Societățile transnaționale – pro și contra

Autor: Matei Ana-Maria

Universitatea din Pitești

Facultatea de Știinte Economice
E-mail: anna_m_ro@yahoo.com

Abstract: Lucrarea de față tratează tema societăților transnaționale și efectele acestora asupra țărilor în
dezvoltare, precum și modul în care acestea influentează problema reducerii sărăciei. Autorul se axează pe
definirea societăților transnationale, pe problematica acestora în țările în dezvoltare deoarece aceastea par cele
mai afectate de activitatea societăților transnaționale. Rolul cel mai important al societăților transnaționale pare să
fie jucat în comerț și în investiții. Acestea influentează foarte mult atât importul cât și exportul de bunuri și servicii
ale țărilor gazdă ducând la decalaje economice în unele regiuni dar și avantaje pentru alte regiuni, totul depinzând
și de economia țării unde se implantează.De asemenea, autorul se axează și pe efectele pe care le produc asupra
mediului inconjurător.

Cuvinte cheie: societăți transnaționale, investiții directe externe, industrializare, societăți-mamă,

filiale

1. Societăţile transnaţionale, definire şi caracteristici

Există mai multe definiţii pentru societățile transnaționale (STN). Una dintre acestea
este următoarea: “O societate multinațională sau transnațională este o întreprindere care se
angajează în investiții directe externe (IDE) și posedă sau controlează activități de aducere a
valorii în mai mult de o țară” .
Definiția acceptată de UNCTAD (United Nations Conference on Trade and
Development) include anumite cerințe privind partea de active controlate de societatea-mamă.
Astfel, societățile transnaționale sunt societăți corporative sau necorporative cuprinzând societăți
- mamă și filialele lor din străinătate. O societate - mamă este definita, în accepțiunea
UNCTAD, ca o societate care controlează activele entităților din alte țări decât în cea de origine,
de obicei deținând o anumită parte din capitalul social. O parte din capitalul social de 10% sau
mai mult din valoarea activelor sau a puterii de vot pentru o societate corporativă sau echivalarea
cu o societate necorporativă este considerată ,în mod normal ,un prag pentru controlul activelor.
Alte definiții sunt mai specifice și impun ca o anumită parte a veniturilor să fie obținute
în alte țări decât în țara de origine, ca o parte din investiții să fie alocate într-un număr minim de
țări străine sau ca filialele care dețin sau controlează operațiunile să aibă o anumită mărime și să
fie într-un anumit număr pentru ca o întreprindere să fie numită transațională sau multinațională.
STN au devenit organizatorii centrali ai activităților economice și actori importanți în
mobilitatea internațională a forței de muncă. Pe când acum 50 ani existau doar câteva sute de
organizații transnaționale, în ziua de azi există aproximativ 65,000 cu aproximativ 50 000 de
filiale în toată lumea. Uneori sunt numite organizații multinaționale și operează în afara
granițelor naționale și sunt angajate în aproape toate activitățiile economice, cu preponderență în
agricultură, pescuit, industria farmaceutică, industria minieră, industria manufacturieră, industria
energetică, turism, transport, în domeniul financiar și alte servicii. Bazându-ne pe economia de
vest, STN ocupă astăzi o poziție puternică în economia globală, însumând aproximativ două
treimi din comerțul internațional. În timp ce unele sunt comparativ mici, altele sunt uriașe.
De obicei, STN sunt implicate în multiple activități economice în afara granițelor
naționale pe când multe din piețele interne sunt internaționalizate, asta dacă, pe aceste piețe sunt
tranzacționate bunurile și serviciile interne.Acesta este criteriul care deosebește STN-urile de alte
instituții transnaționale precum organizațiile nonguvernamentale mari sau organizații
internaționale. Majoritatea STN-urilor sunt controlate la nivel național, dar deținute la nivel
internațional iar acest control este bazat pe o ordine ierarhică centralizată. Criticile aduse STN-
urilor susțin că acestea joacă un rol politic și economic excesiv în țările în care operează.

Figura 1. Numărul de societăți-mamă și filiale pe diferite regiuni

Regiune An Societati-mama Filiale

Uniunea Europeană 43.492 335.577
Germania 2007 6115 11.750
România 2002 20 89.911
Regatul Unit 2005 2360 13.667
Statele Unite 2002 2418 5.664
Arabia Saudită 2008 35 97
China 2007 3429 286.232
Rusia 2004 ------- 1176
Sursa: informaţii preluate selectiv din “World Investment Report 2009”

STN-urile joacă un rol important în comerțul internațional și în investiții. De exemplu,

în Statele Unite, jumătate din importuri pot fi privite ca tranzacții între filialele STN-urilor, adică
se presupune ca vânzătorul și cumpărătorul aparțin aceleași firme. La nivel global, jumătate din
comerțul străin aparține intra-firmelor, în timp ce ponderea comerțului global străin în care sunt
implicate STN-uri este estimată la mai mult de două treimi.

2. Invetiţiile directe externe si rolul lor in dezvoltarea economică

Investițiile directe externe (IDE) se referă la fluxul internațional de capital care îi

permite unei firme dintr-o țară să creeze sau să extindă o filială în altă țară. În contrast cu alte
forme ale transferului de resurse, precum împrumutul sau împrumutarea diverselor forme ale
investițiilor de portofoliu, investițiile directe externe presupun achiziția directă a controlului.
Filiala nu are doar o simplă obligație financiară către societatea-mamă, ci este o parte a propriei
ei structuri organizatorice .
UNCTAD definește IDE ca o investiție ce presupune o relație pe termen lung și reflectă
un interes durabil și un control al unei entități rezidente într-o economie(investitor extern direct
sau societate-mamă) într-o întreprindere rezidentă într-o economie alta decât cea a investitorului
străin direct.
Există diferite presupuneri privind implicațiile economiei globale asupra economiilor
din țările din Lumea a Treia. Susținătorii economiei globale spun că prezența IDE și STN este
benefică în Lumea a Treia ducând la favorizarea investițiilor în ţara gazdă, fapt ce a condus la o
mai mare industrializare a lor, iar prezența acestora favorizează și transferul tehnologiilor,
managementul cunoștințelor, promovarea eficienței și a unui sistem nedistorsionat al economiei
de piață. IDE ajută la accelerarea procesului de dezvoltare în țările gazdă. Legăturile de
producție sunt văzute ca cel mai important factor în acest proces, în timp ce legăturile pot fi
înapoi, înainte și orizontale. Legăturile înapoi există atunci când filialele străine achiziționează
bunuri sau servicii de la firme din ţara gazdă, în timp ce legăturile înainte sunt acelea când
filialele străine vând bunuri sau servicii către firme din ţara gazdă. Legăturile orizontale acoperă
activitățile competitive între firmele interne și filialele străine. În afară de beneficiile economice
cerute de aceste legături, ele sunt marcate de externalitățile benefice precum și de către
schimburile de informații, tehnologii, abilități și alte active. Bineînteles, toate aceste efecte
benefice presupuse ale operațiilor STN depind de țară, firmă și industrie, caracteristici specifice,
și de asemenea, de tipul IDE precum și de factorii non-economici precum autonomia politică,
identitatea culturală, siguranța industrială și protecția mediului
Totalul acestor active se presupune că este cheia creșterii economice în țările gazdă,
acesta deoarece IDE favorizează creșterea economică și operațiile STN în țările în dezvoltare.
 Încă o întrebare cheie în privința efectelor IDE privind dezvoltarea este aceea a
pătrunderii sau ieșirii de capital din ţara gazdă prin intermediul STN. Când STN primesc
investiții de capital atunci prezența lor stimulează noi investiții în aval sau în amonte care nu ar fi
avut loc în lipsa acestor investiții. Efectul opus, cel al ieșirii de capital intern, are loc atunci când
se produce o deplasare a producătorilor interni către exterior sau când operațiunile acestora
contracarează oportunitățile de investiții ale întreprinderilor din ţara gazdă. Deoarece țările în
dezvoltare au de multe ori lipsuri în ceea ce privește spiritul de antreprenor, o reducere a firmelor
interne în favoarea STN ar fi, mai degrabă, considerate un efect negativ .
Unii consideră că investițiile STN în țările din Lumea a Treia sunt destinate promovării
unei industrializări inegale și conduc la o creştere explozivă a forței de muncă și a resurselor
ieftine ale economiei gazdă. Multe dintre țările din Lumea a Treia sunt foarte îndatorate și nu pot
contracta un alt împrumut de la ultima criză de îndatorare. Acestea sunt, în principiu, cele mai
sărace țări și cele mai multe din ele depind de STN ca furnizori de resurse, ca și creatori de locuri
de muncă și bogație, ca și furnizori de monedă străină etc.
Majoritatea țărilor s-au specializat economic dar populaţia nu a avut totdeauna de
câștigat. Mai mult, deseori, când STN investesc în economiile altor țări, o fac pentru că ei cred că
este o operațiune profitabilă. Banii investiți într-o corporație, nu sunt de obicei ai acesteia. Ei pot
fi imprumutați de la băncile țărilor în dezvoltare, reducând resursele bănesti pe care băncile le au
disponibile pentru a le împrumuta afacerilor din țările lor.

3. Punctul de vedere optimist cu privire la rolul economic al STN

Potrivit acestui punct de vedere, STN sunt forța ce susţine un proces de ajungere din
urmă în ceea ce priveste dezvoltarea. Ele dispun de mijloacele necesare pentru a compensa
acutul deficit de capital în țările în dezvoltare, acesta fiind principalul factor pentru dezvoltare.
Nu doar că furnizează mijloacele financiare, ci și stimulează productivitatea și eficiența
economică, modernizând economia. O prezența puternică a STN-urilor și un stoc mare de IDE
este de dorit deoarece cu cât este mai puternică prezența acestora, cu atât țările în dezvoltare le
“ajung din urmă” pe cele dezvoltate. Procesul modernizării poate fi insoțit de inegalități. Acestea
nu sunt cauzate neapărat de activitățile STN și de capitalul străin, dar sunt inerente pentru acest
proces de tranziție. La un stadiu mai înaintat al dezvoltării, aceste inegalităti de dezvoltare vor
dispărea, ceea ce justifică activitățile STN, chiar dacă acestea vor duce inevitabil la unele
inegalităţi sociale. Aceasta se referă la: “creștere întâi, redistribuire apoi”.

4. Punctul de vedere pesimist cu privire la rolul economic al STN

Punctul de vedere pesimist subliniază interesele diferite ale STN și ale economiilor
gazdă. STN sunt afaceri căutatoare de profit ce au ca scop optimizarea acumulării capitalului, în
timp ce economiile gazdă încearcă să se concentreze pe dezvoltare pentru a nu mai fi considerate
“lăsate în urmă”. Susținătorii acestui punct de vedere contrazic faptul că filialele străine doar fac
afaceri în cadrul economiei gazdă, dar sunt și implicate în economia politică a acestor țări unde
încearcă să influenteze guvernele gazdă într-un mod care să servească mai bine intereselor lor.
Acest tip de lobby politic este utilizat oriunde în lume de către agenții economici, dar în țările în
dezvoltare STN au mai mult succes deoarece se pot servi de dependența economiilor gazdă în
privința capitalului străin, de dominația economică și alte externalități ale prezenței STN ca și
baza pentru interesele lor. Dar aceste interese diferă de cele mai multe ori de obiectivele
economiei gazdă privind procesul de dezvoltare, de diversificare și sofisticare a producției.
Așadar, STN încearcă să mențină un anumit nivel de subdezvoltare, deoarce nivelurile diferite de
dezvoltare le ajută în obiectivele lor.
Pornind de la aceasta presupunere, se poate conclude că inegalitățile sunt cauzate de
prezența STN și nu sunt inerente procesului de evoluţie economică. Adică, viteza de convergență
este cu atât mai lentă cu cât pătrunderea STN în economia gazdă este mai mare. Pentru a atrage
investitorii străini, țările în dezvoltare încearcă să îndeplinească condițiile necesare în ceea ce
privește politicile de comerț și infrastructura. Dacă politicile comerciale și infrastructura sunt
adaptate cerințelor STN, pot apărea dezavantaje pentru economiile ţărilor gazdă. De când această
nouă infrastructura este finanțată pe baza capitalului intern, investițiile pentru economia ţării
gazdă nu mai pot fi utilizate la potențialul necesar. Liberalizarea politicilor comerciale poate
conduce la dezavantaje pentru firmele interne mai ales de când se confrunta cu noi competitori
sustinuți de societățile-mamă.

5. Punctul de vedere sceptic cu privire la rolul economic al STN

Punctul de vedere sceptic poate fi văzut ca o ajustare al punctului de vedere pesimist.

Presupune aceleași efecte directe și indirecte ale prezenței STN în dezvoltarea țărilor periferice
dar atribuie o capacitate mai largă instituțiilor politice interne pentru a acționa în concordanța cu
obiectivele reducerii decalajelor în ceea ce privește dezvoltarea și interesele economice ale
acesteia. Dacă economia gazdă își poate urmări cu succes interesele sale și nu pe cele ale STN,
inegalitățile cauzate de prezența STN pot fi reduse sau omise iar viteza de convergență este mai
puțin probabil să fie încetinită.

6. Relația dintre societățile transnaționale și criza globală a mediului

înconjurător

În opinia publică, problema este clară: există un nivel inacceptabil al comportamentului

mediului înconjurător pentru societățile transnaționale ce operează în afara granițelor.
În contrast, STN nu acceptă că ele sunt cauza crizei globale, dar încep să accepte faptul
că problemele mediului trebuie rezolvate într-un anumit mod.
Impactul activităților STN asupra mediului sunt de tip extensiv. Importanta STN
pornește de la vasta lor rețea corporativă și a resurselor tehnologice precum și de la consecințele
internaționale ale deciziilor luate. Mai mult de 50% din emisiile de gaz globale provin de la
activitatea STN. STN investesc mai mult de 225 miliarde de dolari în fiecare an în afara țărilor
originare iar 95% din aceste investiții vin de la firme instalate în țări industrializate. 70% din
comerțul internațional include STN și, de asemenea,ele detin 90% din totalul tehnologiilor și
produselor originare. Orice extracție majoră de resurse naturale și industrii prelucrătoare implică
STN. Impactul STN asupra mediului se extinde și asupra sectorului de servicii și asupra
sectorului financiar.
STN au, de asemenea, efecte severe ecologice și sociale precum:
 publicitatea creează cerere excesivă pentru produsele de lux
 puterea pe piață permite obținerea unui profit excesiv
 construiesc proiecte neproductive în ecosistemele sensibile
 permite furnizorilor să se bazeze pe munca copiilor și pe ateliere
 participă la mită și corupție
 încurajează războaiele pentru apă și petrol.
Privind altfel problema, dacă toate STN ar adopta un set al politicilor de mediu, atunci
s-ar putea întampla următoarele:
 Cel putin un sfert din activele lumii ar fi mai bine utilizate în ceea ce privește
mediul
 70% din produsele din comerțul internațional ar fi mai bine etichetate
 80% din totalul terenurilor cultivate pentru export ar folosi mai puține pesticide
toxice și mai multe produse agricole ecologice
 o mare parte din noile inovații tehnologice ale lumii ar fi mai bine evaluate
pentru efectele sale de sănătate și protecție.
Există , așadar, toate motivele să credem că rolul politico-economic și de mediu al STN
va crește în anii ce vor urma.
 În semn de recunoaștere că există câteva relații între STN și problemele globale ale
mediului, anumite STN au adoptat o nouă atitudine către problemele de mediu. Declarațiile de
politică la nivelul corporațiilor au fost transmise de la centre la filiale; au fost create noi piețe
pentru serviciile de mediu și echipamente de control a poluării; managementul mediului global a
devenit o profesie; au fost stabilite obiective pe termen lung pentru controlul emisiilor și
utilizării resurselor naturale.

7. STN și rolul lor la eradicarea sărăciei

STN au fost suficient de puternice pentru a impune industrializarea în câteva țări. Exist
și dovezi că STN au dus la industrializarea în căteva țări din Asia, dar care a fost obținuta cu un
sever cost plătit de agricultură și dezvoltarea rurală. Guvernele au avut tendința de a păstra
prețurile produselor din ferme scăzute, atât pentru a economisi bani pentru industrializare cât și
pentru a pune la dispoziție muncitori noilor fabrici care produc pentru export pentru a avea
produse ieftine fără a plăti un salariu mare.
O particularitate semnificativă o are prezența STN în țările sărace martore ale
inegalităților interne. Aproape toate studiile efectuate asupra efectelor IDE au dus la concluzia
că acestea au dus la o distribuție inegala în țările în dezvoltare. Se consideră că STN produc
bunuri și servicii pentru cei care au putere de cumpărare; ei nu pot îndeplini nevoile de bază ale
oamenilor care nu au banii necesari să-si exprime nevoile pe piața. Corporațiile apelează la
cunostințele lor pentru a face bunuri și servicii de lux. Guvernele țărilor în dezvoltare ar putea
încerca să atragă STN deoarece corporațiile pot furniza capitalul necesar unei țări pentru a
investi, de exemplu, în activități precum industria manufacturieră și prospectarea resurselor
minerale.
Atragerea de STN pentru care guvernul alocă resurse poate însemna că rămâne mai
puțin capital pentru alte sectoare ale economiei precum agricultura, educatia sau sănătatea.
Exportatorii și-au stabilit obiectivul de creare de locuri de muncă și de creștere a veniturilor din
exporturi. Cinci, chiar zece ani de acorduri fără plata taxelor au fost oferite STN pentru a le
atrage în aceste zone, și în plus promisiunea unei munci mai ieftine și fără existența unui
sindicat.
Majoritatea locurilor de muncă din astfel de societăți tind a fi slab pregătite, slab plătite
și orientate către operațiuni particulare ale companiilor. Tehnologia avansată este utilizată în
producția de masă. Un muncitor va efectua o sarcina mică dar specializată la o producție largă.
Este foarte probabil ca asemenea sarcini să transforme muncitorii în ceva mai mult decât brațul
mecanizat al unei mașini și nu neapărat echipați cu abilități pe care să le foloseasca în altă parte,
de exemplu în domeniul serviciilor.

8. Concluzii

Unele STN sunt la fel de mari ca și o țară, sunt concentrate pe creşterea activității și
reprezintă principala sursă externă de finanțare pentru țările în dezvoltare. Ele domină comerțul
internațional și investițiile, dar IDE reprezintă doar un aspect al operațiunilor lor. Operațiunile
STN au un impact puternic asupra economiilor țărilor în curs de dezvoltare și au devenit
principalul agent economic iar deciziile lor au consecințe importante și severe.
Cu toate acestea, prezența lor este necesară în condițiile creșterii populației și implicit
al nevoilor la nivel global. Sectorul IMM-urilor trebuie să echilibreze dezvoltarea STN și acest
lucru poate fi făcut prin intervenția guvernelor în colaborare cu reprezentanții mediului
înconjurator.
 Bibliografie

1. ***, World Investment Report 2009, UNCTAD, 2009

2. ***, World Investment Report 2008, UNCTAD, 2008
3. ***, Green Globe Yearboook 1995,
4. Bornschier, V., Transnational Corporations and Economic Development in
Developing Countries, www.unctad.org , Zürich, April, 2004
5. www.wto.org
6. www.unctad.org