roentgen-terapie, hemostatice şi tonice
generale. În general tratamentul anticanceros necesită întărirea
factorilor de autoparărare prin vitaminizare, antianemice, ridicarea
moralului şi evitarea eforturilor fizice şi psihice