Definirea accidentelor de circulaţie rutieră

Un accident rutier este un eveniment:

- neintenționat
- neașteptat
- în care este implicat cel puțin un vehicul în miscare
- care se petrece sau își are originea drum/stradă deschisă circulației publice
- care are ca rezultat una sau mai multe victime (morți sau răniți) sau pagube materiale.
(Definiția accidentului conform Convenției asupra Traficului Rutier – Viena 1968)

Un accident de trafic mai poate fi privit ca o defecţiune ce apare în sistemul drum – maşină.

Accidentele de circulaţie conduc la pierderi de vieţi omeneşti, daune materiale şi o

suferinţă incomensurabilă victimelor şi familiilor lor. În România accidentele de circulație au
cauze diferite, în funcție de mediul în care acesta s-a produs:
- în afara localităților (mediu extra-urban): - viteza neadaptată la condițiile de drum
- conducerea imprudentă
- depășirea neregulamentară
- în mediu urban: - traversarea neregulamentară
- neacordarea priorității atât pietonilor cât și vehiculelor
- în mediul rural reprezintă o combinație între cele două categorii, reunind atât cauzele
specifice accidentelor produse în mediul urban, cât și ale celor produse în afara localităților.
Această situație este determinată, în primul rând, de faptul că în România foarte multe localități
rurale sunt traversate de drumuri naționale sau chiar europene cu trafic intens.
Concluzia: sistemul de transport rutier ar trebui să fie proiectat astfel încât să evite conflictele
la viteze la care riscul de a fi ucis este mai mare cu 10%.
Aceasta înseamnă ca vitezele nu ar trebui să depășească:
- 30 km/h la conflicte pieton/vehicul
- 50 km/h la conflicte laterale vehicul/vehicul
- 70 km/h conflicte frontale vehicul/vehicul.
Viteza reprezintă principalul factor de risc în vătămările cauzate de accidentele rutiere,
influenţând atât riscul de accident rutier, cât şi gravitatea vătămărilor care rezultă din acestea.
Vitezele mari conduc la un risc sporit de accident şi la o probabilitate crescută ca, în acest caz,
să se producă o vătămare gravă. O dată cu creşterea vitezei, creşte şi distanţa parcursă aferentă
timpului de reacţie al conducătorului auto şi distanţa necesară pentru oprire. De asemenea, la
viteze mari, efectele erorilor conducătorului auto se amplifică. Într-un accident, cu cât este mai
mare viteza, cu atât este mai mare cantitatea de energie mecanică (cinetică) care trebuie
absorbită în impact. De aici rezultă o probabilitate mai mare de apariţie a unei vătămări grave.
 Probabilitatea de vătămare fatală unui pieton cu care intră în coleziune un vehicul

Factorii de risc ale accidentelor de circulaţie rutieră sunt:

 Introducerea unor prevederi legale care să oblige la folosirea, centurilor de
siguranță și a dispozitivelor de siguranță pentru copii, de către toți ocupanții
autovehiculelor;
 Obligarea utilizatorilor de motociclete la folosirea căștilor;
 Stabilirea și impunerea limitelor concentrației de alcool în sânge;
 Stabilirea și impunerea limitelor de viteză;
 Administrarea infrastructurii rutiere fizice existente în scopul creșterii siguranței;
 Îmbunătățirea siguranței vehiculelor.

Limite de viteză
Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și sa o adapteze în funcție de
condițiile de drum, astfel încat să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță.
1. Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
 2. Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului
poate stabili, pentru autovehiculele din categoria A si B, și limite de viteză superioare,
dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc
numai cu avizul poliției rutiere.
3. Pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea
circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de
viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru
toate autovehiculele.
4. Limitele maxime de viteză în afară localităților sunt:
a. pe autostrăzi - 130 km/h;
b. pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h;
c. pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.
(conform OUG 195 din 2002 actualizată în 2013 art. 47 si art.48 )

Limitele de viteză sunt folosite pe scară largă pentru a defini viteze acceptabile. Acestea
furnizează un indicator elementar pentru utilizatorii drumului cu privire la viteza maximă
permisă în baza legii. În acest sens, ele pot fi descrise ca reprezentând o hotărâre a societăţii, cu
urmarea procesului legislativ, de găsire a unui echilibru între diferitele elemente care determină
alegerea vitezei. La stabilirea limitelor de viteză adecvate este util să existe următoarele
informaţii pentru secţiunea de drum analizată:

 determinări ale vitezei;

 determinări ale fluxului de trafic și ale configurației acestuia;
 date cu privire la accidentele rutiere;
 informații de la poliție cu privire la contravențiile pentru viteza excesivă;
 viteza de proiectare și criteriile utilizate pentru construcția sau reabilitarea drumului;
 utilizarea terenului si accesul la proprietățile adiacente drumului;
 caracteristicile fizice ale drumului și ale marginii acestuia;
 prezența utilizatorilor vulnerabili ai drumului.

Aceste informaţii vor fi utile la compararea limitelor propuse cu viteza prezentă de deplasare
(inclusiv distribuţia vitezei) şi rata accidentelor. Scopul este acela de a identifica nivelul
modificării vitezei de deplasare necesară pentru o operare în siguranţă şi de a identifica
măsurile necesare pentru atingerea acesteia.