Capitolul șaptisprezece

Modelarea utilizând meta-nivelurile

Modeluri de strategie în NLP

Există un lucru minunat în legătură cu identificarea unei strategii. Când identificăm strategia
unei persoane pentru un comportament sau o abilitate, putem apoi crea un model ciornă care
să descrie modul în care persoana obține rezultatul respectiv. Când facem acest șucru în mod
repetat cu numeroși experți, dobândim strategii multiple. Acest lucru ne permite să construim
un model și mai eficient care să poată să fie folosit mai mult. Deoarece strategia unei persoane
poate să implice numeroase trăsături ideosincratice care ar putea să nu se transfere foarte
corect către ceilalți, modelarea începe în general prin dobândirea multor strategii. De acolo
reducem statrategiile la trăsături comune și apoi le testăm pentru a descoperi care variabile
sunt esențiale și necesare. Acest lucru ne permite să creăm un model simplu. De aici putem
începe să testăm modelul cu grupuri experimentale ți să adăugăm alte trăsături pentru a-l face
mai practic pentru replicarea unei expertize particulare.

Modelarea se dezvoltă strategia de lucru. Prin analizarea strategiilor experților, rafinarea și

restructurarea strategiilor utilizarea literaturii unei performanțe anume pentru adăugarea
variabilelor cerute, putem construi modelele.

În felul acesta a început modelarea NLP. A început cu explorarea unei strategii: cum putea
Richard Bandler ca student să preia abilitățile lingvistice și comportamentale ale luiPearl și
Satire și să replicheze expertiza lor? John Grinder a preluat modelul gramaticii
transformaționale despre tiparele lingvistice, modelul semanticii generale despre distincția
hartă teritoriu și modelul TOTE și a început să identifice strategia. Apoi au mers la Pearls și
Satire pentru a descoperi unele din distincții și variabile și modul în care produceau magia lor.

În felul acesta ei modelau structura tiparelor care guvernau magia acestor vrăjitori realizată
prin cuvintele lor. De fapt ei relizau foarte puțin din modelarea vrăjitorilor. Mai întâi ei au
cătutat să descopere ce făceau vrăjitorii în tiparele lor de limbaj care să creeaze transformarea
în oameni. Doar mai tărziu au început să se întrebe și în legătură cu vrăjitorii înșiși și cum
erau capabili să-și antreneze propriile intuiții pentru a funcționa așa cum o făceau. De aici a
apărut un set de distinții generale pe care le numim presupoziții NLP. În acest mod, Grinder și
Bandler au să preia unele aspecte teoretice în domeniul NLP.Aceste presupoziții conțin de
fapt meta-nivelurile de atitudine și meta-nivelurile cae au definit cadrele minții din care
operau Pearls, Satir și Erickson.

Acest fapt ne oferă două fațete ele lucrului cu strategii și ale modelării. Putem modela ceea ce
face un expert (produsele și abilitățile ei) și putem modela modul în care un expert realizează
de fapt expertiza (atitudinea, starea și cadrul mintal care creează produsele). Recunoscând
aceste două părți ale strategiei de lucru, Wyatt Woodsmall le-a numit modelare I și modelare
II. Una are loc la nivelul primar al expertizei (produsele experților); cealaltă are loc la meta-
nivelul de experiență (mintea sai spiritul expertului).

Img. 17.1: modelarea I și II

Modelarea I: arta și abilitățile expertului care produc un comportament sau o abilitate.
Strategia modului în care funcționează ceva. Modelarea I obține strategia de scriere, de
marketing eficient, educarea copiilor, controlul greutății, scrisul, motivația, creativitatea și asa
mai departe.
Modelare II
Arta și abilitățile de a obține strategia unui expert pentru starea sa de minte-emoție-corp.
Atitudinea sau cadrul care crează expertiza în primul rând. Strategia construirii mintale,
emoționale a experțilo.

Nivelul primar: ce-ul conținutul produsele

Meta-nivelul: cum-ul atitudinea, spiritul cadrului mintal

Modelul de strategie ne oferă abilitatea de a indetifica fluxul crerului-corpului persoanei

respective (funcționarea neuro-lingvistică). Cu ea putem crea un tabel al fluxului pornind de
la un stimul original din lume spre răspunsul final al expertului. Astfel acest model ne pune în
mâini o descriere mai extinsă a modului în care orice experiență subiectivă crează rezultatele
respective.

Ridicarea deasupra limitărilor modelului strategiei

În ciuda valorii modelului TOTE și a versiunii NLP îmbogățită, modelul de bogăție, ambele
modele au o limitare. Ele sunt în mare parte predominant lineare și nu nonlineare. În ciuda
faptului că ambele modele aveau inclusă o meta-mișcare, ambele reprezintă într-o mare
măsură structura experienței ca un proces de pas cu pas. Abele reprezintă experiența ca fiind
secvențială și lineară. Deci, chiar dacaă ele includ sistemul de trăsături al buclelor feedback,
modelel sunt slabe în prezentarea lucrurilor într-un mod sistemic.

De aceea am adăugat în mod intențenționat meta-niveluri la modelul de strategie pentru a crea

modelarea neuro-semantică. Făcând acest lucru ni se permite să recunoaștem și să lucrăm cu
aceste meta-niveluri (numite de asemnea ”niveluri logice”) în lucrurl nostru cu strategie. La
început acest lucru a provenit dintr-un model de modelare, când eu (MH) studiem rezistența.
Din această cercetare a provenit descoperirea meta-stărilor șidezvoltarea modelului de meta-
stări.

Adăugarea meta-nivelurilor la lucrul nostru cu strategiile înseamnă că recunoaștem faptul că

fiecare etapă reprezentațională are loc în interiorul unor niveluri multiple ale cadrelor
întipărite. Aceste cadre întipărite ne servesc sistemele de referință pentru astfel de concepte ca
înțelesul, scopul, valoarea, crezul, criteriile și sinele.

Utilizarea meta-nivelurilor în strategii

Imaginează-ți că încerci să scrii formula secvențială de strategie pentru următoarele:
Uneori mă supăr foarte tare când John nu reușeste să facă ceea ce a spus că va face și îmi vine
să țip la el. Dar apoi mă simt foarte prost pentru gândurile urâte și furioase pe care le-am
întreținut. Mă simt că sunt cu adevărat o mamă rea. Mă întreb dacă pot da educația copilului
meu. Deci atunci încep să mă simt vinovat. Dar datorită conșilierii pe care am avut-o m-am
simțit apoi rușinată de faptul că am căzut din nou în vechiul obicei al vinovăției și știu că voi
fi blocată în acest mod disfuncțional pentru tot restul vieții mele. Apoi simțindu-mă reprimată
în legătură cu acest lucru mă duc în bucătărie și manânc.

Deși putem identifica toate etapele reprezentaționale și apoi putem chiar să identificăm toate
stările de minte-corp ale conștiinței care au fost elicitate, găsim acest fel de dezvoltare a unei
strategii și stare de analiză ca fiind dificile și complicare atunci când conține numeroase
niveluri logice.
Femeia a început cu o stare de furie. După acea astare a trecut la o stare de autojudecată
(”prost” pentru gândurile urâte și furioase, ”mamă rea” întrebări în legătură cu abilitatea de a
educa). Despre starea ei de autojudeacată, s-a simțit apoi vinovată. și despre starea de
vinovăție despre starea de auto-judecată, despre starea de furie a accesat o stare de rușine.
Despre starea de rușine a intrat într-o stare depresivă.

Pentru a identifica și analiza starea de conștiință multistratificată în care conștiința

autoreflexivă menține spiralarea asupra ei însăși cu modelul de meta-stări, oferă un mod de a
selecta care include meta-nivelurile. Acest lucru ne permite să înțelegem tipul și calitatea
stărilor pe care le-a determinat să influențeze celelate stări.

Modelarea nivelurilor superioare ale minții și ale înțelesurilor

Aceste ilustrări cu scrierea și furia demonstrează importanța recunoașterii acestor ”niveluri
logice” superioare (meta). Reprezentările la nivel primar nu determină doar înțelesul
experienței. Pentru a discerne ceea ce înseamnă reprezentările, trebuie să recunoaștem li să
considerăm cadrele superioare dintre care experiența primară este întipărită. În termenii
strategiei de elicitare și analiză, acest lucru ne invită să trecem la contextele din contexte în
care au loc gândirea-și-emoționarea și comportamentul unei persoane date.

Nu toate înțelesurile au loc la același nivel. Există niveluri de înțeles așa cum există și niveluri
de abstractizare, după cum am notat în capitolul cinci. De exemplu, putem selecta nivelurile
de înțeles în următorul mod:
Națiune Cultură Viața de acasă Relația cu profesorul/ cu colegii
+/- sens corect/greșit
Educație ”Învățare” K Vr Ve - Vc Scriere exactă
Img. 17.2: Meta-niveluri în strategia de scriere

Ad-Kme-Kmeta.............etc
I-a spus că el era supărat & furios în legătură cu John
Îi venea să țipe din cauza comportamentului lui John
Se simțea prost în legătură cu gândurile urâte și furioase
Se simțea ca o mamă rea. Se întreba dacă poate să-și educe copilul
Se simțea rușinată pentru vechiul obicei al vinovăției. Acum sunt blocată & disfuncțională
pentru restul vieții mele.
Img. 17.3

(Meta-stările) Depresie-rușine-vinovăție-autojudecată-(nivel primar)supărat & furios-

John
Img 17.4

1. Înțelesul asociativ
La nivelu l primar există înțelesul creat de modul în care legăm sau asociem lucrurile
împreună. Există un înțeles de stimul-răspuns. Care este legat de care? Ce stări interne sau
semnificații (SI) sunt legate de acest comportament extern sau stimul (CE)?

2. Înțelesul reprezentațional
La nivelul primar există de asemenea înțelesul că este codificat în creer sub formă de
reprezentare. Cum ai codificat această legătură? Cum reprezinți această asociere? Când o
vezi, o auzi sau o simți, cum o codifici în filmul intern al minții tale? Care sunt trăsăturile
cinematografice ale filmului tău? Imaginile și sunetele sunt apropiate sau depărtate,
strălucitoare sau întunecare, tari sau încete, neclare sau clare?

3. Înțelesul contextual sau cadru

La meta-niveluri avem înțelesul contextual, înțelesul care este determinat și guvernat de
contexte sau cadre. Ce concepte, abstractizări sau înțelegeri am instalat ca și cadru despre
reprezentarea asocierii?

Gândirea sistemică în modelare

Când adăcugăm meta-niveluri la lucrul nostru cu strategiile, elicitarea noastră, analiza,
schițarea și instașarea strategiilor devine mult mai sistemică. Apoi putem să identificăm
”mintea” chiar și atunci când se învârte în cercuri și spirale. Mintea până la urmă face acest
lucru. Se reflectă asupra ei însăși. Acesta este unul din factorii care face elicitarea strategiei să
fie dificilă. Creerele noastre nu răspund într-un proces strict niear, pas cu pas.

Sistemul care cuprinde mintea noastră, emoțiile și corpul are numeroase bucle, feedback și
feed-forward, care au loc simultan la diferite niveluri. Primind informații înapoi de la
mediurile specifice în care suntem angajați, trimitem alte gânduri și sentimente înapoi spre
cadre superioare ale minții. Și trimițând înainte noile ajustări prin intermediul nivelurilor
minții și apoi în exterior spre lumea evenimentelor, realizăm un feedback al gândurilor și
emoțiilor noastre despre acest lucru. Am menționat faptul că sistemul de minte-emoție-corp
este foarte sistemic?

Este. Și, deoarece este, răsăturile sistemice au loc în expreiențele noastre. Acestea includ
buclele feedback și feed-forward, proprietățiile emergente, gestalt-urile care sunt mai mult
decât suma tuturor proprietăților a simultaneității și a spiralării.

Adăugând meta-niveluri la lucrul nostru cu strategiile, adăugăm o dimensiune foarte bogată la

modelarea noastră. Eșecul în a face acest lucru rezultă în modele foarte limitate. Korzybsky a
avertizat că atunci când confundămv nivelurile, fie meta și primare fie între diferite meta-
niveluri, în mod inevitabil întreținem un grad de ”dezechilibru mintal”. Cu conșțtiința
autoreflexivă care reflectă asupra ei însăși și asupra fiecareă mișcări spre nivelurile
superioare, asupra sintaxei și a relației dintre abstracție asupra abstracției, starea asupra stări,
nivel asupra nivelului devin foarte imporante. Mai devreme am notat șaisprezece efecte care
au loc atunci când un nivel interfațează cu un altul. Nereușita de a distinge nivelurile conduce
la confuzia nivelurilor și crează ”dezechilibrul mintal” al realizării unor ajustări mai puțin
eficiente la realitate.

Gândirea sistemică despre ”nivelurile logice”

Pe parcursul acestei lucrări am notat că meta-nivelurile (sau meta-stările) straturilor cadrelor
întipărite sunt de asemenea descrise ca ”niveluri logice”. Acest fapt determină câteva întrebări
importante:
• Ce sunt ”nivelurile logice”?
• Cum funcționează ”nivelurile logice”?
• Cum sunt ele legate de meta-stări?

Lucrând extensiv cu nivelurile logice, Robert Dilts et al. (1991) au oferit o definiție
operațională excelentă a lor:
În creerul nostru structura, limbajul și sistemele perceptuale sunt ierarhii naturale sau niveluri
de experiențe. Efectul fiecărui nivel este de a organiza și de a controla informațiile de la
nivelul inferior lui. Faptul de a schimba ceva la un nivel superior va schimba în mod necesar
lucrurile la nivelurile inferioare; schimbarea unui lucrula un nivel inferiosr ar purea dar nu în
mod necesar să afecteze nievelurile superioare.[p. 26, acccentuarea adăugată.]
Nivelurile logice: o ierarhie internă în care fiecare nivel este în mod progresiv mai psihologic
cuprinzător și de impact.[Dilts, 1990, p. 217, accentuarea adăugată.]

Să descompunem această definiție și să extragem trăsăturile specifice pentru a alcătui ceea ce

numim ”nivel logic”. Făcând astfel avem nevoie să ne amintim că termenu ”nivel logic” este
o nominalizare a unui process și prin urmare nu un lucru. Prin urmare ”nivelurile logice” nu
sunt reale din punct de vedere extern. Nu există astfel de lucruri precum ”nivelurile logice”.
Dar există procesul de stratificare mintală, emoțională și chiar somatică a acestor componente
neuro-lingvistice asupra unui alt proces. La cest lucru ne referim când vorbim despre ”niveluri
logice”.

Definiția lui Dilts oferă numeroase trăsături cruciale despre ”nivelurile logice”. Cinci dintre
aceste componente ne permit să începem să construim o definiție operațională. Acestea sunt:

1. O ierarhie a experiențelor;
2. Nivelurile suprioare organizează și controlează informațiile din cadrul nivelurilor
inferioare;
3. Efectul de modulare al sistemului funcționează în mod necesar în sens de coborâre;
4. Efectul de modelare al sistemului nu funcționează în mod necesar în mod de urcare;
5. Nivelurile superioare operează într-un mod mai cuprinzător și mai de impact decât
nivelurile inferioare.
Pentru a avea ”niveluri logice”, avem nevoie de o serie de niveluri (două sau mai multe), în
care itemii să opereze într-o anumită ordine prescrisă în legătură cu fiecare dintre ei. Adică, ei
crează un sistem ierarhic. Avem niveluri ”logice” cînd nivelul de deasupra în mod ”inevitabil
și predictibil” (”logic”) conduce, afectează, modulează, organizează și controlează nivelul de
sub el. În adevăratele niveluri logice nivelurile superioare întotdeauna și în mod inevitabil le
modelează pe cele inferioare. Ce înseamnă ”un nivel”? Un nivel este olinie sau o suprafață
care este orizontală sau plată. Ca adjectiv înseamnă să nu aibă o parte mai mare decât cealaltă.
Fiecare există pe același plan orizontal. Modelul de strategii oferă un exemplu excelent de un
număr de itemi (distincțiile sistemul reprezentațional) care există la același nivel desemnând
totuși diferite etape într-un proces care conduce spre un rezultat final.

Folosind termenul ”ierarhie” în descrierea nivelurilor logice tinde să instaleze o așteptare

falsă. Sugerează faptul că există o ordine, o ordine statică. Dar, în sistemul de minte-corp-
emoție, ”nivelurile logice” nu sunt statice sau rigide. Ele sunt fluide. Se mișcă. Se schimbă in
continu. Și este această fluiditate a stratificării gândurilor noastre, a sentimentelor și
conceptelor asupra fiecăruia, care face dificilă reprezentarea cestor niveluri. Oricare și fiecare
metaforă statică (ex. Scări, pași, pardoseli într-o clădire) interpretează greșit ”nivelurile
logice” ale minții.

Teoria sistemelor și limbajul oferă un termen mai bun decât ”ierarhia”. Ele introduc termenul
”holografie”. Provenind de la cuvântul grecesc ”holos”, însemnând întreg, se referă la partea
în întreg și întregul în parte. Aceasta este natura unei imagini holografice.

Robert Dilts (1983) a scris mai mult pentru a ajuta să înțelegem nivelurile logice:
Scrierea logică are loc acolo unde este o discontinuitate (ca opusă continuității ca în cazul
ierarhiilor) între nivelurile clasificării. Acest tip de discontinuitate este explensificată:
 a) În matematică prin restricția că o clasă nu poate fi un membru de sine stătător și nici
un membru al clasei nu poate fi clasa.

b) În logică prin soluția pentru paradoxul logic clasic: ”această afirmație este falsă”.
(Dacă afirmația este adevărată, este falsă și dacă este falsă atunci este adevărată și așa
mai departe.) Adevărata valoare de adevăr a afirmației este de un tip logic diferit de
afirmația în sine.

c) În comportament, prin faptul că reîntărirea regurilor de explorare în animale are o

natură complet diferită de cea a procesului de testare care are loc în actul de explorare
[p. 24]

Efectele informaționale dintre niveluri și tipuri sunt numite feedback și este probabil ceamai
mare trăsătură distinctivă a sistemelor cibernetice. [p. 39]

Diferențele ale aceluiași tip logic sau a unuia diferit care interacționează la niveluri diferite
(ierarhice sau respectiv logice) va rezulta în modularea diferenței asupra nivelului inferior. [p.
49]

Gregory Bateson (Bateson și Bateson, 1987) a scris: tipuri logice......... este în această ordine:
1. Numele nu este lucrul numit ci este de un tip logic diferit, superior față de lucrul
numit.
2. Clasa este de un tip logic diferit suprerior față de membrii ei.
3. Subiectele de poruncă de control sau din care emanează controlul, înclinația
termostatului din casă este de un tip logic diferit față de controlul ilustrat de
termometru.
4. Cuvântul ”ciulin” este de același tip logic ca ”tufiș” sau ”copac”. Nu este numele unei
specii sau a unei gene de plante; mai degraba este numele unei clase de plante ai caărei
membri împărtășesc un stil particular de creștere și desiminare.
5. Accelerarea este de un tip logic superior față de ”viteza”. [pp. 209-10]

Toate acestea ne permit să ne eextindem definiția operaționlă a expresiei nominalizate

”niveluri logice”. Acum adăugăm următoarele distincții care descriu mai mult stratificarea
minții cu fațete refexive ale neurolingvisticii noastre:

6. Există o discontinuitate între niveluri-orupere.

7. Cu construcția nivelurilor logice, o relație apare între nivelurile care trebuie să fie
luate în considerare. Dacă nu face acest lucru ”paradoxul apare”. Paradoxul nu există
”în lume”. Apare și există când ”mintea” caută să selecteze și să înțeleagă fenomenele
care se amestecă din diferite nivelurilogice.
8. Nivelurile logice ierarhice funcționează ca un sistem astfel încât nu doar că nivelurile
superioare apar din cele inferioare ci de asemene mai târziu transmit informații prin
feedback în sistem și prin urmare influență ”catre nivelurile inferioare”. Acest lucru
crează recursivitate în sistemele de nivel logic.
9. Deoarece este un sistem cibernetic, când informațiile se deplasează spre nivelurile
logice apar noi trăsături care nu există la nivelurile inferioare. Această aparoție a
nivelurilor superioare implică, în limbajul sistemelor. Cu alte cuvinte, proprietatea
energentă nu există doar ca sumă a părților ci noi proprietăți și calități apar de-a lungul
timpului în sistem.
 10. Reflexivitatea de scriere una din trăsăturile care apar în nivelurile logice. În
organismele vii acest lucru rezultă în auto-reflexivitate și conștiință de sine.
11. Într-un sistem cu proprietăți feedback, nivelurile logice operează prin auto-
reflexivitate, întregul sistem devine cibernetic. Devine ”un sistem care realizează
feedback și care se schimbă” (Dits 1990, p. 33). Acest lucru îl face să fie
autorganizator.

Remodelarea ”nivelurilor neuro-logice”

Mare parte din confuzia de astăzi în legărură cu nivelurile logice a apărut nu din cauza
explicației și definiției lu Dilts a ”nivelurilor logice”, el le-a definit cu exactitate acolo. A
apărut mai degrabă din prezentarea a ceea ce numim ”niveluri neurologice”. De ce? Deoarece
în mod surprinzător, lista de itemi nu este un model de nivel logic. Structura acestor itemi nu
reusește să indeplinească criteriile ”nivelurilor logice”. Acest lucru înseamnă că nivelurilor
neuro-logice le lipsește structura ”nivelurilor logice” pentru faptu că fiecare nivel ”este în
mod progresiv mai psihologic, cuprinzător și de impact” (1990, p. 217). În timp ce am notat
acest lucru în capitolul cinsprezece. Aici vom oferi alte considerații în legătură cu subiectul.

Acum ca o listă de crezuri și ca o listă de verificare a unor meta-niveluri (crezuri, valori,

misiune, spiritualitate), modelul nivelurilor neurologice oferă o listă pe care o putem folosi
pentru multe licrui. Dacă noi considerăm fiecare nivel ca un cadru de resursă sau ca stare
pentru stare primară de comportamente, atunci această listă de crezuri arată din interior modul
în care putem aplica niveluri superioare la cele inferioare.

Dilts (1990), a scris: ”la acest nivel găsim resursele de care avem nevoie. Și s-ar putea să ai
nevoie de resurse la toate nivelurile.” (p. 122)

Deci, în timp ce ideea nivelurilor neurologice a fost introdusă de către Robert Dilts foarte
devreme în istoria NLP-ului și în timp ce a avut o influență foarte pozitivă și utilă și în timp
ce continuăm să o folosim în numerosae tipare, ea nu este un sistem ”de nivel logic”.

Acesta este motivul pentru care nu reușește să îndeplinească criteriile și definiția unui sistem
”de nivel logic”. Nivelurile inferioare ale modelului nu sunt întotdeauna membri ai clasei
nivelurilor superioare. De exemplu, ”mediul este un nivel mai mare față de ”comportament”.

Woodsmall (1996) a identificat numeroși factori problematici cu această listă:

1) ”Mediul” descrie un mediu mai amplu decât ”comportamentul”.
Chiar dacă comportamentele pot să afecteze mediul, comportamentele nu conduc și nu
modelează mediul. Acest lucru interferează cu structura nivelurilor și-l împiedică de a opera
ca sitem. Dacă am elimina mediul ne-am apropia mai mult de o listă logică și ordonată, ar
guverna, ar conduce și ar modela nivelul imdiat inferior lui. Și fiecare nivel superior ar opera
într-un mod ”mai psihologic, cuprinzător și de impact” (Dilts 1990, p. 217)

Img. 17.5: Nivelurile neurologice sau nivelurile de crezuri

6. De ce? (mare) Spiritual Dumnezeu/ Univers Transmisie

5. Cine? Misiune Identitate Misiune
4. De ce? (mic) Motivație/ Înțeles crezuri/ valori permisiune/ motivație
3. Cum? Proces/ strategie capabilități/ direcție
2. Ce? Acțiuni/ reacție comportamente acținui
1. unde? Când? Oportunități/ constângeri mediu context extern
 2) Mediul nu este unmembru al clasei comportamenteleor. Nu are relație cu
comportamentele. Comportamentele nu sunt o categorie care să fie mai cuprizătoate și
mai de impact din punct de vedere psihologic decât mediul.
3) Nu există nici un fir conducător. În nivelurile logice ale lui Bateson, învățare operează
ca firul conducător care trece prin sistem, unificândul ca sistem. Învățarea ”conduce”
fiecare nivel. Dar ce fil conducător trece prin această listă? Woodsmall a notat că aici
există o listă foarte utilă de spălare a itemilor pentru a reține în minte despre crezuri și
pentru a verifica cele în legătură cu diferite tipuri de crezuri și pentru a verifica cele în
legătură cu diferite tipuri de crezuri. De asemenea acționează evident ca o listă
memorabilă folosind întrebările de indexare (unde, când, cine, ce, de ce). Dar nu
funcționează ca un sistem holistic de niveluri logice.

Dilts translatează aceste niveluri în ”nivelurile neurologice”. El a ascris (1990): ”Aceste

diferite niveluri, fiecare aduce un angajament mai profund față de ”circuitatea” neurologică în
acțiune.” (p. 210)

Nivelul superior de comportamente conduce, organizează și modelează nivelul inferior al

mediului? Sistemul nostru motor al activităților conștiente ne conduce și ne organizează
sistemul nervos periferic de senzații și reacțiuni reflexe? Nu ar trebui să inersăm ordinea?
Dilts mai târziu a transformat aceasta în ”exemple de afirmații la niveluri logice diferite” și
acest model l-a condus la generarea următorilor itemi.

La nivelul de bază avem o afirmație evaluativă cu o generalizare de nivel superior (o

nominalizare, ”cancerul”). ”Cancerul mă atacă”. Totuși deasupra afirmației avem o afirmație
declarativă simplă în limbajul senzorial. ”Am o tumoare”. Acum care afirmație reprezintă un
nivel logic superior?

Img. 17.6: Niveluri neurologice

6. Spiritual holografic sistemul nervos ca întreg
5. Identitate sistem imunitar, sistemul endocrin funcții profunde de susținere a vieții
4. crezuri N.S. automat (tensiunea, dilatarea pupilei, etc.) răspunsuri inconștiente
3. capabilități sisteme corticale (mișcări oculare, poziție, etc.) acțiuni
semiconștiente
2. comportamente, sistem motor (piramidal și cerebel) acțiuni conștiente
1. mediu N.S. periferic senzații și reacții reflexe

Img. 17.7
5. identitate ”sunt o victimă a cancerului”
4. crez ”este o speranță falsă să nu accepți inevitabilul”
3. capabilitate ”nu sunt capabil să mă mențin bine”
2. comportament ”am o tumoare”
1. mediu ”cancerul mă atacă”

Img. 17.8
5. identitate ”sunt o persoană sănătoasă”
4. crez ”sunt sănătos și pot să-i ajut pe ceilalți”
3. capabilitate ”știu cum să-mi influențez sănătatea”
2. comportament ”pot să acționez în mod sănătos uneori”
1. mediu ”medicamentul m-a vindecat”