Sunteți pe pagina 1din 299

COLUMNA

TRAIANA
STUDIATA DIN PUNCT DE VEDERE

ARCHEOLOGIC, GEOGRAFIC SI ARTISTIC


DE

TEOFIRR1 RNITONESCU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IASI

VOLUIVIUL I
OPERA l.LUSTRATA CU 29 PI,ANE
MULTE PLANURI $1 DESEMNE

.r77.- r-
'

IA I
TIPOGRAFIA H. GOLDNER, STRADA PRIMIRIEI No. 17
1910.

www.dacoromanica.ro
COLUMNA
TRA IAN A

www.dacoromanica.ro
PLANSA I. ANTONESCU, COLUMNA TRAIANA.

-/ 1,0

1,-.He&, -16

.....,,ew,a.f.lz

.. I

.*,
1 li..-.

n
16' a

"Sm.
-
>,
- s c

Ar,
, 1111W,
.
g ° p
r
liIJ goi",;1. A o
° A
I

-` I

VEDEREA COLUMNEI TRAIA NE DIN ROMA.

www.dacoromanica.ro
COLUMNA
TRAIANA
STUDIATÀ DIN PIINCT DE VEDERE

ARCHEOLOGIC, GEOGRAFIC SI ARTISTIC


DE

TEOKRRI RNTONESCU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IASI

VOLU MU L I
OPERA ILIJSTRATA. CIJ 29 PLANE, n
MULTE PLANUItl IVI DESEMNE

14,7
r
f ° '11 I,P
' 1g)t.;
° LAYil :
m

rr,

IAI
TIPOGRAFIA H. GOLDNER, STRADA PRIMARIEI No. 17
1910,

www.dacoromanica.ro
IN LOC DE PREFATA

Scriu aceste cateva rdnduri cu durerea n suflet, cdci acel ce a muncit din
greu la alcdtuirea acestei insemnate lucrdri, explicarea i comentarea Columnei
lui Traian, a päräsit lumea noastret cu mult inainte de timp i s'a dus de untie
nimeni nu se mai intoarce. i s'a dus tocmai atunci cdnd dupd multet trudd
multe cercetäri ajunsese la deplinettatea desvoltetrei sale intelectua le, alatuind o-
pere de sama ce vor rdmineu ca pietre de temelie in studiul trecutului nostru,
Dupd ce Teohari Antonescu f5si indrumase min tea dare archeologie, sub
conducerea marelui maestru, neuitatul Alexandra Odobescu, prin te:a sa de h-
emp' Cultul Cabirilor, el dädu la lumina cad pe king& mai multe articole pu-
blicate in Convorbiri literare", inteli volumul setu de vulgarizare a cunostintelor
asupra civiliaiilor vechiului Betsdrit, Lumi uitate; apoi cercetdrile sale privi-
toare la Monumentul de la Adamclissi i acuma se apucase, de vr'o 8 ani, da
un studiu foarte greu i obositor, identificarea basoreliefelor de pe Columna lai
Traian cu localitätile actuale care au pdstrat In ruinele ce le impodobese rdmitsite
din viata de demult a Dacilor si a Romanilor. Aceste cercetetri sunt depuse in
lucrarea de fag Pentru a scoate ici cap:it acenstet intreprindere, a h-ebuit ed
faca: un studiu amdnuntit al localitätilor din toate Prile Bomine de la nordul
Dundrei, care infdtiseazet rdnursiti de zidiri vechi, sei le cerceteze cu cea mai
mare luare aminte in planurile lor, In modul lor de construire, in asezarea lor
geograficet sau strategicd,si dupit aceea th caute a determina, care din aceste lo-
calitäti se pot identifica cu scenele infetfisate pe monumentul lui Traian.
Este cunoscut toti comentatorii spiralei ba,soreliefelor acestui monument
au fost convinsi sculpturile de pe dánsul nu sunt plcOmuiri fantastice, ci re-
producerea unor scene si inconjurimi reale redate de artistii ce au impodobit co-
lama. Fröhner cel intdi, apoi dupd ddnsul Cichorius, Domaszewsld, Petersen,
Torma i alii, in comentarea tablourilor de pe columna, au presupus totdeauna
aceastd reproducere ; dar ei nu avuseserd prilejul de a cerceta cu deamernuntul Tet-
rile Bomine si retmdsitele de ruini pdstrate Inca:, in ciuda distrugdtorului timp.
Antonescu reia munca predecesorilor seti i intemeindu-se pe multe din Tezulta-
tele lor, impinge mai departe identificdrile i ajunge la descoperiri noud, indrep-
Mind multe greseli i indeplinind multe lipsuri din lucretrile inainte-mergdtorilor

www.dacoromanica.ro
II

lui. Aici std meritul cel mare l incercdrei lui Teohari Antonescu, care va face
din cartea lui un nou adceos 1a interpretdrile Columnei lui Traian Ø deci la
marile rezboae care au Ypu& temelia nationalitcttei romine.
trebitexca un Romin, 0 un Romin plin de focul sfdnt al ittbirei de Ord
ci neam sit se apuce de aceastd treabd ; càci de0 cercetare curat ØiiniftcàÇ tre-
buea totwi atragerea cdtre dinsa a unei simtiri mai adinci de eft dorul dupd a-
devdr, pentru a intreprinde o asemene lucrare.
Pdcat cà Antonescu nu ne a läsat un memoritt asupra eadtoriilor i cerce-
tdrilor la fata localui ce a trebuit sct facd spre a scoate la capcjit lucrarea lui.
Am fl cunoscut atunci toate greutätile, toate ostenelile, toate primejdiile chiar,
prim care' a trecut, and trebuia sä urce muntii, sd se acate de crengi 0 de
rddäcini crescute pe prdpästii, pentru a se putea apropia de ruinile insälbdticite,
atfrnate pe piscuri neumblate ca cuiburi de vulturi. De cede ori ploaia näpras-
ni-ct nu l-a sciadat ca intr'un rîu, fdr 'd a putea gäsi acläpost pentru a' 0 usca
ve0mintele udate, 0 de ate-ori nu s'a fmbolndvit el din pricina acestor primej-
dioase umblete. Pentru o bunä parte Imbolndvirea i moartea lui prea timpurie
sunt datorite recelilor suprapu use contractate de el i care i-au atacat rinichii in-
täi i apoi intregul säu organismu.
Dar cel putin nu 0-a dat el viata degeaba, edei lucrarea croitä din aceastd
muncd obositoare poartä pecetea verticiei. Ori ccite s'ar putea intimpina contra
nouelor ipoteze aduse de Antonescu in explicarea columnei f i restatornicirea im-
prejurctrilor dispdrute, aceste ipoteze vor rdmcinea ca nige cctlä'ttze fndrumätoare
de noud cercetdri. A.a bund oard Antonescu emite pentru fntäia oarä presupune-
rea unui atac fdcut pestr Dunäre de _Roxolani 0 de Bastarni, In timpul ex-
peditiei lui Traian asupra Daciei, pentrit a detrage pe itnpdrat de la fntreprin-
derea lui, amenintindu-i linia de retragere f i tara din care 4i trägea proviziile.
Tot alsa de noud este ipoteza, cobordrea Wirei romane pe fetici pe cursul Du-
nctrii cätre teatrul rdzboittlui, dupd' fncheierea intdiului an al expeditiei, nu s'a
fäcut din Panonia, uncle Traian s'ar fi retras pentru a petrece iarna, cum se
admiten acum, ci aceastä expeditie pleed de la Pontes in fata Turnultti
Severin de astäzi, pentru a coborf Dundrea pina: In Dobrogea, uncle Traian voia
scr supund pe Roxolani 0 pe Bastarni, ce nävdliserd peste Dundre i unde bd-
tdndui, a rddicat mdretul monument de la Adamclissi, o paralela: din Dacia
a Columnei ridicate in Roma. Incere 'drile de identificare a scenelor de pe Co -
lumnd cu acel e de pe monztmentul dobrogean, meritä toatd luarea aminte.
Cetirea cdrtei tut Antone,scu cere o incordatd luare aminte, cdci este inte-
meiatä pe o retea de principii archeologice stabilite antcme pentru interpretdrile
de fäcut basoreliefelor columnei.
Aceste principii sunt scoase fntäi din nevoile artistice i estetice de repro-
ducere a scenelor reale, precum bund oará reprezentarea proportionalä mult mai
mare a oamenilor deal a ampeniei, (peizagitatti)fnconjurdtor,väi, rfuri, munti,
apoi din nevoia artistului de a reduce unele elenzente numai la n4te semne sau
simboluri precum cetdtile, la un turn ; cetdtile dace, la un turn cu ceardac ; adfn-
cinzea riurilor, la partea de corpuri omeneei ce rämlin afard din apd, etc.
Mai greu mult de priceput este orientarea tablourilor, adicä dispozitia lor

www.dacoromanica.ro
III

ta g cu cele 4 punte eardinale care nu sunt respectate dupd afezarea lor natu-
ralä, ci intoarse de artist cum ii venea mai bine pentru fnfcttifarea tabloului. Res-
tabilirea adevdratei orientäri este Ina n eapäratd pentru identificarea tablourilor
Cu localitdtile reale.
Greutatea ideilor este bud mult redusd prin talentul cel tnare de expunere al
autorului, prin stilul sau eel curgätor f i frumuseta limbei in care e scrisd car-
tea; ectci una din insusirile de cdpetenie a celui ce a lost Teohari Antonescu
era ingrijirea de formä. Desi fondul lucrdrilor sale este absolut ftiintific, ve0-
mlintul limbei in care Antonescm: 4i imbraed geindirile este totdeauna frumos :
frumos mai intäi prin limpezeala expunerei, frumos apoi prin rotunzimea fraze-
lor, frumos in sib-0 prin graiul säu eel neao romelnesc care leagd intre ele
notiunile techniee.
$i cum nu ar fi ingrijit Antonescu de tocite elementele pldsmuirilor sale, ceind
el Nora, nu doar dintr'un interes läturalnie, (i imboldit numai de dragul qtiintei
fi de dorul de a fa-e ea fi tara lui sä contribue la inaintarea ei ?
Ast- fel e aceastä carte, Columna lui Traian, pe care euvintele noastre vrau
s'o insoteased in viata ei viitoare, ca o vie märturisire a pdrerei de rdu cd An-
tonescu n'o sä le mai ceteascid.

A. D. XENOPOL

www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE

REZUMAT. Columna opor& de artA i monumerit istoric. Fröhner reproduce bine


liefele. Descrierile salo sunt sobro i tot* complete. Principiul localizArii scenelor. Cichorius
descrierilo sale amAnuntite. Concluzii scoase din aceste descricri. Superioritatea lui Cicho-
rius in localizttrile scenelor. Prima çi cea de a treia campanie ta hail generale bine localizato,
In amAnunte insb. greaite. Cauza greaelilor sale. E. Petersen ai meritole salo. Repartizaro
nou& de scone. Reliefele devin adevArate izvoare istorice. Campania a doua militará aro lee
In Moesia inferioarl. Greaelile salo privitoare la a treia campanie. Nancrodcrea sa ta rolul
signelor i emblemelor scuturilor. Domaszewski localizeazA definitiv o brinA parto din scenele
primei campanil.

Columna traiana este fr tndoial unul din monumentele cele mai im-
portante pe care anticitatea le-a transmis timpurilor noastre. Este marturia cea
1nai veridica nu numai a luptefor cumplite din care s'au urzit Inceputurile
neamului romanesc, dar In acelas timp i a vietii artistice si militare a impe-
riului roman din vremile sale de Inflorire. De aceia, taina figurilor sapate
lungul lngustei spirale de reliefe, a atras asa de mult marea aminte a invitta-
tilor din apus, si mai cu seama a artistilor de la Renastere Incoace 1).
De patru veacuri meren Incercarile de explicare ale acestor reliefe se re-
peta neIneetat, precum neIncetat sunt reproduse figurile sculptate cu toate aces-
-tea ultimul cuvant asupra lor Inca nu s'a spus 2). Pana la publicatia lui Fröhner
nu aveam nici macar o descriere exacta a diferitelor reliefe. Reproducerea fi-
gurilor columnei era neIndestulatoare : unul, (Girolamo Muziano, 1528-1590),
cu tonta ex:actitatea desemnelor sale, era onanierat", altul, (Bartoli, 1635-1700),

Raphaël, Jules Romain, Polydore de Caravage, copierent los bas-reliefs de la


colonne et s'en inspirèrent dan leurs tableaux". Salomon Reinach, La colonne Trajane, p. 13.
lat& publicatille rele rnai de mamá aplirute asupra acestui monument: Alf. Cia-
como, Historia utrius que belli Daeici a Traiano Caesare gesti, Romae, 1516; P. S. Bartoli,
Colonna Traiana, Roma, 1672; R. Fabretti, De columna Trajani Syntagma, Romae, 1683; En-
gel, Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubtum, Viena, 1794; Fröhner, La colonne
Trajane, reproduite par Arosa, Paris, 1872; J. H. Pollen, A Description of the Trajan column,
London, 1874; S. Reinach, La colonne Trajane, Paris, 1886; C. Cichorius, Die Reliefs der Tra-
jansseiule, Berlin, 1896 i 1900, 2 vol. text ai 2 vol. planae ; E. Petersen, Trajans dakische
Kriege, Leipzig, 2 vol. 1899 ai 1903; A. von Domaszewski, Beitritge zur Saisergeschichte,
Philologus, 1906, vol. LXV, 3, p. 320,

www.dacoromanica.ro
2

(Muse figurilor o eleganta, pe care originalul roman nu o avea, elegantias gaani


accuratius", zice Fabretti, FA In general toti pusesera mai multa luare aminte
asupra figurilor omeneeti, de cat asupra amanuntelor topografice, cu care artistul
cautase sa deosibeasca ki In aeelae timp s pironeasca, geograficeete scenele
sale. Daca Fabretti adusese lamurhi pretioase asupra amanuntelor Infatieate
In lungul spiralei de reliefe, opera sa tot* nu putea lmplini cele doua cerinte
absolut necesare unei publicatii de asemenea natura : o descriere exacta ei
completa 0. o reproducere fidela a originalului 1). De altminteri, problema era
prea grea pentru ca primii comentatori sit izbuteasca In cercetarile lor.
Coluinna, Inainte de a fi o opera de arta, este un monument istoric, uncle
ni se desfaeura o Intreaga epopee rezboinica, asupra careia tirile scriitorilor
vechi sunt patine i Imbucatatite. Ca atare, comentatorii sunt datori sit desco-
pere In acea neIntrerupta Ineirare de figuri sculptate, adevarata istorie pe care
artistul columnei o sapase ca un comentar ilustrat la memorfile serse de ea-.
tre Insuei Traian asupra acestui rezboi.
In vederea aceasta, comentatoralui i se impunea de la sine sa,' faca o de-
scriere cat mai exact posibila a scenelor sculptate sa determine situatia rela-
tiva a amanuntelor topografice puse de catre artist; sa' hotitracit rostul fie-
&Arai amanunt dupa felul persoanelor i aetiunilor Infatieate ; sa lamureasca
legatura reala i uneori cauzala Intre figurile i scenele sapate In piatra; iar
unde se poate, calauzindu-se dupa,' semnele topografice cercetate i dupii
legittura lor de Inrudire ei de vecinatate, sa recunoasca
uncle s'au petrecut diversele actiuni i Intamplari infatieate i cu modal
acesta sit regaseasca calea sau cane, pe care armatele romane au Inaintat spre
tinta lor, cucerirea Daciei" 2 ) .
Comentatorul asa dar trebue it .Indeplineasc rt laolalta' ei pe rand urma-
toarele patru actiuni deosebite : 1) sit descrie scenele, 2) sit le analizeze i sa
le ; 3) sa arate legatura lor, Inseilandu-le, totdeodata hotarele lor des-

partitoare, E; d In fine,. 4) sa le localizeze.


Ei bine, toata munca comentatorilor Inainte de Fröhner se marginise nu-
alai la cele douil actiuni dintai descrie i sit explice figurile Infatieate pe
columna. Cu total altfel procede Fröhner Insa. Avand s'aleg Intre cele dourt
alternative, serie dansul, sau studiul amanuntelor, relativ mult mai ueor sau
acela mai greu al totalitatii ei pe care trebuia sa'-1 atac deadreptin, n'am. stat
o clipa la Indoiala sit mii hoti'uilse pentru acesta din urma, consider:And columna
drept un monument istoric. Cu fextele trunchiate ale vechilor autori In Willa',
am Incercat sit prind eirtil evenimentelor i s'aduc lumina, In acest chaos In-
valmaeit de figuri" 8 ) . In p'atru volume de plahee. ne, a dat o reproducere
fototipografiata a tutulor reliefelor columnei, reproducere exacta' In ce priveete
forma i. caracterele sculpturilor, deei figurile sunt prea putin scoase In relief,
iar seenele prea Imbuciltatite. Textul, care Insoteete aceste planee, cupriude

Frtihner, op. cit., p. XX.


E. Petersen, Trajans dak Kriege, T, p. 4.
Frühner, La colonne Trajane, reproduite par G. Arosa, Paris, 1872.

www.dacoromanica.ro
-3-
o descriere sobra, dar completa. Nimie din ceiace este important nu-i trecut
cu vederea.
Tot asa de pretioase Bunt si Fa'muririle pe care el le da reliefelor co-
lumnei, lamuriri Intemeiate pretutindeni pe notitele celor vechi.
Dar Fröhner nu s'a marginit a face numai, opera de archeolog ; el a vrut,
sa fie f;4 un adevarat istorie, Incercand sa scoata din reliefele columnei tot cela-
ce acestea contineau ca notite istorice. De aci, nevoia de a alipi sau de a des-
parti scenele dap, alte norme : unele, fiind-ca sunt Inrudite sau nu !litre ele
altele, dupa' convergenta sau divergenta personagiilor In jurul uneia i aceleiasi
actiuni. Cu modul acesta se Intocmeste legatura necesar i reala Intre mai
multe scene, fundamentul solid al ori carei intelegeri mai adanci a miscarilor
militare de ansamblu. Din aceasta legatura necesara4 reala a esit povestirea
sa istorica asupra rezboaelor dacice, mai ales asupra celui dintai razboi.
Pe de alta parte, noua repartizare de scene l'a Impins pe Fröhner spre
ideea localizrii feluritelor peripetii rezboinice Infatisate pe columnii. Principiul
acesta nou al localizarii este bogat In rezultate, cad Intrebuintarii lui consee-
vente se datoreste In fond deslegarea problemei care priveste reconstituirea
mersului armatei romane spre cucerirea Daciei, problema' socotita de Mommsen
drept insolubila 1). Fireste, rezultatele concrete la care a ajuns Fröhner pe a-
ceasta cale, au fost gresite, de altminteri el Insusi a revenit asupra lor In a doua
editie a lucritrii sale, dar In definitiv principiul deschidea perspective largi
comentatorilor columnei i pregatea In acelas timp izbanda final.
In adeviir, dupa 25 de ani de liniste pe taramul studiilor privitoare la co-
lumn:a', apare opera lui C. Cichorius 2), care nu numai ne liirgeste zarea eunos-
tintelor noastre asupra rezboaelor dacice, dar In acelas timp ne lumiueaza Cu
o putere vie intunecimilé care Invaluiau In multe puncte viata regboinica a Ro-
manilor.
Descrierile facute de Cichorius, desi prea migaloase, ne dau totusi rezul-
tatele cercetarilor unui om care a studiat cu. deamanuntul fiecare figuril de pe
columna si care a Intocinit, pentTu ori si ce cercetator venit mai In urma, o
baza .sigura de fapte bine controlate. Fa'ra aceasta baza, cel nemultuinit cu
muririle aduse de altii asupra scenelor coiiimuei, poate sa &easel o noua
deslusire, care s'ar lntemeia pe un sir de fapte, tot asa de sigure, ca si cum
el 11181.10 le-ar fi cercetat i observat pe monumentul din Roma.
Dar marea superioritate a lui Cichorius, asupra comentatorilor care l'au
precedat Etta In felul cum explica el, scenelp columnei. Lamuririle lui sunt pre-
tutindeni un pas Inainte In Intelegerea npefelor. De altminteri, lucrul aceSta
era si firesc. Viata romana' sub toate manifestarile sale, era, acum la finele
veacului al XIX, cu mult mai bine cunoscuta' de cat In timpul lui Franer. date
inscriptii, cate castele i lagare roniane nu se desgropasera pe tot Intinsul im-
periului roman, In decursul acestui ultim sfert Ue veac ! Viata militarä romana
Th. Mommsen, Röm. Geschichte, V, p. 205.
C. Cichoritts, Die Reliefs der T'rajanssiiitie Berlin; 1896 si 1.900, 2 vol. text i2 vol.
plans's.

www.dacoromanica.ro
fusese pusa in plina lumina printr'o serie de lucrari de o mare valoare. In
aceasta privinta lucrarile lui Domaszewski in locul de frunte. Inarmat cu noile
cunostinte, i-a fost usor lui Cichorius sa Indrepte greselile pe care Fröhner
altii le facuserii, sau acolo, unde acestia se tinuserril suprafata, BA patrunza
In miezul lucrurilor i sa largeasca cercul vederilor noastre.
Superioritatea lui nediscutata vine fitra indoiala si din felul cum a stint
sit se foloseasea de principiul descoperit de Fröhner : localizarea geografica a
scenelor. Pe temeiul aeestui principiu, niel o indicare ori cat de neinsemnata
ar parea pe columna, nu este pusa de prisos i fara un scop bine hotarat. Un
munte, o apa, o cetatue, o ridicatura de deal, sau ori ce alt amanunt, eapata
In cercetarea lui Cichorius o insemnatate pe care nimeni nu o banuise mai
inainte. Prin ele s'a putut 1ndeplini localiìtrile scenelor de pe columna; iar
prin aceasta reliefele monumentului Inaltat de Traian, au ajuns un izvor, o poves-
tire istorica neIntrerupta, care este nu numai veridica i deci vrednica de luat
In seama, dar cara in acelas timp are darul sit ne arate In icoane vii perso-
nagiile i actorii care au luat parte la cumplita drama.
Mai toti comentatorii anteriori lui Cichorius, admisesera ea punt de treeere
In Dacia pentru armatele romane un singur loe, Lederata, unde se cladise
podul de vase reprezentat pe columna Ciehorius este cel dintai care crede
hotarat, ca trecerea s'a fault In acelas timp In doua, punte : pe la Rama i pe
la Turnu-Severin I). De aci, doutt poduri de vase, unul mai spre rasarit
(Drobetae), reprezentat in seena IV, care pune in legatura Moesia cu Sarmize-
getnsa prin valea Cernei i. pasul Domasna, i celalt, mai la apus pe la
Lederata. Pe aceasta cale patrunde Insusi imparatul, luand directia, precum
spune fragmentul memoriilor sale 2), prin valea Carasului, prin Berzovia
Tibiscum, spre pasul Portii de fer transilvane. Prima eampanie, care, dupa
columna, se sfarseste la Dunare, ne Infatisaza, In afara de o singura lupth'
pustiire de teritoriu, numai simple cladiri de castre. Pe miele din acestea
izbuteste Cichorius sìí le localizeze. Asa este Arcidava (scena XIV), pe care
stabileste cu siguranta la Wirildia, i etatea dacil Tibiscum (scena XXII) la
Iinpreunarea Timisului cu Bistra.
Cu sfarsitul campaniei, Traian, dupa parer.ea lui Cichorius, s'ar fi .retras
In lagarul de iarna, din 8iscia, reprezentata In scena XXXIII si care Inca din
timpul lui August a fost un centru de aprovizionare al armatelor romane
luptele cu Dacii i Sarni*.
Cea de a dona campanie militara Incepe cu lmbarcarea Imparatului
trupelor sale pe vase de rezboi i de transport. Traian pogoara pe Duniire
'vale spre Moesia inferioara, cu gand rezbune de Incalcarile Sarmatilor
Dador, incalcari infatisate In scenele XXXI si XXXII. La Star Nicup (in
Bulgaria) sfilfarna, mai Intai pe Sarmatii Roxolani, iar apoi trecand In Oltenia

Dierauer, Beitriige z: Geseh Trojans, p. 8, propusese ea Mc de trecoro pe lane!,


Leclorata 5i vechea Taliatis, do unde liomanii au paruns pe valea Cornei.
Priscian, VI, 13: Trajanus in. I Daeicorum: inde Berzobini. deinde Aizi processimus.

www.dacoromanica.ro
5

surprinde pe Daci In regiunea dealurilor din valea Oltului, unde-i bate cum-
plit. Aceastg prima luptg este urmatg de o a doilli, In care Romanii citstigg,
o biruin i mai striilucitii asupra acelorasi barbari, care Incercau sil treacg In
Transilvania pe la pasul Turnu rosu.
In fine, a treia campanie ne InfAtisazg peripetiile armatelor romane, care
pornese de la Drobetae prin Oltenia si Turnu rosu, pentru ca fig ajungg, prin
valea Muresului si a Streiului In fata capitalei dace, care se predg. In scena
LXXV, artistul ne prezintg In chip solemn actul supunerii lui Decebal i po-
porului sgu la bunul plac al Impgratului, care le impune conditiile de pace ra-
portate de Dion Cassiu.
Acesta este sistemul de explicare si localizare In acelas timp al lui Cichorius.
Nu Incape indoialg, cg pgrerea acestui 1nvat asupra mersului armatelor
romane, In prima si cea de a treia campanie a Intidului rezboi dacic, cuprinde
In liniamente largi mult adevgr. In amanunte Insg localizgrile propuse din sceng,
In sceng sunt gresite.
Care sg fie pricina acestor greseli e greu de spus. Ea &Will de faptul,
credem noi, cä Cichorius nu tine In deajuns seamit de argtgrile columnei ; sau
vede lucrurile altfel de cat cum le-a Infiitisat artistul, sau cg privirile sale de
archeolog, precum foarte bine spune Petersen, stint stgpAnite de combingri is-
torice. A putea s'adaog cg pricina este si reaua Impgrtire p'alocuri a scenelor,
care-1 silesc sg repartizeze elementele topografice dintr'o sceng In scena vecing
prin aceasta, 11 fac sg piardg mijlocul cel mai bun de orientare si localizare.
Tocmai aceasta gresitg InipArtire a scenelor 1'a Impins ades pe Cichorius
sg, fie nedrept cu .artistii care au sculptat reliefele columnei. Cìtci, ori de ettte
ori Invatatul german se vede stgnjinit In localizgrile shle, mai ales °Pi de cate
ori Intre realitatea topograficg a tinutului i indicgrile columnei In anumite scene
existg deosebiri izbitoare si de nelnliiturat, Cichorius, In loe sg' mgrturiseascg
lipsa mijloacelor noastre de cercetare, el aruncg vina pe neglijenta" i nesti-
inta" artistului lucrgtor. El afirmg, sau eg sculptorul care a lucrat relieful nu
a copiat bine dupg schita maestrului, sau cg a adaos din propria sa gändire
lucruri care nu fuseserg puse In original. Invinuire grea i nedreaptg In ambele
cazuri, Invinuire cu atät mai nedreaptg, cu cgt artistii s'au muncit si au izbu-
tit sl ne Infatiseze partea caracteristicit a tinuturilor i actiuRilor militare cu o
exactitate i limpezime de admirat. De altminteri, ei se simteau, si de fapt
erau, controlati la fie-ce pas In opera lor.
In rezumat, Cichorius ne-a dat o reproducere fidelg a reliefelor columnei,
si o descriére exactà i complectg a lor ; el a lgmurit foarte multe puncte re-
mase Intunecate de la altii In imaginile i actiunile Infgtisate. Dar mai presus
de toate a izbutit sg ne Inflitiseze istoria adeväratit a campaniilor militare ale
Impgratului In primul rezboi. Pentru Intála °ail columna devine o istorie sculp-
tatä. In imagini de piatrg, care ne povesteste mersul fOi peripetiile armatelor ro-
mane spre cucerirea Sarmizégetusei. i acesta este unul din marele merite ale
operei lui Cichorius. Totusi el n'a reusit sg localizeze exact fiecare sceng
columnei. De aceia o noug Ineercare se impunea,

www.dacoromanica.ro
6

Aceastä noug Incercare o si face un archeolog de frunte, preggtit In a-


ceastit directie prin studiile sale asupra columnei antoninice si Inarmat cu o
cunostintg adAnel a trecutului roman. Acest comentator este Petersen.
Lucrarea sa, Trajans dakisehe Kriege, aparutä In douä volume 2), avea mai
presus de toate scopul urmator : controlAnd lucrarea lui Cichorius, sä precizeze
mai Dine pozitia geograficg, unde avuseserg loe diferitele evenimente pe care
columna le eternizeaza In reliefele sale. Daca uneori Petersen Inceareg sa
mureasca f;4i diferitele scene care alcatuesc spirala columnei, el n'o face de clt
In mod trecgtor i oarecum laturalnic.
Opera lui Petersen contine doug pärti, una negativg si alta pozitivg, a-
mándoug de o Insemnätate nettigilduitii. Tif cea dintaiu, el trebuia s'arate gre-
seine de amänunte i uneori, precum este cazul cu cea de a doua campanie mi-
Mara, greselile de liniamente generale pe care opera lui Cichorius le lntrodusese
In stiinta. Aceastg parte, cu putine abateri,mai cu seamg cele privitoare la
insigniile militare si emblemele scuturilor,este Intocmita farg grey. Mai pre-
tutindeni Petersen vede mai bine si mai precis de cilt ceilalti cpmentatori. tll
Introduce In mod metodic ea element de sub Impartire a reliefeior columnei,
ideea grup:a'rii figurilor. Imprejurul imaginei lui Traian. Prin urmare, ori de
cAteori Imparatul apare In lungul spiralei, trebuesc socotite tot atâtea scene.
Iar unde figura Impáratului lipseste, pentru individualizarea scenelor avem
principiul orientgrii figurilor In directii opuse ; adicg, figurile dintr'o sceng
apar Intoarse cu spatele catre figurile din .scena vecing. Principiul e adevárat
ne serveste de minune la precizarea geograficá a diferitelor actiuni Infatisate.
Uneori Invatatul german se cäläuzeste de motive curat estetice, care-I fac
sa alipeascg sau sg desp. arta douä sau mai multe scene laolalta. Aceste motive
estetice el le Imprumuta din arta clasicg eleng a veacului al V a. Ch., la a
egreia eoalt de sigur s'a format autorul schitelor columnei. In aceastä directie
este interesant exemplul algturgrii scenei, zist, supunerea lui Decebal (se.
LXXIV-LLXXVI), de faimosul tablou al nimicirii Troei de Polygnot. In lumina
acestor alaturari, problemele cele mai aride i lntunecate se clarificg i capátá
perspective nebänuite, care le Inaltä si le fac interesante si aträggtoare. Se 111-
telege de la sine, ea acest prineipiu estetic nu putea avea un rol de cat In a-
nume scene, adieg In cele mai Intinse, oare-cum mai solemne. In restul scene-
lor el trebuia st e caläuzeasca de insasi motivele care se aflau In compositie
chiar", motive care aci 11 sileau sä, despartá, aci st Impreune doug sau mai
multe scene. De aceia alipeste el laolalta scenele XI si XII sau XIII si XIV,
sau XV, XVI si XVII, care dupá Cichorius eran absolut fára' nici o legiituril"
Intre ele.
Aceastg alipire diferitg a sceilelor ne IngIdue nu numai o localizare mai
preciza a actiunilor Infatisate, dar In acelas timp ne lumineazá' i miscgrile ar-

1). E. Petersen, Domaszewski i Calderini, Die Mareussáule. cf. E. Petersen, Die Mar-
cussdule auf Piazza Colonna in Born, In Jahrbuch Arch. Instituts, XI, 1898, Beibl. p. 2.
E. Petersen. Trajans dakische Sriege, Leipzig, vol. 1899 Fid 1908

www.dacoromanica.ro
-7-
matelor romane pe teren. Un exemplu de asemenea natura ni-1 da discutia pri-
vitoare la momentul cand se Impreuna cele dour, armate romane, cea din apus
de pe valea Carasului i cea din rAsarit de pe valea Cernei i Timiu1ui. Cicho-
rius socoteste ea aceasta Impreunare s'a facut dupa lupta de la Tapae (se. XXIV),
Petersen din contra mai nainte. Fara a admite localizarile propuse de acest din
urma Invá'tat, care gresit vede In scena XXI imaginea lagarului i pasului din
Teregova, ideea unei impreunari Intre cele dour, corpuri de armata inainte de
lupta de la Tapae, are pentru dansa mai multe iirobabiliti de cat prrerea lui
Ciehorius. Imprratul cunostea prea bine virtutea si taria armatelor dace, pentru
ca sa faca Inca °data experienta comandantilor romani sub Domitian i sa se
má'soare eu Dacii, fail a-si avea toate trupele sale adunate.
Dar este un punct i mai, luminos In comentariile lui Petersen, punt care
se cuvine sa-1 scoatem la iveala. INfe amintim ca Intreaga a doua cam panie mi-
litarl' a lui Traian, pe care artistul o Infatiseaza din se. XXXIII 'Ana In XLVII,
fusese ran Inteleasa de Cichorius. Tocmai asupra acestei grape anima Petersen
o lumina .vie.
Mai /ntaY, se Intreaba dansul, ce rost au cele dour, arcuri de triumf pe
care artistul le figureazia In scena XXXIII pe ambele tarmuri ale unui fiuviu
larg ? Ciehorius vazuse Inteansele niste simple arcuri de triumf, plise ca sa
indice Imbucatura Savei In Dunare. In realitate, ele Infatiseaza cele doull ca-
pete ale podului de piatra de la Severin. Acest pod, dupa cum arata Petersen,
a Inceput sa fie zidit °data eu izbucnirea primului rezboiu dacic. Banniala lui
se vede Intärita si de faptul eh In scena XXXIII, orasul cu ziduri puternice
de MO malul fiuviului nu este altul de eat Pontes.
Localizarea aeeast& ne lumineaza In acelas timp Intreaga serie de reliefe
care se desfasura mai departe din scena XXXIII pang In XLVIII. In adevar,
daca orasul din se. XXXIII este Pontes si nu Siscia, precum sustine Cichorius,
atunci imparatul scoboara fluviul la vale pana la Novae (se. XXXV), unde des-
cinde din corabii imprenna cu trupele sale ; de aci porneste In mare graba In
interiorul Moesiei. La Nicopoli, langa poalele muntilor Haemus surprinde
bate pe Sarmati, pe eare-i aratase artistul navalind In imperiul roman cu ate-
va scene mai lnainte (se. XXXI). Tot prin partile locului sfarama el In dour,'
lupte cumplite pe Daci i Bastarni, care trecusera In acelas timp cu Sarmaiii
peste Dunare,
Aceasta localizare nu numai se potriveste mai bine eu desfa¡turarea ima-
ginilor de pe columna, dar ea sta In armonie cu notitele scriitorilor vechi,
care vorbind despre aceastá navälire a Dacilor i Sarmatilor In Moesia, ne In-
taresc In eredinta cit orasul Nicopoli fusese ridicat langa Haemus In amintirea
biruintelor castigate de catre Imparat In partea locului. Cu aceastA Itimurire
fireste, nu mai avem nevoe sa trecem Impreuna cu Cichorius, cand pe un mal,
cand pe celalt al Dunarei, unde banuise acest invatat cit avusesera loe lup-
tele din a doua campanie a lui Traian. Petersen Insa este mai putin fericit
c'and e vorba sa localizeze seenele din cea de a treia campanie. Aici nedume-
rirea lui este mare si nesiguranta pasilor sai vádita. Identifiearile propuse de

www.dacoromanica.ro
8

Cichorius nu-1 multumesc aproape nicaeri ; mai peste tot locul el pune In lu-
mina greyelile i totuyi nicaeri nu face alte propuneri. Aceasta parte a lucrarii
sale, socotita din punct de vedere al criticei de negare este desavftryita, dar
ea valoare pozitiva este vadit inferioara. Adaosul situ la identificarea scenefor
este -cu mult mai putin Insemnat de cAt In cele doug prime campanii militare.
Mersul armatelor romane, dupa Cichorius, se Meuse In aceastil a treia
campanie pe la Severin, Bumbeyti, pasul Turnu royu, Mure i Strei, Petersen
11 crede greyit. Sfios i aproape fara voe el ne sugereaza alta idee : el banu-
eyte c drumul de invazie In Ardeal a trebuit sa fie pe la Pasul Vulcan. Pe
aceasta cale, zice dânsul, s'ar desluyi mai- bine de ce Romanii, In yirul de re-
liefe care se Intinde din XLVIII i ptIna In LXXV, tree numai de doutt ori apele
unui rAu ; ceiace In cazul unei naValiri pe la Jiu, Olt, More i Strei, lucrut ar
fi fost cu neputinta. De altminteri, fiindti-mi eu neputinta, zice dansul, sí ga-
sesc o asemänare /litre peisagiile reliefelor i-Kelea pe care le desvaleyte dru-
mul pe la pasul Vulcan, ma vad nevoit a-mi margini activitatea mea prin a
pune la proba pas cu pas identifictirile propuse de Cichorius".
Spirit sanatos ytiintific i ades banuitor, Petersen priveyte cu o vadita ne-
incredere toate incheierile pe care Cichorius e scosese din studiul acelor signa
manipularice ori legionare i acelor embleme de scuturi, NeIncrederea lui, dupa
at se pare, vine din doua motive : intài, aceste signa se deosebesc prea tare
de la scenit la Keith', In cat mai niciodata- nu se repeta Intocmai, yi al doileft,
ele apar foarte rar In al II-lea rezboi dacic, ceiace nu-i firese.
Incheierea aceasta twig, se ciocneyte de anume fapte bine observate : sig-
nele, cayi imaginile acvilelor legionare, dupa cum se va vedea Intr'un capitol
special al lucrarii noastre, revth. revin Inca foarte des In lungul sspiralei de
reliefe. Revenirea, se Intelege, este un semn ciar cà trupele pe care aceste
signa le indica, sunt Intrebuintate in diferite actiuni militare. Dar nest lucru
se va limpezi mai tArziu.
Iar daca aceste signa apar foarte rar In al II-lea rezboi, nu trebue
scoatem Incheierea c'a ele sunt fàrà folos In cunoayterea miycarilor armatelor
romane. Ctici acum ochiul privitorului, obiynuit In tot lungul reliefelor din pH-
mul rezboi, cu sistemul de forme conventionale ale artistului, putea mai uyor
sa Inteleaga miycarile trupelor ; nu mai avea deci acum nevoie, pentru ca
precizeze felul trupelor In actiune, de toate elementele caracteristice de mai
nainte ; Ii tra de ajuns pentru orientarea sa, sa se calauzeasca sau numai de
signele manipulare, sau de emblemele scuturilor, sau numai de acvilele legionare.
Cu toate aceste lipsuri, valoarea operei lui Petersen asupra columnei re-
mtme extraordinar de mare. El ne-a dat o Mina' Impartire a scenelor i la rAn-
dul ei aceasta a servit la o grupare i repartizare mai fireasca yi mai reala a
elementelor topografice indicate de artist. Din gruparea i repartizarea mai buna
a elementelor topografice s'a putut face localizari mai bune yi mai precize a
scenelor i ca dansele s'a gasit legatura mai striinsa care le Impreuna laolalta
yi le dii, o semnificare mai larga. Acea,sta legatura reala Intre scenele colum-
pei ne face sa patrundem rostul naj &lane al miscatilor armatelor romane yi

www.dacoromanica.ro
-9-
printr'Insa sA masurAm mai bine nu numai grozavia catastrofei militare a unui
popor viteaz, sters mum din rAndul neamurilor de sine statatoare, dar In acelas
timp s't marirea geniului unui Impárat, care fara IndoialA este expresiunea cea
mai desAvArsitA a spiritului rezboinic imperial roman. Acest tablou luminos al
meritelor lui Petersen, am vazut mai sus, contine s't umbre. Deci problema,
eel putin In, partile sale mai intunecate, trebuia reluata. Si In adevar a si fost
reluata de catre Invatatul german A. von Domaszewski 1).
Domaszewski este un epigrafist de o autoritate stiintifica europeana. Is-
toric In acela§ timp, el era In masura mai bine de cat ori care altul sa cu-
noasea peripetiile iuptelor dintre Daci si Romani. Bun cunoseator al tinuturilor
de la Duharea de jos, fireste, din punct de vedere archeologic, era de asteptat
sä incerce o noua explicare asupra thelegerii reliefelor columnei. De fapt, ex-
plicärile unele localizari propuse de el asupra reliefelor din prima campanie,
sunt contributii fericite la problema ce urmArim,
Domaszewski incepe prin a discuta a,supra pasagiului lui Jordanes 2), unde
ni se vorbeste de cele douà cAi mari care duceau spre plaiurile Ardealului :
unum per Bontas, alterum per Tapas". Pe acesta din urma 11 identifica exact
cu Tapae ; asupra celuilalt Insa tace. Cu toate acestea de mult Inca Fröhner
intrevä'zuse In Bontas pe Pontes, capAtul caii din rasaritl care, pornind de la
Severin prin Oltenia, ducea in Transilvania pe la Turnul rosu. Dupa cAteva
excelente Indrepth'ri aduse asupra Intelegerii celor doua scene dintAi 3), trece la
scena III-a pe care o alAtura ca si Petersen de cele dourt urmatoare (IV si V).
In cetatea cu ziduri si porti din scena IV, el vede lagArul roman din Oescus,
capitala Moesiei inferioare ; de asemeni in cele doua ,constructii mari din 10,
eanabele legiunii stabilite aiei, pe cAnd porticul cu arcade dintre cetate si ca,-
nabae un simplu quadrivium Infatisat de dinadins Intr'43 perspectiva false". Casi
Petersen, si in contra lui Cichorius, el crede ca armatele romane de apus (pe
la Lederata) si de rtisArit (pe la Drobetae) se Impreuna In valea Timisului, mai
nainte de a se da sAngeroasa lupta de la Tapae.
Asupra primei campanii si In special asupra scenelor XIXXII, care cu
toatA' Incordarea lui Cichorius si Petersen, remasesera nedeterminate pe teren,
el propune o noua lamurire. Anume, Domaszewski porneste de la ideea ea se-
ria aceasta de imagini trebue sa InfAtiOze diferitele statiuni militare ocupate
de armata romana pe drumul Lederata-Tibiscum. Amintindu-si de indicarile
tablei Peutingeriane, care ne prezinta dincoace de Dunare sase statiuni si a-
nume, Apus Flumen, Arcidava, Centum Putea, Bersovia, Aizis si Caput Bubali,
luAnd In acelas timp ca baza pentru individualizarea scenelor imaginea lui Tra-
ian, care se repeta din doua In douh' scene, Invatatul german formeaza sase
A. v. Domaszewski, Beitreige zur Kaisergeschichte, fa Philologus, 1906, Bd. LXV, 3,
p. 320 sq.
Iordanes, Getica, XII, 74.
Domaszewski, Philologus, p. 825: (In clAdirea Cu peristil cu columne din 8, el vede
un armamentarium. Boloboacele depuse pe mal contin finá (frumentum), nutrimentul prin-
cipal al trupelor i nu vin, precum sustine Cicboriug.

www.dacoromanica.ro
10

grupe, pe care le localizeaza In punte anumite : sc. XIXII, Infati§and tatiu-


pea Flumen, se. XIIIXIV tircidava, sc. XVXVII Cent= Putea, Sc.
XVIII Bersovia, se. XIXXX Agizis, sc. XXIXXII Caput B ibali. Aceste
localizäri, precum vom vedea mai departe, Bunt exacte, afara de scena XXI,
care, plupa parerea noastra, ne infali§aza Caput Bubali.
Mai putin fericite sunt localizarile pe care Domaszewski le propane asu-
pra §irului de reliefe care se Intinde titre lupta de la Tapae (se. XXIV) 0 in-
vazia barbarilor in Moesia (se. XXXI). Pentru dansul evenimentele care se des-
faqoara intre aceste doua margini, au loe In partile de apus ale Daciei, adica
pe la Mure§0 Tibiscum. Fara' sä ja in considerare ginga§a analisa. a lui Peter-
sen asupra se, XXX, unde ansta vazuse imaginea Danarii, Domaszewski
sustine di dupa mersul evenimentelor, a.cel fluviu, ale caruia valuri se vad a§a,
de bine indicate, nu poate fi de cat numai Mure§u1".
pftt prive§te cea de a doua campanie militara a Imparatului, Domaszewski
o prezinta In linii generale, -ca§i tu amanunte, in felul aratat de Petersen. In-
troduce Ina, dour!, : una, e,a' ambele arcuri din se. XXXIII ne Infati§aza
un simplu pod de vase, iar nu Inceputurile podului de piatra de la Severin;
cealalta, ea ora§ul Intarit din se. XXXIII este Drobetae 0. nu Pontes, precum
sustinuse Petersen.
Cea mai putin reu§in din explicarile sale Mg, este partea privitoare la
a treia i ultima campanie a Imparatului din primul rezboi. Traian, dupa con-
ceptia lui Dainaszewski, trece Dunarea la Oescus (se. XLVIII); la Celei, care
se afia aproape de gura Oltului in Dunare, incep cele doua' valuri romane, re-
prezentate pe columna In se. XLIX, unul, mai- spre nord, care se terminti la
Drobetae §i altul, mai spre sud 0 care se Incheie aproape de Calafat. Intre
amandouá se alit valuL de pamant cu palisada, pazit, dupa pa'rerea aceluia§
Invatat, de trnpele Moesiei inferioare, pe and legiunea I Minervia, caracteri-
zeta' prin imaginea berbecului, trece spre vest pe dinaintea valului din nord.
Legiunea romana ajunge Impreuna cu Traian la ad Mediam (se. LI), uncle li
es Inainte trupele garnizonate In timp de iarna in lagärul de aici. In 'se. LII
avem Praeiorium, apoi ad Pannonios, Ciaganis i Masclianis (se. LX). Aici, In-
daratul muntilor se vede calea spre Caput Bubali, pazita de legionarii romani,
pe and In LXII zárim pentru a doua oara localitatea Tapae i aflame, In pri-
mal plan pe §esul campiei lagaral roman, iar printre varfurile dealurilor patru
tuniuri ronde, care, de§i ciudate la forma, sunt totu§i, dupa Domaszewski, cla-
diri romane, pazite de Romani. Aceste cladiri nu sunt de cat acele altare fune-
rare ridicate de Traian spre cinstirea celar cazuti in lupta de la Tapae. Ceva
mai malt, Invätatul german gase§te o asemanare izbitoare Intre aceste constructii
ronde 0. altarul funerar din Adamclissi, care totu§i, dupa reconstituirea fericita
a lui Niemann 1), este dreptunghiular.
In scena LXIV Lucius Quietus cu cavaleria sa numida atacti pe carari

1). G Niemann, News iiber Adamc?issi, îx lal.treshefte Oesterr. arek Instit, 1903. Bd.
VI. p.

www.dacoromanica.ro
11
laturalnice pe Daci Intariti la Pasul de fer transilvan. In fine castrul roman
din se. LXV a fost ridicat de legionari ca sa Inchiza pasul. Celelalte scene
inainte de caderea Sarmizegetusei 0 supunerea lui. Decebal, adaoga Domas-
zewski eu sinceritate, sunt cu neputintä de localizat. Nu e momentul sa aratam
ce ne convine si ce nu In toate aceste alaturari ; caci chiar erori daca sunt,
ele ne pun In evidenta un principiu pe care niciodata Domaszewski nu-1 perde
din vedere : folosirea ruinelor actuale de laga're. si cetati romane din Dacia la
Eocalizarile scenelor de pe columna.
S'ar cuveni sa fac aici o dare de seama si a unui studiu de Kiraly P.
asupra rezboaielor dacice dupia reliefele columnei" 1), studiu asupra caruia Imi
atrage atentia un bun roman 0 prieten din Transilvania, un iubitor si un. cu-
noscator al trecutului nostru, d. Stefan Erdélyi. D. P. Kiraly, dupa cat pot
deduce din' rezumatul pe care d. Erdélyi mi 1-a facut din aceasta lucrare, pu-
blicata In limba magliiara, admite In mai toate partile parerile lui Petersen,
p'alocuri revine la propunerile lui Cichorius. Campania a doua militara, din
Intaiul rezboiu dacic o reconstitue In felul ara'tat de Petersen. Din contra, cea
de a treia campanie o Indrumeaza pe calea de la probetae prin Turnu rosu,
Mures si Strei, la Gradiste.
Dar originalitatea sa II face sa se abatá In parte si de la aceasta presupu-
nere : el vede In cele trei ziduri paralele din scena XLVIIIXLIX, cele trei
valuri din Dobrogea 2) puse, dupa cum sustine dansul pro forma". De asemeni,
Kiraly vede In cetatea din scena L, 126, imaginea lagarului roman din Bumbesti,
care a putut fi cladit In timpul lui Domitian sau ceva mai nainte". Scena LXVI
ne Infatiseaza lupta cea mare dintre Romani 0 Daci, data la Impreimarea Si-
biului cu Oltul. Restul localizarilor sale mi se pare hipotetic si nu In deajuns
dovedit.
Dar e timpul sii incheiem.
De la aparitia lucrarii lui Fröhner, primul studiu serios asupra columnei
traiane, si pana acum, progresele facute In Intelegerea acestui monument istoric
sunt asa de hottiratoare, In cat.astazi se poate vorbi cu temei despre stirile
istorice pretioase pe care reliefele ni le adue cu privire la rezboaele dacice ale
Imparatului Traian. De unde odinioara, si Inch, nu de mult, cercetatori mari ca
Mommsen si archeologi de frunte ca Benndorf, numeau reliefele columnei o
carte cu sapte peceti", astazi, gratie studiilor lui Fröhner, Cichorius, Petersen
si Domaszewski, ele povestese Intr'un grai precis si limpede lucran i pe care In
zadar le-am cauta aiurea In notitele rare .tii. truuchiate ,ale scriitorilor vechi.
Aceste fericite rezultate, se Intelege, nu au fost dobandite dintr'o data; au tre-
buit rand pe rand sti, vie fiecare cercetator si Intemeindu-se pe rezultatele ob-
tinute de inaintasi, sa smulga particica cu particica adevArul care-1 cuprindeau.
Fröhner a fost cel dintai, care printr'o chibzuita Intocmire si lamurire a

1). P. Kiraly, Anuarul reuniunei istoriec a comitatului Hunicdoarei, numitrul din 12 Fe-
bruarie, 1907, (A Hunyadmegyei történebni és régesroti torsulot éoranyoo, 1907).
2) Cf. Gr. Gr. Tocilescui Fouilles et recherches, Bucarest, 1900, p. 10.

www.dacoromanica.ro
- 12 -
scenelor a pregatit Intelegerea istoricg a monumentului. Cichorius, urmarind cu
o rabdare de admirat sensul i legatura stransg a reliefelor Intre ele, a alai-
tuit primul Inceput de locálizare geograficg a lor ; prin aceasta ne-a deschis o
perspectiva noug In studiul columnei ; caci ea nu mai era acum numai un iz-
vor nepretuit de cunoak3tere a vietii militare a Romanilor i popoarelor de la
Dungrea de jos, dar In acela timp ea ne facea sa vedem localitatile i deci
urmarim pas ca pas mersul armatelor romane spre cucerirea tinuturilor noas-
tre. Cu Cichorius columna este de fapt un izvor istoric.
Totu0 cu acest Invatat legatura Intre scene, a§a cum o alcgtuise dansul,
prezinta lacune, p'alocurea era rau Meng sau slabg. Povestirea istoricg era In-
trerupta i continea In sine prea multe episoade i repetiri. A dovedi !ma le-
gatura stransg i necesara Intre scene, a scoate dintr'Insele o povestire simpla
curggtoare, care ea* se des.fa§ure In chip firesc dintr'un punct Incepator, a re-
compune cu modul acesta metoda Impgratului Traian 'de a conduce rezboiul"
0 a o face vizibilg ochilor i mintii noastre, a prinde In fine insemnatatea ar-
tistica a acestui monument 0 a-1 pune la local sau In evolufunea artei vechi,
iatg care stint rezultatele ()Minute de Petersen 0 care meritele lucritrii sale.
Dacg dupg dansul Invgtatul Domaszewski a Indreptat o sumg de erori,,In unele
liniamente mai generale Insa raporturile istorice fusesera gasite 0 fixate.
Dar cu toate aceste Insuiri alese, lucrarea lui Petersen, ca 0 ale celor-
lalti, comentatori, aveau lipsuri mari, z'ar putea zice fundamentale. Alaturh'rile
facute Intre sIenele de pe columna i inuturile reale, nu sunt Intemeiate pe
studiul naturii locurilor, unde actiunile rezboinice par sa se fi petrecut 0 au
fost localizate ; nu s'a Incercat de cat arare ori a se descoperi pe teren cons-
tructiile i laggrele Infatipte pe columng. Cichorius viziteaza, e drept, atat
Banatul cat i Ardealul i Tara Romaneascg, dar, cu rare exceptii, alaturgrile
sale geografice nu corespund i nici nu lgmuresc elementele topografice date
de columna. Nu ggsim pe teren constructiile reale, nici ram4itele de zidiri
romane 0 dace folosite de artist In. vederea localizärilor. Principiul Il admisese
Domaszewski, In parte 11 aplicase, dar nu l'a urmgrit cu energie pretutindeni.
numai ca acest pret localizgrile pot fi valabile i ajunge cu adevarat un
mijloc de Indrumare In cercetarile noastre istorice. Aceste lipsuri speram noi
sa le Implinim In paginile urmatoare.

www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL I

ELEMENTELE CONVENTIONALE INTREBUINTATE


de
ARTISTUL COLUMNEI
REZUMAT. Pentru reprezentarea actiunilor militare do pe columni era flavo° do
alcatuirea unui sistem de convenliuni. CovArsitor era sA se determine intinderea sconelor
legAturile lor in grupo. Diferitele semno conventionale alese de artistul coluronei: munti,
lagAre de piatrit i de pAmAnt, valuri, etc. ClAdirile dace si ceardacolo lor de lomn.
ArAtarea celor 4 punto cardinals suyoa la cunoasterea localizArii Scenelor. Conclitiile nuei
bune localizAri: a) reproclucerea exactUt a tutulor elementelor caracteristice ; b) roproducerea
lor In modul °el mai pregnant; c) arAtarea directiei do miscare a trupolor; d) sa a.rmonizeze
aceste miscari diforite cu mersul spre dreapta al spiralei. .Cunoastem patrn cazuri
de orientare : 1) linia nordului e pus A jos i a rAsAritului la stAnga; 2) linia nordului sus si
a rAsAritului la dreapta ; 3) unja nordului jos si h rAsAritului la dreapta ; 4) linia nordului
la dreapta si a rasitritului jos.

Reprezentarea luptelor dintre Romani si Daci, pentru a eitrora glorificare


Imparatul Traian pusese sil se sape reliefele columnei, cerea alcittuirea unui
sistem de conventiuni, care sh' traducit precis si complet prin limbagiul formelor
aceia-ce euvintele Indeplinesc fi povestirile istorice, serse sau vorbite. Acest
sistem de forme conventionale trebuia ales din elementele cele mai simple,
care sit ne desfilsoare In icciane lia'murite i usor de Inteles Intamplitrile felurite
ale. iiizboiului ce avea s'A fie povestit. AceastA, Ilitelegere repede a icoaugor
sculptate, se cade sit reiasiti din jocul firese al ratiunii i inchipuirii privitorului.
Intoemai ea si euvAntal, icoana siipatit In piatrA trebuia sit reproducg,
nu numai In linii largi, dar si In amitnunte, drama sangeroasA, care Romanilor
le adusese stilpanirea asupra unei noi provincii, lar Dacilor le rApise neatitrnarea
viata lor nationalit chiar. Cuvantul Însit, Intru cat e Inteles de fie-care, ne
desteaptit In minte gilnduri i simtiri care, cu neInsemnate abaten, sunt mai
la toti aceleasi, din contra, graiul formelor nu are nici aeeiasi limpezime: nici
aceiasi preeizie prin puterea sa de rostire. Artistul, pentru ea sA-si exprime

www.dacoromanica.ro
14 --
in piatra toata, gAndirea sa, vrAnd nevrAnd trebuia alcatuiasca un yir
Intreg de conventiuni, care ea arate privitorului i alte idei de ordine mai
abstracta, aproape cu neputinta de Intrup. at In forme yi icoane.
In general, artistului fi e uyor sit' ne Infatiyeze un ora y sau vre-o localitate
oare-care, un lagar Intarit sau o cetate, un munte stancos sau o cam* yeasit,
un lac, un rlu, sau o vale paduroasa ; ar fi putut de asemeni sit ne Infittiyeze
trupe legionare sau parti Me lor, cu acvilele sau cu signa manipulare, ori, daca
e vorba de duymanii Romei, yirurile barbare cu felul lor de Imbracitminte sau
de inarmare ; ar fi putut sit treaca,' pe dinaintea ochilor noytri.,lucru pe care
l'a i facut,figura comandantilor sau a personagiilor mai lnsemnate, indicand
Cu cate-va tra'sä'turi semnele caracteristice ale lor ; ar fi putut In fine sit ne
arate desfitynritrile de lupte pe un tinut mai larg sau mai restrans, dupa cum
ele avusesera, loe In realitate.
Dar yi aici era o parte conventionalit, care se cerea neaparat la ori ce
exprimare mai liimurita.
Mai Intai, raporturile dintre om yi natura Inconjuratoare, trebuiau Bairn-
bate dupa Insemnatatea reciprocii pe care o au aceyti doi factori fatit de po-
vestirea istorica de sculptat pe columna. Se Intelege de la sine ca, omul trebue
BA ocupe In totdeauna un loe important, pe cand peisagiile naturei, In care se
desfayura actiunea lui i locuintele sale trecatoare, yin. In al doilea rand. De
aceia i artistul a Infatiyat i figura omeneaseä In proportii cu Inuit mai mari
.dO cat muntii i codrii, de cat lagarele, cetatile sau In general locuintele ome-
neyti. De asemeni, i acestea din urma au o Insemnatate mai mare'de cat natura
peisagiile Inconjuratoare. Fireyte, aceste nepotriviri futre om i lucrurile dim-
prejurul lui sunt neplaeute, ele totuyi se impuneau de la sine artistului.
Erau lug actiuni militare care prin firea lor sunt greu de prezentat sub
o forma plastica i caracteristica, fie ea aceste actiuni uneori nu se deosibesc
de altele de un gen apropiat, fie cit nu coprind In sine elemente care sit rasarit
lamurit Inaintea ochilor sau mintii noastre. Aya, de pilda, cum putea artistul
srt Infatiyeze faeerea unui drum sau unui val,, care prin firea lucrurilor nu pot
A indicate de cat la fel ? i Inteun caz i Intealtul el trebuia, s'arate o grupa
de soldati lucrAnd In acelay chip aproape. Dar sit ne Inchipuim eh', adiiogiind
ceva elemente conventionale, scobitul piimAntului ori caratul pietrelor In panere,
ar fi reuyit In fine sa ne Infatiyeze ideia sa. Este Intrebarea, cum ar fi fost el
In stare sit ne .faca a Intelege di un eastru e zidit din piimAnt cu vahfri
ameres yi nu din piatra ?
Sunt cetitti ridicate de Romani ; dar sunt altele, deyi mai putine, cladite
de Daci. Cum va face artistu/ sit apara' lamurit privitoralui aceasta deosebire
cte origine ? Nu era oare nevoe i aici de oarecareElemne. conventionale care
sà ne calauzeascii ?
Dar temeiul. i rostul Intregei serii de reliefe Rtittea Indoiala In pu-
tinta de a localiza actiunile Infatiyate. FArà aceastit precizare In spatiu a fap-
telot i actiunilor omeneyti, nici o povestire istorich' nu poate avea o valoare
documentara ; caci faptul istorie eel mai veridic, desbracat de 1mprejuritrile de

www.dacoromanica.ro
- 15 -
timp i spatiu, in care s'a petrecut, remane un simplu mit istorie fara miez
fara viata. Pe de alta parte, fara o legatara stransa, care sa reiasa din Infati-
sarea scenelor,evenimentul istoric devine o simplrt anecdota, care nu spune
nimic din iniscarile complicate si de lung.I durata ale actiunilor rezboinice de
reprezentat. Fard una si fara alta columna Ineeteaza de a mai fi un document
istorie pretios.
In -Tederea acestui scop esential, dupa parerea noastrrt, trebuia comenta-
torul st savarseascii doua acte : lntâi, st margineasca intinderea fieckei scene,
asa dupd, cum, banuia c artistul columnei a indicat-o ; al doilea, s arate
tura strAnsa dintre scenele care aldituesc grupe aparte. Primul act ne dit pu-
tinta s descoperim elementele topografice care tintuesc scena in anume tinut
geografic. Cel de al doilea, ne pune In stare sa precizdm nu numai legittura
neeesara intre diferitele scene vecine, dar In acelq timp ne da indicii pretioase
sa cunoastem directia miscarii cltre care tind actiunile infatisate. Unul ne o-
rienteaza In cdmpul strimt al unei scene, ne da mijlocul de a gitsi pozitia geo-
grafica a locului i a-i prinde individualitatea sa topografica, fata de celelalte
scene invecinate, celalt, ne Indreapta ochiul i mintea catre o Intreaga desfa-
surare de actiuni militare, care dupa ce au evoluat se Incheie definitiv la capilt,
precum o perioada' sau o fraza se tacheie printeun
()rice despartire Intre scene si In acelas timp once grupare a lor, ran fa-
cuta, atrage dupit sine si neputinta noastra de a le localiza. Si aceasta din doua
motive : 1) limitarea rau stabilita Intre scene vecine face sit' treaca dintr'o parte
in alta elementele topografice sculptate de artist ; 2) dad, trite° serie de scene
nu descoperi adevarata lor legaturd, care le Impreuna, si le lumineazil, atunci
firul tau conducator se rupe ; eaci uneori elementele topografice puse pentru
precizarea geografica, cu toata specifica lor forma, se poate Intampla sa se re-
gaseasca deodata In mai multe localitati reale. Asa de paid', o cetate pe varful
inui munte la p3a1e1e canna se tntinde o campie strabdtuta de doua ape, se
poate regasi deodata in mai Inulte tinutmi, caci oat campia ca cele dour), 11-
uril cat si muntele cu cetate pe \Tart nu sunt absolut specifice unui loc. Numai
,eine a precizat bine legatura seenelor In grupd, ponte sit se orienteze si in si-
tuatia unei scene particulare, desi elementele ei topografice nu sunt tocmai
rësarite. i aceasta fiind-ca de obicei artistal nu procede Iil alegerea scenelor
prin saltan: scenele Inveeinate de pe reliefele columnei Bunt vecine i in
a,dica geograficeste se aseaza regulat unele dupa' altele. Vroeste artistul
sa arate mersul armatelor romane de la Severin la Turnu rosu, niel odata nu
va Infrttisa scenele altfel de cdt In ordinea lor &eased, : mai Intai Severinul,
apoi Bumbesti, niai departe Ramnicul VAlcea i Racovita-Copkeni etc., lar nu
Racovita Intâi, apoi Bumbesti, Turnu rosu, etc.
Ori cum ar fi, se pune intrebarea, cum a putut artistul columnei sa ex-
prime lrunurit aceasta izolare i deci neatarnare a scenelor i totusi legatura
lor In serie ? Cum a putut altfel, daca nu prin mijlocul unor semne. conven-
tionale ?
Unul din aceste semne conventionale, care apare din loe In loe pe reliefele

www.dacoromanica.ro
- 16 -
columnei, este copacul format dintr'un trunchiu lung, conic, care se terminii prift
plete de frunze 1), sau prin spicuri. Acest mijloc de despartire, Imprumutat din
pietura greaca oriental 2), e Intrebuintat de artist aproape nurfiai pentru des-
pailirea grupelor de scene, si foarte rar pentru ca sa izoleze o scena de alta.
Dar aceste epizoade mai lungi sunt si ele formate, am spus-o mai sus, din-
tr'o suma de momente mai scurte, din actiuni rezboinice de o importan ta mai
restransa. Aceste momente,asa numitele scene,trebuiau si ele individuali-
zate. De aici nevoia subimpartirilor In scene aparte, nnde artistul trebuia
indice pe langa actiunea militan i elementele topografice de localizarcksi sem-
nele conventionale despartitoare.
Greutatile deci cu care artistul se lupta acum mint mai multe, mai mari
si mai complicate ; caci sunt cazuri dad nu-i destul numai sii subImparti grupele
In scene, dar trebue sa nu le izolezi nici prea mult Intre ele, fiind cit In acest
caz unitatea grupei poate sa, sufere. In vederea acestor cerinte introduce artis-
tul figura Imparatului, ca un element conventional, care grupand pe bate celelalte
figini Imprejurul situ, dit scenei unitatea care trebue s'o aiba si In ucela s timp
hotarele ei despartitoare fatä de celelalte scene vecine. Aceasta este cauza
pentru care adeseori figurile sculptate apar Inteo multime de scene Intoarse cu
fata de la cele doua margini catre centru, uncle se afla Imparatul ; -prin acest
mijloc limitarea scenei este mai clara i deci individualizarea ei pug, mai bine
In lumina'.
Nu &vein de gaud sit trecem aici In revista toate elementele despartitoare
folosite de artist. E destul sii spunem cìí artistul s'a folosit uneori Omit si de
diferinta de nivel a solului, pentru ca izoleze i sit desparta scenele sale.
Mal ales, In al doilea rezboi, unde actiunea se desfasura cu mai patina' varie-
tate, precum este cazul cu asediul Sarmizegetusei 3), intrebuinteaza artistul
cele mai delicate nuantari In aceasta' opera de hotarnicire i izolare.
In general putem spune, ca sunt semne conventionale pentru precizarea
geografica a scenei, care nu-si capital' valoarea lor de cat din p'reciza limitare
scenelor ; mint semne conventionale pentru determinarea raporturilor reciproce
dintre figurile omenesti i natura fizich' a tinutului mide se desfasura actiunea
militari reprezentata ; semne conventionale In fine pentru indicarea elementelor
care alcatuesc natura fizica Inconjuratoare. Asa stint, de pilda, munfii, rturile,
nlaiurile mai mult sau mai putin framantate, etc.
Vom lua pe rand cate-va din aceste, semne conventionale mai résArite §i.
voin Incerea sa ne dam seama despre rolul i semnificarea lor.
muNTIT. Pentru localizarea scenelor artistul In totdeauna se Intemeiaza pe
copierea identica a suprafetii solului. Mai ales muntii la 'dfinsul joacti un rol
hotarator, cad ei sunt Infatisati cu forma Tor caracteristicii, adica ti prezinta cu

ReprezentArile de copad in felul acesta se vAd si pe reliofele crenelurilor trofeului


din Adamclissi. Vezi O. Benndorf, Das Monument von Adantklissi, fig. 114.
E. Petersen, Trajans dak. Kriege, 1, p. 6.
Vezi scenele OXIIICXXVI. Cititorul poate vodea din aceasta, ci eu urmez
reliefelor colnmnei, cum a lost 'Acuff]. de Cichorius in opera sa. chipimptirtirea

www.dacoromanica.ro
17 --
profilul lor real, a§a cum se proecteaza er pe zare, pe un pian vortical 1). Cd
toate acestea, elemental conventional apare mai In tonto seenele. De pilda, nici
o data muntii nu stint Infati§ati dupa o norma de proportii statornicita de la In-
eeput. Prin urmare, 1111 poti zice vazAnd imaginea unor munti In scene diferite,
unul este mai mare sau mai mic de cat celalt, asa precum este In realitate.
Intr'o scenti artistul ne Infati§aza un lant de multi, care uneori nu numai
ating marginen de sus a reliefului columnei, dar chiar nu pot Incape cu vArful
lor In acest cadru. Alteori In scena urmatoare muntii au marimi neInsemnate.
Cu toate acestea, se Intilmpla ades ea tocmai muntii din aceasta din urmil
categorie, sa fie In realitate mai Inalti de cAt cei care e§eau din cadrul reliefului 2).
Artistul In reproducerea muntilor nu procedeaza duptí o scara de proportie
fixa : sunt munti Inalti In realitate care pe columna sunt indicati In marimi re-
duse 0 din contra, munti marunti care In relief sunt foarte mari. Un singar
lucru Insa urmare§te artistul : 'el pastreaza relativa Inaltime a muntilor In ea-
drul ace1eia0 scene. A§a dar, proportia absolutti Intro Intiltimi a fost pAstrata
In aceia§i meat, nu hod 0 In lungul spiralei de reliefe.
Acela§ lucru putem spune ì despre modal cum artistul a bite-
les sa reproduca imaginen riurilor din drumul annatelor romane. Marimea re-
lativa a rlurilor nu este aproape nici ()data socotita dupti aceia§i norma. Fire§te,
deosebirile mari care exista lutre Duntire i afluentii stii, au fost pastrate §i tn
imaginile de pe reliefele columnei : Intotdeauna albia Duntirii este cu mult mai
larga de cht a riurilor care dau Intr'Insa. Nu tot astfel a facut i cu celelalto
ape. A§a, de pildti, rIurile Cara§u 3), Bilrzava 4), Pogoni§ 5), WW1% Sargetia 7),
Topolnita 9), Mure§ 9), Siret 10), nu sunt Inftiti§ate In mìtrimile lor reciproce. Po-
goni§ul, ca§i Warzava, au mtirimi Inuit mai impunatoare de cftt Oltul §i Siretul,
care In realitate Flunt §i mai largi §i mai adtmei. Dar ceea ce este 0 mai hotii-
rittor, nici milcar apele aceluia§ rill nu sunt Infati§ate dupti raporturile reale.
A§a dar, artistul nu a avut In vedere la Infati§area riurilor de cat cla-
ritatea acolo nude simtea nevoe de o mai mare precizie, nu s'a sfiit de a
da riurllor proportii cu mult mai mari de cAt cele reale. Mara de asta, ori
de ctIte ori artistul trebuia sa arate curentul apei, el a introdus note caracte-
ristice de orientare, care acle Bunt cu adevarat iscusite. Se §tie, c Intotdea-

Interesanto sunt fermele de munti din scenele LVIII, LAX, LXIT, LXVI. LXVIT.
si mai en seaml reprezentarea imprejurimilor niuntoase ale Sarmizegetusei si Banff de ter
transilvano (se. LXXVLXXVI).
Asa sunt muntii din so. L, care ne reprezinta varful Oreavei de lang/t Varciorova,
In raport eu cei din. se. XLVII, care nu sunt de cat imaginea mafurilor Dutiarii la Caratas, in
Serbia. In primul caz, muntii ating 790 m., in colalt, undo par mai inalti (so. XLVII), de a-
bea au 25 In.
Vezi scena XIV, in 36.
Scena XVII, In 41.
5), Scena XJX, in 44.
scena LVI, in 138.
Scena LXXIV, in 191.
Scena CI, in 265.
Scena CXXXI, 350-353,
Scena CL, in 400.

www.dacoromanica.ro
- 1.8 -
una apele rlurilor sunt mai adanci spre gura de cat spre izvoare. Aceste a-.
dancimi diferite le-a exprimat artistul prin figura soldatilor cari trec curentul
apei In puncte diferite : daca rIul Iyi are izvciarele spre stanga yi. In fa, pre-
cum este In scena XXVI, atunci imaginea soldatului din planul Intal va rasari
mai mult din apa de cat a celor figurati In aceiayi aceita pe planul din fund
dreapta, Incotro curentul se Indreapth'.
La fluviile mai largi (Dunarea) artistul procede altfel : fiindcanvilé plu-
titoare ancorate In porturi sau la malurile apelor, sunt In. totdeauna Intoarse
cu piepiul In potriva apei, el g Intrebuintat acest mijloc ea sà precizeze pen-
tru privitor mersul curentului, la vale sau la deal 1). Dar fluviul Dunarea, dupa
cum se ytie, strabate tinuturile din preajma masivului Carpatinic pe o linie,
care cu nelnsemnate cotituri, merge direct de la apus spre rasarit, cel putin
de la Viminacium yi. pana la Durostorum. Cunoscând Incotro duce curentul
apei, cunoaytem In acela§ timp nu numai rasaritul yi apusul scenelor Infatiyate
pe columna In preajma fluviului, dar yi anume, care din cele doua maluri este
stang sau drept.
Mara de imaginea muntilor i rIurilor, unul din mijloacele cele mai ca-
racteristice pentru artist, ca sà ne determine pozitia geografica a scenelor, este
Infati§area de lagare, castele, cetati sau oraye Intrtrite. Sunt cladirt de origine
romana, sunt altele de origine daca.
Lagarele §i cetatile romane au mai pretutindeni forma cunoscuta drept-
unghiularit, fie ca artistul a Infatiyat toate cele patru laturi, fie, ca din pricina
lipsei de spatiu, nu a 4chitat de cat dula sau trei din ele. Sunt cazuri' alud
configuratia solului nu ,Ingiiduia Romanilor s'A dea lagarului lor forma clasica'
intrebuintata 2, atunci forma stancii yi In general a solului se impunea cas-
trului. De fapt fusa, In primul rezboi nu gasim de cat §ase cazuri de abateni
de la forma obi§nuita ; i Inca din aceste yase cazuri dourt (scena XLVIII §i
XLIII) nu sunt de cat repetarea altor douh' anterioare (scena IV i XXXIX).
O abatere de asemeni este forma lagrtrului sau mai exact a lagarelor din
prima campanie a rezboiului Intfti dacic, din scenere XI yi XII. Anume, se
afla aiei Infatiyate douit lagare de forma regulatrt patrulatera, avttnd fusa Ina-
intea lor un val de Intarire, care spre dreapta se Incovoae In linie curba. A-
ceastä, Infatiyare, duprt cum se va vedea In comentariile de mai departe, cores-
pugde exact eu forma unor lagare romane descoperite de mine la Grebenat.
Se Intelege de la sine, ca artistul, copiind In toate amanuntele Infatiyarea laga-
relor, a fost nevoit siI nlature elementele conventionale, cu atAt mai mult Cu
cat acestea ar fi contribuit mai repede la Invalmayirea de cat la clarificarea
imaginilor.
Totuyi, se pune Intrebarea, elementul conventional putea el oare sà fie In-
laturat cu totul ? Aya, de pildrt, priri ce mijloc putea s'arate artistul ca un lagar
Vozi figura ntivilor din sconolo II, III, IV, XXXIII, XXXV si XLVI.
Hygin, De munit. castror. 56; Vega, Epit., ILI, 8 ; cf. R. Cagnat, Armée romaine
d'Afrique, Paris, 1892, p. 509.
Vezi scenele IV, XXVIII, XXXIX, XLIII, XLVIII si LX.XIII.

www.dacoromanica.ro
- 19 -
este de piatra, pe cand In alta,' parte, din contra, e un simplu castra de pamant ?
De obicei pe columna', castrele sunt Infatisate ca fiind de piatra. Si cu toate a-
cestea, cate din ele n'au fost ridicate din val de pamant ! Dovada c filtre ima-
gined de pe columna realitate nu este desavarsita potrivire, ni-1 dt exem-
pleld urmatoare : asa, castrele romaue din Bumbesti (scena LII), de la Ramnicul-
Valeea (se. LIII) f;4i. de la Crivadia (sc. LXV),. ale carora arme s'au pastrat foarte
bine, sunt de ptimant, cu toate ca pe column'd, sunt aratate ca fiind de piatra.
Si ciudat, artistul cunostea foarte bine mijlocul conventional de a reprezenta
un val de pamant : o Intaritura de uluci (palisada), preeum sunt cetatile romane
de-alungul Duniirii pe malul ei drept, cetti romane Inchise cu Intarituri de
uluci In forma de cerc 1). De asemeni, valul, care in scena XLIX se afta In-
tre cele doua ziduri de piara, ti vedem Infatisat printeun simplu gard de uluci.
De ce tutean caz artistul Intrebuinteaza' mijlocul su cunoscut, adica palisada
pentru val de pilmant si de ce In altul nu ? Pentru ce, In cazurile cand laga-
rele erau din pamant, nu Intrebuinteaza valul cu palisadti, mai ales el forma
aceasta s'apropia mai mult de realitate de cat zidul de piatra ? Probabil expli-
carea tiebue s'o cautilm In dorinta artistului, de a fi cat mai ciar In exprima-
rea sa, , si de a-si micsora ertt mai mult Barcina. In adoviir, daca lagarele ro-
mane de pamant ar fi fost Infatisate cu Intlrituri de palisada, artistul pe deo-
parte si-ar fi Ingreuiat farl, folos manca, iar pe de alta claritatea imaginilor ar
fi suferit. De aceia a ales si el sistemul conventional al zidirii de piatra, cu
toate el multe laga're eran de pamant.
Cu total altfel a urmat artistul cu constructiile dace. Aceste dliudiri, toate
cate le vedem indicate pe reliefele columnei i cate au putut fi localizate de
noi pe teren, sunt cladiri de piar. Exceptie nu Incape. l cu toate acestea, pe
columna, multe cetáti dace sunt InfAtisate ca fiind de lemn. 2 oare niel un
element conventiolial adoptat de artist pentru ca sa faca mai clara' privitorului
intentia sa? Sunt tns i zidiri dace de piatra ; dar In cazul acesta artistul
s'a grabit a adaoga un element conventional cu desavarsire special, care
sa caracterizeze Indata originen cladirii; acest element consta din niste ceardace
de lemu, care sunt_ adaose In totdeauna deasupra portilor de intrare la cetati,
sau la colturile zidurilor de Imprejmuird 8) . Aceste galerii de lemii ne amintesc
constructia de lemn, semnuI conventional ales de artist pentru reprezentarea
cetatilor dace, desi In fond, o repetarn, acestea eran de piatra.
Tot In aceasta' categorie intr i zidirile dace, care aveau partea centran,' de
obicei formata dinteun turn de pilara, pe cand spre stanga i spre dreapta, erau
aparate de un val cu pa1isada4). Forma aceasta s'a nascut, ponte, din nevoia de a
copia aidoma realitatea, ande Intariturile [lace, ridicate la intrarea unor vi fu-
gaste, eran alcatuite dintr'un turn de piatrii, care spre stimga i spre dreapta
Vezi seenele I si II.
Vezi seenele XXV (unde in primul plan futre 63 si 64 se vede o localitate daca
eareia Homanii fi dau foc), LVPI (o casuta, pus& pe taraci de lemn) LIX, LXVI In 169 sus,
LXXV in 195-196, LXXVI in 200-201.
Vezi scenele XIV. XVIII in 43, XXII in 50-51. L, LI, LEVI i LXXV.
Vezi seenele LXVII la dreapts in primul plan si LXX In fatit.

www.dacoromanica.ro
20

era sustinut de valuri de pamAnt trase pe coasta dealurilor care formau valea.
Prin adaosul aeestor valuri cu palisade, ideea uuei constructii dace reesea pen-
tru privitof mi mai multa limpezime, de cAt daca s'ar fi folosit de aceleasi forme
ea la cladirile romane.
Sunt tima zidiri dace, care, prin Infatisarea i Intocmirea lor externa', nu
putean fi nici-odata confundate cu vre-o cladire sau ce-tate romana. In general
ncestea sunt turnurile ronde din scena LXII. Aceste constructii, asupra rostului
eitrora Invatatii au putut discuta, nu Insä i asupra originei lor sunt de pia-
tra si au servit, precum vom vedea la comentarfile scenei LXII, la Inchiderea,
unui pas de trecere prin muntii Carpati. Forma lor ronda, acoperisul ascatit
prins sus Inteun inel, poarta de intrare i acele abagele de deasupra, sunt a-
manunte care nu numai reproduc imaginea reala a luerului, dar o si caracteri-
zeaza ca o constructie neromana. Tot asa putem spune i despre zidirea de
piatra, pe care artistul o Infatisaza' In scena XXVI su g pe vArful unui deal mal
pe stAnga raului, care curge din fata spre fund.
Alteori artistul Ii simplifica' cu totul problema Infiitisarii cladirilor dace :
un simplu turn dreptunghiular cu poarta pe fata cea ingusta si sus un fronton
triunghiular, iar pe laturea cea lunga' o ferestrue mica', ti este de ajuns ea sa ne
indice existenta unei cetati 2).
Dar asemeni reprezentari dau nastere uneori la nedomirire ; cáci unele
din ele (turnul din XXXIV), prin faptul cà sunt pe teritoriul roman, ca si ceta-
tea Intarita, unde Imparatul descinde din nava (scena XXXV), ne-ar sili sa' cre-
dem ca sunt simple statiuni romane 3). Totusi artistul a avut grije sii ne scoata
din aceasta nedomirire prin adaosul unor amrtnunte care le-a caracterizat In
deajuns spre a nu fi confundate cu cladirile dace. In general, forma de turnuri
dreptunghiulare a fost aleasà, poate, pentru ca sh' Infatiseze- tocmai forma pe
care aceste constructii dace o aveau In realitate.
In rezumat, artistul a Infatisat zidirile dace cAnd de lemn, cAnd de piatra.
In acest din urma' caz, el a avut grije sil le deosebeasca de cele romane, In-
fatisate In aceiasi scena, sau In scenele urmatoare, prin. adaosul unui amanunt
foarte caracteristic : acele turnuri cu ceardace de lemn densupra. CAnd lima'
Indoiala nu era asupra originei cliclirilor, atunci artistul InfatiSa cetatile dace,
lie prin simpla forma caracteristica a lor, fie printr'un semn conventional : acel
turn patrat Insdtit sau nu de valuri cu palisadh' deoparte si de alta. Adeste
construetii dace, dupa .cum vom vedea mai departe, au fost, poate, calauzele
noastr6 cele mai sigure la localizarea scenelor columnei
Dar elementul cel mai pretios pentru localizarea actiunilor Infatisate, re-
mane de sigur indicarea celor patru punte cardinale care le Incadreaza. Am vazut
mai sus, ca rasaritul i apusul se pot deduce la icenele din preajma Dunarii,

Singur Domaszewski (Philologus, 1906, p. 335) a presupus cá sunt de origine romanft ;


toti oeilalti le considerA eu drept cuvant ea zicliri dace.
Vozi sconele XXIX, XXI in 74, XXXIV in 86, XXXV in 88 sr'XLV
CA turnul sau cAsuta de piatrA inseamnit pe columnit iinaginea unei localitAti, a-
ceasta a arAtat-o Petersen prilejul eonstructiilor din scena II.

www.dacoromanica.ro
21

dupg directia cgtre care se Indreaptg valul apei. Acest mijloc Insg, nu putea
ayéa, de cgt o 1ntrebuintare restrânsg. Dar cum remân celelalte scene din in-
teriorul tgrii, departe de Dungre i unde de altminteri se desfgsoarg Intreaga
actiune rezboinicg ?
Aici avem prilejul su admirgm iscusinta artistului,- care cu cgteva elemento
simple, a stiut sg, ne dea mijloace de cglguzire de o desgvarsitg precizie.
Sunt cazuri de lustratio exercitus, cAnd comandantul suprem al armatei
era dator sg aducg la Inceputul fiecgrei campanii militare, o jertfg, zisà suove-
taurilia, cgtre zeul rezboaelor, jertfg' urmatg apoi de o alocutie egtre trupe 1).
In primul rezboi avem doug asemeni eene de lustratie (se. VIII si LIII) si
ambele cazuri, fitat laggrul, unde se petrece actiunea, cat i peisagiul Inconju-
rgtor, ca i pozitia Imp'gratului, sunt altele, un semn, cg, nu este vorba de o re-
producere tipicg a unui laggr oare-care. Deosebirile de formg vin de sigur din
deosebirile de aspect ale terenului, unde aceste doug' laggre au fost Intocmite.
Cum se explicg Insg directia diferitg cgtre care stg Intoarsa figura Impgratu-
lui ? Pentru-ce In primul caz (se. VIII) Impgratul sgvArseste actul solemn al
jertfirii privind spre stanga §i pentru ce In al doilea (se. LIII) stg ca fata tntoarsg,
spre dreapta ? SA' fie o simplg IntAmplare, sau avem aci de a face cu un ele-
ment conventional ales de cátre artist ca sà ne indice unul din puntele cardi-
nal'e ? Respunsul ni-1 dà cunoscutul obicei roman, ca Intotdeauna sacrificatorul
sg, se Intoarcg cu fata spre rgsgrit, in momentul amid jertfeste 2)". Ca o urmare
a acestui fapt se impune s'admitem, cà laturea lagg'rului din fata lui Traian
(scena LIII), sà fie laturea de rdsárit, pe cand cea opusd, din contra, laturea de
apus. Tot asemeni Si la scena vur, , mide laturea din stanga (din fata lui Tra-
ian) trebue sh fie cea din spre rgsgrit, pe cand cea din dreapta, din contra, latu-
rea de apus.

Dar problema orientgrii scenelor are si alte fete, de aici complexitatea ei.
Pentru deslegarea ei B e cere negresit sà cunoastem conditiile In care problema
localizgrii se Infdtisazti.
Trima conditie, pe care de altminteri artistul columnei a pdzit-o i Impli-
Dit-o cu multd luare aminte, era cea urmátoare : el trebuia sà prezinte actiunile
militare nu numai In mod plastic, dar In chipul cel mai realist posibil, adicd
nici unul din elementele topografice mai caracteristice nu trebuia sd lipseascd,
cdci numai asa imaginea de pe columnd, putea fi usor deosebita de artist si
prin urmare regtisitd In natura' de privitor.
Un exemplu. Inchipuiased-si cineva cà artistul columnei trebuia sti repro-
ducd Iasii In seria reliefelor sale. Cum avea el sg proceadg, ca sg Infgtiseze

A. von Domaszewski, Arch. epigr. Mitth. XIV, p. 19; C. Cichorius, Trajansseittle,


II, p. 48.
Henzen, Acta frat. Arvalium, p. 7: cManibus lautis, velato capita sub divo culmine
contra orientem, sacrificium indixita cf. Marquardt, Röm. Staatealterthilmer, Ill, 2, p. 156 si
178 ; cf. Vitruv. IV, 5 : cuti qui adierint ad aram immolarqes agt sacrAci.a.facientes, spocten¡
ad partem goeli orient4s simulaerupp,

www.dacoromanica.ro
acest oral, ltisftnd de o parte frumusetea lui pitor9scg, 0 piing de melancolie ?
I se impunea mai Intl" 0 mai presus de toate, sg reproducg elementele topo-
grafice mai importante, adid : a) valea Bahluiului E0 rIul care aluned, de la
apus la rgsgrit, Intre cunoscutele dealuri aproape paralele care-i alcdtuesc va-
lea ; b) strimta vale 'a, fqcolinei care, dupti ce tae pe cea dintai perpendicular,
se urmeazg, cotit mai departe spre nord sub forma \TM Calcainei; c) orapl In-
su0 care se desfilprti pe poalele dealurilor din nord, drept In fata intretgerii
vgilor Bahluiului 0 Nicolina; d) In fine, cele doug dealuri rlpoase din dreapta
0 stänga pgrlului Nicolina, cu cettitile Galata 0 Cetätuia. FArg, reprezentarea
acestor elemente topografice, imaginea Iaksilor n'ar fi fost nici clarg, nici com-
plea 0 prin urmare privitorul nu ar fi recunoscut-o.
Dar mai este o conditie de Implinit, conditie, care, mi se pare 0 mai
importantä de cat cea dintäi : artifitul era dator, nu numai sg, reproducg pe
relieful su toate elementele topografice mai importante ale tinutului, dar mai
cu seamrt aceastg reproducere s'o fad In modal cel mai pregnant posibil,
adicg, tinutul trebuefote vgzut din acel punt, de unde elementele lui topografice
pot sg, reiasti mai clar In luming 0 sä-0 capete semnificarea lor Intreagg. Pre-
cum un peisagist I0 alege vederea tinutului pe care-1 picteazg din puntul ctl
mai expresiv artistic, tot alp, 0 autorul reliefului trebuia sg prinzg elementele
lo cale vgzute din puntul cel mai pregnant 0 exliresiv topografic.
Ca sg revenim la exemplul de adineauri, nu din once punt privit Ia0i
poate sg, fie Infäti§at cu toate elementele sale topografice mai de seamg. Vtizut
din spre nord, acolo unde dealurile care mgrginesc valea Bahluiului sunt mai
Inalte, suntem In primejdie sti nu :putem InfAti§a nici §esul din fundul Ira
Bahluiului, nici cele doug ape (Nicolina 0 Calcaina), nici Insukii orapl, care stil
parer], pitit pe poalele dealului Copou. Oricat de dibaci ar fi artistul.In mitnui-
rea legilor perspectivei, va fi nevoit totu0 FA jertfeascg ceva din largul vgii
Bahluiului 0 din toate celelalte elemente topografice, care remän ascunse &mg
pantele dealurilor nordice.Acela§ lucru ar fi, dad ar reproduce tinutul vilzut
din spre apus sau din spre rgsärit : In primul caz, n'ar putea Inftiti§a, vgile
Nicolinei 0 Calcainei, In al doiea caz, valea Nicolinei 0 partea de aptls a vtiii
Bahluiului. Singurul punt de observare 0 InfAti§are n'ar putea fi cleat din
spre sud ; cgci numai din aceastg parte s'ar putea indica 0 cämpia, care se
desfgloarg Intre dealurile paralele de la vest la est 0 matca §erpuitoare a
celor doug rfturi, care se varsä" In Bahlui la poalele oraplui, precum tot de
ad i s'ar putea Infrtti§a conturele oraplui risipit pe dealuri 0 cele doug cetitth
mitingstiri de pe Galata 0 Cetgtuia.
Acest principiu, adid alegerea puntului de privire al scenelor, nici-odatg
artistul columnei nu 1-a scgpat din vedere ; de aceia U. vom vedea cti-0 schimbit
akta de des puntul sgu de privire ; de aceia scenele sunt argtate dud väzute
din nord, cänd din sud, §i uneori,dei mai rar,chiar din apus 0 rgsgrit.
La aceste doug conditii trebue§te sti mai adgoggm o a treia. Actiunile
omene§ti se desfg§oarg In spatiu 0 In timp In chipul cel mai capritios; iar cele
militare In special7 au un mere schimbAcios, pe care i 1-a impus natura solulqi,

www.dacoromanica.ro
23

unde ele au avut loe, sau geniul militar care le-a dat impulsul. In rezboaele
dacice miscArile armatelor s'au desfasurat, aci de la sud (de la Lederata la
Dure) spre nord (la Aizis), aci de la apus (Aizis) la rAsArit (Poarta de fier
transilvanA), aci de la nord (Tibiscum) spre sud. (Dunare la Drobetae), aci in
fine de la rAsArit (pasul Turnul rosu) spre Apus (Sarmizegetusa).
Ca sa fie veridic, artistul era nevoit BA tie seam i sa indice aceste
miscari de trupe, altminteri icoana rezboaelor sapata de dansul n'ar fi fost ade-
vArata, nici. Intreaga.
Pe de alta parte, felul de intocmire a campului de,piatra, pe care artistul
avea s sape imaginile, ingreuia si mai mult datele, destul de complicate ale
problemei sale. El nu, avea la Indemana de cat o fasie ingusta de relief. Cam-
pul sail de sculptat nu era in fond de cat acel sul de pergament, pe care
scribul copia operile literare. Pe aceasta fasie Ingusta a lungii spirale, care
se desfasura de la stanga spre dreapta si de jos in sus, avea el sA sape sirul
neintrerupt de peripetii rezboinice, a cArora glorificare columna era chematA
s'o faca. Toata intrebarea sta, cum avea SA se ja artistul ca sa Infatiseze'ac-
tiunile rezboinice, tinand seama nu numai de elementele topografice ale tinutu-
lui real, unde aceste actiuni avusesera loe, dar si de continua varietate de
miscari, aci spre nord sau sud, aci spre apus sau rasarit ? Cum avea de ase-
meni f3à proceada tinand seama si de puntul de observare cel mai bun, de
unde elementele topografice puteau fi Mai pregnant precizate ? In fine, cum
avea BA proceada artistul, pentru ca sa cdciMoneze si In acelas timp sA armoni-
zeze diferitele miscAri cu singura miscare a columnei, care ne desfasura actiu-
nile intr'o continua progresie de la stanga spre dreapta i de jos In sus.?
lath' deci o parte din complexitatea problemei. Deslegarea ei ar pArea
trece peste puterile inteligentei omenesti. Si totusi cu ce minunata iscusinta
a stiut artistul s'o descopere !
Se stie, once harta astAzi ne infatisaza tinuturile geografice Intr'o anumitA
orientare, care se rezuma In urmatoarele : sus este linia nordului, jos aceia a
sudului, iar la stanga apusul i la dreapta rasaritul. Artistul columnei Insa nu
intrebuihteaza. aceasta orientare a cartografilor nostri de cat Inteun singur caz :
cand scena este vazuta dintr'un punct asezat la sud. In celelalte éazuri Insa
orientarea punctelor cardinale se schimba dupa pozitia puntului de observare.
Avem scene pe columna, unde linia de jos reprezinta linia nordului, iar cea
de sus sudul, la stanga rdsaritul si la dreapta apusul. Fireste, alte schimbari
se intampla In orientare, daca puntul de privire este apusul sau rasaritul.
Toata greutatea i arta In acelas timp consta in a gráSi un mod de reprezen-
tare de asa fel, In cat i privitorul, care nu poate cunoaste gandul artistului,
sa-1 ghiceaseA totusi printr'un simplu rationament i sa se calauzeascii.
In general, recunoastem in lungul columnei patru cazuri diferite de orien-
tare a scenelor, provenite din directia diferita catre care se indreaptii miscarile
trupelor romane.
1). Daca .actiunea de reprezentat s'a desfasurat pe terenul real In directia
de la rAs4rit la apus, artistul golumnei, pentru ca s-o prezinte in concordanp,

www.dacoromanica.ro
24
Cu mersul spiralei de la stánga spre dreapta §i totdeodatg §i pregnant, a ales
In totdeauna punetul de observare din spre nord. Urmarea acestui fel de Mfg-
ti§are se vede din Insá,'§i orientarea puntelor Cardinale, unja nordului este fixatit
jos, iar sus a sudului ; pe de altg, parte, la stänga se aflg ritsgritul kd la dreapta
apusul ; adieg absolut contrar felului de proeedare al eartografilor moderni.
In aceasta eategorie intrg, cele mai multe din scenele seulptate pe eolumng.
Un exempla MBA va litmuri luerul pe deplin. Primal act al Romanilor In
rezboiul lor cu Dad", dupg cum '1 aratg, columna, este aprovizionarea eetittilor
romane din Moesia, §i anume, a acelora care se aflau In apropierea puntelor de
treeere peste Dungre. Trebuia ea baza de operatiune a armatelor romane sg, fie
nu numai bine apgratg, dar §i prevgzutg eu toate cele necesare pentru cam-
pania rezboinieg. Acest prim act, care formeazg oarecum prologul sangeroasei
drame, este seulptat de cgtre artistal columaei In seena TI i III din Cichorius.
Treeerea pe podul (de vase s'a fgeut, precum vom vedea mai departe, pe la
loealitatea zisg Carata§, un sat la jumgtate drum Intre Cladova §i Tekja, peste
drum de Gura Vgii In Románia. Pe de altaparte, la Clitduksaita §i Cladova,
spre rgsgrit de Caratn, acolo unde se vá'd i astgzi urme de eetitti romane,
trebue§te sh. localizgm noi diferitele constructii reprezentate pe columng In 9,
10 §i 11 (se. II i III) §i unde soldatii romani depua proviziife neeesare expe-
diiei
Tema artistului era urmgtoare : sg ne Infilti§eze pe längg actul treeerii
peste Dungre, nu numai depunerea proviziunilor in localitätile romane de pe
malul drept al fluviului, In Moesia, dar §i elementele topografice deosebitoare
pentru peisagiul din preajma locului. Aceastà prezentare, am spas mai sus, tre-
buia fgeutg In acela§ timp din puntal eel mai favorabil, din care elementele
topografice privite aveau sà. iasä' mai ré'sgrit §i mai 'impede la ivealg.
Intrebarea este : cum trebuia Inftiat seena §i din ce punet vgzutii, ? Din
nord, din sud, din apus, sau din rgsgrit ? Din aceste doug din urmg punte,
lucrul era eu neputintg de Infäli§at, fiind-eg In acest caz, loealitatile romane
care se twirl In linie dreaptg, §i dealungul Dung'rii de la apus la rgsgrit, pri-
vite dintr'unal din aeeste doug punte, s'ar fi aeoperit unele pe allele. Este firese
deei, ea vederea lor In seeng sg, fie prinsä fie din nord, fie din sud. Iar dintre
aceste doug, puntal de vedere din nord era singurul mai nimerit.
In adevgr, preggtirile militare romane se fae pe malul drept al Dunárii,
malul roman, preeum de asemeni treeerea are loe de pe teritoriul roman pe
eel nordic al Daciei. Daeg artistul ar fi ales ea punt de prezentare a seenei
sudul, adieg linia de jos Infitti§änd sudul §i stänga apusul, atunei el ar fi In-
ta,mpinat doug greutgti : a) malurile ,Moesiei längg Carata§ fiind inalte §i ri-
poase, artistul ea sit reproduca realitatea, ar fi fost nevoit sg ridiee un perete
de stand, In planul din fatg, jos ; din aceastg pricing nu ar mai fi putut
nu numai vasele de transport aneorate dineolo de malul fluviului, adieg
mai la nord, sus, dar niei mgear o bung Parte din podul de vase ; b) Acti-
unea In realitate s'a desfg§urat de la rgsgrit spre apas, flota ro-
mang aducea proviziunile din spre mare §i nu din spre Viminacium, fiind-

www.dacoromanica.ro
FIG. I. VEDEREA DUNARII TNTRE SEVERIN SI ACIOROVA.

IV.

7. - ir
2,
- .,..--
. 4 .

--.... ._..._ _
r ,
....
gr,
..,-,..--...7,z I
6, 7i-7 - .__, c c ci
°. : . nP I , P" r P1 ;.'
,.

, .

: .. - 1'1 P--- t '''- i


.....44....-'4'

11 '',1 i ,. i i .,(.' -,,_ '- .i.A I


CI
.
.,
,..{.!
, ....zip , t°
' .4

--.. ...,'
r

, . 44- it
fig, 1
,
.06 lk<- FY. *
1
i '
-1~.e.'11' If u, z.: - es,
t ..:.
I
,0

........, ...._
II'. ..t _.,...-
V
,,
1
'''. ' ... 4 .r 0 1' r t cit: f,,I
II.
,
r 1

, 1\ ' fr . '
,
....
. :, 1 U.- , $
,v ------. -,, . ,
,.
k..
- 0
- , 4
) k ::-;
' 71,
. t 4,-.
.14I.- ... ' '
" 2 vi_ ..
- .1 ..,,-1
, 1-4 '-r- 1
' ,A -: k
- r :..

' '1-f, , ;
- V, 5
-' r'i .-P f ..,-- ij, ' f ,

7. 10. 12. 13.

FIG. 2. AChiAlt vEDERE PE COLUMNA.

www.dacoromanica.ro
FIG. I. VEDEREA VARADIEI SI IMPREJURIMELE. 'V
FIG. I. PLANUL tNTÄRITURILOR DE LA MARMORE.

XXV.

XIII. XIV.

-
34. 35. 36.
63. 64.

FIG. 2. ACEIASI VEDERE PE COLUMNA. FM. 2. VEDEREA ACELORASI INTARITURI PE COLUMNA.


www.dacoromanica.ro
25
ca spre apus de Caratas era cu neputinta ori-ce comunicare pe Dunare, din
pricina valtorilor de la Poarta de fier. De altminteri, lucrul acesta 1l arata
artistul eolumnei destul de clar, Intätisand navile ancorate la malul drept
(In fund). al fluviului cu carma spre stanga ; adica' curentul apei venind din
dreapta, unde este apusul, daca priVesti tarmul Moesiei din spre Severin. Ards-
tul transportand pe relieful spiralei mersul actiunei reale de la rasarit spre
apus, ar fi, fost nevoit sa Inceapa sculptarea scene' din dreapta spre stanga,
pentru ca, In hir oteza aceasta, unja de jos fiind linia sudului, in dreapta se aula
rasaritul si In stanga apusul. Si atunci am fi avut pe columna ciudata Infatisare:
In dreapta ar fi fast scena I, apoi mai spre stanga scena II si tocmai la ca-
patul Btang, de unde Incepe chiar spirala, scenele III si IV, cu imaginea podu-
lui de vase. Miscarea aceasta fug ar fi fost in opozitie cu mersul actiunei
pe spiralá, actiune care se desfasoara de la stanga spre dreapta.
De aeeia si artistul a ales celalt punt de presentare a scenei, adica nor-
dul. In casul acesta el se afla In situatia unui om, care ar privi de pe malul
nordic (dacic) al Dunarii actiunea care se destapara pe malul sudic (roman).
El fiind cu fata Intoarsa spre sud, are la dreapta apusul si la stanga rasaritul.
Cu mijlocul acesta el putea sa proecteze pe planul din fund (sud) malurile
ripoase ale fluvialui care Inchideau zarea spre fund, precum si cetatile romane
cu vasele de transport si chiar o parte din luciul apei. In acelas timp, mis -
carea de la stanga spre dreapta, care de fapt Insemna miscarea de la rasarit
spre apus, era In' armonie cu miscarea spre dreapta a reliefului columnei, pre-
cum se vede din alaturata plan sa (II fig. 2). In adevar, pe aceasta plan sa ni
se da icoana tarmului sudic (roman) din preajma Caratasului (vechiul Zanes) 1)
si Gura VAR, la jumätate drum Intre Drobetae (T. Severin) si Tsierna (Orsova).
In 8 avem imaginea localitatii Cladova, In 9 a celei din Cladusnita, precum in
11 ni se Infatisaza cetatea de la capul podului de lemn de la Caratas si In 10
canabele aceleiasi cetati. Pe planul din fa ta curge Dunarea, pe care artistul o
simbolizeaza prin bustul unei divinitati barbatesti. Fluviul curge de la dreapta
spre stanga 2) ; deci In dreapta este apusul si in stánga ra'saritul.
Sus pe aceiasi pian (II fig. 1) avem vederea tinutului din preajma
Dunarii la apus de Severin. Si anume, In dreapta, pe malul sarbesc, cetatea
poligonala din Caratas, alaturi si mai spre stanga castelele romane din CIA-
dusnita si Cladova ; iar mai spre st'anga cetaluia Pontes de la capatul sudic
al podului de piatra al lui Apollodor.
Cine nu vede insa din aceasta alaturare, ca imaginea de pe columna nu
este in fond de cat icoana tinutului real, cu deosebirea numai, ca linia nor-
dului In loe sa fie sus, precum se obisnueste in hartile moderne, ea este jos?
In aceasta sistema' de infatisare intra o suma de alte scene, In special seria
Intreaga care Incepe ell scena LXV. si starseste cu mici intreruperi cu scena
LXXV inclusiv.
2). Dar se Intampla uneori,si cazurile nu sunt tocmai rare,ca o actiune
11. Vezi comentariile noastre privitoare la scenele II, III t§i IV.
2). 0 deducem aceasta din rO,'nduirea carrnii la corftbit

www.dacoromanica.ro
- 26 -
rezboinicg de rbprezentat sg se fi desNurat, nu In direqia de la rgsgrit spre
apus, precum am vgzut-o In casul de mai sus, ei ' urm And mi§carea contrarg,
adicg de la apus spre rä'sgrit. De fapt, Impgratul Traian, pornind cu armatele
sale de apus, de la Dungre spre Tapae, era nevoit sä pätrundg mai Intai pe
valea Caraplui direct spre nord 0 apoi, cam din pgrtile Bersoviei (Boga ro-
mang) sau. Aizis (Deline§ti), sg meargg drept spre rgsgrit. Este Intrébarea, cum
avea sg exprime artistul In reliefele sale aceastg mi§care, vgdit contrarg celei
din primal caz? A reprezenta diferitele scene, iar0 vgzute din nord, lucrul era
ca neputintg ; pentru cl linia nordului fiind jos 0 a rgsgritului la stanga, orlen-
tarea puntelor cardinale ar fi fost identicg cu aceia din primal sistem 0 deci
actiunea Infati§atg nu ar mai fi corespuns cu mi§carea reald a armatelor, care
se face acum In directia de la apus spre rgsärit 0 nu de la rgsgrit la apas.
Nu-i remanea deci artistului de cat s'aleagg modal de Infäli§are al cartografilor
moderni, adicg, sus Baia nordului, jos aceia a sudului, la stanga apusul 0 la
dreapta rgsgritul. Ele'mentele topografice, ca §i mi§cgrile personagiilor care iau
parte la actiune, trebuiau randuite dupá' normele Intrebuintate astgzi.
Un exempla de acest fel de Infati§are ni-1 dg scená XXV, care ne repre-
zintg Poarta de fier transilvang de la Bucova. 0 armatä', care, pornind de pe va-
lea Bistrei, ar cauta sg, pgtrundit din valea Timi§ului In campia Sarmizegetusei
(Grgdi§te) nu ar avea de cat o singurg cale de luat, cea de la Zgicani. Con-
tra aävglirei Insg pe aceastg parte, apgrarea are un punt minunat de Impotrivire
0 anume,' acolo unde muntii Rasa. 0 muntii Negrii aproape se Impreang
nelgsand titre ei, mai ales In puntul numit Marmore, de cat o sugrumgtura
Ingustl 0 Inaltà care desparte apele Bistrei, tinzand spre apus, de acelea ale
Bältii, care se Indreaptg spre rgsgrit.
Acest punt a fost Intärit Incg din timpul Dador. In adevar, cum porne§ti,
de la Bäutar 1) spre rgsgrit, §oseaua actual l care leagg Caransebe§ul cu Ha-
tegul, trebue sä treacg pripoarele Inalte de la Marmore. Pe stanga se vede o
coamä Inaltg de munti, cgreia locuitorii ti dan numele de Muchea Catanei"
Aceastä culme, dapg ce face un unghiu cu varful cgtre nord, se prelunge§te pang
aproape de Zgicani sub numele de dealul Marmorei. O a doua coamg de dea-
luri, zisl Poiana Ceardacului", se Inaltg pe dreapta. Ambele coame Inchid un
spatiu a cgruia formg se aseamgná cu aceia a unui romb. La intrarea coltului
din spre apus al rombului se Inaltg trei §iruri paralele de valuri 0 §aaturi (d),
care sunt astfel randuite In cat valul cel mai mic (Ingltimea 1 m.) este la
apus, iar cel mai Inalt (2 m.) la rasgrit. In partea °pug, adicg In coital din
rgsgrit al aceluia§ romb, se aflg alte trei §iruri paralele de valuri 0 §anturi (a)
randuite perpendicular pe osea 0 In acela§ fel cu celelalte din apus. Pe dreapta
drumului, ca 0 pe stanga, sunt iarg§i alte §iruri paralele de §anturi 0 valuri,
care Incheie de jur Imprejur spatial rombului. Deosebirea este Insg eh' aceste
din uring Intgriri sunt Intocmite de o parte 0 de alta a drumului cu valurile

1). Vezi pl. Ill, fig. 1.

www.dacoromanica.ro
27
mai scunde In spre drum yi cu cele mai Inalte spre fund. 0 aJtA deosebire de
asemeni este, cA yanturile i valurile de pe dreapta drumului (g), cele de pe Po-
iana Ceardacului, Bunt In forma de semicerc, eu capetele rezemate de culmea dea-
lurilor, iar nu In linie dreaptA ca la celelalte trei laturi.
Cu modul acesta spatiul cuprins futre valuri este IntArit In forma de romb
sau de pAtrat, contra unui duyman care ar veni din apus, din spre Bdutar yi af
vrea s treacti In spre ZAicani. Tot aici trebue sA mai adAogAm cA, earl de
aceste IntArituri alcAtuite din yanturi i valuri, se mai aflA pe dreapta drumu-
lui, ceva mai la rAsArit de valurile din d, un turn rotund de piatrA, ale cAruia
temelii abia se mai zArese In N; iar pe puntul cel mai Inalt al Poienii Cear-
dacului i Indá'rAtul valurilor, era un ttirn de piatrA sau mai multe, care s'au
risipit acum cu totul.
DacA luAm seama insA, aceastä descriere ne lAmureyte minunat scena XXV
de pe columna 1). In adevAr, cele patru yiruri de yanturi i valuri, care Inchid
spatiul dreptunghiular sau romhoidal din preajma Marmorei ne explicl forma yi
Intocmirea zidurilor Inftitiyate pe columnA. Aya, de pildA, zidul de piatrA dublu
Cu poarta din mijloc, cu yantul din fatA-i i tidvele de morti Infipte pe pari,zid
care Incepe din 64 de lánga' capetele Dacilor yi se Incheie sus aproape de mftnA
ImpAratului,nu este altul de cát yirul de Intárituri din a pe figura de mai sus.
Zidul, care se prelungeyte paralel cu linia de sus a reliefului In stánga Impára-
tului i tovarityilor sill, este yirul celor trei valuri de pe Muchea Catanei ; pe
cánd ulucile In linie Incovoiatti, care imprejmuesc clAdirile de lemn incendiate
de auxiliarii romani, dintre 63 yi 64, uluci care dupà sistemul conventional al
columnei InseamnA valuri cu palisadA, ne InfAtiyeazA yirurile de valuri Incovo-
iate de pe Poiana Ceardacului. Iar locuintele de lemn aprinse de auxiliari,un
semn conventional ca sA reprezinte ideea nimicirei unor intAriri,nu stint altceva
de cát acele turnuri de veghe zidit6 In piatrA, ale cAror urme le-am descoperit
pe culmea Poenii Ceardacului. In fine, cel de al patrulea ir de valuri i yan-
turi, care Inchideau iocalitatea din spre apus (d), le vedem InfAtiyate pe columna
prin acel gard de scanduri din spatele lui Traian (In 63 la mijloc) i asupra
cAruia comentatorii columnei eran nedomiriti. Nu mai stáruim asupra celorlalte
punte de asemAnare dintre elementele topografice locale de la Marmore yi cele
infatiyate In scena XXV. Acest lucru II vom face cu prilejul comentArii scenei.
E destul InsA BA spunem, cit artistul columnei ne a prezentat scena vAzutA din
sud, adicA, linia de jos Inftitiyánd sudul, cea de sus nordul, stánga apusul i dreapta
rAsAritul, Intocmai precum oblynuese fgA facA asfázi i cartografii noytri.
3) Sunt cazuri tris . cánd artistul, fie din ImprejurAri locale anumite, fie
din altá pricinti, nu poate sit Inftitiyeze scena dupA sistemul de mai sus, deyi
actiunea militarA se desfABoarA de la apufg spre rAstirit ; nu poate, de pildA, BA
cuprindA elementele topografice pregnante dintr'un punt ayezat In sud. Cum are
sA proceadti artistul ?
Mai Intái, va reprezenta scena vAzutA din nord, adicA va fin, linia nordu-

1) Irozild. ILI, flip 2,

www.dacoromanica.ro
- 28 -
jos, pentru a In hipoteza cealalta Ii va fi cu neputintas prinz i sa
arate tpate elementele- mai rasarite ale tinutului; Ins/ In loe sä pue, pre-
cum cerea adevarata orientare, rasaritul la f8tanga, el II muta la dreapta. Cu mo-
dul acesta, puntele cardinale ale scenei nu vor fi asemeni nici cu cele din pri-
mul, nici Cu cele din al doilea sistem, desi va avea cu unul identitatea liniei
apusului indicatä la dreapta. Un exemplu ar putea s ne clarifice mai bine ideea.
Este In prima campanie a primului yezboi dacic o Kea, (XXIXXXX),
In care Imparatul Traian, dupa ce primeste o ambasada daca, petrece catre
tarmul Dunarei o femee, o printesa, gata de a se Imbarca lute() nava. Aceasta
scena, precum se va vedea Taal departe, ne Infatisaza tinutul din preajma Se-
verinului de astäzi, cu cämpia biting din marginea Dunarii, cu sirul muntilor
Matoretul, care se Intind dela nord-vest spre sud-est, cu cetatea de piatra, zisa
Turnul, lui Sever", din gradina orasului, cu cealalta cetate Zidina Dador",
iarasi de piatrA, de pe culmea Gradetului, cu valea Topolnitei i dealurile dim-
prejur. Toate amanuntele topografice sunt indicate cu mullà maestrie de catre
artistul columnei 1).
Ca sa Infátiseze scena vazuta din sud, lucrul era cu neputinta i aceasta
pentru motivul cà muntele Grádetul, pe vArful caruia se aflä zidità cetatea Zi-
dina pacilorn nu este vizibil din campia Severinului, acoperit precum este de
dealurile Fata Bulighii i Pitulasul ; din aceasta cauza, scena trebuia neaparat
reprezentatä .ca vazurá din nord. In fata acestei greutati artistul columnei a a-
les alta cale : a pus linia nordului jos, prin urmare, cetatea de pe muntele
Gradetul (In 71 din scena loqx, se vede din ea Intre Pannonius Veredarius
auxiliarul roman din stAnga numai o dung/ lata i Incovoiata In jos, ca o se-
dealurile Pitulasului (din 72 73 scena XXX) sunt indicate jos ; din
contra, fldviul Dunarea cu ampia Severinului i cetatea Turnul lui Sever,
sunt rAnduite In sir de la stftnga spre dreapta In planul de sus, care Inseamna
sudul. Ca sit n,e dam seama In acest sistem de orientarea tinutului real, n'avem
de Cat sà resturnäm imaginile, ca si cum ar fi resfrante lute° oglinda : In acest
caz, toata scena ar avea aceiasi Infatisare cu cea datä de artist, cu deosebire
lug ea Jinja de jos ar ajunge sus si scena ar fi Infatisatä atunci dupa sistemul
cartografilor moderni cu nordul sus, sudul jos, apusul la stAnga i rásaritul la
dreapta.
4) Dar actiunea, care trebueste Infittisata, se IntAmpla foarte adesea sà"
progreseze de la sud la nord ; In cazul acesta intra seria de scene, care ne pre-
zinta diferitele popasuri ale armatei romane de apus, Indata dupa trecerea Du-
ril la Lederata i pftna la Berzovia, Mud directia se schimba spre rasarit.
Armata roman/ de apus, precum se va vedea la comentariile scenelor respec-
tive a urmat calea dealungul riului Carasu i afluentului sau Cer-
povatul, Intarindu-se atkt pe un mal, cAt i pe celalt al rturilor cu ale un la,
gar, care forman capete de pod. Aceste doua lagare eran de obiceiu asezate

1). Pentru 1nte1egerea deplini a acestui sibtem de reprezentare, oste absolutb. novae de
ounoaste spusele noastre cu privire la sena XXIXXXX.

www.dacoromanica.ro
- 29 -
eam pe acela§ paralel, unul la apus §i celalt la rasgritul vgii §i raului, Cate
servea de legatura Intre ele. Ca sa le reprezinte aceste popasuri ale armatei
romane, artistul era nevoit sa le indice pe reliefele sale cu elementele lor ca-
racteristice; adica trebuia s reproduca ambele lagare cu formele §i Intocmirile
lor aparte §i deosebitoare.
In vederea acestui scop el nu putea s le Infa*ze de eat vgzute sau
din nord, sau din sud ; altminteri, dacg le-ar fi Infati§at vazu,te din rasarit
din apus, ar fi fost In primejdie sa nu poata, desfa§ura scena In mod lamurit :
una din cetati sau unul din lagare fiind mai aproape de artist, ar fi Impiedicat
vederea eeleilalte cetati, care In aceasta hipotezia era pe aceia§i linie. Pe de
alta parte, ca sä reprezinte scenele sale vazute din sud, artistul se expunea
mai Intotdeauna sit nu ne arate fata laggrelor romane care era Intoarsg spre
nord, unde era vra'jma§ul, ci spatele lor §i, fire§te, §i a cladirilor interioare care
Cu greu putean constitui elemente topografice destul de pregnante §i de carac-
teristice. De aceia Il vedem cii alege de preferintg vederea lor din miaza-noapte.
SA' ham un exemplu.
Imparatul Traian, dupg ce parase§te statiunea, Infa'ti§ata In scenele XI §i
XII (Cichorius), ajunge la Arcidava, care dupä aratarea lui Torma trebue§te
pusa la Varadia de astazi1). Aceastg, statiune a armatelor romane o' prezintg
artistul In scena XIII §i XIV.
Geografice§te statiunea are urmgtoarea infati§are 2) a) 11111 Cara§u, care
:

venind din rasarit din spre Kakova, dupa ce prime§te pe dreapta Cernovatul, o
ja spre sud pana la Mercina (Mercsina), de unde coteste spre sud-vest; b) un deal
eu panta din spre ra'sarit abrupta, dupa ce se desfaee din dealurile din nord, se In-
dreapta spre sud, despartind rlurile Cernovatul §i Cara§ul deOgasul Ilitieiu;
c) pe culmea acestui deal §i In fata rtului Lisava, care vine din ra'sarit, se afig
ruinile unei cetäti de origine dad, 3) ; d) In fine, pe stanga Carasului §i ceva
mai la sud de Lisava se Intinde o campie destul de larga, uncle se vad fsi
astazi urmele unui castru roman. Toate aceste elemente topografiee u fost in
dicate de catre artist a§a de bine §i a§a de pregnant, In cat localitatea o pu-
tem recunoa§te cu toata precizia §tiintifica dorita. i anume, artistul ne pre-
zintit scena vazuta cam piezi§ din nordest. La stanga 4), din 34 pang In 36,
avem imaginea castrului roman cu portile sale §i cu cei trei legionari din fata
(nord) pu§i de paza ; la dreapta, din 36 pat In 37, se !nap, stanca rIpoa8a, pe
culmea careia sta cetatea daert cu cele doua porti §i cu galeriile cje lemri su,
prapuse ; la poalele stancei este o apa, Cara§ul, peste care se vede o punte de
lemn, pe uncle tree auxiliarii romani.
Din aceasta localizare reese deci, cii aceia ce era randuit In realitate pe
o linie orizontala de la rasarit la apus, A fost transformat In relieful de pe co-
lumna intr'o linie cam piezi§e eu capatul ei dinspre rgsgrit la stanga, pe cand

F. Millelrer, GescI. Stadt Verschetz, p. 18.


Vezi pl. IV, fig 1.
Vezi comentariile la scena XIIIXIV.
Vezi pl. IV, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
30
eel. din spre apus este la dreapta. Tot asa procedeazA artistul i cu celelalte
statiuni militare infAtisate In scenele urmAtoare.
Ca o variantA a acestui sistem este reprezentarea urmAtoare : uneori ac-
tiunea progreseazä de la sud la nord, tusk peripetiile militare, in loe sA se des-
fAsure pe o linie orizontalA cu capetele Indreptate unul la rilsArit eelalt la a-
pus, ele din contra utmeaza dupA o linie vertical, ale cAreia capete unul se afla
(jos) la sud, celalt (sus) la nord. Aceastit desfasurare de la sud la nord une-
ori se impunea artistului 0 din pricina formei particulare a tinutului, care nu
ingAduia randuirea elementelor topografice unul langA altul, ci unul sub altul.
Ca sA limpezim lucrul, vom lua un exemplu, InfAtisat in scena LXIL Aici
artistul avea sA InfAtiseze ocuparea strimtului defileu de pe marginea Oltului
dintre granita romAnA la Turnu rosu i TA',1maci. Acest defileu, prin care tree
apele Oltului, prins precum este intre Carpatii FAgArasuldi i acei ai Sibiului 1),
are directia de la nord la sud. Dela gura Lotrioarei In Olt si ORA la TAlmaci,
Dacii ridicaserA de a dreapta rAului i in puntele cele mai insemnate strate-
giceste,cele care inchideau mai cu seamA vAile laterale din apus,o sumA
de turnuri ronde, í anume, un turn in partea uncle acum se aflA rainile Tur-
nului spare, un al doilea pe locul actualului Turnu rosu de lAngA Boita, un al
treilea kingA comuna TAlmaci, i asa mai departe ; In fine pe culmea dealului,
zis Landskrone, au zidit o cetate de piatrA, care privind In adAncul defileului
de la Boita, stApaneste de fapt intrArile i esirile din Ardeal In Ora RomAneasca
pe la Olt.
DupA ce Romanii au cucerit defileul cu toate aceste turnuri dace 0 prin
urmare au luat in stApAnire i vaile lateralé ale Oltului, nevoiti au fost sa zi-
deaseA un lagAr puternie acolo unde era cheia Intregului tinut, adicA In cam-
pia de langA Boita. Toate aceste elemente topografice trebuiau trecute In scena
de pe columnA ; ceia ce 0 face artistul In scena LXII i LXIII 2). In adevAr,
ea sA InfAtiseze defileul Oltului vAzut din nord, ori din sud, precum Meuse cu
atatea alte scene, era In primejdie, ori cat de iscusit ar fi fost, i ori cat de
stApan pe legile perspectivei, sA u poata, Insira unul deasupra celuilalt ele-
mentele.topografice, care In naturA se aflau randuite de la sud la nord. Pen-
tru ca sA-0 usureze greutatea sa i s'a' deslege problema, el a alergat la ur-
miltorul mijloc a luat linia de jos a spiralei de pe columnit drept Hula de
TrisArit, iar cea de sus, apusul ; sttmga atunci a remas se Infatipze sudul, pe
cand drdapta nordul, In acest cadru, astfel orientat, a fixat diferitele elemente
topografice Wit nici o greutate, Inkiirandu-le de la stanga spre dreapta In or-
dinea, In care ele erau In natura de la sud la nord. i anume, la stanga, prin-
tre muntii Cu vArfuri ascutite a sculptat cele 4 turnuri ronde (din 150-153),
la dreapta, pe culmea unui deal a pus imaginea unei cetAti cu dour% porti
turn cu galerie deasupra, Ca sA' rAspundA la forma vestitei Landskrone, iar pe
planul Intai, in cAmpie, precum este 0 In realitate langA Boita, a InfAtisat
un lagAr puternic roman.
Vezi pl. V, fig.1.
Vezi pl. V, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
,/.. R

R Olt

3
FIG. I. TiNuTuL DIN PREAJMA TuRNuLtit itou rn

o
LAIL LXII. LXIII. LXIV.

Rfrgy
7 .1 ° N 4
Ve r 3
7.4ir '

ri. 4,
a r/1
,v
A

kzi
u

1;,
al,.
.P
Pfi:71,&. ?AZ,"
" r

- .
'edit -

149. 150.. 151. 152. 153. 154. 155. 156.

FIG. 2. ACELA.5 TINUT PE COLUMNA.

www.dacoromanica.ro
i r ,1---; e .rto ' J._
eaa as au lassi 1-1-1:
,...,,,,. .. .
. . ____.. ,,
..., :%0\00? goT Mehadia
fl
Ill rea
II

IIH11111111AIM iyad s ntit


dIIIMININIIIMIM
1111111111111111111I
11111111111111311111
IIIIIIMMIKI NM
'

IIIIIMIN
i1111111111111111=

ill111111111111M OM pragOZ.44//
11 1

normr;fir7w.,' el .5 Irti rani 411


/r7r117`;:"''.:
/

FIG. I. CETATEA MEHADIA PE COLUMN.. \

o
FIG. I. VEDERi\tTni4U;411
N DINTRE PIEI
MEHAUD°V1Aa§I PLUGOVA.

XXVI. XXVII.

1.1*
r

(''

o.

66 67. 68.

FIG. 2. PLANUL RUINILOR ACTUALE ALE CETÄTII MEHADIA. FIG. 2. ACELA TINUT PE COLUMNA.
www.dacoromanica.ro
31
Cu alte cuvinte, a privit scena reala dintr'un punt de la rasarit, i cu
modal acesta tot ce cadea la stanga era pentru el sudul, iar In dreapta nor-
dul. In aceasta orientare mersul actiunei militare, care se desfasura de la sud
la nord, se armoniza minunat cu mersul de la stanga la dreapta al spiralei
Nu este locul sa Insiram aici toate cazurile, pe care le Intalnim In reliefele
columnei cu aceasta orientare curioasa, unde sudul se MIA la stanga si nor-
dul la dreapta, cu unja de jos drept unja orientului. Este destul sa spunem
ca, sistemul acesta 11 regasim ades Intrebuintat i In reprezentarea unor scene
din al II-lea rezboiu dacic.
5) In fine, ultima varianta de intatiOre, asupra careia se cuvine sa spu-
nem un cuvant, este cea urmatoare
Actiunea care trebuia Infatisata, se desfasura de la nord spre sud, ea
Însìti intrand Inteun sir de scene, care ne arata momente diferite ale unei
actiuni desvaluindu-se' de la nord spre sud. Aici, ca i fu cazul contrar, cAnd
qctiunea progresa de la sud spre nord, artistul avea In vedere doua momente,
unul pe care l'am putea numi static si celalt dinamic. In primul caz, scena
ne pune In vedere o imagine, undo actiunea este In repaos. In asemenea
imprejurare artistul arata scena vazuta din nord, ca linia de jos a reliefului
Infatisand nordul, la stAnga rAsAritul si la dreapta apusul. In al doilea caz lima,'
actiunea e In plina desfasurare ; atunci, dupa cum ea progreseaza de la rasa-
rit spre apus, sau din contra, de la apus spre rasarit, artistul o va prezenta
dupa primul sau dupa cel de al treilea sistem.
SA luam cate un exemplu de fie-care din aceste cazuri. Pentru primul
caz avem icena XXVI XXVII, care ne InfAtisaza, castrul roman Praetorio
din sudul Plugovei 0 a cetatii dace din preajma Mehadiei de astazi.
Artistul columnei, dupa ce ne a prezentat hi scena XXV Intariturile de la
Poarta, de fier transilvana 2), cauta sa ne Infatiseze ultimele momente, care In-
cheie prima campanie militar:A a liii Traian contra Dacilor. Scenele acestea
mint alese din drumul lui Traian spre Dunare, drum care a avut loe prin va-
lea Timisului i apoi prin pasurile Teregova i Domasna, In valea Belarechii
Cernei. Primul popas, pe care artistul ni-1 arata din aceastA cale, este tre-
cerea unei legiuni romane prin apele raului Bolovasnita (scena XXVI) si so-
sirea lor In castrul Praetorio .din preajma Plugovei de astazi (scena XXVII),
uncle ge afla Imparatul roman, In momentul de a primi o ambasada, de barbari.
Jata cum sta, pozitia geografica a tinutului, pe care alaturata schttA o
Infatisaza mai mult sau mai putin preciz 8) : spre stanga 4) In fata, se vad
ramificarile Carpatilor mehedinteni, zise culmile Belibucului, de uncle izvoraste
11111 Bolovasnita, care cade tu Belareca aproape la jumatate drum Intre Plu-

Pentru o lamurire mai deplinit se va altura i spusele noastro cu privire la co-


mentarfile scenei LXTT.
Vezi comentariile asupra acestei scene.
Pontrn cit imagines de pe columna, reprodusit In scena XXVIXXVII, ne &rail
vcderea finutului din spro nord, care este Po linia de jos, infatisam i noi schita noastra
gangrafica cu unja nordului jos, iar nu pre4um se obignueste sus.
Vezi pl. VI, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
82

goVa la nord I Mehadia la sud. Astazi matca raului Bolovasuita, dura ce cO-
teste dealurile Belibucului, merge direct spre rAs'a'rit pana ce a In Eldareca ;
eu 70-80 de ani mai In urma 1ns rlul se varsa ceva mai la sud In drep-
tul Dragovatului. Acolo Insa, unde se Impreuna ambele ape, se vad urmele u
nui castru roman de piatrg, de forma patrata. Mai sus de comuna Mehadia.
spre ,apus pe Valea rea, se afla o calme de deal foarte abrupta' ; pe viirful ei la
locul numit dupa sant" se Inalta ruinele pitoresti ale unei cetati dace, din care
n'a mai remas In picioare de cat zidurile unui turn puternie. Asa dar, elemen-
tele topografice pe care artistul columnei avea sa le reprezinte .erau : un
munte, care avea directia est-sud-vest (dealurile Belibueului) ; 2) un rIu (Bolo-
vasnita),- care curgea mai la sud de aceste dealuri ; 3) un deal abrupt mai spre
sud, cu o eetate daca pe varf; 4) si In fine, lute Belareca i Bolovasnita An
castru roman.
Pe columna aceste elemente topografice sunt infatisate dupa primul sis-
tem i anume : linia de jos a spiralei reprezinta unja nordului 1); la stanga In
65-67 a indicat In primul plan sirul Belibucului, asa precum este In realitate,
mai Inalt la stanga (rasitirit) de cat la dreapta (apus) ; In 67-68 se all cas-
trul roman, unde Imparatul primeste pe barbarii calari ; i In fine, de partea
cealalta a riulni Bolovasnita, care eurge In al doilea plan si spre
arata acest lucru prin adaicimea apei mai mare spre fund de eat In
fata,se Inalta o stanch' abrupta pe culmea citireia este o cetate daca.
Dar daca era usor de facut transpunerea elementelor topografice .hota-
ratoare de pe terenul real pe campul reliefului, In cazul cand actiunea se des-
fasura de la rasarit la apus, cu 'a-Ma era mai greu and aceastii actiune mer-
gea In sens contrar, de la, apus spre rasarit. In aceasta noua Imprejurare, acolo
unde Beena putea ft privita i aratata din spre sud, artistul n'avea de cat s..1
reproduca tinutul cu elementele sale topografice mai Insemnate, In felul cum
procedase la Poarta de fier transilvana (seena XXV), adica, linia de jos a spi-
ralei indica sudul, cea de sus nordul, In stanga apusul i la dreapta rasaritul.
Dar daca' tinutul nu putea fi vitizut din sud ? In cazul acesta artistul vrand
nevrand era nevoit s'aleaga modul de reprezentare descris de noi mai sus sub
puntul al treilea. Asa este cazul cu scena XXIX XXX, care ne Infatisaza
trecerea Imparatului Traian din valea Cernei (pus) pe la Matoret In valea To-
polnitei i campia Severinului (rasarit). Cred cà lmuririle date ne ex'plicàlu
deajun i cazul de fata pentru ea sil mai revin.
Aruncand acum o privire generala asupra sistemului conventional al ar-
tistului, ea sà transpun:a' pe banda Ingusta a spiralei Scenele i actiunile militare
petreeute In rezboaele dacice, observitim urmatoarele :
Ori de cate ori actiunea realiti se desfasura progresiv de la rasarit la a-
pus de la sud la nord ,sau de la nord la sud, procedeul artistului In Infatisarea
scenelor este In totdeauna acelas. Adica, pretutindeni artistul desface actiunile
durata -mai lunga In parti mai mid, care Infatisaza fetele sau mai exact
1). Vezi pl. VI, fig. T.

www.dacoromanica.ro
33
momentele diferite prin care trece actiunea importanta In desfasurarea ei pro-
gresiva. Aceste momente diferite aunt asa fel despartite de artist si individu-
alizate miele fa ta de altele, In cat ele apar mai mult Imbinate i lipite de cat
desbinate i Intrerupte. Cu atta mestesug i filete stie el sa le Ingradeasca !
Aceasta individualizare In fond nu este de cat o Ingradire Intre patru linii care
formeaza un dreptunghiu ; linia de jos, care, este i unja de jos a spiralei, In
marea majoritate a cazurilor este, 1Mia nordului, cea de sus sudul, precum linia
din stanga ne indica' rasaritul.
Elementele topografice la randul lor se Insira, aci mai spre stanga, aci
mai spre dreapta, dupa cum Intamplarea a facut ca In tinutul real, uude se
parece scena, sit fie mai la rasarit sau mai la apus ; alteori se randuesc unul
Indaratul altuia, dupa pozitia lor mai aproape sau mai departe de unja nor-
dului. i fiind-ca actiunea progreseaza de multe ori de la rasarit spre apus, ea
se potriveste minunat cu mersul spiralei de la stanga spre dreapta.
O varianta a sistemului acesta o gilsim In Inlocuirea liniei nordice de jos
cu linia ritsìtritului; prin aceasta Inlocuire se produce o scbimbare i tu randu-
irea celorlalte punte eardivale : fiind jos linia orientului, sus trebue sá,' fie ilea-
parat unja apusului, iar la stanga sudul i la dreapta nordul, cad aceasta este
pozitia puntelor cardinale pentru un om tutors cu fata spre apus. In uoua ran-
duire remane miscarea de la stanga spre dreapta aceiasi, precum aceiasi remane
Intoemirea celorlalte elemente topografice pe planuri diferite de sus In jos
Opus spre rAsarit) sau de la stanga spre dreapta (sud la nord).
Când Insa actiunea rezboinica de prezentat pe relief, progreseaza de la apus
spre rìsitrit, atunei artistul ea sif-i dea, o orientare, este nevoit sau s'o Infati-
seze In felul cartografilor moderni, adica jos sudul, sus nordul si la stanga a-
pusul, iar la dreapta rasaritul sau, dacit dupa sistemul acesta luerul este cu ne-
putinta, sit caute un alt mijloc conventional de exprimare, e drept, dar mai
potrivit. Am aratat mai sus, ea sistemul actual nu este folosit de eat In cazul
cand scena poate fi privita din sud. Iar cand lucrul acesta nu se poate, atuuci
artistul se foloseste de modul de exprimare ca unja nordului jos si a apusului
la stanga. Nu mai revenim Insit asupra lucrului; este destul sit spunem, ca
dupa acest nou mod de rostire, imaginea reala a tinutului se poate dobandi
printeo simpla resturnare a scenii i figurilorrprezentate tu scena. In acest cadru
resturnat astfel, ea Inteo oglinda, se randuesc In ordine de sus In jos si se
insirit de la stfinga la dreapta toate elementele topografice indicate de artist.
Din aceste observari, Intelegem Indata cate Incheieri Insemnate se pot trage
pentru deslegarea multora din tainele care lnvalue localizarea scenelor de pe
columna'. Mai .Intai, conceptia unor reprezentari tipice", prin care artistul ar
fi avut In vedere sil reprezinte, nu o portiune de teritoriu anumita, ci o serie
Intreaga de localitati, aceasta conceptie, nascocita' de Cichorius i admisa
rezerva de catre Petersen si Domaszewski, nu-si gaseste intarirea ei In cer-
cetarile noastre. Noi am dobandit alta convingere pretutindeni uude elemen-
tele topografiee sunt destul de caracteristice ca sa ne localizeze scenele, ajun-
3

www.dacoromanica.ro
gem la aceiasi concluzie, anume, c artistul n'a avut In vedere de cat
anumite", care se pot pironi In anume spatiu. Scene simbolice, ori tipice"
columna nu cunoaste, precum nu cunoaste niel actiuni tipice care Ea nu aiba
o legatura stransa cu realitatea. Povestirea rea1ist i istoricä a reliefului co-
lumnei nu cunoaste niel mituri, nici legende, niel simboale. Artistul n'avea timp,
nici spatiu said Infrumuseteze povestirea sa istorica, plina de via i palpi-
tanta In sine, cu alte podoabe laturalnice, care, ori eat de iscusit ar fi fost re-
partizate printre grupele omenesti, ar fi Intunecat mersul maestos si dramatic
al poemei reale.
Dar .0 lncheiere si mai importanta reese din constatarile noastre asupra
principiilor de orientare a scenelor : stiind cum procedeazá' artistul In orienta-
rea scenelor sale, stiind mai ales, ca In marea majoritate a cazurilor unja de
jos a reliefului reprezinta aproape 8 din 10 linia nordului, stiind de asemeni ca
stanga poate Insemna rasaritul, In unele cazuri (mai rare) apusul, atunci ca-
drul punctelor cardinale fiind lamurit pentru noi, nu ne mai remane de cat WA
studiem IntrInsul amanuntele topografice indicate cu multh' pricepere i chib-
zuialit de dare artist. Se lntelege de la sine, ca altfel se poate controla pe
terenul real spusele columnei, de cat atunci, cand fara, luminà i fa'ra busola
cautam pe dibuite, sau dupti capritiul de o clipa a mintii noastre, sit localizam
niste date, precize dacit le stii rostul, confuze daca nu cunosti limbagiul lor.
Asa se explica, de ce cercetatori Insemnati i cunoscatori adanci ai anticita-
tilor romane, ca Petersen, Domaszewski i Cichorius, n'au putut ajunge la con-
cluzii care sa ne lumineze pe noi multumeasca chiar pe

www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL

CETATILE DACE, CARACTERUL

ROSTUL L OR
REZUMAT. Remas-au colati dace ? Dion Cassiu no spune lamurit c inginerii roman'
an ridicat coati pentru Daci. Ruini de cetati do piatra, Hunt multo po pitmantul fostei
Traditia le da pe seama «Uriesilorz, sau aJidovilor», sau lui eNegru-VeditD, (Stefan cal Mare»,
gDecebals, eDarie». Cetatilo acestea prin pozitia lor, prin forma Intocmirii lor, prin technica
materialului intrebuintat, prin alcatuirea elementelor de aparare, formeazit o grupit unittut,
care le deosiboste do toate celelalte cotati de pe pamantul Daeiei. Acoasta grupa do cetati
are o stransa inrudire cu intaririle romano. Sasii pretind ci aceste cetati au fost cladite de
catre colonistii germani vonitl in Ardeal prin al XII si al XIII veac. Faptelo se opun contra
acestoi hipotose. Alti invatati au sustinut ca intaririle grupei noastre au fost ridicate de Ro-
mani. Faptele so opun i contra acestoi hipotese. Cotatile sunt de origine daca. Invatatii caro
au propus aceasta, parer°. Identitatea de forma intro anclo cotati din grupa noastra si cele
Infatisate pe Columna traiana.

Am vazut In capitolul precedent, ca unul din mijloacele noastre cele mai


sigure pentru localizarea scenelor de pe columna, In afara de orientarea a-
cestora ;NO de punctele cardinale,sunt fara fndoial i cladirile dace. Prin
Infatisarea lor aparte si prin felurimea formelor lor, aceste zidiri, care apar din
loe in loe In dramul armAtelor romane, sunt uneori singurile puncte luminoase,
care ne calauzesc pasii In cercetarile noastre. Dar mai Intai, remas-au cetaii
dace ?
Asa pusa lntrebarea, respunsul a urmat de la sine : cetati dace, chiar
cele care n'au fost darknate de Romani, au pierit. Aceasta este o dogma nu
numai pentru batrAnii nostri archeologi, care de obste au spiritul prea cumpa-
tat, dar mai ales pentru cei tineri, la care pornirea spre negare tine loe ades
drept metoda de cercetare. Unul singur a Indraznit. intre Invatatii nostri s ad-
mita i oare-care urme de dacisme In cultura noastra, e drept In limba, uncle
putinta pastrarii este mai usor de admis, acesta este marele Hasdeu ; dar se
stie ce zile fripte i-au facia mai In urma neIngaduitorii nostri filologi mai tined,

www.dacoromanica.ro
- 36 -
Ei bine, voi zice de la Inceput cu hotarare yi dogmatic : eetati dace au
remas yi ruinele lor impunatoare stau i astazi pe pamantul Daciei, ca o mar-
turie neytearsa' a unor timpuri mari din trecutul nostru. Probéle vor urma
mai departe, iar lor va fi o chezilyie despre -aria adevarului, pe eare-1
Inaintam.
Mai Intiti, columna traiana ne aratit In mod liimurit : Dacii fyi apitra pa-
mantul patriei lor de Inciilearile armatelor romane, fie cu barbittie In camp
deschis, opunand legiunilor romane o Inditratniert lmpotrivire, fie dinditratul u-
nor cetitti, care zidite pe culmile muntilor sau In curmeziyul väilor, inchideau
cane de patrundere spre mima Carpatilor yispre Sarmizegetusa, capitala regatului.
Aceste cetati, Infittiyate pe columna,sunt vre-o 30-40,dupit felul lor
de cladire s'arata a fi unele de lemn, altele din contra de piatr. Numarul a-
cestora din urma' este cu mult mai mare. Si era firesc lucru sa fie aya, pen-
tru eh' eetatile aveau menirea s Inchidit sau o trecittoare Insemnatil sau sit a-
pere un punt strategic tare. Si ea atare, dacit ar fi fost de lemn, cu mijloacele
de care arta militara veche era Inzestrata, ele ar fi fost aprinse din departare
deci apilrarea tarii ar fi fost primejduitit.
Daca dar Dacii au Ina'ltat cetitti de piatra spre aparare,yi lucrul acesta
11 spune liimurit Dion Cassiu,atunci ruinile lor macar trebue sa fie undeva
In tinutul veehei Dacii ; càci nu se poate ea niyte cladiri, pe care le-au zidit
architectii i inginerii romani,acest lucru ni-1 apune tot Dion Cassiu,sit fi
pierit, sit se fi yters de pe fata pämântului, eland simple Intarituri de lemn cu
yairturi i valuri au Infruntat i urea vremii i mania oamenilor yi au ajuns
pima la noi.
Mai greu ar fi respunsul la urmatoarea Intrebare : din multimea cetittilor
de piatra cate mai sunt astitzi la noi In fiintit, care sunt de origine daca
care 11U?
Pe cele romane, fireyte, uyor le putem deosebi, acestea sunt In de ajuns
de bine caracterizate prin forma lor dreptunghiularit, prin Intocmirea portilor
yi In general a planului i mai ales prin technica constructiei (mortarul, can't-
mizile mari cij duiigi pe ele, pietrile titiate foarte regulat, etc.) pentru ea asu-
pra lor sa mai fie vre-o umbra de Indoialit.
Mai greu este sit facem deosebirea Intre cele dace yi cele medievale. Caei
domnii noytri din trecut obiynuiau sí Inalte eetati pe piscul epos al unui
gew, de unde vederea se desfityura netarmurita ; de asemeni, In tacerea netur-
fiuratii a codrilor sau pe varfuri semete de munti eavalerii Teutoni i mai tar-
ziu Sayii au ridicat cetitti impunatoare, a ciirora mini pline de poesie ne far-
mecit gandul i astazi. Pe multe din aceste ruini au crescut copaci batrani,
care lmpodobind peisagiul, ne aratiti cit viforul Vremii a lucrat Indelung asupra lor.
Poporul nostru, In neytiinta lui, minunat de titria i ades de marimea a-
cestor elildiri striivechi, nu i le-a putut Inchipui zidite de cat de' oameni cu
brate mai ,vanjoase i minte mai isteata de cat a celor de astitzi. De aci nu-
mirile de. cetatea Urieyilor" sau cetatea Jidovilor" sub care traditia mai tot-
deauna le cunoayte.

www.dacoromanica.ro
- 37 -
Sau cand traditia nu s'a mai multumit cu aceastg vagg denumire, ea a
cgutat din numile mari ale trecutului sä aleagg pe acelea care tot mai pluteau
In amintirile sale si le a alipit de diferitele ruini.
Aceste numiri variazg, dupg, tinuturi i localitgti. In Muntenia zidirile a-
cestea sunt puse pe seama legendarului Negru-Vodä' 1), mai rar a lui Tepes-
Voda ; In Moldova tot ceea ce s'a creat mare si Insemnat In trecut este opera
lui Stefan cel Mare 2).
Ciudat este numele lui Decebal, care ades se leagg de aceste cetgti de
piatra 3). Poporul In Inchipuirea lui aprinsg vede chiar ratacind printre ruinile
pustii umbrele mortilor apgratori prefacute In trupuri de aur ; alte-ori povestea
adaoga cà prin tainitele ascunse ale acestor zidiri dorm In jurul unei mese de
aur sub privirea Incruntata a mahnitului rege Decebal, capeteniile sale Impie-
trite ca niste stane de aur 4). Si mai ciudat este faptul cà pretutindeni remg,-
sitele de culturg descoperite In aceste cetgti, mai ales cele care stau In leg&
tang cu numele lui .Decebal, se apropie mai mult de cultura de bronz, tn °ri-
ce caz de cea preromang 5).
In aceastg, denumire de cetatea Dacilor" sau cetatea lui Decebal"
s'ascunza oare ceva real ? Sg, fi pgstrat oare traditia In Intunecata ei amintire
ceva din firea adevaratg a lucrurilor ? Sau In spusele acestor legende se o-.
glindesc raporturi i fapte care au fost nascocite pe de a Intregul din In.chi-
puirea poporului ? Inteun cuvânt, o parte din aceste zidiri de piatra" sa fi fost
cu adevarat cladite din porunca regelui Decebal ?
lata ceea ce vor làmuri paginile urmatoare.
Incepem printeo constatare :
Cetatile noastre, fie prin pozitia lor, fie prin forma Intocmirii lor, fie prin
technica materialului Intrebuintat i alcatuirea elementelor de apgrare, formeaza

Cetatea lui Negru-Vodit din Breaza, comitatul FttgArasului. Bielz, Die Burgen und
Buinen in Siebenbiirgen, in Jahrbuch Karpathenver. XIX, n. 251. Cet. lui N. V. de la podul
Dimbovicioarei la nord de itucttr, jud. Muscel. Cet. lui N. V. de la Stoenesti pe malul Dim-
bovitei, jud. Muscel. Cet. lui N. V. pe dealul Gruiului, jud. Buzeu, com. Saringa. Cot, de pe
virful dealului CtIpatâneni, jud. Argos. In Muntenia se obisnueste ades i numele de Nea-
goe-Vocle, sau Mihai Viteazul. In Oltenia iitstt numele lui Tudor Vladimiresou Undo a se im-
pune tuturor ruintior znai vecht, asupra cArora trachtia nu poate spune nimio precis.'
Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 10; Ghilartnescu, Originea Ia?ilor.
Cetatea lui Dane litnet Idévszamos, comit. Colos. G. von Windisch, Geographic des
Grossfürstentums Siebenbargen, Pressburg, 1790, 381. L. von Treuenfeld, Siebenbitrqens geograph-
topograph. etc. Lexicon, 1839, IV, 388. Zidina Dacilor pe piscul GrAdetului C. Bolliac. Ex-
curstunea archeologzal din 1869, p. 60-61; Gr. G. Tocilescu, Dacia inainte de Romani, p. 897.
G. lanescu, Oltenza i Banatul, p. 155, sustine cfl poporul o mai numeste i ccetatea romanis.
Aceaste, cetate e reprezentatft pe columntt in scena LI. Cetatea de pe dealul Jidovilor, chip&
traditie a fost ziditä de Daci; Ackner, Die römischen Alterthilmer und Burgen, Wien, 1857, 18;
Neigebaur, Dacicn, p. 181. Cetatea Devei, ziditEt de Dad din ordinul lui Decebal. Legenda
mai adaogtt cit regele invins si-a ridicat viata chtar aici in cetate. Bielz, Siebenbiirg. II ed. p.
99 i Ackner, op. cit. 2, 3, 58. La SAsciori e un drum vechi zis cdrumul Dacilors. Amlacher,
Wanderungen im Mfildbachgebirge, In Jahrbuch Karpathenv. IX, 1889, p. 37.
4) Aceasttt legend& se povesteste de attre coi btstrani la Sttsoiori, °omit. Sibiului
Ardeal, unde se si allá acetatea lui Decebala. Traditia aseazA. aici resedinta de vartt a lui De-
cobal. Alb. Amlacher, op. cit. IX, 1889, p. 35. Fr. Teutsch, Unsere Burgen, Ibzd. p. 81.
5). Mtigura Dacilor, pl. Amaradza, com. Goesti, jud. Dolj. cAicz s'au descoperit obiecte
de bronz i bucitti mari de cariimidfo. Diction. geografic al Romdniei, Exemple sunt coarte
multe, mai cu seamb, la cetatile din Ardeal,

www.dacoromanica.ro
38

o grupá, unitará care le deosiberote de toate celelalte cetáti de pe pámintul


Daciei.
Acesta este faptul.
Ca sA-1 punem in luminá lush', se cere sit luAm pe rind fie-care din ele-
mentele distinctive 0 caracteristice ale acestor cettiti i &A le cercetám ceva
mai de aproape.
De obicei mai toate aceste cetáti sunt zidite pe piscuri ripoase de
1),
munti .sau de dealuri, de unde vederea se desfáprit largA i nemásuratA
Architectul cláditor nu s'a dat indárát din fata nici unei greutáti, a zidit pe
piscuri a§a, de prápástioase, In ctt mintea noastrá aproape nu pricepe, cum s'a
putut cára materialul In 1nál-time. In aceastá privinta cetatea lui Negru-Vodá
de pe culmea Arefului, cetate care pare crescutá pe o stincá piramidalá cu
pereti aproape pmendiculari, Inch* la poale .cu apele Argeplui este o ade-
váratá minune.
Cu toate acestea, dud era vorba sh" se InchidA intrarea unui pas sau u-
nei viti, architectul nu s'a sfiit sá, se pogoare de pe ináltimi In vale 0 aici sà-0
zideascá,' turnul sau cetatea sa de apárare 2).
Totu0 trebue,s6 recunoa0em cá,' o buná parte din aceste zidiri' sunt simple
puncte de observare I;d ca atare ele au fost ináltate pe, piscuri de munti
0 la impreunarea a mai multor vái, de unde ochiul putea sit imbráti§eze o zare
cit mai larg/.. La asemenea cetáti rolul fiind neinsemnat 0 forma In care cata
eá se intrupeze nevoia trebue sit fie simplà.
2). In adevár, cea mai simplá, formá este cea de turn pátrat sau rond.
.4ezate pe culmea dealurilor, aceste turnuri au de obicei trei sau patru etaje
de cite 4 m. mnàltime, cu acoperi§ul Inalt i uguiat, a§a precum le vedem In-
fiatipte pe Columna traianá 4). Intrarea In turn avea loe printr'o poartá largA
In primul etaj, poartá care In totdauna se incheie sus printr'o boltá cu arc as-
cutit ; In celelalte etaje nu sunt de cát nifAe inguste meterezuri. In etajul de
sus lush' se vede ades o fereastrá largá', de obicei push' pe laturea care dedea
spre drumul de trecere 5).
.Aceia0 Intocmire se vede 0 la turnurile ronde 6), cu singura deosebire cá
acestea, avezate fiind In punte strategice hotárátoare, Bunt prevázute cu mete-

A§a sunt cetittile din Bona rominii, Mehadia, Oreava, Grftdet, CopAceni, Stisciori,
Orlea, (Jrivadia, Neamtul din etc.
In acest caz sunt : Moldova'
cet. din gradina Severinului ; cTurnul apart» din apropierea
Oltului la Turnul ro§u ; cet. Smeredova din Gltdinti, etc.
Forma plitratii o au urmatoarele turnun Turnul din Ruieni, zis FA al lui Ovid ;
Turnul la apus de Suceava, In Bucovina, Romstorfer, Das alte Fiirstenschloss Suczawa, 1902,
p. 4; Bucova, In dreapta drumului eind vii din spre Caransebe§ ; Ritchitova PATIO. (Jiula
vales Hategului, Bielz, op. cit, XIX, n. 440, Turnul din Micani, etc.
Vezi Cichorius, Trajansstiule, pl. Ji
Un exemplu tipic se poate vedea la turnul lui Ovid ; cf. Iosif BAlan, Turnui
Ovid (Ruieni), Caransebea, 1903, p. 10.
La Boita, gTurnul sparts, Neigebaur, Dacien, p. 273; cf. C. Goos, Chronik, p. 304;
Bielz, op. cit., n. 436. La Talmaci, Neigebaur, Ibid. p. 274; Goos, lb. p. 312 ; Bielz, Ibid. n. 437.
La Crivadia, Neigebaur, Ibid. p. 84; C. Goos, Ibid. p. 289; Ackner, Alterthiimer, p. 8; Köveri
Lasz16, Erdely regiséget, Soloszvar, 1856, p. 47; Lenk von Treuenfeld, Siebenbiirgens Topograr
?hie Lexikon, 1839? II, p. 37 ; Bielz, op. cit. n. 50T.

www.dacoromanica.ro
- 39 -
reztui mai multe si mai bine Intocmite de cat cele patrate. Rolul lor Intr'un
euvânt este mai Insemnat.
Pretutindeni, unde solul era mai putin rapos, architectul, ea sa, mareasea
taria turnului, punea sà se sape ceva mai departe de temelie, un §ant adane
larg, care Incingea pe din M'ara de jur Imprejur zidirea. Alteori, nemultumit
cu aceasta masura de aparare, el adaoga un zid de imprejmuire futre buza san-
tului i turnul de aparare. Acest zid de piatra avea ades forma dreptunghiu-
/ara, mai mult sau mai putin neregulata' 1) ; iar cand terenul ti Ingaduia archi-
tectului sa-si impue forma sa, zidul de Imprejmuire era aci rotund, aci oval.
Ajuns aci turnul era o adevarata cetate. Mi la acest zid de Imprejmuire se
cladeau In puntele mai gingase, acolo pe unde dusmanul putea patrunde mai
usor, cate un turn de aparare, une ori chiar mai multe 2).
Cele mai complicate forme de cetate, tusa, sunt cele dreptunghiulare ; a-
eestea sunt In acelas timp si cele mai puternice, atat prin marimea turnurilor
grosimea ziduri/or, cat i prin tntinderea locului pe care-1 ocupa. In forma
lor regasim icoana lagarelor romane cu turnurile de la cele 4 colturi i ades
de la intrarea portilor 8). Cetatea din gradina Severinului In fond nu este de
cat un castru roman, cu deosebire numai cà architectul, nesigur de thria zi-
durilor de pe sprinceana dealului, a mai cladit un al doilea zid si mai puter-
nic de cat cel dintai, la poalele colinei. Cetatea are 7 turnuri, dintre care pa-
tru sunt zidite la colturile dreptunghiulare dinhuntru, iar trei pe laturi i anume,
unul semirond la mijlocul laturii de rasarit a zidului din M'ara i alte doua
patrate la mijlocul laturilor de apus si de rasara a zidului dinauntru.
Cand tusa, cununa de sus a stancii sau cine stie ce alta Imprejurare, nu
Ingaduia architectului s'A dea cladirii sale o forma regulata, fie dreptunghiu-
larä, fie ovará, atunci cetatea caprtta forma terenului pe care era ziditä ; de
aci neregularitatea planului la unele din aceste clàdiri, precum este forma triun-
ghiulara a cetatii Coltea din comitatul Huniedoarei, In Ardeal ; asa este forma
de gheata Mi% toe a eelei din Sasciori ; asa este In fine forma de stea a ce-
tatii Gadinti, din preajma Romanului 4).
3). Unitatea de origine si scop a tuturor acestor cetati din grupa noastra
o pune In plina lumina lusa technica de alcatuire a zidurilor. Acest fel de da-

In acest caz sunt turnurile din Crisbafu, Filtsch, Kronstadt, p. 106. Bielz, op. cit.
n. 245; dr, Fr. Teutsch, Unsere Burgen In fahrbuch Karpathenv. 1II, p. 59; din Glrbova, co-
mitat Sibiului; din Bona romAnA, in Banat, P. Dragalina, _Tstoria Banat. Severin, IL p 47.
La Oreava, in jud. Mehedinti, lAngA VArciorova ; la GrAdet, pe rftul Topolnita, mai
la nord de Severin ; la aTurnul lui DoancA., pe valea BAiesilor, in Argos; la Sibiel, in co-
mit. Sibiului, la locul zis, VArful Zidului ; la MalAosti, cenan. Huniedoarei ; la Tilisca, comit
Sibiului ; la Bologa, in nord-vestul Ardealului ; la Sibitpl, comit. Huniedoarei ; la Orles,
Hateg, etc.
Cetatea Neamta are forma dreptunghiularit cu cate un turn la colturi. Turnul
central lipseste. Romstorfer, Schloss Neamtu, Cernttuti, 1899. Cetatea Sucevei, care are o cin-
gAtoare de zid cu o sumA do turnuri din loe in loc. Romstorfer, Das alte Fiirstenschloss in
Suczava, CernAuti, 1902. Cet. Negra VodA de pe culmea Arefului, aro forma trapezoidall cu
turnuri aci ronde, aci pittrate la colturi; in interior sunt alte 2 turnuri de piatrA. Vezi repro-
ducerea, de altminteri gresitA, din Architectura I, p. 42, de architectul V. (1. teffinescu,
Asupra formelor .cestor cetAti vom reveni ceva mai departe,

www.dacoromanica.ro
- 40 -
dire este ava de caracteristic, In cal el singar dii cetatilor noastre o Infativare
aparte vi le deosibevte de toate celelalte cetati din cate cunoavtem In Dacia.
Elementul de capetenie este mortarul cu care pietrele sunt legate.
Zidul este facut pretutindeni din piatra ; caramida nu este Intrebuintatit
de cal In unele locuri, la Incheierea arcurilor de deasupra ferestrelor sau a-
tunci cand architectul tine sii dea zidirii sale o tare vi mai mare 1). Pietrele
sunt de obicei colturoase vi de forme neregulate, cu vlefuirea pe care le a
dat-o apele raurilor, de unde au fost culese. Alte ori, i aceasta mai des, ele
au fost rupte de pe stanca ande zidirea e Inaltata. De aici felurimea molecu-
lar a pietrii : p'alocuri piatra simpla de var, mai des lespezi de gneis, de viste
sau chiar de granit. Legatura pietrilor a fost Intocmita cu un mortar de o ta-
lle nespus de mare.
Elementele din care se compune -mortarul acesta sunt urmátoarele
Var alb i gras de o calitate foarte aleasa, In care se turna misip aspru
vi anume, pentru o parte de var se adaogau doua, daca nu trei parti de nisip
martmt.
In acest amestec se adaoga' apoi ardmiclee pisatd, care se arata, ochi-
lor novtri sub forma de stelute rovii. Dupa catimea de caramida pisata, morta-
rul vi prin urmare zidul pare aci mai rovcat, aci mai cenuviu.
In pasta aceasta se amesteca §.1 buceitele mici de ceerämidet rocie, ca
boaba de aluna sau de porumb, la care se aditoga vi prund4 (pietriv) de mari-
mea boabei de mazare.
In. fine se punea vi arbune pisat In catime mai mica'. In ori ce caz la
toate cetatile grupei noastre cand privevti mai cu multa luare aminte, pardee-
lele acestea marunte de carbune nu lipsesc din mortar.
Cine nu vede de aici ci mortarul Intrebuintat de catre architectul cetati-
lor noastre nu este altul de cat cel roman ? CM In alcatuirea lui se &ese
toate elementele zise neutrea, pe care prescriptille lui Vitruviu (II, cap. 4=6)
vi Pliniu (lib. 35, 52) le cer de la ori ce mortar bun 2)..
Une ori, devi mai rar, architectul introducea printre paturile de piatra vi
cate o frantura de caramida, sau chiar cate o caramida Intreaga. Cand tusa' o-
rizontalitatea paturilor de piatra se putea cu greu obtine numai prin bulgarii
de piatra colturovi vi cu forme neregulate, atunci architectul cladea piituri In-
tregi numai din caramida 8). La cetatile noastre constructia In caritimida nu
lipse§te mai nici °data In urmatoarele dona Imprejurari : a) la zidirea boltilor
care Incheiau pragul de sus al portilor de intrare vi a ferestrelor mai largi.
ramizile In acest caz sunt de marimi neobivnuite. La turnul din Crivadia, ne

1). La cetatea lui Negru Vodtt de pe culmoa Arefului ciirAmida alcAtueste o cAptusa15,
de o jumittate de metru pe din afara zidulul de piatrA, mai ales la laturea de apus a cetatii.
2), Vezi asupra cestiunii mortarului roman spusole lui O. Piper, Burgenkunde, Miinchen,
1905, p. 76 si mai alas Bliimner IL, Technol. u. Terminologie der Getverbe u. Kiinste bei Grie-
chen u. Bömern, vol. III, P. 138.
3). Alcituirea zidului din pfituri de piatrá, si pe alocuri de pituri do cArrtmidit este
in senut do originea rornanil, a clitdirei? zico Piper, op. cit. p. 92,

www.dacoromanica.ro
41
asigura Neigebaur, ele au Intocmai marimea caramizilor romane" 1); b) la te-
melia arcurilor aseutite,un fel de arc ogiv,care Incadrau portile de intrare.
In acest caz, caramizile erau asezate Inteo patura foarte lata de mortar. Acest
fel de construire Insa, se regaseste iari numai la cladirile romane din epoca
cea buna 2).
4). Zidurile acestor cetati au grosimi care merg de la 11/2 m.-3 m., une-
ori si mai mutt. Când cetatea avea o Insemnatate stratRgica foarte mare sau
era cladita In vale, atunci architectul Invaluia acest zid pe dinauntru, dar mai
des pe din dal% cu o camase de pietre bine cioplite i foarte regulat titiate.
Asa se vede la cetatea din gradina Severinului si din Mehadia 8). Rosturile
dintTe aceste pietre cioplite sunt foarte fine si foarte bine randuite, ceea ce
este iarasi un semn de Inrudire cu elädirile romane 4).
Pentru o mai bunä Intarire zidul cetatilor In toata lungimea lui era spri-
jinit din distant:A In distanta cu capriorei, un fel de stllpi grosi de piatra ; unii
din ei ajung pan'a la 3 m. grosime si 5-6 m. inaltime. La cetatea Neamtul
fie-care colt din cele 4 este sprijinit de ate 2 capriorei 6), cate unul de fie-
care lature, a carom continuare si par. Acest element architectonic este cu de-
savarsire roman 6), In tot cazul architectura burgurilor medievale nu 1-a !litre-
buintat de eat foarte rar.
Mara de asta, pentru ca sa Inclesteze i mai bine legatura zidurilor ce-
tatii intre ele, architectul s'a folosit la colturi de o anumita constructie : a Im-
preunat un zid cu altul la cant printr'o tesetura de lespezi mari de piatra
randuite alternativ eu laturea cea lunga and pe o parte, cand pe cea-
laltá a muchfi zidurilor. Acest sistem de cladire, se stie, este iarasi roman 7).
6). Dar un element capital a1 acestor Intariri este fara Indoiala turnul
care aci se inalta din loe In loe In lungul sau In unghiurile zidurilor de Im-
prejmuire, ad este pus latiga poarta de intrare sau chiar peste gangul portilor
boltit mai totdeauna In ogiva 8).

1). Neigebaur, Dacien, p. 85.


cAls eine Besonderheit rikaischer Mauertechnik wird man freilich die bei Ziegel-
bauten nicht seltenen besonders dicken Mcirtelfugen bezeichnen können». Piper, op. cit., p. 79.
La cetatea din Severin si din Mehadia so vede 0. astazi tnvelisul de pieta" oloplita.
Krieg von Elochfelden, Geschiate der Militlirarehitektur in Deutschland, Stuttgardt,
1859, p. 105, dovedeste cal acest amanunt la zidire este un semn de originea ei roman&
Rostul acestor capriorei era vadit: s. Impiedice alunecarea zidului in spre afarli ;
mai ales ca, erau ziduri de 20 ni. inaltime p'alocuri.
Vezi R. Cagnat, l'Armée romaine d'Atrique, p. 576; Le P. Delattre, .Revue.de l'A-
frique française,1888, p. 175; Ottb Piper, op. cit. p. 96.
Krieg von Hochfelden, op. cit., p. 132: aRlimisch sollen sich die genau senkroch-
ten und glatt gemeisselten Borden an den Kanten des Banes und der feine kaum sichtbare
Fugenschnitt ; nicht römisch die ungenau bearbeiteten Kenton». Pentru regularitatea acestor
paturi la canturile cetatii Neamt, vezi Romstorfer, op. cit. p. 23.
Forma ogiva a arcurilor de piatra, cu care se Incheie boltile de deasupra portlier
de intrare, este de asemeni romana, dei, dupii Invatatii saei i germani, ar fi semnul col mai
vadit al originei gotice i deci sase a tuturor cetatilor noastre. Se ado bask cá arcul in o-
giva a fost cunoscut Inca din anticitate, mai ales de catre Etrusci, de uncle apol a trecut In
architecture romanit i folosit mai cu seama la portile de intraro ale cetatilor. D'e altminteri,
trebueete sa nu perdem din vedere faptul, cit arcul ogival apare la burgurile medievale cu
mult mai Inainte de a se fi alcatuit stilul gotic, unde arcul in forma ogivala este un element
esential in constructie. Astfel poarta burgului Steinsberg (zidit In 1109) are aro ogiv deasu-

www.dacoromanica.ro
- 42
La cetatile mai mari ele se ridica pe dinauntru In cele patru colturi ale
dreptunghiului (la Turnul din gradina Severinului sau la cetatea Neamtu) sau
pe din afara (la cetatea Coltii din Ardeal) sau es numai de 1 m. ori 2 m. din
linia zidului de Imprejmuire. Toate aceste turnuri sunt cladite dupa acelas ca-
lapod, adica au meterezuri s'i ferestre cu pragul de sus bo ltit cu caramizi dupa
forma romana Intr'un arc semirond.
De fapt, existenta acestor turnuri cladite In lungul zidurilor cetatii este
unul din elenlentele capitale care deosibesc cetatile romane de cele medie-
vale. Mai Intai, turnurile acestea n'au fost introduse la burgurile si cetatile
medievale de cat tarziu In urma cruciatelor, cand popoarele Europei apusene .
au facut cunostinta cu intäriturile din Asia mica I). Si apoi atunci and au fost
introduse, repartizarea lor In lungul zidurilor era cu desavarsire neregulata',
iar nu la departare egalä', unele de altele, precum se vede la cetátile noastre
si la cele romane 2).
7). In fine, architectul nemultumit cu acest Intreg sistem de aparare pe
care-I alcatuesc zidurile de imprejmuire cu turnurile lor, a lncins cetatea pe
din afara si cu un sant adanc si larg, care aci este sapat In pamant, aci seo-
bit cu multa greutate In stanca chiar. Largimea acestor santuri este de multe
ori de la 10-15 m. La cetatile din campie big, care erau mai amenintate
de vrajmasi, acest sant trece chiar peste 30 m..lärgime,asa e cetatea din gra-
dina Severinului,pe c 'And adancimea remane Intre 5-7 m.
Nu avem IA facem aici un studiu amanuntit asupra acestui element de
Intarire ; destul este A' spunem ca nu este cetate din grupa noastra, care sa
n'aiba pe langa, zidurile de Imprejmuire si o cingatoare de sant, and mai
larga, cand mai Ingusta, dupa pozitia terenului. Trebue totusi sa amintim fap-
tul urmator, care Isi are Insemnatatea sa : cetätile noastre, care se aseamaná
cu cele romane, In totdeauna Incinse cu val si sant, se deosibesc In mod is-
bitor lush' de toate burgurile si cetatile medievale. Se deosibesc prin faptul
ca aproape nici un burg nu are sant de jur imprejurul zidurilor sale de apa-
rare; sau daca au o asemeni cingatoare (Ringgraben), apoi profilul - acesteia
este diferit : la cetatile m,edievale peretii santului snnt perpendiculari si adese-
ori ziditi cu piatra ; la cetatile noastre si cele romane peretii santurilor Bunt
Inclinati. De asemeni s'i adancimea : la acestea din urma ea este de cel mult
5 m., pe cand la burgui trece ades de 10 si 12 m. 3).
Np mai remane acum sa spunem cate-va cuvinte asupra portilor secun-

pra. Krieg von Hochfelden, Militlirarehitektur, pretinde cit burgul este c de origine romang.s.
Tot asa si burgul Schilteck, (zidit In al XII veac), avea deasupra portfi acelas are ogiv ca si
la cetAtile noastre ; Piper, Burgenkunde, p. 188. Si acest burf este cde origine romanti», dupit
Piper.
0. Piper, Burgenkunde, p. 228: cm n der That wiisste ich keine deutsche Burg zu
nennen, welche nachweislich Mauertiirme iiberhaupt aus der Zeit vor der Kreuzzugen auf-
zuweisen hättes.
0. Piper, Ibid. p. 96: cDie Besetzung der Ringmauer mit Tiirmen in regelmassi-
gem Abstande ist den Burgenanlagen fremds.
0. Piper, op. cit., p. 264: cDer Ringgraben, einen wesentlichen Bestandteil fad
jeder Wasserburg bildend, koramt bei Höhenburgen nur ausnahmsweise von.,

www.dacoromanica.ro
43
dare, care se regasesc la cetatile noastre. Aceste portite sunt de obicei sau
puse la baza turnurilor sau In apropierea lor chiar. Numarul lor variaza dupa
marimea cetatii. La cetatea Neamtul, unde ruinile sunt mai bine pastrate, ele
sunt In numA'r de patru, cate una de fie-care turn. Rolul lor era, sa Ingadue
garnikoanei s'A fuga din cetate, atunci cAnd primejdia era proa mare si nadej-
dea de a o pastra perduta cu desavarsire. Aceste portite sunt un fel de guri
ale unor tainite ascunse, care porneau din. cetate In afara.
Tainitele acestea, zidite din piatrh, mergeau ades mult pe sub pamint,
Oa, ce esiau departe in campie, sau inteun loe, uncle vrajmasul nu le-ar fi
banuit niciodata. La cetatea Neamtul, dupa aratarile arhimandritului Chiriac
Neculau, Bunt trei asemeni lagume sub-pamIntene, care pornesc din fantina din
mijloeul cetatuii 1).
Aceasta fantana, eu ghisduri de stejar pina In fund", avea o adancime
foarte mare, atingea nivelul rtului Ozana, care curge la poalele muntelui Tifu.
Din aceasta fantana porneau trei ganguri, unul spre apus, un altul spre nordest
cel de al treilea cel mai lung mergea pe sub zidurile isantul cetatii, spre
miaza noapte, pana sub muntele Timis, de unde se desfacea in douá, o parte
spre nord-vest catre valea Dracului, iar alta spre nord-est catre baile din
Oglinzi `2)".
Un asemenea gang se afla si la cetatea din Gadinti, de pe malul Siretu-
lui, in fata Romanului. Acest lagum de piatra subteran, descoperit In timpu-
rile din urma, la 1872, prin shpaturi accidentale, serie episcopul Melchisedec,
are o forma rotunda si o lárgime cat poate merge un om pe brand. El pornea
de la Gadinti pe sub albia Siretului, pana la cetatea de pamant, situata pe
povarnisul vechiului mal al Moldovei, ce este acum in gradina Episcopiei" 3).
Ideea aceasta, de a lega interiorul cetatilor cu Imprejurimea printr'un
gang este iarAsi. romana 4).
Si in acest punct deosebirile Intre-cetatile noastre si cele medievale Bunt
hotaratoare : acestea din urmá n'au niciodatá asemeni ganguri, desi traditia ne
povesteste In totdeauna despre existenta lor 5).
In adevtIr, din multimea cea mare de burguri din Germania si Austria,
se pare &A troj fac, in aceasta privinta, exceptie (Starhemberg, Khaja i Rabs) 6;
1114 dupa cercetarile lui Piper, si ele intra In ordinea obisnuita, adica, sunt
lipsite de asemeni ganguri subterane 7).

C. A. Romstorfer, Schloss Neamfu, 1899, p. 11.


C. Romstorfer, ibid. p, 12.
Episcop. Melchisodec, Chronica Romanului, Bucure§ti, 18(4, p. 10. Asemeni ganguri
se gfisesc la SAsciori (Amlacher, op. cit., IX, p. 35); la Gradet, Dicf. geogr. Rom. vol. II, p.
624; la cet lui Negru Voca de pe Arge§.
A§a, de pildA, la Takricht, in Algeria, era in vremea Romanilor o cetate, care cco
munica printr'o subterantt cu o cetate vecinit din Idren. Gura subteranei a fost regAsit4 la
ldren. Ea are la suprafata solului 60-80 cm., dar gangul merge continuu strimtându-se cit-
tre interior». Colonel Mercier, Bullet. du Comité des travaux historiques, 1886, p. 473. Alto
exemple vezi R. Cagnat, l'Armée romaine d'Afrique, p. 622.
Asupra acestui fapt vezi spusele lui O. Piper, op. cit. p. 474.
. 6). Scheiger, Boman und Schliisser, p. 46.
7). 0. Piper, op. cit. p. 474. ; Wiihrend icb. (bei den ersteren beiden Burgen nach

www.dacoromanica.ro
- 44 -
Dar e timpul sa tragem o Incheiere din studiul amánuntit al cetatilor
noastre. Dupa intocmirea planului si a materialului din care sunt zidite ceta-
tile acestea, dupti, pozitia si forma lor, dupa alcatuirea technica a mortarului
si a diferitelor elemente de aparare (tumuli, capriorei,. are ogival deasupra
portii, santuri, kanguri subterane, etc.), ele alcatuesc, prin Infatisarea lor, o
grupl, care nu numai se deosibeste cu totul de toate celelalte clädiri din ti-
nutul Daciei, dar in acelas timp poarta caracterul unei unitati anumite de o-
rigine.
A doua Incheiere : cetatile noastre au o vaditä Inrudire cu intaririle romane.

II.

Se pune Intrebarea lush', care sunt originile acestor cetati, al carora ca-
racter unitar de familie 11 constataram mai sus. Respunsul, care ne infatiseaza
parerea aproape general admisa astazi intre invatati, ni-1 dil cu toata limpezi-
mea scriitorul sas Amlacher, ca prilejul ruinilor impunätoare ale cetatii Sasciori :
Numai niste brate germane, scrie dansul, au putut dura asemeni cladiri.
Fireste, se poate foarte bine ca pe varful dealului care domina valea Sebesu-
lui sa fi locuit odinioara si alte popoare s'i sa fi zidit cetate ca sa apere va-
lea contra unui dusman venit de peste munte ; descoperirile de topoare de
bronz si de monete romane o dovedesc aceasta ; totusi ceea ce zace aici In
ruini nu este de cat opera bratelor germane ; asupra acestui lucru Indoiala nu
Incape 1)".
Pe ce se Intemeiaza insa aceasta parere ?
Se stie cat de apriga a fost dorinta regilor maghiari din dinastia Arpazilor
de a-si asigura in chip mai real si mai trainic stä'panirea lor peste tinuturile bo-
gate din Carpati si mai ales din Transilvania. Tara ungureasca, serie istoricul
german Otto von Freisingen, care a calatorit pe la 1147 prin Ungaria, era In
interior pustie sau foarte putin populata" 2). Ca s'o populeze, regii Geisa II
(1142-1161), Andrei 11 (1206) si Bela IV (1230) au adus o suma de colonist ger-
mani de la Rin si din Flandra si le au dat pamanturi, pe care aveau sa le lucreze ;
le-a impus insa o singura sarcina, sa apere tinutul contra navalirilor cumane. .

Primele colonii au fost stabilite In partile de nordest ale Ardealului, pe


la Bistrita kd Rodna, uncle s.'au intarit si au Inflorit ; apoi, In al doilea rand si
ceva mai in urma, au colonizat tinuturile dintre Mures s'i Olt, de unde s'au in-

gener Besichtigung, bei Raba nach zuverlässiger Mitteilung) diese angeblichen Ausnahmen
liir in Wirklichkeit such nicht vorhanden halten muss». Steinbrecht, Preussen zur Zeit der
Landmeister, 1888, p. 96, vorbind despre castelele medieval° zice : cUnterirdische Verbindungs-
giinge lassen sich bei Ordenschlössern bisher nicht nachweisen».
1). Dr. Alb. Amlacher, Wanderungen im Mithlbachgebirge in Jahrb. Karpathenv. IX, 1889,
p. 34. Aeelas lucra 11 sustin Bergner Rudolf, Siebenbargen, Leipzig, 1884, p. 351; vezi E. Sige-
rus, Siebenbargisch-slichsische Burgen und Kirehenkastelle, 1901; Dr. Fr. Teutsch, Unsere Bur-
gen in Jakrb. Karpathenv. III, 1883, p. 135. .
2), Vezi asupra acestui punt, Schwicker, 1. H. Die Deutschen in Ungarn Ma Sieben-
biirgen, 1881, p. 78.

www.dacoromanica.ro
45 --
tors mai tarzim 0 in vane celor doua Tarnave ; In fine, cu malt mai in urma,
adi.citi pe la inceputul veacului al XIII, au luat In stapInire i tara Barsei 1).
Intre alte conditii cu care se face invoiala Intre regele maghiar Andrei II
(1211) 0 cavalerii Mariani" , adu§i sa apere tinutul Bane', se afla i cea ur-
matoare: li se Ingadue acestor cavaleri s ell-Weasel cetati de lemu i ora§e. Dar
dupit 10 ani, regele le dete dreptul srt-§i clìdeasc i cetati de piatril, 0 In a-
cela§ timp sit sttpâneasc i tinuturile vecine din Tara Romaneasca de la Car-
pati i pana la Dunare 2). Dar aceastit invoiala nu tinu. mult ; dupit cati-va ani
(in 1225) regele Andrei, cu toata interventia papei In favoarea cavalerilor Ma-
riani, intra in Ardeal i alunga pentru totdeauna pe ace§ti neastimparati, care a-
poi trecura' in Prusia oriente, unde se stabilira i ridicara fainioasa cetate din
Marienburg.
Cum vedem dar, documentele, aduse in sprijinul origin.ei Base a cetatilor
grupei noastre, ar parea hotaratoare :
Cavalerii Mariani, ajutati de consangenii lor Sa§i, au ridicat in diferite puncte
In tara Barsei, o suma de cetati, a carora menire era sa apere tara de incal-
carile Cumanilor, stabiliti In campiile Munteniei 0 pe clina Carpatilor sudorientali.
ceea ce aurácut Sa§ii din tara Barsei, trebue sh' fi indeplinit i cei din
tinuturile de la Mure§ 0 Olt sau de pe Same§ 0 Bistrita.
Contra acestei hipotese lush' se opun cu hotarare dour, fapte.
1) Cetatile noastre se afla ridicate in alte tinuturi de cat cele uncle Sa§i"
s'au stabilit i prosperat. In adevar, coloniile sase au ocupat urmatoarele vrd
din Ardeal : a) valea Same§ului i Bistritei, b) tara Barsei, c) viiile celor doua
Tarnave, 0 In fine d) tara dintre Mure§ §i Olt.
Daca cetatile, de care noi ne ocupiim, ar fi fost cladite de Sa§i, ele ar fi
trebuit pe deoparte sa, se afle numai In cuprinsul vailor populate de ei, iar pe
de alta, ele, fiind ridicate In scop de aparare, sa pazeasca numai hotarele sau
intrarile acestor vrti din partea du§manilor, care pe la inceputul veacului al XIII
nu puteau fi de cat Cumanii, stabiliti In plaiurile, Munteniei de rasarit i Mol-
dovei de sud. Nici una, niel alta din aceste doua conditiuni ima nu le vedem
Implinite.
Mai intai, cetatile care intra In grupa noastra, se MTh' respandite aproape
numai In Oltenia, In coltul de sudvest al Ardealului (mai ales in comitatul
Huniedoarei) i In tinutul de sudest al Banatului. In aceste trei tinuturi, dupa,
cate §tim, nici odatä n'au locuit Sa§ii, nici macar nu le-au oCupat In mod vre-
melnic. pentru ce Sa§ii sit fi ridicat aseMeni cetati uria§e, precum sunt
Landskrone, Suíseiori, cetatea Coltii 4 altele ? Nu fusesera ei oare chemati de
regii maghiari, ca sa apere tinutul Ardealului contra unei invazii venita' din spre
rasarit ? Ce noima ar fi avut cununa de cetati ridicata spre apusul Transilva-
niei 0 In Banat, and despre aceasta parte nu era nimic de temut In acele vre-
muri, cand mima regatului era spre apus, catre §esul Ungariei ?
Vezi Dr. Schwicker, op. cit. p. 81; Fr. Filippi, Die deutschen Ritter in Burzehlande ;
A. Bethlen, Geschichtliche Darstellung. des deutschen Ordens in Siebenlytirgen.
Vezi asupra acestei cestiunt D. Onciul, Zur Gcschichte der Bukovina, p. 21.

www.dacoromanica.ro
- 46 -
2) f;li afar/ de aceasta, Intre cetatile grupei noastreeele cu adevarat
i
sase, pe care trecutul Ardealului ni le a pastrat, nu este nici o asemanare.
Burgurile Base au un caracter ca desavarsire altul. A ceste deosebiri fundam en-
tale constan in urmittoarele puncte :
Burgurile sase, care in timpurile mai vechi au fost numai de lemn, sunt
In fond, casi cele din Germania, adevitrate locuinte. Contin deci, un zid de 1m-
prejmuire, un turn de aparare (donjon sau Berchfrit ì camere de locuit. Ceta-
tile noastre n'au de at ziduri de Imprejmuire, donjonul In marea majoritate a
cazurilor lipseste ; iar atunci and se gaseste un asemeni turn, el este o simplit
cladire de aparare, nu si de locuit,
Cand burgurile sase, casi cele medievale germane, se desvoltil, Incaperile
de locuit (sala tronului, capela, camerile de locuit ale familiei (Kemenate), cui-
ilia, )aanal, etc) capa'ta preponderen asupra celor de aparare. Din contra, la
cetatile noastre elementele de aparare (turnurile de pe zidurile de Imprejmuire,
santurile care hieing cetatea, portile i gangurlle de esire, etc) joaca primal rol
In dauna celor de locuit, care sunt aproape cu total reduse.
Mild !ma nevoile de aparare cereau absolut ca i cetatile sase sa-si desvolte
elementele de Impotrivire In contra dusmanului, atunci toate adaosele (prispa bur-
guluiVorburg, panza de aparareSchildmauer, titre zidurileZwinger, etc. etc)
de aparare sunt puse numai pe laturea care este mai usor de atacat de catre
vrajmas. La cetittile noastre elementele de aparare sunt repartizate dupit un sis-
tem de simetrie. pe care numai Romanii 1-au folosit, adica deopotriva pe toate
laturile.
Aceasta deosebire futre burgurile sase i cetatile noastre se vede si In for-
ma' : acestea din urmit swat regulate, aci dreptunghiulare, aci ronde sau ovale,
celelalte insa sunt en desavarsire neregulate 1). In fine, technica zidirilor sase
nu cunoaste mortarul roman, care la cetile noastre este singural folosit.
E limpide dar, hipotesa Invatatilor sasi i germani nu lumineaza Infra nil-
mic tainat, care Invitlue originile cetatilor noastre ; ea stil In vadita contrazicere
cu faptul constatat mai sus, adica, Inrudirea acestor cetati ea cladirile romane.
Tocmai acest caracter roman, pe care cetatile noastre 11 poartit, a Indem-
nat pe alti Invittati st bilnuiasca pentru ele o origine romana.
Istoricu1 sas F. Teutsch, vorbind despre cetatea din Sasciori, o tine drept
romana 2). Neigebaur, observand de aproape turnul rotund din Crivadia, gaseste
cì bolta de deasupra portii de iutrare e ziditadin caramizi aproape de doua
picidare lungime, asemeni celor mai mari caramizi romalle" i incheie sustinand
zidirea a fost cladita de Romani 2). Tot el, studiind fandamentele cetatii din
Deva pe Mures, gaseste cf beciul de sub locuinta comandantului este zidit 1111-
mal din caramizi romane 4r. Goos, de asemeni observand ruinile turnului din
Asnpra acestor deosebiri se poate vedea mai pe larg scrierile lui O. Piper, Burgen-
kunde i Oeseerreichische Burgen, 1902.
2). Dr. Fr. Teutsch, Unsere Burgen, p. 76.
8), Neigebaur, Dacien p. 84; C. Goos, Chronik, p. 289: aDie Beschaffenheit des Mörtols
und der Ziegeln sichern ihm (turnului din. Crivadia) unzweifelhaft römische Abkunft".
4). Neigebaur, Ib. p. 68.

www.dacoromanica.ro
-4-
Orlea, laugh' Strei, in valea Hategului, pretinde ci zidirea este de aceia§i ori_
gine Cu cea din Crivadia, adicit romana 1), Acela§ lucru ti spune §i despre tur-
nul rotund de la sud de Boita, a§a numitul Turnul spart" 2). Dr. Bielz, cerce-
taud ruinele turnului de pe dealul Bolii, conchide cg,' dupg, material §.1 formg,
el se aseamh'ná,' cu cele din Crivadia §i Orlea", deci este de origine romang.
lar In alt loe vorbind desPre cetatea Bologa In nordvestul Ardealului), admite
aceia§i origine 4). i exemplele s'ar putea Inmulti, dar ne oprim aci.
Aceastrt impresie pe care unele din cettitile grupei noastre au litsat-o a-
supra atator buni cunosditori ai anticitritilor romane, sit fie oare o aniggire ? I-
deia aceasta a unei origini roMane, s'a' fie oare o Incheiere pripitg scoasg din
fapte rrtu studiate ?
Eu cred a nu. In constructia acestor cetriti, In forma lor, In Intocmirea
mortarului se vede prea ltimurit spiritul poporului roman, pentru ca aceasta o-
rigine sg nu ni se impue. Si tot* adeviirul nevoiti suntem crtutgm ta altrt
parte.
In adevgr, ce scop Implineau aceste zidiri ?
Dacg ne uititm cu luare aminte pe o hartit a Daciei, observgm Indatg,
toate aceste cetitti nu stau singuratice, nici risipite la Intitmplare: col ce le-a
ridicat a avut in gaud, un scop hotavat. Anume, o sumg, dintr'imsele aldituesc
un prim cerc de apgrare imprejurul campiei Hategului.
Se §tie crt Intreaga campie a Hategului, Inconjurag, precum este, de munti
Inalti §i pilduro§i In parte, are forma unui triunghiu isoscel cu laturea cea mai
lungh' Indreptatit de la apus spre rgsgrit, iar virful spre miazg-noapte, acolo, unde
Streiul, duph' ce a primit pe toti afluentii sgi, face In preajma Hategului coti-
tura In unghiu drept &are nord spre Mure§ 5). Laturea cea mai lungg este fo7;nath'
de clinele Inalte ale muntilor Hateg, pe cand celelalte dourt laturi aunt schit,ate
de poalele frAmitntate ale muntilor Rusciti spre apus §i de pantele Intretgiate
ale nodurosului masiv al Godianului spre rrtsgrit.
Peisagiul acesta, steins Intre munti Inalti, are culoare, are Caracter §i
farmec, In colturile ampiei triunghiulare se deschide cate uu pas : larg spre
Poarta de fier transilvang, strimt i rttpos spre Orlea, deluros §i frilmAntat spre
Crivadia. futre acestea se deschid In peretii llituralnici ai campiei vni, cAnd
mai largi §i mai vesele, cilnd mai strimte §i mai posomorate, chip felul §i
mgrimea riurilor care le-au croit.
Fire§te, cine vroia art apere cAmpia roditoare contra ori-crtrei ntivaliri din
afarA, nevoit era sg, Inchidit gura acestor viti i pasuri, fie prin valuri §.1 van-
turi fie pria ctIte un turn sau cetate, clrulitg pe piscul unei stand, care
stiipinea intrarea.
Acest lucru de fapt l-au i savAr§it stApAnitorii de odinioarg ai campiei
Goos, Chronik, p. 297.
Goos, Chronik, p. 304; IsTeigebaur, Daeien, p. 273: Der Thurm fiir römische .grbeit
gehalten wird".
Dr. Bielz, Burgen und Ruinen, n. 508.
Dr. Bielz, Siebenbikrgen, 1899, p. 13.
Vezi harts alitturatit.

www.dacoromanica.ro
48
Hategului. La pasul din Orlea au zidit un turn de piatrA exagonal, pe care a-
poi I-au Imprejmuit cu ziduri de apgrare ; la pasul din Crivadia, unde Oman-
tul era Inai frtimeintat au ridicat pe culmea unei stianci pritpristioa,se un sim-.
plu turn rotund, care era un adeviirat paznic la intrarea Streiului din pasul
Meri§or spre cam*. Ceva mai complicate par Intitririle de la Poarta de fier
transilvanit : ad i architectul c1íditor, dupit ce a tras de a curmezi§ul pasului,
la depiirtare de 4-500 m., (IDA perechi de ate trei rfinduri de valuri i an-
OA, a mai adaos i un -turn rotund, intre ambele Intrairi, turn, care slujea de
pazA, pentru intrare §i In acela timp de observator al coloanelor nitviilitoare 1).
Intre aceste tTei pasan i au `adaos la Ciula midi 0 la Miilitie§ti cate un.
turn pdtrat uria§, pe care l-au Indus pe din afara cu zid de apurare; la Se-
lea au ridicat de a curmegi§ul valuri sprijinite de un turn rotund
pe stanga, pe culmea Cornavelii, iar pe dreapta, ca mai multe turnuri alipite
unul de altu1.2).
In fine, pe laturea de sud, In afarit de turnul din Zäicani, 0 din Hobita-
Varhely (acesta din urmA aproape §ters de pe fata pámIntului) au zidit uria§a
cetate a Coltei, care pe un pise de munte, plecat pardi peste apele repezi ale
riului .Suseni, veghiazit deprirtitrile spre sud, pitnrí In culmea nouroasit a mun-
telui Retezat, iar spre nord panit In valea surIzittoare a Mureplui.
Dar aceastri cAmpie triunghiularii a Hategului nu stit' izolatui, precum ne.
am a§tepta, Inditrittul muntilor care o Inconjoaril. Din contra, ea are bunul ne-
pretuit de a fi legatil cu câmpia Dunitrii spre spre apus i spre
sitrit ca defileuri i ATM foarte u§or de stritibatut pentru caravanele papice
merciale, dar foarte anevoioase pentru coloanele armatelor du§mane. Mai ales
Bunt foarte anevoioase de strilbititut, fiind-ca natura a§a fel ai Intocmit tinutul.
In dit o simplit cetate pe sprineeana unui deal Titsitrit de-a curmezi§ul defile
ului, este de ajuna.sii Impiedice ori 0 ce intrare i ori 0 ce e§ire.
Aceste punte strategice Insemnate, de fapt au 0 fost Intitirite. Pe valea
Caraplui i afluentului situ Cernovritul, pe valea raurilor Biírsava i Pogoni§ul
pe unde ducea marea cale de legiituit de la Dunà're spre Sarmizegetusa prin
Poarta de fier transilvanti, erau douit punte: unul, la actuala VArildie i celalt
la Boga romfinA, pe uncle drumul putea fi Inchis. Ei bine, In aceste douit punte
au Iniiltat cetAile Arcidava, din care ori ce urmii s'a §ters i Bersobia, ale
citreia ziduri stau i astIzi In picioare pe culmea dealului, zis, Buza Turcului.
De asemeni pe valea Cernei care ducea de la Tsierna pe Dun'a're, prin
pasul Domakma i valea Timi§ului, erau iariti douil puncte strategice ho-Vctrit-
toare: unul, la Mehadia, care Inchidea alea de la Duntire spre Caransebe§
altul, de la Caransebe§ prin Ruieni spre Sarmizegetusa, prin valea Bistrei
rului. La Mehadia deci vedem puternica zidire pe care columna o Infititi§eazti
In scena XXVI, iar la Ruieni este vestitul Turn al lui Ovid".
In fine, la Jupa, unde se face Impreunarea Bistrei ca Timi§ul, este nodul

1) Intitririle acestea sunt identic infAtisate pe columna traiani


2). De asemeni Inatisato pe column&

www.dacoromanica.ro
49
tuturor ei1or care pleaca i vin de la Dunare si Mures spre Sarmizegetusa.
Aici gasim formidabila cetate Tibiscum, a careia forma si Infatisare columna
traiana o arata cu deamanuntul, dar ale direia ramAsite s'au risipit de pe LO
pamantului.
Pe raurile Bahna, Topolnita t;ii Motru potecile de munte duceau peste
plaiurile Carpatilor pana In valea Raului mare si Suseni, deci In mima campiei
Hategului. Ca sa se Impiedice patrunderea vrajmasului si pe aceasta cale, s'a
Inilltat la gura Bahnei cetatea Oreavei, iar langa Severin puternica zidire ale
careia ruini se vad i asta'zi In gradina orasului. Spre fund, acolo unde valea
raului Topolnita se Ingusteaza si ajunge salbatica, vedem cetatea Gradetul, care
nu numai stapaneste campia Severinului i observa trecerea peste Dunare, dar
mai ales poate sa Impiedice o fnaintare a dusmanului spre valea Cernei catre
apus si a Motrului catre rasarit.
Dar sa trecem la cele douh' mari val de patrundere de la Dunare In Ar-
deal spre Hateg : valea Jiului i afluentilor si directi spre sud si valea Oltu-
lui ceva mai spre sud si rasarit.
Valea Jiului, desi merge mai adanc In munti, i deci se apropie de cam-
pia Hategului mai mult de cat toate celelalte vi enumerate pana aci,Insa din
pricina framantarii grozave a tinutului,sunt aici doua catene de munti, care
mergand paralel-Intre ele se Intrepun futre campia Olteniei i valea Hategu-
lui,ne prezinta greuth'ti mari de nestrabatut. Pasul Vulcan In timpul iernii e
cu desavarsire troenit; In timpul verii nu este mai putin inpracticabil 1). Cate-
va santuri trase prin gatlejurile muntilor i aprtrarea este facuta 2).
Pe valea Jiului fusa, i anume prin defileul Lainici, intrarea peutTu un
dusman era nu numai mai usor de fnlaturat, dar chiar cu neputinta. Vrajma-
§ul venit din sud putea fi oprit In doua punte : la Bumbesti spre sud, la esi-
rea Jiului din gatlejul muntilor si la dealul Bolii, unde era capatul de rasarit
al defileului Merisor, care spre apus dedea prin Crivadia In campia Hategului.
Ei bine, la Bumbesti, chiar la imbucatura Sadului In Jiu pe o culme de
deal s'a 2idit cetatea Calina, ale careia temelii, precum spune traditia 8), au
fost puse de catre Daci". Iar pe varfu,l ascutit al prapastiosului deal al Bolii
s'a Inaltat cetatea cu acelas mune, care se compunea dintr'un zid de piatra
un turn pe coasta unde vrajmasul putea fi mai cu izbanda lovit.
Daf calea cea mai Insemnata de trecere din Romania peste muntii Car-
pati In Transilvania, a fost si este fara Indoiala valea Oltului 4). Aceasta vgc,
care de la Boita si pana la Ramnicul Valcea este un lung defileu, cuprins In-

Jul. Jung, Contributiuni la istoria trecalorilor Transilvanici: ePasul Vulcan este


una din trecktorile eele mai grelo din muntii Transilvanieis.
Urmele acestoa do Intariri se g¡ii vad astazi in pa.rtile locului. La Lupeni, dupa
Goos, Chronik, p. 233, sunt niste egropi rotundo i adanci, asesta° In iruri unele indfiratul
ahora». Do asemeni si la Pietrile. Totusi asupra vechimii acastor Intariri exista Indoiala
invatati.
Dic(ionar geogr. al Ronidnici, vol. II, p. 71.
Jul. Jung., op. cit., p. 343; «Pe la Turilui rosu a fost legatura coa mai scurtaIn
vremea Romanilor dintre tarilo. do la oceanul At1Kritic i acelea de la marea Neagriv.
4

www.dacoromanica.ro
50
tre munti Inalti, cu pante repezi §i paduro§i, a fost Intotdeauna o poarta de trecere,
prin care au patruns popoarele din §esurile Munteniei spre plaiurile Transilvaniei.
Acest defileu are Insá doua sparturi : una, pe la Brezoi, pe dreapta, care
se Infunda spre izvoarele Lotrului ; §i .alta, pe stanga, care pornind din fata
Calimane§tilor, trece prin Poarta Pripoarelor §i dà prin valea Bae§ilor iar In
Olt aproape de Racovita-Copaceni. Se Intelege de la sine ca acest pas trebuia
inchis, altminteri vrajma§ul °data' ajuns la Botta ar fi putut pe valea raului Si-
biu la deal s'ajunga in campia Mureplui, de uude intrarea In campia Hategului
era libera.
Pentru ea sa Ingreuieze aceastá intrare s'a ridicat pe de o parte la ca-
patul sparturii laterale din stanga a Oltului, In valea Bae§ului, un turn de paza,
caruia poporul fi da numele de Turnul lui Doand,'" sau cetatea Domnului
de roua". Apoi In defileul Oltului chiar, mai la sud de Botta, acolo unde
din dreapta §i stanga raului s'apropie mai tare unii de altii, s'a Inaltat mai
multe turnuri rotunde de piatra, dintre care nu ni s'a pástrat de cat cel denu-
mit Turnul sputa 1). Acest turn era In legatura, cu un zid lung de piatra,
care ridica panta muntelui pang unde era rapoasa. Iar pe muchea dealului din
fata defileului de la Turnul ro§u, patin mai la nord de Boita, s'a zidit man-
dra cetate Landskrone, care a avut un rol Insemnat §i In timpurile framântate ale
tarii noastre de la Intemeierea Principatelor Incoace 2).
De la Boita, am spus mai sus, drumul ducea prin valea Sibiului spre a-
pus pana' ce ajungea In campia Mureplui din fata Albei Iulii. Se Intelege
§.1 aceasta cale trebuia Inchisa. De aci rostul cetatilor de piatra cu mortar ro-
man de la Varful Zidului 3), (laugh' Sibiel), de la Tili§ca, de la Garbova 4), de
la Siisciori 5), de la Sibi§el 8), de la Ora§tioara de sus 7), §i In fine de la varful
Orlii ; aceasta din urma am vazut ca' Impiedica trecerea din valea Mureplui
In campia Hategului.
Dar vrajma§ul ar fi putut patrunde In eampia Hategului venind §i din a-
pus, de la Tisa, pe 11111 Mure§ la deal. Pentru ea sà §tavileasca §i aceasta din
urmä intrare, s'a ridicat chiar langa Mure§, acolo uncle defileul este mai strimt,
pe culmea unui deal izolat de toate partile, cetatea din Deva 8).
Daca' ne Intoarcem acum privirile noastre Indarat §i ne punem Intrebarea
pentru ce s'a Inaltat asemeni zidiri uria§e, Incheierea urmatoare se impune :
Cetatile enumerate mai sus, §i a carora unitate de forma', Intocmire §i o-
rigine am pus-o In lumina' mai Inainte, nu aveau alt scop de cat sa apere cam.-

Neigebaur, Dacien, p. 273; C. Goos, C'hronik, p. 304.


Fireste, invatatii sasi socotesc i aceasta zidire drept o opera germana. Dr. Bielz,
op. cit., n. 438: (Um das Jahr 1370 von den Sachsen zum Schutze dos Reiches erbaut».
H. Milner, Korrespordenzblatt fihr Siebenbiirg. Landeskunde, I, 1889, p. 39.
Fr. Teutseh, op.. cit., p. 65-76; Dr. Bielz, op. cit , n. 426.
Fr. Teutsch, op. cit., p. 76; Alb. Amlacher, Von Mialbach 'fiber Petersdorf nach
Szúszesor in Jahrb. Karpathenv. IX, 1889, p. 27; dr. Bielz, op. cit. 422.
Fr Teutsch, op. cit , p. 81; dr. Bielz, op. cit. n. 483. Duplt Goos, Chronik, p. 251,
add s'a descoperit In 1801 o comoara cuprinzand 895 monete dace».
Dr. Bielz, op. cit., n. 485.
Dr. Bielz, op. cit., n. 472; Neigobaur, Dacien, p. 68.

www.dacoromanica.ro
51
pia Hategului contra ori carei navaliri, care ar fi putut patrunde de la Dunare
Tisa, fie pe vale Mure§, Time q Cara§u la vest, fie pe vaile Cernei, Bah-
nei, Topolnitei, Jiului qi Oltului la miaza-zi. Daca dar turnuri de veghe 0 de
paza s'au zidit pe culmi de dealuri Inalte, de unde zarea se Intinde fara mar:
gini ; daca cetati s'au Inaltat pe piscuri prapastioase, care stapaneau chile de
patrundere de la Dunare In Ardeal ; daca, In fine, vaile zovorate au fost cu
ziduri puternice i anturi adanci, aceasta nu s'a facut de cat cu un singur
scop 0 nu s'a avut In vedere de cat un singur gaud : sa apere campia Hate-
gului contra ori carui du0nan, care ar fi Incercat sa patrunda de la Dunare.
Si child zicem sit apere campia Hategului, se Intelege de la sine ca e
vorba despre Sarmizegetusa, care stapanea aceasta campie. O dovada ca a-
ceasta era adevArata tintt, reese din faptul ca o suma de turnuri de piatra In-
chid de jur Imprejur Sarmizegetusa 1), ea Insa0 Intarita cu ziduri puternice,
precum cetafle enumerate mai sus lnchideau campia Hategului.
A§a dar, In vederea apararii Sarmizegetusei s'a Inaltat aceasta Intreita
cingatoare de cetati uria§e ; pentru asigurarea ei contra ori carei navaliri de
la Dunare, s'au istovit de munca atatea forte i s'au Inaltat atAIia munti de
piatrá.
SA fi cladit Romanii asemeni Intariri, lucrul e absurd, de0 techniea zidirii
a lor este. SA' le fi ridicat Romanii In timpul stapanirii lor In Dacia, atunci
cand Inflorea In toata frumusetea faimoasa Sarmizegetusa, ora§ul cel mai mare
al Europei la nord de Dunare, lucrul este 0 mai absurd. Caci contra chili
du§man, venit din spre miazarzi, ar fi putut-o face? Si apoi, cand 0-au Incins
cu cetati vre-o data Romanii vre-o provincie, care era In stransa legatura cu
alta provincie vecina, ea Insa0 Infloritoare, precum erau ambele Moesii fata
de Dacia?
Fire§te; hipotesa originei roman e este absurda.
Atunci ce alta lamurire Ii poate gad Intrebarea noastra, cine a zidit a-
ceste cetati, daca iiu cea urmatoare
Cei ce au avut interes sa apere campia Hategului contra ori carei
liri de la Dunare, n'au putut fi de cat Dacii; iar regele lor Decebal, cel mai
mare vrajm4 al Romei, dupa cum spune Mommsen, avea nu numai ageri-
mea mintii, ca sa poata Infiripa un gaud a§a de mare, dar 0 destula energie
destule mijloace bane§ti, ca BA dea fiinta i sh' desavar§easca o asemeni lu-
crare, care astazi ne pune In uimire i ne spune, ca i regele Deeebal a fost
unul din cei mai mari clAditori ai lumei.

1). La sudvost e turnul de po dealul lui ; la sudest turnul de pe dealul Olo


potivoi; la nord turnul do Po dealul lui Balmt.

www.dacoromanica.ro
- 52 -

Asa dar banuixla unei origini dace a cetatilor noastre nu este si nu poate
fi firit temei.
Traditia, care foarte arareori vorba de traditia pastrata' tu graiul
mima poporului nostru,ti aminteste ca In vis de un popor al Dacilor, cla-
ditor i alcatuitor de cetati i drumuri, un popor care In vremuri uitate i pa-
game 1), ar fi stapanit peste plaiurile frumoase ale Daciei. Asa, dupa traditie,
Decebal Invins s'ar fi retras din Sarmizegetusa sub zidurile Orlei, pe care el
ins* ar fi zidit-o 2). La Deva traditia de asemeni ne povesteste despre Im-
paratul Decebal, care ar fi durat pe piscul singuratic din preajma Muresului
cetate de piatra", ale careia urme se regasese la temeliile actualei cetati. Aici
desnadajduitul rege si-ar fi ridicat singur viata si tot aici ar fi fost Ingropat 3).
La Sasciori, taranul roman cunoaste o cale pe culmea dealurilor de pe dreapta
Sebesului, care din mosi i stramosi" nu s'a numit altfel de cat calea Dacilor" 4).
La Grade, In judetul Mehedinti, pe raul Topolnita, poporul nostru !O. aminteste
Inca despre Zidina Dacilor", o falnica cetate de piatra 6), ale careia ziduri
de 5 m. grosime este o minune de tarie, desi copaci batrani de sute de ani s'au
perindat i vestejit peste ruinile sale. Si ciudat lucru, unde zidul este mai vechi
piscul muntelui pe care sta ruina mai rapos si mai Inalt, acolo vede poporul
nostru urmele acelora pe care amintirea omeneasca i istorica' de la vechii He-
leni Incoace nu i-a vazut nicaeri aiurea si nu i-a numit altfel de cat cu numele -
de Daci. i dreptatea traditiei apare deplina si stralucitoare cu cat o cerce-
tam la raza luminei istorice.
In adevar, sunt istorici i archeologi care, izbiti de neobisnuita Infatisare
a ruinilor acestor cetati si de descoperirile facute In preajma lor, au pretins
ele trebue sa fie de origine daca, desi recunosteau la ele caractere romane ne-
Indoioase. Asa face Cesar Bolliac, vorbind de felul de alcatuire a cetatii Zi-
dina Dacilor", de pe culmea Gradetului In Mehedinti 6); asa face Goos cu pri-
lejul impunatoarelor ruini de la Muncelu Graliste, la meaza-noapte de Criva-
dia, pe care le socoteste drept ramasiti dace, pe dad toti ceilalti Invatati le
cred de origine romanii 7); ao face Neigebaur cu zidurile de la Meleia,la sor-
gintea Jiului,a. ca'rora Infatisare romana nu o neaga, e drept, dar nici nu o

Poporul nostru numesto cetatile nele mai vechi do obicoi eu numele de ajjdove»,
is poporul clikditor gJidovi». Acest nume nu esto alt ceva de cat indicares sigura, ck popo-
rul roman, caro In mare parto dupa colonizare era crestin, a gasit pe plimantul Daciei cotati
si zidnri mitts° cu mull mai veal], zidite de un popor apagan». i hind cá pentru crestinii
Romani ajidovs era rptiganuls pria exceiinta, au numit i eetatile apaganilor» Daci ajidoves.
Lenk von Treuenfold, op. cit. , p. 48.
Dr. Bielz, op. cit., n. 472.
Dr. Alb. Amlacher, op. cit., p. 37.
Cesar Bolliac, Excurs. archeologice din 1869, p. 60. Gr. G. Tocilescu, Dacia tnainte
de Romani, 1881, p. 897. G. lanescu, Banatul si Oltenia, p. 155.
cAici.... piatra este rupta din muntii vocini, asezata pria fngramadire, i fnelestata
printr'un eiment ca 5i piatra». Cesar Baia°, op. cit., p. 60.
C. Goes, Chronik, p. 239. Vozi Acknor M. J., Die rörnischen Allerthiliner und Burgen,
Wien, 1857, 11 si 12.

www.dacoromanica.ro
- 53 -
afirma Cu hotarare, cad., zice amsul, aceste ruini au un alt caracter de cat
resturile romane cunoscute de aiurea din Transilvania" 1).
Sunt Invatati Insil care nu se multumese cu aceste afirmgri mai mult sau
mai putin vagi, dar care 4i sprijing parerile lor pe argumente solide. Torma,
de pila, crede, ca ruinile de pe culmea dealului din preajma Moigradului (ve-
chiul Porolissum), dupg positia lor pe InaItimi mari i dupa felul lor de Intoc-
mire, nu pot fi de at de origine dacg. Iar aceasta parere se Intemeiaza, §i pe
faptul ca aici s'au descoperit daltite, topoare, sageti de bronz, bratari de aur
§i un Intreg tesaur de monete dace de argint" 2). Acela§.1ucru I' spune i Jung,
ale caruia vaste cuno§tinte asupra tinuturilor kfi anticitatilor de la Dungre, dau
cuvintelor sale o autoritate neradoioasa, 8). A§a, dar iata, ca originea daca a u-
nora din cetgtile noastre nu este tocmai o parere absurda, precum pare unora
din tinerii no§tri Invgtati.
Dar Bunt i alte argumente care sprijinesc aceastg idee, argumente de
valoarea i taria cgrora nimeni nu se mai poate Indoi. Este vorba despre
dentitatea de fapt ce existg Intre unele cetati dace Infati§ate pe columna tra-
iana §i cele reale, ale carora ruini s'au pgstrat In diferite locuri pe pamantul
locuit de Romani. Vom alege cate-va din ele care ni se par destul de carac-
teristice, ca sà pue In lumina' originea dach' a cetatilor de care ne ocupam.
Primul exemplu ni-1 da cetatea din Mehadia. Si anume, artistul columnei
ne Infati§azg In scena XXVI, dupa Impa'rtirea lui Cichorius 4), pe culmea unui
deal stancos i cu pante repezi o cetate de piatra, ale careia elemente carac-
-leristice sunt cele urmatoare:
In partea stangg, cum prive§ti imaginea de pe columna 5), se vede un
turn (a) mai Inalt de cat restul cetatii ; forma turnului este dreptunghiulara,
mai exact In colturi, In ori-ce caz nu este ronda
In partea °push' de turn este poarta de intrare (b), prima Intre doug
columne ronde, (cd) care sprijinesc pe capatul de sus un prag greoiu de barne.
Intre turn i poarta se Intinde un zid de piatra (e) cu galerie deasupra.
In apropiere de poartä se Inalta, paralel cu celelalte doua columne
ronde, o a treia (f) de asemeni ronda, care sprijine§te galeria zidului.
Positia cetatii, fata cu cele patru punte cardinale este cea urmatoare
In fata adicg jos, avem linia nordului, sus sudul, la stanga ritsaritul i la dreapta
apusul 8). A§a dar, turnul este cam la nordest pe and poarta la sudvest.
Aceste elemente caracteristice pe care le vedPrn In imaginea de pe co-

Neigobaur, Dacien, 1851, p, 203; C. Goos, Chronilc, 4..292; Dr. Biolz, op. cit. n. 609.
C. Goos, Chronik, p. 273.
8). Jul. Jung, Contrzbu(iuni la istoria trecettorilor Transilvaniei, in Concorbiri literare,
XXVIII, pag. 347.
0. Cichorius, Die Reliefs Traiansseiule, II, p. 129.
Vezi plana. V1lI, fig. 1,
0). Se tie cti, artistul a infAtisat sconele sale privito din diferito punto.: do la nord, de
la sud, de la rasarit sau de la apus, dup8, improjurari; de aci, unja nardului oste and sus,
citad jos, iar aceia a rrisaritului cand la stitag.a, citad la droapta ei to ala cu celelalte
punte ca,rdinale,

www.dacoromanica.ro
54
lumng, le reggsim i la cetatea ruinatg' de pe culmea dealului, zis Dupg sant",
de längg Mehadia.
Elementele topografice care o deosebesc sunt :
Pe, culmea unui deal foarte rgpos, cuprins Intre rlul Valea-rea i valea
Urseascg, se vede o cetate de piatrà foarte dgramatä. Ea are o formg oblungg
cu axa cea mare (aproape 50 m. lungime) Indreptatg de la nordest spre sudvest
pe cand cea micg de abea atinge 7 m. lgtime 1). La capItul din stänga, casi pe
columng, se aflg un turn (a) exagonal, din care nu s'a mai pgstrat lntregi de
cat doug laturi i cate o jumgtate din laturile vecine din dreapta si din stân.ga.
La celalt capàt, adicg la sudvest, trebue sit fi fost poartg ; o deducem
aceasta dupg pauta muntelui, care pretutindeni ea un perete aproape drept, este
de aceastä parte, adicg In n, ceva mai Inclinatg.
Intre turn si poartg trebue sg se fi aflat un zid de Imprejmuire (st).
Astg-zi nu se mai zgreste bine pe suprafata solului de cat o micá parte Im-
prejurul turnului, In t t. De asemeni In spre apus merge In linie ceva cam In-
covoiatg un zid (s), care pare sg, fi Incins culmea dealului de la turn päng In
r, unde este un sant adanc. Un al doilea zid (a), paralel cu cel dintâi, Inchide
culmea dealului pe laturea de rgsgrit ; din el s'a mai pastrat pe lAngit partea
din a" si o micg rgingsitg In o. Intre aceste dona' ziduri se zäreste parca un al
treilea (b), care le tae perpendicular.
In apropiere de presupusa poartg se vgd i astg-zi doug gropi adänci
(i i 1) i rotunde, egptusite pe dinguntru cu zid. Dupg' diametrul lor extern
(4-5m.) ele par a fi urmele unor turnuri ronde, care serveau ori drept apárare
la intrarea portii, ori drept cule de aprovizionare.
In fine, dupg cum se vede In planul algturat, orientarea cetgtii era,
casi a celei de pe columng, turnul la nordest, poarta la sudvest, iar laturile,
una Indreptatit spre rásgrit i cealaltg spre apus.
Cit Intre aceste ruini trebuesc sg fie si adause medievale, aceasta este fi-
resc lucru, odatä, ce cetatea a jucat un rol asa de 'liare In trecutul Banatului 2).
Insg, turnul, zidul de Imprejmuire i temeliile culelor din i si din 1, de langg
poartg, sunt hotárät romane, adicg sunt zidite cu mortar roman 3).
Dacit acum compargm elementele deosebitoare, aflate la. imaginea de pe
columna cu cele ale cetgtii din Mehadia, gìtsim asemenea urmgtoarele punte :
asemenea le este orientarea fatg de cele patru punte carclinale, asemenea le
este turnul spre stänga, precum le este asemenea i poarta spre dreapta. A-
semenea le sunt cele t'ei. cule rotunde la ruini, care ne lgmuresc rostul ace-
lor trei stälpi rotunzi din imaginea columnei. Asemenea le este zidul care Im-
preung turnul i poarta. Intr'un cuvänt asemenea este raportul de oranduire ale
tuturor amgnuntelor topografice pe care artistul le a Infä'tisat i ruinile le inve-

Vezi plana VIII fig. 2.


Cetatea Mehadiei, cunoscuta In documente sub numele de Mihald, apare Inca de Po
la 1324, catad a fost cucerita, de catre loan, fiul banului Todor". Vezi, P. Dragtilina, Din is-
toria Banat Severin. vol. I, p. 35. P. Hunfalvy, Az olhhok története, I, p. 431.
Sigur este c turnul, dupa ocupatiunea Daciei a fost reparat i folosit de Romani.
De aci rostul acestor caramizi romane cu pecetea onro se gAsesc printre ru¡nj,

www.dacoromanica.ro
r
I

V ... -
, ,.
'.,tt..:' . ..,_
,,.

ir; , -f - - .4. . -11 -F s -,i.,


.
.

,.,.: 1 .

,
,i.,..

A ' - - -t, et-


FIG. I. PI.ANUL CE1ATII COLTEA PE COLUMNA.

1 .7', '-,
....t ir , ,_ k, ''
r'-'
.,.(4,'t,...
.Sti.,'
°
',

.,,
$.
1 '. ,
'
,,,,, :
° ,
...08.. I
.

,... .,-, . ' -' ..


, fr I:
° -,,,,,: r ..

it- '14
...,
:.
,e ,,- r,
ii
.:.. w.,,. ' 41.,v,k) .., i °
ei ., , mk 'o ,, ,
el II BPV2

FIG. I. RUINILE CETATII COLTEA.

CXI.

294. 295. 296. 297.


FIG. 2. PLANUL RUINILOR DE LA COLT,EA.
FIG. 2. CETATE DACA REPRESENTATA PE COLUMNA.

www.dacoromanica.ro
FIG. 1. VEDEREA DUNARI1INTRE GURA VAN qt VIRCIOROVA.

XLVII. XLVIII. XLIX. L.

.. -

t
- -- ---- : -
rt , .." i. .- .....-..., A, .-

7,.
.917rF'allift7AF:',-;,51" ,
.:,
-.. ,i, -1 ! ;.
,ii, I
' _I
.
r1
:

,
g I' i.", -
,.
, ,. ,

1111411 1.11 if
; ,, .6
;1 ,.i 1 . ' , r teli, : ,4-...-
P)P g 1' 1...-11
'' f44 1lis.f.IL
-.ki-
e- '.4.

01:14 1
rr , '"Pid/-44 4?k,,
-*W0,2110, ca N it s

L'n

121. 122 123. 124. 125. 126.

FIG. 2. ACEIA1 VEDERE PE COLUMNA.


www.dacoromanica.ro
55
dereaza. Fata cu aceste asemanari, nu este oare firesc sa tragem Incheierea
cetatea din Mehadia nu este alta de cat cea Infatisata pe columna In scena XXVI.
Un alt exemplu si mai convingator ni-1 da imaginea cetatii Infatisata pe
columna traiana In scena CXI. Prin forma 1;ii Intocmire cetatea aceasta este foarte
caracteristica. Cichorius i Petersen.° tin drept imaginea Sarmizegetusei ; In re-
alitate Insa ea ne desfasura vederea cetatuii din Coltea, In apropiere de Gra-
diste, comuna romAneasca asezata pe ruinile vechii capitale a regatului dac 1).
FAra a intra In amanunte, este de ajuns sa spunem deocamdata, cg, mer-
sul armatelor romane, In al doilea razboi dacie, se Indreaptg, ea si In primul
rezboi (a treia campanie), de la Drobetae prin Bumbesti, Ramie, pasul Turnu
rosu i valea Streiului,la Sarraizegetusa. Inainte de a ajunge aici, nevoite au
fost armatele romane sa ja cetatea Coltii, pe care Dacii au parasit-o, dupg, cum
arata columna, fail lupta.
Imaginea acestei cetati pe care noi o reproducem in alaturata similigravura 2),
contine o sumg de elemente asa de pregnante ì izbitoare, in cAt nici °data nu
poate fi confundata cu o alta cetate reprodusa pe columna. Pentru usurarea In-
telegerii noastre vom lasa deoparte toate figurile de Daci si Romani, care Im-
plinesc spatiul i Insufletesc tabloul. Asupra acestora vom starui cu deamanun-
tul In comentariile asupra scenei CXI de pe columna.
Elementele caracteristice Infatisate de catre artist In aeeasta, scena Bunt ur-
m atoarele
Cetatea este Infatisata vazuta din rasarit, adica jos este linia rasaritului
si sus a apusului; la stanga se afla linia sudului si la dreapta nordul.
Artistul columnei ne arata trei laturi din cetate i anume 8): a) laturea
din fata, .care se Intinde din dreptul copacului din stAnga (a) §i pAng, la poarta
deschisa din dreapta cu turnul de deasupra (b). Avem aici dupa orientarea
noastra imaginea laturii de rasgrit. b) Laturea de nord care cuprinde partea de
zid Incovoiat de la poarta desehisa (b) i pAnA' In coital din fund si dreapta (cl).
c) In fine, laturea de apus, din care nu se vede de cAt un crAmpei neInsem-
nat e).
Aceste doua din urma laturi (de .nord si de apus) Bunt niste simple linii.
Nu tot astfel putem spune i despre laturea din fata (ab). Aceasta este foarte
complicata i menta sit ne oprim ceva mai mult asupra-i.
Laturea din fata se compune din doug, ziduri AB, care dupa siste-
mul conventional adoptat de artist, formeaza In S un unghiu cu varful In afara.
Inaintea portiunei din stAnga a zidului A se vede un alt zid semirond
cu o poartg, In D i cu turn cu ceardac de lemn deasupra.
In *coltul din stanga a aceleiasi parti din zidul A se Inalta un turn cu
fronton triunghiular, acoperis plecat i cu cAte o fereastra larga pe cele doul
laturi vizibile.
1). Asupra acestel coati vezi studiul nostru intitulat Cetatea Sarmizegeturei",
1906, p. 30.
'2). Vezi plana IX, fig. 2,
3). Vezi imaginea cetapi dupA Petersen vol. II, fig. II, pl. 11 reprodusii de ngi in plana
x,

www.dacoromanica.ro
56

Deasupra portii deschise din b, se vede un al doilea turn de lemn cu


fronton, cu acoperi§ plecat §i ferestre, 1argt In etajul de sus, strimte In cel de jos.
Intre aceste doua turnuri, care par de aceia§i marline, se aflä In L un
al treilea turn kd mai mare ; §i el are doutt etaje ca ferestre mari In cel de
sus, mid In cel de jos.
Artistul, Infati§andu-ne poarta din D cu ceardacul ei de lemn, a vroit
prin aceasta sa arate ca. cetatea Insa§i este o clildire dad; cci aceasta In-
seamna ceardacul de lemn In limbagiul conventional al artistului. De altmin-
teri, faptul ca cetatea este aparata de Daci este un semn neIndoios despre o-
riginea ei dacit.
Ei bine, cetatea daca, Infitti§attt de catre artistul columnei In scena CXI,
s'a pastrat minunat de bine : ea nu este de cat cunoscuta cetate a Coltii din
preajma Sarmizegetusei. Reproducem imaginea acestei cetati, scoastt dupti un
tablou pictat de talentatul pictor C. I. Stefitnescu, profesor la liceul din Bârlad,
pe plana IX, fig. 1.
Vederea eet4ii CoItea este luata, ca§i pe columna, din 13pre rasarit ;
a§a dar, jos avem linia, rash'ritului, sus apusul, In stanga e sudul §i In dreapta
nordul.
Dar cetatea, dupti cum se poate vedea din alaturatul plan?), are urmti-
toarea Intocmire :
Laturea din fatit, care este laturea de rasarit, are o Infati§are foarte
complicata Ea se compune, ca§i laturea de rasarit a cetatii de pe columnti,
din dou'a ziduri ooo, de aceia§i lungime, care se tae In unghiu piezi§ In
punctul C.
Inaintea acestui zid pe din afard avem un alt zid de piatra B, din care
Insa n'au mai ramas de cat urme slabe pe suprafata pamantului. Inaintea a-
cestui zid era un §ant adanc A, care s'a astupat In parte. Zidul B trebue sti fi
avut o poartit, care corespundea cu poarta N din zidul ooo. Altminteri ce
rost ar fi avut aceasta din urma poarta ? Cum vedem dar, Intocmirea laturii
de rasarit a cetatii Coltea corespunde cu Intocmirea cetatii de pe columna a-
proape punct cu punct.
In coital din staliga a zidului ooo se Inalta, ca§i pe columna, un
turn (E) de forma cam trapezoidala
Un al doilea turn, de aceia§i forma se vede §i In coltul din dreapta
a aceleia§i laturi D). Ambele turnuri sunt cu mai multe etaje, cu ferestre
largi sus, lnguste jos ; acestea din urma sunt simple meterezuri ; §i In aceasta
privinta asemanarile cu columna sunt fòarte mari.
Intre aceste dourt turnuri, pentru cel ce ar privi cetatea din spre rii-
Etrtrit, se, vede, pe deasupra zidului ooo, partea de deasupra a unui al treilea
turn (L), cu mult mai mare de cat celelale doua, din stanga §i din dreapta,
precum se vede §i In imaginea de pe column:A. Acest turn de forma aproape
patrata are ferestre largi boltite sus §i ferestrui-metereze mai jo.
1). Vczi pl. X fig, 2. Planul acesta a fost ridicat de cAtre inginerul P. Polonik, owe
a studiat cu deamAnuntul aceste ruini.

www.dacoromanica.ro
57

Poarta de intrare la cetatea Coltii este la dreapta turnului D din col-


tul nordest, pe laturea nordica, intocmai precum o arata i artistul columnei
In b, fig. 1, pl. X.
Laturea de nord a cetatii are o forma aproape asemenea cu aceia, a
laturii de fásárit, adica este alcatuita din doua ziduri, care se tae insa pe un
unghiu cu mult mai piezis. Din aceasta pricina are mai malt Infatisarea unui zid
Incovoiat.
Laturea de apus este format din peretele de zid al celei ,de a treia
camera (J) cladita In partea de apus a laturii nordice. Restul laturii de vest
pana la turnul cel mare (L) a remas liber; In aceasta' parte panta muntelui era
ca un perete drept ; deci nu mai era nevoe de zid. Aceasta Intocmire ne la-
murete foarte bine de ce artistul columnei nu a reprezentat In imaginea ce-
tatii sale, de cat numai un simplu crampei (de) din laturea de apus : pentru
cà zidul inceta cu totul In aceasta parte.
In fine, judecând dug mortarul ca care sunt Inchegate pietrile, ce-
tatea Coltii inträ In categoria zidirilor noastre, adica' este ziditä', ca mortar ro-
man. Totusi caramizile pe care le vedem din loe In loe In zid, sau la boltile
de deasupra ferestrelor, nu sunt, dupa marime i grosime, ea desavarsire ro-
mane : sunt mai mici. Pe de alta' parte positia cetatii pe culmea unui munte
rapos i Intocmirea ei interna, ne arata ca' aici avem de a face cu o cetate
daca si nu Tomana.
Rezumand elementele comune, pe care le gasim la cetatea repre,sentata
pe columná' In scena CXI i cea realt din Coltea avem :
Laturile lor de rasarit sunt identic formate din doua ziduri, care se tae
In unghiu; la capatul lor au cate un turn ca mai multe etaje; intre ele si mai
Inditrat In curte se Inalta un al treilea turn mai mare ; poarta de intrare se
afla' Jângit turnul din dreapta, la taerea laturii de rasarit cu cea de nord ;
fata laturii de est se afla un alt zid, care pe columna cuprinde numai o por-
tiune, pe cänd In realitate se Intinde de la un caph't la celalt al zidului de im-
prejmuire ; zidul laturii de nord este incovoiat, acel al laturii de apus !ma
merge In linie dreapta si e foarte scurt.
E Intrebarea, poate fi o asemanare mai desavarsita intre doua cetati, pre-
cum este cea dintre imaginea reprodusa pe columna i cea reala de la Coltea ?
De sigur ca nu. Deosebiri daca sunt, acestea se lamuresc prin felul cum artis-
tul si-a Intocmit schitele sale ; mai ales se explica prin elementele conventio-
nale pe care artistul a trebuit sa le introduca In imaginile sale. Asa, de pilda,
pe columna cele doua jumatati ale laturii de rasarit (A i B) taunt sculptate in
linii curbe, pe and In realitate sunt linii drepte. Putea oare artistul sa proce-
deze altfel ? Putea el sa infatiseze altfel acel unghiu pe care-I fac cele doua
jumatati de zid ale laturii de rasarit, de cat Intocmindu-le In linie curba ? De
asemeni, poarta de pé laturea de nord a cetatii Coltea este dincolo de turnul
din coltul de nordest ; pe columna' este chiar sub turn. Putea oare
sa' Infatiseze In acelas timp i turnul i poarta dindaratul lui, cand el privea
cetatea din rasarit ? De sigur cà nu, El a Inftitisat-o totusi, asa precum a fa-

www.dacoromanica.ro
-58 -
cut-o, pentru mai 'mum claritate. Asa dar, cetatea reprezentatà pe columnA
In scena CXI este imaginea cetätii reare din Colea. Cea de pe columnA .fiind
o etate dacA, urmeazA neapArat c i cea real este tot de acelas fel.
Aceste douà exemple le credem In deajuns de hotArAtoare ca s pue in
luminA ideea, cA ruinele de cetAti, care alcAtuesc grupa noasträ, nu sunt si nu
pot sA fie de cAt rAmAsitele cetAtilor dace InAltate din porunca regelui Dece-
bal si pe care columna traianA le InfigisazA din loe In loe In drumul de inva-
zie al armatelor romane, Exemple de asemenea fel de alttninteri s'ar putea
Inmulti 1), dar ne oprim act
SA ne rezumAm.
AruncAnd o privire general asupra Intregii desfAsurA'ri de idei de pAnA
aici, constatAm urmAtoarele
ExistA pe pAmAntul Daciei o suma de cetAti de piatrA, zidite ades pe
piscuri de munte, mai rar In vài, mai In totdeauna InsA In punte strategice In-
semnate, cetriti care prin Intocmirea planului i prin alcAtuirea materialului,
formeazA o grupg foarte bine hotArAtA. Aceste cetAti, unele de mArimi impu-
nAtoare, allele mai mArunte, cu toatA' aparenta lor risipire, au fost zidite dupA
un plan bine chibzuit, a cAruia tintA era : sA Impiedice intrarea vAilor, care duc
In Ardeal, unui dusman pornit sau din cAmpia Ungariei pe la Mures, sau din
sesurile Munteniei, Olteniei i Banatului. Mai mult Inch', aceste zidiri de piaträ,
care formau un lant de jur Imprejurul cAmpiei Hategului, aveau menirea sA a-
pere vestita cetate a Sarmizegetusei contra ori c'Arui atac venit de la DunAre.
Se Intelege de la sine, cA fatA-de akeastA grupA unitarA de cetAti, cugetul
InvAtatului si-a pus Intrebarea, cine le-a zidit i prin urmare, din ce vreme Bunt?
Respunsul n'au IntArziat si-1 dea invätatii sai. Fie dintr'un simtimant de
iubire de neam, fie chiar dintr'o convingere adAncl, ei au crezut cA toate a-
ceste ciäthri uriase nu au putut fi ridicate de cat de brate germane". Argu-
mental lor de cApetenie se intemeiazA pe spusele diplomelor remase de la regii
maghiari. Dar am vAzut cA aceasrá idee stä in contrazicere cu faptul, ci ce-
tätile grupei noastre nu se aflA respAndite numai pe teritoriul unde s'a asezat
si trait elementul sas ; din contra, foarte multe zidiri, i Ind, din cele mal ca-
racteristice, se gAsesc pe un pAmAnt unde niel odatä, pe cAt istoria ne spune
amintirea o povesteste, poporul sas nici n'a luptat, nici n'a vietuit.

1). Iatti cetAtilo daco caro aunt infatisate Po columna si ale caror ruini au un plan
o formá intocmai cu acele schitate de artist pe reliefele sale :
Cotatea din Bona româna, pe columna scona XVIII, consta dinteun turn i ziduri
de imprejmuire plitrate. Este vechea Bersovia. Cotatea din gradina Sevorinului,scena XX IX,
de sigur vechea Drobetae. Cetatoa din Oreava, scena L pe columna, e alcatuitit dintr'un
simplu zid oval de imprejmuire. Cetatea, din Gradet,scena LI,are forma ovala cu douft
turnuri interioare. Turnul Jul Doanca"scena LVIII sus un zid oval cu un turn plitrat
Inftuntru. Turnul apart", Mg& Boita (pasul Turnu rosu) este iniocmai cu cele patru turnuri
rondo infatisate in scene LXII. Cetatea din Landskrone este cladirea de pe column& din scene.
LX1II sus. Turnul rond din Crivadia, scena LXVI pe columna. Celatea din Malaesti, infati-
sata Po columna in scena LXXIII, 172. Cetatea din Selea, In scene LXXVI. Cetatea din SM.
ciori, in soma CVILI. Cetatea din Gadinti, Mgt Roman, In scena CLI. Cetatea Neamtu in
seena CL. S'ar mai putoa aditoga aici si alte cetati, care desi nu sunt infatisate pe colum-
nil., nu stint totusi mai putin dace.

www.dacoromanica.ro
- 59 -
afar% de aceasta, Insa§i Intocmirea technica a acegor ruini, ne pune
ldmurit ca ele Bunt datorite unui popor care a cunoscut foarte bine felu). de
cladire roman.
Dar atunci sunt zidiri romane, au pretins alti Invatati ? Nici aceasta. Pen-
tru ca planul unitar, dupa care cetatile noastre au fost Intocmite §i ,mai Cu
seama faptul ca ele aveau de scop sa apere campia Hategului contra unei na-
valiri pornite de la Bunke, tocmai din spre partea undo erau cele mai bogate
provincii din rasaritul imperiului roman, se opune cu totul la aceasta origine.
Nu intra In sistemul roman Bali Imprejmuiasca provinciile cu cetati de apa-
rare conga altor provincii lini§tite §i Infloritoare din imperil, precum eran fata
de Dacia cele doua Moesii. A§a dar, nici aceasta idee nu lamure§te problema
noastra.
Traditia Insa pastrata In mima poporului nostru, are o vedere mai lu-
minoasä asupra cestiunii - cetatile au fost zidite de Daci, sau, fiind-ca popoa-
rele obipuesc In totdeauna BA lege faptele marete ale trecutului de anume
persoane, cetatile au fost zidite, pretinde traditia, de Decebal. Aceasta idee,
care pilrea ciudata la Inceput, mai ales din pricina ideilor gre§ite, pe care le
avem asta-zi asupra culturii poporului dac, !metal cu Incetul se Infiripa §i ca-
pata fiinta, ca cat descoperirile archeologice se Inmulteau §i cercetarile istorice
erau mai serioase. Am vazut In paginile trecute, cum un Neigebaur, un Goos,
un Torma sau un Jung., oameni de §tiinta, severi fata chiar de parerile cele
mai bine Intemeiate, au trebuit sit se Inchine In fata realitätii §i sa recunoasca
neIndoioasa origine daca pentru miele macar din cetatile grupei noastre.
Aici am gasit noi problema ; iar alaturarile ca columna ne au dat adevarata
ei deslegare. Anume, am constatat ca o parte din aceste cetati se afla Infati-
yate ca zidiri dace pe reliefele colurnnei. Aceasta constatare am probat-o prin
cIte-va exemple, prin cetatile din Mehadia §i din Coltea, a carora forma, cu-
rioasa am descoperit-o nitre imaginele de pe columna.
Cu aceasta alAturare adevarul originei dace a cladirilor studiate ese de-
finitiv Intarit.
Dar °data dacismul acestor cladiri dovedit, se Intelege de la sine, ca §i
toate celelalte amänunte, asupra carora cugetul nostru In hipotesa unei origin'
romane nu putea gasi o lamurire Indestulatoare, capatiti o lumina' nea§teptata. In
adevar, cladirile sunt zidite dupa felul roman, pentru ca, acei ce le-au Inaltat
sunt maeOri romani, care, dupa Invoiala dintre Domitian §i. regele Daeilor, au
trebuit sa le ridice In diferitele tinuturi ale tärii. A§a capata Inteles potrivi-
rile de forma ca cladirile romane asemanatoare, a§a technica zidirii pietrelor
legate cu mortarul caracteristic roman. A§a se larnure§te §i. positia lor pe cul-
mile muntilor sau plaiurilor Inalte; aea randuirea lor In lungul \Tailor, care por-
nind de la Dunare, duc, fie de la apus, fie de la sud, atat din pusta larga a
Ungariei, cat §i din campiile Intinse ale Munteniei, spre muntii Ardealului, a-
colo unde era inima kii sufletul de Impotrivire §i de viata a poporului dac.
Numai In hipoteza unei origini dace capata rost repartizarea aceasta a ceta-
tilor pe un teritoriu ap de Intins ; preeum se 1amure0e vadita conceptie unitard,

www.dacoromanica.ro
- 60 --
care le leaga laolaltà ; tot ea lamureste in fine, de ce aceste cetati se aflA
ridicate cu atata risipa aproape de jur Imprejurul campiei H4egului, aci aici
era capitala regatulni, faimoasa Sarmizegetusa, a cAreia neatarnare era In ace-
las timp simbolul unitatii si neatarnArii neamului dac.
Fireste, aceasta hipotezit sterge deodata atatea pagini glorioase pe care
patriotismul sasului le scrisese In cartea pot)orului german din Ardeal ; fireste,
hipoteza aceas'ta risipeste deodata' nimbul de strAlucire, cu care legenda !lieu-
nunase pe unii voivozi ai neamului nostru ; fireste, tot aceastA hipotesa inlaturit
deodata atatea greseli de intelegere a trecutului, pe care lenea le lasase sa
se raspandeasca In stiint4 ; dar, este Intrebarea, adevitrul nu-i oare mai lumi-
nos si mai atragator de cat ori ce poveste incantrttoare ? Nu-i oare scris ca la
raza soarelui sia' pilleascA lumina poetica' a lunii ?

www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL III

ROMANII TREC DUNAREA PE PODUL


de la

CARATA

RESUMAT. Descrierei primoi grupe, care cuprinde sconele T, II, III si IV. Elemen-
telo topografice pentru localizarea scenelor; a) malul Inhitisat onto col roman ; b) la dreapta
scenei avem susul fluviultii, adica apusul ; c) scena aro orientares urmAtoare : jos nordul, sus
sudul, la stanga ritsrtiitul si la dreapta apusul d) malul roman este sos la stanga, twat
rapos spre dreapta ; e) cetatea din stanga podului i adaosele do clitdiri vecino: forma latn-
rei sale nordice. Cetatea din se. XLVIII adaogit s't ea elemente topografice mug,. Capatul po-
dului do vase din spre Romania. Cetatea localizatn la Caratas In Serbia. Corespondentn intro
imaginen cetatii do pe columnA (so. IV si XLVIII) si ruinile din Caratas. Locul din Caratas
minunat pentru clfidirea unei punti peste Dunitro. Selma XLIX i tinutul de la Gura VAIL
Scena L localizattt la Oreava, rang& Varciorova. Cotatea din Caratas este &tees al lui Pro-
col). Cetatile din se. II, 8 si 9 aunt cetatile Cladova fp Chldusnita.

Grupa aceasta este ciar despArtità de cea urmatoare prin podul de vase
din scena IV (din 12-15)1). Avem pe planul din fatI imaginen unui fluviu
larg. Artistul lush' nu ne-a Infilti§at de cat un singur mal, cel din fund, care,
es spre sttmga, devine tot mai deluros spre dreapta. Pe acest mal se aratti,
din loe In loe ni§te turnuri de piatrti, cu acoperi§ul cu ioarta spre apti
gard de uluci Imprejur. Unele i anume cele trei din urmA (In 4, 5 0 6) au
douà,' etaje; dintre care cel de sus pe limgrt o mica portitit mai are §i un cear
dac de lemn de jur Imprejur 0 o faelii aprinsii aninatit In dreptul portitii. Ci-
chorius a Wizut cu drept euviint In aceste turnuri imaginen a§a numitelor buryi
praesidia de la hotarele imperiului roman.

1). Pentru mai lived' intelegere am adoptat tot impIrtirea In scene fitcuta do Cihcorius.

www.dacoromanica.ro
62

Mai interesante sunt cladirile din spre dreapta : una In 7, imaginea u-


nei statiuni Militare romana, cu val Cu palisada Imprejmuita, i unde stau anco-
rate doul calce Imamate cu bagaje §si eu provizii ; si alta In 9 ell cllidiri de
piatra In interior. In 10, malul este stancos si abrupt ; el poarta' de asemeni
cladiri de piatra : cea din 11 are arcade In etajul de jos si ferestre hirgi In
cel de sus Inditratul ei apar varfurile a doi plopi Inalti. In fine, acolo unde
malul este mai Yuan, pe sprinceana rttpei (In 12) se vede o cetate, cu ziduri
de piatra Intarita, cu creneluri deasupra, cu mai multe pull pe laturi i Cu o
suma de cladiri Iniluntra. Sub mal rasare cu bustul din apa' chipul batranu-
lui Dantbius, care priveste la sirurile de legionari romani ce tree peste podul
de vase.
Se poate oare determina pozitia geografica unde s'a zidit podul de vase,
peste care s'a fault trecerea armatelor romane ? Ca sil respundem la aceasta
Intrebare, se cere s cunoastem elementele topografice indicate de artist.
Mai Inn" fluviul, Ii preajma caruia se petrece actiunea In grupa noastril,
nu oate fi de cat Dunilrea; aceasta au sustinut-o mai toti comentatorii. Apoi
se stie, ca tinta obisnuita a romanului a fost In totdeauna s loveasca pe dus-
man In inima, adica, In capitala sa. Iar capitala regatului dac era Sarmizegetusa,
catre care duceau, precum spune Iornandes 2), doua drumuri unum per Bontas
(adica Pontes), alteram per Tapas (adicil Tapae). Drumul pe la Pontes trecea
pe valea Topolnitei, apoi pe sub Poalele Carpatilor pe la Bumbesti, Valcea,
de aci pe valea Oltului In sus; intra In Ardeal pe la pasul Turnul rosu. Celalt
pornea de la Lederata (Ram) laugh' Danare, o lua dealungul ritiului Carap, apoi
valea Timisului i Bistrei, detea tu pasul Bucova, care e chiar langa Sar-
mizegetusa.
Asa dar, puntele de trecere aveau sa fie pe la Lederata si pe la Pontes.
Artistul Insil ne dh' elemente topografice i mai precise, care ne pot mi-
nunat de bine calauzi, 3). ;

Malul, care se vale. Infatisat In grupa noastril, este de sigur cel ro-
man, cad ar fi absurd sa credem, c Romanii, ca sit atace pe Daci, tree de pe
malul nordic al Dunarii spìè cel sudic, al Moesiei, fie superioarit, fie inferioara.
Fluviul, daca privim cu luare aminte amanuntele inelicate de ar-
tist, ti rostogoleste apele sale de la dreapta spre stanga. Deducerea este fi-
reasca fara exceptie carma celor din lungul malurilor, câtvi ce-
lor care sustIn poduleste spre stanga. Iar din experienta se stie, ca'nvile
ancorate Bunt n totdeauna Intoarse cu pieptul contra apei i carma la vale,
Deci, la dreapta este susul, iar la stanga josul apei.
Dunarea in tot lungul ei de la Viminacium i panit la Durostorum are,
cu neinsemnate abaten? i directia de la apus la ra'sarit. Pe columna aceasta In-
seamna, ea la dreapta este Hula apusului si la stanga aceia a ra'sitritului, fiind-ca

Vezi pl. II, fig. S.


Iornandes, Getica XII, 74
Vezi pl. II, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
63

de la dreapta spre stanga, am spus, se indreapta curentul apei. Sus fiind ma-
in' roman, adica sudul, urmeazil neaparat, ea jos in p.rimul plan, trebue sa fie
malul nordic. Asa dar, cadrul orientarii pentru intreaga noastra grupa este ho-
trAt : jos nordul, sus sudul, la stanga rasaritul si la dreapta apusul.
d). Malul roman, asa cum l'a schitat artistul columnei in grupa noastra,
merge inaltandu-se mereu de la stanga (in 7 scena II), unde este yes, spre dreapta,
uncle din 10 si pana in 12 ajunge stancos, tnalt i drept ca un perete. Cu alte
c-u.vinte, malul fluviului ses la stanga (rasiirit) devine rapos la dreapta (apus).
Cu orientarea i intocmirea solului de pe columna n'ar corespunde de cat
portiunea Dunarii de la Pontes la deal pang, la Varciorova. Unde anume, ne o
spune imaginea cetatii infatisata pe culmea dealului din 11 pan la 12, scena III.
Cetatea este caracterizata printr'o suma' de amanunte, care-i dan o infa-
tisare aparte intre toate celelalte cetäti de pe columna. Anume, are ziduri pu-
ternice cu creneluri de asupra ; are mai multe porti i mai cu seama o suma
de ciao:1M interioare, care-i dau infatisarea unei cetati vechi si nu a unui
zidit in vederea apararii podului de vase. In special, laturea din spre fluviu,
athe laturea nordica, are o forma ciudata : este incovoiata, in ori-ce caz, for-
math' din douà ziduri sss care se tae in unghiu. Fie-care zid, are cate o
poarta: cel din dreapta (a) la mijloc, cel din stanga (b) la capat, acolo unde
se tae cu laturea de rasarit (e) din care se vede foarte putin. Aceasta a doua
poarta (b), asezata' in mod neobisnuit la colt, _and la cetatile romane mai in
totdeauna este la mijloc, se afla ceva mai j08 ca nivel de cat cea din a. Un
drum scoboara pe panta, catre tarmul fluviului, unde se In-
d° talneste cu un altul care vine din spre stanga de la cladirea
cu arcade jos si ferestre sus 1). Poarta boltita din dreapta,
pe Sub care tree soldatii legionari, desi nu tine de cetate 2)
S totusi ne adaoga si ea un element topografic pretios.
Acest lucru reese mal cu seama din alaturarile cu cetatea din scena XLVIII.
121-122, care 3), dupa arata'rile lui Cichorius, este identica cu cea. din scena
noastra (se. III, in 12). In adevar, i aici i dincolo malul Dunarii este stancos
si abrupt. Si aici i dincolo zidul din fata incovoiat, cu doua porti boltite
cu creneluri de asupra ; i alei i dincolo, o poarta mare boltita pe sub care
tree legionari romani. Podul de vase In fine si aici ca i dincolo, este cladit
de aceiasi parte cetatii, care sta zidita pe culmea malului dunarean.
Deosebiri sunt, dar numai in amanunte. Mai Intai, poarta cea mare boltig,
care in scena IV parea ca tine de cetate 4), in XLVIII este viidit despa'rtita : unul
din usorii ei,cel din sttinga,se coboara pang la malul apei. Asa dar, cetatea
din deal si poarta boltita de la eapiital podului nu sunt la acelas nivel ; din
aceasta pricina, se impune sit admitem ca din culmea malului, unde se afla

A. von Dornaszewski o tine drept un quadriviurn.


Acest lucru so va vcdoa inai departe.
Vezi pl. XI, fig. 2.
Petersen, Trajans dakische Kriege, I, p. 15, sustino chiar aceastd, p/ircre.

www.dacoromanica.ro
64
Eetatea i pttna Met fluviu, unde se vede puntea de vase, trebue sa fie pe
undeva o panta Hat, pe 'care s scoboare soldatii.
Apoi, Insasi cetatea, cu toate ca, mai sumar Infatisata acum In scena XLVIII,
cuprinde noi adaose spre dreapta, sus In 122, se afla un zid cu o poarta,
este a patra poarta aceasta,la capatul sau spre stAnga. Intre aceasta' poarta
cea de la capatul podului de vase s'a adaogat o Intarire de uluci (palisada),
care merge vadit paralel cu malul apei.
In seurt, iata elementele topografice pe care le indica' artistul la cetatea
sa, In ambele scene (IV si XLVIII) : a) cetatea este veche si nu un lagar de
curand zidit ; ea este pusa pe un podis stancos si abrupt al Dunrtrii ; acest podis,
dupit cum arata cei 2 plopi din scena III, se Intinde departe Indarat ; b) latu-
rea de nord a cetatii, cea din spre apa, este Incovoiata, In ori-ce caz, de forma
neregulata ; e) laturea aceasta are doua porti, dintre care una, eea din rasitrit,
ceva mai jos ea nivel ; d) de aici porneste un drum dealungul malului fluviu-
lui ; e) spre dreapta malul rapos cade deodata ; f) legrttura dintre cetate si ma-
lul apei se face ceva mai spre dreapta, adica mai spre apus ; g) calea aceasta
porneste dintr'o poartrt de sus i se Indreapta spre pod, aparata cu un fel de
Intarire de palisada, care merge paralel cu fluviul i perpendiculara pe axa
podului de vase.
Dar artistul a avut grije, nu numai sà ne schiteze forma ciudata a acestei
eetati, din scena XLVIII, dar In acelas timp sit ne-o mate In legaturit cu Im-
prejurimile i In special cu malul nordic (dacic) al Dunarii.
In adevar, scenele XLIX i L ne adaoga urmrttoarele elemente topogra-
fice ; h) malul dac, unde se sprijina capatul podului de vase, este ses ; i) pe
acest yes, Romanii, ca sa apere capatul podului de ori i ce atac din partea dus-
manului, au tras trei ziduri paralele, dintre care douil,, cele din margine, sunt de
piatra, iar eel de la mijloc, dupa sistemul .conventional ales de artistul colum-
nei, de pamant Intärit cu palisada ; j) aeest yes, pare a fi Ingust si se Indreaptil,
fatrt de eetatea romana de pe malul sudic al Dunarii, In directia de la sudest
spre nordvest. Artistul a pastrat aici In scena XLVIII si XLIX aceiasi orien-
tare ea si cea k din scena III si IV a grupei noastre ; k) zidul din primul plan,
prin fata crtruia trece cavaleria auxiliarà, dintre 123-125,se sprijineste de o
cetate ronda' eu un cort militar In interior ; 1) In fine, la capatul acestor trei
valuri, printre care se streeoara facet lorieaii legionari i trenul, pe un pise
de munte de forma piramidalit" se vede o cetate. Cetatea (In scena L,4126
127) dupii, cunoscutul element conventional, ceardacul de lemn dimprejurul tur-
nurilor, este de origine dacrt si a fost ptirasita de aparatorii ei. In fata are o
poarta, iar spre dreapta un drum In zigzag, aparat din loe In log cu gropi de
lup de forma romboidala (Wolfgruben) ; drumul da' fate° poarta boltiet pe la
poalele careia curge un parAias.
Acestea sunt elementele topografice. Unde se envine sr, localizam scena
noastra (Cu cetatea din 11-12) si printr'Insa scen.ele XLVIIIL
La Pontes nu poate fi, pentru crt atftt tarmul romanese din preajma Se-
verinului, cat si eel sitrbese din fata,unde se localizeaza Pontes,sunt joase

www.dacoromanica.ro
--- 65 -
fese. Niel pe malul nostru, cu atat mai putin pe malul Barben din fata Sè-
verinului, nu se ga'sesc acele elemeUte topografice indicate de artist. Cicho-
rius, cautand s precizeze local, unde a fost &Mita' puntea pe vase, banueste
cà punctul de trecere n'a putut fi prea departe de Portile de fier, fiind-ca
;,mal rapos i Inalt al Dunarii pe partea sarbeasca nu se vede nicaeri de la
Cladova spre rásárit" 1).
Mal abrupt, stancos i Inalt pe dreapta fluviului, cu un ses larg Indara-
tul lui, nu gilsim de la Portile de fier la vale de cat In doua puncte, la Sip
si la Caratas 2). La Sip sunt faimoasele vartejuri ale Portilor de fier; peste a-
semeni urgie lusa nimeni n'ar fi Indraznit sà cliideasca o punte 3).
Cu totul altfel sta lucrul la Caratas. Aici malurile fluviului sunt Inalte,
stancoase i parca retezate ca barda de apele Dunarii, care, scapata din var-
tejurile Portilor de fier, izbeste drept In malul sarbese de la Caratas. Pe sprin-
ceana acestui mal, de unde vederea se intinde departe spre apus, pana la
Varciorova, iar spre rasara pana dincolo de Severin, i Inda'ratul ostrovului Ba-
nul, se afla i astajziruinile unei cetati romane a carora intocmire si forma
corespund pana In cele mai mici amanunte Cu aratarile columnei, privitoare
la cetatea de lana podul de vase din 12. Aici, la Caratas, sustinem noi ca
s'a cladit puntea de vase peste care a trecut armata romana' de rasara.
In adevar, lagitrul, numit de catre locuitorii romani de acolo, cetatea din
Caratas", F;d care ponte fi socotit, dupa Kanitz, printre cladirile cele mai fu-
semnath ale limesului danubian din Moesia", are forma unui paralelogram, din-
tre care laturile de nord, din spre fluviu si de rasara sunt neregulate. (Vezi
figura de la pag. 66). Lunghuea castrului este de 172 m., iar latimea de la ra-
sarit la itpus numai de 100 m. Zidul de piatra gros de doi metri si mai bine
avea odinioara o Ináltime deasupra solului de aproape 3 m.; astazi abea mai
apare ici si colo. Un saut larg. de 10 in. i adanc de 5-6 m. inconjura ceta-
tea de trei parti ; In spre Dunare santul lipseste. Sapte turnuri, cate unul la
fie-cure colt si la inijlocul laturilor de nord, sud si apus, sprijina zidul de Im-
prejmuire ; turnurile de pe laturi par a fi ronde, pe cand cele din colturi sunt
patrate. Laturea de rasarit a lagarului are o ciudata' forma si Intocmire : la
mijloc zidul ei alca-tueste un ungliiu, de unde apoi pornesc spre nordest doua
ziduri aproape paralele, care Inchid Intre. ele un gang" 4; aceste ziduri se In-
cheie la turnul cel patrat din coltul nordest, care din pricina solului este la
un nivel mai jos de cat laturea Incovoiata de nord. De la acest turn patrat
scoboara spre malul apei pe o pauta foarte fina un drum l'ornan, care dá, In-

C. Cichorius, np. cit , vol. II, scena IV.


«De la Varciorova si pana la Schelea Cladovoi, la nordvost do Severin, valea Du-
narii este formata, de munti Indti caro vin prin bazelo lor pana fa margines apeiv. Capital).
Filip, Geogr. militara a Olteniei, Bucuresti, p. 59.
aCursul fluviului aici este repode, iar cand apelo vin mari, chinr vertiginos ; albia
sa esto cand un abis, cand un sorb, 0Elnd o cinglitoare do stand así:titile, caro-i disputa tro-
cerca tri toata largimea luia. Col, Draghiceanu, Note asupra principalelor puncte pe Molare,
1880, p. 51.
Kanitz, Römische Studien in Serbien, p. 49.
5

www.dacoromanica.ro
-- 66
Qun al doilea Indreptat de alungul fluviului pe sub laturea de nord a cetatii.
Laturea de nord este foarte neregulata ; are, o poarta, se pare, In unghiul con-
vex din mijloc.
La apus de cetate terenul scade, alcatuind un fel de valcea sub forma u-
nui cavea de teatTu cu laturea scenei la nivelul fluviului. La 150 m. spre sud-
vest de cetate se vede un zid de piatTa (ab), care formand un arc cu conca-
vitatea spre rasiirit scoboara pe sprinceana dealului pana la 200 m. departe
de opa. Un drum In forma de S; sapat In piatrit (rr), duce pe un sir de
trepte largi de pe Inaltimea tapsanuluf spre vadul rtmlui, unde un alt zid (nn),
Indreptat de la rilsa,rit la apus, Inchide intrarea valcelii In forma de cavea din
spre Dunare. Acest zid, dispare In punctul D, sub poalele dealului pe care se
afla cetatea.

Cine nu vede din aceasta descriere asemanarea desavarsita elintre ruinile


de la Carata i elementele topograflce 'indicate de artist la cetatea din scena
IV si XLXVIII ? Caci la ruini, ca i la cetatea de pe columna, gasim atitt ma-
lul rapos de Muga fiuviu cu laturea de nord lncovoiata i poarta din mijloc,
cat i poarta din coltul de nordest asezata pe un nivel mai jos. Gasim comun,
zidul de pe muchea dealului din dreapta (apus), drumul care scoboara pe panta
spre poarta din capatul podului, precum i Intarirea, care Inchide dinspre fluviu,
pe columna este Infatisata cu o palisada, la ruinile din Caratas prin zidul
de piatra din vale nn,intrarea spre cetatea din deal. Gasim In fine co-
mun nu numai malul abrupt, pe care este cladita cetatea si de unde vederea
se Intinde larga, dar chiar i vadul de alaturi care face cu putin0 cladirea
unui pod de vase ; pân i sistemul ciudat de ctii romane, care pe columna,
casi In realitate, pornesc de la poarta de nordest a eetAii de alungul malului
Dunarei, este asemeni.

www.dacoromanica.ro
-
De altminteri, niei &A se putea ggsi aiurea un loc mai potrivit de trecere
a Dunitrii ca la Caratas. Cgci aici ggsim noi doug, lucruri minunate pentru fa-
cerea unui pod : o ingustime mai mica a fluviului si ape totusi foarte putin
repezi, desi adnci 1), precum si un ostrov de sprijin pentru pod, care micso-
reazg si mai tare Ingustimea fluviului.
In adevAr, undele fluviului, de abea scgpate din vartejurile Poftildr dO
fier, Stint sfgrgmate de o serie de insule care micsoreazit tiña i iuteala cu-
rentului ; aceste insule alcgtuesc un fel de punte naturalg tare un mal si
altul. Cand era vorba de stabilirea unui pod, zice Friihner, si de trecerea u-
nui fluviu mare, inginerii romani alegeau de preferintg un loe, unde se afla o
insulg care le usura stabilirea unei punti" 3). Rolul acesta ti avea la Caratas,
insula Inaltg i stAncoasg a Banului 3).
Dovadg, de aceasta sunt urmele de castru ce se vgd In insulg la capgtul
ei de apus. (Vezi figura aci
alrtturatg). Zidul, 'care s'a pgs- mauweiatifibilduirák,
i .4,..........
trat foarte bine, are o gro- ft 4 4 Cela le
sime de aproape 3 m. i for- 1 "4 3. gA
15rn
meazg un dreptunghiu cu tur- Orl - - :" 1
411 tii
nuri interne la cele 4 col- Ep il ti
turi. P'alocuri se vgd In zid 1A-4,--______. g '''' 4,_ ""i77.".77:;Vaa.r"........b
pgturi formate din crtrilmizi --------___:.,,...,,,,o.,.rm,rnwpr..,,,,1
mari romane care alterneazg
Cu un strat gros de mortar. Intocmirea aceasta, se reggseste identieg la pi-
ciorul pqdului lui Traian de pe malul romanesc : un semn lamurit cg, laggrul
de pe ostrovul Banului este din timpul luiTraian4). Ori cum ar fi Insg, insula
aceasta prin Ingltimea ei cea mare (15-20 ni. de esupra nivelului Dungrii)
prin positia ei In mijlocul fluviului, era minunat Intoemitg ca sI lege ca o
punte amftndoug, malurile, cel din Caratas cu cel din Gura Vgii 5).
Dar aceastg localizare a podului la Caratas mai are o Insusire bulla: ea
lgmureste i celelalte elemente topogragce pe care artistul le-a InfAtisat pe co-
lumnrt In scenele XLIX si L. Ne amintiin cit pe malul dacic solul era ses
Inehis ca doug ziduri de piatra, care mergeau In directia de la sudest spre nord..
est; cit zidul din fatg, se sprijinea pe o cetate rotundrt cu un cort militar Ina-

La CaratGura Vail, DunArea aro numai 750 m. lArgime, pe cand li VArciorova


670 m. i la Severin 1150. Adfmcimea apei la Caratas este de N-60 m. la VArciorova do
30-35 m. la Calafat do 15-20 in. Vezi asupra acestor cestiuni, cApitan Filip, op. cit., p. 64.
Fröhner, La colonne Trajane, p. 3.
8). Contelo Marsigli, trimes sA zidoascd un pod pentru trecerea armatelor imporiale
austriaco, dupA co a incorcat in zadar sit-1 stabileascA pesto ruinife podului do piatrA al lui
Tra,ian, a sfilrOt prin a-1 fin), in droptul Gurii-VAii pesto insula Banului.
Vezi asupra acestei cotAti Gr. G. Tocilescu, Revista p. archeologie, istorie, etc. vol. T.
faso. 1, p. 170.
Ciudat lucru, thranii romAni din Gogeraci, pretind el, aproape do lagArul din insull
spre partea malului intors spre SArbia, se vAd. urmele piciorului unui pod.

www.dacoromanica.ro
- 68 -
untru ; ea in fine §i mai departe, spre apus, era un Munte de forma pirami-
dala" pe culmea caruia se afla o cetate daca cu o singura poarta' spre nord.
Asupra zidurilor paralele de pe malul -romanesc care se vad infati§ate In
scena XLIX din 122-125, nu mai putem spune nimic asta-zi. Sigur este big,
ctInainte de a se taia §oseaua de alungul Dunarii de la Severin la VArciorova,
mai Inainte drumul ducea prin pripoare peste dealurile Matoretului §i. rail Bah-
na,dar mai ales mai Inainte de a se construi unja ferata actual, care duce
de la Severin la Or§ova, rama§itele de zidarie romana prin partile de la Gura
Vìuii erau foarte Intinse. Capitanul Filip, care a studiat cu multa luare aminte
tinutul acesta, o spune lamurit : Gura Val este renumita prin aceia c aici exista
ruini romane §i urme de fortificatii antice"1). Acela§ lucruIl arata §i autorul ar-
ticolului din Revista pentru Areheologie Eu Insumi, am descoperit urme de zi-
duri vechi romane, iar din gura taranilor am atlat ca mai la aims de satul Gura
Val era un val limit de pamint, care Inchidea Ingusta vale dintre malurile
Dunarii i rapele dealurilor care scoboara din spre valea Slatinicului (hinga
VArciorova) cutre Pietrile Babelor, In apropiere de Schelea Cladovei. Acest val
musa a fost Mat cand cu facerea liniei ferate.
Daca urmele acestor ziduri care legau capatul podului de vase de pe ma-
lul romfinesc cu cetatea daca de pe culmea dealului din scena L, au dispa'rut, nu
tot asf-fel putem spuné despre cetate 1nsa§i. Inca de mult colonelul Draghicescu,
care vizitase de aproape tinutul din preajma Varciorovei, spusese urmatoarele :
In josu/ Varciorovei,cam la 3 Km,In dreptul punctului ande Incep Portile
de fier, se deschide In munte Valea Slittinicului. Partea dreapta a vaii este for-
mata de un munte de forma piramidalii," In spicul careia se afla un platou,
brazdat In mai multe sensuri de §anturi §i urme de zidarii de piatra' ; aici se
vede a fi fost un castel ; iar oamenii Ii zic, cetatea Oreave 3).
Cu. toate greutatile urcuplui pe muntele de forma piramidala", m'am
suit totu§i §i iatO' observarle culese la lata locului :
Cetatea are forma ovala, eu axa, cea lunga de 70 m. iftr cea scurta de
abea de 30 m. Zidul ei de piatra se poate urmari mai pretutindeni pe sub ver-
deata §i printre radacinile capacilor, unii din ei seculari, crescuti peste ruini.
Felul de intocmire a mortarului este cel roman..
Cu toate ca zidul are p'alocuri 2-3 m. grosime, iotu§i spre apus §i spre
rAsarit, se vtid. §anturi adanci,-30 m. latgime §i 5 m. adAncime,care izoleaza
Cu totul cetatea de dealurile dimprejur. Poartrt pare a fi fost numai una sin-
gura i anuma apre nord, pe unde se putea fa.ce legatura Cu cararile de munte
spre Oroya §i spre Severin peste dealurile Matoretului 4).
Aceasta cetate corespunde cu totul aratarilor de pe columna. Se afla la
nardvest de Gura-Vaii, prin urmare de podul de vase de la Carata§ ; sta pe

Cdpit. Filip, op. cit , p. 67,


Gr. Tociloscu, Revista p. archeologie etc. p. 171: aUrme do ziddrii romano do asa In-
tiiriri se gdsesc si In stamp, Dundrii, la Gura Vdii, drept In fata insulei Banului».
Lt.-col. DrAghiceson, Note pentru istorieul punetelor pe Durulre, p. 6.
Vezi asupra acestei cetali alaturfullo noastre din scena L.

www.dacoromanica.ro
- 69 -
culmea unui munte de forma piramidala" ; prin pozitie, forma si Intocmire este
de origine daca ; chiar si poarta se afila pe laturea de nord. Lipseste indicarea
acelui drum In zig-zag care scoboarg, pe panta de nordvest a muntelui pira-
midal i da la o poarta boltita pe längil care trece un räusor 1). Dar aceasta
indicare a artistului o vom explica pe deplin cu prilejul comentarii scenei XCI
din al II rezboi, uncle aceasta poartg, boltita o regasim din nou. Atunci vom
arata pe larg ca nu este vorba aici de cat despre imaginea simbolica a colo-
niei romane Tsierna, actuala Orsova.
Asa dar, cetatea Oreava ne reproduce elementele topografice ale construe-
tiei dace de pe columna din scena L. Mai malt Inca, Cu aceasta localizare se
lamureste i castrul sau cetatea ronda din scena XLIX.
In adevar, colonelul DrAghicescu, urmänd mai departe descrierea sa asu-
pra cetatii din Oreava, adaoga : Din punctul, unde se aflä castelul Oreava,
muntele doming In sus si In jos valea Dunarii pe o depgrtare mai mare de 10
Km; el domina i valea Slätinicului. In apropiere si pe stanga van Slatinicului
se Intinde o padinä larga i comoda pentru asezarea unui lagitr. Aceastg, po-
sitiune se numeste asta-zi taberile i servea ea loe de lagar cänd castelul era
In floarea sa" 2). Numele acesta de taberile", sinonim cu lagar", este foarte
semnificativ : el ne spune lä'murit cà odinioarà aici la poalele cetatii Oreava,
a fost un lagar, care nu este altul de cat cel de pe columna Infatisat In scena
XLIX, In. 125.
Dar localizarea podului de vase la Caratas nu ne lgmureste numai ama-
nuntele topografice indicate de artist In scenele III-IV i similarele se. XLVIIIL,
dar In acelas timp ne dà seamg, despre celelalte imagini figurate pe columna
In scenele II si III din 7-11. Nu vom spune nimica nou In ce priveste
rile de piatra din'scena III, In 10 sus. Un lucru e sigur : prin forma terenului
rftpos spre stänga f;si. prin copacul diu 10 sus, Intregul ir de cladiri zidite pe
sprinceana acestui deal, formeaza un tot unitar cu cetatea din 11 de länga
pod. In aceasta privinta are multa dreptate Domaszewski, child le ja drept un
semn conventional de canabae al lagarului de laugh' podul de vase. De fapt,
In cercetarile Intreprinse de mine pe platoul din spre rasarit din lagarul din
Caratas (g pe planul cetatii Caratas reprodus mai sus) am gasit pretutindeni
prin porumburi, resturi de zidarie i °Ririe romana. Alai mult Inca, In partea
din spre hogasul cu pari", o valcea care desparte cetatea din Caratas de acest
mic platou, se vad urmele unui zid de piatra roman cu directia perpen-
dicularg peste albia fluviului. Nu este deci cu neputinta ea, aici pe tap-
an sa se fi aflat acele clädiri de piatra Infatisate pe columna In Sc. III In
10 sus.
Mai norocosi suntem rasa, cänd e vorba sa limpezim rostul acelor cladiri
de piatra, Incinse de jur Imprejur cu palisada, clädiri care se vad pe columna

Vezi aceste aratnunte in Cichorius, op. cit., scena L. 125 jos.


Draghiceseu, op. cit., p, 7. Aeolas Wont aproapell spune i generalul raneseu,
Qlecnia i Banatul, ed. II, 1894, p. 61

www.dacoromanica.ro
- 70 -
in scena II din 7-10. Dupa,limbagiul conventional al columnei aceste
Inseamna doua localitati intarite si In apropiere una de alta si anume, dupa
orientarea genei:ala a grupei, cladirea din 8 este mai la rasarit de cat cea din
9, care la randul ei este mai la ritisarit de cetatea de länga capul podului. A-
cesta este .un prim element topografic.
Mara de asta, ambele localitäti asezate chiar länga malul apei, sunt fata
de cetatea din scena III, In 11, lie un nivel ca mult mai jos. Adica, malu-
rile fluviului sunt In 8 aproape la nivelul apei i foarte putin. s Inaltä In 9.
Al treilea element topografic 11 dobIndim din aceia, eh' ambele aceste localitati
nu pot sa fie de cät In imediatä apropiere de punctul de trecere al armatelor
romane. Aceasta reese din faptul ca ele servesc de locuri de depozite pentru
proviziunile i armamentele armatei de trecere ; i se stie, cetatile de aprovi-
zionare trebuesc In totdeauna sa fie pe länga baza de operatiune, care In cazul
de fata, se afla la Caratas -In Serbia. In fine, un element de o importan ta hotara-
toare In determinarea geografica a localitatilor noastre, este cel urmator : atät
prima (In 8) clt i cea de a doua imagine (In 9) se deosibesc ca totul de cunos-
cuta Infatisare pe columna a cetatei din Pontes.
In adevar, oraul acesta apare pe columna In douit ränduri, odata In scena
XXXIII (80-81), la Inceputul expeditiei rezboinice din Moesia, i alta data In
scena C (261-263) din al II rezboi. Dupa cum a aratat foarte bine Petersen,
In ambele rInduri icoana cetatii este cu desiivarsire aceiasi ; micile deosebiri ce
Intilnim nu provin de cät din punctul de vedere diferit din care ele sunt privite.
Daca artistul ar fi avut acum In scena II, intentia sit ne Infatiseze icoana
cetatii din Pontes, ar fi ales, fie In locul celei din scena II, In 8, fie In locul
celei din 9, imaginea cunoscutä din scenele XXXIII si C. Acest Inert]. nu 1-a
facut ; prin urmare niel localitatea din 8, nici cea din 9, nu na Infatiseaza Pontes.
Cu aceasta incheiere sta in armonie i datele reale ale ruinelor de pe mar-
ginea Dunarii !litre Costol (Pontes) i Caratas. Cäci a-tat la Cladova, cat si la
Cladusnita se afla urme evidente de castele romane, care ne lamuresc rostul,
daca nu si forma cetatilor din 8 i din 9 (scena II) de pe columna.
Castelul din Cladova avea un val de piatra dreptunghiular de 100 m.
lungime, 54 m. latime si 1112 m. grosime. Laturea de nord Ingusta se Inalta la
0,0 va pasi de malul Danä'rii. La 3 m. Indaratul acestui val se Malta un al
doilea tot asa de tare, dar ale caruia laturi, unul avea 85 im, iar celalt 45 m.
Acesta Inchidea un al treilea val de 73 m. lungime si 38 m. litime. Acesta
era adevaratul castra cu tumuli ronde la colturi si la mijlocul laturilor mai
lungi ; la mijlocul laturilor Inguste eran turnuri patrate In mijlocul ace-
stui din urma castra era un ¡urn principal patrat. Fireste, figura castrului nu
corespunde Infra nimic cu cea infatisata pe columna In 8, dar este Intrebarea,
urmele lor sunt oare din epoca de cucerire a Daciei ? Nu sunt ele mai sigur
din vremile posterioare ?

Kanitz, liörnische Studien i Serbien, p 48.

www.dacoromanica.ro
71

Pentru cetatea din ClAdusnita, acelas Invatat ne spune urmatoarele : la


500 m. la apus de Cladova, In fata ocalitatii romanesti Schelea Cladovei, se
vad urmele unui alt castel roman, a cgruia lature nordica de 55 m. lungime
este ades udatá' de undele fluviului, pe cand laturea Ingustg de 24 m. lungime
urea panta malului pan la 15 m. Ingnime. Colturile castelului sunt rotunjite.
Zidul care are grosime de 2 m. 2 este invelit pe din afarg si pe dinauntru
cu o cgmase de zid format din cargmizi pgtrate de 40 cm. despartite Intre
ele printeo paturg de mortar de 5 C. m. grosime, miezul tus . este alcgtuit
din zid de piatra maruntg legata cu un mortar de o tgrie grozavg" 1).
Cu aceste doug castre, care lgmuresc rostul cladirilor din scena II, se
Incheie i cercetarile noastre asupra primei grupe. Ele ne spun, ca in prima
campanie a primului rezboi dacic, Imparatul Traian, ca sa-si tread, dnul din
corpurile sale de armata (cel de rgsgrit) peste Dunare In Dacia, pune sg se
cladeasca un pod de vase In partile de la Caratas. Local era bine ales din
pricina insulei Banului, care micsora cu mult departarea malurilor fluviului,
aici cu desavarsire Ingust. Acest pod de vase era aparat la capatul sau de pe
nalulsarbesc cu cetatea puternica din Caratas 2), la mijloc cu lagarul din in-
sula Banului, iar pe malul romanesc, la Gura VAR, cu un triplu val de piatra
de pamânt si mai cu seamg cu cetatea din capgt, care se vede In se. XLVIII
pe columng si ale cgreia urme trebuese cautate la local numit Taberile" de
pe malurile Slgtinicului de langa Oreava. Cu aceastg localizare se lamuresc
toate amanuntele topografice indicate de artist pe columna In grupa noastrg,
In special forma si positia cetgtei, dar mai ales complexul de zidiri din scenele
XLVIII si XLIX si cetatea daca din scena L, care se afla pe varful muntelui
Oreava de langa Varciorova.
La ras.árit de Caratas, peste valceaua adanca a unui rausor care da in
Dungre, se aflau canabele (g) lagarului de MO' pod ; iar mai departe castrele din
Cladova (i) si din Cladusnita (h), care corespund cu cladirile 8 si 9 din scena
II. In fine spre rgsarit de Cladova, artistul ca BA desavarseasca peisagiul nu
mai Infatiseazg de cat cunoscutele burguri i praesidia, adicg turnuri de paza,
care dominand spatiurile, aveau menirea sg privigheze miscgrile barbarilor de
la granna.
Un ultim cuvAnt : cu ce nume s'ar putea identifica puternica cetate din
Caratas ? Respunsul nostru se rezumg' In cate-va cuvinte. Inscriptiile romane nu
ne spun nimic asupra acestui punct. Cea gasita, parte In biserica satului CIA-
dusnita si parte In insula Banului, este absolut farg, Insemnatate 8). Alaturarile
cu columna Insg ne. dau un indiciu, care nu trebueste despretuit. Pe columng
cetatea din capgtul podului este veche; prin constructiile interioare de piatra
ni se spune cä avem a face aiei nu cu un lagar legionar, ci cu un adevarat ora§
Introit. Al doilea element este, importanta vadita a cetatii Ng de toate cele-

1), Kanitz, op cit., p. 49.


Vezi pl XI, fig. 1.
C. I. L. III, Suppl. n. 1.412514,

www.dacoromanica.ro
- 72 -
lalte castre §i intariri care se randuesc de alungul Durairii pe malul roman de
la Pontes §.1 pãn fu fata Tsiernei.
Acela§ rezultat dobandim studiind ruinele actuale dintre Costol (vechiul
Pontes) toi Tekja (vechia Transtsierna) : nicaeri, afara doar de Drobetae de pe
malul stang al fluviului, nu gasim atfttea rema§ite puternice precum se vad
la Carata§. In acela§ timp lagarul din Carata§, a§ezat precum este pe sprin-
ceana malului Inalt al Dunarii, este punctul strategic cel mai Insemnat dintre
Pontes §i Transtsierna..Kanitz 1), amintinduli de o notita a lui Procop 2), care ne
vorbe§te despre Zanes ca fiind un ora Insemnat Intre Pontes §i Transtsierna,
to

a§aza aceasta Intarire la Cladova de astazi. Ins ruinile acelui castru din Cla-
dova, cu triplul sh'u zid de Imprejmuire, precum vtizut mai sus descris de
Kanitz, respunde foarte putin ideii de ora, ce o capatilm din notita lui Pro-
cop. Acest lucru reese mai bine din resturile de Intarire de la Carata§ cu ce-
tatea de pe culmea dealului, cu Intinsele ruini din dreapta §i din stanga, des-
pre care am vorbit In paginile anterioare. Poate chiar tocmai importantei mari
a oraplui Zanes, care exista cu mult mai nainte de rezboaele dacice, se da-
torete faptul ca el a fost ales de catre Imparatul Traian, drept baza de ope-
ratie §i cap de punte pentru armatele care aveau s opereze pe teatral de
rasarit al rezboiului. Cand mai tarziu podul de piatra al lui Apollodor, cladit
In fata Severinului, a atras la sine toatit mi§carea, comerciala a Daciei §i Moe-
siei, atunci a urmat de la siiie ca Zanes s piarda din Insemnatatea sa §i
intre In umbra, fie ca a fost mentinut sau nu mai departe podul de lemn, care
servise, In primal rezboi dacic, ca mijloc de legatura I/Are malul sArbesc i cel
romftnesc.

Kanitz, op. at, p. 45.


Pocking, I. o. p 502 : eBurgum Zonum in Notitia Imp.) fortasso Zancs oppidum,
quod supra Trajani Pontetu fufsso Procopius refert».

www.dacoromanica.ro
(1APITOLUL IV

PRIMA CAMPANIE MILITARA


a

ilVIPXRATULLTI

RESUMAT. Acoasta grupa cuprindo troj. momento Insemnate : a) momontul progatitor


Inaintarea Romanilor spre Tapae ; b) Lupta do la Tapae ; ti e) urmarile luptoi do la Tapae.
Scena XIXII-localizata la Grebonati, langá, rful Cara§u. Seena XIIIXIV ne Infati§azif Ar-
cidava. Scena XVXVII este imaginea statiunei Centum Putea. Scena XVIIIXIX ne re-
prezintá Berzovia, localizata la Bona romana. Scena XX este Aizis al itinerariilor romano,
stabilita la De1ine0i. Scena XXI ne reproduce castrul roman din Caput Bubali, localizat
pe dealul Cozlarului. Scena XXII este imaginea ora§ului Tibiscum ale cliruia ruini sunt la
nord de Batid. Jupa. Scena XXII]. esto vales Bistrei. Lupta de la Tapao, Infati§atá, n scena
XXIV trebueqte localizatá la Zavoi filtre Bistra Márului §i Bistra. &lona XXV ne fnilt4azit
Intariturile dace de la Poarta do fier transilvanti, de Muga Bucova-Marmoro. Scona XXVI--
XXVII ne reprezinta tinutul din preajmea Mehadiei. Scena XXVII cuprinde imaginea solioi
Burilor i aliatilor lor, despre care vorbe§te Dio'n Cassiu. Scena XXVIII esto solfa daca.
Scena XXIXXXX trebue localizata In cámpia Severinului §i a tinutului Imprejmuitor.
ePrintosa daca» este sora lui Decebal.

Aceasta noua grupa care cuprinde scenele VXXX, deosebite unele de


altele incisiv prin varietatea lagarelor, prin directia opusa a personagiilor §i mai
ales prin figura Imparatului, care se repeta din scena in scena, are de obiect
ne Infati§eze mi§carile trupelor romane pe pamtuitul dumanului, din clipa
carie' ele trec Dunarea i pana, cand, inainte de a ierna In castrele lor, pus-
tiesc tinutul din preajma Severinului (scena XXX). Aceasta grupa relativ foarte
lunga, cuprinde trei momente Insemnate :
1) Mar§ul prin tara inamic i prima atiUgere ca du§manul (scena VXXIII);
2) lupta 1nsa§i (se. XXIV) ; 3) urmarile luptei de la Tapae XXV XXX).
Aceste trei moraeRte forraeaza a§a dar trei subgrupe de o lungime neegala,

www.dacoromanica.ro
- 74 -
I

Maqul prin tara inamica.

Aceasta subgrupa cuprinde O ea un fel de prolog, sau mai potrivit, un


fel de moment pregatitor pentru Inaintare, care este alcatuit din scenele VXI ;
acest prolog ne Infatirza trei actiuni : trecerea peste Dallare (scena V), un
consiliu de rezboi (scena VI) 0 o lustratio exercitus (scena VIII) cu /mplinirea
ei, alocutia Imparatului catre trape (scena X). Intre aceste.momente principale
artistul a Introdus actiuni secundare, epizoade, care nu sunt de cat sau o ur-
mare a actiunilor principale sau o Implinire a lor.
Prima Intrebare, care ni se pune, este : unde se petrec actiunile repre-
zentate In scenele acestei subgrupe ?
Ca elemente topografice nu avem de cat un singar lagar In scena VIII,
care ne Infatipza o lustrado exercitus kli douà tribune, una, In scena consiliului
de rezboi (scena VI) §i. cealalta In scena alocutiei catre trape (se. X). Tribu-
nele Insa nu contin nici o indicare topografica ; 0 aceasta cu drept cuvant, pen-
tru ca ele fiind arzate In interiorul lagarului, la stânga forului §i. lanza pre-
toriu 1), nu puteau O, aiba alta situatie geografica de cat aceia a lagarului ;
prin urmare precizarea geografica a acestuia Inseamna precizarea topografica
a Intregei grupe.
Pe de alta parte. O, nu uitam, ca pentru orientarea noastra fragmentul Os-
trat din Inemoriile Imparatului, ne da un indiciu pretios : el ne spune ca Tra-
ian in primal rezboi dacic, ca s'A patrunda In campia Hategului, a ales calea
dealungul Carwilui pe la Bersovia fli Aizis. 2) 0 armata tusa care ar fi venit
din Moesia superioara nu putea piltrunde In valea Caraplui de cat pe la Ram
(vechia Lederata) §i Palanca, unde era obi§nuitul punct de trecere peste
Dallare.
Ca§i la Gura Vali este aici, In largul fluviului, un ostrov care putand servi
drept cap de pod, ukaira foarte mult stabilirea unei legaturi filtre un mal ki'l
celalt. i Romanii s'au folosit de aceasta. In adevar, pe ambele maluri se vad
kii astazi urmele zidurilor de piatra, care odinioara au alcatuit capetele podu-
lui. AtIt pe malul sarbesc, cat flii pe cel ungar, serie Kematintiller, au fost
capete de pod zidite de piatra ; cel de pe malul sarbesc avand chiar marimi
impunatoare" 3). Ramaoitele celui de pe malul unguresc fusa nu apar din nisip
de cat atunci cánd apele Dunarii sunt mai scazute", afirma archeologul L. Böhm,
care le a vazut vi studiat In anul 1887 4).

Hygin, De munit. eastror., p. 54. Vozi R. Cagnat, L'armée romaine d'Afrique, p. 514
Priscianus, Peter, Histor. rom. fragm. p. 320: Traianus in I Dacicorumt Indo Ber-
zobim, deindo Aizi processimus.
Kematmiiller, Die Iiiimerstrassen im Banat, in Deutsche Rundschau fiir Geogra-
phie, XIV, 1892, p, 216.
Kematmi,iller, ibid., p. 217,

www.dacoromanica.ro
- 75 -
Trecerea a§a dar s'a facut din Moesia In Dacia pe o punte de vase ave-
zata peste insula Sapaja de la Ram la Palanca, aproape la mijloc intre Im-
bucä'tura Caraplui la apus §i. a Nerei la rasarit (vezi figura aci alaturata).
Ceva mai departe de malul nordic al Dunrtrii oi la apus de BaziN;, se afla
un lagar roman, din care ,nu au mai remas de cat putine urme. pe langa ca-
nalul Nerei" 1). Aici, credem noi, ca trebue§te pus castrul roman, unde au avut
loe atat consiliul de rezboi, cat i lustratio exercitus i alocutia catre trupe. Aici,
In preajma vechei Palanca, s'a desfaprat Intreaga etiune Infatipta de sce-
nele VXI 2).
Motive In sprjinul acestei Oren nu lipsesc.
Mai Intai, dup. chiar felul de Infati§are pe columna, tribunalul uncle se
tine consiliul de rezboi (scena VI) nu poate fi departe de fluviu ; acest lucru
11 arata mersul pe jos al Imparatului, cad atunci cand e vorba de departari mai
mari de strabatut, artistul Infati§azit pe Traian mergand calare 3). Apoi, era
de la sine Inteles ca Imparatul nu se putea departa prea mult de Dunare cu
armatele sale, Snit ce nu desbatuse toate
cazurile j .Inainte de a fi luat toate
surile cerute de primejdia care-1 ameninta
din parten du§manului.
Dar ceiace este §.1 mai hotarator e fap-
tul, cit In scena XI, adicrt Indata dupa pa-
rasirea lagarului, unde are loe alocutia
tre trupe, Impitratul se afla la Grebenati,
pe malul drept al raului Cara§u, la cati-va
km. mai spre nordvest de Palanca. Data,
de pilda, Traian ar fi fost tn scenele VI-X
In pá'rtile de la Biserica Alba, singura lo-
calitate unde s'ar mai putea admite un prim
popas pentru trupele romane venite din Le-
derata (Ram), atunci pentru ce ar fi facut el In scena XI-XII un pas Indarat,
ca sit ocupe Grebenati, cAnd era mai firesc din Biserica Alba sa porneasca
Inainte mai spre nord ?
Cad nu Incape Indoialä, In scenele XI - XII artistul ne Infati§aza ni§te
castre romane, ale carora urme se afla i astazi In partile de la Grebenati. Ca
ambele aceste scene merg Impreunii, aceasta au dovedit-o Petersen oi Doma-
szewski 4). De fapt, cei doi auxilian i romani putoi de paza In fata In 31, puntea

L. Böhm apud Kematmiiller, Ibid., p 216.


1).
Asupra ruinilor din proajma vechei Palanca, vozi L. Balm, in Ara. ep. Mittheilung.
2)
aus Oesterr. voL II, S. Abdr. p. i. cf. F. Milleker, Gesa. Werschetz ; vol. I, p. 23. Cat priveste
figurilo, vezi Cichorius, op. cit. scenele VXI i plansele alAturato la text.
Asa de pildA in al II rezboi in scene LX.XXIX, i in scene CICIL Aici e vorba
de spatiul percurs intro Drobotao i Bumbesti.
N. Petersen, op. cit., scenaXIsi A. v, Domaszewski, in art, din rhitologui, 1906,
p. 327,

www.dacoromanica.ro
76

de scanduri din dreapta lor i legionarii din spatele puntii 1) (In 31 32) for-
meazg, leggtura, pe and figura Impäratului din 33 dä, scenii adevgrata ei uni-
tate. Asa dar scena se intinde din 29 Ora In 34. Elementele topografice sunt :
In fund se vgd douiä lagäre romane pätrate i paralele ; cel din stänga
este mai mic si neisprtivit !neg. Cel din dreapta are poartä pe laturea din fatil
si pe cea din stanga, pe and la celalt nu este Infiltisatä de cat la laturea din
fa* Intro ambele lagäre pare sg, fi fost o tá'eturg, adandi, un sant sau poate o
apg, mid, dar cu maluri Inalte 2). In fata ambelor lagare se AN, un zid la care
lucreazg Incit legionarii romani. Zidul acesta, care se Intinde de la stänga spre
dreapta din 29 pang, In 34, este Intrerupt In douá locuri, In spatiul din 31-32
)0 In dreptul legionarului din fatä, care poartä pe umärul stang un paner. Intre
33-34 zidul se Incovoae In asa fel In cat- cu capä'tul Eau se sprijinä de col-
din dreapta al lagärului mai mare. 0 poartä In acest zid In spatiul dintre
tul din
29 si 30,nu se vede din ea de cat usorii läturalnici i pragul de sus,o punte
de lemn, care merge paralel cu zidul din 31-32, o a doua punte, Infätisatg,
piezis In spatele celei dintäi si care probabil leagg, castrele pätrate, In fine cei
doi auxilian i romani, care pitzesc In fata In dreptul primei punti, Implinesc e-
lementele mai caractetistice ale scenei. La rändul &Au, zidul Insusi se aflá', si
el apärat In fata cu un sant adäne.
Unde se poate localiza aceastg sceng
Cichorius o aseazg, in apropiere de Udvarszallas pe malul drept al raului
Carasu, unde zice dänsul, se reggsesc impreunate toate elementele caracteris-
tice topografice ale scenei noastre". Petersen, dupa' ce In treadit constatil u-
nele nepotriviri ale localizärii acesteia, admite &A este vorba aici de o Intl-
rire romanä pe apa Carasului si anume, statiunea Apus flumen.
Contra acestei veden i se opune faptul, cit In scena de pe columná nu se
vede nidieri imaginea unui rail, In ori-ce caz a Carasului. Raul acesta apare
In scena XIII, i are o lärgime mai mare, care corespunde cu adeväratele ra-
porturi reale dintre el si Cernovätul care este Infätisat In scena XIV. Afarg,
de asta, dacg, admitem pärerea lui Cichorius cit linia din fa-0, adicg, cea de
jos, ne infAtisazit frontul de nord al castrului, laturea care priveste spre dus-
man, atunci unja din fund, de sus, ar trebui sg, fie sudul, precum la stänga ar
fi räsäritul si la dreapta apusul. Este intrebarea, cum se impacä aceastá orien-
tare cu observarea lui Cichorius, di, In punctul 31 se vede un ran care vine
din fund spre in fatä, adicg, din sud spre nord", cand se stie ca raul Carasu
curge de la nord spre sud? Localizarea aceasta Insä nu lämureste nici unele
amiinunte Infältisate de artist. Asa, de pildg, cum se sprijineste zidul din fata cas-
trelor la capetele sale ? Se pierde In largul unei campii, precum se vede In
stänga, &lid, se deschide tocmai despre partea vra'jmasului. Dar atunci care

Vezi pl. XII, fig. 2.


Totust nicAeri, atilt pe plana din editia lui Cichorius, cat si in reproducerea cea
mare a columnet de cAtro Friihner, nu vedem indica0a lAnturitA a apci, dupA cum obisnueste
artistul sá facit in asomenea cazuri.

www.dacoromanica.ro
NII/1;". VP/pp

11'
G3 °it v t
cnova....6

J4
a.
\°42 I 'r----'--:----,
\ ,
'SO
O'C'S
.q1

Bogqalim
-%-7-1;-,---,- ,
""'
s' '----,

.,,,,,,,,>4',
1!
.14
;,",,,,:r.,;.--..!,,,,,j)...- -_...
ill"' .. , 61..o.,,,,,,N;cs: '..
0 00' ill'
r
.'

c r Val,.':\ I -.-.------
61. e a... wfoiy ----.------=
goall . 17e.iiitiri- eomWe 0/,ce
--'
7'14,01,011\\114
: //ll hilipiji.011.1 11/11/11 ifirl 111'11 ,11, \\\
1, i():I T. ..... 1\'%,
o. .

FIG. I. VEDEREA CETATILOR DIN GREBENATI (DUPÀ TEGLAS).


FIG. I. TINUTUL DIN BOW ROMANA.

XVII. XVIII. XIX. XI. XII.

3 V r . r .1.4. .
, t '.. ',- h- l' 7 ' -
..

r .

-
.
; "
['re .
' r 7 A'. ..3 ,r.,..,
i .
- i. - l' -

pt 1i r: I
i. . '71 1 i 1,t0 \ - il.j
-, 'II,15 1 1 i -Er-
j -..,
,i,

\\
1,4,1
rit:r
;Al '
J.
N-T
-
J. ".
v
a !I
..1",

j
'

1M,
r .-7 F.1

1 I -,
1.
1 - f 1 .a _,,
:i ,.
. 1
-,,...., L
.,...
r,
.. ,

44. 29. 30. 31. 32. 33.


41. 42. 43.

FIG. 2. ACELAS TINUT PE COLUMNA. FIG. 2. ACELEAF CETATI PE COLUMNA.

www.dacoromanica.ro
XXIV. XXIV.
---.1---:,_:,
0, r ;
,.,,r,. .

'f`..ffl
11.r-
_,

' . 1.
:r
',, -
4
-.';?. W'' -*4-kn It
--.''" 11,1 --- '

6,
'
)1 ; .4 ,,
-

31 '-f '..
rF 1. G
.

' 5
'

'1 1 - , -
, r-, T '
'
^

,.....
''L; ,41 -.. li ),: ,...:01.01:444d2;,;:or
,t. ,. a,
.,., teif i4' i" i , 1 .1:1_P-i
, .
/
I'
- ti
.

1
1
4
e li \
,r
r.-.. *e
,
,44', o
1 , / _
1, .

... 3 Atr ifrAl''''' V


, ,... .
'

.____
K -
3

55 56. 57. 53. 59. 60. 6h 62.


FIG. 3. LUPTA DE LA TAPAE PE COLUMNA.

--"TrPi$ 'se91

Cireqa
5741544
y;7/e,
Zavot
-

4'1°1'4.1

-
. 1 . . s.

, cA
1.1.14,F*11
- 01,41,1pnr.4nt r
ry.1

FIG. 2. 0 LATURE A CA$TRULU1 ROMAN DIN ZAVO1 (TAPAE). FIG. I. CAmPiA ZAVOIULUI.

www.dacoromanica.ro
- 77 -
mai este rostul de aparare al acestei noi Intariri ? Asa dar o suma' de imposi-

Localiza,rea noastra este alta. Noi socotim ca lagarele din scenele. XIXII
trebuesc asezate la Grebenati. De fapt, in toate timpurile, drumul de patrun-
dere Inteun tinut a fost In totdeauna de alungul fiuviilor ; In specie, calea cea
mare comerciala i militara, care lega Sarmizegetusa cu Dunarea, a fost, dupa
cum se vede In tabla Peutingeriana, de alungul raului Carasu ; iar numirile
dace de Arcidava, Bersovia, Tibiscum, Acmonia etc. ne spun, ea aceastit cale
exista Inca mai Inainte de cucerirea Daciel de catre Romani. Ca o Incheiere a
acestui fapt, ar urma de la sine, ca i drumul de la Lederata la Apus flumen,
prima statie de la Minare spre nord, sí fi fost croit de alungul Carasului, iar
nu, precum 11 arata Cichorius si harta din Corpus 2), direct spre nord, prin
campia din preajma Bisericei Albe. Acelas lucru ne spun i ramasitele de ce-
tati vechi care se mai aftatu lungul vii Carasului. Asa, de pildh', privind plana
publicata de Milleker, cel mai bun cunoscator al anticitatilor din Banat, In car-
tea sa asupra ,Anticitatilor din Ungaria de sud" 3), suntem izbiti de faptul, ca
de la gura Carasului i pana' la izvoarele raului Cernovatul, afluentul säu, Sunt
o serie de cettiti, unele de pirimant, altele de piatra, romane, dace, sau chiar
preistorice i medievale.
La 16 km. departe de gura Carasului pd dreapta raului se vede cetatea
din Grebenati, care, dupa forma si Intocmire, este Insasi cetatea reprezentata'
pe columna In scena XIXII.
Cetatea din Grebenati, dupti propriile noastre cercetari i dupa planul ri-
dicat de archeologul maghiar, G. Teglas 4), are urmatoarea Infisare
La nord de satul Grebenati (Grebenez), un km. la apus de raul Carasu,
alaturi cu drumul care duce spre Oresat, se vede pe o palita de deal Inalt de
aproape 50 m. o grupa de 5 cetati foarte strans Impreunate laolalta. Un sant,
adanc de aproape 30 /11. i hit de 12-15 m. spre fund, Cu peretii ceva cam
Inclinati, tae solul de la nord spre sud 5) i poarta numele de Yute cetati".
Spre apus i rasa'rit de sant se afla cate un lagAr dreptunghiular roman : unul
(a) la stánga cu axa cea lunga (nord spre sud) de 110 m., iar cea scurta
80 In., celalt (b) la dreapta de /4114 este mai mare (130 in. ritsárit-apus si 120
nord-sud). La mijlocul laturilor de ra'stirit i apus se vad urmele portilor
pp , care sunt In aceiasi linie ca poarta p a lagarului mai mic din apus.
Largimea lor e de 5 m.
In fata acestor doua, lagáre spre sud se afta alte trei cetati : una, In drep-
tul lagarului mic i celelalte doua, In l'ata celui.,mare din rasara. Forma lor
este ovala i variaza In Inaltime i marime ; anume, cea Mai malta este ceta-
tea din apus, (c), a doua cea din rasarit (e), iar cea de a treia din mijloc (d)

I). Vezi harta do la finelo vol. U, Reliefs Trajansseiule.


2) C. L L vol III suppl pl. V,
136dog Millelcer, De'linagyarország Régiqégleklei, Tompsvar, 1898. vol. II
G. Téglas. A Grebenczi Varcsoport, in Archacologiai Ertesilli, 1904, Decembro, p. 397.
Vezi pl. XII, fig. 1.

www.dacoromanica.ro
- 78 -
este cea mal seundl. Toate Bunt apArate cu un sant abrupt In spre sue'. La
cetatea din rAsrtrit InsA sunt patru santuri cu patru valuri care se Incheie In
coital de sudest al castrulul mare. LegAtura .intre lagAre i cetAtile ovale se
face prin portile care se aflA, una la mijlocul laturii sudice a lagArului mare (s')
0 alta pe laturea cetAtii mai Miei din mijloc (r). Intre lagrtrul din apus i ce-
tatea ovalA din fatrt se aflA de asemeni o poartA.
Téglas Gabor, aruncand o privire generalA asupra acestei grape de ce-
trio, crede ct lagArele sunt romane, pe cand cetAtile ovale le presupune de ori-
glue barbara, In special iazigA. Recunoaste InsA cA au fost plAnuite i zidite
In vederea imui scop comun, de a apAra teritoriul din apus i sud pan la Du-
nAre contra unui atac vrAjmAsesc care ar fi venit din spre nord i rAsArita.
Noi InsA le credem zidite a olaltA de cittre Romani. i Intemeiem pAre-
rea noastrA, pe asemAnArile ce le gAsim intre ele 0 lagArele InfAtisate pe co-
lumnA.
In grupa cetAtilor din Grebenati, ea 0 pe columnA, gAsim douA lagAre
dreptunghiulare, paralele cj desprulite printr'un sant aditnc comun. Unul din
lagAre (cel din rAsArit) este mai mare de cat celalt (din apus). Asemenea sunt
randuite i portile : cate una pe laturea din fatA 0 pe cea din rAsArit i apus.
Asemenea este si legAtura dintre ambele lagAre, precum i dintre acestea cu
cetAtile din fatit. Pe columnA aceasth' legAturA o aratA artistul prin cele douil
punti, randuite una indArAtul alteia Intre 31 si 32. In realitate, legAtura atilt
Intre lagAre, cat si filtre cetAtile ovale nu s'ar putea face de cat prin niste po-
duri aruncate peste !pinta' cel adftne care desparte cetAtile una In dreptul por-
tilor laterale ale lagArelor ci cealaltA ceva mai la sud futre cetAtile ova'e c
Cela ce le deosibeste insA In chip izbitor este : in realitate la Grebenati
avem In fata lAgArilor dreptunghiulare o serie de trei cetAti ovale (c-d-e), pe
cand artistul columnei ne InfAtisazA In local lor un simplu zid care spre dreapta,
acolo unde se vede ImpAratul c1 tovarAsii sAi, se Incovoae. Dar davA incercAm
sA e dam seama de greutAtile ca care artistul avea sA lupte pentra ca sA
InfAtiseze grupa cetAtilor sale, atunci se lAmureste indatit 0 se Indritueste deo-
sibirea care ne-a izbit mat sus. In adevAr, cum se putea cara reprezenta In
acelas timp çi cele douii lagAre, paralel asezate, ci cele trei cetAti ovale din
fata lor ? DacA ar fi InfAtisat lagArele In planul din fund, iar cetAtile Mlle In
fatA, mai intai n'ar fi avut spatial necesar,-1Apgimea spiralei de piatrA fiind
mArginitA,--0 apoi grupa cetAtilor ovale din fatA ar fi astupat vederea lagAre-
lor ci imaginea cetAtilor ar fi fost nelAmuritA. Pentru ca BA InlAture aceastA In-
vAlmilsalA si In acelas timp, pentru ca sa nu se lipseascA de liste elemente topo-
grafice asa de pretioase pentru orientarea privitorului, precum erau aceste ce-
tAti ovale, artistul s'a multumit pe deoparte sA InfAtiseze cele douA lagAre In
piezi ci numai Cu cate douti latmi, lar pe de alta sA indice cetAtile ovale
numai prin profilul laturilor lor de sud. De aci 0 forma zidului pe co-
lumnA care este Intrerupt In trei locuri, in 30, In 31 si in 33, nitre cei 2 le-
gionari din fatA cu paneref pentru ca sA aminteaseA cele trei cetAti ovale ; de
aci si profilul neregulat al zidului, cand mai sus (futre 29 0 31), and mai scA-

www.dacoromanica.ro
79
zut (lute 32 (fii 33), child cu Inaltimea !titre amandourt (la zidul dintre 33 si 34).
Acest profil corespunde cu Inaltimea cetatilor ovale din realitate : cetatea din
stanga (apus) este cea mai Inalta, cea din mijloc (1) cea mai scunda, pe child
cea din dreapta (rasarit) are o Inaltime mijlocie Intre ele amandouit ; de aci
In fine, linia tneovoiatrt a zidului din 33-34, ca sa' aminteasca forma si pro-
filtil celor 5 valuri In forma' de arcuri din dreapta cetatii ovale din rasarit.
Cum vedem dar si aparentele neasemanitri sunt pentru noi un element
de sigurantac scena XIXII de pe columna trebueste localizata la Grebenati,
undo cetrttile descrise mai sus ne reproduc elementele topografice puse de ar-
tist cu o precizie cum rar se poate gasi aiurea mai deplina.Aceasta Incheiere
ne arata In acelas timp crt lagarele Infatisate pe columna au fata lor Intoarsa,
spre sud, iar nu, precum s'a sustinut, spre nord; cä deci la stanga, unde
este lagitrul cel mic, se atlii apusul, pe cand la dreapta ra'siíritul. Cu alte cu-
vinte, In aceasta see* orientarea din prima grupa,nordul jos si la stanga ra-
saritul,a fost parasita, pentru cea cu nordul sus si la drepta rasaritul, pro
babil fiindca numai ca aceasta' orientare putea artistul s prezinte toate ele-
mentele topografice absolut necesare la identificarea scenei.
Singura intrebare, care ni s'ar mai pune In cale, ar fi sa vedem, dacafU
grupa noastra de cetati nu trebue s vedem Insttsi imaginea statiunii cunoscuta
sub numele de Apus fiumen. Lucrul e cu putinta, e chiar probabil ; sigur Insit
In ptarea actual a cunostintilor noastre nu putem spune nimic, de aceia nici
nu ne pronuntam de o camdata.
A doua scena din grupa noastra ne Infatisazrt doua cetati care ocupit spa-
tiul dill 34 pana In 37; din ele Cichorius formase doua scene aparte XIII si
XIV, pe care !Ina cu drept cuvant Petersen si Domaszewski le au Impreunat
Inteuna singural). Un ses spre stanga (In 34), un deal prapastios spre dreapta
(In 36-37) §i la migoc un rau. In ses este un lagar roman cu poartrt In fatit
(In 35) si pe laturea din stanga (In 34) si cortan i Inauntru ; o a treia poartrt se
afia pe laturea din fund, nu se vede Insa. Pe varful ,dealului este o cetate, din
care artistul a Infatisat numai douil laturi, fie-care. avand o poarta cu turnuri,
cu ceardac de lemn de asupra ; tumuli cu ceardac de lemn sunt si la colturi.
Intrarea In cetatea de pe deal este pe stanga, uncle Etta Traian i tovarasii ;

un drum cu parapet duce pe Inaltimi. O carare In zigzag coboara de pe Inal-


timi pe ,dreapta spre raul din care un legionar roman scoate aprt cu galeata.
Loca/izarea acestor douti cladiri a fost facuta de mult : Cichorius a vazut
aici icoana Arcidavei i comentatorii urmatori i-au dat dreptate. Totusi Tapor-
tul adevarat Intre aceste doua .cetati nu ni se pare In deajuns de bine limpe-
zit., Acest lucru 11 vom face In randurile urmatoare.
Cat priveste castrul roman din stanga (din 34-36) luqrul este foarte usor.
In adevar, la sudest de comuna Varadia, zice archeologul Milleker, la 400 de
pasi departe de puntea peste raid Carasu si la 70 de pasi mai la sud de dru-
mul care duce spre Petrovati, se afl un lagar roman, care descoperit de Torma
1). Vezi pl. 1V, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
80
In anul 1881, este cunoscutul castrum Arcidavum. Forma lagarului este drept-
cu laturea cea lunga de la aPus la rasa'rit de 184 pasi, iar cea scurta
de la sud la nord de 164 pasi" 1). Zidul, Invelit pe din afara ca pietre regulat
titiate, are o grosime de 1.50 m. Colturile castrului sunt ronde si cu turnuri
poligonale interne. Fiecare poarta a celor 4 laturi este aparata, de cate douil,
turnuri patrate interioare ; la porta praetoria spre nord pastrat i blocul
de piatra' pe care se intorcea tapia portii. In castru, vis-a-vis de poarta de
sud, se vid urmele unei cladiri de 30 pasi In lungime i numai de 15 In latime,
impaqita in 4 camere si care probabil sunt resturile pretoriului" 2).
Asezat ceva mai jos de impreunarea Cernovatului cu Carasul, lagarul a-
cesta Implineste intre altele i conditia urnatoare ; larnureste nu numai rostul
puntii de lemn din 36, dar i mersul celor trei auxilian romaui, care pornesc
spre dreapta. In adevar, drumul care vine din spre sud, porneste mai departe
de alungul Cernovatului spre Surducul mare (Nagy Szurduk). Prin urmare, ar-
mata romana; stationata In lagarul din cfunpia Varadiei la rasiirit, ca sit poata
Inainta spre nord, era nevoita sit treaca, pe dreapta Carasului ; ceiace i face
artistul In 36.
Cealalta cetate din dreapta, zidita pe inaltimea dealului prapastios, nu e
mai putin reala. Dupa descrierea data In primul volum, serie Cichorius 4), aici
la Varadia, dealul se limita In dreapta Carasu, nelasand pe Muga apit
de cat spatiul abea necesar pentru drum. Partea druinului care da spre apii
e prapilstioasa, pe cand spre stanga, spre sat, urcusul este Mal putin greu. Pe
aceasta inaltime de o importanta strategica foarte mare, care domina si Inaide
nu numai valea Intreaga a Carasului, dar si valea Cernovatului i drumul care
se Imbucit aici, zidit In anticitate, precum o dovedesc ramilsitele, o cetate
romana,. Iar aceasta petate na'poate fi alta de cat statiunea romana Arcidava".
Incheierea !usa este gresita, &Ad am vazut mai sus, ca Arcidava romana,
trebueste localizata In campie, acolo unde se afla i astazi urmele lagarului ro-
man. Ce rost are tusa cetatea de pe culmea dealului prapastios ? Columna,
dupti cum se poate usor vedea, ne dit doult amanunte foarte interesante: 1) ce-
tatea, desi pare zidita din piatrl, fusa, dupa Intocmirea portilor cu acele tur-
nuri cu ceardac de lenin de asupra,turnuri repetate i la colturile laturilor,
este asa de rasaritit In felul ei, In cat nici °data nu poate fi socotita, drept o
cetat4 romana; 2) cetatea pare izolatil pe o calme de deal si Intru cat-va
ra'sita. Legionarul roman care Isi umple galeata cu apil din rau nu este pus
de cat pentru sensibilizarea ideii : cetatea nu are nici tantana, nici izvoare. Am
vazut In capitolul. I ce rost are acel amanunt al turnurilor cu ceardac de lemn
deasupra. El ne pune In evidenta faptul ea zidirea este de origine daca. Asa
dar, aici pe Inaltime trebue sa fi fost cetatea daca Arcidava, precum lagarul
din vale era statiunea romana Arcidava.

F. Millekor, Werschetz, vol. 1, p. 17.


F. Milleker, op. cit., vol. I, p. 18.
:I). Vozi pl. IV, fig. 1.
4) C. Ciohorius, Die .Reliefs d. Trajangsdule, II, p. 75

www.dacoromanica.ro
- 81 -
O dovada despre aceasta sunt cercetarile lui Milleker asupra resturflor
descoperite pe varful muntelui Kilia, precum se numeste dealul de deasupra
satului Varadia. Iata descrierea acestor ramilsite, descriere exacta din punct In
puuct, dui% cum am avut prilejul s'o constattim noi insine la fata locului. »Un
sant, care si astazi are pe alocuri o adancime de 1.20 m., tae culmea dealului
Kiliei de la nord la sud si-i izoleaza varful din spre partea de rasarit, precum
o vale adanca o, desparte de restul dealurilor din spre nord. In spre rasarit,
se pare ea a fost salasul omenesc, pe cand spre apus, In apropiere de biserica
de pe deal, era cimitirul. Aici s'au descoperit vetre de foc i harburi de lut
de o technica primitiva. Deducand din fragmentele descoperite, vasele aveau
forme si marimi foarte variate ; unele dintr'Insele au o capacitate de 30 litruri.
Ca obiecte de bronz s'au descoperit pumnale si o secure (Palstab) cu ttiuI semi-
circular si gatul Impodobit cu siruri paralele de puncte. Tot Biel s'a aflat si o
imitatie barbara de tetradrachm (Filip II macedonic) de argint" 1).
Din aceasta notita reese ca salasul omenesc de pe dealul Kiliei este din
epoca de bronz", In ori ce caz mai vechi de cat venirea Romanilor In partile
lccului. Acest salas a fost ocupat de Daci, pe care l'au transformat lute° ce-
tate de piatra, ; urmele acestei cetriti de piatra ni le arata bucatile de cara-
mizi In technica, dar nu si In milrimea carmizilor romane, care se mai gasesc
printre ruini i mai cu seama mortarul alcatuit In felul ariltat In capitolul ce-
tape dace". Aceasta cetate daca respunde la toate conditiile i elementele ca-
ra,cteristice ale cetatii de pe columna din 36-37 scena XIV; si anume, ea ne
laanureste positia pe Inaltime a cetatii, positie care nu este cea obisnuit romana;
ne lamureste oare-cum starea de parasire i izolare pe columna a cetatii, care
probabil In fata Inaintarii armatelor Amalie de la sud spre nord, a fost para-
sita de garaizoana ei daca la voia Intamplarii ; lamureste In fine §i cararile din
stanga (uncle sta Imparatul) si din dreapta, care duce de pe Inaltime In vale
langa apa, precum Ii d seama de raul din fa., pe care sta puntea de lemn
cu cei trei auxilian i de deasupra, rau, care nu este altul de cat Carasul. Ges-
tul pe care Imparatul II face, aratand cu mana spre dreapta, este indicarea caii
spre nord, care de alungul Cernovatului, duce la Centum Putea, infatisat
scena urmatoare.
Asa dar, In seena noastra artistul a Infatisat,vazute din nordest, cam de
prin partile Cacovei,In stanga, lagarul roman din sesul care se desfasura
rasa'rit de Carasu, iar pe dreapta si pe Inaltime cétatea daca Arcidava. Intre
ele ar fi raul Carasu, care venind din spre nordest trece pe langa pauta ra-
poasa a dealului Kiliei si se Indreapta spre Mercina, dupa ce mai la nord putin
a primit apele Cernovatului.
Cea de a treia seena a grupei o alcatueste portiunea de pe columna ea-
prinsa futre 37 0 41, din care fusa Cichorius formase trei scene aparte (XV
XVI si XVI In stanga terenul este deluros 2), pare a fi peretele drept al u-
11. B6 dog Millekor, Délmagyarorszag Régiségleletei, Temesvar 1897, Pars I, p. 119. cf.
B. Milleker, Varadia Dirtinete, Temesvar,1889.
2). Asupra figurilor scenef, vezi Cichorius, op. cit.,I1, pl. XIIIXIV.
6

www.dacoromanica.ro
- 82 -
nei vi care se prelungeste din stanga spre dreapta ; un rAusor, peste care in
37 se aflá" o punte, Insoteste dealul o vreme. Spre dreapta, acolo unde terenul
este ses (din 39-41), se và'd douà lagare, unul terminat (In dreapta), celalt in
constructie (in stAnga), lar Intre ele o apa, care pornind din 40, formeaza un
arc i apoi se perde In 41, probabil IndreptAndu-se In spre fund, printre cele
douil, lagáre. Castrul din stfinga are vAdit forma regulata dreptunghiularh', cu
porti, pe fiecare lature ; un val cu palisadä, Inchide lagarul din spre rAul din
fath', iar peste apa se afta o punte In 41. Doua cliii cu fan Intre valul ca pa-
lisada i lagA'r intregesc imaginea.
Localizarea lui Cichorius, care vede In scena XV croirea unui drum, In
scena XVI statiunea Centum Putea, iar Iii scena XVII imaginea Bersoviei, este
gresitrt. Acest lucra 1-a aratat Petersen. Domaszewski din contra .In ambele
castre din scena XVI .0 XVII recunoaste imaginea statiunii Centum Putea,
care, ca i toate celelalte statiuni din drumul Lederata-Tapae, este infatisata
prin douti lagare. Parerea aceasta este cea adevarata.
Castrul roman din Surduc (vechiul Centum Putea) exista si asta-zi. Are o
lungime de la nord la sud de 200 m., iar de la apus la rasarit de aproape 150 m:
Valul are si asta-zi 2. 50 m. inaltime si se poate urmari Cu lnlesnire pe teren.
Duph' spusa locuitorului Gheorghe Dulama din Surduc, cu care am vizitat
spre nord intre rAusorul care vine din rasarit i la 60-70 m. departe
de laturea nordiert a lagh'rului se aflh un val puternic, care ca 30 de ani In
urma era mai Inalt. Urmele acestui val, care corespunde ca cel Infatisat pe
columnrt futre 40 i 41 sub forma de pasada, de abea se mai vild asta-zi pe
teren, nimicite precum au fost de plug si aratura. Asupra celuilalt castra din
dreapta din nefericire putin se poate spune. Locuitorii ne-au asigurat Insa crt
spre apus de Cernovitit, pe dealul care scoboara din Poiana s'ar atla arme de
valuri i anturi i s'ar gasi ch'ramizi mari i hArburi de oale", Insa timpul
Imprejurarile nu mi-au Ingaduit sà controlez aceste spuse 1).
Cum vedem dar localizarea lui Domaszewski se adevereste prin ramasi-
tele castrului din Surduc, atAt de pe dreapta cftt si de pe stAnga Cernovatului.
Castrele sunt Infatisate vazute din nord; prin urmare sus e sudul Si'ld dreapta
apusul.
Scena urmatoare cuprinde spatiul 21 din 41 pfin'a. in 45, pe eare Cichorius
gresit 11 Imparte In doug, scene diferite (XVIII si XIX). Se compune de ase-
meni din douil cetAti, una romana In sano si alta de origine daca In dreapta
(din 43-44); originea daca a acesteia din urma o arata artistul prin acele tur-
nuri cu ceardac de deasupra portilor. Cetatea daca este patrulatera",cuvAn-
tal e3te al lui Ciehorius,i are In interior o cladire de piatra. Ea pare a fi
cladita pe InAltimea unui deal care tae scena piezis de la dreapta spre stAnga ;
din contra lagarul roman este In eAmpie.

1). Do altminteri Po harta publicatif de Milleker, Délmagyarország Régiségleletei, vol. II,


se vild indicato in lata lagroului din Surduc peste apa Cara,ului urmele unei cetà4i romane,
2) Vezi pl. XIII, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
-- 83
Cichorins pretinde ca In scena aceasta artistul ar fi fnfatisat statiuneá Aizis.
Petersen Insa constata, eh' nimic din ceia ce se vede pe columna In aceasta Keii.
nu se potriveste cu aratarile lui Cichorius. Pe de altit parte, daca In scena tre-
cuta am recunoscut imaginea statiunei Centum Putea, urmeaza, de la sine ca.
aici nu poate fi vorba despre Aizis. De aceia, cu drept cuvant, Domaszewski
vede In scena noastra imaginea Bersoviei. Lisa' greseste localizAnd-o In partile
de la Jidovirni.
Elementele topografice indicate de artist se reduc la urmatoarele puncte
a) un castru roman In campie si o cetate daca pe Inaltime; b) un deal care
vine din dreapta spre.stanga, formand o vale cu directia piezise asezarii ceta-
tilor ; c) o punte claditif peste un rilu, care tae drumul pe unde merg armatele
romane ; d) partea unde se afla dusmanul, este In spre dreapta si sus, deci In-
teacolo este nordestul. Acest lucru ti deducem din fe/u1 de Infatisare a scenei
prisonierului dac, care este adus Inaintea Imparatului. Artistul prin desfasu-
rarea acestei din urma actiuni a avut In gaud nu atilt sa, ue arate Intaiul mo-
ment de atingere cu dusmanul, cat directia de uncle dusmanul este adus ; aceasta
pentru localizarea scenei. Ca'ci ori cine Intelege, ea prinsul dac nu poate fi a-
dus de cat din Ortile unde armatele dace se afl; cum insa dusmanul pentru
armata romana, care Inainta spre nordest, nu putea fi de cat la nordest, ur-
meaza neaparat ea punctul din dreapta si sus sa fie In directia dare uordest.
Aceste elemente ni se par In deajuns de precise pentru ca sa ne ca-
lauzeasca.
Mai Intai, daca In scena trecuta Imparatal s'a aflat la Cent= Putea, ur-
meaza neaparat ca In scena, noastra el trebuia sä se afle la Bersovia. Lucrul
acesta II stim din insusi fragrnentul memoriilor Imparatului Tratan asupra a-
cestui rezboi, fragment raportat mai sus. Apoi statiunea Bersovia, dupa
tarile hartii lui Castorius (Tabla Peutingeriana,), era la o departare de XII mii
de pasi de statia Centum Putea ; adica, dupa masuratoarea noastra, la 17.76
Km. Asa dar, lucrul se simplifica : vom cauta la distan ta de 17.76 Km. de Cen-
tum Putea i In directia spre Tibiscum i Tapae, o localitate uncle nu numai
sa se regaseasca elemeutele topografice Infatisate de artistul columnei, dar
calea romana care lega Lederata prin Centum Putea ca Aizis i Tibiscum.'
Pe harta din Corpus 1), care In aceasta privinta ne reproduce indicarile
lui Cichorius, calea romana de la Lederata la Tibiscum trece plin Udvarsállas
(Apus flumen), Varadia (Arcidava), Surduc (Centum Putea), Jidovimi (Bersovia),
Valea mare pe Pogonis (Aizis), Russ (Caput Bubali) i ajunge la Jupa (Tibiscum).
Aceasta cale Insa este ca mult mai lunga de cat ne-o arata, distantele de
pe ',raffia Peutingeriana ; caci Insumánd milele din liingul call de pe tabla,
dobandim ca departare intre Lederata i Tibiscum 73 de mii de pasi, adica
108.04 Km. Chiar daca am admite Indreptarea lui Domaszewski, care, In loe de
III mii de pasi dintre Aizis si Caput Bubali, cat e aratat pe TWA, propuna

1). C. 1. L. LII suppl. tab. V.

www.dacoromanica.ro
84

distanta de XII mil de pasi pe care o regalsim tntre, toate celelalte statiuni 1),
totu§i diferinta este prea mare ; cAci drumul de la Lederata-Tibiscum pe la
Jidovimi, ValOa mare i pasul Russ este de 140 Km. i mai bine, ceiace nu co-
respunde cu cele (108.04+13.32) 121, 36 Km. ale Tablei Peutingeriane, cu adao-
sul de 13.32 introdus de sus numitul Invatat german.
Trebue§te deci, pentru ca sA punem In armonie spusele Tablei cu distan-
tele reale pe teren, sA cAutAm o altA cale de legá'tura' de cat cea propusA prin
Jidovimi §i Russ.
Solutia ne-o dA resturile drumului roman, pAstrate In pArtile Banatului. Anu-
me, drunml roman, care pleacA de la Palanca, dupá ce atinge VArAdia §i Sur-
duc 2), se desparte In doul ramuri : una, o ja Pe la Tirola (Königsgnat) §i
pe valea Satului pAnA la Jidovimi, de unde iará§i. se bifurdA, o purte pe la
Rafna spre Pogoni§, iar alta dealuniul rAului BArsava spre Boga romAnA ; cea-
laltA o ja spre satul Doklin i Bini§ ; de aici, porniud spre nord prin tarini trece
prin Boga romAnh', prin Vasiova i Boga nemteascA, §i intrA pe valea care
duce spre Ezeri i Brebul 3). De la Brebul drumul duce pe sub coasta dea-
lurilor din dreapta Pogoni§ului, urca pe la gura Matiului pe dealul Cozlarului,
iar de aici urmAnd pe plaiuri scoboarA In Valea Boului 1.1 in fine se Incheie la
Jupa (vechiul Tibiscum).
AceastA cale roManár prin Boga, Ezeri§, Brebul §i dealul Cozlarului scur-
teazA cu mult drumul de la LederataTibiscum prin Jidovimi : In loe de 140
Km. el are numai 110-115 KM., adicA numai cu cratt-va Km. mai mult de cAt
distanta indicatA de Tabla PeutingerianA (108-04 Km.=73.000 pa§i). A§a dar pe
aceasta cale vom cata i noi statiunea Bersovia, a cAreia imagine artistul colum-
nei a InfAti§at-o In scenele
In adevAr, la 17.76 km. (adicA XII mii de pa§i) de Surduc (vechiul Cen-
tum Putea) spre nordest se allá localitatea romAnea,scA Boga; adci trebue sA
fi fost statiunea romaná Bersovia. Localitatea aceasta a pAstrat foarte multe
urme romane 4). Aici am descoperit eu Insumi, In curtea lui Alexandru VArdea,
urinele unor ziduri romane de piatrA de 1 1/2 m. grosime. Zidul are §i astAzi
1 m. de InAltime i pare sA fi fAcut parte din clAdirile pretoriului. D'uprt spu-
sele proprietarului §i dupä propriile ndastre observAri, de jur /mprejur cam la
100 m. se ,aflA uu zid fn formA de dreptunghiu regulat, care nu poate fi . de cat

Domaszewski, n Philologus, 1908, p. 327: d0Die kiinstliche Aniego dieses Strassen-


zuges verrath die völlig gleiche Lange der Etaperm. In nota adaoga: cDies sichert die Vbr-
besserung dor Distanz zwischen Azizis und Caput Bubalip.
Vezi exacta descriere pe caro o face asupra acestui drum roman Kematmiiller,
,Die Römerstrassen im Banat, In Deutsche Rundschau fiir Geographie, 1892, p. 216: cdrumul
format din bolovtini de piatra are o ldtime de 6 m.D.
Aceastit cale romana pe la Doklin, Bini i Bona o vedem reprodusa pi In harta
lui B. Milloker, op. cit., para II.
B. Milleker, op cit., 1898, pars II, p. 15: «La Boga, In spatele dealului zis Cra-
cul de aur, s'au doscoperit urmele vechilor bai. in gangurile existente pe laturi. s'au sitpat
In mod regulat cu ciocanul i ea dalta o suma, de flride, caracteristice pentru minele romane.
In aceste &ida s'au descoperit i vapaite de hit romane. S'au descoperit de asemeni pi mo-
note romano din timpul imperiului din vremoa lui Vespasian i panit la Trajanus Deleita»,

www.dacoromanica.ro
- 85 -
al unui lagar roman. Acest lagar se aflg bine asezat, la impreunarea Moravi-
tei cu Barsava 1). Ma1111 stang al Moravitei este limit si rapos ; deci pozitia la-
ggrului stapaneste tinutul foarte departe.
Dar argument s'i mai convingator : In fata Bogsei romane, dincolo de Bar-
saya, pe culmea dealului, zis Buza Turcului, se vgd ruinile unei cetati foarte
vechi. Cetatea de pe varful dealului, izolat pe dreapta si pe stanga de cele-
lalte dealuri cu vai adânci, are forma patrata, cu laturea de 25-30 m. lungime ;
lucru pe care ni-1 arata si columna. Din laturea de nord a acestei cetati s'a
pgstrat un zid puternic de 8-10 m. Inaltime si 2 m. aproape grosime. Tech-
nica zidului si mortarului e cea cunoscutg de la cetatile dace. In interiorul ce-
tatii se yid urmele unui turn pgtrat, care corespunde cu acei cladire interna,
pe care columna o infatisazg in scena noastrg In cetatea patrata" din 43 sus.
Tot aici la Boga in fine reggsim si celalt element topografic pe care ni-1
da columna : valea care se deschide despre dreapta si sus, precum si puntea
de lemn pe care legionarii o cladesc peste un rail care merge de a curmezisul
van In adevar, la nordest de Boga romang se deschide valea care se infundg
spre Ezeris. La intrarea acestei vgi serpuesc venind din spre sudest apele
repezi ale Barsavei. Pentru cel care pornind din Bopa ar fi cgutat si pi-
trunda In valea Ezerisului, era neapgrat silit si treaca Barsava pe o punte,
intocmai precum artistul columnei o indica In scena XIX in 44. lata dad re-
unite la Boga toate elementele geografice puse de artist ; aceasta ne Ingadue
sa credem eh' scena XVIIIXIX trebueste localizata neaparat In acest sat.
A cincea sceng din grupa noastra cuprinde spatiul din 44-46 (scena XX
la Cichorius) ; ea ne infatisaza doug laggre romane, asezate unul In fata ce-
luilalt ; intre ele terenul pare scobit; caci aceasta inseamna actiunea soldatilor
care scot 'clamant cu panerele. Domaszewski 'vede In scena noastrg imaginea
statiunei Aizis. i are dreptate. Distanta dintre Aizis si Bersovia. dupg Tabla
Peutingeriana, este de XII mii de pasi, adica 'de aproape 18 km., ca si !litre
toate celelalte statiuni de la Lederata la Aizis. Vom cauta asa dar aceasta
statiune la 18 km. departe de Boga romana, unde, dupg cum am vazut, tre-
bueste push' Bersovia.
Drumul actual de la Boga romana trece prin Ezeris, apoi pe valea Sa-
tului ocoleste spre sudest prin Socean (Szoczan), de unde se Indreaptg spre
Brebul. Drumul roman insä mergea drept inainte : pornea de la Boga spre
Ezeris, de unde apoi tija dealurile direct spre Brebul. Urmand aceasta linie
dreapta, distanta de XII mii de pasi, spatiul dintre Bersovia si Aizis, se In-
cheie la varsarea raului Matiul in Pogonis. Aici deci ar trebui sa fie Aizis.
Lucru neasteptat, aici la gura Matiului, dupg 1ndelungate cercetgri, am
descoperit ruinele a doul lagare romane; care, casi pe columna, In loe si fie
asezate unul MO altul, Bunt randuite, unul In fata celuilalt. Aici la buza
Cozlarului", precum numesc taranii romani localitatea, este un punct strategic
de o importanta extraordinara, cad stapaneste vaile raurilor Igadaul, Pogo-

1). Vezi pl, XIII, 4...1,

www.dacoromanica.ro
86

niyul i Matiul, precum i calea care duce peste dealul Cozlarului spre Valea
Boului yi Jupa (Tibiscum). Aici pe malurile rapoase de sud yi de nord ale Ma-
tiului se aflg fall In fatg cele doug lagäre romane, ale cgrora ruine insa' sunt
acoperite de lanurile de pgpuyoi ale tgranilor localnici.
Dovadg el localizarea noasträ este bung sunt urmAtoarele amanunte pre-
tioase pe care artistul le Infaliyazg pe columna' In scena noastra : a) terenul
unde se afig zidite castrele este yes, lar spre dreapta dit /ate° vale Ingustg,
cuprinsg intre doug yiruri de dealuri pe care le indicg in 46 cele doug dungi
stAncoase 1), una de deasupra parilor pu coifuri yi alta deasupra scuturilor ; b) In
interiorul castrului din fath' trebue sg fie o colina' pe care artistul o infatiyazá
prin acea gramajue de pietre patrate randuite sub forma' de cruce 2).
Aceste amdnunte tocmai se reggsesc la lagarele din buza Cozlaruluii2). In
adevgr, aici se deschide spre rgsgrit stramta i adanca, vale a Matiului, care
corespunde cu valea din 46-47 de pe columna', de la dreapta laggrelor. Tot
aici se an' i celalt amanunt : in castrul de la sudul Matiului, cev a mai .1a, a-
pus de fantana de laugh' drumul care vine de pe dealul Cozlarului, se vede
astázi o movilg, *care are in circuit 40-50 de payi, iar In ingltime atinge 6-7
m. Movila aceasta, care dupg spusa fiului cneazului' (primarului) din Valea
Denii este ziditg, Cu cgramidg mare" la temelie, doming pe o mare Intindere
vgile raurilor care dau In acest punct.
Aici, aya dar, se cuvine sg punem noi statiunea Aizis pe care impläratul
a ocupat-o In mersul sgu spre Tapae. De altmipteri, aceastg localizare capgtd
o noug intgrire din stabilirea statiunei urmgtoare.
Scena a yasea, care corespunde in parte cu scena XXI din Cichorius, se
Intinde din 47 pang In 50. Marginea spre dreapta o formeazä malurile Inalte
ale apei care ße indreaptg pieziy, din fata spre fund ; lucrul acesta a fost ard-
tat cu multg indemanare de cgtre artist, InfAtiyand malurile din primal plan de-
luroase pe cand spre fund sunt yese. Raul pare a fi neinsemnat, cäci numai
aya se explica' faptul trecerii prin vad a calgretului din fund. In stanga apei
se aflg un laggr roman pe care Il pgzesc de alungul raului de pe inältimi
trupe legionare yi auxiliare romane.
Ce localitate a vrut artistul sit InfAtiyeze ? Cichorius crede cg este vorba
despre un lagar roman, zidit pe malurile Timiu1ui, In fata raului Bistra. Petersen
insg, II ayeazg la Criva, langä pasul Teregova. Ambele pa'reri lush' sunt greyite
Dacg in seena trecutg am avut imaginea statiunei Aizis, urmeazg de la
sine, ca aici e vorba despre Caput Bubah. Dupg Tabla Peutingerianit distanta
intre ambele aceste statiuni este de III mii de payi, adicg de 4.44. Km. La aceastg

Vezi Cichorius, op. cit., Sc. XX, 45-46, Atlas, pl XV. Acest mijloc de a infati§a
dealu,rile este des intrebuintat pe columna; vezi scena II, in 7; Boons XXXIV, din 84-86
sus ; scena XL in 104 sus, scena XLIV din 114-115 etc.
Ades vedem pe column& fa interiorul castrelor asemeni gramozi de pietro rin-
duite in Vir. De Oda, in scena XXXIX in 100, sub picioarele lui Traian, in scena CIX 'In
290, sub picioarele ofiterului din castru etc. Rostul aceitor doluqoare, nu poato fi altul de cat
ca sá no arate cá interiorul lagarului este deluros.
0), Vezi harta çAi reman de la Leclerata la Tibiscam,

www.dacoromanica.ro
- 87 -
departare deci de gura Matiului (Aizis) se cuvine sA cAutAm noi statiunea cea
nouA. SA nu uitAm insA el de la Aizis la Tibiscum sunt cu total XIII mii de
pasi, adicA 19.24 Km. DacA alegem calea pe la Delinesti, Russ IA Valea Bou-
lui, bite gura Matiului (Aizis) si Jupa (Tibiscum) sunt 25-26 Km., aproape 6
Km. mai mult de cAt ne aratl itinerarinl roman. Prin urmare Caput Bubali nu
a putut fi pe acest drum.
ExistA InsA Intre valea Pogonisului si a Timisului un alt drum care este mult
mai scurt i odinioará foarte utnblat : este drumul pe culmea Cozlarului. In tim-
pul Romanilor acest drum era asteraut cu piatrA i pornea din Gura Matiului,
urca 0,11111 pan laugh' obarsia sa, unde atingea platoul ; de aici calea o lua
spre apus panA In Valea Boului si mai departe pAnA la Tibiscum. Urmele aces-
tui drum, care In gura poporului poartA numele de Animal Ierinei", se rega-
sesc i astA-zi din loe In loe; eu Insumi 1-am urmArit o bucatA lute Valea Bo-
ului i Värful Cozlarului. Ei bine, tocmai la obArsia Matiului si la depártare de
4.50 Km. de Aizis, dupg, spusa tAranilor romäni, se aflá, o cetate,. care prin tra-
ditie se numeste Secetuica", adicA cetAtuica, diminutiVul din cetate. Din ne-
fericire, nimic ma. i precis n'am putut afla asupra acestei cetAti, desi asupra exis-
tentei sale nu mai Incape nici o IndoialA. CA, aici, In acest punct, trebue BA fi
fost statiunea Caput Bubali, este dovadA faptul urmAtor dincolo de apa Pogo-
nisului, In dreptul Ohabitei, poporul roman din Banat numeste i astl-zi vArful de
munte Inalt de 598 m, Tälva Bobului, reprodus si In harta cea mare (1 15,000)
a statalui major austriac. TAlva Bobului lush' nu este alt-ceva de cAt tra-
ducerea romäneascA a lui Caput Bubali ; teilva In romäneste venind de la tigva,
nu InseamnA alt ceva de cat cap. Aceastä localizare In ori-ce caz Ii dA seama
si de depArtarea cerutA de itinerariul roman Intre Aizis si Caput Bubali de o
parte si Intre aceastA din urmA statiune i Tibiscum, precum fi dA seama de
forma terenului muntos si de ransorul peste care tree trup ele de cavalerie, rAu-
sor care este probabil actualul Máciucas, care mergand spre nordest se varsä'
In Timis ceva mai la nord de Jupa (Tibiscum).
Scena a saptea (scena XXII Cichorius) formeazA un tot strans ca scena
trecutA, de care totusi se desparte destul de Itimurit, precum se desparte de
trupele legionare din dreapta, din 50-52 1). Ca element topografic este forma
ciudatA triunghiularA a cetátii 2), eu singura ei poarta pe laturea concavA din
stAnga si jos, poartA apAratá cu turnuri cu ceardac de lemn. In interior o sumit
de cládiri, unele din ele ca mai multe etaje i cu columne. Cichorius a pre-
tins, cu drept cuvant, c aici este vorba de un oras dac, care nu are tocmai
un caracter militar si propune s vedem Intr'Insul im.ginea cetAtii Tibiscum.
PArerea aceasta ni se pare dreapta.
In adevAr, dacA localizArile sceneior anterioare sunt adevárate i daca mai
ales In scena trecutA avem imaginea statiunii Caput Bubali, nu este oare fi_
A. v. Domaszewski, Philologus, p. 327, nota 31: eIn XXII ist das befestigte Lager
links in Hintergrunde völlig zu trennen von dem, duo ganz andere Scene bildenden Halte
der Legionare im Waldea.
Vezi imaginea seenel XXII. in Cienorius, op, cit., pl. XVII i vol, II p. 107,

www.dacoromanica.ro
88
resc sa vedem in cetatea de forma triuughiulara, din scena noastra icoana Ti-
biscului, inainte de cucerirea Daciei de catre Romani ? De sigur ca da.
O dovada In sprijnul acestei idei este faptul, ca, In afara de Infatisarea Sar-
mizegetusei (scena LXXV), cetatea din scena noastra este fara Indoiala cea
mai Insemnata, nu numai ca marime, dar In acelas timp si ca vechime ; acest
lucru Il arata acele cladiri de pinata In doua etaje i ca columne care nu au nimic
de a face ca Intariturile celelalte dace ridicate In drumul armatelor romane. i al
doilea amanunt hotarator, aceasta cetate de origine dadi este, se pare, In drumul
legiunilor rornane, care dupa cum vom 'vedea mai departe, se indreapta spre
Tapae. i tocmai aceasta situatie intermediara are Tibiscum.
Tabla Peutingeriana ne spu-
ne ca Tibiscum se afla la o 1y
departare de X mii de pasi
(14.84 km.) de Caput Bubali,
iar drumul roman, care tae
tnaltimile Cozlarului, dupa ce
trece prin Valea Boului, a-
ere,/e
junge In valea Timiului, ceva
mai jos de Imbucatura Bis-
trei, acolo unde pe harta aus-
triaca se vede Insemnata lo- . JitZ aP 8
calitatea moara lui Zavoi",
cate-va sute de pasi de Jupa.
Aici se Impreuna o suma' de
drumuri romane, care vin u-
nele din sud, din spre Caran- JupaI

sebes, allele de la rasarit, din


spre Iaz s i Bistra, altele In
fine din apus, din spre Valea
Boului 1). Ca aceste drumuri %.N
sa se Impreune aici la moara
din Zavoi, trebue sa, credem
ca acest punct avea o Insem-
natate mare nu numai mili-
tara, dar si comercial/ In a-
cela § timp. Tar In acest punct rardizsehe,
trebue sa fie Tibiscum.
La Incheierea aceasta ne due si cercetarile lui Ortway Matte asupra te-
renului din preajma Jupei 2). Jata In tTaducere cuvintele proprfi ale Invatatului
magbiar ca privire la Tibiscum :

Vezi harta imprejurindlor do la Jupa (chip& A. Dragalina).


Dr. Ortway Tivadar, Tibiscum, Budapesta, 1876. Harta care insote§to acest stueliu
'carte serios, a fost hie= cu malt& ingrkjiro do Witco Al. Dragalina, un °titer roman do maro
Tiitor, din nefericiro mod prea do timpuriu,

www.dacoromanica.ro
- 89 -
Am cercetat aici la Caransebe§, campia Inconjurath de munti, campie
care se estinde Intre Caransebe§ §i gurile Bistrei §i care se mArgine§te spre
nord cu rani Bistra ce curge de la rhsh'rit spre apus ; spre apus cu Timi§ul ce
curge de la sudest spre nordvest, paralel cu §oseaua Caransebe§-Lugo§ ; spre
rhsh'rit cu §oseaua Caransebe§-Iaz, precum ne arath planul ci aldturat. Aceasth
ample are forma unui trapez, a ch'ruia lature mai scurth o formeazh partea
de nord a Caransebe§ului. In unghiul de nordest al trapezului, in apropiere de
malul stang al Timiplui se aft' moaia de la Jupa (moara din Zhvoi pe harth).
Pe drumul vechi de care dintre Iaz §i Lugo, In apropiere de Timi§, sth-
panul locului a shpat In fata mea chiar o groaph cam de un stanjen (2 m.) §i
a dat de o columnh de piatrh pe care panit atunci In zadar s'a ostenit sh o
scoath' din sanul phmantului... -Columna nu avea nici o inscriptie. Mai departe
am dat de fundamente cu mult mai estinse. Despre originea romanh a acestor
fundamente nu poate fi nici-o Indoialà i acestea stau In leghturg cu fundamen-
tele de pe thrMul stâng al Timi§ului. Terenul acesta este in mare parte par-
log lutos, acoperit cu o multime de chrhinizi pätrate romane. Intru cat am pu-
tut urmari aceste ziduri, pot zice, ch ele se estind pe partea dreapth a Timi-
§ului panä la canalul acela care porne§te din Bistra i revarsh' iarh§i In Bistra,
dincolo de drumul Ciuta-Iaz.
Trecand peste Timi§, imprejurul chruia se afiti pretutindeni multe chill-
mizi romane m'am apropiat pe §oseaua principala de moara de la Jupa. In
drumul lhturalnic amintit, care Impreunh §oseaua Caransebe§-Lugo§ cu zisa
moara, in dreapta, In grane, pe marginea drumului, am dat de un leu In mhrime
naturald, sculptat In piatrh de var, dar deja mutilat. Nu pot zice, ch este vre-o
cap de opera, dar totu§i e un obiect bine sculptat, care poarth tipul caracte-
ristic al artei romane in acest tinut. Capul leului a lipsit cu total, hash trun-
chiul a remas intreg.
Ajungand la moara de la Jupa, am aflat rhind§iti monumentale §i mai in-
semnate ale coloniei romane. O Intreagh mash' de chrhmizi romane am aflat
aici §i dintre acestea m'au surprins mai vartos acele ctirdmizi uria§e, care le-
am aflat Intregi in camera morarului. Particular este, ch bate sunt ftirh, in-
scriptii §i numai unele prezentau pecetea. lush, originea lor romanh e peste
toath Indoiala. Imediat Inaintea morii se an o dalma mai timid, pe care a§a
zicand se reazimh' moara. Partea spre ierugh (canal) e cam piezi§e (incovoiath)
§i privind dintr'o parte se vede substructii puternice. Tufi§ul a fost aici atat
de des, In cat abea am putut ajunge la substructii. lush pot afirma ch locul
acesta este un punct insemnat al coloniei romane" 1).
Ortway ne vorbe§te despre ni§te §anturi puternice ale castrului care sunt
traversate de ieruga morii". Asupra acestui punct mi-am Indreptat eu toath a-
tentia, dad in vara anului 1906, Impreunii cu profesorul I. Man, am vizitat aceste
ruini.

1). Aceastlt traducere o datoresc amabilit4tii d-lui Iosif Man, profesor la liceul ro-
man din Qaransebes.

www.dacoromanica.ro
- 90 -
Imediat la miaza-noapte de moard(vezi imaginea aláturata)terenul
are o Inaltime,, fata cu Inconjurimea, de 6-7 m., ceiace da locului In parte In-
fä'tiyarea une! arx. De alungul canalului care pare Incovoiat aici, du$ spusa
tgranilor i propriile mele observdri se afla un zid de piatra, legat cu mortar
roman. Zidul acesta era Invelit pe din afara yi pe dinguntru cu o camaye de
pi etre clreptunghiulare, dar care au fost luate de tgrani pentru trebuintele lor.
Inteun singur an s'au scos 163 de care, ceiace fata cu lungimea cam redusa,
In totul vre-o 120 m.ne Indeamna sA credem ea zidul a fog foarte MAR.
In punctul E se vede un gang de piatra boltit, dar care s'a ndruit. Dupg tra-
ditie gangul mergea mult mai &Mile de cat astgzi. Laturea de apus a cetatii
a di§parut ; sigur este Insa el spre nord ea se tilia
In unghiu foarte ascutit cu cea de rasarit.
Din contra, laturea de rasarit, dad, nu mg In-
ala notitile culese la fata locului, era de forma
neregulatg, cu concavitatea In spre sudest. Urmele
valului Inca se mai vad pe pamântul rascolit de
plug. Aya dar cetatea are, cayi imaginea de pe co-
lumná, forma triunghiularg, cu laturea de sudest
Incovoiata In forma de arc, cu concavitatea In a-
farä. SA se fi pastrat care vechea cetate dad, cu
forma ei curioasa yi In timpul Romanilor ? Tibis-
cul roman sa fi crescut care de jur Imprejurul Ti-
biscului dac ? Iatá Intrebari, asupra cä'rora,
Af0 c2Pe? sapaturi sistematice, nu putem da nici un raspuns.
r 'es! 'de
I' 01774 )2
AtAt lush' putem afirma, ea aici la moara din Jupa,
trebueyte noi sit localizam scena noastrg, chiar
dad, forma triunghiularg a zidurilor ruinate s'ar
arata mai tärziu o simplg iluzie a ochilor noytri.
Tibiscum pare pe columna pustiu i pardsit de populatia lui dad",; cu
drept cuvant. Cad cum puteau Dacii sa, apere o cetate care era amenintata
din dour], parti deodata : de armatele romane din apus, care Inaintau pe valea
Carayului i Pogoniyului pe la Caput Bubali yi de cele de rasdrit, care dupa
ce trecusera valea Cemei, Belareca, pe la pasul Domayna i Teregova, ajun-
seserd, In valea Timiyului? In fata primejdiei de a fi prinyi Intre doug, focuri,
Dacif s'au retras spre rasarit pe valea Bistrei, lasand In voia soartei yi pus-
tiu vechiul Tibiscum.
Scena yapte (XXIIXXIII, 51-54 Cichorius) pare ca se desparte In doug
jumatati care se Implinesc una pe alta 1). Actiunea ne Infatiyeaza mersul unor
legiuni romane pe un drum pe care-1 croesc alte trupe tot legionare.
Terenul pare yes In stänga, stancos i deluros la mijloc, pentru ca spre
dreapta sA devie iardyi yes. Aceastd, indicare o face artistul nu numai prin

1). Vezi imagines scenei in Ciehorius, op. cit., vol. II, p. 109 si pl. XVII,

www.dacoromanica.ro
- 91. -
mijlocul acelor stänci din 52-53, dar si prin felul copacilor care alchluese pg-
durea : In stänga stejari, la mijloc brazi, simbolul tinuturilor Inalte, spre dreapta
iaräsi stejari. Aceastg idee, de a argta deosebirile de Inältimi ale solului prin
felul arborilor, o Intalnim ades Intrebuintatg de artist ea un element conven-
tional usor de Inteles.
Pozitia geograficá a scenei o hotgreste', localizarea scenei urmgtoare, In-
fatisAnd lupta de la Tapae. Cred cä," Cichorius are dreptate cand vede aei ima-
ginea Will Bistrei spre rgsgrit de Tibiscum ; ar trebui adgogat i spre apus de
eämpia cea largá din Zgvoi, unde, precum vom vedea, este faimoasa Tapae.

Lupta de la Tapae
Scena a opta (scena XXIV Cichorius) ne InfAtisazg, momentul hotgritor al
intregei prime campanii militare a Imparatului, adicit lupta de la Tapae.
Elemente topografice pentru precizarea locului und,e s'a dat aceastg luptg
nu sunt de at doug, : a) rolul eel mare pe care cavaleria romang Ii joacii, In
imaginea luptei de pe columng, precum i tnsiti lipsa unei indicgri de dealuri
pe tot spatiul larg din 55-63, ne Indeamng sh," credem eg, lupta de la Tapae
a trebuit sä" se dea bite° câmpie largä" ; 2) castrul roman din 56-57, asezat
aproape la mijlocul acestei eämpii In spre partea ei de sus, este o eálduzit care
are pentru noi o valoare hotgrätoare.
O asemenea chmpie largg, care sä, fie cuprinsg Intre Tibiscum i Portile de
fier (imaginea acesteia o vom reggsi In scena XXV) nu descoperim In valea
sugrumatg de dealuri a Bistrei, de cat Inteun singar loc : la Impreunarea Bis-
trei Mgrului cu rain, Bistra.
In adevgr, pornind din eämpia Timisului pe ingusta vale a Bistrei spre
Poarta de fier transilvaug, Indatä, ce treci podul de pe Bistra Mgrului 1)
se desfäsurg Inaintea ochilor privelistea unei campii desfragtoare, Inchisg de
jur Imprejur cu. dealuri Waite i päduroase. Aceastä" cämpie are forma triun-
ghiularg ea basa spre miazänoapte si värful spre .sud, formg care i-a fost trasg,
de dealurile dimprejur. Spre nord se prelungeste coama dealurilor MAgura
Rusa, cu värfurile ei rotunjite ; spre räsitrit se Incovoae sirul de dealuri,
care pornind din Mggura Marga se curmg, de o datä aproape de Voislova,
unde Inchid ca un perete drept atit valea Bistrei eät i valea Ruscgi, care
se Infundg spre nord ; spre apus zarea e mgrginitä,' de dealurile, care desfg-
dada-se din Socetul mare, sub numi deosebite de Cioaca Pietroasg, Strämbu
Scoarta, umple tot spatiul dintre comuna Mgrul i pänä la Cireasa.
Aceastg cämpie, peste care astä-zi s'asterne In lung si In larg un eräng
mgrunt, este udatg, de doug rIuri : unul spre miazrmoapte Bistra, i celalt spre
apus Bistra Märului.

1). Vezi pl. XIV, fig. 1.

www.dacoromanica.ro
- 92 -
Ceva mai la apus de Zavoi, laugh' malul rapos al Bistrei, se vad urmele
unui lagar roman uria§, de pe al caruia val de pamant se desfa§ura intreaga
campie ca in palma.
Castrul pare a fi patrat ; fiecare lature este de aproape 500 de pa0 1). Valul
care la baza are 15-20 m. se inalta deasupra solului inconjurator cam la 3 m. 2).
In acest cadru se lamuresc nu numai rarele amanunte topografice puse
de artist, dar chiár i peripetiile felurite prin care a trecut aceasta cumplita
lupta de la Tapae.
Ofensiva, precum era 0 firesc, a fost luata de Romani. Imparatul, care
domina campul de batae de pe inaltimea valului lagarului sau, inainteaza tru-
pele sale pe doua linii una, formata din trupe pedestre auxiliare, porne§te pe
ilancul stang de la rasaritul castrului spre sudest ; cealalta, alcatuita din trupe
de cavalerie, urmand de alungul malului drept al Bistrei Márului are aceia§t
tinta ; caci obiectivul acestor &RA armate era sa loveasca deodata in acelav timp
0 din doua parti trupele dace, tab'árIte In fundul vaii in cottul de miaza-zi al
triunghiului format de campie.
Intre aceste doua armate romane care opereaza pe flancuri se pun in mi§-
care trupele legionare, ale carora signa artistul le indica. Una din aceste le-
giuni, de sigur cea din primul plan, face parte, daca ne luam dupa signa cu
palma in cununa, din corpul de armata de rasarit, care apare acum pentru In-
tala data dupa trecerea podului din scena IV.
Terenul de lupta fusese ales eu o pricepere admirabila de catre Decebal
Rezimata de poalele dealului Slatinei, care atinge aproape 600 m. Inaltime, a-
parata In dreapta de pantele repezi ale aceluia0 munte 0 de valea Bistrei,
care in acest punct (la Valea mare) se stramteaza pana a forma un gatlej in-
gust, inchisa spre apus de dealurile Stramba i Cioaca Pietrosul, care trimet pinteni
deluro0 pana linga malul Bistrei Marul, positia armatelor dace era cu atat mai
formidabila cu cit ingustimea terenului in partea de la Crama, unde sunt in-
tariti Dacii, impiedica ori 0 ce desNurare mai larka de trape. Aceasta positie
tare da trupelor dace acea incredere de sine 0 acel avant salbatic pe care co
lumna 11 arata,
Vezi pl. XIV, fig. 2.
Castrul acesta nu are nimio de a face nici cu Agmonia, nici Cu Pons Augusti,
care erau in drumul caii romane de la Tibiscum la Sarmizegetusa. In adevar, ruinelo Ag-
moniei trebtlesc cautate la Voislova, unde i asta-zi se vild la dreapta soselii, cum vii din
Caransebes, pe un deal de 6 8 in., cloua castre alipite, unul de piatra i colalt de pa-
pilla Urme romano se glisesc atat in interiorul cat si de jur imprejurul castrelor. Voislova
so Ent la departare dc 21 km. de atul Jupa; ceett ce corespunde minunat cu distanta iti-
norardlor romar.e dintre Tibiscum i Agnavia (XIV mile romane=-20.72 km.). La 12 km. mai
spre rasarit do Voislova in stanga drufaului, ceva mai la rasarit do biserica din Bautarul do
jos (Also-Baucar) so ea remasi4ele unui val roman, care trece dealungid drumului pinà din-
colo de moara lui Dionisie Rae& lui Martin. Sub acest val se gasesc ziduri formato din ca-
ramizi romane. Mai spre ritsarit Incà si °War META apa Bistrei, se regasesc ziduri romano,
care apar cam la un metru sub solul actual. Pe unul din fragmentele gasite de mine se vad
chiar litere de coh... Distanta do 11 km., care corespunde cu indicarile Tablei Poutingerisne
si bogalia ramtisitelor de cultura roman& in aceasta parte, ne impun incheierea, cá aici era
stntinnea roman& Pons Augusti. Prin urmare lagarul roman dia Zavoi, a caruia rnarime ox-
traardinara, o constataram mai sus, nu a putut fi de cat un lagar do rezboi i anume lagarul
ridicat de trupele roman; fie cele de sub coaducerea proprie a lui Traiaa, fie, poato, din
timpul lui Domitian.

www.dacoromanica.ro
93

In adevar, cu toate ca spre stanga trupele de cavalerie romana au cul-


cat la pamánt primele siruri dace 1), Cu toate ca spre dreapta trupele auxiliare,
sustinute de cohortele de arc* postate in urma, au rarit armatele dace, cu
toata impotrivirea furioasa a elementelor naturii deslantuite,caci aceasta in-
seamn6 imaginea lui Jupiter Tonans, care anima In contra Dacilor din inalti-
mile cerului sagetile fulgerilor sale,cerbicia Dacilor nu s'arata de loe a fi
infrtmta. Sub impulsul regelui dac, care, ascuns printre copacii de pe clinele
paduroase ale dealului din rilsarit (In 62), mána lupta, trupele dace revenin-
du-si In fire se refac i reIntarite s'arunca amenintatoare i salbatice contra
Romanilor. Nelinistea incordatá cu care impáratul Insotit de ofiterul cel tánar
din stánga-i,dupa Domaszewski prefeetul pretoriului Laberius Maximus,pri-
veste desrásurarea luptei, ne spune cá, lupta de la Tapae, fára a fi o biruinta
pentru Daci, nu este de sigur nici o Infrangere cumplita.
Lupta a fost extraordinar de vie, zice foarte bine Cichorius, si pare ca
Dacii au luat la un moment dat ofensiva, patrunzánd in cAmpie din padurea
unde se aflau. Iar mersul luptei nu pare sil fi fost asa de favorabil Romani-
lor. Dacii, fireste, au perderi mari In morti i rilniti, pe mind, ca intotdeauna
pe columna, cu o singura exceptie, mortii i ranitii romani lipsesc cu total;
din contra,si aceasta In opositie :vaditá, ca numeroasele representari de lupte
de. mai târziu, unde Romanii sunt biruitori,nu se vede nici un singar dac ma-
car fugind.
De asemeni i faptul cit Dacii pot duca, neimpedicati de nimeni, ra-
nitii lor intr'un loe sigur, Inca ne indeamna sit credem cit ei n'au fost
In mod hotarátor" 2).
Aceste cuvinte ale Invatatului german ne silesc sit ne gandim la spusele
lui Dion Cassiu. Aceasta biruinta pe jumatate chstigata se potriveste oare cu
descrierea pe care Dion Cassiu o face asupra aceleasi lupte de la Tapae ?
In descrierea istoricului vechi ni se vorbeste despre macelul cumplit" pe
care armatele romane Lau facut printre Daci ; ni se vorbeste in acelas timp
despre multimea ranitilor romani" i despre sfAsierea vesmintelor imparatesti"
pentru legarea ranilor celor raniti, asa de mare fusese numarul acestora ; ni
se vorbeste in fine despre multimea Romanilor cazuti In batae" i despre alta-
rul funerar inaltat in cinstea lor i unde in fie care an avea sa se aduca jertfa
sufletelor lor". Exista oare ceva din toate acestea In icoana de pe columna
luptei de la Tapae ? Se aseamana oare descrierea facuta de Dion Cassiu asu-
pra luptei de la Tapae In ce priveste Dacii macelariti, Romanii rilniti i trupe
romane nimicite" ca ceia ce ne arata columna ? De sigur ca nu. Din aceasta
nepotrivire dintre imaginea de pe columna i descrierea lui Dion Cassiu, nu al'
trebui oare sá se nasca In cagetial nostra o indoiala a3upra veracitatii ori uneia
ori alteia din cele doua documente istorice asupra aceluiasi eveniment ? Iar dach
unul din ele trebue socotit ea adevarat i celalt fal, nu s'ar cuyeni oare ca
indoiala noastra sit cada mai usor asupra vtirbitelor stiri remase de la Dion
Vezi Infatisarea luptei do la Tapao pe pl. XIV, fig. 3.
Cichorius, Die Reliefs d. Trajanssaule, II, p. 117,

www.dacoromanica.ro
94
Cassiu, de cat asupra, reliefelor columnei ? De sigur ca' da. Ne °prim IBA de-
oeamdata aici, ramanand 'sa revenim asupra acestei cestiuni, ca prilejul marei
lupte din seena XLXLI.

III

UrmArile luptei de la Tapae


Scena a noua. Un pas. mai departe- In adancul ATM Bistra spre Sarmize-
getusa II face Imparatul In scena XXV, unde, dupa parerea generala, ni se In-
fatisaza Intariturile de la Pasul de fier transilvan. Localizarea acestor Intarituri
nu este greu de fácut.
Muntii Rascal, zice generalul Ianescu, se leaga cu muntii Negrii prin su-
grumatura dintre Zaicani si Bautar, In care localitatile dispar, regiunea devine
paduroasa, comunicatiunea urea si scoboara pripoare repezi si obligate. Aceasta
este oarecum cheia comunicatiunei In mijlocul careia muntii opusi sunt legarti
printr'o spinare transversal a a pasului, care desparte apele Bistrei de ale Bah
tei, si uncle nu exista loe nici macar pentru osea. Aici se afla urme de for-
tificatiuni ce au servit pentru a intercepta comunicatitinea" 1).
Asupra acestor Intarituri Inca' de malt a fost atrasa atentia Invatatilor de
dare Kövdri Laszló, care le tine drept santuri de aparare dace" 2 ), Insa ni-
meni nu si-a dat osteneala Wit le studieze mai de aproape 3). Acest stadia fug
l-a Intreprins cu o rara patrandere protoereul roman N. Mu.nteanu din Gradiste
(veehia Sarmizegetusa) s'i pe ale caruia observatiuni se Intemeiaza planul schi-
tat de dansul si reprodus de noi mai sus 4). Dar sa repetam propriile cuvinte
ale protoereului Munteanu, ale crania spuse le vom Implini pe alocurea cu ob-
servarile noastre facute la fata locului.
In 13mictul unde trecátoarea ,dintre alicani si Bucova este mai Ingusta,
In dreptal Varful Marmorei" se afla un Intreg sistem de Intarituri, alcatuit din
santuri sl valuri triple, care au impreuna, o largime de 18-20 M. kii formeaza,
un d,repttmghiu. Profilul acestor valuri si santuri, precum se poate vedea In
schita de mai sus, este ast-fel alcatuit In cat valul cel mai scund este In tot-
deauna la apus, pp cand cel mai Inalt la rasarit. Frontal ac-estor triple valuri
deci ff Intors In contra unui dusman care ar véni din spre Caransebes, din apus.
Din contra, valurile de pe Muchia Catanei si de pe Poiana Ceardacului, ciare
sunt paralele Intre ele, au frontal Intors spre osea. Asa dar toate aceste va-
luri formeaza un sistem unic de aparare, care Inchid un spatiu dreptunghiular
!tare ele, atat pe dreapta cat si pe stanga soselii".

General Ianescu, Oltenia $i Banatal, Bucure0, 1891, ed. II, p. 81..


Kövári Lasz16, Erdéli régiségei, 1852.
0. Goos, Chronik, p. 266: clIter (Bucova) befirulon sich koantliche Reste alter Ver-
schantzungen s.
Vezi pl. III, fiF. 1.

www.dacoromanica.ro
95

Acest sistem de Intariri 11 vedem Infatisat si pe columna In scena XXV,


precum 11 aflam la Bucova In realitate 1). i anume, In dreapta, din 63-65, sunt
doua ziduri paralele care merg piezis de sus (63 1/2) pana jos (64 1/2), unde este
o coama, de munte i Dacii care fug spre dreapta. Primul zid, precedat In tot
lungUl sail de un sant adanc, are o poartä la mijloc ; acestea formeaza laturea
de rasarit i corespund cu triplul an i val din a de pe planul preotului
Munteanu, reprodus de noi In pl. III, fig. 1. A doua lature o alcatueste zidul
care merge paralel cu marginea de sus a reliefului ; si se sfarseste sus In 631/2,
acolo unde Incepe zidul cu poarta In mijloc ; el respunde triplului val de pe
muchea Catanei la nord de osea. A treia lature a dreptunghiului este mai pu-
tin clara pe columna' ; o formeaza valul cu palisada care Inconjoara localitatea
din primal plan din 63-64 si careia auxiliarii romani li dau foc : un semn con-
ventional ales de artist ca s Infatiseze daramarea unei Intariri dace. Aceasta
a treia lature de pe columna este identica cu valul triplu (g) de pe Poiana
Ceardacului, cu care are comun i arcul convex tutors spre osea. In fine, cea
de a patra lature pe columna este gardul de scânduri i barne din spatele gru-
pei lui Traian si. tovarasilor si (In 63 la mijloc), gard care nu este iarasi de
cat valul triplu (d) de apus al Intariturii dreptunghiulare de la Bucova.
Tot asa artistul ne arata, cum vazurain mai sus, In primal plan (din 63
pana' in 64) si un galas dac, alcatuit din doua locuinte de lema, carora auxi-
liarii romani le da foc. Sàlaul acesta corespunde In realitate cu niste turnuri
de piatra, din care nu ne-au mai remas de cat urme aproape sterse astazi pe
culmea Poenii Ceardacului, In r.
Dar asemanarea Intre imaginea de pe columná' i Intariturile de la Mar-
more", nu se margineste numai In acel patrat Incins cu valuri i sillasul-inta-
ritura de pe Poiana Ceardacului, constatat mai sus : ea merge si mai departe.
Pe columná' artistul ne Infatisaza, dincolo de zidul din fata lui Traian, zid cu
poarta In mijloc i tivgi de morti Infipte pe pari, douil constructii, una de piatra
pe taraci de lemn si alta, un simplu tare rotund de uluci. In limbagiul con-
Ventional al columnei o casa este seinnul unei localitati (turn sau cetate), iar
un gard de uluci, nu este de cat o Intaritura aparatit al val cu palisada.
Atilt unul cat i celalt din aceste dourt elemente topografice se regtigese
In preajma Intariturilor de la Marmore. »La pogele colinei varful Gurguiat, ve-
cin cu Iordanelul, spune protoiereul Munteanu, se afla o vigilie In piatra
legate cu acelas mortar, de care s'a folosit claditorul la toate edificiile din
Ulpia Traiana. Iar Insotitoral meu, pa'rintele Pasea din Diiicani, Imi marturi-
seste, ca mai Inainte copiii de scoalä si de la vite aduceaa de multe ori muni
(monete) romane aflati In fata locului. Terenul fiind exploatat de pe vremuri
"pentru produs de bucate,marimea si forma acestei vigilii azi numai prin sap-
turi s'ar putea, poate, descoperi. Colina pe care e situatti, aceasta vigilie domi-
neaza Intreaga vale In directia spre Hateg i Bautar". Aceasta vigilie deci

1). Vezi pl. III, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
96

este constructia de piatrA pe taracii de lemn de pe columua'. Cat prive§te ces-


laltA localitate, infAti§latA pe relieful spiralei prin tarcul rotund de uluci, nu
avem sA, ne gandid de cat la rAmitile de cArAmizi romane care se gAsesc
Intre Zaicani i Bucova, la locul numit Vama" k4i Captor", ramasiti probabile
ale vechilor ZAicani, care mai nainte de veacul al XV se atla mai la vest de cat
unde este" Rolul acestei IntAriri de la Varna". ZA'icanilor era, fire0e, de a
mai pune o noua piedicA vrAjma§ului care ar fi cucerit IntAriturile de la Marmore.
Din cele ce preced cred cA putem Incheia fArA temerea de a fi contrazki:
scena InfAti§atA pe columnA din 63-65, poate fi transportata pe teren In pAr-
tile de la Marmore", acolo uncle este pasul cel mai strimt de trecere °Mitre
valea Bistrei i campia Hategului, i unde IntAriturile uria§e InAltate de Daci
puteau, Implini mai bine rolul lor de apArare.
Aruncand acum o privire IndArAt asupra Intregului sir de scene, care se
desfura pe columna din 29 (seena XI) si pana In 65 .(scena X.p), putem zice,
ca pretutindeni, unde ramasitele vechilor lagare i cetati s'ail mai pAstrat, ele
se aseamAnA pana' In amAnuntele cele mai neInsemnate cu imaginile schitate
de artist pe reliefele sale. Din aceste asemAnAri a e0t ultra cat-va siguranta
localizArilor fAcute. Iar localizrile acestea la randul lór ne-au higaduit sA ur-
ma'rim pas cu. pas momentele diferite prin care armatele romane tree din clipa
cand au pus piciorul pe pamantul Daciei i pan cand. Intariturile de la Pasul
de fier transilvan le pune o stavila de netrecut. Cu aceasta actiune din urma
lush', prima campanie rezboinica In contra Dador poate fi socotita' ea termi-
nata de fapt ; caci, aceia ce ne Infatisaza scenele urmatoare nu Bunt de eat un
eeou al Intamplarilor rezboinice din grupa noastrii. Cele doua solii care se pre-
zinta Inaintea lui Traian, precum i pradaciunile trupelor auxiliare romane
din scenele XXIXXXX, sunt vadit evenimente politice i rezboinice care
gasesc explicarea lor In actiunile Infatisate In scenele grupei noastre dorinta
deci cererea de a se Incheia pace este un rezultat al biruintei de la Tapae, pr.e-
cum pradaciunile trupelor romane din scena XXIX este un efect, precum vom
vedea, al interventiei Burilor i alli4ilor lor In afacerile Imparatului (scena XXVII).
Scena a zecea cuprinde spatiul de pe reliefe din 65 pana In 69, adica sce-
nele si XXVII din Cichorius. Ele trebuesc lmpreunate, fiind-ca pe de' o
parte Bunt fara semne despa'rtitoare Intre ele, iar pe de alta sunt legate Intre
ele prin legatul legiunii din 67 aciliferul care-1 Insoteste, dar mai ales prin
imaginea Imparatului care formeaza oare cum central tutulor celorlalte
Actiunea InfatiatA este dablit : In stanga, (din 65-67) ni s'itratA trecerea
unei legiuni romane prin matca unui râu peste care legatul i acviliferul ei
au trecut Inca' mai Anainte 2), iar In dreapta, (din 67-69) primirea unei solii
barbare de catre ImpArat. Elementele topografice puse dé artist se rezumA In
urmAtoarele puncte : un rau care vine din stanga, cote§te In 66 spre dreapta
§i se pierde spre fund ; malul stang al raulut mai ales spre fund, este rapos ;

Vezi Sehematismul jubilar de Lugos, asupra Mieanilor,


Vezi p. VI, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
- 97 -
pe culmea unui deal abrupt se vede in 66 sus o cetate cu turn spre stanga,
poarta pe dreapta, un zid care le tmpreun i trei columne In fa. Un deal,
care merge descrescand In Inaltime de la stanga spre dreapta, unde In 67 in-
ceteaza, inchide scena In planul din fata. Dincolo de rail se an un castru ro-
man, in interiorul carula sta. Imparatul pe tribunal §i .soldatii legionari de jur
Imprejur ; din afarg yin din fund o suma .de barbari unii calari, altii pe jos
ace0ia din urnia, par a fi, dupa Imbracaminte, armament 0 infati§are, mai
ales parul Inodat pe tampla,de .origine streina, nu dad,. In fine tinutul este
In stapanirea Romanilor ; cel patin aceasta reese din faptul eì legionarii n'au
coiful pe cap.
Toate aceste element& topografice se regasesc reunite In apropiere de Me-
hadia. i anume, Incepem cu castrul infatipt In seena XXVII. La Impreuna-
rea raului Bolova§nita cu Belareca 1) este un castra roman destul de bine pas-
trat. El e de piatra cu .laturea lunga de la nord la sud de 120 ni. iar cea scurta
de 100 m. Are trei porti, una, porta praetoria pe laturea de nord i celelalte
pe laturile de apus 0 de ritsarit. Laturea de sud n'are poarta. Turnuri patrate
apara de o parte 0 de alta fiecare poarai, iar la colturi aunt tumuli interne
de forma trapezoida. ITT interior nu se mai zare0e nimic. Multe urme Insa de
eitramizi romane, dintre care una fragmentara descoperita de noi, are pecetea
cohortei a III...
In spre rasarit de castra avem .dealul Belibucului, care se ineovoae In
arc de la rasarit spre apus, unde, ca0 pe columna, se perde, ceva mai la nord
de castra.
Indaratul acestui deal, adica mai spre sud, se vede rani Bolova§nita, care
dupg ce strabate valea Ingusta de la poalele Belibucului, se varsii In Belareca,
un afluent mai mare al Cernei. Acest ran, zis Bolova§nita, care vine din A,-
sarit spre apus, ocolea odinioarg, ca0 cel de pe columna, laturea de rasarit a
castruliii i .se ducea la vale spre fund, adica spre sud. In fine, lute° vale sin-
guratica, zis a Valea rea" langa Mehadia, pe culmea mule deal Inalt de forma'
numit Dupti §ant", se affit o cetate curioasa ca forma 0 Intocmire.
Nu avem mai revenim asupra acestei cetati ruinate 2; e destul lug sa spu-
nem cit, intoemai ca0 ipe columna, In AF ecinAtatea Mehadiei se AEA, pe culmea
unui deal Inalt i rapos, o cetate de piatra ca un turn pe stemga, o poarta, pe
dreapta, un zid care le Impreuna i dour], turnuri ronde langa. poarVa.
A§a dar toate elementele topografice indicate de artist In seenele XXVI
XXVII. se regasesc In preajma Mehadiei de astazi." Totu0 Intre realitate §i ima-
ginea de pe columna -este o deesebire vadita : castrul de pe columna se "afla
wzat pe malul drept al raului pe 'caie noi l'am identificat cu Bolova§nita ; in
realitate Insa castrul de la Plugova (ceva mai la nord de Mehadia) sta pe
stânga 0 mai la sud de rani Bolova§nita. Deosebirea este numai aparenta. De

Vezi pl. VI, fig. 1.


Asupra acostei cetitti din estul Mehadiei, vezi cule serse de noi in capitolul coo-
tatile dace », pag. 54.
7

www.dacoromanica.ro
98

fapt Bolova§nita, care astrtzi da In Belareca la nord de lagar, cu vre-o 60-70


de ani mai In urma, facea o Cotitura de alungul laturii de rasarit a castrului,
pentru ca apoi sa se verse In Belareca la cate-va sute de metri mai spre sud.
Ba'tranii din localitate ti amintesc foarte bine de mersul acesta al raului, care
nu §i-a schimbat matea spre. nord de cat In urma unui mare Inec. De aitmin-
ten de odinioara, a raului §i astazi se poate vedea Inca prin tarini ceva
mai la rasarit de lagar.
Din alaturarile de .mai sus, nu numai reese adevarul localizarii scenei
de pe column:1 (XXVIXXVII) In partile de la Plugova §i Mehadia, dar §i
orientarea sa : artistul, dupa ce a Infati§at din scena XIX pana' In XXVI peisa-
giile vrtzute din sud,adica sudul jos §i apusul la stanga,acum a revenit la
Infati§area cu nordul jos, rasaritul la stanga §i. apusul la dreapta.
Am spus mai sus ca scena XXVII ne Infati§aza, primirea unei solii bar-
bare. Greutatea Insrt se rezuma In curantul : putem noi cunoa§te de unde vine
aceasta solie ?
Mai Intai, /litre aceasta solie §i. cea din scena urmatoare exista oare iden-
titate ? Petersen,§i parerea lui este astazi aproape de toti admisa,crede
In aceste dourt Infati§ari este vorba de doua ambasade, scena XXVIII a-
pare, zice dansul, o a doua ambasada, ai ca'reia membrii nu numai sunt altfel
Imbracati, dar se Infati§aza Imparatului In alt chip §i sunt prin urmare altfel
priiniti de Traian. Aceia stau tanto§i i mandrii pe caii lor §i. fiindca sunt nu-
mai comati, este o dovada, dupa cum spune Dion, de curagiul Inca, nedornolit
nl lui Decebal ; ce§tilalti sunt pe jos, cu fruntea plecatit §i cu gesturi umilite.
Fata de aceia Traian, Inconjurat de legionarii sti, sta pe tribunal In lagrtr, ti-
nand cu trtrie lancea In mana; fata de Ce§tilalti, sta pe acela§ nivel, venind
din Jitgar afara §i Insotit numai de cati-va ofiteri" Aceste douit ambasade
Bunt, zice mai departe Invatatul german, reprezentantele celor doua partide din
sanul poporului dac : una binevoitoare i alta du§mana Romanilor. Din deose-
birea de dispozitie sufleteasca a partidelor dace reese §i deosebiroa de infati-
sare a celor doua solii.
Fire§te, futre cele douit solli nu ponte fi identitate. Dar, este, oare firesc
Brt fie dourt ambasade diferite Tenite 4din partea aceldia§i popor ? .Ei oare lo-
gic ca regele Decebal, Indata dupit neigbanda primei solii, sr], trimeath" o a doua
§i mai lipsita de demnitate §i mai umilita ? Se Intamplase oare ceva nou Intre
prima §i cea de a doua solie?, i afara de, asta, Decebal fusese oare strivit la
Tapae a§a In cat In dauna demnitatii sale §i cu ori-ce pret, sa caute Incheie-
rea unei paci, ca:re lasa lucrurile mai nelimpezite, de cat mai nainte ?
Lucrul acesta pare cu atat mai ndfiresp cu cat la Tapae se pusese In plina
lamina, nu numai disciplina de fier §i admirabila organizare a legiunilor .romane,
dar mai ales neInfranta vitejie a armatelor dace §i iscusinta reala a .conducrt-
torului lor.

1). E. Petersen, Trojans dak. Kriege, 1, p. 33.

www.dacoromanica.ro
99
De unde vine prima solie ?
giudat s'arata feint de Infittipare al soliei : sunt barbari ertlari, sunt bar-
bari pedeptrii ; unit cu invekunantarea daca, ceilalti streiná. Solia apare, lucru
neobipnuit aiurea, Inarmata, mai ales cei doi din fat& Aceptia din urma au o
Infatipare fisiea' cu totul aparte : au parul Inodat pe tampla, trupul gol de la
brau In sus, pantaloni pe picioare i eu stInga in un scut oval. Petersen a spus-o :
aceptia nu sunt auxilian i neregulati romani, ci nipte prieteni ai Dacilor, fara,
a fi totupi vrajmapi Romanilor". Mai .adrtogrtm Insa, acepti barbari fac parte pi
ei din solip. Dupii tip !ma, dupa Imbracaminte i port,parul tnodat pe ttmpla,
ei sunt Germani i anume, dupa cum vom avea prilejul s'o probam In 'Kelm
C, din al II rezboi dacic, Bastarni de prin partile Moldovei.
Cine Bunt limit barbarii, care vin calare?
Invemantarea lor este hotarat dacrt ; dar, pentru ce srt fie Infittipati ca-
lare? Pe columnh' nicaeri Dacii nu sunt aratati astfel, de cat In dotra cazuri :
unul, in scena XXXI, and Insa' nu ptim daca sunt baoi de ai lui Decebal, sau
Bunt Dacii din partile Moldovei i Munteniei, neat:arm-Ind Inca de nimeni ; ce-
lalt, rn seena CXLIII, cand Imprejurrtrile rezboiniee ti silesc neaparat srt fie ea-
lari, ca s poata scapa de urmarirea eavaleriei romane.
Al doilea fapt, care reese din analisarea imaginei de pe columna, este di-
reetia, de unde vine solia. Ne amiutim din cele spuse mai 811E1, ea linia de jos
este linia nordului, lax la stanga rasaritul. Prin urmare sòlia, fiind alit-tat:it ea
venind din fund spre In fata, ea trebue sa soseascrt din sud, probabil pe valea
Cernei i Belarech'i, catre nord, uncle este castrul. din Plugova. Spre sud pi
spre upas se Intindea imperiul roman ; deci solia nu putea vent de cat din spre
rasarit, adiert din partile Olteniei sau el-Liar ale Munteniei.
Al treilea, atitudinea mandril 'pi tantope a barbarilor nu se potrivepte de loc cu
solia poporului dac care de curand Incerease Oria bratului roman. Cum s'ar fi
Infatipat o solie daca, aceasta ne aratrt scena XXVIII, uncle atitudinea solilor
este umilita, apa cum pi trebuea sa fie. Solia din seena lagitrului XXVII nu
poate veni de cat din partea unor popoare care Inca sunt pe picior de pace
aproape pe picior de egalitate cu Romanii. De aeeia, Imparatul o pi primepte
In chip solemn In lagar, Inconjurat de legiunile sale ; pe cand pe cea ca ade-
varat dad, (din sc. XXVIII) o nesocotepte aproape.
In fine, solia din scena XXVII are legaturi vadite ca ambasada daca din
scena urma'toare ; artistul a cliitat aeeste raporturi cu multa iscusinta, prin por-
tul aeelora dintre membrii soliei, care privesc ostentativ spye dreapta, uncle se
desfapurrt scena cu primirea soliei de comati
In resumat, solia din scena XXVII vine din partea mai multor popoare,
printre ele sunt Bastarni i Daci,aceptia nu vin din regatul lui Decebal, adica
din Nord,care probabil locuese prin Muntenia pi Moldova. Aceasta solie are
raporturi cu ambasada comatilor daci din scena XXVIII, dar nu se confunda
cu aceasta. Inca odata, din partea caror popoare vine aceasta solie ?
Respunsul ar fi greu de dat, daca n'ar fi notita lui Dion Cassiu. Se ptie
In ce mod fragmentar i dezordonat s'a pastrat opera acestui scrittor. Nu avem

www.dacoromanica.ro
100

sa facem aici !ma procesul valorei rezumatului alcatuit de Xiphilln. Sigur este
notitile scoase de aeest eopietor filmic/ de greseli i Bunt rau randuite 1).
Totusi ele ne vorbesc despre solia Burilor i aliatilor lor, care, bite() in-
scriptie sapata cu litere latine pe un burete urias, au cerut Imparatului sa nu
mearga mai departe i sa Incheie pace cu Dacii 2). Comentatorii Insa au pus
In legatura aceasta notita cu imaginea barbarului cazut de pe catarul sail din
scena IX de pe columnh', fara st ja In de aproape considerare doua fapte : a)
solia, despre care vorbeste Dion Cassiu, vine din partea mai multor popoare
(Burii i aliatii lor") ; b) Indrazneala acestor popoare care aproape ameninta
pe Imparat, de 711/. face pace eu Dacii. Este un act solemn Insemnat, care nu
se potriveste de loe cu situatia comica a barbarului trantit 1 pámailt 'MO
asinul sau din scena IX.
Eu ered ca solia, care ti transmite Insareinarea sa catre Traian prin mij-
locul naiv i primitiv al buretelui, i despre care vorbeste notita lui Dion Cassiu,
este o solie cam nu are nimic de a face cu aceia a Burilor i aliatilor lor".
Prima, vine din partea unui popor incult cu total i foarte nernsemnat, care si
IntImpina primirea despretuitoare aratta' de columna In scena IX; cea de a
doua Insa, Indraznea i numeroasa, vine din partea Burilor i sotilor lor, care,
stabiliti In preajma Moesiei inferioare si pe lana gurile Dunarii, se simteau
destul de tari ea sit intervina In favoare.a Dacilor.
Aceste stiri, complete In Dion Cassiu, au fost mai tirziu trunchiate si a-
mestecate de catre Xiphilin, care probabil a pastrat amintirea stearsa a soliei.
cu buretele, de care Insit a alipit pe nedrept numele Burilor ; despre aceasta
Bone- ne povesteste i scena IX de pe columna. Asupra celeilalte solii mai im-
portal/tit musa, a Burilor i sotilor lor, care se vede Infatisata pe columna In
scena XXVII, notita trunchiata a lui Xiphilin nu ne mai spune nimic alt de
eat numele.
Cu aceasta Incheiere armonizeaza i faptul urmator : Buril geograficeste
se aflau asezati In partile Munteniei pe langa Olt, ceiace corespunde en arata-
rile columnei, care no Infatisaza solia din Acena XXVII itenind la eastrul din
Plugova din spre sud si rasarit de Mehadia.
In adeva'r, tribal Buriden.ses sau Buridavenses locuia, prin partile de la
Olt 8), eaci Tabla Peutingeriana aratandu-ne localitatea Buridava MO Olt si
ceva mai jos de Castra Trajana (R. Valcea de asta-zi), localitate care nu poate
fi streina nici despartita de tribul Burilor, a fixat In acelas timp i hotarele In
interiorul carora supositiile noastre se pot mica 4)

Vezi asupra valorii notitelor lui Xiphulin, spuselo lui Dierauer, Geschichte Trajans,
Leipzig, p. 68, nota 3.
Dio Casius, LXVILI, 8. Vezi comentariile asupra acestui pasagiu in Dierauor, op.
cit., p. 83, nota a cf. C. Cichorius, op. cit., p. 62.
, 3). Vezi Fritz Pichler, Austria Romana, In Quellen sur alten Geographic, Heft 3, p. 127
194.
4). Aceasta idee o sustine §.1 d. Olinescu D. in foarte intetesantul su studiu, RZmá-
ifr traco-dace, 1908, p. 2, care aseazit pe Buri in gMuntenia sau Moldova».

www.dacoromanica.ro
101.

Cl acesti Buri sunt de origine dacg, nimeni nu se poate indoi. Se poate


foarte bine ca ei sg fi format unul din acele principate neatárnate, care remg-
seserg, dupg desfacerea imperiului lui Burwista i despre care ne vorbeste Strabo '),
Acest principat al Burilor urmase poate si sub Decebal sg-si pgstreze neatár-
narea sa.
Daca ne punem intrebarea tug, cine sunt sotii Burilor", despre care vor-
beste notita lui Xiphilin, respunsul vine de la sine. Notitele istorice vechi ne
asigurg, c aliaii firesti ai Dacilor la Dungrea de jos au fost in totdeauna Bas-
tarnii din Moldova si Sarmatii din sudul Rusiei. Aceste popoare, fie din spirit
de pradg, fie mai adevgrat din convingerea, cg," soarta lor era legatg de aceia a
poporului dac, au fost in nesfársite certuri cu Romanii. Acum, la finele primei
campanii militare a impgratului, au Incercat, IntovArgsindu-se cu Burii, sg im-
pue lui Traian -o pace cu Dacii lui Decebal, tocmai ffindc i ei se simteau
amenintati, casi Burii, In neatirnarea i existenta lor. Acest act Il Infgtisazg
scena XXVII de pe columng, punand s ia parte la solie si pe Bastarni, acei
2 barbari cu pgrul Inodat pe tampla din 68, iar Dacii c1ri n'ar fi de cát Bu-
rii notitei lui Xiphilin. Daca artistul columnei a Inflitisat pe acesti Daci ve-
nind cglare, poate cg,' el a avut In vedere doug lucran: a) BA deosebeascg pe
Buri de consangenii lor de sub stgpánirea lui Decebal i b) sä argte depgrtarea
mai mare a Burilor din, Muntenia de laggrul din Mehadia.
In scena urmgtoare (XXVIII) care se intinde din 69-70, artisttil ne In-
fAtisazg solia comatilor daci, care cu fata smeritg, se inching si spun Impgra-
tului scopul lor. Solia MBA nu-si ajunge tinta. Cu foatg interventia Burl-
lor i aliatilor lor, Impgratul nu-i ascultg. Fireste, aceasta infrangere diploma-
deg' a popoarelor de la Dungrea de jos s'a resfránt asupra stgrii ion sufletesti :
de unde Bastarnii, Sarmatfi i Dacii Burl din pgrtile Munteniei stAtuserg In
timpul primei campanil pe picior de pace cu Romanii, acum, la in.ceputul iernii
anului 101, ei intrg In actiune. Triburi dace, sarmate i bastarne ngvglesc in
imperiul .roman. Despre aceastg ngv.glire ne vorbesc notitele scriitorilor vechi,
dar Mai ales ne dau stiri sigure scenele XXXIXXXII de pe columng. Asa
dar scena XXVII cu. solemna Infatisare a soliei barbare, ne preggteste i ne
introduce oare-cum in actiunea care se desfilsoarg In scenele XXXI si XXXII.
Una motiveazg, pe cealaltä.
Scena a unsprezecea (care cuprinde scenele XXIX si XXX Cichorius)
din pricina dealurilor care tae campul reliefului, are o infgtisare foarte com-
plicatg. Cichorius si Petersen au sustinut cg, scena noastra rezumä In spiritul
artistului o Intreagg desfAsurare de pe-ripetii care se 'petrec pe intinsul spatiu
din Banal si Oltenia. Totusi elementele topografice schitate de artist In Kea,
sunt asa de pregnañt i speciale, formele lor sunt astfel intocmite in cat aici,
casi pretutindeni pe columng e vorba de un anume loe, o portiun.e anumitg
geograficg a tinutului dac. Cheia intregului inut, reprezentat tu scena aceasta,

1). etrabo, VII, 3, § 11 vez i I. Dierauer, op. oit., p, 67, nota 2,

www.dacoromanica.ro
102

o formeazg campia din coltul de sus 1) i dreapta a reliefului (Intre 72-73). 0


apit Intinsg, mai potrivit un fluviu larg, mgrginete campia spre dunga ei de sus.
Doug viruri de dealuri nu tocmai lnalte Inchid spre stanga si jos Intreaga cam-
pie si ánume, un sir porneste din 70 s(stftnga). merge spre dreapta i se Theo-
voae In jos ; celalt pleaca din mijlocul laturii de jos a scenei In 71, formeaza
un arc cu scobitura in jos vi se sfarveste laugg, trunchiul de copac din 73.Intre
sirul dintgi de dealuri l marginea de sAs a reliefului, la capatul van, trupele
Parinonii Veredarii, precum le-a identificat foarte bine Cichorius, nimicesc o ce-
tate dacg (In 72 sus) de forma dreptunghiulara. 0 a doua cetate,si lucrul a-
cesta n'a fost Inca de nimeni observat,Infiltivata printeo simplà dunga
incovoiatä In jos In forma de secera, se vede pe culmea dealurilor din stanga
In 70-71. In fine, titre ambele dealuri jos se afla o vale, care; dupg felul cum
auxiliarii romani din primul plan due din urmg o grupa de femei dace, se perde
campla cea mare, unde stg, Imparatul.
Mai intai, ce apa poate fi infatisatii In seena noastra ? Domaszewski
vede inteinsa imaginea Murevului ; Cichorius si Petersen Ins'a' o identifica'cu
Dungrea. In sprijinul acestei pareri Petersen aduce faptul, cg, Intre apele ran-
lui din scena noastra i acelea ale fluviului din scena XXXI, care se stie cg
este Dunarea, artistul a facut o legaturg: Inteo parte apele marginesc relie-
ful spre dunga de sus, iar In cealaltg spre dunga de jos, fära a fi Intrerupt
liniile valurilor care se prelungesc din scena XXX In cea din XXXI, pe din-
daratul copacului din 73 care le desparte. Asa dar, fluviul nu poate fi de cat
Dunarea. Aceastg Incheiere armonizeazg cu desfasurarea oare-cum logica a pe-
ripetillor infatisate In scena XXV, Traian se afla. la Pasul de fier transilvan,
In XXVI, el este la Plugova-Mehadia (vechiul Praetorio), prin urmare ceva mai
la sud, in XXX el trebue sa fie la Dunitre chiar, de unde trece In Moesia su-
perior in castrele de lama.
Campia din scena noastra se envine s'o asezam asa dar langg Dunare, pe
malul el nordic, fiindcg este absurd sg, credem cà impkatul pustievte cu pro-
priile sale trape teritoriul roman. 0 Incheiere linia de sus a reliefului ne a-
ratä sudul, cea, de jos din contra nordul.
Incheierea aceasta atrage dupg sine alta. Prin faptul cà Pannonii Vere-
darii i ceilalti auxilian i romani pustiesc tinutul acesta, nu este oare un semn
lamurit ca pe aici Romanii tree pentru prima oarg ? Prin urmare, scena noastra
nu poate fi localizata nici Ii campia din fata Lederatei, unde se stabilise po-
dul de vase din apus, niel la Gura Vail, sau Orsova ; fiindca pe aiei mai tre-
cuserg, Romanii la Inceputul campaniei. i afarg de asta, campia din partile
Orvovei are o forma' prelunga i stramta, care nu se aseamana cu cea infati-
vatä pe columng. Nu remane deci de cat valea de jos a; rftului Topolnita
campia Severinulut. $i de fapt aici sunt cele dortá siruri de dealuri pe care
columna ni le arata In sCena noastra, aici campia cea larga, aici cele doug ce-
tati, una spre sud laugh' malul Dunärii i In coltul campiei, vi cealalta pe cul-
1). Vezi pl. XV, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
46

IL II
MEN
1111011
e61:7er://lz, =Ms
0,11Z

Il
limos

eos
¡MC
INIMMINI
MIMI MMEN1.111111
-- - .

-'7,17,1.e.."7
-_., mr c .......A.,.. ..
- - - --- wr
10r,iir-ZIRS.lierilKr,417Ara400/dinlikr!!i01-kr3e-tge.i*Oj
. .. we ....e-.....m. ,Ary,.. wnw_a...rAr :=Eumrs-vts az we ,r.._11,g, ,,-_-
rx.,-,ar...mra.-_-zr-
....
1.M1l

ite
MI
Fa-7.-0-V Riii-W mw-174.
D.2 Cdkida. 1 CP./ ;7121/e?
OU
Virwr liyaf

11'11:11V :11141104gr
'x11111.1 1U1M1111111110

z
11

4 11.71!ipa *Wig
44.'ijrZ,P?
,

FIG. I. CAMPIA SEVERINULUI SI 1MPREJURIMILE.


FIG. 3. CAPATUL PODULUI LUI APOLLODOR (MALUL ROMINESC) FIG. 4. CAPATUL PODULUI LUI APOLLODOR (MALUL SARBESC).
RECONSTITUIT DE DUPERREX. RECONSTITUIT DE DUPERREX.
XXIX. XXX.

XCI X

lkIIMPAIr-1017; MIO Xr-T .101M


1 OIRAIE2i WNW!

FIG. 2. ACELAS T1NUT PE COLUMNA. FIG. 5. CAP./0'UL PODULUI LUI APOLLODOR (MALUL ROMANESC).

www.dacoromanica.ro
103
mea dealului care inchide tinutul spre nord. Vom lua pe rand toate aceste e-
lemente topografice, le vom analisa i vom scoate asemAnArile care le au cu
imaginile de pe relieful nostru.
Dealurile Matoretului, care se desfac din Várful Bali, zice capitan Filip,
merg direct spre Dunare, dirijandu-se de la nordvest catre sudest, Intre rautile
Topolnita i Bahna. Ajungand la Dunare, aceastA culme se termina bruce In
malul apei nelasand loe In multe pArti, de cat spatiul strict necesar pentru
treeerea liniei ferate si a soselei Severin-Varciorova" 1). Aceasta culme de dea-
luri, care Inchide campia Severinului spre sud i apus, nu este alta de cat acel
ir de dealuri, care In scena noastra tae relieful de la stanga spre dreapta
apoi Se Incovoaie In jos Intre 71 si 72. Ca si cea de pe columna, culmea MA-
toretului formeazá' doul vai, una de alungul Dunarei spre sud, corespunde
cu cea pe unde alearga Pannonii Veredarii, si alta spre noidest.
Dar spre miaza-noapte campia Severinului este Inchisa cu dealurile Go-
deanului, care se largesc In forma de evantail Intre Topolnita i Halanga-
Colibas, unde dupa o sugrumatura adanca se inalta din nou ca un perete In-
chizand spre rasarit, sub numele de dealul Poroinei, lntreaga campie a Seve-
rinului pana langa DunAre. Acest deal respunde la cel Infatisat jos pe relieful
nostru i In partea dreapta din 72-73.
Cu localizarea acestor doua dealuri se stabilesc i celelalte doul puncte
cardinale i anume, la stanga este unja apusului, iar la dreapta resAritul. In
acest cadru putem descoperi i cetatile dace pe care artistal le Infatisaza in
scena noastrA.
Vom lua cetatea din fund mai Intai.
Aceasta cetate pare asezata In campie si nu departe de malul Dunarli, la
intrarea vAii formata de sirul dealului din apus (fund). Ateasta cetate, care
dupa limbagiul conventional al columnei, are forma dreptunghiulara, cu latu-
rea cea scurta spre nord, este identica cu cea din scena XCII, sus In 243, pre-
cum cetatea cea de a doua in scena noastra este identica cu cea reprezintatA
In scena LI i In scena XCII, jos la mijloc In 242 Acest lucru se va pune In
evidenta ceva mai departe, cu prilejul comentariilor scenei LI. Din aceastA iden-
titate Intre cetatea din fund (dintre 71 si 72) a scenei noastre i cea din scena
XCII sus In 243, deducem pentru dansa IncA un amanunt pretios : ea avear o
dubla cingatoare de zid, iar pe laturea de rAsArit avea o poarta, cu un cear-
dac de lemn deasupra, semnul originei sale dace.
Aceste conditii le Implineste cetatea din grAdina Severinului, a cAreia plan 11
reprodueem aici. (Vezi figura de pe pagina urmatoare): Nu avem safacem acum
o descriere amanuntita a acestei cetati ; alaturatul plan este deajuns de
rit ca sä ne cAlAuzeasca In aceasta privinta. Cetatea este foarte veche ; este
cunoscuta Inca de pe la Inceputul veacului al XIII 3.), Zidul este construit dupa
Clipitan N. Filip, Geogr. milit. a Olteniei, Bucurc§ti, 1886, p. 16.
Vezi pl. XV, fig. L
P. Dragalina. Din istoria Banat. Severin, t. IT, p 146: eNu se poate trage la indo-
Isla, cA Banatul Severinului, care îi trago numele de la cetatea Severin, a existat pe la 1233.
Intro martorii care subscriu actul, prin care Bela IV se obliga prin juramant a lino conditi-
unile pactului incheiat intro dansul i tatit-sau figureaza Luca, Banul Severinuluis.

www.dacoromanica.ro
- 104
felul roman, adica dintr'un sámbure de piatra mai mica legata cu mortar ro-
man i o Invelitoare pe din M'ara de piatra regulat taian, din care s'a mai
pastrat o bacan de vre-o -cati-va metri lungime la laturea de rasara.
A§ezata pe un tapan de deal Inalt de 6-7 m, de forma dreptunghiu-
lara, cu axa cea lunga de la nord la sud, cetatea avea sus pe sprinceana tap-
Banului o prima Incingatoare de zid de 2-3 m. grosime, care Be poate armad
la suprafata solului de jur Imprejur, iar la poalele colinei,o a doua cinga-
toare de zid, care s'a pastrat mult mai bine,este de 3-4 m. IIIratiMe Bi de
4 m. grosime,sprijinita de cea dintai
prin ziduri transversale.
Sapte turnan i de platel apara aceste
a . k
douà ziduri paralele de Imprejmuire pa-
tru patrate Bunt puse la colturi (a, b, e, o)
§i doua, de asemeni piltrata (e, d), la mij-
local laturei de rasarit §.1 .de apus, ale zi-
I

N
b-;
dului interior. Cel de al §aptelea turn de
,

forma' semi rotunda (g) Be afta la mijlocul


r e ,

, I laturii externe de rasarit. Cel mai bine Os-


tTat din aceste 7 turnuri, este bel din col-
tul de nordest, (b) a careia lature nor-
r - dial se Inalta i. astilzi pana la 10 m, dea-
I ° supra platformei tapBanului. Poarta prin-
L'i cipala de intrare Be afla pe laturea de ra-
sara (In i) acolo, unde vazuram cA sta .tur-
nul semirond.
Aceastil cetate, una din cele mai im-
punatoare, din cate cunoaBtem pe Omán-
tul nostru, era Intarin pe din d'ara pe la poalele colinei ca un §ant adInc
de 7 m., §i larg la partea de sus de 45-50 m. antui pare Bit fi fost plin cu
apA, adusà printr'un canal din Dunare. In aceastl scura cfescriere regasim
zidurile duble de Imprejmuire, k3i, forma dreptunghiulara a centii de pe co-
lumna, cu 'atarea cea scurta spre nord, precum regasim i poarta de pe la-
tarea de rasiirit constatan mai sus pe columna. Aceste elemente formale ala-
turate cu cele topografice vecine,adica positia langa Minare §i la ada'postul
oare cum a dealurilor Mittoretalui,ne Intaresc In convingerea, ca identificarea
Intre cetatea de pe columna í cea din gradina Severinului este justa.
Cealalia cetate, Infatipta In primal plan i In stauga, de§i mai greu de
localizat, nu este de asemeui alta de cat cea cunoscuta sub numele de Zidina
Dacilor", a careta Intocmire in parte este cunoscuta Inca din timpul lui Ce-
sar Bolliac Asupra acestei identificari !lisa vom reveni mai pe larg ca pri-

1), 0, Bolliao, Eioarsiu* areheologice In 1869, p. 60,

www.dacoromanica.ro
- 105 -
lejul comentariilor scenelor LI si XCII. Vom zice deocamdata, ca imaginea ce-
tatii noastre nu este alta de cat a celei din sc. LI si XCII.
In adevar, positia ge. ografica futre cetatea scenei noastre i cea din scena
XCII, 242-243; este aproape aceiasi ; puntele cardinale Ian) parte si In alta
sunt identice : jos nordul, la stanga apusul. Raportul Intre cetatea noastra
cea incendiata de Pannonii Veredarii, este acelas cu cel din scena XCII. Intre
cetatea din mijloc (din 242-243) si cea de la marginea de sus a scenei In 243
244 ; dar, am vilzut mai sus, di aceasta cetate este identica cu aceia din gra-
dina Severinului ; adica, cetatea dreptunghiulara este, fa ta de cea din 242-243,
ceva mai spre sudest. Tinutul, atat In scena XXIXXXX cat si In XCII este
muntos, t;4i amanunt si mai izbitor, el se afla In preajma Dunarei Mg% Seve-
rin, precum se va vedea la comentariile scenei XCII. Incheiere : scenele XXIX
XXX si XCII ne Infatisaza aceiasi regiune, adica campia Severinului, eu dea-
urile dimprejur i cetatilg locale.
Mai hotaratoare Insa este asenfanarea Intro cetatea din scena XCII si.cea
din scena LI. Ambele au aceiasi forma aici i dincolo (poligonall), ambele au
acelas numar de porti (doua) pe aceleasi latan i asezate (eea de nord i ca de
sud) ; amb ele au cate doua turnuri cu ceardac de lemn (semnul originei lor dace),
aceleasi clathri interioare. Ambele Bunt asezate pe Inaltimi, preeum este si
cea din scena XXIX; ambele swat la Intalnirea a doua drumuri strategice
importante. Singura deosebire ce gasim Intre ele : una (cea din scena LI) este
v5zutit din jos,de aceea zidurile petatii Inchid vederea din interior,pe cand
-cealalta (scena XCII) este aratata de pe o Inaltime mare, care doming nu nu-
mai eetatea, dar care Imbratisaza Intreaga campie a Severinului.
Fata de aceste alaturari, lucrul se Infatisazá In chipul urmator : cetatea
din scena XCII este identica cu cea din LI ; dar In acelas timp este identicii
cu cea din XXIX; urmeaza fireste, ca i cele doua streine una de alta (cea
din se. LI si cea din scena XXIX) IA fie identice. Precum se va vedea Insg
mai departe, cetatea din scena LI 1) trebueste localizata la Gradet, pe malurile
Topolnitei la nordvest de campia Severinului ; va trebui deci casi eea din
scena XXIX BA' fie localizata In acelas loe, odatI ce stint identice.
Jata dar ca si a doua cetate de pe columna, din scena noastra, se re-
gaseste In preajma campiei Severinului, precum am regasit dealurile vecine,
cetatea din gradina Severinului i fluviul Dunarea.
()data localizarea facuta, ne ramane sa spunem un cuvant asupra cu-
prinsului seenei XXX. Comentatorii In genere vorbind de femeia daca cu co-
pilul In brate, careia Imparatul fi face un semn cu mana, arätandu-i nava
de langa malul Dunarii, o numesc printesa daca".
Fröhner, amintindu-si de un pasagiu din Dion Cassiu (LXVIII, 9. 4), unde
ni se povestesc vitejiile lui M. Laberius Maximus, crede ca, este vorba aici
despre prinderea surord lui Decebal i ducerea ei in robie. Petersen, ea id

1). Vezi comentarMe noastre asupra scenelor LI si OXII.

www.dacoromanica.ro
106

Dierauer i Cichorius, gase§te cg. aceastg' aláturare futre notita lui Dion Cas-
sin §i imaginea de pe columng, este färg temei. Motivul cel mai puternic con::
tra aeestei identificgri este cg, dupg ace§ti InvAtati, notita lut Dion ne vor-
bepe despre prinderea princesei dace tocmai cu prilejul Incheierii pgcii, mo-
tivatg numai de aceastg robire a surorii lui Decebal, pe cand imaginea de pe
columng ne Infati§azg o actiune asemgngtoare In parte, dar eare este abia pe
la Inceputul campaniei rezboinice a Impgratului Traian. Axera a§a, dar o ne-
potrivire de date.
Este Intrebarea, motivul acesta este el puternic? Notita din Dion Cassiu
poate avea pentru noi aceia§i tärie ca imaginea de pe columna ? Cunoa§tem
noi oare textul nestirbit al acestui istorie ? Dar cal' nu s au pläns de grozava
dezordine In care s'a transmis noug aceastg scriere, a§a de importantá In alte
privinte ? Singur Dierauer ne asigurg cg notitile lui Dion Cassiu, asa cum
s'au pästrat In excerptele lui Xiphilin, sunt amestecate neIndemanatec unele
Intealtele" 1). Fröhner Insg merge mai departe, cIci ori de cate ori intra in
conflict tirile lui Dion mi cele date de columng, Intotdeauna el pune mai mare
prer pe acestea din urmg 2). Intre tiri1e veridice ale columnei i spusele eiun-
tite i lipsite de ränduiall ale lui Xiphilin, poate ti Indoiall ? Nu' mai departe
de ea In doug grupe- urmAtoare de pe columna, vom descoperi un lntreg epi-
sod i Inca unul din cele mai strAlucite ale campaniei militare a lui Traian la
Dungre, färg ca relatiunea lui Xiphilin sg Re spue un euvänt macar. Poate fi
oare Indoialg In alegerea noastrg ? Putem noi Inlgtura povestirea veridid a
columnei pentru stirile nesigure ale lui Xiphilin ?
De sigur spusele scriitorilor vechi sunt pentru cunoalterea intämplárilor
din trecut un izvor nesecat istoric ; de altminteri noi Insine ori de ate ori a-
ceste indican i sunt ciare i adevgrate, In totdeauna ne-am gräbit sg. le dgm as-
cultare Dar In fata evidentei nu ne putem Indoi : povestirea columnei remâne
pentru noi adevgratg i hotg'ratoare. Pe temeiul acestora pretindem; cá. In scena
noastra este vorba cu drept cuvänt despre sora lui Decebal", care prinsä, este
silitä f3ti, tread, Dunárea In Moesia, fie pentru a fi tinutg aici ca ostatid, fie
spre a fi trimeasg la Roma, ca sä serveasca de podoabg la triumful Impgratului.
Ceiaee .este §i mai ciudat este spusa.unor legende locale din preajma Grg-
detului. Cetatea din GrAdet pe care noi am identificat-o cu cea de pe columng
In scena XXIX din 70-71, este numitä, In popor cetatea Fetii". Dupg tra-
ditie fecioara de domn" vgzänd pe tata si familia ei robiti, a ales acest loe
retras, unde 's'a ascuns. Aici a zidit ea Impreung cu oamenii sgi, ngprasnica
cetate" 3).
Tot aici, la locul numit Gura Corcoaei"; traditia aseazg cetatea unde
se aseunsese son,- lui Decebal In timpul rezboaelor lui Traian cu Dacii" i unde

Ñ.erauer, Beitriige z. Geschichte Trajans, Leipzig, 1868, p. 90, nota 6. Aeelas lucru
fl pune si in nota de la pag. 85: Auszuge des Xiphilinus sind diese Verhältnisso
verwirrts.
Friihner, La Colonne Trajane, p.XIT, nota 4.
3. Dictionar. geogr. al Ilomâniei, vol. II, p. 344.

www.dacoromanica.ro
- 107 -
ea ar fi fost descoperitii de impiiratul Traian" 1). Sit fi pristrat oare poporul
nostru, a§a de conservator In apucaturile sale, panà,' 0 amintirea unui fapt is-
toric de a§a Insemnatate ?
In ori-ce caz, aceastA traditie adaogA 0 ea ceva la afilturArile pe care
noi le-am fitcut Intre spena de pe colUmnA §i inutul din preajma Severinului,
unde noi am localizat scenele XXIXXXX.

1). Diefionar. geogr. al României, v61. II, fase. 4, la euvantul: Gura Coreoaei.

www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL V

INVAZIA DACO-SARMATO-BASTARNA
IN

MOESIA INFERIOARA.
REZUMA.T. Grupa este alcittuita din .douti, scene XXXIXXXII, care no Infalisaza
doult momente deosebite unei actiuni : in stanga (se XXXI) troj coloane de barbari tree
Dunarea, In dreapta (so. XXXII) ele atacti un castel roman, aparat de trupe auxiliare Acest
castel roman, dupit cum aratit elementele topografice puse de artist pe columna, nu poate sa
Be de oat Axiopolis. Pentru dovedirea acestui punct, nevoiti sunteni sä facem istoricul cuce-
ririlor romane la Dunarea de jos. Acest istoric ne aratli, cAsesul Muntoniei a fost cucerit de
Romani, hid. mai nainte de Traían. In special, pules. Munteniei care se intinde intro Du-
nitre i Brazda de sud,aceasta, brazdit incepe la nord de Calafat si mergo spre rasarit pantl,
la nord de Giurgiu,--a fost cuoerita sub Vespasian de catre guVernatorul Moesioi, Rubrins
Gallus. Sub Domitian hotarele Moesiei inferioare se largeso pana a cuprinde intreaga cámpie
a Munteniei la sud de faimoasa cBrazdit a lui Novae». Acest val urias de pamânt, dupti,
reyea noastrit, a fost fnaltat de citre legionarii romani din porunca Imparatului Domitian.
Astfel intitrit sesul Tara Romanesti, hieing cu dolt& valuri (Brazda, lui Novae i Brazda lui
Rubrius Gallus), a fost cu neputinta de strabatut de catre coloanele bastarno-daco-sarmate.
Niividirea totusi s'a fitout prin partea oea mai slaba a intaririi: intro Axiopolis i Sucidava.
Ruinile de la Hinog ne infatisazit tocmai cetatea de pe columna din scenele XXXII, .7s XXV
XLVL

Alcátuirea acestei grupe ne este impusg, de hotárata izolare, atát spre


stAnga cat si f3pre dreapta, a celor douii scene XXXIXXXII, care se Intind
din 73 Oa, In 80. Ambele scene alcátuesc un episod rezboinic neatárnat, care
In desfiisurarea timpului poate ocupa o pozitie mijlocie Intre evenimentele gru-
pei anterioare si a celei urmátoare, dar care, nici In ce priveste locul, nici In
ce priveste persoanele In joc, nu au nimic de a face cu scene/e vecine atilt
din dreapta cát si din stAnga. Epizodul acesta este rezultatul acelei Infrangeri
diplomatice pe care solia buro-bastarna din scena XXVII o incearca din par-
tea Impáratului ; este, poate, chiar efectul acelei pustiiri brutale din tinutal Me-
hedinOlor, pe care trupele auxiliare romane o FAIrar§ese In Kona XXIX. La,

www.dacoromanica.ro
109
rándul su aéest epizod al invasiei barbare In tinuturile imperiului va aduce
dupa sine marea expeditie militar a Impa'ratului Traian, expeditie pe care co-
lumna o glorifica In seria de scene din XXXIII pana In XLVIII.
Ambele scene, care compun grupa noastra, ne Infatiyaza doua momente
deosebite ale unei actiuni : In stánga niyte barbari In trei coloane diferite tree
Dunarea de pe malul nordic pe cel sudic 1); In dreapta aceste coloane, dintre
care una a Incercat mari perderi In trecerea sa peste undele fluviului, Impre-
soar i ataca un lagar aparat de auxilian i romani. Ca elemente de orientare
sunt : malul roman al Dunarii este yes, castrul Impresurat se alitlâng fluviu,
iar forma lui este neregulatä, cel putin un pehtagon. Laturea din fa tit are o
poarta boltita In fine, fiindca linia de jos este linia nordului, iar la stanga
saritul, urmeazit crt trecerea barbarilor se face la rasaritul castrului roman yi
In preajma unei localitati dace, pe care artistul o Infatiyazit In modal conven-
tionallobiynuit printeun turn de piatra'.
Este Intrebarea, ambele aceste scene pot fi ele localizate Inteun loe anu-
mit, sau, precum sustine Cichorius, avem aici imaginea colectiva a unui In-
treg ir de castele" pe care barbarii le ataca? Fiind-ca din studiul Intregei co-
lumn°, noi n'am grtsit nicaeri asemeni imagini colective", noi sustinem ideea
loealizarii:scenelor Intr'un ariume loc. Noi sustinem ca aceasta invasie nu s'a
putut face de cat In preajma cetatii romane Axiopolis (Cernavoda de astazi),
pentru cit numai pe aceasta' part& era cu putinta, In timpul lui Traian, sit treacit
barbarii puternica linie de aparare pe care o forma Dunarea In spre Moesia.
Aceasta idee. o marturisim, ne-a fost In parte sugerata de catre Doma-
szewski;lcare Intemeiat pe faptul ca' lagrtrul Infatiyat In scena XXXII este a-
parat de trupe auxiliare, Intemeiat de asemeni pe faptul ca. ultimul lagar le-
gionar roman cel mai din spre rasarit, In epoca tralana, este Durostorum",
conchide, ca aici este vorba despre imaginea castrului de la cotitura Dunarii
de la Galati la Troesmis ; cit prin urmare invaziunea barbarilor s'a facut,
poate, prin nordul Dobrogii, la cotitura Dunitrii Magri, Dinogetia" 2).
Ca sit punem In lumina i sit motivam parerea noastra, nevoiti suntem
facee un mic Inconjur yi sit aratam pe scurt popasurile diferite, pa care le-au
Meat Romanii In cucerirea i Intarirea hotarelor provinciei Moesia
Cand se deschide pentru noi mai Intal portile luminii istorice, popoarele
de la Dunarea de jos, cunoscute sub numele de daco-tracice, formeaza o maFil,
Intinsa i puternicit din muntii Balcani i pang In Carpatii Poloniei, de la ma-
rea Neagra' i pánit In pasta Ungariei. Tra'ind In grupuri neatarnate, aceste po-
poare au o culturh' semi-barbara, formata din elemente culturale grece intro-
duse de peste mare ,Tlin sud yi Tasarit, yi din elemente culturale romane venite
din apus. In prima jumatate a veacului care precede era cretina, aceste gru-
puri de statiyoare neatarnate au fost reunite sub stapanirea unui singur om,

Zicem «le pe malul nordic pe eel sudie., fiind-cA alimintori ar fi absurd sit cre-
dem cli barbarii trec din Moesia ca s pustiascá tinuturile la nord de Dunlire.
A. v. Domaszewski, in Philologus, 1906, p. 329,

www.dacoromanica.ro
110
aceI vestit Burwista, de a ca'ruia strapica piltere ne vorbesc cu ingrijorare is-
voarele romane contimporaue. Dar cu moartea acestaia taria imperiului salt
se risipqte qi veéhile grupuli 0 state dace reapar.
Cand, dupa lungile rezboae civile din timpurile din urma ale republicei
romane, se reintoarsera pacea i buna oranduiala peste aproape tot intinsul im-
perialui roman, August duget s pue i aici la Dunare o ordine, care fusese
&lane turburata de nelncetatele navaliri ale barbarilor Dad, Bastarni i Ro-
xolani, M. Licinius Crassus patrunde In 29 praná la Maitre 0 dupa ce bate In
dourt campanii succesive pe navalitorii Bastarni i tovara0i lor, introduce 0 aici
o stare noug de lucruri. Sfera intereselor romane a fost la'rgita pana la gu-
rile Dunarii i coastele malt Negre, teritoriul Traciei i Moesiei impartit dupa
alte norme : partea de rasarit pus a sub ocrotirea regilor Odrisi, iar cea de apus
lasata In stapanirea principilor lochli, care trebuirá astfel sa' intre In clientela
romana'.
Dar aceasta' Intocmire nu putea fi de lungit durata. Spiritul de neatarnare
de care aceste popoare erau Insufletite, legatura lor de Inrudire cu elemental
liber de pestd Dunare, primejdia comuna de cucerire din partea Romanilor,
le faceau sä, Incerce In ori 0 ce clipa sa sentare jugul romauJ Era nevoe, In-
tre cele dou5, lumi trace din Balcani 0 din Carp* sit' se Infiripeze o alcrttuire
romana, care despartindu-le pe una de alta s'a' se asigure, precum spune Momm-
Ben, In mod durabil dominatiunea romana la Dunarea do jos" 1). Rezultatal a-
cestei nevoi este Inceputul formarei provinciel romane Moesia.
Mai fatal se Intocme0e limesul Danubic, care venind din fundul Retiei
se Intinde de a lungul Serbiei i poate pe o mica parte a Balgariei de apus,
precum arata o notita a lui Rufus Festus 2). In puntele principale de trecere
s'au Intemeiat de Edgar castele i praesidia, unele mai ,mari ca s contie trape
mai numeroase, altele mai mici pentru un numar mai restrans de paznici. A-
eeste Intariri, aparate de trupe auxiliare sau de vexilatii legionare, eran puse
sub comanda unor praefecti, a carora titulatura era ,praefectus civitatium Moe-
siae et Tribaliae" 8).
Sub Imprtratul Tiberiu !INA provincia lloesia este definitiv creata : are un
legat, de rang pretorian, mai Intai, de rang consularic mai tarziu, sub autori-
tatea carula istetea nu numai tinutul celor doua MeesiL dar chiar i ora§ele
grece de la inalul a,pustui al mrtrii Negre. Cele dourt legiuui puse de purl la
marginea hotarelor flu% stabilite, una (leg. IV Scythica) In Ratiaria i cea
lalta ceva mai tarziu (leg. v. Macedonica) la .Viminacium 8). Restul Moesiei dp
la Jiu Insa i pana la gurile Duurtrii, a remas ca i mai nainte sub autoritatea
regilor Odrisi, care aveau atat In Aegyssus (Tulcea), cat i In Troesmis (Macin)

1). Mommsen, B6M. Geschichte, V, p. 22.


Rufus Fmk's, Breviarum, 8: cLunes inter Romanos et ac barbares ab Augusta
Vindelicum per Norricum, Pannonias et Moesiam est constitutus».
C. L L. V, n.-; 1838, (Dessau, n. 1349).
Vezi A. y. Domaszewski, N. Jahrb. Heidelb., I, 13. 198 ; v. Prommerstein, Oesterr.
Jahreshefte, I, p. 176, Mommsen. Röm. Gesch. v. p. 194, 1.
y. Premmerstein, ibid, p. 147; Fr. Marx, Rheiv. Mus. N. F. XLVII, 157.

www.dacoromanica.ro
111

garnizoane puternice, sprijinite 0 de flota romana de pe Dunare cu re§iedinta


In Ratiaria (classis Flavia Moesica) 1).
Sub Imparatul Claudiu, framantarile popoarelor de la Dunare, In special
Incalcarile Daciloi. Bastarnilor i Roxolanilor, fiind din ce la ce mai amenin-
tatoare, teritoriul Traciei este definitiv prefileut In provincie romana, Cu o ad-
ministratie civil aparte 0 cu armata speciala auxiliara pima sub comanda unui
procurator imperial. 0 .a treia legiune a fost stabilita, probabil In Oescus, lar
teritoriu'l de la rasaritul Oltului i pana la mare aparat cu o eingatoare de
eastele i praesidia. Din aceste puncte Intarite trupele romane puteau sa, ob-
serve ant miparile barbarilor din campia Munteniei cat 0 ale celor din sudul
Moldovei i. Rusiei 2).
Aceasta politica de expansie a lui Claudius inaugurata la Manama de jos
a fost reluata ca multa energie sub Imp:Ira-till Neron de catre guvernatorul
Moesiei, T. Plautius Silvanus Aelianus din Tibur, despre activitatea caruia o in-
scriptie romana foarte interesanta ne da o imagine completa 8). Inscriptia, dupa
ce ne vorbe§te despre mi§carile Sarmatilor InabuOte Inainte de a se na§te" t¡4i
despre regii bastarni i roxolani care au fost siliti sa recunoasea stapanirea
Romei", adaogit doua kitiri de o Insemniltate hotaratoare.
Intr'una, Aelianus ne spune, ca a transportat de pe malul stang al Du-
narti pe eel drept peate 100,000 de locuitori Cu femeile, copiii, prineipii i re-
gil lor unde au fost supu0 la iar In cealalta, ne asigura ca el pen-
tru, prima eara prin transporturiie sale de grane din aceasta provincie (Moe-
sift) a eftenit painea In Roma". Prin transplantarea populatiunei geto-dace, gu-
vematorul urmarea de sigur scopul de a popula tinutul cam de§ert din nbrdul
muntilor Haemului, In special a§sa numita ripa thracia", iar prin golirea Mun-
teniei de locuitorii sitj, scopul de a apara In chip mai eficace Moesia.
Mai Insemnatil Insa este cealaltá tire: Moesia ajunge un granar al Ro-
mei. Dintr'o nevoe militaril se náscuse apriga dorinta a Romanilor de a caceni
Thracia i Moesia ; acum nevoia economica,de a efteni painea In Roma, pre-
cum spune Aelianus,va Impinge pe comandantii romani de la Dunarea de jos,
sà cucereascii, pamanturile roditoare ale Tarii Romane0i. Alp dar, nu atat In
pretinsul neastampar 0 spirit de prada, al poporului dac de la Dunare, precum
e'a spus de seriitarii romani, stà Inceputul sangeroaselor rezboae cu Dacii, eat
In neinfranta nevoe a Romanilor, de adiloga la hotarele lor un pamftnt
virgin 0 de o fertilitate proverbial, precum este kiesul Munteniei. La lumina
acestui adevar Intelegem acum minunat adancimea euvantului lui Dion Cassiu,
ca impacarea nitre Deeebal i Traian a fost zadarnicita, mai ales de Impre-
jurarea, ca acesta- din urmit nu voia sa lase Dacilor libera comunicare en ma-
rea Neagra" 4). Dar a Impiediea DaciIor libera comunicare cu marea, inseamna

Vezi asupra acestor costiuni, Premmersteim, Jahreshefte, J, r 145, F}i sq.


Vezi Bogdan Filow, Die Legionen der Provinz 11Inesia, 1900, p. 12.
3) C. L L. XIV, n. 3008; cf. kommsen, R. O., V. 198.-
4). Vezi asupra acestui punt, J. Jung, Contribufiuni la istoria treedtorilor Transilvainiei,
trad. In eConvorbirf Literare) 1894, p, 344, nota 1.

www.dacoromanica.ro
- - 112
ea teritoriul roman la nord de Dunáre si de malurile pontului Euxin, era Inca
mai nainte de Traian sub stapanirea Romanilor.
Primul pas spre cucerirea Munteniei se face probabil sub imparatul Ves-
pasian, de catre guvernatorul Moesiei, Rubrius Gaihis. Acesta avea de rezbu-
nat o infrangere cumplita pe care o Incercasera, In iarna anului 70, legiunile
romane din partea Roxolanilor i Dacilor 1); acestia trecand peste Dunarea In-
ghetatil, si patrunzand tu Moesia.2), pustiira o bung parte a provinciei.
Rubrius Gallus libereaza mai intai tintitul navälit de harbari, i mareste
apoi numa'rul legiunilor care aveau sa pazeasca provincia, zidind Iii acelas timp
castrul legionar din Novae, ale eitruia ruini se viid i astazi la Steclon, in fata
Zimnicei 3). Dar fapta lui cea mai insemnatil a fost, sa intocmeasca in asarchip
hotarele Moesiei, in art, ea sa Intrebuintez cuvintele chiar ale lui Josephus
Flavus, sit faca cu tepatinta trecerea fluviului pentru barbari"
Este intrebarea, aim a putut Rubrius Gallus sa facìt en neputinta pen-
tru barbari trecerea fluviului"? Prin zidire de noi castele i presidii ? Acest
lueru facusera mal toti comandantii romani de la August incoace i mijlo-
cul se dovedise In totdeauna ea nefiind eficace. Cat timp fusesera ridicate In-
tariri numai de partea dreaptá a fluviului, navalirile barbarilor nici o data
n'au putut fi Infranate: eaci ori de cate ori fluviul ingheta,--si nu este iarna
and sa nu inghete,cetele bastarno-sarmato-dace na'valeau pe- neasteptate
In imperiu i pana ce trupele sa se pue In miscare, ele puteau jefui o buna
parte din tinut i va se retraga' In pustiurile lor spre nord. Numai un singar
millqc putea fi eficace Intai, sa se ridice castele i presidii si In panctele stra-
tegice de pe malul stang al Dunarii ; al doilea, sa se croiasca pe sesul Mun-
teniei un val In felul celui ridicat de Romani Intre Rin si Danare In Germa-
nia de sudest.
Acest lucru l-a flicut Rubrius
In adevar, de alungul teratei dunarene, care Inchide spre nord valea Du-
n:114i, gasim un ir de laga're romane, care Incepe de la Cetatea, In apropiere
de Calafat si se Incheie la nordest de Giurgiu. Aceste lagare se afla la Ceta-
tea in Dolj, la Celei in apropiere de Corabia, la Izlas, la Turnu-Magurele, la
Fliimanda, la Zimnicea, la Pietrosani si in insula Venga din fata Giurgiului 5).
Cit aéeste Intaiiri au fost ridicate In aceste timpuri o deducem din inscrip-
romane pe ca'rarnizi cu numele legiunei a V Macedonica si a legiunel I Ita-
lica. Numéle legiunei V Macedonica s'a aflat ipe earamizi romane descoperite In
castrul din Celei. Acest hiera este hotaratoi pentru
Leg. V. Macedonica apare in Moesia Inca dé Ia 9 p. Ch. De la ateaSta
data Si pana In 62 ti are resedinta in castrul de la Oesctis, aproape de gura
Tacit, Hist, III, 46.
Joseph Flavus, Bell. Jud. VII, 4, 3.
Bogdan Filow, op cit., p. 31, zi sq.
Joseph Flavus, Bell. Jud., VII, 4, 8.
5), Vezi &supra act:Igor laglire, Diction. Geografic al Romanzei, la cuvintele enumotate
mai sus ; I, p. 341; II, p. 382; IV, p. 7T; IV, 718; V, 603; V, 729; cf. Neigebaur, Dacien,p.
117, 1.21, 122.

www.dacoromanica.ro
Oltului DupN, o lipsä de 9 MIL and la parte la rezboaele asiatice ale lui
Neron i Vespasian, ea revine In 71 In Oescus, de uncle apoi este trimisg, de
catre Traian In lapIrul din Troesmis. Aici remAue pang, In timpul lui Marca
Aurel, care o mutä In Potaissa la nordul Daciei. Cand Dacia a fost pierdutä
In 275, legiunea a V Macedonia a fost readusg, In vechiul ei castra din Oescus.
Duph' datele deci arätate, legiunea aceasta nu a putut ocupa lagärul din
Celei,lucrul e dovedit prin inscriptiile de pe arämizile legionare aflate aici 2),
de at In doug,' timpuri : sau !litre 9 si 100 d. Ch., and a fost mutatg, de Tra-
ian la Troesmis, sau dupg, 275, and s'a reintors din Dacia In vechiul castra
din Oescus. In acest al doilea caz, este oare cu putintä s'admitem cg, Roma-
ni, In mijlocul turburitrilor generale care urmeazä' dupä pierderea definitivg, a
Daciei, s'au pandit sit ocupe din non o parte din teritoriul odatä päräsit ? Daa,
Aurelian disperans, dupit cum spune Vopisc, Daciam retineri, a fost nevoit sil
retragit din Dacia nu numai armata ci si pe provinciali (sublato exercitu et
provincialibus), este oare firese s'admitem cit totusi Impäratii urmittori au clä-
dit lagiire de a stänga Dunärii ? De sigur a nu 3). Asezarea acestor lagäre din
Cetatea i pänä la Giurgiu nu s'a putut Intämpla de at In epoca lui Vespa-
sian, and Rubrius Galias, dupà spusa lui Josephus Flavus, fAcut cu nepu-
tintä pentru barbari trecerea fluviului".
Tot lui Rubrius Gallus se datoreste, dupä päreren, noasträ, urzirea acelui
val urias de pämänt, care poinind de la lacul Greaca, mai la nordest de Giur-
giu, tae ampia Munteniei de alungul judetelor Vlasca, Teleorman, Romanati
Dolj, ande se Incheie längg, Cetatea la Duuäre, aproape de Calafat 4). Fron-
tul acestui val era Intors spre nord i avea Inainte-i unsant adanc de mai multi

A. v. Domaszowski, N. Heidelb. Jahrb., I, 1891, pag. 197 si Westd. Zeitschir. 1902,


p. 189, Bogdan Filow, Die Legionen d. Provinz Moesia, p. 64.
O. Hirschfeld, Epigr. Nachlese zum C. I. L. p. 51. si Ephemeris epigr. IL n. 460
Suppl. la C. I. L. Jil, n. 8066 i Tocilescu, Arch. epigr. Mitth. XIV, p. 12 k cf. Gr. Tocilosou,
Monum epigr. I, p. 331.
E drept eft, ImpAratul Constantin col Mare, dupft cum aratA, notitele vechilor scrii-
tori (Viet. 41. 18) a IntArit prin lagare si castele malul drept al Duntirei i cA, a InAltat (Pro-
cop. de edificiis, IV, 7; Ammian, XXVII, 5, 2) pe malul stang chiar o noutt IntAriturb Daphne,
(la Soantov, in a.propiere de CAlArasi In fata Transmariscei, vezi Gr. Tocilescu, Monum. epi-
grafice si Sculpt., 1902 P. 180), un punt strategic de o mare InsemnAtate. E drept de asemeni
oft acelas ImpArat, dupii ce a batut pe Goti, a rezidit in 328 puntea de piatrA de la Coloi
(cf. Rappaport, Einfdlle der Gothen, 1899, p. 113). Toate acestea ins& nu pot sit schimbe ph-
rerea noastrA, oft partoa Munteniei do la rAsArit de Olt a fost vro-o data reincorporatit la im-
p.oriul roman. Cel mult dacA va fi fost cuceritA Dacia dintre Timis si Olt. Cu ce groutAti a-
vea sA lupte impAratul pontru mentinerea acestei provincii se poate vedea dia faptul oft In
3'32, el este nevoit sA treacA, din um). DunArea i sA Infrunte pe Goti, care mai bine de 100,000
fie prin fie prin. sabia romanti, gAsirA moartea In acest rezboiu. (Rappaport, Ibid.
p. 112), CAfoame'
hotarelo imperiului roman In spro Moesia inforioarti nu se intindeau mai departe
de DunAre, o dovedeste numirea do ( ripa Gothica pe care scriitorii din acest timp o dau
hotarului militar roman de la DunArea de jos (Exc. »'Val. 6, 35), un semn cA teritoriul Mun-
teniei era sub stApanirea Gotilor. Lucrul acesta Il sustine i Hirschfeld Epigr. Nachlese, p. 62,
admitand cA inscriptiile pe cArAmizi romane cu Leg. V Macedonica, gAsite la &verb' i Ce-
lei, sunt din timpurile cand aceastA legiune Inca nu maese mutata., din Oescus, si mai tarziu
din Troesmis, In nordul Daciei.
Vezi C. L L. HI Supp. pl. IV. Aiei valul merge gresit numai Intro Giurgiu
Vesposti langA Olt, Ilsand de o parte Intreaga linie a valului, care tae si Oltonia pan& nag&
Calafat ; cf. Gr. G. Tocilescu, Fouilles et recherches, p. 118.
8

www.dacoromanica.ro
114 --
metri Indaratul lagarului din distanta In distantá se aflau ceta'ti patrate sau
dreptunghiulare de pamant asezate pe Inaltimi care domina' vecinatatea 2).
Asa dar, Rubrius Gallus a Inaltat la Dunare, pana aproape de gura rau-
lui Arges, un Impatrit lant de aparare : unul, la sud de Dunare, format din
castre, castele i presidii, un al doilea la nord de fluviu, similar cu cel dintfti,
un al treilea alcatuit de valul urias de care vorbiram si In fine un al patru-
lea, care consta din cetati de pamant Insirate Indaratul valului. Fireste, acest
lant Impatrit de aparare era In deajuns de tare ca sa Impiedice pe barbari de
a trece Dunarea filtre Severin i Giurgiu.
RemOnea totusi un punct slab In apararea provinciei Moesia : tot tinutul
la rasara de gura Argesului era desvelit, de§i In punctele strategice importante,
precum erau Durostorum, Axiopolis, Troesmis, Aegyssus si Salsovia se aflau
castre puternice bine Intarite. Trebuia prin urmare Inchisa si aceasta parte a
teritoriului roman contra na'valirilor barbare.
Imprejurarile politice au facut ca Imparatul Domitian sa filptuiasca aceasta
lucrare. Nu avem811,' cautam acum pricina rezboaelor dintre Romani si DACi,
acestia condusi de Indraznetul Decebal. Sigur este ca, dupa, Infrangeri cum-
plite si sangeroase, Incercate de o parte si de alta, se Incheie, dupa unii In
86, dupa altii In 89, o pace durabila nitre cele dota popoare.
In perioada de huiste care urmeaza dupa aceasta, pace, In ori-ce caz fa-
vorabilit pentru Romani, cade, credem noi, crearea uneia din cele mai gran-
dioase opere din dite ne-au lasat Romanii la Dunarea de jos, adica a braz-
dei lui Novac", precum numeste poporul nostru valul de pamant din Muntenia,
care pleaca de la Severin si se sfarseste mai jos de Braila.
Brazda lui Novac porneste de la Dallare mai jos de Hinova Muga Se-
verin, strebate aproape pe la mijloc Oltenia Intreaga, tae Oltul aproape de o-
pOrlita, se lnalta meren In directia spre nordest, atinge Ploestii, de unde apoi
luand-o drept,spre rasara, se termina la Dunare langa comuna Viziru, In hl-
detul Bruiula. Brazda este alcatuita dinteun val puternic de pamant (10-12
m. itirginie) i un ant adanc (6-7 in. adancime) care se afta' spre nord 4) prt-
mftntul scos din sant este aruncat spre miazazi. Largimea valului atinge cu to-
tul 15-20 m.
La mica departare spre sud de Brazda se va'd maguri mai mari sau mai
mici, care mai totdeauna par sil fie urmele unor cetati de pamant 5). Aceste

Tocilescu, op. cit., p 218. Greseste deci Schuchhardt, Arch. ep. Mittheil..1X, 1885, p.
202, c5,nd sustirte cA, a santul caro itisotesto valul este sApat spro sud D.
Ascmoni castelo do pamAnt so l'Ad, incepAnd de la rásArit spre apu, la Pietrile
In Vlasca, la DrAgAnesti, TigAna§ti i Albesti In Teleorman, si la Vespeati In Olt. Do obicei
lungimea ai lárgimea acestor castele variazA Intre 50 si 60 m. Ele contin resturi do olArie
vecbe si bino arsh, a otario lucratl cu elogantá si reliefuri », i c5,rArnizi romano. Vezi Dict.
geogr. al .Ronztiniei la cuvintele de mai sus.
Vezi asupra acestui val AL I. Odobescu, Serien i ¿iterare, II, p. 418: cf. Schuchhardt,
Walle una Chausseen, in Arch. ep. lilittheil. IX, p. 208 ; Gr. G. Tocilescu, Fouilles et recher-
ches, p. 117.
Odobescu, op. cit., II, p. 139, pretinde eft valul avea sant si In partea do sud; ceia
ce esto vAdit o groaalá.
Asomeni movile-cetAti se allá la Vela, la BacovAt, la Cosovortii do sus in Dolj, la

www.dacoromanica.ro
movile-cetAti, in care de obicei se descopere obiecte din epoca romanA, au
rostul unor adevArate castele romane. Cele lima care Bunt mai mici, stint simple
morminte, care sApate au dat la luminA cosciuge de lemn de stejar, sau numai
bolovani de piatrA. Odobescu studiindu-le fusese izbit de la Inceput »de rAndu-
irea lor In lungi vire, care pare cA ar insemna directiunea unor mari crti de
comunicatiune" 1). FiindcA asupra acestor mAguri Inch' nu s'au fAcut sAptituri
In regulA, fireste, Mmic hotArAtor asuprA-le nu se poate spune. BAnuesc cit a-
ceste mAguri au putut sA aibA acelas rol pe lanzA BrazdA, pe care l-au avut
acele turnuri de lemn zidite mai IndArAt de valul de la Rin la DunAre, con-
statate de InvAtatii germani 2) ; e posibil ca celelalte mAguri de pAntint mai mari
sh' fie adevArate castele In care sedeau de pazA soldatii romani. Dar o repet
Inch' odatA, nimic sigur nu se poate spune.
CAnd a fost croitA aceastA BrazdA ? PArerile sunt ImpArtite. Un lucru InsA
este sigur : Brazda lui Novae este tiiiatA la Greci (Romanati) de calea romanA
care pleacA de la Celei d'alungul Oltului spre Tuniul rosu 8).
Prin urmare Brazda este mai veche de cAt calea romanit.
Pe de altA parte, frontul valului, Intors spre nord, ne IndeamnA EA sus-
tinem, cA aceastA uriase IntAriturA, a cAraia scop era, precum spline Momm-
sen cu privire la valul roman din Retia 4), Impiedicarea trecerii granitilor ro-
mane", a fost o opera de aph'rare a unui popor din sud, care &Au-a sl impie-
dice nAvAlirile unor dusmani din nord. i un popor, care sA fi fost in stare sA
desAvArseascA o asemeni lucrare uriase, n'a fost la Duniirea de jos de cAt nu-
mai Romanii.
CAnd ar fi putut oare folosi Romanilor aceastA BrazdA' ? DupA cucerirea
Daciei de cAtre Traian, de sigur cA' nu. CAci la ce ar fi Inchis impAratii ro-
mani cAmpia Munteniei de o provincie linititìt i Infloritoare, precum era Da-
cia In timpul celui de al doilea veac dupA Christos ? Cu neputinta de asemeni
ca Brazda sa fi fost clAditA tn timpul,rezboaelor lui Traian. Asemeni lucrAri
uriase nu se pot fAptui tinand cu o mAnA mistria i cu cealaltA, palosul de
apArare.
De altminteri, ImpAratal Traiau a clAdit, indatA poate dupA cucerire, va-
ml cel mAre de pAmAnt din Basarabia, cunoscut si de, -traditia poporalui roman
si din deducerile invAtatilor.

Otimpoaia in Olt ; la Nograsi in Argos ; la Licuriciu in Tcleorman ; la Greci lii Dambovita


la Orivina, la Ciuporceni, la ItiAnesti in Prahova i in fine in diferite lcicuri din Ialomita
Braila, Vezt Diction. Geogr. al Rometniei, la cuvintelo do mai sus.
Al. L Odoboscu, Serieri litcrare, II, p. 142.
Vezi Fr. Franzis, Bayern zur Rinnerzeit, 1905, p. 187.
Schuchhardt, op. cit., p. 213, pretinde cit Brazda calen lui Trojan (in gura po-
porului) pot stt fie c contimporane Afirmare contrazist1 de observirile inginerului Popovici,
caro singur a studiat aceastti, iucrucisaro intro val st cale, mai nainte do nimicirea lor prin
cala forattt facuttt in 1871.
Schuchhardt sustino cit Brazda esto opera Gotilor lui Atanaric, pe care ei au ri-
dicat-o contra Hunilor. Lucrul e cu neputintii; caci opera este proa mare ca stt fi putut Il sit-
virsittt inteun timp asa do scurt, cat au stat C4otii sub amenintaroa nilvtdirei hunk° i cu un
numttr de brate asa de rostrftns. Vezi Jung, Contribulii la i,storia treciltorilor Transilyaniei,
In Convorbiri ¿iterare, XXVIII, p 411 si 529

www.dacoromanica.ro
116

Vain]. acesta, caruia titranii notri, apre deosebire de toate celelalte,


clan mumele de valul lui Traian" porneate de la Gherghina, la gura Sire-
telui, ocoleate Galatii pe la nord i apoi dupa o mica' Intrerupere la Tuluce0i,
langa Bratea, trece Prutul la Vadul lui Isac ; de aci o ia drept spre rasarit,
Limand o linie aproape paralelit cu. gurile Dunarii i coastele marii Negri pana'
la Cetatea Alba langa Nistru, uncle se sfar§eate. 0 alta ramurit a valului por-
nea de la Vadul lui Isac, o lua de a lungul Prutului pana la Leova, de unde
apoi se Indrepta spre Don.
Pe de alta parte Invatatii care s'au ocupat cu aceste valuri, recunose o
deosebire adancA de profil intre Brazda i valul lui Traian". In adevar, pe
cand Brazda consta dintr'un simplu kant sapat spre nord, valul lui Traian"
din Basarabia din contra este alca'tuit dintr'un val care la baza e de 24 metri
largime 0 2-5 m. Inìtitime, cu o berma spre miazanoapte de 4-5 m.
apoi un §ant de 14 m. largime 0 2 m. 0. 7 adancime" 2) Tocmai pe aceasta
Infati§are diferita' se Intemeiazit Invatatii ca sit admita o origine diferita la am-
bele valuri. Pentru cel din sudul Rusiei, Jung 8), Roesler 4) 0 Schuchhardte) ad-
mit originea traiana. Pentru celalt parerile Bunt Impartite.
De o cam data' Insa noi putem afirma cu siguranta doua lucran: a) ca
ambele valuri nu Bunt contemporane ; b) cit Brazda lui Novae este mai ve-
che de cat valul lui Traian" din Basarabia. Iar daca Brazda" este mai veche
de cat valul lui Traian" i daca existenta ei nu poate fi dovedita nici pen-
tru timpurile lui Vespasian, cu atat mai putin pentru vremuri mai vechi, n'ar
ti oare cu putintit ca ea sit-ai datoreasch' originea tirnpurilor lui Domitian
Aceasta banuiala 10 gaseate Intarirea ei In urmatoarele considerári :
Mai Intiti, Imparatul Domitian a lasat In amintirea celor vechi imaginea
unui bun organizator al granitelor imperiului. Frontinus, de pilda, ne spune la-
murit ca a Intocmit hotarele imperiului roman pe o Intindere de peste 120000
de pa0 e). Marele limes din Germania de sudvest, care Inchidea _tot tinutul
dintre Rin 0 Dunitre (Intre Honningen la Rin 0 Hienheim, langil Regensburg
la Dunitre), aceasta opera', poate, una din cele mai marete pe care le-au In-
tocmit vre-o data Romanii, dupit parerea mai tuturor Invatatilor germani, este
In parte opera Jai Domitian. i anume, valul de piimant de la Rin pana la
Main s'a cladit In timpul kd din porunca lui Domitian ; restul de la Main pana
la Dunare ar fi facut de Traian (limes Germaniae) 0 Hadrian (limes Retiae) 7)
Amintirea originei traianice a valului s'a pAstrat plat tarziu si la pop,oarele slavice
din sudul Rusiei. Irecek, Geschichte cler Bulgaren, p.- 67; Dimitrie Cantemir, Descriptio Molda-
viae, ed, Academiei, p. 23, pretinde oil e valul lui Traian a din Basarabia ar incepe la Petro-
varadin in Ungaria, i dupit ce tae Valahia, s'ar termina e ad, Tanaim flumen El amestecA.
latele 'Tale cu propriile salo combintiri, fait sá observe ch intro e valul lui Traian a din Ba-
araij. i Brazda lui Novae nu este comun alt de cat santul tAiat spre nord, po proillu-
rile aunt cu des§-varsire deosebite.
Schuchhardt, Arch. epigr. Mtitheil. IX, p. 217.
J. Jung, Roemer und Romanen, p 41.
C. Roesler, _Roman. Studien, p. 46.
b). C. Schuchhardt, asupra valului din Moldova, in Convorbiri ¿iterare, XX, p. 416.
Strategemation, I, 3, 30.
Zangemoister, Drei Obergermanischc Meilensteine aus dent I. Jahrh. in Westdeutsche
Zeitschrift ; Momnsen, Rrm. Gzsch. V, P. 139; von Cohausen, Die rOM. Greznwall, p. 349.

www.dacoromanica.ro
- 117 -
Era In spiritul timpului din epoca Flavilor sa' se Intareasca granitele im-
periului eu asemeni valuri uriase de pamant, precum sub Hadrian si chiar mai
tarziu, s Incinga hotarul eu zid de piatra. Era un sistem de aparare pe care
atat Domitian cat i Traian si Hadrian l'au Intrebuintat cu o neinfranta con-
secventá fata de Inculcirile barbarilor de la Rin si Dunare.
Al doilea fapt, care sta.' In armonie ea banuiala noastra, este I mpartirea
provinciei Moesia In douti, una M. Superior si alta mai la rasarit, M. Inferior.
Cu aceasta Impartire corespunde i Inmultirea legiunilor puse de paz a In a-
ceste dourt provincii; In loe de trei legiuni avem aeunr patru 1). Pentru ca
fie nevoe de subimpartire la o provincie, trebue sä, presupunem doua lucrar!
In aeelas timp: Inti, o extensie teritoriala mai mare a provinciei si al doilea,
prime,idia unei invazii barbare din ce In ce mai amenintatoare.
Greutatile timpului i schimbarea centrului de greutate tot mereu mai
spre ra'sarit, din pricina deselor navaliri ale Sarmatilor Roxolani si ale Bastar-
nilor, aliati cu Dacii din Muntenia, aratasera cu prisosinta, ca un singur gu-
vernator nu mai putea nici sit stapaneaseit de fapt, nici sa apere cu vigoare
hotarele Moesiei. S'au largit mai ales hotarele Moesiei inferioare In direetia
de nord si est, acolo unde erau campiile roditoare ale Munteniei, si din care
sub Vespasian Romanii stäpaneau chiar partea de la Giurgiu la, Calaf at.
Aceasta lärgire a hotarelor si deci adaosul de legiuni, ca Impartirea pro-
vinciei Moesia In douti 2), nu a fost cu putinta In nici un caz, mai inainte de
Incheierea pacei cu Dacii, adica Inainte de 89; caci pana la stingerea rezbo-
iuluL Dacii era absoluta nevoe de o mama energica qii de o singura vointa,
ca sa duca la bun sfarsit campania rezboinica Inceputa contra lui Decebal. Nu-
mai dupa Incheierea pacii, fie chiar i cumparata, cucerirea noului pilmant a
putut fi consfintita i apa'rata prin uriasa Brazda a lui Novae.
Dar avem un argument hotarator : anume, Itinerariul Antoninie, enume-
rand de a lungul Dunärii In Dobrogea de la Macin spre Marea Neagra
Noviodunum, Aegyssus i Salsovia, Inainte de a Insira i statiunile ad
Stoma si Istropolis, casi In Tabla Peutingeriana si In Geograful Revenn.at, inter-
caleaza Intre allele i statiunea Valle Domitiane".
Ce Inseamna oar& aceasta ? Sa fie o simpla indicare de statiune ea Sal-
morns ori ad Salices, indicate de acelas izvor, sau e vorba, dupa cum arata
numele, de o suma de valuri de aparare? Valle Domitiane" sunt asezate In-
tre Salsovia, Mahmudia de asta-zi 3) de o parte si Istropolis (Caraorman) de
alta. SA nu fie oare aici un semn de positia lor reciproca fatil, de aceste douà
statiuni?
Cando ne gandim ca atat Tabla Peutingeriana cat i Itinerariul Antoninic

Marquardt, Rijn Staatsvertvalt, 12, p. 303; B. Filow, Die Legionen der Provinz Moe-
sia, p. 3 si 47. Vezi inscriptia lui L. Funisulanus Vettonianus, C. I. L. 111, 4013.
A. y. Domaszewski, Die Rangordnung des Kiln Heeres, p. 178: e Dio Voreinigung
von 5 Legionen in Moosia führt zur Spaltung der Provinz in 2 Commanden, Moesia Superior
und Moesia Inferior ».
Vezi asupra aeestui punet V. ParVatt, Scaeovia, In Convorb Liter. XL, p, 25,

www.dacoromanica.ro
-118 -
nu se mgrginesc a Insemna numai statiunile militare, dar si alte note privi-
toare la pgduri orase i bag termale 2), de ce n'am crede odre ea aici este
vorba despre niste valuri, menite sa apere Dobrogea In contra popoarelor na-
valitoare din nord ? Ceiace ne Intareste In aceasta banuialá,' este tocmai exis-
tenta unor váluri In partea de nord a Dobrogei.
In adevár, iatg, dupit inginerul Polonic 3), care este directia acestui val :
In interiorul partii de nord a Dobrogii se afla un val antic, cunoscut sub nu-
mele de valul lui Traian". Valul Incepe chiar lngä satul Nicolitel, Inconju-
randu-1 in partea de nord ; la extremitatea lui In partea de apus se atla pe
varful dealului ruinele unei cetati vechi. Valul merge de la Nicolitel ea di-
recia spre sudest, trece valea Morilor, de uncle apoi ocoleste spre sudvest ;
trecand mai multe vai coteste pe dealul Boclogea spre nord si se sfarseste pe
harta In dreptul satului Geaterca rush'. Cred cit acest val continua spre apus
se Incheie la Dunare In dreptul Iglitei, unde se vad lamurit urmele valului
roman. Acest val apara cetatea de la Nicolitel contra unui dusman, care ar
veni de la rasarit". Alte note asupra acestui val se mai regasesc In Dictionarul
Geografic al Romgniei 4), harta statului major roman 5), precum si In Recher-
ches" al d. Gr. Tocilescu 6). Asa dar asupra acestui val nu poate Incapea In-
doiala : el exista i anume, Incepe la Nicolitel si se sfarseste la Iglita (ve-
chia Troesmis).
Ei bine, ne amintim cit tocmai in fata acestui punct se termina i valul
cel mare din Muntenia. Prin aceasta se dovedeste cit valul dobrogean nu este
de cat urmarea Brazdei lui Novae ; el este Incheierea fireasca a unei linii de
aparare care pornind dela Hinova, din judetul Mehedinti, dupa ce taia Intreaga
campie a tarii romanesti, se sfarsea tocmai In punctul unde Incepeau gurile
Duna'rfi. Prin faptul, ca o parte a acestui val a pgstrat numele lui Domitian,
nume raportat prin Itin. Antoninic, ni se impune s'a' credem ea opera Intreagg
a fost savarsita de Lromitian. Prin acest val urias, sustinut din loe In loe cu
castele i turnuri de veghe, din care nu ne-au remas astazi pe tot Intinsul cam-
piei dunarene de cat acele tainice maguri, granita Moesiei inferioare era de fapt
Inchisa ori carei navaliri venita din nord. Numai In aceasta' perioada relativ
lunga de liniste,de la 89, Incheierea pitcii !litre Domitian i Decebal i pana
la 98, anal mortii lui Domitian,cea mai lunga din cate cunoastem la Dunarea
de jos dupa formarea provinciei romane Moesia i inainte de cucerirea Daciei,
s'a putut faptui o asemeni opera' mareata In toate privintele si care a avut da-
rul sa impresioneze asa de viu Inchipuirea poporului nostru.
Revenind acum dupg acest lung Inconjur la localizarea scenei XXXI, tre-

K. Milner, Weltkarte des Kastorius, p. 101.


K. Ivhiller, _Mid, p. 91. In co prive§te Itin. Antonini; vezi W. Kubitschek, Eive
rörnische Strassenkarte, In Oesterr Jahresh 1902. vol. V. p. 78.
Intr'o scrisoare care mi-a fost adrosatfi inc6 din 1895.
Dicfionar. Geoqr. voL IV, p. 500
Directia valului in hartft este identicti cu coa arAtatft de inginorul Polonio.
Gr. G. Tooaesou, Fouiltes e rocherches, p. 117; c Le vallum d'Iglitza jusqu'A, Nice-
litzell long de 20 km 4,

www.dacoromanica.ro
119
bue s recunoastem eh granita imperiului la Dunarea de jos, In momentul card
Traian se retrage in castrele de iarna din Moesia superioara, este admirabil
intarita, in tot lungui ei de la Severin i pana la Durostorum. Era admirabil
intärita, fiindca' numai pe partea stãng a Dunarii aveau sa tread, barbarii
cinci linii de aparare, adica dourt valuri paralele i trei randuri de castele, tur-
nuri de paz i chiar lágare de cohorte ; acestea din urma mai ales in tot lun-
gul Dunarii In punctele strategice. mai Insemnate. La aceste cinci linii de apa-
rare se mai adaogau apele largi i adanci ale fluviului si apoi castelele, presi-
diile i lagarele legionare de pe malul drept. Path' cu aceasta cingatoare stras-
nica de intariri puteau oare spera barbarii, de la nordul marii Negre i din
Tara romaneasca, e vor pa'trunde vre-o data In imperiu ? Era oare ajar cu
putinta sit mai sparga dusmanul aceasta' linie ? De sigur ea nu. Sa mi uitarn.
I nsa ca era un punct slab in toga' aceasta cingatoare de aparare a Moesiei :
acesta era pe tot lungul Dunìtrii cuprins Intre Durostorum i gurile Dunarii.
Aici singura aparare o forma Brazda lui Novae si In al doilea rand Dunarea.
Aceasta insa prin directia ei perpendiculara pe axa valului,caci de la Duros-
torum In c6lo fluviul se Indreapta de la sud' spre nord,putea fi trecuta foarte
usor In timpul ieruii, and apele fluviului erau inghetate. - Asa dar, lute Troes-
mis la nord i Durostorum la sud, se putea incerca o trecere peste hotarele
imperiului. Si de fapt, pe aici au si patruns Dacii, Bastarnii i Sarmatii In iarna
anului 101-102, lucru pe care-1 Infatisaza, artistul In scenele XXXIXXXII.
Elementele topografice inta'tisate de artist in scena noastra XXXII, dupa
cum ne amintim mai sus erau : malul roman al Dunarii e ves, castrul se afla
nu departe de fluviu si forma lui e neregulata, cel putin pentagonalii. Pe de
alta parte, artistul columnei obisnuind sä Infatiseze adeseori cetatile i locali-
We dace prin simple clikliri de piatra' sau de lemn de forma dreptunghiu-
lara, trebue sa credem, cä turnul de piatra' din scena XXXI, in 73-74, este
imaginea unei cetati dace. Aceasta cetate trebue sa fie, dupa orientarea colum-
nei, sau la rasarit de castrul roman impresurat din scena XXXII, sau la nord ; in
acest din urma cas numai daca Dunarea curge de la sud la nord, ca In por-
tiunea Durostorum-Troesmis.
Aceste raporturi geografice intre cetatea daca de o parte si cea romana
de alta, cu forma ei ciudata, pentagonalai se regasesc si in scena XXXV. Aici
casi dincolo, avem o cetate de forma' neregulatit i cu poarta boltita. In inte-
rior insa, se vede la stänga o cladire cu fronton si columne, lar in dreapta o
simpla, constructie de zid. De asemeni, In stanga castelului roman din XXXV
In 86 avem acelas turn pe care 1-am intalnit si In seena XXXI; dec i aici
intalnim cetatea dacä.
In fine, o a treia Infatisare a castelului roman si a cetatii dace o re-
gasim In scena XLVI; aici cetatea romana, aparata cu ziduri de piatra cu
creneluri, are, casi celelalte douti de mai inainte, o poarta boltita In fata
o forma, iaräi neregulata'. Pozitia cetritei nu departe de malul apei, pe
un teren care se Inalta usor spre fund, forma ei ciudata, de turn de piatra,
si In general yi celelalte elemeate topograffee7 ai silit pe Ciehorius Bai

www.dacoromanica.ro
- 120 ---
vac% intrInsa imaginea cetatii din XXXV. Acest Invatat conchide foarte bine,
ca Traian s'a Imbarcat In scena XLVI, acum dupii isprávirea campaniei sale
militare desfasurata de artist pe seria de reliefe din 88-117, tocmai acolo, unde
debarcase In scena XXXVI Identitatea Intre aceste doua cetati (XXXV si XLVI)
a fost admisa nu numai de Petersen dar si de Domaszewski. Din alaturarile
cute, noi putem adaoga : ele sunt identice cu cea din scena XXXII. Deosebirile
care Bunt, provin din faptul c interiorul la cele doua dintAi a fost In parte re-
produs ; din contra la cetatea din scena XXXII lipseste, din pricina ct artis-
tul acum urmarea alta problemä' sa arate pe auxiliarii romani din interior
sustinAnd asaltul Dacilor i Sarmatilor. InfatisAnd soldatii luptAnd de a lungul
parapetelor cetatii, era, fireste, cu neputinta sainfatiseze In acela§ trap si clä-
dirile din interior.
Pentru Implinirea alatufárilor Insu, cata s adaogam, ct cetatea romana
din scena XXXV, are In dal% de localitatea daca din stAnga, o a doua In
dreapta. Acest lucru Il deducem din imaginea turnului de piatra din 88, scena
XXXVI, turn ca desavArsire altul de cAt cel din scena XXXV, In 86.
Ca o Incheiere din compararile de mai sus reese, c lagarul roman de trupe
auxiliare se afla pe malul drept al Dunarii ; ca forma lui e neregulata, poate
pentagonala, si pare a fi zidit In partea cuprinsa titre Durostorum i Troes-
mis. Lagarul, prin existenta acelor elàdiri interioare de plated este o veche ce-
tate. In fine, la stAnga casi la dreapta acestui castru, se vede cAte o cetate sau
localitate daca; dar fiind-ca Dunarea pe portiunea aratata mai sus curge de la
sud la nord, urmeaz c lagarul roman are In vecinatate o localitate daca la
nord si alta la sud. Mara de asta, pentru ca In apropierea lagarului sa fie
cetati dace, tredue s credem ca In partile locului era si o populatie daca. Si
lucru ciudat, din toata Moesia nu cunoastem populatie daca de cat numai In
partile Dobrogei 1). Premmerstein, ale caruia concluzii le Imprumuttim, afirma
cà Intre Cernavoda (Axiopolis) U Durostorum, chiar daca a fost vre-o data ele-
mente misice raslete, ele au fost absorbite In masa populatiei gete, Inrudith'
cu cea daca 2).. Aceste raporturi s'au pastrat si mai tArziu de Traian ; dovada
este faptul ea Tabla Peutingeriana cunoaste ca statiuni dace pe malul drept
al Dunarii, Sagadava i Sucidava (prpbabil In partile Oltinei la nordest de Si-
listra de asta-zi) la sud de Axiopolis i Capidava la nord. SA' nu uitam c aceste
statiuni dace sunt singurile cunoscute In anticitate pe malul drept al Dunarii.
Un motiv i mai puternic care ne Indeamna BA' sustinem cà lagarul ro-
man reprodus In scenele XXXII, XXXV si XLVI, trebueste localizat la Axio-
polis, este identitatea de forma a lagarului de pe columna cu ruinele cetatii
de lAnga Cernavoda. In adevar, In siipaturile Intreprinse de d. Tocilescu pe ma-
lul stIncos al Duntirei din fata insulei Hinog 3), s'au descoperit pe sprinceana
unui deal Inalt urmele unei cetati vechi de forma poligonala, mai exact pen-

Ovid, ex Ponto, 1V, 9, 77; Strabo, VII, C. 300 ; Plinius, Hist. Nat., 1V. 41; Dio Cas-
sius, LI, 22, 6, 7.
Premmorstoin, Die Anfcinge der Provinz ilfoesien, In Oesterr. faltreshefte, I, p. 150,
3), Gr, G, Tooileseu, Revista p. istoriel oto, vol. IX, p. 270.

www.dacoromanica.ro
121-
tagonalá (vezi litera B din planul alaturat). Zidul care Inconjoara cele 5 fete
ale cetatii are 3.50 m. grosime si s'a pastrat aproape peste tot la suprafata so-
lului. Poarta principal se afla pe laturea de nord si are 4. 70 m. largime. Ea
era aparata ca un turn masiv i puternic. In fata laturei de nord era adaos o
anexti de zid grog (3.50 m) de forma triunghiulara. Adaosul casi zidtil cetatii
principale, este tot din epoca romana. In interiorul orasului s'au descoperit doug
importante : una cam In mijlocul orasului si alta mai aproape de poarta
din nord. Prima pare sa fie o basilica mare 1), cealalta de sigur un templu de
mirimi neobisnuite,-1n lungime are 42 m.si ca 14 columne pe fatada prin-
cipal. Din afara zidului pe laturea de apus a cetatii se atla o constructie foarte
mare, care se Intinde de alungul Dunkii ; probabil navalia portului din
Axiopolis,

(
\
I
f(ra' A \

. /ce`ic:777-1-71.0_/?'1
vocz d"
I WIele-771.1'C(3
no el le
8a.j4rei dz.zik
7>

IA c ex; °"'!"":

Orasul pare a fi avut si o perioada de viata ante-romana, precum a avut


una medievala ; dar nu aceasta ne intereseaza pentru un moment.
Ca elemente topografice comune sunt :
Solul pe care se afla zidita cetatea, pe column/ casi In realitate, se inalta
ca atilt mai mult cu cat ne departám de malurile apei. Forma cettitei este
pentagonala, iar poarta e push' spre fluviu (nord), sustinuta de un turn masiv
si mare. Orasul, care s'arata a fi vechi, are dour', clìtdiri mari de piatra, o ba-
silica se pare si un templu urias cu columne, care au fost descoperite de d.
Tocilescu In sapaturile sale din Axiopolis. De asemeni cetatea de pe columna
unde debarca (XXXV) si se Imbarca Imparatul (XLVI) trebue BA fie un punt
1). Vozi asupra acestei basilici spusele archiepiscopului 11. Notzhammor, Axiopolis, In
Alte upd rote Welt, 3 Heft, 1907, p. 100.

www.dacoromanica.ro
122

strategic Insemnat si o statiune importanta a flotei romane pe Dunare. Axio-


polls era si una si alta. Un semn vadit de aceastä importan ta mare militara a
cetatii Axiopolis este inscriptia descoperita In sapaturi, care ne vorbeste des-
pre nautae universi Danuvii 1). Aceasta inscriptie, precum i existenta acelor
navalia de langa Dunare, ne face sa credem ca Axiopolis, Impreuna cu A egeta
langa Pontes i cu Ratiaria 2), formau cele trei statiuni navale mari din josul
fluviului pana la gurile sale.
In fine Axiopolis este singura cetate romana pe Dunare In vecinatatea
careia atat spre nord cat i spre sud se aft' cate o localitate daca i anume,
Capidava la nord i Sucidava la sud.
Incheiem.
Coloanele de barbari Daci, Roxolani i poat i Bastarni, nu au putut pa-
trunde In Moesia i deci In imperiul roman de cat lntre Axiopolis i Capidava,
cea dintai Infatisatä In scena XXXII, iar cea de a doua In XXXI.

Gr. O-. Tocilescu, Fouilles In Revista p istorie, etc , 1X, p. 268.


Vezi Marquardt, Rant Staatsverwalt., IT, p. 607, nota 10 : praefectus classis Histricae
Aegetae ; praef. classis Itatiarensis ; O L L. III, suppl. 1421434.

www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL VI

CAMPANIA MILITARA A IMPARATULUI


IN

DOBROGEA

REZUMAT.Extonsia grupci. Prima scena (XXXIII) infatisaza, imbarcaroa imparatu-


lui la Pontes. Localizarea esto impusa prin alaturarilo cu scona C. Scona a doua (XXXIV
XXXV) ne arata calatoria pe Dunare i descinderea lui Traian la Axiopolis. Scona a troia
(XXXVIXXXVII) cavaleria romana ataca pe Sarmatii-Roxolani. Scena a patra (XXXVIII),
care no reprezinta lupta de langa, carele cu prada, trebuo localizata la Adamelissi. Scena
a cincea (XXXIX) ne infatisaza castrul roman din Adamclissi, numit Tropaeum Trajami.
Scena a sasea (XLXLI), core se petrece tot in Imprejurimele cetatii. Tropaoum Trajani,
in valoa Urluei, ne tigureaza amanuntele Po care Dion Cassiu le raportit cu priviro la lupta
de la Tapae. Scena a saptea (XLIIIXLIV) no reprezinta, impartirea de donativo dare ve-
teranii i trupelo auxiliare stabilite In lagArul dia Adamclissi. Scena a opta (XLVXLVII)
sau relmbarcarea lui Traian la Axiopolis. Trofeul din Adamclissi ne infatisazit acelas epizod
casi columna. Fajada si randuirea motopelor trofeului. Metopele formeazá sapte grupo care
corespund fle-care cu scenele de pe columna, O lupla de cavalerio, alta langlt carele cu
pracla, si o a treia ihai mare, intoemai casi Po columna. Altarul funerar din Adamclissi, esto
altarul de care vorbeste Dion cu privire la lupta de la Tapae. El a fost riclicat in amintirea
color cazuti in luptele de langa Adamelissi. Movila uriasa de pitmant do langa trofeu oste
mormantul unui praefectus castrortim. Inscriptia lui Sex. Vibius Gallus. Incheiere.

Aceasta grupa este una din cele mai bogate din cate eunoastem pe co-
lumnh', bogata nu numai prin numarul scenelor care o compun dar si prin va-
rietatea lor pitoreasca. O desfa'surare asa de fireasca si un spirit asa de unitat
se simte de la un capat la celalt al grupei i prin aceasta o legatura asa de
logica si de stransa le Impreuna la o laltiti In cat, sau artistul in momentul
cand a compus-o a fost fericit inspirat, sau importanta i frumuseta episodului
l'au calauzit pe nesimtite In alegerea casi In brodarea diferItelor peripetii, din
care este grupa alcatuita. Episodul istoric ne destiisoara' In linii largi o chili-
torie pe navi a lui Traian si a armatelor sale, calatorie urmata de o serie de
lupte cu rezultate fericite pentru Romani. E In fond povestea unei campanii stralu-
cite, asupra Careia notitele celor vechi sunt fragmentarii ; In schimb Inst, dupa
cum vom vedea, monumentele remase, cu toata' trista Infatisare a ruinilor lor,
TIO vorbese eu o rarii elocinta despre marimea Intftmpliírilor istorice petrecute.

www.dacoromanica.ro
i2
Curioasl pare tacerea absoluta pe care Dion Cassia, aproape singura
noastra calauza asupra- rezboaelor dacice ale lui Traian, o pilstreaza cu privire
la aceasta campanie militara a Imparatului. Din aceasta cauza provine, poate,
si nesiguranta interpretárilor pe care comentatorii moderni le au dat episodu-
lui acesta, nesigurantä In felul de interpretare a scenelor, casi In reconstitui-
rea si Intelegerea miscarilor armatelor romane. Pentru Cichorius, de pilda, aci
o scena (XXXIII) ne Infltisaza pe Traian In Siscia, pe and o alta (XXXV) ni-1
aratit tocmai la Dunare la Drobetae, aci o lupta (scena XXXVII) se da In Moe-
sia inferioara, aci cealalta (sc. XXXVIIIXL) In partile de la Olt, prin apro-
pierea pasului Turnu Rosu : o suma de zigzaguri In mersul lui Traian, care este
nu numai nefiresc, dar In acela§ timp In contra spiritului Insusi al celui ce a
compus reliefele columnei. Singur Petersen introduce lumina si ordine In acest
haos, singar ti dt seama de desvoltarea oare cum causala, a actiunilor presen-
tate, cu toate el In amanunte greselile pe care el le face sunt destal de mari.
Grupa aceasta se Intinde din 80 i 'Ana In 120, adica relativ cu celelalte
grupe are o Intindere de doua ori mai mare. Scenele, aici casi mai Inainte, se
deosibesc unele de altele prin imaginea Imparatului care le individualizeaza.
Totusi nu trebue s uitam c mestesugirea cu care artistul stie sa-si exprime
gandurile sale uneori face aproape nefolositor ori ce semn exterior de hotár-
nicire. Din aceastä cauza ne vedem siliti a face cate-va reduceri a scenelor,
asa cum le a repartizat Cichorius. Sunt unele care nu pot sta singure si nu
dau un Inteles de cat din alaturarea cu alte scene invecinate. Sunt altele, care
rau deslipite de catre Cichorius din legatura lor cu scenele alaturate, au fost
Impreunate i prin aceasta s'a putut obtine sensul adeva'rat al Intocmirii lor ;
uneori aceste alipiri ne au determinat In chip neasteptat chiar situatia geogra-
fled a scenelor, care mai Inainte pa',reau cu neputinta de localizat, cu toate ca
artistul avusese grije sä ne indice elemente topografice destul de hotaratoare
.

pentru localizare. Dar sa venim la studiul amanuntit al fieca'rei scene.


Prima scena (scena XXXIII) se intinde din 80 Ora In 83 1). Hotarul ei
spre stanga este un copac, spre dreapta douá' arcuri de piaträ care fac parte
din scena urmätoare. Pe cat este de clara Infatisarea terenului, pe atat de com-
plicat este subiectul. Jos avem imaginea unui fluviu mare, care poarta pe stanga
un vas de transport, lar pe dreapta o biremii. In aceasta se \Tad marinari ca
mana pe lopeti i gata de plecare, In acela auxiliarii romani cara corturi, scu-
turi i.armamentul unor trupe. Asa cum stau corabille cu cIrma spre stanga,
este un semn ca undele fiuviului curg de la dreapta spre stanga ; acesta este
un element topografic Insemnat.Sus ni se Infatisaza, de la stanga spre dreapta,
mai Intaiu un oras cu ziduri Intarit, cu poarta la dreapta i cladiri In interior,
apoi la mijloc un amfiteatru rotund, din care se vad arcadele din fata si trep-
tele din interior, si In fine la dreapta pe un teren mai ridicat o cladire de pia-
tra cu un adaos de zidire In fata. Terenul ses spre stanga, pare ca. se malta
gradat spre dreapta ; eel putin aceasta arata sirul de dealuri care ca o linie se
1), VeZi pl. xvr, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
125

prelungesc Intre amfiteatru i cladirea de piaträ sus 0 vasul de rezuoiu jos §i


pe care mic1 figurile din jurul lui Traian.
Personagiile Infati§ate sunt numeroase: la dreapta, Traian in ve§minte de
calatorie vine din fund, din spre cladirea de piatra ; el este Insotit de un co-
mandant 0 el In ve§minte de calatorie, ca§i militarii sau garda care-1 urmeazit,
dintfe care unul tine scutul. In stanga Imparatului se vad o suma de soldati,
care dupa signele ce le in In mama, sunt trupe pretoriene de asemeni In ve§-
minte de calatorie. Aceste trupe sunt prezentate de catre personagiul aratat
mai sus lui Traian care le saluta cu dreapta. Catre stanga tot spatiul dintre ce-
tate, amfiteatru i fluviu este Implinit de catre soldatii auxilian i care due bagage
0 armament In corabia de langa mal. A§a, dar, subiectul cuprinde dourt actiuni :
una, catre stanga, lmbarcarea Imparatului 0 a trupelor sale, 0. alta, mai spre
dreapta i fund, prezentarea unor trupe pretoriene de curand sosite dare Imparat.
Acesta este cuprinsul actiunei ; unde se petrece ea?
Ca elemente de localizare este mai Intal fluviul din primul plan. Cichorius
vede Intr'Insul imaginea raului Saya, Petersen Insa a fluviului Dunarea. Aceasta
din urma, parere are In favoarea sa faptul, ca, apele acestui fluviu se prelungesc
spre dreapta dincolo de cele doua 'arcuri care hotarasc spre stinga scena urmatoare.
De altminteri, In aceasta scena toti comentatorii au vazut imaginea Dunarii.
Afara de aceasta, malurile fluviului sunt In general joase, mai ales spre stanga,
unde se afla cetatea Intarita ca ziduri, pe chid spre dreapta, ele se Inalta u§or.
O constatare care 0 gase§te implinirea In faptul ca susul fluviului este la dreapta
josul lui la stanga. In fine, daca fluviul din scena noastra este Dunarea, a-
tunci urmeaza cà malul Infati§at nu poate fi de cat cel din Moesia.
Se pune Intrebarea Mgt, In care parte a Moesiei ? La deal de Portile de
fier, sau la vale Respunsul atirna' In prima linie de locul Incotro se Indreapta
noua campanie militara. Daca se Indreapta', precum vom dovedi o mai departe, In
spre Moesia inferioara, atunci se Intelege de la sine ca punctul de pornire nu
poate fi de cat mai la vale de Portile de fier ; caci o trecere prin vIltorile Du-
narii la Gherdapuri In anticitate era absolut cu neputinta.
Sceua noastra (XXXIII) cu fluviul din fata, 0 cele trei constructii din fund,
o cetate cu o singura poarta pe laturea din drepta, un amfiteatra i o cladire
de piara curioasa,' ea forma 0 Intocmire,se mai regase§te reprodusa Inca °data
pe columna : In al II-lea rezboi dacic. Ann.me, este scena C cuprinsa Intre 261
0 264. Subiectul fire§te .este altul, primirea unor ambasadori streini de catte
Imparat, elementele topografice IDA sunt acelea§i ; deci determinand pozitia geb-
grafica a uneia, am determinat In acela§ timp i pozitia celeilalte.
Scena C din al doilea rezboi are elemente comune cu cea din primul :
mai Intliu, cetatea din 261-263, care este Inconjuratti cu zid de piatra ca§i cea
din XXXIII stanga ; apoi are ca i aceasta o singura poarta pe una din la-
turi poarta aparata §i ea ca un turn masiv deasupra i locuin.te de piatra In
interior. Al treilea, alaturi spre dreapta este un amfiteatru, din care se Arad
ca i dincolo arcadele din fata, i treptele din interior. In fine, Intre 263 0 264

1). Vezi pl. XVI. fig. 1

www.dacoromanica.ro
126 -
se afia o cladire depiatra complicata, ca forma si care casi dineolo, nu este
nici cetate, nici turn de aparare, nici alta constructie, cunoscuta de aiurea pe
columna'. De aceia comentatorii i-au dat numele de palatul lui Traian".
Asemanarea se Intalneste si In ce priveste configuratia solului, ses In stInga,
mai deluros i ridicat In dreapta. Deosebiri dacii aunt, acestea provin pe de o
parte din felul de executare; altul In seena C de cat In XXXIII : probabil aici
a lucrat un alt artist de at din.colo. Deosebirile provin si din mieele schimbari
eare s'au facut cu timpul ; caei nu trebue sa uita'm, ct Intre .ambele scene
(XXXIII si C) sunt la mijloc trei ani Intregi, cand s'au putut Intampla multe
prefaceri In forma si marimea cetatii. Sunt Insa i deosebiri provenite, din punetul
diferit din care taunt privite ambele scene : cea din primul rezboi este vazuta
din nord, eea din a doua ceva mai piezis din nordvest.
Dar scena C are bunul c poate fi cu siguranta localizata. Ea face parte
Impreuna cu scenele XCIX i XCVIII dintr'o singura grupa. care ye Infatisaza,
podul de peste Duniire i lucrarile de la capete : unul (scena (XCVIII) lagarul
nordic, cel de pe malul romtmesc, und.e mai tarziu s'a desvoltat orasul Dro-
betae i celalt (scena C), lagarul sudic, de pe malul sarbesc, din care a esit
infloritorul oras Pontes.
Este Insa intrebarea, de unde stim noi, ca lagarul roman reprezeutat In
seena XCVIII este eel de pe malul romanese i prin aceasta ci lagarul din scena
C este cel din Serbia ? Farit a intra In amanuntele privitoare la podul de la
Drobetae, totusi observatia urmiitoare se impune: capatul podului lui Apol-
lodor, singurul reprodus pe columna din 258 pina' In 261,restul a fost lásat,
ne prezinta, pe lInga patru stAlpi de piatra din Dunare, i stalpul-capatftiu (la
culée) de llngà mal (In 259), lar Indaratul acestuia se vad cele doug arcade
de pe mal eu porticul de intrare spre pod.
Aceastil Intoemire figurata pe columna corespunde minunat cu aceea ce ve-
dem In realitate la ruinile podului lui Traian de langa, Severin. In adevar, in-
ginerul Duperrex, reconstituind podul lui Apollodor pentru Expositia generala
romana din 1906, a trebuit sa faca mai Intaiu lndelungate studii asupra rui-
nelor actuale. Pe temeiul acestora el ne arata cà pe malul romanese existau,
ca fi pe columna, Indaratul stalpului-capatalu (la eulée) alte doua baze de pile.
Din contra pe malul sarbesc Indaratul stalpului-cripataiu erau trei de asemeni
pile I). Dupa aceasta Intocmire urmeaza, ea partea podului lui Apollodor re-
prezentata' pe columna nu poate fi de cat cea din spre malul romfmesc.
Dar imaginea de pe columna ne mai Infatiseaza Inca un amanunt care
pentru cestiunea noastra este si mai hotarator. i anume : imaginea de pe Oo-
lumna ne arata, ca cele douil boite din spatele pilei-capataiu nu simt identice :
cea din spre fluviu este mai larga In diametru de cat cea din spre portalul de
intrare a podului. i sà nu credem cà acest amanunt este o simpla scapare
din vedere a artistului care a executat relieful ; dovada este nu numai preci-
zia cu care lucreaza artistii columnei, dar si ruinile actuale ale podului.
Tata dupa acelas inginer distantele i largimele reciproce ale aeestor trei
1). E. Duperrox, Podul lui Traian pesto DunAre, 1907, p. 15,

www.dacoromanica.ro
127 --
stgipi, (vezi figurile ad alaturate) : baza stillpului-chrttaiu impreuná, cu peretele de
deasupra platformei are 9.80 In laturea cea scurt5, a dreptunghiului ; la' 15 m.
60 mai departe avem baza celei de a doua pile, care are numai:2 m. 80=10 pie.
lárgime ; la 5 m. 20 mai departe este cel de al treilea stalp, a citruia, bazá, are In
lárgime 5 m. 20. Asa dar, Intre prima i a dona pila, bolta care le Impreuná, a-
vea o razá, de 7 m. 50 lungime, sau un diametru de 15 m., pe cand Intre cea
de a doua si a treia boltá Impreuntitoare nu avea In diametru de cAt 5 ni. 20.
Aceastá, deosebire de lárgime la bolti a indicat-o deci i artistul columnei.
Pe mala' drept al Dunáxii Insá, spatiul i lárgimele reciproce filtre cele
trei pile de pe mal
,-,
stAlpul-cApgtgiu

,-; - ',01
,
sunt altele. lamásitele celor trei pile
57, 0.-t- - - 072 o --y. 2-1.- --- -1 5700 -- --,f- -- -

- '''' ----- - -1
P.

C7,

ez

_ 41
1-`,547/ - ;

le-17t - - 50p -- Ge-/ - 30 p.-

/Vd Po in 0;7 ee2.5Cc14

_-
7.40
5 40

01,0 6,20, 8.00 . - -


I 1" 4'
_

,/ 61.00

ht_ay,
,"
ar a 12p
.5 £40
c 4r,

sunt la egalii distantii, 'miele de altele, adicii la depArtare de 5 m. 60=18 pic.


Aceasta Inseamnii cá, boltele care se sprijineau pe aceste pile eran cu o razá
de deschidere egalá, Intre ele.
Din aceastá, constatare tragem Incheierea : artistul culumnei a Infatisat In
scena XCIX capItul romimesc al podului de piatra de la Severin. Prin urmare,
cetatea din scena XCVIII este imaginea lagárului cap de pod din Drobetae, iar
cea din C lagroul din Pontes. Fiindc:1 Intre cetatea si dlitdirile vecine din sce-
nele C si XXXIII este absolutlt identitate i fiindcA scena C ne InfAtisazá, la-
gitrul din Pontes, urmeazá, cu necesitate cit scena XXXIII ne reprezintá, si ea
forma cetiitii Pontes, Insá Cu 2 ani mai nainte, adica. In prinulvara anului 102.

www.dacoromanica.ro
128

Aceasta incheiere ne impune pentm scena XXXIII ì urmAtioarea orien-


tare: unja din primal plan, adica malul apei, ne Infatisaza unja nordului, iar
cea din fund sudul ; spre stanga este rasaritul, iar spre dreapta apusul ; ceiace
corespunde i cu aratarile columnei7 care ne indicà directia curentului Dunarii
de la dreapta spre stanga, adica de la apus spre rasarit i succesiva Ina"[tare
a terenului ses spre stanga In rasarit si tot mai deluros cu cat mergem spre
dreapta (apus), precum si este In realitate.
Dad, revenim acum la scena XXXIII si studiem forma cetatii 'din stanga,
Pontes, constatam ca ea se arata a fi o cetate patrata' cu colturile ronde si cu
o sin gura poarta pe laturea de apus.
Ei bine, rainile cetatii de la capatul podului lui Traian pe malul sarbesc
au, dupa Marsigli, urmatoarea Infatisare : Pentru apararea podului, zice Mar-
sigli, s'au construit doua forturi de fiecare mal al fluviului. Cel de partea Bar-
beasca era perfect patrat, fiecare lature masurand 47 toises (adica 91 m. 65).
Este Inconjurat de un zid (hh) foarte puternic (vezi figura alaturatal.); de un
sant adanc (ii) i alaturi de poarta sunt spre apus ramasitele unui zid 12)".
Dupa cum se poate vedea din imaginea
.L7
aici reprodusa dupit Marsigli, singura
poarta existenta la acest fort n'a putut
fi, casi aratarea Malta de artistul co-
lumnei, de cat pe laturea de apus. lar
acel zid puternic, despre care vorbeste
Marsigli, este restul unui turn care apara
poarta de intrare.
Acelas lucru 11 spune i Kanitz 3), nu-
mai ea masuratorile date de clausal sunt
.1 I! h i diferite i dupa cum am controlat la fata
0'1 locului, gresite In parte.
Din toate cele de mai sus reese, In chip
luminos, speram, ideea cil artistul a WA'-
tisat In scena noastia imagines 1ocalitutii Pontes, in vecinatatea careia trebue
sa, fie nuipai amfiteatrul, si palatal cu. neputinta astazi de precizat pe term
fr sapaturi Indeluniate, sistematice si costisitoare. Aici In Pontes se pare
ca a, petr,ecat Imparatul iarna anului 101-102; aici si-a preparat el cam-
pania cea nouil, militara din primavara urmatoare ; aici a primit el si trecut In
revista cohortele noi pretoriene Cu care-si reimprospata perderile suferite In
lupta de la Tapae ; de aici, In fine porneste el la vale pe Dunare ca sit sur-
prinda i said rezbune asupra hordelor navalitoare ale Dacilor i. Sarmatilor,
pe care i-am vazut In scena XXXIXXXII trecand Duniirea i atacand un ca-
stra auxiliar roman.
Duparrex, op. cit., pl. I, fig. 19.
Marsigli, Danubius etc. p. 32.
Kaaitz, lantische Studien in Serbien, p. 45 : c Castolul co so aria pe platou, cam la
75 m. doparto de capul podului so Imparte fa dank Partoa cm mai veche este paralela cu
axa podului i Indreptata exact spre nord; ea are 50 m. luugime i 30 m.largimo ; iar la celo
4 colWri so all& cato un turn circular do 6 m. diametru a.

www.dacoromanica.ro
- 129 -
Scena a doua se lntinde din 83, unde sunt cele doua arcuri de piaträ
pank' In 86 la cladirea cu poarta, fereastra §i fronton triunghiular In NI 1).
Este Infati§area unui fluviu larg, pe luciul caruia plutesc patru vase, doua de
transport spre stanga i doua de rezboi spre dreapta : acestea din urma, sunt
bireme, iar eel din fata este carmuit de Insu0 Imparate Traian. Vasul de
transport din primal plan cara caii trupelor de cavalerie, pe cand cel din fund
bagaje 0 armament. 0 campie ,destul de larga se Intinde dealungul fluviului
IndAratul navilor pana la poalele unui §ir de munti, care Incepand chiar de
langa areal din fund, merg Incovoindu-se spre marginea de sus pana In 84,
de uncle apoi o ja In linie dreapta 'Ana dinapoia zidirii de piatra din 86, unde
dispar. Sire acesta de mil* precum a spus-o foarte bine Cichorius, pare a fi
vazut din departare.
Un element curios ni-1 d vasul care transporta cal: spre deosebire de
toate eelelalte na'vi, el e singurul Indreptat cu carma spre dreapta ; de fapt
el trebue s mearga In directia opusa celorlalte vase. FAO cu grija ar-
tistului eolumnei de a-§i da seama i exprima lamurit toate mi§carile figu-
rilor Infati§ate, acest amanunt trebue sa aiba un rost anumit Care sa fie
acesta ? Noi nu gasim de cat o singura explicare : portiunea din fluviu pe care
plute§te vasul eu eai trebue sa faca o cotitura de asemenea fel In cat apele
sale, de unde pana aici mergeau Inteo anume directie, sa curet' In directia
contrara. Este un amrmunt a§a dar pus de artist In scopul de a ne calauzi In
localizarea scenei.
Subiectul scenei este limpede : Traian i armatele sale calatoresc la vale
pe apele unui fluviu larg. Dar ce fluviu este acesta ?
Petersen recunoa§te mai Intai In areal de peatra din fund din seena noastra
(XXXIII) , imaginea arcului de piatra de la podul lui Apollodor din scena XCVIII.
Fluvial, peste ale eitruia uncle plute§te flota lui Traian, nu este deci de cat
Insrt§i Dunarea. De altminteri, artistul a indicat ca multa Indemanare aceasta
idee, punand In legatura fluvial din scena noastra cu eel din scena trecuta,
wide este sigur vorba de Dunare. Ora§ul reprezentat In scena XXXV, dupa
acela§ Invätat, nu este de cat Novae ; prin urmare, artistul a reprezentat In
scena noastra portiunea Dunarei dintre Pontes 0 Novae.
Ori cat de luminoasa pare aceastrt idee; ea totu§i nu ne poate mul-
tumi pe deplin. Daca ea ne precizeaza bine punctul de pornire al expedi-
tiei lui Traian, In schimb ne lasa nedomiriti asupra acele §ir de munti, cnre
se prelungesc incovoindu-se pe langa marginea de. BUS a reliefului ; caci ni-
meni nu poate vedea intr'In§ii Impreuna cu Petersen, imaginea malului rIpos
al fluviului, precum In §uvita larga de campie dintre navi i aceia§i munti nu
poate vedea imaginea luciului Dunärii.
Aici explicarea noastra se departeaza de cea propusa de Petersen. A-

1). Vezi Ciehorins, op. cit., seenele )XXIVXXXV.


9

www.dacoromanica.ro
- 130 -
test Invatat adusese o idee foarte luminoasa' pentru Intelegerea rostului celor
doua arcuri de piatra, din 83: pentru dansul ele sunt primele Inceputuri
ale marelui pod de piatra, pons Trajani, care a fost pus In executare Inca de
la Inceputul rezboiului dacic". Ambele arcuri au fost idite cu scopul sit
serve drept. mira stalpilor de piatra din fluviu". Tot el Insa a mai dovedit un
lucru : arcul din fund, Fiemanand cu cel din scena XCVIII de la capatul po-
dului, trebue0e sa fie arcul de pe malul românesc. Din aceasta reese o pri-
ma' Incheiere : linia de sus a reliefului ne prezinta linia nordului; 0 prin de-
ducere, linia de jos, sudul.
Nu mai putin sigur se pot stabili 0 celelalte doua punte cardinale. In
adeviir, daca lar stanga avem Pontes 0 podul lui Apollodor, daca la dreapta
este .orakail Axiopolis, reprezentat de artist In scena XXXV,acest punt a fost
stabilit de noi mai sus,nu tirmeaza, oare, ca la stanga este apusul 0 la
dreapta rásaritul? Poate fi Indoiala asupra acestui punt ? De sigur canu.
Atunci cestiunea localizarii, fata cu precizarea celor 4 punte cardinale,
este ea 0 deslegata. Fluviul curge de la apus la rasarit ; de alungul malului
sau de sus,care aici Inseamna malul nordic romanesc,se intinde o campie
destul de lare; In fine, chiar de langa Pontes un ir de munti pornesc mai
Intai spre nord, se Incovoae spre nord 0 rasarit 0 apoi merg drept spre ra-
grit. Cine nu vede aici icoana redusa, oarecum schitata, a campiei Dunarene
din Tara Romilneasca' ksi kiirul prelung al Carpatilor, pana la hotarele Moldo-
vei, de unde o cotesc spre nord ? Pana 0 zidirea de piatra din scena XXXIV
In 86, Inca este facuta, cu intentia de a preciza tinutul, cad ea este, dupit
limbagiul conventional al columnei, imaginea unui ora § sau localitati dace.
Care ar putea sa fie aceasta localitate daca, nimeni nu mai e In stare
s'o spue. Atata putem afirma, ca ea este langa Dunare 0 anume Intr'un me-
ridian ceva mai la rasarit de cotitura spre nord a Carpatilor din Vrancea.
Cine §tie, de nu cumva artistul n'a vrut sa indice prin zidirea de piatra din
86 cetatea de la Imbucittura Siretului, ale careia ruini se vad 0 asta-zi la
Barbo0 ? Acest punt avea In trecut ca 0 asta-zi o importanta extraordinara,
caci domina nu numai calea spre gurile Dunarii, dar 0 Intreaga vale a Sire-
tului. Acest punt trebue sa fi fost Intarit Inca mai nainte de patrunderea Ro-
manilor prin partile locului 1), poate Inca mai nainte de expeditia lui Crassus
din ,29 a. Ch. Precum Intarite erau aici la gurile Dunarii, Aegyssus §i Troes-
mis pe partea dreaptil a fluviului, a§a trebue EA' fi fost Intitrit 0 puntul din
preajma Galatului 2).
Un argument In favoarea acestei idei Bunt ruinele descoperite pe platoul
din Gherghina 3), care, de0 In mare parte romane, poarta In forma, In pozitia

Schuchhardt, Arch epigr, Mitth. IX,p. 228 : Der Ort (Dinogotia) an der Sereth-
miindung schon in sehr friiher Zeit griechischen Import erfuhr und jedenfalls den Handel
der Pontuss1lidte mit dem Binnenlande vermittelte".
von Prommerstein, Die Anflinge d. Provinz Moesza, In Jahreshefte, I. Beilage, p. 152.
D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, 1716, ed. din 1872, p. 18; Neigebaur, Dacien,
p. 294; Gr. G. Tocilescu, Dacia inainte de Roinani, 1880, p. 456, nota 160; Dictionar. Geogr.

www.dacoromanica.ro
131
alcatuirea Ior specialg, caracterul tutulor constructiilor dace. POzitia cetatii
pe Ingltime, forma curioasa ronda oval, zidul dublu care o Inconjoarg, legg-
tura dintre platoul pe care e cetatea i malurile Siretului, ceiace ne aminteste
felul de aparare al turnului rond de la Boita,In fine Insasi existenta acelui
drum pe sub pgmant captusit cu piatr i caramida, pentru a Intretine coma-
nicatia Intre Dunare i cetate", toate acestea stint elemente oare-cum streine
cetätilor romane. Sa" fie oare, aici pe columna In scena noastra, imaginea ce-
tatii Dinogetia ? Lucrul nu este imposibil, In ori-ce caz e acceptabil ; totusi
probe isigure n'avem aceasta De face sa presinta'm algturarea noastrg ea o
simpli hipotesa.
Ca sa revenim la localizarea scenei XXXIV, vom sustine ca, In aceasta
imagine trebue sa vedem schita campiei dungrene din Tara Romaneascg de la
malurile fluviului i pana la poalele Carpatilor a carora osatura este redata
sub forma acelei dungi late, noduroase i incovoiate, de care vorbeam mai
sus. Cu aceastä localizare se explica i unele amanunte, care nu fuseserg Inde-
ajuns lgmurite. Pentru ce aproape de arcurile de piatra ale podului, nava cu
carmaciul la dreapta sr'. fie Indreptata In alta directie de cat celelalte trei vase ?
Respunsul nostru este simplu fiind-ca aci aproape de Severin e singura data
eland Dun:area, care in general are directia de la apus spre rgsgrit, din contra
se Indreapta de la rasarit spre apus. Ca sa exprime aceastg idee, artistal a In-
fatisat nava cea mai din apropierea podului lui Traian, mergand contrar de
toate celelalte nave.
Am insistat asupra scenei XXXIV poate mai mult de cat trebuia; mai
ales ea' din scena XXXIXXXII lucrul se limpezise destul de bine ; am fg-
cut-o totusi cu gandul de a Inlatura ori si ce nedumerire asupra acestui punt.
Cel de al treilea act al calatoriei pe Danare a Imprtratului i trupelor
sale ni-1 Infatisazg scena XXXV 1). In prima scena (XXXIII) am avut reprezen-
tarea primului moment al actiunei, adicrt Imbarcarea la Pontes ; eel de al do-
ilea, cuprins In scena XXXIV, ne arata calatoria Impgratului pe Dungre; si in
fine, cel de al treilea i ultimul moment, descinderea din navi, II vedem des-
fasurat in scena XXXVI Local unde se Intampla descinderea este Axiopolis,
un oras vechia important atat din punt de vedere militar cat si comercial.
Se Intelege de 4 sine ca un punt .mai bine asezat ca Axiopolis, de unde

al Romitniei, voL III, p. 507 ; C.I.L., III, No. 777 i 778. Ackner und Milner, Die rat. in-
schriften in Dacien, No. 852 si 855. c Gherghina era asezatA pe* un platou cu diam. de 70 m.,
si la vre-o 50 m., deasupra nivelului ordinar al Siretului. Ea era de forma rotundA i !neon-
juratA de un impittrit zid circular. 0 esiturft, mestesugitg, in forma unei punti, mArginitA do
(Lou& ziduri paralele, lega acest platou cu cel al malului apropiat, fortificat i el; la nordul
still un zid, ce esea din al doilea mur circular, cobora la linie dreaptA Oa& In Siret... La
baza murului care o ingrAdea spre rAsArit s'o, gAsit o statue a zeitei Ceres, turnatli in a-
ramA, un numAr maro de lespezi de marmorli sApate in relief si reprezint&nd rezboaele Roma-
nilor cu popoarele de la DunAre, un drum pe su5 pAmAnt cAptusit cu piatrA i cArAmiclii. In
cetate s'au mai descoperit: o subteranA care continea morminte, o mulOcae de bani vechi
de argint i de bronz, purtAnd 'Agin° trapAratilor Traian, Deocletian, Constantin, Arcadiu, etc s.
Dicf ion. Geografic al lionaniei, vol. III, p. 507.
1) Vezi Cichorius, op. cit., vol. II, pl. XXVXXVL

www.dacoromanica.ro
sa se poata ta ì Inchide calea, de Intoarcere a barbarilor navalitori, niel
se putea gasi. Despartiti de baza lor de operatie, barbarii puteau fi loviti i nimi-
citi Cu totul ; ceiace de altminted s'a §i Intamplat.
La ace asta incheiere ne va duce i analiza celorlalte scene care vin. In-
cepem en scena XXXVI, care se Intinde din 87 pana in 94 (scenele XXXVI
XXXVII, Cichorius). Bine marginitit la stanga §i la dreapta, scena aceasta
infati§aza doua coloane de armata romana, una in mar§ de atac §i alta In pli-
nit invalma§ala a luptei 1). Sunt deci doug momente deosebite ale aceleia§i acti-
uni unul, atacul Ins* care se desfa§ura spre dreapta §i celalt, la stanga,
momentul pregatitor.
Terenul este un §es Intins §i paduros. Pentru localizarea scenei artistul
n'a pus de cat un turn de piatra cu fronton triunghiular sus §i un §es tutus
cu mici delutioare jos In 88. Turnul, dupa aratarea columnei, trebue &A fie in
apropiere de Axiopolis, Infati§at In scena XXXV.
Cel de al doilea element, dealurile putin ridicate care accidenteaza cam-
pia, trebue a, fie dealurile care despart valea Dunarei de Intinsa campie din
interior, care se desfii§urit mai ales spre räsiírit.
Actiunea este limpede. Traían. §i-a Impartit armata sa mai u§oaril,
In douit coloane: una, alcatuita din cavaleria romana, cealalta din trupe auxi-
liare regulate §i Deregulate, pornesc probabil pe doua cNi paralele spre inte-
rior (rasiirit). Este o vasta mi§care de trupe ca scopul de a prinde ca Inteun
cle§te hordele barbare care ar fi putut cauta scapare spre nord, clincolo de
Dunare.
Pe cand In prima parte a scenei noastre (din 87 papa' in 90), se prega-
te§te Invaluirea du§manului, In partea a doua (din 91-94) actiunea este In
puna desfa§urare.. Imparatul calare primevte §tirea biruintei pe care i-o aduce
doi bllAr eti romani ; unul din ei, dupa cum a ,aratat Ciaorius .Intemeindu-se
pe simbolul scutului, face parte diu, ala civium Romanorum. Sarmatii Roxolani,
acei cavaleri imbracati, ca §i caii lor zale de fier, par surprin§i i sfaramati
de d av al eri a romana ; pe cand o Mina parte dintr'In§ii fie raniti, fie uci§i,.
copera campal de 'Mae, restul fug spiiimantati spre dreapta. De sigur, gan-
dul lor este sil ocoleasca pe la räsilritr irurile armatelor romane, care Inaintau
de la Axiopolis spre rtisa'rit §i apoi s'o ia direct spre nord, spre gurile Dunarei
pe wide ar fi gasit scaparea In pustiurile lor Intinse.
Cichorius, Petersen §i Domaszewski Bustin ca lupta contra Sarmatilor Ro-
xolani s'ar fi dat In Imprejurimile Nicopolei ad Haemum (asta-zi Star Nicup).
Motivul? Fiind-ca, notitele celor vechi ne afirma ca ora§ul acesta a fost cladit de
catre Traian in amintirea biruintei sale contra Dacilor §i Sarmatilor 2
notitele pe care -se intemeiaza inväÇaÇii germani de mai sus nu spun de cat
un singur lucru : ora§ul a fost &Wit de Traian pentru eternizarea bi-
Vezi pl. XVIII, fig. 1.
Iordanes, Getica, XVIII; Amadanus Marcellinus, 31, 5, 15: 'Nicopolis quam indi.
cium victoriae contra Dacos Traianus condidit imperator" ; of. Teohari Antonescu, Le tro-
phée d'Adamclissi, p. 18.

www.dacoromanica.ro
XXXIII.

81. 82. 83.

FIG. I. PREZENTAREA PRETORIENILOR PE COLUMNÄ.

26. 14. 14 b. 27. 28

FIG. 2. PREZENTAREA PRETORIENILOR PE TROFELL

www.dacoromanica.ro
XXXVI. XXXVII

i' --. .
/Z
...
--
,

:
'
, -
-*
1

:, * '
,
L,

Fn
.1 ,:,:d
..4 , ,
..I.,t
k')
T_Tr'''''
.,
. °
' Ze.6 '
y- .., .. . *--
9

r
- t 1, - -
r

- . i - -.
,. 5"
, .

.
. a 1 --, .

,' - - ! i, - -4. "


w . ., , ,

e 1

"I;
-e,-Jo
't t
88. 89 90. 91. 92 93. 94.

FIG. 1. LUPTA CAVALERIErPE COLUMNA.

-77-71
7 ,
1$0.01
-bz
4
`t. -
\ FA
'[. V
o, r;<'
..., - ,.,' c.....ilit. ..:, --.1-Aa....,...,..,1.AIL ---7"-----.:71----.... -.

2. 3. 3b. 6 7. 4. 5.

FIG. 2. LUPTA CAVALERIEI PE TROFEU.

www.dacoromanica.ro
ruintelor sale contra Sarmatilor i Dacilor ; ele nu adaogg absolut nimic asu-
pra locului unde s'a dat lupta insg0. Este de sigur o deductie gre0tg. sg, so-
cotim orwle care eternizeazii o biruintg, ca fiind clAdite chiar pe terenul
unde s'a dat lupta. Si doiradg de aceasta este faptul, c Nicopolis ad Haemum
ge MTh' apzat inteun tinut cu adevgrat muntos, unde varfurile muntilor ating
piing la 700 m. tugltime ehiar ; 0 o asemeni configuratie a solului n'ar fi tre-
cut'o nici odath cu vederea artistul columnei, daca In scena XXXVIXXXVII
ar fi avut In vedere Imprejurimile -de la Star Nicup. De altminteri asupra
acestei cestiuni vom reveni ceva mai departe.
Scena a patra (XXXVIII in Cichorius), tare e miirginitg de doi copaci
(In 95 0 98), ne infgt.43azg o nduit luptit futre Romani 0 barbari. Terenul, unde
se desfaprg, lupta, este kies In primul plan 0 deluros spre fund 1). Si anume,
In mijloc chiar avem un tappn Malt i abrupt, mgrginit sus spre dreapta In
98 ì spre stAnga in 95 cu ctite un deal. Intre aceste dealuri In fatg se des-
flpirg' un ves, unde se da lupta. Trei care Indircate cu pradg,scuturi, sgbii
0 vase diferite,se vgd pe culmea podiplui din fund; pe roata unui car
spftnzurg' trupul sehingiuit al unui topil, pe cand doi barbari dorm lAngg care
intin0 pe pgmAnt. Pe deasupra dealului din 95 resare bustul unei divinitgti feme-
nine, care cu bratele fluturg pe deasupra capului ei un vg'l rdsucit. Aceastg, divi-
nitate este imaginea Lunei, precum a spus-o foarte bine Cichorius. Lupta In-
s* se desigoirg In egmpie la poalele tg'p§anului. Trupele romane, pe care le
am vgzut pornind In scena XXXVI pe doug eoloane, par a fi sosit pe neakl-
teptate ; ele atacg din trei pgrti pe barbarii care luptg eu euragiul despergrii.
Dar nu numai trupele romane sunt cele cunoseute din scena preeedentg, dar
Dacii nu sunt altii de cat cei care dedeau asalt cetittii ro mane din se. XXXII
apgratg de auxilian. Aceastg idee a exprimat-o artistul prin imaginea unui fu-
gar roman, imbrgcat In ve0n.inte dace 0 care luptg, impreung cu Dacii, fugar
pe care l'am mai Intalnit ()data In scena XXXII in -puntul 78.
Rezultatul luptei ti deducem din felul de reprezentare al imaginilor
barbarii cu tot avantul ion sglbatic sunt InfrAnti, multi au pierit in luptg ; iar
unul dintr'In0i, un pileat, ca sg nu cadg, rob in mftna Romanilor Ii implantg'
fieruI In inimg.
Putem noi oare determina locul unde s'a dat aceastg luptg ? Elementele
de precizare geograficg se reduc la urmgtoarele punte : un es sau mal exact
o vale, care se ingusteazg ctitre fund, uncle pe stanga i pe dreapta se ridicg
ate un deal. In fundul vgii se inaltg un awn tare abrupt spre in fatg, in-
cheie dealurile mtirginaoe din dreapta 0 din stanga. Apoi, locul de luptg, pe
care o vom numi-o spre mai distinctg caracterizare, lupta dc langg carele cu
pima', nu poate sg,' fie tocmai departe de locul de pornire, adicg de Axiopolis.
Cgei dacg trupele ar fi avut sg strgbatg un drum la o depArtare mai mare de o
zi, desigur el ele ar fi trebuit, dupg cum era obiceiul roman, Esg. clgdeascg

1). Vezi pl. XIX, fig. 1.

www.dacoromanica.ro
134
un laggr. Lucrul acesta nu-1 vedem de dt In scena urnigtoare. ,Prin urmare,
locul de ciocnire ar putea fi cel mult la un popas de o zi de puntul de por-
nire de langg Dunäre. AceastA, Incheiere ne limiteazg a§a dar spatiul geografic
a/ scenei noastre.
Dar mai este un element important pentru egläuzirea noastrá : anume,
imaginea divinitgtii pe care o vedem rAsárind pe deasupra dealului din stanga.
Care este scopul prezentárii acestei imagini ? Cichorius §i -Petersen sustin *cg
prin aceastg infAti§are artistul vrea s producg In mintea privitorului ideea
actiunea infätivatgIn scena noasträ' se petrece in timpul noptei. In vederea a-
celeia§i intentii Bunt adaose i cele doug figuri de barbari, care dorm unul cu
fata in sus §i celalt cu fata In jos MO carpi din dreapta, In 97 sus.
Dad, ne amintim fug el In totdeauna artistul In schitele sale este sobru, a-
proape lapidar, dacg de asemeni ne amintim eg el nu Intrebuinteazg pentru ex-
primarea gändului sdu de dt numai acele imagiui care puteau sg cälguzeascg
mai bine, pe privitor,In vederea cgruia opera era fä'eutä,atunci Intelegem
foarte bine eg aceastä repetare a aceluia§ gänd,ideea unei actiuni In mijlo-
cul noptei,prin doug semne diferite era un pleonasm cu atat mai nefiresc
eu eAt era mai neobi§nuit. Eu cred imaginen celor doi barbari, dormind
l'angg care, era de ajuns ca sä exprime ideea surprinderii de noapte. Imagi-
nea Lunei Insg infAti§atä"- aici, are altä semnificare.
Mai Intfti, aceastg imagine o mai reggsim numai o singurg datg pe co-
lumng, in scena CL din al doilea rezboi. Aiei scena ne infAti§azg goana trupelor
romane auxiliare dupg Daci, care sunt prin§i §i adu§i In localitatea dacg, in-
dicatg printeun turn de lemn din aceia§i seenä'. Subiectul, dupg Petersen, ar fi
prinderea barbarilor In timpul nopii. Ciudatg vángtoare de oameni, care s'ar
fi fgcut In Intunerieul noptii pe munti §i in mijlocul codrilor de dtre ni§te
trupe care pentru prima oarg eglcau prin acele tinuturi ! Cu mult mai adevg-
ratd este pgrerea lui Cichorius care sustine, eh' introducerea Lunei, ea divini-
tate a noptii, este pusg cu scopul de a ne aräta directia nordului. Eu a§ fi
de pgrere, zice dänsul, cg artistul prin introducerea imaginei noptii (Nil) nu
viva sä aräte aici un timp oare care al zilei, ci numai direetia puntului car-
dinal al nordului". Prin urmare, ceia ce era adevärat aici, in scena CL, tre-
bue sA fie adevgrat §i in scena XXXVIII, adicg, prin introducerea imaginei
Noptii" artistul a wilt sg aräte, .cg linia nordului se afla la stänga iar prin
dedueere, la dreapta este unja sudului.
Pe de altä parte, noi mai §tim din scenele XXXVI §i XXXVII, cg tru-
pele auxiliare romane pornesc de la Dungre, adicg de la apus, spre interiorul
Dobrogei, spre rABArit. Deci linia pe unde vin Romanii, In scena noastrg jos,
este linia apusului, iar sus In partea opusg avem linia rgsáritului. Iatg deci
scena noastrg are o orientare, care se deosibe§te de Intreaga serie de scene,
care Incepe chiar de lAngg cele doug arcuri de piatrg ale podului lui Traian
de la Pontes (scena XXXIII). Si tocmai fiindcg se deosibe§te fundamental ea
orientare a punctelor eardinale de felul de orientare a celorlalte scene, a fost
nevoit artistul sg intmdueä imaginen Noptii la stänga scenei, uncle se dá lupta
cTe längg care,

www.dacoromanica.ro
XXX VIII. XXXIX.

1.7It.
r
r,

1:61.
p
,
fr . 'if tF 2

[ f
"
1 k
k
-4 k
( d , LJ,

95. 06. 97. 98.

FIG. 3. SIGN. SERTORIUS FIRMUS. FIG. I. LUPTA DE LÂNGA. CARELE CU PRADA- PE COLUMNA. FIG. 4. AQUIL. MUSIUS VALEIAS.

19. 33. 17. 22. 23. 30. 8b 8 9. 35 36, 37.

FIG. 2. LUPTA DE 1..XNGA CARELE CU PRAIA PE TROFEU.

www.dacoromanica.ro
XXXIX. XL.

-
k AP; 1
".;,.44' 't-1*4
e
rA

r .4
r pop,41,94-* 1 ,

I -o
A,,,It .). G' t

rV

'
ott. so. too. 101. 102.

FIG. 1. PRIMIREA BARBARILOR DE CATRE TRAIAN PE COLUMNA.

. r. .,-,-.
.
----
.
t.
-
.
-' ,
' - a- . .
-

.,i
....,

,.
(II4
, -
+ff - 'Jr ''i - 4 ., k v re '

i_ r . i r'- '

iti - ,,, -I
!t.. =--- ...-
-
_
o 11,,

_14(.
.-.

49. 49 39 47 45 46.

FIG. 2 PRIMIREA BARBARILOR DE CATRE TRAIAN PE TROFEU

www.dacoromanica.ro
- 135 -
Aceste elemente topografice ne araba cä situatia geografica a scenei noa-
stre se afla toemai In apropiere de satul Adamclissi. In adevar, singura vale
care se deschide, pornind din spre Dunare, In spre rasarit este valea Urluia
care se- Infunda In pantele repezi ale dealurilor din preajnAa satului Adamclissi.
Aici situatia topografica a terenului corespunde In chipul cel mai desavarsit cu
aratarile columnei. Avem In a tapsanul cu pante repezi, care Inchide \ralea
spre rasarit ; avem In b i In e dealurile vecine din stanga si din dreapta ;
avem In fine spre apus campia Urluia, care se desfasura Intre doua, siruri de
coline pana aproape de lacul Marleana. Ceea ce ne Inta'reste si mai mult In a-
leger ea noastra, este depärtarea relativ mica a tinutului din Adamclissi de ma-
lurile Dunarii, precum
corespondent& surprin- ..
zátoare lntre orientarea
.- , ,
N
s,
_, --A . ,,,,,r,
, , ,
j7
scenei de pe columna' si !

'AVP.,-
aceia a locului din A-
damclissi. Aici, casi a-
colo, valea se Infunda
spre rassarit ; aici, casi
acolo, doua.' dealuri a-
proape paralele, Inchid
marginesc valea spre
nord i spre sud ; aici
casi acolo, valea se des-
chide spre apus, de mide
vin trup ele auxiliare ro-
mane, indata dupa de-
barcarea lor la sud de
Axiopolis. Din toate a-
cestea o Incheiere se im-
pune : lupta de ranga ca-
rele de prada se petrece,
dupa' toate probabilita-
Ole In partile de la Adam-
clissi. O dova' damai mult In sprijinul acestei idei este tocmai scena urmatoare
(XXXIX), care ne Infatisaza zidirea unui castra de catre legionarii romani, castru
care este identic cu cel descoperit la Adamclissi. Aceasta scena (XXXIX), care se
Intinde din 98 pana In 101, ne precizeaza geograficeste Intreaga actiune mili-
tara a grupei 2). Scopul artistului e sa ne arate pe. de o parte zidirea unui
castru important In regiunea unde se da' luptele, iar pe de alta ne Infätisaza
supunerea unui trib dac. Asupra acestor doul puncte Intelegerea este deplina
filtre Invatati. Nu tot astfel insa, In ce priveste locul unde lagárul a fost cla-

1). Vezi figura ad alaturati, Gr. G. Todloscu, Mon. din Adamcliesi, fig.
2), Vezi pl. XX, fig. 1.

www.dacoromanica.ro
- -136

dit i eestiunea, daca populatia care se supune este daca din imprejurimile
castrului, sau sunt barbari scapati din macelul luptei de lAnga carele Cu prada.
Vom lila pe rand pe fiecare din aceste dona cestiuni.
Unde se cuvine BA facem localizarea castrului cladit In scena iloastra ?
Cichorius, care si-a pus mai Intai aceasta Intrebare, crede ca localiZarea tre-
bueste faena In Oltenia, pentru ca numiti aici era o populatie daca gata sa,'
ceara adapost Intre zidurile cetAtii de curand zidita. In Moesia inferioara, aceste
elemente straine lipseau. lagArul zidit e In legatura cu lupta cea mare
reprezentata In scena XL, care, dui-A Invatatul german, s'a dat cam pe langa
Olt, prin apropiere de pasul Turnu anon.
Artistul columnei a dat lagarului din scena noastra o forma asa de ciu-
data si caracteristica, In cat ea nu se mai regaseste la nici un alt lagar _ro-
man din sirul reliefelor. Este Intrebarea, aceastA formä stranie a fost care a-

lead, de catre artist, precum s'a pretins, numai In mod conventional pentru a
fi mai moor de recunoscut de catre privitor, dad s'ar fi Intamplat sa se repete
Inca odatA (precum vedem In scena XLIII) ; sau este copia fidel a unei forme
reale de lagar?
De .obicei, lagarele romane de pe columna sunt copii dui% cele reale,
care din pricina varietatii solului, au si InfAtisari felurite. In cazul nostru vom
vedea ca forma lagArului provine din configuratia curioasa a terenului.
Pentm a prinde mai bine caracterele esentiale deosebitoare ale acestui
castru, le TOM Implini cu elementele caracteristice ale eastrului din scena XLIII
In 114, care, dupa cum foarte bine a arAtat Cichorius, este identic cu cel din
scena noastrA1).Singura deosebire Intre ele este faptul ca unul e In plina cons-
truire (lagarul din XXXIX), pe cAnd celalt din XLIII este definitiv isprAvit.

1). Vezi pl. XXII? fig. 1,

www.dacoromanica.ro
XLI.
XL

r.,:---.....- .,..___, .---..-


_. , ,.,
.
,
,,_.__.t, --- ----... -
11 ,

t Jr= t C.' 1r
\-'-':$1,..4 ,ti-A, tir,4,en ,;,. ,

''' '4
-....... , 4 fi. ' -I

Pvii.,.;',tt./,' i ,

, 4,.
..--- -
.
, 1,,,,.,
,
.1. ' .

.-
/..r1 I ., . -fp.I,Hf,r.1k
Lr- li,
, d. ,
,
.
60

it
A
4, ,i1 1-'3
'
f
v, ::---.,
,r
9
v 4 ' -
,' Ill
f 71'

; _ r -
' i. -
..
rile,s0.44j
,
, ,'J
'64iit' -
,
: -,

!#
:A. V

i,

;111,, 4-401
102. 103. 104. 105. 106. 107. 108. 109. 110.
PREGATIRILE DE LUPIA. GRUPA CENTRAL-A. LUPIA INSASI. CAMPUL MORTIL

FIG. 1. LUPTA DIN VALEA URLUEA LINDA ADAMCL1SSI PE COLUMNA.

SIGNANI ET ANTESIGNANI VEXILLARIL CORNICINES. TUBICINES. GRUPA CENTRAI.A.


.=
-
Ez4,

_LT ,
I. 1

iT....i

=,.
F
11-

12. 13. Z. '12h. 41. 50. 50 b. 41. 29 21.


PREGATIRILE DE ILUPIA. 18. 16. 20. 31. 32. 34. 24.
LUPTA INSÄSI. CAA1PUL

FIG. 2. LUPIA DIN VALEA URLUEA LANGA ADAMCLISSI PE TROFEU.

www.dacoromanica.ro
XLII. XLIII.

FIG. 3. CETATEA DACA CADINTI PE COLUMNA.


FIG. 5. RUINELE TROFEULUI DIN ADA MCLISSI.

112. 113. 114.

FIG. 1. ALOCUTIA LUI TRAIAN CATRE TRUPE PE COLUMNA.

a 1,"

Ij r'

,
43. 38. 10 25. 40.

FIG. 2. ALOCUTIA LUI TRAIAN CATRE TRUPE PE TROFEU.


FIG. 4. CILINDRUL TROFEULUI DIN ADAMCLISSI. FIG. 6. RECONST1TUIREA TROFEULUI DUPA A. FURT-
WANGLER.

www.dacoromanica.ro
137

Laggrul, am spus mai sus, are o forma' foarte caracteristica. In fat/ avem
o lature ingusta (bc) cu cate o poarta in stanga (vest) si In dreapta (sud) ; la
dreapta o lature incovoiatg, la, mijloc si care se Incheie la fund (in d) ca o a
treia poartg, (rgsárit) ; la stanga piezi i chiar de langá .poarta (in b), o lature
In linie dreaptg, (ab), care sus in 113 si in scena XXXIX In 991), face unghiu
cu o alta lature (ad) din fund incovoiatá. (Vezi figura de la pag. 136). Cum ve-
dem dar, nu este numai forma lagárului care ne surprinde, dar insusi numg-
rul portilor, care stint ca nicaeri pe columna', numai trei. Tot asa de surprin-
zgtor este si reparti-
zarea acestor porti,
doug, pe o 'atare CL
una pe laturea !neo- aina

voiatg din dreapta, O 7


asemeni repartizare -
t.;
neobisnuitii nu se poa- LLLi "k-

te explica de cat piin Err.


neobisnuita configura-
Ve a solului, unde
castrul a fost asezat. 4."s'i"4Z3.!..,4:1,g71:;:ev/sr

de fapt, in aceas-
ta privintá terenul 5fr '
pare variat : In fatil,
avem un sant
adanc,LEiJA
jar dincolo de sant o
colina', care, mai joasá,
A
z`bi2zi /w.r/// ea'
d

spre stanga, create


mereu in t'intime cu
cat Inaintám spre
dreapta, ocoleste dupg
muchea laturei hico-
voiate si se continua
mereu pana dincolo
-
de poarta din fund.
Acest amgnunt se ob-
serva,' mai bine la la-
Oral din scena XLIII. Tot aici se vede de asemeui c laturea ingustá din
fatg, are capátul ei din 114 ceva mai ridicat de cat cel din stanga din 113. In
fine de la aceastg poartg, inainte terenul este cu desgvarsire yes. Nu numai
atat, dar si in interiorul lagrului solul este deluros ; acest lucra 11 aratg. ar-
tista' In mod lámurit prin acele siruri de stand, care se Arad in scena XXXIX
sub picioarele lui Traian i In dreptul portii din 100. Trebue sa ne inchipuim
ea laggrul pe dinguntru in loe de a fi yes, el este accidentat, terminat probabil

1). Vezi pl. XX, fig. 1.

www.dacoromanica.ro
138

prin pante. Pe unja mai joasa a pantelor s'a inaltat zidul de imprejmuire cu
portile i tur-nurile sale.
Toate aceste elemente topografice sunt de o precizie gia de mare in cat
localizarea se poate face cu cea mai mare siguranta, i anume, la localitatea
numita Adamclissi, acolo unde inscriptiile descoperite ne spun ca. a fost muni-
cipium Tropaeum Traiani.
Asupra acestei eetrIti s'a scris foarte mult 1). Ea poarta numele oficial de
Municipium Tropaeum Traiani, sau Tropaeum Traiani, ori civitas Tropaeen-
slum, sau chiar mai pe scurt, Tropaeum. Cetatea a fost ridicata de catre im-
paratul Traian chiar ; aceasta o spune numele ei, precum i felul cladirilor
isale, mai cu seama zidurile:sale de piatr i turnurile, care OA In timpul din
urma fiteteau In parte Inca in picioare. Orapl cazut In ruine, a fost recons-
truit, dui:A cum arata inscriptia, de catre Constantin eel Mare 2), In anul 316.
Se pare ca aceasta reconstruire a avut loe mai mult asupra interiorului °rap-
lui : zidurile d aparare ca§i turnurile, au remas aceia ce fuseserá In timpul
lor sub Traian.
Ori care ar fi adaosele cercetarilor ulterioare archeologice asupra acestui
ora, forma ca0 Infatiprea externa a lui, sunt cunoscute astazi destul de bine
In liniamentele lor generale. La nordvest de satul Adamclisti, la capatul de ra-
!grit al vaii Urluia 3), chiar sub sprinceana dealului, peste care se Inalta' cla-
direa impunatoare a trofeului lui Traian, pe o colina tuguiatá care de trei
parti este aproape inaccesibila, se vad foarte bine chiar la suprafata solului
urmele zielurilor de Imprejmuire. Zidurile, care pe alocurea au fost desvelite
aproape cu totul, dan o forma foarte ciudata care ar semána cu un fel de pen-
tagon cu latmi neegale i In parte In linie Incovoiata. (Vezi figura de la pag.
137). Nu Bunt peste tot de cat numai trei porti, cate una pe fiecare lature de
apus i rasarit i ceea de a treia la intalnirea laturei de apus cu cea de
sudest. Pe o bung, parte din laturea de ,rasarit §i de apus i Intreaga lature
de nord nu se vede nici o urma de poartii. Avem deci o prima asemanare
izbitoare Intre lagarul de pe columna i cetatea din Adamclissi: o lature (cea
de apus) cu cate o poarta (In b i 0 la capetele ei, (de vest §3i de sud)
spre dreapta o alta lature (ed) Incovoiata, cu o poarta (In d) la mijloc (poarta
de est). A doua asemanare peste care nu se poate trece qor cu vederea este
cea urmatoare : la capatul din stanga A laturei din fata e) pe columnii
era o lature In linie dreapta (b a), care spre fund (in a) se alipea de o
lature In linie curba (a d). Aceasta se observa §i la cetatea din Ada-
mclissi : partea laturei de apus, care pleaca spre nord de poarta de vest, este
In linie dreapta t3i. se tae piezik3 cu cealalta portiune din spre sud ; iar In-
Gr. G. Tocilescu, Fouilles et recherches, p. 56' si 89; 0. Benndorf, Das Monument
von Adamclissi, p. 5; C. Cichorius, Die rdmischen Denkmdler, 1904, p. 9 ; Raymund Netzham-
mer, Die christlichen Alterthiimer der Dobrogea, p. 29; (J. I. L. III. Suppl. 12461, 12470, 12473,
13734 si 14433; R. Netzhammer, Nach Adamclissi, 1906; Techan i Antonesou, Le trophée d'A-
damclissi, Bucuresti, 1905.
(cAd confirmandam limitis tutelam etiam Tropaeensium civitas auspicato a funda-
znentis feliciter opere constructa est,. C. I L. III, 13734.
Vezi figura de la pag. 135.

www.dacoromanica.ro
139

treaga lature de nord este curbi lina. Asemiinare este si In ce priveste nive-
LA diferit al laturilor cettitii : asa de pildä, laturea de apas (bc), cuprinsa
Intre cele doua porti de vest si de sud, din pricina configuratiei solului este
In panta inclinata si anume, mai ridicatä,' la ea/Atli' ei sudic In c, de cat In a-
propiere de porta de apus In b. De altminteri, spre apus Intreaga stanca, pe
care sta clädita cetatea se scoboara continuu In campia rluletului Urluia. 0
noutt asemánare iartisi o gásim In cé priveste configuratia stancei : suprafata
interioara a cetatii Tropaeum este accidentata, adica In special terenul se Inalta
continau de la zidurile de Imprejmuire spre mijloc, unde In dreptul basilicei
forensis s'i celei bizantine, ti atinge punctul sail cel mai limit ; aceasta alca-
tuire a terenului ne lamureste acel crampei de dealuri, pe care artistul l-a
Infatisat sub picioarele Imparatului si In fata portii din 100 de pe .columna
(se. XXXIX). Aceasta' cetate, casi cea Infatisata pe reliefele din Roma, are de
jur Imprejurul sau un sant adanc, care p'alocuri este taiat cu mari greutati In
stanca dura.
In fine, o ultima asemtinare, care sfarseste prin a identifica In ochii nos-
tri cele douá,' imagini, una a orasului de pe columnä si alta a celui real, este
Infatisarea dealurilor din apropiere. Cichorius In explicarea pe care o da ce-
tatii din scenele XXXIX si XLIII, crede cit deluselele pe care le vedem pre-
Jungindu-se prin fata laturei scurte din 99 pia In 101, precum s'i cele care
ocolesc In scena XLIII din 113, pana In fund la poarta din dreapt a, nu este
de cat imaginea unui val, ,,care creste spre dreapta la o Inaltime pe care nu
o mai gasien nictieri pe columna". Ef bine, acest val care vine mai departe de
santul Inconjurator al cetatii, este simpla Incingatoare a dealurilor care pornind
din sudest ocolesc stanca cetatii pana aproape de coltul ei de nordvest. i pre-
cum pe columna In dreptul laturii piezise care vine la dreapta celor trei pileati
daei din lagarul scenei XXXIX, se an' un ses Intins, tot asa si In realitate pe
laturea de apus a cetatii Tropaeum avem un ses larg si Intins, care se pierde
In valea Urluei spre Dunáre.
Asa dar asemanare In forma, asemanare In numarul si repartizarea por-
tilor, asemanare In configuratia solului, asemanare In Intocmirea interioara a
terenului care se Inalta spre mijlocul cetatii, In fine, asemanare In ce pri-
veste Imprejurimile deluroase pe trei parti si ses pe o parte ; toate acestea nu
ne permit oare stti tragem concluzia, ca artistul columnei a Infatisat In cele
doua' scene XXXIX si XLIII imaginea cetätii Trop.aeum Traiani, ale careia ru-
ini se gasesc la Adamelissi In Dobrogea? Ce se opune la aceastá identificare ?
0 simpla lipsa : pe columna nu se vede nicaeri urma . acelui basin dreptun-
ghiular, care este alipit de laturea sudestica a cetatii Tropaeum din realitate.
Dar aeest basin dreptunghiular, precum se poate vedea din constructia ziduri-
lor sale de Imprejmuire, este un adaos facut In urma' ; In ori ce' caz, el nu a
fost Intotmit In acelas timp and s'au ridicat zidurile cetatii de catre legiona-
Tii romani. Cum era sit Infatiseze artistul pe columna un amanunt, care n'a
foot cladit de cat mult mai In urma la cetatea realti, ? 0 singura incheiere deci
se impune : artistul a Infatisat In lagarul din scenele XXIX si *XLIII imaginea
cethlii Tropaeum Traiani.

www.dacoromanica.ro
- 140 -
Din aceasta identificare reese ca pe columna artistul a Infa'tisat laggrul
Cu urmátoarea orientare: jos este unja sudului, sus aceia a nordului, iar la
stanga apusul si la dreapta rasaritul. Adicg, a reintrat In unja de miscare si
de orientare pe care o avea grupa mai Inainte de lupta de laugh' care.; aceastg
singura sceng face o exceptie la obisnuita orientare a grupei de scene si pen-
tru acest motiv s'a vgzut artistul nevoit .sg introdueg, imaginea, noptei la stanga
sus pentru a se putea da o indicare privitorului, ca la stAnga sus este linia
nordului.
Trecem la a doua Intrebare : populatia dacg venitg sa se supue Impgra-
tului, este oare populatia daca din Imprejurimile castrului, sau e multimea ce-
lor prinsi din lupta de laugh' carele cu pradg ? Ne amintim ca unul din mo-
tivele cele mai puternice ale lui Cichorius pentru localizarea castrului In O1-
tenia era pi acesta : laggrul a fost zidit Inteun tinut, unde Dadii. forman fon-
dul populatiunei. In Moesia inferioara, zice dânsul, o asemine populatie nu se
afla, deci cetatea a fost cladita In pgrtile de la Olt, unde numi de orase ter-
minate In clava ne aratá cu prisosinta care era felul populatiei pe atunci.
Acest argument Insä pierde toath' taria lui, dacá ne amintim ca impreju-
rul Municipiului Tropaeum Traiani, In special pe MO Dunáre Intre Durosto-
rum si Axiopolis s'i chiar ceva mai la nord, erau orase dace ca Sagadava,
Sucidava si Capidava. Mai mult Inca, din scriitorii vechi, amintiti mai Sua In
capitolul privitor la seenele XXX1XXXII, reese cu siguranta ea o bung parte
din Dobrogea si in'special Iinprejurimile, cetgtii Tropaeum Traiani erau. Iocuite
de elemente daco-gete. Cum vedem dar, imPosibilitiy In aceasta privinta nu
ne stau In cale. Chiar daeg am presupune C i i locuitorii daci, care vin Inaintea
lui Traian si cer adápost In cetatea de curand zidita, sunt din tinuturile dim-
prejur si tot n'am avea nici un motiv sa Inlaturam ideea unei localizari a sce-
nei XXXIX la Municipium Tropaeum.
Dar aici este ceva mai mult. Locuitorii daci care vin sg se supung', sunt
elementele remase dintre barbarii care navglisera cu Sarmatii Impreung In
Moesia. Si In fond, Maul nici nu poate sg fie altfel. Mai Intgi, ce rost ir fi
avut Dad ii din Imprejuriini care steteau In orasele lor, sa vie la Impgrat si sa
cearg adgpost lute() cetate ziditg de Romani ? Pentru ce si-ar fi pgrasit ei ea-
minul lor eel vechi si de sigur redusa lor libertate, pentru ca s'g se Inchida
Intre ziduri, uncle nu numai restul libertgtii Ior avea sa ge nimiceasca, dar si
greutgtile vietii sa creaseg ?
Cu totul altfel se prezintg' lucrul fatg,' ell barbarii remasi din lupta de
langa care. Bárbatii care purtaserg' armele, In parte sau pierisera In luptg, sau
cg,zusera In robie. In urma lor remaseserg In cetatuia de care de pe tapsan,
femeile ca copii, care navaliserg, ca dupg obiceiu, odata cu barb* lor In Mo-
esia. Acestia remasi fara rost In mijlocul campfilui vin sg ceara adapost In
noua cetate. Pentru dansii alta scapare nu este de cat In mila s'i 1ndurarea
stapanitorului. Dacg Impgratul ti primeste si Ii iarta, aceasta intrg In spiritul
Sgu politic, care pretutindeni, ca s'i alti Impgrati, cauta dupg friimAntare sa li-

www.dacoromanica.ro
141

nisteasca lucrurile, s tearga deosebirile si Intinzand hotarele imperiului sa


simileze mai u§or popoarele supuse.
Dar artistul a gasit mijlocul BA ne indice, ea Inteadevar acesta era gAn-
dal su : Intre pileatii care sunt Infati§ati In scena XLIII sunt unii a carora
figura expresiva si caracteristica am mai IntAlnit-o °data,. Anume, printre pi-
leatii daci paziti In cetate (scena XLIII) este unul,cel mai din stAnga,care
are perfect trasaturile fetii pileatului dac din scena XXXIX, In stAnga. i dacit
am merge mai departe, am putea gasi asemanitri cu pileaii daci reptezentati
In sceua XXXI.
0 constatare aceasta care ne limpezeste lucrurile. Traian distruge pe
vrajma§ In lupte, dar tot el cauta sa-i Impace; unde mAna sa a lovit cu as-
prime, acolo ea a adus si aunare &Ind cel lovit a vrut sà intre In felul ve-
derilor lui Traian. Si columna, care era chemata sa eternizeze faptele mari ale
Imparatului In timp de rezboiu, cu gat mai mult se cuvenea sa Inalte pe cele
care eran o marturie stralucita de Intelepciunea si bunatatea aceluia§
rat. Tar municipiul Tropaeum zidit de Traian era toemai o asemeni marturie,
pe care mitreata ruina a trofeului din apropiere i altarul funerar aveau s'o e-
ternizeze In ochii generatiilor viitoare In mod simbolic. Din acest punct de
vedere privind lucrurile ne vom putea explica si mai bine rostul scenei XLIV,
zisa a Impa'rtirii premiilor", care altfel ar avea- un Inteles prea restrain si In
desarmonie cu o suma de amanunte indicate acolo. In scena deci, unde Dacii
vin de se supun, noi trebue sa recufloastem tocmai realizarea acelui gAnd de
glorificare a Imparatului de care vorbeam mai sus : Traian primeste In cetatea
sa pe cei ce mai Inainte fusesera dusmanii sai, dar care odata Infranti nu mai
erau primejdiosi.
Scena a sasea, (scena XL Cichorius), ne Infatisaza una din cele mai cum-
plite lupte de pe Intreaga columna, cumplita prin Indarjirea cu care luptatorii
se lovesc, dar mai ales cumplita priu multimea dusmanilor morti care acopere
cAmpul de batae '). Prin Inlantuirea epizoadelor, prin repartizarea si admira-
bila manuire a maselor de ostasi si luptatori, aceasta imagine de lupta ne
dovada cea mai vie de stralucitele Insusiri militare ale Imparatului.
Lupta se compune din trei parti, care desi sunt strAns legate, se pot
distinge bine intre ele : una, la stanga constituind faza pregiltitoare, alta _la
mijloc, In care ni se Infa'tisaza Invalmasala luptei Insasi si In fine, cea de a treia
la dreapta, catastrofa i urmarile ei pentru barbari.
Nu avera de gand, fireste, sa facem aici o descrier& a luptei, este destul
sa punem In lamina un singar amilnunt foarte caracteristic. Lupta a fost uci:
gatoare i pentru Romani; barbarii In desnadajduirea lor au luptat cu un e-
roism extraordinar. Wald acesta l'a rostit artistul introducAnd In scena un
numar de raniti romani, ingrijiti in ambulantil. Este prima si ultima oara cAnd
ni se Infatisaza acest amanunt. pe reliefele columnei. Voin vedea Indata ce In-
semnatate are acesta pentru noi.
1). Vezi pl. XXI, fi4. I.

www.dacoromanica.ro
142
Daca ne Intrebam acum asupra locului, undl s'a dat lupta, elementele
tOpografice din scena fara a fi pregnante i numeroase, nu sunt mai putin pre-
tioas6. Lupta se desfá§ura In campie, aceasta se vede ciar ; totu§i spre stanga
spre dreapta terenul este deluros ; se pare ca un §ir de coline, acolo undo
se eld artileria romana, Inehide campia spre marginea de sus. Elementul
cabital Insa care stabile§te geografic campul de batae, este grupa prizo-
nierilor daci, care sunt adu§i din iupt i Indreptati spre castrul din Scena
trecutA, scena XXXIX. In aceasta privinta Cichorius are desiivAr§itti dreptate
and zice. ca lupta aceasta se (la In apropiere de castrtil zidit In scena
trecata".
Aceasta idee reese Inca 0 mai mult din vecinatatea care exista Intre scena
adlocutiei (scena XLII) 0 castrul roman din scena XLIII. Adlocutiile Impa'rati-
Ior sau In genere ale comandantilor romani prin care §eful multumea trup.elor
sale pentru vitejia i izbanda lor, avea loe sau chiar pe campul de batae, sau
In imediata apropiere. Acest lucru Ii indica' artistul aici, punand scena adlocutiei
In apropiere de castrul din XLIII, care, dupti cum ne amintim, nu este de cat
castrul di u Adamclissi, prezentat In scena XXXIX.
Dar pri cum ar fi, cestiunea Jocalizarii remane cu mult mai nelnsemnata
fata de cealalta' care prive§te rniii romani din aceasta luptiti. Am spus mai
§us, este Intaia data and artistul ne indicä asemeni amanunt. Pretutindeni
pe columna nu vedem de cat biruinte farit pierderi, zice Dierauer ; aci se e-
vita cu cea mai mare grije ori 0 ce trasatura care ar putea s'arunce asupra
izbanzilor Romanilor vre-o lumina nefavorabila ; numai o singura data Insit
se Infati§aza i raniti de partea lor", In scena XXXIX 1). Sit fie aceasta o
Intionplare ?
Dion Cassiu vorbind despre lupta de la Tapae ne spune lamurit, ca
pierderile pe care Romanii le au In.cercat In aceas'ta lupta' au fost a§a de
mari, In cat Imprtratul a fost nevoit BA-0 rupä ve§mintele sale ca sa se faca
bandajii pentru raniti 2). Cu acela§ priIej el mai adaoga 0 un alt amitinunt
mai putin earacteristic : imparatul iii amintirea celor morti In lupta aceasta
a zidit un altar, la care trebuia sa se aduca In fiecare an o jertfa mortilor".
E ciudat Insa cä nici una nici alta din aceste actiuni ale Imparatului nu
se ,vad reproduse In lupta de la Tapae, a§a precum o poveste§te columna 1.11
seefia, XXIV. Mai mult Inca, nu numai aceste amrinunte nu se regasesc, dar,
ceia ce pare 0 mai caracteristic, biruinta Romanilor la Tapae nu s'aratrt a§a
de covar§itoare; lipse§te numárul cel mare al mortilor barbari de care Dion ne
vor:be§te. Intre lupta de la Tapae ì cea din scena noastra este o deosebire
foarte mare': aici, campul de 'Mae este acoperit cu morti, numarul prinfoilor
de rezboi relativ foarte mare, pe c"and dincolo, mortii sunt putini i cei cazuti
In mana Romanilor lipsesc cu totul. Ba chiar artistul ne aratrt ciar pe Dacii
raniti du§i de ai lor In lini§te 0. siguranta dind'Aratul liniei de brttae, Din acest

T. Dierauer, Geschichte Trajans, 1868, p. 88, nota 1.


Dio Cassius, LXVIII, 8.

www.dacoromanica.ro
- 143 -
punct de vedere dar, lupta de la Adamclissi (scena XLXLI) este cu malt
mai insemnata $i mai deciziva pentru Romani. Ea are comun cu povestirea lui
Dion Cassia doua amanunte : a) multimea enorma de -barbari uci§i, b) multi -
mea ränitilor romani ; iar prin deductie trebue sä, fie comun §i t el de al
treilea amänunt, multimea uci§ilor romani ; acesta a impins pe imparat sä,ri-
dice altarul despre care vorbe§te scriitorul grec. Din contra, lupta de la Tapae,
a§a, cum o infati§aza columna, nu are nimic comun cu povestirea lui Dion.
Atunci se pune intrebarea, nu cumva povestirea lui Dion se raportä la
epizodul rezboinic care se desfä§ura in partile de la Adamclissi §i nici de cum
la lupta de la Tapae 2 Nu cumva cuvintele scriitorului grec aveau In vedere
lupta reprezentata In scena noastra kfi numai o simpla negligenta a resuma-
torului Xiphilin sa fie cauza acestei intervertiri de numi §i de loc and ve-
dem pe columna Intati§andu-se cu atta precizie nu numai amanuntul privitor
la ranitii romani, dar §i cel referitor la macelärirea cumplita a barbarilor, a-
povestite de Dion cu ocazia luptei de la Tapae, nu se mote oare In
manunte

sufletul nostru o Indoiall asupra veracitatii uneia sau alteia din cele doua po-
vestiri Columna stabile§te amanuntul ranitilor romani la lupta din Dobrogea,
serlitorul antic din contra la cea de la Tapae. Care din cele doua povestiri
poate fi mai veridica Pe care din aeeste doua märturii,columna sau spusele
lui Dion,trebue§te noi s'o credem ?
Respunsul 11 vom da mai departe, cand studiind *monumental din Adam-
clissi, unde ni se poveste§te acela§ epizod din Dobrogea, pe care-1 vedem re-
produs pe dolumna', vom descoperi In vecinatatea trofeului §i un altar funerar
cu aceia§i destinatie ca§i eel eunoscut din textul lui Xiphilin. Dar asupra a-
oestui panel vom vorbi mai departe.
Scena a §aptea (se. XLII Cichorius) ne infati§aza pe un spatiu nu, tocmai
larg (din 111-113) §i In chip solemn o adlocutie, care este cea dintai pe care
Impa'ratul o tine catre trupele sale In urma uuei biruinte. Ea se deosibe§te
prin urmare ca total de adlocutia din scena X, care a fost tinuta odata cu lus-
tratio exercitus la inceputul eampaniei militare. Lupta de la Adamclissi prin
urmare se deosibe§te §i in acest punct de cea de la Tapae ; ea ne prezinta o
adlocutie pe and cealalta nu, un semn vadit el ea avusese pentru Romani un
sfar§it cu mult mai glorios de cat ceaA de. la Tapae.
Trupele sunt a§ezate In forma- de patrulater Imprejurul Imparatului
dupa inve§mantare, insignii, stindarde §i armament soldatii fac parte din tru-
pele auxiliare regulate §i neregulate, din alae de cavalérie §i cohorte legionl,re,
pretoriene §i veterane. Trupele pretoriene sunt indicate prin acele stindarde, care
se va'd la dreapta Imparatului pe planul din fund ; de altminteri Bunt singurele
signa infati§ate. Nu e local s arätam aici numele §i felul fiectirei din trupele
in§irate Imprejurul imparatului, de§i artistul a avut grije s -ne dea indicii in
aceasta privintä. Trebue s, recunoa§tem insä, cil printre trupele legionare tre-
bue s se afle §i vexillati ale mai multor legiuni. A§a, de pilda, In afara de
1). Vezi pl XXII, fig. 1,

www.dacoromanica.ro
144 --
legiunile Cu emblemele caracterizate prin sul impletit ì prin stinghia dreaptä
intre aripele fulgerilor, grtsim in scena noastrit i altele- a carora emblema
ne arata aci o semiluna, aci o rozet5,1). Cichorius gresit le socoteste drept Bell-
turi a doua cohorte pretoriene diferite.
cena a opta se intinde din 113 FOi pana in 117 ; cuprinde douit scene
socotite de catre Cichorius ca absolut neatarnate una de alta. dar care se leaga
si se completeaza titre ele. Aceasta idee a indicato artistul prin lipsa ori
demarcatii intre cele dot& parti ale scenei noastre. E drept crt spre stanga,
adicii, spiv scena adlocntiei, legatura nu lipseste : cei doi legionari de plaza, u-
nui in interiorul, celalt in afara lagarului cu prizonieri barbari, privesc vadit
catre stanga ; dar aceasta privire are numa,i o singura semnificare scena ad-
locutiei se afta in apropiere de lagarul roman din XLIII.
imaginea eastrului din 113-114, casi aceia nAmita de comentatori tm-
partirea, de donative", cu toata circumscrierea lor externa, care le face sit' a-
para distincte, ele formeaza un tot unid. Legatura !titre ele o vedem in ituxi-
liarul din Interiorul castrului, care priveste peste cap al prizonierilor dad catre
cena cu donative ; o vedem de asemeni In auxiliarul din 115 sus, care dupä
ce a primit de la imparat darul se Indreapta cu sacul pe spate catre lagarul
cu prizonieri; o vedem In privirea Dacilor catre dreapta spre Imparat, precum
o vedem In gestul ofiterului din apropierea lui Traian, ofiter care arata cu de
getul in spre stanga. Aceastrt.legatura In fine rezulta si din faptul ca In am-
bele scene imaginea imparatului, care drt acestora o individualitate aparte, este
repetatit numai o singurrt data. De altminteri sensul adevärat al ambelor scene
nu se poate descoperi de cat din combinarea lor.
In stanga avem castrul cunoscut i studiat Inca din scena XXXIX. Ace-
iai formä neregulata, acelas numar de porti, aceleasi elemente topograficd
distinctive, aici casi dincoln. Singura deosebire consta In faptul cà zidurile de
imprejmuire sunt aici definitiv' terminate, pe and dincolo erau de abea ince-
pute. In interior de asemeni s'au adaos clàdiri noi : in stanga, o casa cu aco-
peris de lemn i fere6strä cu zabrele de fier, in dreapta un simplu cort. Res-
tul este ocupat de niste Daci care stau linistiti sub privigherea unui auxiliar
reman, care, dupa Cichorius, ar avea o Atitudine problematica". S'a pretins
crt barbarii sunt legati cu mainele la spate ; aceasta este o simplit banuiala care
este contrazisa de imaginea, singurului dac Intors ca spatele spre privitor
care are mainile libere. De altminteri spuneam mai sus, ca Mire Dacii din cas-
trul nostru i cei care se prezinta lui Traiaii in stein. XXXIX sunt asemanari
izbitoare. Alrtturand aceasta observare de faptul cà imparatul admite In noun,
sa cetate o populatie daca venittä sit se supue; atunci incheierea urmatoare se
impune : lagarul cladit din ordinal lui Traian e menit sà adaposteasca in sit-
nul sau o populatie intreitga, pus ä sub paza unei garnizoane romane.
Explicarea aceasta USA' capata o lumina t;4i mai deplina din alitturarea cu
keno, urmatoare XLIV. Subiectul este ciar : imparatul insotit de mai multi o-

1). Vozi Cichorius, op. cit., vol. II, fig. 35 si 36,

www.dacoromanica.ro
- 145 -
fiteri Imparte donative dare soldatii sìi. Un auxiliar care se apropie cu mult
respect de Traian Ii sarutti mtina, pe când un altul duand pe umere mi sac.
se departeazii spre stanga. La poalele deaIului pe care se afla Imparatul se
viid o suma de soldati In atitudini dfferite: unii fricand cu dreapta un gest, un
salut, alii ImbratiOndu-se. Toti acesti ostasi fac parte din trupele auxiliare.
Cichorius explica acest armament prin faptul c trupelor legionare li se acor-
dau decoratii, pe and celor auxiliare li se Imparteau donative, adica daruri In
bani sau in cereale chiar. Totusi aceastii lamurire nu-si da seama de o suma
de amanunte care trebue sa aibii o semnificare hotarAtit ; nu ltimureste nici
gestul ofiterului din fund care arata cu mitna spre stanga, nici pentu ce auxi-
liarul, care poarta sacul pe umere, porneste spre cetatea din sttinga, Maud un
gest cu bratul ; In fine nu-si d searna de Imbratisarea celor doi auxilian i din
stiluga jos, o atitudine care este foarte caracteristica si de sigur intentionat
aleas de catre artist.
Noi credem eit aici este vorba de un lucru mai lnsemnat si care are un
Inteles mai adAnc. Si anume, credem ca aici este vorba despre eliberarea u-
nor trupe (WO terminarea timpului lor de* serviciu, poate chiar despre inceta-
tenirea unor peregrini, care dupa ce luptasera cu barbatie contra barbarilor,
au fost stabillti de catre Traian In cetatea de curfind zidita Acestor pere-
grini eliberati acum le acorda,'poate, Imparatul nu nurnai dreptul de cetatenime
romana i connubium, dar in acelas timp i partea lor de pensie (praemia mili-
tiae), la care se adaogii i celelalte sume doh:Indite de ei din donative la diferite
Imprejuiiiri. Se stie ea aceste sume, asa numitul castrense peculium, erau
trate In casa comuna a cohortei In anumite pungi (follis) sau saci (sacci) 2). Si
tocinai o asemeni punga sau sac poarta auxiliarul de sus pe umerele sale.
Acesta fiind deci rostul scenei numita Impartirea de premii", atunci se
lainuresc i celelalte amanunte Infatisate de artist : se lamureste mersul auxi-
liarului spre castru i sacul pe care-1 duce pe umerele sale ; captitti rost
gestul ofiterului care arata ca degetul spre lagar, casi cum ar fi o Instiintare
pentru spectator de- stabilirea ostasului In noua lui locuinta ; se litmureste In
fine de ce cei doi auxilian i se Imbratisaza : este seinnul unei lungi despartiri,
poate pentru totdeauna, unul fiindca remAne s slujeasca mai departe sub stea-
guri. celalt fiindca eliberat se duce Intocmeasca un camin i o viata nouit
In noul municipiu. Tot asa Isi capAtti rost si salutul solemn al celorlalti
caci este salutul de despartire a celor ce nu se vor mai Intalni nici odatit.
Aceastil scena cuprinde In sine ceva din nebiruita triste ta a despartirii unor

Asemeni raporturi ni le desvillue diploma militarit descoperitd, In Municip, Tropas-


nm Traiani i datand din timpul lui Traian. Vezi Gr. G. Tocilesco, Fouilies et recherches, p.56.
Veget II, 20: Illud voro ab antiquis divinitus institutum est, ut ex donativo, quod
milites consecuntur, dimidia pars sequestraretur apud signa et ibidom ipsis militibus serva-
retur... Docem folles, hoc est decom sacci, per cohortes singulas ponebantur, in quibus ham
ratio condebatur. Addobatur etiam saccus undecimus, in quern tota legio particulam aliquam
conferebat, sepulturao scilicet causa, ut, siquis ex contubornalibus defecisset, de illo undo-
cimo sacco ad sepulturam ipsius promeretur expensa ; cf. Marquardt, Staatsverwalt.,
p 563.
10

www.dacoromanica.ro
- 146
prietem. ctire dupil ce au trilit si suferit Impreunri. sunt siliti sí se risipeasea
pentru a nu se mai IntAlni poate nici odatit
Ça aceastil scen1 am ajuns la caprital final al grupei noastre 1). Din cele
spuse se vede ciar ca ce admirabilA conseeventil se desfiisurii din scenri
scenA mriretul epizod si ce firesc se desvAlue povestirea eroicil a strAlucitei
campanil militare a ImpAratului. Dupil localizraile propuse de noi i lrimuririle
aduse, povestea columnei apare simp1ì i fireascì i prin aceasta impresia care
o lasil asupra spiritului l'ostru este mai veridicil, mai vie si mai durabilil de
clit se poate avea din cetirea notitelor scriitorilor vechi asupra acelaias fapt.
Traian se afiti In scena XXXIII la Duniire pe malul drept, la Pontes, ande,
dupil ce primeste cohorte noi pretoriene, porneste pe vase de rezboi i ca co-
rAbii de transport, la vale? spre Duniirea de jos. La Axiopolis el descinde din
nave? de unde pornesc trupele sale upare si cavaleria, cu gAndal de a tAia
barbarilor trecerea spre nord. Trupele crilAretilor Sarmati sunt sairAmate, ri-
sipite i ahmgate. Pe un plaiu destul de lnalt, In fandul vAii Urluia, care se
Inchide spre rilsruit cam prin apropiere de Adamclissi, o bunA parte din restul
barbarilor, adilpostiti 41.110 carele lor, este surprins5 In miez de.noapte si mil-
celAritri. Cei remasi ca viatii, Insotiti de copii si femeile lor vin sA se supunii
ImpAratului, cerAnd adApost In lagiiral pe care Iegionarii romani Il construesc.
In putrile locului. Forma acestui lag* ca numAral i rAnduirea stranie a porti-
lar stile, ca caracteristica sa Imprejmuire.deltiroasii, De a silit fixiiin In ce-
tatea din Adamclissi, unde srmilturile Intreprinse de d. Gr. Tocilescu au dat la
ivealìt existeuta acelui municipiu Tropaeum Traiani, despre chre
mane ne vorbesc. O a (loua luptil i mai cuniplitA i mai ucigritoare ne o aratil
scenele armiltoare, luptil care se Incheie cu o adlocutie a Imptiratulai ciltre tru-
pele sale si cu IncetAtenirea unor trape auxiliare, care dapri ce primesc prae-
mia militiae se stabilesc In mod definitiv In lagrtrul zidit mai Inainte. In fine,
episodul se Incheie cu rehnbarcarea impiiratalui pe vasul amiral cu cave ve-
nise si In orasul ande mal Inainte debarcase.

Trofeul din Adamclissi

Orientarea tala dei r(induirea metopelor.

Aceste fapte mari, pe care columna le eternizeazli In reliefele sale cu atata


bogAtie de amiinunte, au mai fost glorificate i prin alt monument. Anume, In-
teo serie de sculpturi srmate In piatrit pe care, ca toatil urgia vremii i ne-
ghiobia omeneascA, ni le a pAstrat un inmune& impunMor si mare, faimosul
t'oren din Adamclissi.

1). Asupra colorlalto scone neavand nimio nou de adiogat le trocem en ve,clerea,

www.dacoromanica.ro
147

Am zis ea trofeul e mare, este impuniltor. Putem adtioga : el este cel


mai important monument din cate au zidit Romanii dará, de Roma". Si aceste
cuvinte nu sunt ale noastre, ele au fost rostite de Borinann, unul din archeo-
logii germani cei mai de frunte. Este impuniltor; aceasta o Intelegem din fin-
prejurarea urmatoare : de jur Imprejurul trofeului pe o razil In circuit de 50 00
km. cimitirele tataresti i tureesti din Dobrogea, de multe ori i loeuintele, sunt
alcatuite numai din steiurile de piatril ale zidirii noastre, care timp de veacuri
a servit drept cariera de piatrii locuitorilor tinutului ; i totusi trofeul i astazi
e mare, si astazi isi inaltì fruntea sa Invechita peste sesurile largi din Adam-
elissi 1);
La jumatate drum Intre Megidie i granita hulgaril si la o postA depar-
tare spre rilsiirit de Rasova 2), se vede o milgurrt uriase, care dominil pustiul
si singuriltatile din partile loeului. Orizontul deschis i larg nu este milrginit
de cat de cumule retezate ale muntilor bulgaresti, hularatul carora apune soa-
rele In timp de vara. Satele rare, risipite i uitate prin cutele dealurilor, cu
easutele lor albe, pitite dupil copaci marunti, abea daca mal anima o nota de
veselie In nespusa tristete, eare apasa peste tinutul Intreg al Dobrogei sudice.
Inteuna din valcelele, de care sesul e strabatut p'alocuri. pe tripsanul u-
nui delusor erescut din fundul \rail, an zidit Romanii, sunt aproape 1800 de ani,
o eetate mandril In timpurile ei, cu ziduri Inalte, eu porti i turnuri de apa-
rare, cilreia inseriptiile li spun municipiul Tropaeum Trajani si peste ruinele
cilreia pana acum altiva ani pasteau turmele locuitorilor din Adamelissi. Iar
de la sprinceana dealului care margineste vMeeaua, la vre-o 1500 de pasi, se
InaItí uriasa maguril,' de piatril, rhnhíita faimosului trofeu 3). Viforul vremii
maula barbarilor i-au smuls seulpturile, cutremurile de phmant l'au clatinat
surpat, iar pe ruinele lui a crescut prtmantul i eopacii si-au Infipt adanc
dìteiiiele lor. Cu nimieirea lui s'a stins i amintirea oamenilor. Turcii i Tatarii
tu nestiinta lor i-au dat numele de biserica-omului" i Oída tot.
Ciliutorii eare l'au vázut s'au mirat, unii au spus ca-i un mormant
(Moltke), altii o suplí magur5 de aparare (Jules Michel), dar cei mai multi
au recunoscut Intr'Insul silueta nedeslusitil a unui trofeu de biruintri. Cel ce
i-a dat o forma lusa si 1-a reIntrupat pentru a doua °ara In milrimile i parte
In frumusetea sa dintai, a fost iscusitul araitect vienez, G. Niemann 5), a cil-
ruin prieepere, fireste, este mal presus de ori ce lauda. Furtsviingler, Invata-

Toate cele ce urmeaa sunt un rezumat din lucrarea noastrit asupra trofoului, a-
pArut6 sub titlul: Tcohari Antonescu, Le trovhée d'Adantelmsi, Jassy, 1905.
Vezi harta Dobrogei, in C. I. L. III, SuppL pl. IV.
Vezi pl. XXII, fig. 5.
von Vincke, Das Karastot-Thal. in Monatsberiehte fiEr Erd. Kunde zu Berlin, 1, 1840,
p. 179 ; It von Moltke, Briefe aus den Jahren 1835-1839, Borlin, 1893, p. 173 sq ; C. W. Wit-
tzor, Reise in den Orient Ettropas, Elberfold, 1860, vol. 1, P. 254; J. Michel, Les &avalo, de
&puse des Romains dans la Dobroudseha, In Me'moires des anliguaires de Franre, XXV, 3-me
s5rio, t. V, Paris, 1862, p. 216 ; Dr. C. N'. Petera, Grtoullinien zur Geographie toul Geologie der
Dobrudsrha, 1867, p. 143.
6). Otto Benndorf si G. Niemann, Das Montonent von Adamelissi, herausgegeben von
Gr. Gr. Tocilescu, Viena, 1895.

www.dacoromanica.ro
148
tul profesor de la Miinchen, e drept, i-a Implinit unele lipsuri 1), dar meritul
celui dintal invátat Tamane intreg. Fiindc lamurirea originilor trofeului nu se
poate face fara o cunoastere mai malt sau mai putin apropiatit a formei sale,
nevoiti suntem s schitam In cate-va cuvinte liniamentele mai generale si e-
sentiale ale acestei zidiri uriase 2). Inchipuiasca-si cineva un turn eu 6 fete re-
gulate de 25-30 staturi de om Inaltime si de 15 pasi In diametru, care pe plat-
forma sa- de sus poart un trofeu, adic un trunehiu de copac In 'Antra, Cu
platose Imbracat, cu scut pe brate, cu coif pe cap si" pulp are pe poale 8); la
baza trunchiului se afiau 3 prinsi daci, unul la mijloc In picioare, cu
legate la spate, iar ceilalti doi sezand de o parte si de alta. Pe una din fetele
turnului, ajar sub picioarele prinsului din mijloc, era inscriptia dedicatorie, a-
supra careia vom- spune un cuvant mai departe ; acesta este simbural
restul sunt simple adaose.
Turnul era Invelit de jos i pana la jumatate cu Uil cilindru de piatrii, zidit
cu mortar nespus de tare ; aceist cilindra de piatrá, era si el .Invelit pe din afariti Cu
sase randuri de pietre cu rosturile regulate, iar mai sus cu un brau Ingust sculp-
tat din frunze de acant In spirale, legate futre ele i Incheindu-se c capete de
lup 4; acest brau purta pe deasupra o serie de stalpi cu glafari i cu capitele
corintice, stalpi care alternau eu pilastri Impodobiti cu dousa ramurele de linii
In spirala si care forman Impreuna pervazul unor placi de piatra aproape pa-
trate, sapate cu imagini felurite. Deasupra apoi iaruíi avem un fel de arhi-
travii, alcatuita dinteo7serie de funii lmpletite i Incovoiate In forma de S, re-
unite Intre ele prin frunze stilizate de palmieri. In fine, strasina avea si ea un
parapet Inalt, care purta sculpturi, 'adica in dreptul meterezurilor prizonieri
barbari, cu mainile legate la spate, iar futre ele diferite podoabe sculptate din
linii i corpuri geometrice. Un con trunchiat format din lespezi taiate ea niste
solzi uriasi de peste, Incheia si lega In:acelas timp cilindrul de turnul eu sase
fete, care se Intilta Inca, malt pe deasupra. De altminteri maestrul roman, ea
mAreasdi In ochii privitorului cladirea i sa o individualizeze In chip mai
lamurit si mai izbitor, i-a adhogat la baza cilindrului o seara circulara de
sapte trepte de piatra, care slujeau sII izoleze monumentul de sesul campiei
In acelas timp dea o Infatisare mai svelta.
Dach' forma máretului trofeu era usor de recompus, nu tot astfel era si
eu lamurirea originilor sale. Cine l-a Inaltat, cand si In ce scop, iata Intrebari
care se. starnesc In mintea ori i crtrui om pus In fata ruinilor, dar mai cu seamrt

A. Das Tropaion von Adamelissi, in. Abb. k. bayr. Akad. cl. TViss. I,
Cl. XXII, III,Furtwangler'
Abt , p. 455.
Vezi asnpra eestiunii si urmatoarele lnerari mai importante E Petersen, Sul mo-
numento di Adamklasi, Rönt. Mitth. XI, 302; C. Ciehorins, Die Reliefs des Denkmals von dawn-
klissi, Leipzig, 1897; Id., Die reim. Denkmiller in der Dnbrudseha, Berlin, 904 ;Fr. Studniezka,
Tropaeum Traiani, Leipzig, 1904 ; Fr. von Duhn Berliner Phil. Wochensehr.. 1903, p. 1267;
O. Bounded, Adamklissi noel& einmal, In Jahreshefie oesterr Ara. rnstituts, 1898, I, p. 122 ; E.
Petersen, Ram. Mitth. 1903, p. 68 sq.
Vezi pl. XXII, fig. 6.
Vezi pl. XXII, fig. 4.

www.dacoromanica.ro
149
In fata unei zidiri, care in mijlocul singuratatilor de la Adamclissi pare si mai
falniea si mai uriase de eta este. Pentru cei mai multi Insa originea romana,
a trofeului este un adevar indiseutabil. Dar si aici ce neIntelegeri ! Furtwängler
il crede zidit de catre generalul Crassus In urma biruintelor sale din anul 29
a. Ch., contra_ Misilor, Bastarnilor, Tracilor i Getilor. Tocilescu a pretins eel
dintAi din corilra, ca este opera marelui Traian, Inaltata ca sa eternizeze stra-
lucitele sale victorii contra Dacilor i Sarmatilor, victorii dobAndite 'MO va-
lul lui Traian din Dobrogea. Cichorius 1), calauzindu-se de stilul rudimentar al
reliefelor trofeului, socoteste cit monumentul In forma lui de astazi, nu este de
eAt un produs artistic posterior, care nu poate fi mai vechi de al treilea veac
d. Ch. Insa, Odobescu 2) mutil Inceputurile dlildirii tocmai In timpul Impäratu-
lui Valens. Asa dar, datarea monumentului variaza dupg Imprejurari i dupa
invatati, Inteun spatiu de timp de aproape 500 de ani.
Nu-i locul, miei momentul sit facem aici o dare de seama a diferitelor pa-
ren date la lumina, asupra otiginilor trofeului. Istoricul acesta se poate vedea
amanuntit i complet In lucrarea noastra le Trophée d'Adconclissi", E destul
sit spunem cit discutiile nesfarsite dintre invatati, In ce priveste originile tro-
feului, ca i numeroasele teorii explicatoare näscute cu scopul de a limpezi a-
ceasta problema complicath' i grea, Bunt semnele cele mai IT:Mite, ca deslega-
rea ei definitiva nu a fost gasita Inch', nici adevarul prins In formule precise
clare. Una din cauzele. fundamentale Insa, care a Impins pe Invatati la asa
rezultate diferite, sth' de sigur In insui felul de conservare al cladirii, care nu
ne-a transmis nici un element nelndoios de datare. Inscriptia dedicatorie, sa-
pata pe una din fetele trofeului 3), este prea stirbita ea sa ne caläuzeasca In
cereetarile noastre ; de asemeni reliefele metopelor sunt prea rudimentare
de o arta' prea copilareasca, pentru ca sa punem temei pe ele In ce priveste
compararile cu alte monumente mai bine cunoscute. Singura dovada, care ne-ar
putea ajuta pe noi In nedomirirea noastra', ar fi rAnduirea acestor metope In
ordinea In care ele au stat pe peretele din afara al trofeului. Dar negligenta
usurinta cu care primii cercetatori, ai monumentului au procedat In stipaturile
lor la baza trofeului au nimicit In parte si acest mijloc minunat de orientare.
Noi Insa vom Incerca In rAndurile de mai la vale sit limpezim urmatoarele
cestiuni : a) avea trofeul o fatada anumita i incotro era ea Indreptatil ? b) al doi-
lea, metopele sculptate cu reprezentati de lupte, aveau ele vre-o ordine si care
anume ? c) In fine, din felul lor de randuire se poate deduce timpul i numele
fundatorului elädirei ?
a) Asupra primei eestiuni vom starui mai putin, cad neIntelegerile Intre
inviltati sunt mai nelnsemnate. Benndorf, intemeindu-se pe reconstituirea facuta
de Niemann, pretindea ca monumental nostru are o filth' dubla, casi a temple-
lor grece, una Intoarsa spre nord i cealalta spre sud. Furtwangler Insa In lu-

Ciehorius, Die .Reliefs des Denkmals von Adamclissi, Leipzig, 1897.


AI. I. Odobeseu, Atkeneul roman qi cldirile antice cu dom circular, Bueuresti, 1888.
C. I. L. 1.11, supp. n. 12467.

www.dacoromanica.ro
- 150 -
crarea sa 1), tinand seama de descoperirile facate mai In urmá, precum i de
proportiile architectonice cerute de legile armoniei, legi pe care architectal vie-
nez Niemann le cam calcase In picioare, admite In loe de dourt fatade prin-
cipale numai una singura, mide era kd inscriptia dedicatorie, sapata pe o placa,
de 4 m. lnültinie. i tiinda e ca neputinta ea inscriptia dedicatorie sa fie a-
§ezatit pe o fata, iar grupa de barbari prizonieri de pe piedestal pe alta, ttr-
meaza, de la sine, ea fatada a trebuit sil fie Impodobita nu numai de placa
inscriptie dedicatA lui Mars Ultor, dar §i cu cele trei statui uria§e de prizo-
nieri. Noi Insit luandu-ne dupit faptur cit fragmentele de inscriptii cele mai im-
portante au fost descoperite, unele sus pe acoperi§, altele .jos la poalele
rei de Trisarit a trofeului 2), am dedus cii monumental Ii avea inscriptia sa sil-
pata pe fata de rrtsiirit.
Cu acéasta Incheiere respunde §i pozitia in care au fost descoperite cele
trei statui de prizonieri de pe acoperiol pied.estalului exagonal al trofeului
eaci ele rostogolindu-se din Inaltime au remas dotia In partea de sudest, pe
cand cea de a treia în partea de nordvest de la poalele monumentului.
A§a dar o prima concluzie : trofettl din Adamclissi avea. fatada sa In-
toarsa, spre rasarit.
b) A doua cestiune era : metopele sculptate cu reprezentari de lupte a-
veau In randuirea Jor vre-o ordine i eaat anume ? La aceasta intrebare res-
punsul a fost mai greu de dat ; e drept, di de dansul atfirnit deslegarea in-
tregei probleme. Asupra-i deci vom starui ceva mai malt.
G. Niemann, In admirabila Tecompunere a trofeului, prin masuratori
cute cu Ingrijire, ajunsese la parerea ea numarul metopelor, care incununau
partea de sus a eilindralui, nu putea trece peste o anumita lirnitit i anume,
luand de baza largimea medie a celor 49 metope, aflatoare In muzeul din Bu-
cure§ti, el socotea pentru Intreg spatial circular de pe peretele din afara
trofeului, un numar de 54 metope. Acest calcul era exact §i a fost admis
toti cei cari s'au ocupat cu monumental nostru.
Benndorf, Intemeindu-se pe principiad cil rfigurile Imprtratului serveau ca
punct de atractie a actimiii reprezentate", pornind de asemeni de la postulatul
nu toemai demonstrat crt orientarea artisiica a reliefelor ne dit indiciul eel
mai sigur de modal cum trebuesc grupate diferitele desparte Intreaga
reprezentare a metopelor In dourt mari grape, una Infati§and luptele din pri-
mal rezboi dacic §i alta din contra imaginea luptelor din al doilea rezboi.
Trofeul din Adamclissi prin armare, dap, aceastrt conceptie, nu era de
cat o repetare a vestitei columne din Roma. reprezentand acelea§i peripetii

A. D. Furtwiingler, Das Tropaion von Adanteliss


Gr. G. Tocilescu, Fouilles et recherehes, p. 83 e Los deux plus grands morceaux
de l'inscription dédicatoire du monument a) IOR b) TXIII ont été trouvés sur 3a
toiture mime de l'édifice ». InvAgitorul I. J DIVI V. P. P. Ionescu din Enige spune
In raportul Om, c fragmentul a) s'a glisit I
RVA ITV c sus pe acoperi§, in par-
tea de rilsfirit a subteranei». Fragmentul SV J b) a fost glisit tot sus. cf,
Tocilescu, Monum. din Adamclissi, p. 20. 21i25.

www.dacoromanica.ro
?LANA XXIII,

RINDU1REA METOPELOR PE TROVEU (DUPA. BENNDORF).

www.dacoromanica.ro
-151 -
fericite sau nefericite ale amatelor romane. peripetii care s'au Ineheiat Cu su-
punerea Daciei i formarea unei noi provineii romane.
Aceastrt orAnduire 1nsí. ori cAt de ingenioas5. avea un mare cusur : nu
lua In seamrt rarele notite care ne precizau locul uncle unele metope fuseserrt
deseoperite si al doilea, formA grnpe din reliefe care nu existan de cAt In fan-
tazia autorului, sau se Intemeia pe date gresite sau pe brmueli nefundate, re-
zultatul acelor teorii pe care d. Tocileseu le tot fAurea peutru explicaren mo-
numentului.
Era deci necesar sí stabilim lii chip mai temeinic loeul metopelor pe
ennuna de reliefe care Impodobea sprinceana de sus a cilindrului trofeului.
Primul punct de Implinit, era stabilirea locului preciz oeupat de imaginile
Imp'Aratului sau comandantului, care apare printre cele 49 de metope ajunse
pArtilla noi. Na este locul s refacent aici aceia ce s'a fAcut ca greutiiti mari
in lucraren noastrA. ,le Trophée d'Adamclissi". E destul sh" repetiim aid con-
cluzine noastre dobAndite atunci '). Pe laturea de sud a trofeului s'au des-
eoperit metopele 6 i 27 §i anume, dupii relatiunea publicatA In 'opera lui
Benndorf-Niemann i propriele noastre cerceairi, metopa 6 la riisAritul centru-
lui ideal al fetei sudfce, pe cand metopa 27 la aceiasi depArtare spre apus
aeelas centra. Pe laturea de nord corespunzAnd celor doun metope cu. figura
ImpAratului de pe fata sud, eran de asemeni alte doun metope, una (39) In
parten de nordest si alta (44) la nordvest ; ambele de asemeni botilrAte prin
cercetArile anterioare ale ial Tocilescu i spusele lucrAtorilor romAni i streini
cate au sApat la mini.
Pe laturea de apus eran iaruií dourt metope en tigura eomandantului
Insn de astil datil ele nu mai stint repartizate de o parte si de alta la egalrt
depArtare de centrul ideal al fetei trofeului. Pe aceastil fatA. avail metopa 32
care este aproape la mijlocul laturii, pe cAnd metopa 10 se añil In spre ju-
mAtatea de sud, adicii la mijloc intre metopa 27 de pe laturea sudicti si me-
topa 32. Singurri laturea de riisArit era lipsitil de imaginen sefului roman ;
schimb, aiei era metopa 30, care ne InfrutisazA imaginen comandantului barbar.
imagine singura chlare dintre toate cele ce reprezintli tiguri de barbari. Me-
topa aeeasta era pusri sA corespunzh ca metopa 3.2 de pe fata opusii de vest,
care ne prezinni pe comandantul roman.
In general, metopele eu reliefe pe cantina trofeului se rAnduesc pe serii,
formAnd intre ele o sum5 de grnpe (VII la numAr, se pot reduce insil la V).
care ne Intlitisazil de obicein o anumitrt aetitme. Dupli felul acSiunii si grupele
au numi diferite. i anume, pe fata de sud avem
I) Prezentarea pretorienilor, compusi din metopele .26, 14, 14 b, 15. 27
28, randuite de la apus spre rAsArit
Lupta cavaleriei, ett metopele I, 2, :3, :3b , 6, 7, 4. 5.

1). Pentru inOlegerea celor ce urmeazA se va vedea figura de pe pl. XXIII, mido Bunt
insemnate diferitele metope cu numerile po care lo are fiecare in lucrarea lui Benndorf, DaR
Monument VOIL Adatnclissit Wien, 1895.

www.dacoromanica.ro
- 152 -
Pe fata de rAsgrit avem-:
Lupta de langa care, cu metopele 19, 33, 17, 22, 23, 30, 8, b,.9,
35, 36 0 37.
Pe fata de nord avem :
Primirea barbarilor §i defilar ea prizonierilor, cu metopele 48, 49, 39,
47, 45 0 46.
PregAtirile luptei mari, cu metopele 12, 13, 42, 42b, 11, 41. 50, 5013,
44, 29.
In fine pe laturea de apus avem
Lupta cea mare, cu metopele 21, 18, 16, 20, 31, 32, 34 0 24.
Adlocutia, cu metopele 38, 43, 10, 25 0 40.
CA In aceasta rinduire ar fi cate-va metope, care trebuesc poate schim-
bate din locul indicat, lucrul nu este cu neputinta. Indoiala Insa asupra ran-
duirii grupelor nu poate fi : acestea merg de la stanga din spre coltul de sud-
vest al trofeului §i dupa ce ocolesc fetele sudrasa'rit, nord §i apus, ajung iara§i
la puntul de plecare.
Rinduirea aceasta noua de metope ne ajuta la deslegarea problemei privi-
toare la originile trofeului, caci ea ne permite sä facem alaturari cu alte mo-
numente romane mai cunoscute, aláturari cu desavir§ire elocvente 1).

Metopele trofeului reproduc epizodul columnei din a II cannpanie

Odatá problema rânduirii metopelor rezolvatä, ne rárnane s ne ditm


seama de cea de a treia Intrebare : din felul lor de randuire se poate oare
deduce timpul §i numele fundatorului cladirei ?
amintim In treacat un anAnunt care pentru problema noasträ are o
Insemnatate de netägaduit : fatada trofeului, am spus mai sus, este Intoarsä spre
rbarit §i nu spre nord, precum sustinuse Benndorf. Pe de altä parte, de fatadä
ar pitrea sit fie legata cestiunea locului de uncle Incepe sa se desfa'§ure cu-
nuna de metope. De fapt acest punt, de unde pleaca §i revine alaiul de figuri
sculptate pe metope, este fixat de scena adlocutiei, reprezentata prin metopele
38, 43, 10, 25 f;d 40. Adlocutiile de obiceiu pe columna, cänd nu Bunt Insotite In
acela§ timp de o lustratio exercitus, erau a§ezate, sau In urma unei campanii
militare care sfar§ise cu bine, sau Indata dupg, o biruinta strälucitä. E vadit
luau ca la trofeu adlocutia Incheia Intregul epizod rezboinic, §i ca atare scena

1). Aceast11 Anduire a noastril asiguratti prin cercettoile Scute la fata', loculufx,
avut meritul sA primeascii aprobarea unuia din cei mai mari cunoscAtori ai timpului nostru,
a d-lui E. Petersen, Care In darea de sama a lucrttrii noastre e Le trophée d'Ad. », socoteste
rezultatele dobandite de noi drept e importante i luminoase z (dies so wichtige wie em-
louchtende Ergebniss).

www.dacoromanica.ro
- 153 --
numitg ,de. noi prezentarea pretorienilor" pi In special metopa 26, din coltul
de sudvest, formeazg punctul de pornire al actiunii rezboinice pe care Impg-
ratul a vrut s'o eternizeze ridicAnd falnicul trofeu. Apa dar, actiunea se des-
fdpurg gradat pi solemn Intr'o serie de actiuni mai mici, care se urmeaza de la
stAnga spre dreapta, ocolesc Intregul rond al cladirei, pan ce revin din lioft
la punctul de pornire.

I. Incepem cu prima grupg din stAnga, cgreia noi i-am dat numele de
prezentarea Pretorienilor". Grupa se compile In mod aparent numai din me-
topele 26, 14, 15, 27 pi 28 ; de fapt insg se cuvine sa mai adgoggm la ditnsa
kii metopa 40, care depi face parte` din grupa adlocutiei, Insä ea are un rol pi

In grupa noastrg. Avail moo, dar 6 metope, adicg trei perechi1). Impgratul, In-
fgtipat pe metopa 27, poartg vepmAntul de cgliitorie cu paenula i cu focale ;
el privepte cgtre stAnga la nipte soldati, pe care ofiterul din dreapta Ii pre-
zintg argtAndu-i cu mAna. Trupele Insgpi figurate pe patru metope, &lid, doug
perechi (40, 26, 14 pi 15), dintre care una (metopa 15) s'a pierdut, sunt caracte
rizate prin Invemantare, armament pi signele pe care le poartg signiferii de pe
m-etopele 40 pi 26, ca trupe pretoriene. Lucrul acesta
l'a argtat foarte bine pi Benndorf 2). Metopa 28 care
incheie spre dreapta Intreaga grupg, ne InfAtipazg
nipte trupe romane, care poartg paenula cu glugg p't
sunt inarmate cu pilum pi scut. Scutul are un umbo
la Incruciparea unui fus Impletit vertical ca o stin-
ghie orizontalg, ; din el es In sus p i In jos doug pe
rechi de fulgere, pe and pe amp sunt seingnate
stelute. (Vezi fig. algturatg). Subiectul acesta cores-
punde ca cel de pe columna din scena XXXIII, unde
In 82 pi pang In 83 Okra tocmai un. ofiter roman care prezintil Impgratului iargpi
nipte trupe3). Felul de reprezentare la ambele monumente este identic. Si a-
nume : a) Impgratul pi ofiterul, pe columna capi pe trofeu (met. 27), formeazg
o grupit strAnsg ; b) ambele personagii stint Invepinitutate In haine de alto-
rie ; c) ofiterul se aflg, la dreapta Impgratului ; d) prin atitudine pi gest figu-
rile stint cu desgvArpire asemenea pe ambele inonumente ; e) pe columna, la
dreapta Impgratului se afla Infgtipate nipte trape care dupit InvepmAntare, ar-
mament pi emblema scutului sunt asemenea cu cele de pe metopa 28, pi ea
la dreapta Impgratului, cu deosebire numai cit pe columug sulul Impletit este
apezat orizontal Intre fulgerile lnaripate i erpuitoare de sus i de jos, In loe
de a fi perpendiculare ca pe trofeu ; f) In fine, la stAnga Impgratului i ofi-
terului se vgd pe columna ca pi pe trofeu, true pretoriene, InvemAntate Insg,
In haine de cglgtorie, pe cAnd pe trofeu eran cu costumul pretorianului. Tot*
artistul, ea sa nu se producg vre-o confuziune In mintea spectatorului, a adaos
Vezi pl. XVII, fig. 2.
0. Benndorf Oesterr. Jahreshefte, T, p.129.
Vezi pl. XVII, fig. I.

www.dacoromanica.ro
154
imaginea signelor pretoriene, - precum t'acuse i artistul trofeului pe meto-
pele 40 si 20.
II. A dona scena, care ne Infatisaza lttpta de pe tata de sud si de ra-
sarit, se ,poate subhuparti si ea In dotta grupe de metope : una, care se des-
tapara pe restul fetii de sud, are drept subiect lupta unui corp de cavalerie
romana' eu niste barbari ; cealalta, ocupand Intreaga tata de rasarit, ne pre-
zinta o lupa Intre trupe pedestre romane cut barbad.
Incepem cu cea (lintai. Aceasta grupa este alcatuita din metopele 1, 2, 3,
b 7, 4 si 5-; a cárora randuire ne este data nu numai de notitele celor
ce au sapat la desgroparea trofeului, dar si de crescanda accentuare a acti-
unii rezboinice 1). In adevar, primele dona' metope (1 si 2) ne arata imaginea a
doi calareti aproape identici dupa infatisare i vesminte, numai cí miscarile
celui din dreapta sunt mai repezi de cat ale celui din stanga. Mal departe.
coloana de atac se tngroase numarul cavalerilor este mal mare si atitudinile
lor mai vii. Pe metopa 3 vedem i doi purtatori de vexillum. Cu metopele 6
Si 7 stmtem in plina hivalmásala. Cavalerii romani calca' in picioarele cailor lor
cate un vrajmas ; cel de pe metopa 7 a s't ucis pe protivnicul san, al canija
cap 11 tine de pgr cu mana.
In fine, principiul acesta al progresiei crescande in actiune se vadeste in
mod desavarsit In ultima pereebe de metope, 4 si 5, care incheie grupa. Si a-
mime, pe cea dinthi avem un cavaler roman hiptandu-se en doi barbad, dintre
care unul zace Intins sub picioarele calului ; pe cealalta metopa ni se Infliti-
saza iarasi un cavaler roman contra a trei barbari, a carora cerbicie lusa a
fost Infranta, ca'ci doi stau ucisi sub pieioarele calulni, iar cel de al treilea,
dupa ce si-a aruncat scutul i palosul, cauta scaparea in fuga. Asa dar, avem
o prima lupta dintre komani i barbari, reprezentata, iii diferitele sale mo-
mente : elipa cand porneste atacul i pana can(l biruinta se desemneaza la-
murit In folosul Romanilor.
Elementele deosebitoare care hotarasc imaginea luptei stutt
Corpul de cavalerie, duprt cum arata vexilele, este foarte Insemnat.
Imaginea Impuratului, prin atitu(linea sa, prin invesmantarea sa, prin mantia
fluturand pe umere, prin parten cea vie pe care o in in lupta, murete i mai
mult insenmatatea acesteia.
Lupta sfarseste prin biruinta botarittoare a Romanilor.
Barbarii, striviti de cavaleria romana', (Ittprt invesmantare i port, (o a-
dula sau coif format din suvite alipite orizontal, pantaloni largi legati ea un
Iván pe mijloc, pe trupul gol o mantie despinta la piept), sunt Sarmati Ro-
xolani 2).
Cea de a doua grupa, am spus, ne infatisaza iarasi o lupta, care se des-
frisara pe 12 metope (19, 33, 17, 22, 23, 30, 8, 8 b, 9, 35, 36, 37). Destasu-

1). Vezi pl. XVIII, fig. 2.


Vezi Teohari Antoneseu, Trophée d'Adamclissi, p. 166,

www.dacoromanica.ro
155

rarea aceasta sé face pe baza aceluiasi principiu cunoscut : complexitatea cres-


audit a actitmei. Adicii metopele de la inceput aratii pornirea actiunei, cele
de pe la mijloc fazele de desvoltare, iar restul ne momentul final.
Ceea ce caracterizeazti aceastil luptii de pe tata de rtistirit a monumentului stint
urnilitoarele elemente
Pe cand in lupta trecutti dintre cavaleria romanti i barbari, atacul era
dat numai din stfmga, In lupta de pe fata de rtistirit, Romanii lovesc pe ats-
mani din douti ptirti in acelas timp : din stitinga si din dreapta. A.cest amtinunt
are o importantti cu atiit mai semniticativii, ca citit niet In lupta cavaleriei din
prima grupti, nici Iii lupta cea mare, care se desfAsurti parte pe fata de nord
si parte pe cea de apus, nu-1 mai regrisim.
Dintre cele sase grupe care alcittuese cununa de reliefe de pe trofeu,
aceasta singurrt nu ne inftitisazti imaginea Imptiratului.
In scbimb, In locul unde ne am astepta sit fie imptiratul, gsim ima-
ginea unui rezboinic, care singur dintre toti barbarii este etilare". Prin por-
tal si InvesmAntarea sa, dupiti lutist expresiunea lui Benndorf, aces.t barbar,
reprezentat pe metopa 30, nu poate fi de at seful sau regele" celor en care
se luptti Romanii.
Aceastb luptìt, precum se poate usor constata din metopele 9, :35, :36
0 37, se dit In apropierea sau Imprejurul unor care Incarcate de pradit si con-
duse de barbari. In special metopa 37 ne inftitisazti in ce constti aceste pritzi :
o sable curbil, scut oval cu umbo, tolbti ca stigeti si sable eu milnerul tutors
cu teaca ascutitti la Wirt'. Sub roata din dreapta pe o ridicitturit vade. tu-
tors spre dreapta, un om ca capa! plecat ; el tine o sabie curbti reazimit
mitina stiingil pe marginea unui scut oval cu umbo. Sub roata din stiinga, ea-
davrul unni copil, al ctirtria cap i picioare ti atitrat In jos 1)-. Aceastiti idee
de pradti o mai pune In relief artistul trofeului i prin imaginea turmelor de
oi i berbeci de pe metopole 8, 8 b, Cat i prin acea ladrt ferecatti pe mar-
gini cu dungi-, care se vede foarte bine pe metopa 9.
Dacti privim ea luare aminte felul de reprezentare ai celor patru care
en profit( conduse, pare, de o familie de barbing, compusit dinteun tatti, o
mainti i un copil,descoperim eh' primele dowl care (9 si 35) sunt sculptate
In partea de jos a metopei ; din contra, pe celelalte douri din urna artistul a
infiltisat In planul 'de jos un teren ridicat" i frrimiintat- 2) ; semnul cel mai
neindoios cit tinutul nu mai este ses ea pe metopele anterioare, ci formeazit
un plain deluros.
Un element pretios, mai ales pentru alitturtirile 'ce le vom face Intre
columnti i troten, este si felul trupelor romane cure bin parte la lupta de
litingti care. Stint douti metope (17 si 19) care printre alte amilnunte ne
scuturile celor doi soldati romani In luptit cu barbarii. Pe' unul din scu-

Gr. G. Tocilescu, Monumentul din Adate dissi, met. 37.


Teoliari Antonescu, Le Tropliíe d'Adamelissi, p, 117. AceastA observalie a facut-o
Bonndorf cu prEejul descrierii metopei 37,

www.dacoromanica.ro
- 156 -
turi emblema consta dintr'un umbo si o coroana' de jur Imprejur, iar la colturi
sunt ornamente In forma de carlige (vezi figura alaturata) ; pe celalt avem
Insa, umbonele Ingradit Intr'un camp dreptunghiular, pus la mijlocul scutului,
la Incrucisarea sulului Impletit vertical ca o stinghie orizontala dreapta. In spa-
tiul liber se vad urmele unui manunchi de fulgere In zigzag (vezi figura de
mai jos). Aceste doug embleme diferite ne arata ca
In lupta de MO care au luat parte .doug legiuni
deosebite, sau vexillatii a doug, legiuni. Dar mai este
Inca o observatie de facut.
Trupele Infatisate pe reliefele trofeului din grupa
noastra fac parte dintre cohortele auxiliare. Nu este
acum momenta' sa punem In relief deplin aceasta
idee 1). In teacat observam urmatoarele :
Sold* romani de pe metopele 17 si .33 au ca e-
lemente caracteristice In armamentul lor, forma scu-
tului cilindric, cu colturile drepte, platosa In solzi de
peste, coiful aacutit, balteus pe umere si In fine braccae (pantalonii scurti),
semnul cel mai ciar ca sunt trupe auxiliare 2). Cu prilejul studiului nostril a-
supra trofeului, am dovedit atunci 3),cit ambii soldati fac parte dintre cohortele
scutatae Hispanorum Cyrenaicae, care, dupa cum se stie, au luat parte la rez-
boaele dacice 4), De asemeni i soldatii de pe meto-
pele 19, 23 si 35, care compun prima parte a luptei
de langa carele cu prada, sunt tot trupe auxiliare
anume, din cauza intrebuintarii lancii, bratarului,
platosei cu lanturi si a scutului Semicilindric dar cu,
colturile ronde, sunt trupe din cohors civium Roma-
norum 6).
In fine, sold* care lupta pe metopa 36, din pri-
cina coifului rond, a platosei cu lantusuri, a scutu-
lui de forma ronda i cu umbo la mijloc, a sabiei
lungi i drepte care o poarta legata de balteus, pe
coapsa din dreapta 0 nu pe cea din stanga, trebuesc socotiti drept calareti
pretorieni (turmae equitum 6). De altminteri statura lor Inalta a silit pe Beun-
dorf sa-i. pue printre trupele pretoriene 7).
In rezumat, toti soldatii romani care, iau parte la lupta de langa carele

Vezi Toohari Antonescu, Le Tropligey ch. II, p. 175, Les roprésontatione des sol-
dats romains.
Lam prid., Alex. Sever, 40. Pauli. la Alex. Sever trupelo auxiliaro purtau spre deose-
biro de celo legionare panta/oni scurti.
Vezi Teobari Antonoscu, op. cit., p. 194.
Cichorius, op. cit., II, scene XXXIX.
6). Teohari Antonescu, ibid. p. 185.-
Polibiu, 6, 33, 6, ne spune clew cit trupele de cavalerie purtau in totdeauna sabia
lor atarnatit pe coapsa dreaptit ei nu pe cea stangli. Pe columna de asemeni trupele de ca-
valerie poartit sabia pe dreapta; .cf. Marquardt, .Rdvt. Staatsverw. II, p. 33g.
Teohari Antonescu, op. cit. p. 178.

www.dacoromanica.ro
- 157 -
cu prada, sunt trupe auxiliare, care, socotind dupa emblemele scuturilor, fac
parte din doua legiuni diferite.
7) Barbarii care lupta cu Romanii, prin portul i Infatisarea lor, pot fi
foarte bine identificati. In special pe metopele .care alcatuesc grupa noastra
distingem trei tipuri diferite.
Primul tip se deosibeste prin nuditatea trupului de la bran. In sus,
prin pantalonii lungi, prin colanul de la gat, prin parul Inodat pe tampla, prin
bata cu care sunt Inarmati. Infatisarea lor este impunatoare ca a ori citrei rase
bine desvoltate fiziceste. Uneori acesti barbari sunt lnarmati i cu lance si ca scut.
Acest tip a fost mai Intai identificat de catre E. Petersen') ca Bastarnii ; iden-
tificarea lui a fost adoptata de mai toti. invatatii 2).
Celalt tip. care se distinge prin vesmftntul in forma de caftan, o scur-
teica lunga, ta'iatil din filth' In lung, si prin tiehia sau mai exact prin coiful
conic trunchiat, am vitzut ca prilejul luptei de cavalerie, ea se identifica en
Sarmatii -Roxolani.
e) Restul barbarilor alcatuese eel de al treilea tip si se caracterizeaza nu
numai. prin Infatisarea lor fizica, dar prin Invesmantarea lor daca, prin sabia
lor recurbata la varf 2), i prin tichia care o poartil pe cap,cei mai multi lasa
sunt simpli comati,de uncle i numele de pileati ; acestia sunt Daci.
Asa dar In lupta de liAnga earele cu prada iau parte pe langa Daci, nu
numai Bastarnii Germani, dar i Sarmatii Roxolani. Cu aceste elemente ed-
racteristice pe care le-am descoperit In cele douil lupte de pe metopele trofeu-
lui, Infatisata una pe fata de sud, iar cealalta pe fata de rasarit, alaturitrile
cu columna devin cu desavarsire elocvente si conclusive.
adevar, dupa cum ne amintim foarte bine din deserierile noastre asa-
pm scenelor XXXVII i XXXVIII de pe columna, am gasit si acolo, precum
este si pe trofeu, imaginea unei lupte dintre Romani k3i. barbari, lupta care se
desparte si ea In doua, epizoduri diferite : In primUl, este Infatisarea un.ei biru-
inte a cavaleriei romane asupra unor trupe de cavalerie sarmato-roxolana
eelalt; victoria unor trape auxiliare romane asupra barbarilor popasiti la poa-
lele tapan Malt, pe care se afia carele de prada cunoscute.
FeIul cum se desfasura aceste doua lupte dintre Romani si barbari ne a-
rata ca intentia artistului columnei era sa ne Infiltiseze nu numai unul kd a-
celas eveniment istoric important, dar si forma de Intrupare sil fie analogil eu
cea sculptata pe reliefele trofeului.
In liniamentele cele generale asemanarea este indiscutabila. Pe reliefele
columnei, casi pe trofeu, lupta cavaleriei roinane cu barbarii se caracterizeaza
prin aceleasi elemente distinctiVe, pe care le am Intalnit mai sus pe metope.
Adica eorpul de cavalerie romana este foarte Insemnat,poate este unul din
E. Petersen, Röm. Mitthcil, XI, 303: insigne gentis obliquare crinem nodoque sub-
stringere. Sic Suebi a caeteris Germanis separantur a. Tacit, Germ., 38. Teohari Antonesou,
op. cit., p 162.
Ciohorius, Rel, Trajanssaule, Bild. C ; A. Furtwitugler, Das Tropaion von Addmklissi,
pag. 497.
T. A.ntonescu, op. cit., p. 163.

www.dacoromanica.ro
158

cele mai importante din cate se afirt inftitisate pe colutmtti, afarti de trupele de
cavalerie mauretantí din scena LXIV,--cel putin acest lucra Il deducem din
multimea calitretilor. Casi pe trofeu corpul de eavalerie pare despartit in douit
coloane, din eare una este intrattt in plinti Invillmtisealii, (din 92 95 scena
XXXVII), pe cand cea1a1t4 ne arattt momentul pregtititor (din 88 92 scena
XXXVI). Pe columnit, ea si pe trofeu. , figura Imptiratalui apare la mijloc Intre
cele coloane ; mal mult tiicu1, felul de Infiltisare a Impiiratului este identie pe
ambele monumente : adieit Onvesmantat eu zale i eu mantia fluturand pe spate,
aleargii eillare scut si eu capul gol spre dreapte. Pe columnrt, casi pe
trofeu, biruinta desi sigurtt pentru Romani, nu se sfárseste ca strivirea totalii
dusmanului, cilci o parte din barbari scapil cut fuga. In fine pe columna, casi
Pe trofeu, vriljmasii cu care Romanii luptrt sunt Sarmatii-Roxolani.
Totusi nu trebue sil trecem cu vederea si o deosebire care ar piirea ca-
pitalii filtre cele douii monumente ; deosebirea, stil In felul de Infiitisare a fi-
gurilor : pe columna barbarii sunt cillare, pe cand pe reliefele trofeului din con-
tra ei luptil ea pedestri. Cauza care ar putea si ne expliee aceastil deosebire
noi o grtsim In greutiltile eu care neindemtinaticul artist al trofeului avea sil
lupte ; ea consta, si In eerintele diferite ale celor douil feluri de reliefe, care
neImprinite ar fi dat nastere unei confuziuni In felul de intelegere a actiunei.
Cilei, pe cand columnil artistul putea sil desftisure, filril a produce niei o
nedomirire, Inteo singurti scenti, pe catafractarii Sarmati fugind inaintea unui
corp de cavalerie romana, pe ,trofeu din contra, era nevoit, din lipsa de spa.
tiu mai larg, sil Impartil actiunea in campul restrans al mai multor metope,
unde fieeare eilliiret roman sil fie infatisat laptand In contra lumia san mai
multor barbari. Altminteri, daeti infuíia i pe barbari calare, precum Infiltisase
pe Romani. s'ar fi nilscut nedomirirea in spiritul speetatorului ; mal ales.
fiindett artistul metopelor nu era destul de Indemanatic, ca sti caracterizeze
prin cate-va trtistituri deciziVe pe cei doi protivniei. Era deci nevoit sil aleagrt
acest mod de reprezentare, adica barbarii luptand pedestrii i nu calare,
mijloc mai putin subtil, e drept, dar prin aceasta mai izbitor. Prin minare,
din toate cele spuse, reese In chip neindoios cil lupta cavaleriei romane eu
pedestrimea barbartt !si gilseste, corespondenta ei in lupta similarti de pe
columnil.
Aceiasi incheiere se ,desprinde si din compararen imaginilor de luptil de
langrt carele eu pradil pe cele douil monumente. In adeviír, ne amintim eti In-
datrt duprt Infiltisarea luptei de cavalerie romana care urmilreste pe Sarmatii-
Roxolani, se desfitsuril In scena XXXVIII o lupa pe care noi am numit-o spre
caracterizare, lupta de langil carele cu pradil. Felul eum se desftisuril aceastil
luptrt pe columnit nu se deosibeste Intru nimic de eel iudicat pe reliefele tro-
feului. Si anume, lupta de pe colma', este, poate, unica Ii elui ei unde figura
Imptiratului nu apare, cu toate ea trupele care iau parte la 1,ìvìllmulalii sunt
incontestabil cele din scenele XXXVI si XXXVII In fruntea ettrora stetea Tra-
hm. Acesta este un prim punct de asemiinare Intre cele dourt imagini de luptti.
Casi pe trofeu, pe columnii, trupele romane atacil din douti prtrti deodatti, mai

www.dacoromanica.ro
159

exact din trei prati. Atacul lor pare hotilrator, cilci hi zadar hicearcrt barbaril,
prinsi la poalele npsanului din fund, sil spargil sirurile Romanilor o parte
dintrInsii zae morti pe pilmant, cei mai multi Insri lupn eu virtute, dar lupta
este In adar i frtril spot. Casi pe metopele trofeului, si pe columnri, seful har-
barilor, un pileat, ca sil scape de rusinea robiei fi da singar moartea, ceiace
corespunde minunat cu figura sefului barbar de pe metopa 30, cave se luptil
cu moartea.
Dar elementul eel mai izbitor de asemilnare nitre cele doin imagini de
sunt carele de pilan, care pe trofeu le vedem In capritul din dreapta
sirului de *metope, pe and pe columin sunt In fund pe o 111u1-time. Asemilna-
rea lor In miele puncte este foarte sugestiv5. Asa, de pi1di. ne amintim de
armele, scuturile si obiectele de pratili, reprezentate pe metope. Aceste lucruri
le regAsim si pe columnii, adici vase, arme de diferite soiuri, care fuse-
seril furate din pustiirile barbarilor prin Moesia inferioarti. Aceastil asenn.-
nave merge pAin la identitate ; cel putin aeest hiera reese din imaginea a-
celui cadavru de eopil care trunehiat anima pe roata unuia din carele de
pradil pe columnil, Intoemai casi pe metopa trofeu-
lui (37). lar hiela acelui deal pe calmea cutruia stau
desjugate earele cu loma pe columin, am intillnit-o
expriman si pe reliefele metopelor, desi mai putin
bine reusia
Casi pe trofeu, pe columat artistul ne aran eh'
trupele romane sunt, fun exceptie, cohorte auxiliare.
Aceasta a spus-o Cichorius : Intre trupele. romane,
ziee acest Inviltat, daert ne luilm dupil uniformele
soldatilor i dupii emblernele seuturilor, distingem
mai multe alae din eavalerie, preeum si cohorte au-
xiliare regulate si neregulate. Mai mult Imicit, printre lupntorii romani auxi-
liari este unul, care In loe de a avea seutul rond sau oval al trupelor auxi-
liare, tine In mitin un scut semicilindrie. De aci deduce Ciehorius cit imaginea
aceasta ne reproduce un soldat din cohors Hispanorum scutata Cyrenaica. In-
tocmai precum o t'Acuse si artistul trofeului. Analogia aceasta se Intilreste cu
ant mai mult, eu cAt emblemele care Impodobesc seutul pe columat sunt iden-
tiee cu cele de pe metopa 17, adicil avem un seut semicilindric cu colturile
drepte, lar Imprejurul umbonelui o cununrt de fiori pe cand la colturi sunt po-
doabe In unghiuri drepte. (Vezi figura tinturan).
Asennnarea Intre cele douil imagini de luptii se mentine si In felul de
atac al trupelor romane : pedestrimea usoarrt auxiliarrt izbeste pe vrrtjmas din
stanga, pe cand eavaleria atacul din sine dreapta. Se mentine asemilnarea
si In ce priveste felul vMjniasilor, care pe columai, casi pe trofeu, luptìl con-
tra Romanilor : unul dintre .Daci se luptil eu un 't'el de liûtul cu milciucii", o
ceiace eorespunde cu imaginen acelui barbar de pe metopa 17 ii tro-
feului. Punctele de asemrmare filtre columna i trofeu le-am putea tumulti
scoborlindu-ne din ce ta ce Mai mult In amrmunte. Ineheierea urnntoare
ni se pare, el se impune In mod. hotiirfttor : imaginea de luptrt reprodusl pe

www.dacoromanica.ro
160
columna si pe trófeu, nu este de cat una i aceiasi. Inteun caz facuta cu ma-
estrie i indemanare, In celalt ca stangacie si nepricepere. Pentru moment' i-
dentitatea de fond si chiar de forma Intre cele douit imagini de lupta ne ajunge.

III. A trela scena, .formata, din metopele 48, 49, 39, 471 45 i 46, are
*drept centru metopa 39, care ne prezintrt imaginea Imparatului i a tovarasu-
srui, un ofiter superior. Imaginea Imparatului, spune Benndorf, este pusa
In eVidenta prin marimea staturei7 gestul bratului i diferinta de executiune.
Mantatta lui este mai lunga si la spate iarasi ridican ca poalele unei rochii;
rqngatoarea are margini, tunica este mai fina, solul este mai mare ; capul cum
se vede din partile conservate, a fost tratat cu deosebitrtingrijire, mai cu seama
la par"
Asa dar Imparatul e tutors spre stanga, de uncle vin patru personagii (me-
topele 48 si 49),, catre care Traian, in Benin de buna primire, ridica dreapta.
Pe inetopa 48 se vede un barbar cu portul i Invesmantarea daca, apucand cu
stanga mana dreapn a unei femei dace. Ambii barbarf, ne fac impresia c vin
din fund spre privitor. Pe metopa 49, care ne infatisaza doua femei barbare,
scena pare grupata aproape identic cu cea de pe metopa anterioarrt, cu deo-
sebirea numai ca figurile, conform principiului de a varia tema reprezentata,
desi vin din fund spre In fan, sunt totusi Intoarse mai mult calm dreapta, ca-
tre metopa .cu figurd Imparatului. Lucrul acesta se vede chiar i a femeea
barbara care tine un copil In brate. Spre stanga metopei centrale (39) sunt
doua metope, spre dreapta filet se afla trei (47, 45 si 46), dintre care una (met.
47) formeafza, pereche cu cea din Mijloc. Subiectul reprezentat pe aceste me-
tope cuprinde imagini de prizonieri barbari, care stint dusi cu mainile legate
la spate In lanturi de solda,ti romani. Invesmantarea barbarilor se compune
dintr'o camasa lunga despican putin pe latan i jos, din pantaloni Incutati care
cad pang la glezne ; peste mijloc o curea strange camasuta. Unii din barbar
poarta acel Íes sau pileus pe cap, care disting pe nobilii daci.
Care Hilt elementele caracteristice ale acestei scene '?
Grupa Intreaga se Imparte In doua, una alcatuitit din metopele 49, 48
si 39 spre stanga, si alta din met. 47, 45 si 46 spre dreapta. Fiecare parte ex-
prima o tema unica cu un subiect special ea baza. Pa'rtile nu au alte raporturi
!litre ele de cat legatura idea% pe care o au ea figura Imparatului.
Spre stanga avem Infatisarea unor 'barbari femei, barbati i copii, care
se Indreaptit, venind din fund, spre Imparat.
Spre dreapta sunt o serie de barbari ferecati In lanturi, care vin adusi
de La spate din spre dreapta.
Imparatul Intors spre stanga, face un gest de buna primire barbari-
lor care se Indreapta spre dansul.
Lamurirea acestei scene o gasim tocinai pe columna. In adevar rndata
dupa lupta sangeroasa de langa carele cu prada, autorul reliefelor de pe co-
lumna, a sculptat o scena (XXXIX Cichorius), care se aseamanil punt cu punt

www.dacoromanica.ro
161

eea infatisata pe metopele grupei noastre. Desi scena de pe columna este


cu mult mai desvoltata de cat cea de pe metopele trofeului, asemanarea inert
nu poate fi negata : ea priveste nu numai liniamentele generale, dar Chiar
amanuntele:
Ne amintim mai sus, ea' In seena XXXIX de pe columna artistul ne Ill-
fritip eonstruirea unui lagar de o forma foarte curioasa. Aceasta forma ne a
permis sa identificam lagarul cu cetatea de la Adamelissi, ale careia urme
s'au pastrat minunat de bine In singuratatile Dobrogei. In interiorul si In a-
fara lagarului artistul a mai sculptat i alte figuri, care alcatuesc In general
Mai multe grupe i anume
Mai Intaiu, spre stanga i spre dreapta sunt grupe de figuri al carora
rost este absolut neatarnat unul de altul. Intre grupa din stanga (din 98-99)
cea din dreapta (101-102) nu exista absolut nici un raport altul de eat i-
maginea Imparatului, care se vede In interiorul castrului pe un tribunal (In
100 sus).
Spre stanga v,edem o suma de barbari, femei, barbati i copii, care
se Indreapta, venind din fund si stanga spre interiorul lagarului, unde trei pi-
leati cu mina rugatoare spun eeva Imparatului.
Spre dreapta sunt trei ostasi romani care aduc fiecare a parte cate
un barbar legat cu mainile la spate ;- acesti barbari care sunt adusi din dreapta
ali aceiasi Invesmantare i acelas port, ca i cei ce vin din stanga.
In fine, imparatul, Insotit de ofiterii sU i Intors cu fata spre stanga.
face, ca i cel de pe metopa 39, un gest de buna prbnire barbarilor care se
Indreapta spre dansul.
Ce poate sa Insemne aceasta scena pe columna, ne-o spune foarte bine
Cichorius..Scena sculptata pe relieful columnei, ne Infatiseaza supunerea de
buna voe a unui trib dac. Hotarator In aceasta privinta este sosirea In laga-
rul roman a unui trib barbar, infatisat de catre artist In chip plastic pria ima-
ginea femeilor i barbatilor de toate varstele. Copii, bileti, fete, flacai, femei
batrani, Bunt toti Intatisati. Barbatii nu au arme si piloforii, atitt din interio-
rul cat si din afara lagarului, au portal unor rugatori care fusa sunt demni
chiar constienti de puterea lor 1)". Aceste cuvinte, care explica asa de bine
rostul acestei scene de pe columna, lamurese In acelas timp i gandul artis-
tului care a sculptat metopele trofeului (49, 4 i 89). De altminteri, din e-
numerarea elementelor caracteristiee ale seenei de pe columna, am vAzut ca
asemanarea este hota'ratoare ; ea .merge pana In ama'nuntele cele mai neIn-
semnate, pang, a ne prezenta grupe de figuri nu numai In aeeleasi vesminte,
dar In atitudini aproape identice. Asa este grupa barbatului si a femeii care
se tin de mana, asa este grupa femeii care sine nu' copal in brate, asa este
insasi atitudinea Imparatului, care, Intors spre stanga, face eu dreapta cunos-
eutul gest de buna primire a barbarilor, grape i atitudini identice pe ambele
monumente.

1). C. Cichorius, Reliefs Trajanssiiule, II, p. 194.


11,

www.dacoromanica.ro
Dar asemanarea este tot asa de mare si in ce priveste grupa prizo-
ni erilor :
Mai Intai, prizonierii adusi spre [agar (pe reliefele columnei), sau spre
Imparat (pe metopele trofeului), nu au Wei un raport cu luptele de cavalerie
si de langa care din scenele anterioare ; argumentul cel mai hotarator este
romani, care aduc pe prizonieri, au absolut alt port si alta invesman-
tare, de cat cei ce au luat parte la cele doua lupte, mai ales la cea de langa
care. lntentia artistului a fost sa ni-i arate ca vin din lupta cea mare, despre
care vom vorbi
Pe reliefele columnei, lucrul este expriinat -cu mai multa claritate : aici
se vede cum grupa auxiliarilor romani, care aduc cu dânii prizonierii daci, se -
alipeste in acela§ timp de grupa urmiltoare, unde se desfasura lupta cea mare
futre Romani §i barbari. i anume, artistul reliefelor pentru ca sa, arate ca pri-
zonierii barbari, adusi In lanturi spre lagarul roman din scena XXXIX, sunt
prinsi din lupta cea mare, infatisata In scena XL, ne arata ceva mai departe
In 104 (aceiasi scena XL) o grupa formata dinteun prizonier dac si un auxi-
liar roman, trecand spre stanga, adica spre scena XXXIX unde sta Imparatul
in castrul sàu i uncle de mult se afia cele trei grupe de auxilian cu 'prizo-
nierii despre care vorbiram mai sus.
Asemanarea in amanunte merge asa de departe In cat imaginea auxilia-
rilor romani de pe columna, ca tunica lor lunga, cu platosa, ca fularul *(fo-
cale) la gat i cu pelerina pe umere, ne aminteste §i ne explica in acela§ thnp
uniforma soldatului roman de pe metolJele (47, 45 si 46) trofeului.
Curios, pana i expresiunea figurei data barbarilor e reprodusa In acelas
fel, ant pe metopele trofeului cat si pe relief ele columnei. ,Expresiunea fetei
barbarului al caruia cap s'a pastrat mai bine (met. 45) ne face impresia unui
portret", zice Benndorf ; iar Furtwangler cu privire la metopa 46 adaoga, : bar-
barul din stanga are sprincenele ridicate si o cutil orizontala pe frunte, cel
din dreapta insa are sprincenele incretite si o dunga,' verticalia' .la baza nasu-
lui. Irisul ochilor este reprezentat printr'un cerc rond 1)". Aceste amanunte
dan prizonierilor o infatisare necajita i mania Este prima Incercare pe care
o face artistul metopelor de a exprima prin trasiiturile fetii pasiunile su-
fletului.
Ei bine, analoglile ca columna si asupra acestui punct sunt izbitoare.
Capetele prizonierilor adusi Inaintea imparatului, zice Cichorius, au fost sculp-
tate cu maestrie. Privirea piloforului este necajita i. mahnita, lar a comatu-
lui care vine in urmil-i este salbatica si stupida 2)".
Ca sunt deosebiri futre cele dour', scene, de pe trofeu si de pe columna,
cine le poate nega? In primul rand este imaginea lagarului Infatisata pe co-
lumna si lasata de ò parte pe metopele trofeului. Este Irish' intrebarea : putea
oare artistul trofeuiui sà prezinte pe campul metopelor §i scena dllidirii lag&

A. Fortwiingler, Das Tropaion, rnot. 46.


C. Cichorius, Traianssikule, 1I, p. 202.

www.dacoromanica.ro
rului, asa precum o face artistul columnei pe reliefele sale ? Spatial de care dispu-
nea unul era oare in deajuns de mare sa sculpteze atatea figuri i amanunte
cate se cerea la reprezentarea unui lagar? De .sigur ca nu. De aceia artistul
metopelor a si lasat-o de o parte. SA inlaturam asa dar reprezentarea lagaru-
lui roman de pe relieful columnei, reprezentare cu neputinta de facut pe cam-
pul cel stramt al metopelor i atunci ce le mai deosebeste pe ambele ima-
gini ? Sä scoboram de pe planul din fund (de sus), grupa Imparatului i tova-
rasilor sai, in planul din fa, la nivelul Dacilor, care vor s intre In lagar
a prizonierilor din 101-162, si atunci asemanarea, sau mai potrivit, identitatea
Cu imaginele i grupitrile de pe trofeu mai poate fi pusa In discutie ? Nu avem
oare si pe columna, ca si pe trofeu, la mijloc grupa impilratului, la stanga
femeile, barbatii i copii daci, care yin de cer asil, iar la dreapta auxiliarii
romani care aduc prizonieri ? Atitudinile nu sunt aceleasi, Invesmantarea nu
este identica, pana i expresiunea fetii nu se aseamana ? Prin urmare, ce in-
cheiere alta se poate scoate, de cat eh' trofeul din Adamclissi si monumental
din Roma sunt nascute nu numai dinteun gaud, serbatorirea unei mari biru-
inte a Imparatului Traian, oar i schitate poate de aceiasi mana.

IV. A patra scena, care se Intinde pe o buna parte a laturilor de nord


si de vest, se compune din 18 metope cu Intatisarea unei lupte dintre infan-
teria romana' cu barbarii. Scena se Imparte In douit pa'rti : una, compusa din
metopele 12, 13, 42, 42 b, 11, 41, 50 0 50 b, ne arata momentul pregatitor
al luptei, iar cealalta, formata din metopele 44, 29, 21; 1'8, 16, 22, 31, 32, 34
0 24, Insi-isi Invalmasala dintre antagonisti. Vom lua pe rand pe fiecare din a-
ceste doua grupe, Incepand ell prima parte.
a) Momentul pregatitor al luptei. Cele patru prime metope (12, 13, 42,
42 b), ne Infatisaza signa (legionare, manipulare) si vexilla legiunilor care iau
parte la lupta. i aflame, cele doua din stanga, ne arata' cate 6 figuri, dintre
care trei din fath', atat pe una (12) cat si pe cealalta metopa (13) sunt ante-
signani, iar ceilalti trei din fund sunt signani. Singura deosebire intro ambele
metope sta In forma signelor si in felul de randuire al antesignanilor : pe metopa
13 unul din antesignani, cel din mijloc,In loe sä fie la rand, precum este pe
metopa 12, este scos ceva mai in fata, parca ar comanda. Signa pe metopa
12 ne Sufi-4*g In mijloc pe un piedestal trapezoidal o acvila Cu aripele prinse
fate° cununa', iar Ja gat un celan. Signele laturalnice (signe manipulare), Intru
cat reese din urmele cam sterse de pe piatra, sunt alcatuite de jos in sus : o
cununa, un corn de luna poate, trei tiller*, o speteaza oriZontala cu bande.
atarnand de la capete In jos, iar sus o cununit cu urme de dungi in interior,
poate urmele unui scutisor. Pe metopa 13 la mijloc avem un signum legionar,
adica, o acvila cu aripile destinse, fara colan la gat si Oland In &are un ma-
nunchi de fulgere. Celelalte douit signe manipulare contin o cununa, mai multe
talerute ronde, o speteag orizontala cu bande atarnand de la capete In jos,
un vexillum, al caraia rectangul este format din speteze care se intretae, iar
sus de tot o mana cu 5 degete.

www.dacoromanica.ro
164
Celelalte doug metope din dreapta (42 i 42 b), dintre care una (42 b) a,
dispgrut Cu total, ne prezinta doi vexillari, care poartg cate un vexillum. Ve-
xilele, dupg, descrierea fä'cutg, de Benndorf, consta' dintr'o stofg patrata cu
ciucuri, avänd la colturi podoabe In forme unghiulare i deasupra un ornament
anume, pe eel din dreapta o pasare; pe cel din stanga o figura omeneasca
-vazutg din fatit ; aceasta figura s'a perdut cu prilejul transportárii metopii la
Bucuresti, dar se vede totu§i urmele picioarelor i bratului drept care era In-
tins Inainte"'1).
Celelalte patru metope, care Implinesc grupa noastrg, ne Infati§aza dona
(11 §i. 41) la stanga imaginea a trei cornicines, iar celelalte doua din dreapta
(50 qi 50 b),--una s'a pierdut,trei tubicines 2).
b) Invalma§eala luptei Insasi se compune, am spus mai sus, din alte
metope. In realitate Mg, filtre prima grupa,momentul pregatitor la stänga,
cea de a doua,lupta Insasi la dreapta,se afla douä', metope (44 §i 29) care
aleatuesc oarecum eentrul despartitor sau Impreunator Intre ambele grupe. Pe
prima metopg (44) vedem pe Imparat §i. tovarg§ul san, care privesc spre dreapta
cum se desfa§ura lupta. Stanga Imparatului -ca§i dreapta locotenentului,
poalele mantiei lor, ceiace este Infatipt ca stanga'cie dar destal de limpede,
prin stofa Infasurata sub forma de con; motivul ne surprinde dar este Intot-
deauna Intrebuintat In arta ca sil exprime o emofune oarecare. Acest fa,pt
este sigur caci nu putem admite ca ei lineau un rol In maná" 3). Iar Furtwiin-
gler adaoga' : aceastg atitudine nu mi se pare Ea fie a unei adlocutii ; coman-
dantul pare mai exact sil, fie In asteptarea emotionantg a unui eveniment ; el
pare ea Inainteaza fiind foarte agitat" 4).
Pereche cu aceasta metopg este cea vecina din dreapta (29), care ne pre-
zinta un legionar roman In momentul cand ataca un barbar pornit spre fuga.
Legionarul roman pe langa colelalte arme poarta §i un scut semicilindric, al
cgruia simbol se compune dintr'un umbo la mijloc, o speteaza Ingusta orizon-
tala i urme de fulgere care serpuesc In sus si In jos (vezi fig. de jos de la pag.
156 mide este reprodus scutul de pe ,metop. a 19).
Aceasta, grupa centrala' Impreunata' cu cea din stänga, descrisa mal -sus,
ne da forma clasica a reprezentarif unui atac roman. tim dealtminteri din
scriitorii vechi ca Romanii aveau obiceiul s'A intre In 'apta bite° anumita
ordine : cornistii pi trompetigtif sunau din goarna' i trambite, iar comandantul
(In cazul de fata Impgratul) rnergea Inainte In fruntea trupelor, .urmat de pur-
tatorii 'de stindarde (signiferii) §i. de vexilii (vexillarii). Restul metopelor ne pre-
zinta, Insasi lupta filtre Romani i ba,rbari. In totalitate privit epizodul, biru-
inta Imparatului asupra barbarilor este hotaratoare.
Aceasta idee din urmg Insa este pusa aici. In lamina deosebita prin ima-

Tocileseu, Monumental din Adamclissi, p. 84, met 42.


Este deel gresita reeonstituirea metopei 50, din pl. XXI, fig. 2.
Toeileseu, op. cit. p. 85, mot 44.
Furtwangler, Das Tropaion, met. 41.
Vegetius, II, 22.

www.dacoromanica.ro
165

ginile de pe doua mdtope (34 si 24). Pe prima din ele vedeni un ostas roman
In lupta cu trei barbari. Unul dintre acestia zace ucis pe o Inaltime ; cel de
al doilea ridica cu ambele maini o sabie Incovoiata, cu care vrea s izbeasca
pe roman ; In fine eel de al treilea cauta Sa fuga spre dreapta. Pe cea de a
doua metopa (24) nu se an' de cat barbari i aflame : In primal plan unul
semiculcat sta lovit de moarte, In al doilea plan ceva mai la mijlue se vede
cadavrul gol al altui barbar, i In fine, In stanga sus avem un al treilea bar-
bar cu capul taiat, cazand si el de pe o Inaltime, casi cel de al doilea. Este
deci o biruinta stralucita pe care o sarbatoreste artistul trofeului aici, precum
este o grozava catastrofa pentru barbari. Alte elemente care sa caracterizeze
aceasta parte a luptei nu avem de cht pe cele urmatoare
Terenul, dupa cat se arata pe metopele 32 1), 34 2) i 24 3) este fara
Indoiala deluros, ceia ce desteapta, precum spune Benndorf, ideea unei
In munti". Dupil randuirea pe care metopele acestea le ocupa In Infatisarea
luptei, se pare eh' terenul este eu atat mai deluros cu cat mergem spre dreapta.
Terenul acesta' pe care se da' lupta cea mare este incontestabil si pri-
duros ; acest lucru reese din imaginea celor cloud metope 31 si 32, unde pe
cea dintai (31) ni se Infatisaza un barbar sagetand din copac, iar pe cea de a
doua (32) Impa'ratul stand la marginea pädurei Impreuna cu doi tovarasi ai
sal". Tocmai pe aceasta particularitate se feazima Furtwangler ca sà sustie
nimicirea Bastarnilor de catre L. Crassus la marginea unei paduri, unde bar-
barii fusesera atrasi.
e) Daca privim mai de aproape figurile soldatilor romani reprezentati pe
metopele acestei grape, constatam Indatä ea ele au un caracter unic, scos In
lumina mai ales prin. felul Invesinantarii si armamentului. Acest armament se
compune dinteo zale de fier cu mânici scurte 4), dinteun bratar la mana dreapta,
dintr'o casca conica mai mult sau mai putin ascutita; toti soldatii acestei grape
au drept arma de atae caracteristicul pilum, a caruia imagine este foarte bine
reprodusii mai ales la metopele 12 si 13. Ei au scutul semicilindric cu muchile
drepte. In fine, ca Invesmantare ei nu poarta pantaloni scurti (braeae), pe care
li gasim la toate celelalte trape auxiliare. Acest din urma amanunt, ne
chiar o indicare sigura pentru numele soldatilor. Se stie cà acest element de
Invesmantare nu s'a introdus In armata legionara romana de cat foarte tarziu,
In timpul lui Alexandra Sever. Pana atunci aceste bracae serveau ea Ed dis-
tinga pe auxiliar 5) (Bracatus miles) de legionarul roman. Pe columna acest
vesmant nu-1 gasim de cat la trupele auxiliare si la gyadele superioare. Asa
dar, ea element distinctiv al grupei noastre, urmeaza' ca trupele care iau parte

0. Benndorf, op. cit., met. 32 : c ImpAratul stA pe o inAltime ».


0. Bonndorf, ibid., met 84: cAtlaroa cadavrului pe un deal mai sus de scena lup-
tei, destoaptit ideea unei bAtAlii In munti
:I). O. Bennd.orf, ibid., mot 24: cBarbarul din mijloc cado do pe o inAltimes.
Uneori aceastA. za are pe poale douA randuri do suvito do piele ; alteori, mai in tot-
deauna, la grade (centurioni), platosa este fAcutA in forma do solzi de polio (met, 12, 13, 29).
Propert. III, 4, 17; cf. Teohari Antonescu, Le Trophée, p. 190.

www.dacoromanica.ro
- 166 -
la lupta cea mare de pe fatada de nord §i cea de apus a trofeului, spre deo-
sebire de lupta de langa carele cu prada, sunt trupe legionare.
Am 'vazut mai sus, cu prilejul studierii insigniilor militare, ea atat acvi-
lele legionare, cat §i hisignii1 manipulare, ne arata lamurit existenta a doua
legiuni diferite, care iau parte la lupta cea mare Infatisata pe metopele tro-
feului. Acela§ lucru ne spun §i emblemele scuturilor : saint doua feluri de em-
bleme. Unele care au la mijloc un umbo §i o speteaza Ingusta' laterala, din
crestatura careia pornesc In sus §i in jos fulgere §erpuitoare sau In forma' de
meandru 1) ; altele, din contra compuse dinteun umbo la mijloc §i un fus Im-
pletit care tae In dour, scutul ; spre colturi In sus kd In jos pornesc fulgere
§erpuitoare sau In linie de meandru (met. 21). A§a dar, legiunile care iau parte
la lupta cea mare de pe metope sunt aproape acelea§i ca cele ce iau parte
In lupta de laugh' carele cu prada. Numai o singura deosebire este Intre cele
doua reprezentari : In lupta de MO care sunt trupe auxiliare, pe cand In
lupta eea mare aunt trape legionare.
d) Dar pe langa aceste trape legionare artistul ne infliti§aza pe metopele
luptei mari §i alte txupe, care dupa port, armament §i Inve§mantare sunt de
alta natura.
Avem trei metope (14, 32 §1 34) care ne infati§aza o anumita clasa de
soldati, caracterizata, prin urmatoafele amanunte : toti soldatii sunt inarmati cu
zale de fier simpl fitra §uvite de curea pe poale, cu casca' de forma regulata
ronda, cu scut oval §i umbo (In mijloc), cu sabie lunga §i dreapta, atarnatit uneori
de un balteus §i in fine mai rar cu o lance mal mult sau mai putin lunga (met.
36). Statura lor,acest caracter a fost foarte 13ine pus In lumina de catre Benn-
dorf, este mai Inalta de cat a celorlalti soldati. Sculpturile noastre, in nai-
vitatea care le caracterizeazit, scot tocmai In evidenta, zice dansul, ca un fapt
esential kvi important aceastil inaltime de tale, cu mai multa vigoare de cat
era permis In reprezentarile mai fine de arta". Aceasta Inaltime a taliei, ce-
ruta de Imparatii romani pentru soldatii din garda lor, precum §i scutul oval,
11 silesc pe Invatatul vienez sa van, In imaginile acestor 4 metope infati§area
soldatilor pretorieni. Aceasta observatie a lui Benndorf in fond este dreapta
§.1 dovada de aceasta este analogia cu columna traiana §i cea antoninica, pre-
cum §i drapelele care insotesc In lupta aceste trupe.
Analogiile sunt evidente, mai cu seama eu columna antoninica, unde pre-
tutindeni soldatii In lorica hamatit, coiful rond, sabia lungä §i dreapta §i scutul
oval, sunt pretorieni §i alcatuesc garda Imparatului 2). Pe de alta parte, dra-
pelele pretoriene de pe meter ele 40 §i 26, care ne Infati§aza scena adlocutiei,
unde soldatii I§i primesc resplata vitejiei lor, ne arata foarte clan felul trupe-
lor care au luptat In lupta cea mare.
Aceste elemente, care ne caracterizeaza In modul cel mai precis imagi-

Pl. XNI, fig. 2, met 17 si 20.


E. Petersen, Marcusseitilei in TaArbuch, Anzeig. XT, p. 2 cf, Teoliaii Antoneseu, Try-
phée? p. 178,

www.dacoromanica.ro
- 167 -
nea luptei celei mari de.ipe trofen, sunt, vom vedea mai departe, destul de in-
cizive ea sà ne Ingadue o comparare cu o lupta similara reprodusa pe relie-
fele columnei, (scena XXXIX Cichorius)1).
Aceasta scena desvoltata de catre artistul columnei In lunghne, se Qom-
pune, ca 0 pe trofeu, din (Iona grupe mari despartite i ele prin imaginea hn-
paratului 0 a tovaraplui siiu, In fata carora un soldat roman aduce un pri-
zonier dac (104-105). Prin numarul, 'inve§mantarea, atitudinea i chiar prin
exprimarea framanta'rii suflete§ti, grupa central pe columna, ea 0 pe trofeu
sunt cu desavar0re asemenea.
La stanga i la dreapta acestei grupe centrale, pe columna. intocmai ca0
pe trofeu, se an cate o grupa, dintre care una ne Infati§eazit pregatirile
momentiil de a intra In lupta, iar cealalta he desfa§ura Ins* drama cumpli-
tei Incaerari.
Urmand diva Impartirea i descrierea lui Cichorius Matta asupra primei
grupe, constatam urmatoarele 4 parti : 1) trei prizonieri daci, Intre care §i un
pileat, legati ca mainile la spate, sunt supraveghiati de 3 soldati romani ; 2) pe
o Inaltime merg doi catari tinuti de sgarda de cutre doi legionari romani care
vin In urmiti ; 3) douiti coloane de legionari romani cu scutul in man/ i coiful
pe cap merg spre dreapta. ,In fruntea lor pa§esc vexillarii, cornicines i tubi-
cines ; 4) ambulanta, ande se vad §ezand pe un teren stancos doi räniti romani
pe care-i bandajaza ni0e doctori. Dintre aceste patru grupe, ambulanta §i le-
gionarii care due catarii de sgarda nu se afla pe trofeul de la Adamclissi ; din
contra restul se desfa§ura pe columna, Intoemai ca0 pe metope. Mai intai,
grupa prizonierilor, am regasit-o In scena trecuta perfect asemenea intre cele
doua monumente. Asupra ei nu mai e nevoe sà ne mai reIntoarcem. Grupa le-
gionarflor romani, avand In frunte pe signiferi i cornicines. daca pe columna
se desfapra In amanunte altfel de cat pe reliefele trofeului, in linii generale
Infatiprea este analoagiti. Analogia sta In In0rarea legionarilor, In scoaterea
In relief a gradelor conducatoare, a a§a numitilor centurioni, care mergeau in-
totdeauna inaintea frontului ; analogia sta de asemeni In directia catre care se
mica, precum sta In prezentarea Bignelor, vexilelor i corni0ilor. Ar parea
sa fie o deosebire fundamentala In felul signelor Infativate : pe trofeu avem
stindarde manipulare 0.1egionare, pe columna insa numai signa praetoriene.
Dar aceasta deosebire este numai aparenta, nu 0 reala.
Asupra acestui punct sà ne fie permis a repeta aci observatiile Monte Ii.
lucrarea noastra asupra trofeului 2) : Daca exista deosebiri in reprezentarea
drapelelor, aceasta se datore0e de sigur felului deosebit al arthotilor de a In-
telege subiectul sau. In adevar, artistul columnei cauta pretutindeni sa pue in
evidenta rolul stralucit pe care cohortele pretoriene l'au avut probabil In a-
cest episod din primul rezboi dacic. i cu atat mai mult aceasta, ca cat el mai
reprezentase o parte din trupele legionare cu drapelele i simbolul scuturilor

Vezi pl. XXI, fig. 1.


Teohari Antonescu, Le Tropliée d'Adamclissi, p. 136 sq.

www.dacoromanica.ro
168
lor, In momentul and soldatii tree (scena IV) pe puntea de vase de pe ma-
lul drept pe cel stang al .Dunäri
apoi, artistul columnei, ori de cate ori e nevoie sä reprezinte intr'o
lupta trape diferite, el nu obisnueste sa le indice pe toate a parte ca stindar-
dele lor, ci alege pentru unele 'drapelele, pentru aJtele simbolul scuturilor, sau
and trupele puteau fi caracterizate prin armament, le india, prin armamentul
lor, sau chiar prin imaginea legatului 6ri cornandantului trupelor. Asa este, de
pilda in admirabilul tablou, unde cu prilejul supunerii regelui Decebal 1), artistul
n'a Infatisat alte stindarde, de eat sase signe praetoriene, adica signa celor sage
cohorte pretoriene, eu toate c la revista au luat parte de sigur i trupele le-
gionare. Dar aci legiunile Bunt indicate prin imaginea, legatilor lor. i cu drept
euvänt, daca artistul ar fi Infatisat toate drapelele, ar fi trebuit s'a indice
car 15 drapele, adia pentru cele 5 legiuni cate trei signa.
Tot asa procedeazg, artistul si acum eu prilejul luptei din Adamclissi : el
pune signa trupelor pretoriene, apoi adaoga un vexillum pentru vexillarii, pe
and trupele legionare, a arora vitejie apare pretutindeni In acest epizod al
reliefului, sunt indicate numai prin armament si prin embleMele scuturilor".
O dovada mai mult ca trupele legionare iau parte, si Inca parte Insem-
nata la lupta cea mare de pe columna, ne-o dá, grupa din dreapta imaginei
Imparatului, cea care ocupa portiunea de pe relief din 1.05 pana In 111, 0 unde
am spus mai sus, ea se desfasura lupta In toatä furia ei. Ei bine, pe acea-
stä parte a reliefului Intre celelalte trupe carp lupta, ocupa' un rol de frunte
trupele legionare. Cazul Mesta, precum afirmg, Cichorius, este extrem de rar
pe columna', caci Jegionarii romani nu4 mai gasim pe columna luptand de
cat In al doilea rezboi i atunci numai In trei randuri" 2). Asa dar, acest ama-
nunt, reprezentarea legionarilor lulnd parte la lupta, este un element- caracte-
rizator de o importanta extraordinail. i In acest punt asemánarea cu lupta
Intatisata pe trofeu este izbitoare.
Terenul pe care se dg, lupta, ses 0 plan spre stanga, devine tot mai
accidentat i framäntat spre dreapta, Ong, ce In scena XLI, care de altminteri
este o implinire a scenei ca lupta cea mare, este cu desh'varsire muntos. Pe
acest amanunt toemai se Intemeia Cichorius, ea sa localizeze lupta In tinutu-
rile muntoase. ale Carpatilor din preajma Oltului.
Acest Omit nu este numai deluros, el este In acelas timp acoperit
pgduri uriase. Artistul ne indica aceasta prin eopacii cu trunchiuri puter-
nic.e, care se Inalta de la o margine la alta a reliefului, mai ales In scena XLI.
In fine, cel mai caracteristie element, care da luptei noastre o Infati-
pre aparte, nu numai tu epizodul din Moesia, dar In general, In toate imagi-
nile de lupta de pe columna, este reprezentarea acelui camp al mortii (scena
XLI), unde pamantul este pretutindeni acoperit de cadavrele barbarilor; In a-
ceasta parte finala a luptei a stiut artistul sä intrupeze In mod desavarsit ideea

C. Oichori us, Trajansseiule, scon a LXX V.


C, Cichorius, Tra an ssäule, II, p. 205.

www.dacoromanica.ro
- 169 -
unei stralucite biruinti romane, alaturi de Infrangerea cumplitil a barbarului.
ct aceasta biruint a costat foarte mult tO pe Romani, aceasta se vede ciar
din Ingrijirea ranitilor In ambulanta rni1itar Infati§ata, In 103.
urmam oare mai departe cu In§irarea tutulor elementelor care carac-
terizeaza lupta cea mare ? Dar cine nu vede din cele aratate cata asemanare,
daca nu identitate, exista Intre cele cloud imagini de lupta, cea de pe columna
§i cea de pe trofeu ? Terenul este acela§ päduros §i framantat spre dreapta,
§es msa spre stanga, pe ambele monumente ; felul de desfa§urare a luptei a-
cela§, precum acelea§i sunt §i trupele care iau parte la lupia; In fine, rezul-
tatul insu§i este acela§. Incheierea deei nu. poate fi de cat cea urmatoare : am-
bele monumente, trofeul §i columna, nu ne Infati§aza de cat uuul §i acela§
moment important l ciocnirii Intre cei doi du§mani, romanul §i barbarul, mo-
ment desfdáurat In realitate dupa normele aratate de cele doua reprezentari.
La aceia§i Incheiere ne duce §i analiza ultimei scenei care Incheie pe trofeh
epizodul rezboinic din Moesia inferioara.
V. A cincea scena 1), alcatuita din metopele 38, 43, 10, 25 §i 40,la care
trebue sa mai adaogam §i metopele 26, 14 foi 14 b, de§i ele fac parte din prima
scenkne Infati*aza-o adlocutie a Imparatului catre trupele biruitoare. Central
grupei .11 formeaza figura Impa'ratului de pe metopa 10, care de§i cam §tearsa
ne da' tot* elementele esentiale ale unei atitudini de adlocutie gestul mainii
ridicatd deasupra pieptului, ve§mantul de parada, sulita pe care Imparatul o
tine In mar* cei doj ofiteri din dreapta §i din stanga, elemente care se rega-
sesc la ori ce adlo*cutie pe columna.
Aceasta scena de adlocutie se regase§te Iadata dupa lhpta cea Mare §i pe
colamna (scena XLII) 9 Ceiace ni se pare mai convingator mai pre sus de
toate, este analogia §i asemanarile dintre cele douà monumente, In ce prive§te
randuirea, Intocmirea §i Infati§area proprie a figurilor care compun scena. Im-
paratul, atat pe columna cat §i pe trofeu, se afla la mijlocul trupelor pe care
el le sarbatore§te. Apoi signele care iau parte la adlocutie sunt acelea§i signe
pretoriene pe relieful trofeului, ca§i pe acela al columnei. Ceva mai mult, aceste
signe sunt figurate In dreapta Imparatului pe ambele monumente, precum pri-
virile soldatilor signiferi sunt indreptate spre stanga. Incheiere ambele scene,
pe trofeu ca§i pe columna, ne Inta'rese §i mai mult In convingerea noastra, ca
Intre cele doua monumente, aáa de departe unul de alt.'', este nu numai o
inrudire, dar In acela§ timp §i o comunitate de origine.
Dar sit rezumam In scurt principalele puncte de asemanare care pun in
lumina' aceasta origine comuna' dintre trofeu §i columna. Mai Intai, randuirea
scenelor pe trofeu este identica cu cea de pe columna. Sunt cinci mari grupe,
eare Infliti§aza anume scene speciale, bine lainurite Intre ele. Avem o scena,
zisa prezentarea pretorienilor", care deschidse campania militara rezboinick
urmata de o prima lupta compusa din doua epizoade identice pe ambele mo-
Vezi pl. XXII, fig. 2.
Vezi pl. XXII. fig. 1.

www.dacoromanica.ro
170
numente : unul, care ne desfikurg peripetiile unei lupte dintre cavaleria ro
mang i infanteria barbará, i celalt, o batalie data Imprejurul sau In apropie-
rea unor care de prada. A treia sceng sau grupg ne infatkazg primirea unor
barbari" care vin sit se supung, Impgratului, i defilarea unor prin§i de rä'z-
boi", aduksi cu mäinile legate la spate de cutre soldatii auxilian romani. O a
doua luptg mai sängeroasg 0 mai insemnatg prin urmgrile sale, formeazg.su-
biectul celei de a patra scene, care 0 ea se incheie cu o ultimg 0 a cincea
seeng, zisg a adlocutiei.
In al doilea ränd, dael aceste asenignari Bunt ilbitoare In ce prive§te ran-
duirea seenelor la cele doug monumente, cu eat mai izbitoare sunt ele in a-
mgnunte. A§a, de pildg, central diferitelor grupe este format de aceia§i figurg
pe metope ca§i pe trofeu, adica de imaginea imparatului. Iar aceastg figurg
se infatkazg Intfo atitudine anumita, nascuta dintr'un motiv psichologic, care
pe ambele monumente este In totdeauna acela. In scena prezentgrii pretorie-
nilor, Impgratul in ve§mant de eglatorie, trece In revista ni§te trape, care dupg
armament 0 dupg stindarde sunt trape pretoriene. Apoi, in lupta cavaleriei a-
cela§ comandant, in fruntea unei armate, urmare§te un seop pe care artktii
exprimg pe metope, ca§i pe reliefe, destul de lgmurit prin ataeul nea§teptat al
unei infanterii du§mane 0 a carelor imamate eu pradä.
Mai departe, impitratul, avand langg sine pe tovara§ul sau necle3partit,
prive§te la un act; care pe columng este mai bine Infatkat de cat pe trofeu
construirea unui lagar, uude yin a ceara adapost nkte barbari i unde stint
adu§i ferecati nkte prin§i barbari. Lagrtrul roman, am vilzut mai sus, atat
forma', cat 0 ca pozitie, este tot una cu laggrul de piatra de la Arlameli§si.
Asemä'marea aci steiea In felul kruparii figurilor §i In atitudinea lor. Aceia§i a-
semanare o regh'sim 0 In scena luptei celei mari cu grupa centrala Impara-
tului i cele doua aripi din stänga 0 din dreapta, ca atitudinile lor acelea§i,
eu mi§cgrile lor acelea§i, cu forma terenului care se schimba in Mod analog
pe trofeu i pe columng. Artistul trofeului a ga'sit aproape acelea§i forme, a-
celea§i amanunte, pe care le-a intrebuintat i artistul columnei. Costumele mi-
litare acolea§i ne aratg c trupele fo/osite In luptele acestui Insemnat epizod
Bunt acelea§i ; idee pusg in relief 0 prin identitatea emblemelor de pe scuturi,
Mu), de pildg, acea cohors scutata Hispana, care apare in lupta de langa care
pe columng, o descoperim in acela§ loe 0 pe metopele trofeului. Iar daca din
intamplare terenul unde s'a dat lupta a avut o infatkare aparte, artktii ambe-
lor monumente II vor aminti, unul mai cu Indemanare, eelalt mai cu stanga-
cie, In imaginile lor ; caci un spirit veridic §i realist sufla In Intreaga compo-
zitie ; acestui spirit .se datore§te reprezentarea carelor pe culmea unui plaiu,
sau desfa§urarea aci in eampie, aci pe dealuri pgduroase a unei lupte crancene
nimicitoare pentru barbari.
Asemgnarea aeeasta une ori merge a§a de departe, In eat ades ne Intre-
bam, sg fie ea oare rezultatul modului de a exprima In acela§ fel unul 0 a-
cela§ subiect, sau mai bine trebue§te sg credem, ca una 0 aceia§i persoang a
conceput i realizat In acela§ timp pentru ambele monumente forma anumita

www.dacoromanica.ro
171

a acestui subiect real, forma pe care diferitii sculptori au tradus-o apoi In pia-
? Aceasta supozitie din urma ni se pare totusi mai adevarata, desi deose-
biri intre cele dour], monumente sunt destule. Caci nu trebue s ascundem, In
afara' de asemanari Bunt i deosebiri vizibile.
Mai Intai, autorul reliefelor columnei aste mai complet, In acelas timp mai
prolix si parca lu compunerea scenelor sale mai logic ; de aceia povestirea sa
ne face impresia de a fi inai veridica ; autorul ei Ii Infatisaza gandurile sale
luAnd-o de la Inceput, desvoltandu-le i amplificandu-le In scene din ce In ce
mai felurite, ca un istoric narativ, care povesteste faptele WA a lasa ceva de
o parte i filra a le prescurta. Scenele povestirii sale se leagit si se Impreuna
futre ele ca inelele unui lant, dintre care nici unul nu poate fi rupt fara a ni-
mici th'ria legkurii, care le tine strftns laolalta. Artistul metopelor din contra,
Lisa deoliarte amanuntele i rezumil tot ceia ce i se pare ca nu conlucreazit la
scopul totului, sau tot ceiace trece peste tinta finala, adica, reprezentarea u-
nei victorii stralucite a Imparatului In contra barbarilor navalitori.
De altminteri, destinatia celor dour', monumente, columna din Roma ksi
trofeul din Adamclissi era deosebita: columna era o constructie care avea
slujeasca drept sprijin unei spirale de marmura, pe care erau sculptate rezboaele
Romanilor contra Dacilor ; prin urmare, aici partea architectonica, era supusa
partii sculpturale, pe cand la trofeu interesul principal stetea In milrimea con-
structiei, care trebuea sä Intrupeze ideea puterii romane ; deci, partea sculptu-
rala nu era de cät simpla podoaba lamuritoare. Si se Intelege, Intru cat scopul
final catre care artistul aspira era diferit, diferit trebuia sa fie 'de, asemeni
felul de reprezentare.
Afara de aceasta, scenele ftind supuse legilor spatiului, In care ele se des-
fasurau, trebuiau sa se supuna unor anumite conditii, pe care artistul era nea-
parat obligat sa le ja In considerare. Alta trebue sa fie imaginea infatisata pe
spatiul patrat al unei metope izolata de toate pa'rtile si alta a unui relief, care
se desfasurá sub forma unei bande fugaste, dar foarte lunga. De asemeni,
altul este raportul Intre imaginile reliefelor columnei 1;4 i altul pe metopele tro-
feului. De o parte, reprezentarile trebue sit fie condensate. i Intru catva nea-
tärnate, de alta, din contra mai prolixe i prin aceasta mai legate futre ele.
Nu trebue sä pierdem nici odata din vedere aceste principii divergente
care domina manifestä'rile artistice a acestor doua monumente, daca vrem
ne dam seama pe deplin despre asemanarile i deosebirile care exista futre
reliefele columnei i metopele trofeului din Adamelissi...

www.dacoromanica.ro
172

IV.

Altarui funerar din Adamclissi este aitarul din Tapae


Curios cum fiecare concluzie atrage dupa sine alte concluzii ! Daca ora-
sul Tropaeum Traiani din Adamclissi este identic,--si lucrul acesta a fost pus
In evidenta," mai sus,eu lagarul de pe columna din scena XXXIX; daca a-
cest oras, ale caruia ruini falnice le vedem astazi In Adamclissi, a fost zidit de
catre imparatul Traian,faptul aeesta ni-1 spune. columna si numele chiar de
Tropaeum Traiani,--si daca.' acest lagar a fost cladit de armatele Imparatalui
ehiar pe locul unde s'au dat cumplitele lupte, nu urmeaza oare ea, In afara de
maretul trofeu inatat pentru eternizarea stralucitelor biruinte, sa se afle In
raport cu aceleasi lupte si celelalte monumente din preajma trofeului ?
Nu-i oare firesc lucru, ea altarul funerar, care poarta pe fatada sa prin-
cipal numele unor rezboinici cazati pe camp' de ba'tae, sa fi fost si el ridi-
cat de acelas Imparat si pus astfel In raport cu luptele de la Adamclissi? Sit
nu-0 datoreasca oare altarul existenta sa aceluias eveniment mare, din care
au `rasa'rit cetatea si trofeul impunator din .Adamclissi ?
Ca Infatisare altarul funerar, este de toti bine cunoscut. Situat mai la ra-
sarit putin de trofeul cel mare, el avea infatisarea unui turn patrat, cu latu-
rea de 12 m. lungime, pe ale earuia fete eran sapate inseriptii. Turnul Ins.usi,
dupa' reconstriiirea facuta da G. Niemann I), avea la baza' o scara circulara' de
7 trepte, care 11 izola si 11 Inalta In acelas timp de suprafata solului. Inscrip-
tiile sapate pe peretii exteriori ai*.elaclirei 2), ne fac cunoscut mai Intai numele
si titulatura unui Imparat roman, probabil fundatoral monumentului, apoi seo-
pul pentru care zidirea a fost Inaltata, (in memoriam fortissimorum virorum
qui pro republica morte occubuerunt), mai jos, si In litere mai marunte, nu-
mele si titulatura trunchiate a unui ofiter si In fine numele soldatilor morti pe
campul de batae, numi randuite dupa felul trupelor la care apartinusera : adica'
mai sus pretorienii, apoi legionarii romani, si In fine mai jos, trupele auxiliare
si Intre acestea soldatii cohortei II Batavorum.
Scopul ridicarii acestui altar a fost recunoscut Inca de la inceput de ca-
tre Bormann. El a pus In legatura acest monument cu pasagiul lui Dion Cassiu
(LXVIII, 8), unde ni se spune ea Imparatul Traian, dupa lupta de la Tapae (in
101) pune Wit', se inalte In amintirea celor cazuti in luptit un altar funerar, pe
care avea &A se aduca jertfe odata pe fiecaFe an. Deei si rostul altarului din
Adamclissi a trebuit sa fie identic ca al celui din Tapae.
Totusi se pune intrebarea, in vederea card. Intamplari rezboiniee s'a zidit
altarul din Adamclissi ?
Respufisul a variat dupa comentatori. Noi Insa credem, ca futre felul de
G. Niel/loon, Neues iiber Adamclissi, In Jahreshefte , VI, 2, p. 247 ; Tocilescu, Fetal-
les et Recherches, p. 76.
C. I. L. 111, 14214; cf. C. Cichorius, Die römisellen Denkmlaer, p. 20.

www.dacoromanica.ro
178
constructie al trofeului i acela al altarului funerar sunt asa de multe analogii,
In cat o singurg concluzie ni se impune cine a ridicat trofeul, a ridicat
altgrul. Tar motivul care a Impins pe Impgrat sti Inalte trofeul, cu atat mai
mult l'a Impins i la clgdirea altarului ; numai ca unul avea menirea s eter-
nizeze stralucita biruintg a Romani/or, pe cand cela/t era un mausoleu, unde
aveau sa se pastreze pentru vesnicie numele ostasilor care luptaserg, si pie-
riserg pentru Republica".
Aceastg, pgrere lsi va ggsi mai departe Intgrirea sa ; pentru un moment
fug s'o primim ca o simplg ipotea
Mai mult Inca, noi pretindem. eh' altarul funerar de la Adamclissi In fond
nu este altul de cat altarul despre care Dion Cassiu ne spune, ca fost ri-
dicat de catre Traian la Tapae ; numai cg, rezumatorul lui Dion, Xiphilin, con-
fundand lucrurile a povestit asupra luptei de la Tapae lucruri care nu se po-
trivesc de cat numai cu lupta de la Adamclissi.
In adevgr, notita lui Dion spune urmatoarele : Traian dete lupta (de la
Tapae) i avu o multime de raniti printre soldatii sai ; vrgjmasii big au fost
mgeelgriti In mod Ingrozitor, i fiindcg lipseau bandagii pentru
paratul nu crup propriile lui vesminte i porunci sg le tae In fii, iar tu o-
noarea celor cgzuti In luptg ridiciti el un altar, pe care hotgra sa s'aducti jertfe
In fiecare an 1)".
Care Bunt In aceastg povestire elementele caracteristice ale Inptei de la
Tapas? Ele slot trei : a) mai Intg'i, Traian castigg o biruintg, strglucitg asupra
Dacilor, printre care a Meat un mgcel Ingrozitor ; b) al doilea, aceastg, biru-
intit a postat si pe Impgrat foarte mult, caci numgrul rgnitilor romani" a fost
enorm de mare ; c) si In fine, In al treilea rand, In onoarea soldatilor morti
finparatul a ridicat un altar funerar".
Este Intiebarea, se potTiveste oare aceastg mgrturis a lui Dion, cu arg-
tgrile colUmnei asupra luptei de la Tapae ? Lupta de la Tapae, asa precum
Infiltisazit columna In scena. XXIV, nu poate socotitg, s'a zis de comentatori,
drept o biruintg strAlucitg a Romanilor. Mai mult Inca, Cichorius, urmat In a-
cest pun& si de Petersen, considerg aceastg luptg ea un 'epizod, care pune In
lamina vie mai mult vitejia poporului dac de cat biruinta legiunilor romanb.
In ori ce caz, nicgeri In imaginea luptei de la Tapae de pe columng lui ggsim
nici mgcelul cumplit printre Daci.4, nici rgnitii romani" despre care vorbeste
hotita lui Dion, elemente In sii care sunt indicate In lupta de la Adamclissi
(scena XLXLI).
Evident ca. Intre mgrturia lui Dion si argtarea columnei privitoare la lupta
de la Tapae, este, dacg nu o contrazicere, de sigur o nepotrivire, i atunci
se pune Intrebarea, pe cine sg, credem mai curand, pe artistul column.ei, sau
pe Dion, al cgruia text ni s'a pgstrat trunchiat i Intr'un reztunat fault cu

- 11 Dion Cassiu, Hist., LXVIII, 8.

www.dacoromanica.ro
- 174 ---

Inuit mai tarziu de catre Xiphilinus, al curuja spirit eonfus ì usuratic de multe
ori a fost pus In evidenta de catre criticii moderni.
Cu total altfel stit lucrul Insa' Indatit ce raportam notita lui Dion .la lupta
°ea tnare din Moesia (XL), de langrt Ada.mclissi. Aid artistul columnei ne a-
ran,' o biruinta Toman, precum arareori mai Intalnim In lungul reliefelor de
pe columna; ne amintini c exista chiar o scena Intreaga (XLI), unde c(tm-
Pill aeoperit In lung si lar de cadavrele barbarilor, reprezentare care
se arata a fi ca drept cuvant o ilustrare a spuselor lui Dion si Imprtratul a
frtcut un macel Ingrozitor printre Daci". Mai departe, columna ne aratil pen-
tru prima i ultima oara o lupta, unde rìniii romani sunt cercetati In ambu-
lanta romana Infatisata chiar la spatele Imprtratului Traian. Srt fie acest lucru
o simpla curioasa potrivire? Noi nu credem. Aici artistul a tradus In forme
aceia ce notita lui Dion a povestit In cuvinte.
Dar argument hotrtrator. este Insasi descoperirea acelui altar funerar din
preajma trofeului din Adamclissi. Acest altar ne graeste mai mult asupra ve-
racitatii i valorii pretioase a columnei, de cat toate combinatille cele mai fe-
licite, pe care un Invatat ar putea sit' le plasmuiascrt asupra acestui punct.
Printr'Insul se complecteazrt si se lumineaza notita lui Dion, care din aceasta
alaturare cu columna capata o consfintire neInchipuit de Malta'. Caci era firesc
lucru, ca acolo unde lupta fusese mai aprigrt i mai diseutat i uncle biru-
inta sfarsise prin a fi mai desavarsita, sa se fi cladit i altarul sacra pe trep-
tele ,citruia avea sit se aduca' jertfa In cinstea mortilor, iar pe pereti sa se
sape spre nemurire numele soldatilor cazuti pe carnpul de onoare.
Logica argumentarii este deci cea urmatoare
Pe columna artistul a Infatisat dona imagini de lupte : una In scena
XXIV, cea de la Tapae si alta In scena XL--XLI, cea localizatit de noi la
Adamclissi. Pe de altit parte notita pastrata de Xiphilin ne vorbeste de lupta
de la Tapae ca despre o biruinta foarte stralucita romana', uncle Dacii au fost
macelariti cumplit; desi cu mar? pierden i pentru Romani In morti i rituiti. Ra-
nitii au fost bandajati ca propriile vesminte ale Imparatului, i mortii Ingro-
pati pe campul de brttae ;, dar In cinstea lor s'a ridicat un altar funerar. Cu
aceasta descriere a lui Dion Cassia nu corespunde In nici un caz imaginea lup-
tei .de la Tapae (scena XXIV); In schimb lupta de la Adamclissi ne Infrttisaza
bandajati In ambulantA,lucru unic pe columna,si campul mortilor
daci. lar lngìt trofeul ridicat pentru eternizarea biruintii se afla un altar f6,-
nerar,pe care BO serie numele Romanilor crtzuti In bate.
Nu trebueste oare sh' conchidem, eh' notita lui Dion din gresala se raporfa
la lupta de la Tapae, care In fond n'a fost o biraintrt romana, ci trebueste
4ibit in vedere lupta de la Adamelissi ?
Dar Incheierea aceasta este sprifinita prin noi fapte. Anume, pe columna
gasim cit iau parte la lupta din Adannlissi tocmai trupele legionare, ale crt-
rora numi de morti sunt sapate pe altarul funerar din Dobrogea.
Ne amintim mai sus ca dupit felul stindardelor legionare i manipulare

www.dacoromanica.ro
175

dupit fehil simbolului scuturilor, trupele care au luat parte la lupta cea mare
din Adamelissi, fac parte din douA legiuni diferite. Prima legiune se caracte-
rizeazA prin urrarttoarele stindarde i embleme :
Deasupra steagurilor fdrd capitel, pentru ca s Intrebuintez Insi cu-
vintele lui Tocilescu, se vede a acvild" cu aripele destinse 0 care sine un mrt-
nunchi de fulgere tu ghiare". Signele manipulare Insit se caracterizeazO printr'o
cununit, mai multe tAlerute ronde, o speteazil orizontalil ca benzi atgrnAnd la
capete, un vexillum, al cOrui rectangul este format din speteze care se Intre-
tae, iar sus de tot o =Ina cu 5*degete 1).
Cealaltrt legiune ne InfAti§azA o acvilrt Cu aripile prinse lute° cunund §i
care tine de asemeni In ghiare un mgnunchi de fulgere. lar signele manipu-
lare contin : o cununil, un corn de lund poate, trei tillerute, o speteazd ori-
zontalrt cu benzi atOrnAnd de la capete in jos, 0 sus o miming cu urme de
dungi, paate semnul unui scuti§or.
In ce prive§te emblemele scuturilor constatilin dotud tipuri, pe care le re-
gìlsim pe columnO cat 0 pe trofeu : unul, aleuttuit dintr'un ,umbo In pi-itrat
mic, o speteazil orizontalO la mijloc i fulgere §erpuitoare 0 In zigzag spre col-
turi sus 0 jos ; celalt, un umbo, cu un sul /mpletit orizontal la mijloc i ful-
gere §erpuitoare 0 In zigzag spre colturi sus 0 jos.
Toatg, Intrebarea stO, ce numi se pot da acestor legiuni ? Problema este
grea, totu§i indicii conducdtoare nu ne lipsese. Printre reliefele descoperite In
hotarele imperialui roman sunt multe, care ne Infitti§azrt imagini de signiferi
§i vexillari. Iar inscriptia adaosrt mai jos ne indicii In acela§ timp i Intreaga
titulaturg, a mortului cu numele legiunii din care el Meuse parte 2). Ma de
pila, printre reliefele descoperite Iii Maienta cu imagini de acviliferi, sunt
dourt cari au multA asemgnare cu signa legiunilor Infilti§ate pe metopele tro-
feului. Unul este relieful lui Cn. Musius Valeias, aquilifer leg. XIV Geminae §-
celalt al lui Lucius Faustus, signifer al aceleia0 legiuni 3).
Acviliferul Cu. Musius Valeias tine In mdrirt un toiag, In cre§tetul cg-
ruia se vede o acvilrt cu aripile prinse lute° cunund, lar In ghlare Oland uu
mrtnunchi de fulgere. Pe scutul de forma ovalg, se aflit o emblemA compusd
dintr'un umbo intern' pOtrat mic cu o speteazd lath' la mijloc §i fulgere
puitoare In sus §i In jos.
Signiferul Lucius Faustas 4), In afarrt de scutul oval tine In dreapta un
signum manipulare compus din 2 coroane jos, un corn de lund, un cap de ber-
bec, §ase 'talerate ronde, un vexillum, pe care se aflrt o cununrt.

Tocilescu, 6p. cit , met. 13: aSigna legiunii an forma do zabrols. La col din stan,ga
stA fIxat un dreptunghiu impartit prin doult, vergele transversals, la colturilo superioare ale
acestuia atftrna doutt cordele miscate ca de vant ; in mijlocul lui sunt cicala coroane i nn or-
nament la chip de coroantt, putin deslusit, in caro so presupune a 11 fost o acvilit ; 'deasu-
pra este o rut:1'1A simbolizatit prin 5 dungi divergente».
Vezi Paul Steiner, Die donna militaria, In Bonner Jahrbiicher, Heft 114-115.
8). L. Lindenschmit, Tracht und Bewaffnung d. röm. Hceres, Taf. II, 1 si III, 1; aqui-
liferul Musius Valeias e reprodus pe pl. XIX, fig. 4.
4). Lindenschmit, op. cit., Tat III, I.

www.dacoromanica.ro
-17e
bine din aceasta identitate de forma Intre acvilele reprezentate pe me-
topele trofeumi i relieful lui Valeias, precum si din asemanarea emblemelor
de seuturi f;ii signa, nu putem scoate de cat o singura Incheiere : legiunea des-
pre care ne vorbesc inscriptiile reliefelor din Maienta, este aceiasi pe care ar-
tistul trofeului o reprezinta, pe relieful metopeit adicit legio XIV Gemina Mar-
tia Victrix.
O dovada si mai mult ca aceasta legiune a luat parte de sigur la rez-
boaele lui Traian In Moesia este 11100 inscriptia altarului funerar din Adam-
clissi, inscriptie despre care vorbiram mai sus. Mommsen, studiind numele leg,io-
narilor crizuti In lupt i Inscrisi pe peretele altarului, constatase ca multi
soldati sunt de origine din parple de la Rin ; de unde conchidea, c legiunea
din tare ei faceau parte n'a putut sa fie de cftt leg. XIV gem. Martia Victrix 1).
Pe de alta parte, printre trupele auxiliare care au luat parte la lupta din A-
damclissi i din sanul carora a. cazut o suma de soldati, trecuti i ei pe lista
sapata' pe altar, sunt si cele douti cohorte batavice ; In ori ce caz a cohortei
II batavica. Vitejia acestor trupe a fost recunoscuta de toti scriitorii vechirnei ,

Aceste, cohorte, se stie, au facut intotdeauna parte din legiunea XTVGemina 8).
Asa dar relietele trofeului din 'Adamelissi, columna, reliefele din Maienta
In fine inscriptia altarului funerar ne impun In mod evident Incheierea, ca le-
giunea XIV Gemina este una din cele care au luat parte, fie Intreaga, fie prin-
tr'o vexilatie mare, la lupta de la Adamelissi.
Nu rnai putin hotarfttor poate sa fie riispunsul nostru si In ce prive$e nu-
mele celeilalte legiuni. Caracterele deosebitoare ale acvilei i emblemei
tului, pe care le-am Intalnit la metopele trofeului se regasesc si pe alte reliefe.
,Anume pe piatra mortuara, descoperita In Verona, i privitoare la un purtator
de avilut, zis L. Sertorius Firmus, signifer aquilifer legiones XI Claudiae piae
fidelis 4), toiagul drapelului tine pe varfal .sa'ti o acvila cu aripile destinse
libere, si cu un manunchi de fulgere In ghiare. Acvila, Intocmai casi pe me-
topa trofeului, nu are nici eolan la gat, niel cununa Imprejurul aripelor sale.
Cu aceasta identificare corespunde §i palma cu cinci degete, care pe me-
t9pa vede In caPatul de sus al signului manipular ; citci, sesti6, numai le-
giunile piae fideles, aveau aceat amanunt indicat pe stindardele br 5). De alt
minteri legiunea aceasta era indicata sa faca aceasta' expeditiémihtarit, tocmai
prin rolul pe care ea l'a mai jucat Inca mai Inainte de' Traian In rezboaele
contra Dacilor i8armaVoi ; de aceia chiar se pare ca fusese adusa, din Ger-
mania. Fara a intra In miezul diseutiei, daca aceasta leginfie (XI Claudia) a
fost mai Intai permutatit In Pannonia, precum s'a sustfnut de &are Filow

C. L L. III, Suppl. 14214 (Logic, potest fuisse XIV, quam constat intorfuisse ex-
peditioni Dacicae et habuisse milites plures AgrippinonSes (Eph. cp. 5. p. 171)».
cf: W. Pfitzner) .ROM. Kaiscrlegionen, p. 238.
C. (Jichorius. Cohors Batavorum, la Pa,uly's Realenciel cuy. Colinrs.
L. Lindenschmit, op. cit., Tat II, 2, reprodusit de noi la pl. XIX, pg. 3.
C. Cichorius, Trajanssetule, If, p. 34.
Pfitzner, op. cit., P. 252.
7), Bogdan Blow, »je Legionen der 13rovinz Moesia, p. 66.

www.dacoromanica.ro
- 177 -
sau a fost adusti, direct la Dunitre. Sigur este un lucrtz, eit la 101 -ea ti avea
stiu stabil la Durostorum. In aceastrt situatie legiunea XI Claudia p. f.
era menitti, s conlucreze Impreunti cu leg. XIV Gemina la campania contra
Sarmatilor j Dacilor ; lucru pe care'l pune mai presus de ori-ce Indoialti, atilt
trofeul eitt si columna.
Pe lAng aceste trupe legionare, columna ea kd trofeul ne arata ca piirtasi
la lupta de la Adamclissi i cohorte pretoriene. Dovadrt despre aceasta stunt
stindardele pretoriene, care pe columnit se vtid nu uumai in scena adlocutiei, dar
si tu scena pregtitirii atacului", iar pe metopele trofeului apar numai lii scena
adlocutiei. In schimb îiist, armamentul, Inftitisarea i Imbrtictimintea unor trupe
ue spun cu prisosintrt cti cohortele pretoriene au jucat i aici un rol foarte
important.
Acelas lucru Il iiidicit i inscriptia de pe altarul funerar: numele soldatilor
pretorieni sunt stipate chiar In frantea tutaror eelorlalte numi, Indatti sub nu-
mole trunchiat al aeelui ofiter cunoscut numal prin titulatara sa de praefeetus.
CAte aniline cohorte vor fi luat parte la luptti, aceasta n'o putem botrtrit ; poate
trei cohorte, poate si mai multe. Sigur este, cit toate cele trei monumente,,tro-
feul, columna si altarul funerar, ne povestesc Inteun glas i farrt soviiire, des-
pre rolul pe care pretorienii 1-au avut In lupta cea mare de la Adamclissi.
Duprt toate aceste potriviri Intre spusele reliefelor columnei f;4i ale meto-
pelor trofeului Cu artittirile inscriptiei de pe altarul funerar, din .Adamclissi, se
pune Intrebarea, sit fie oare aceste asemtintiri rezultatal unor simple Intamplrtri?
Satz altarul funerar a fost ridicat in amintirea acelor viteji, care au luptat pe
ampul de brttae de la Adamelissi, de'spre care si trofeul i columna ne vor-
bese eu asa bogiitie de amtinunte ? i dacti aceastit din urmit prtrere este cea
adevrtratti, nu urmeazti, oare, crt altarul funerar vecin cu trofeul este tocmai
ce!, despre care ne vorbeste notita trunchiatti a lui Dion Cassiu ?
Dar In legtiturrt cu aceastil problemrt se atirt si movila, uriasii, de ptimant
din apropierea trofeului si altarului funerar. Si astitzi chiar se vede ceva mai
la nord de trofeu o mtigurti conicti, despre a ctireia vechime archeologii Inch
nu sunt pe deplin
Tocileseu, fticiind sitptituri In aceastti movilti, a descoperit la bazit chiar o
constructie rondit, aletituitti din trei ziduri concentrice, dintre care cel,din afarrt
este zidit din piatrti, regulat trtiatti, ; acest zid are douil, intrrtri acoperite si ele
cu lespezi uriase de piatrrt. Cel de al treilea zid circular, format si el din,blo-
'euri trtiate regulat, Inchide o groapil, uncle s'au grtsit oseminte animale i ome-
nesti, precum i mai multe obiecte de argint In forma cuuoscutelor Ringgeld"
galice. Rostul acestei clutdiri este usor de ghicit : este mormiintul unui bar-
bar", caro a pierit sau In timpul luptei de la Adamclissi, sau chiar ceva nmi
tûrziu,si a ettrui memorie a fost glorificatti de ctitre Imparatul Traian. ,Cicho-
rius punfuld Iii legtiturti 1) altarul funerar de langti trofeu, eu movila cu ziduri

1). C. Cichorius, Die rötn. Dettionliler its der Dobrudecha, p.. 37.
12

www.dacoromanica.ro
178

ronde credo cä aceasta trebue sa fie mormtmtul lui Cornelius Puscus. cunoseu-
tul prdef. prdetorio de sub Domitian. Hipotesa insti este gresitil.
Sigur este raportul descoperit Intre altar si mormAnt. MormAntul circular
ti datoreste existenta sa acelorasi Imprejurilri care au produs i monumentul
din Adamclissi. I deducem faptul din identitatea de material /ntrebuintat,
mai eu seamit din identitatea de lucrare Iutre constructia circularti altarul
funerar.
Parerea lui Cichorius avea MBA, si un bun : ea punea In import monumen-
tul circular ca personagiul al carui nume se vede s5pat pe fatada altarului In
capul listei celor cilzuti pe ctimpul de britae i onorati de Impilrat.
Dacti, studiem inscriptia de pe fatada altarului, partea privitoare la per-
sonagiul necunoscut si din care nu ni s'a ptistrat mai lamurit de cilt titulatura
(praet,) i aceasta lncompletìt, deducem urmittoarele :
Ofiterul, dupit pozitia pe care numele situ II ocupti, pe inscriptie, chiar
sub titulatura Imparatului, éare a ridicat altarul, nu poate fi de art un prae-
fectus castrorum. Cilei este cu neputhAti sil fi fost un praefectus alae sau un
praefectus cohortis, precum propune Mommsen i Tocileseu 1). Cichorius aratti
cit In acest caz ar trebui sit cituttim numele ofiterului In fruntea listei propriei
sale cohorte sau ala, iar nu Inteun loe asa de important 2).
Ca sti, fi fost un praefectus praetorio iarasi nu se poate : singurul prae-
fectus praetorio cunoscut In timpul lui Traian, este Claudius Livianus, care a
tilrziu sub Hadrian. Asa dar singura posibilitate este sil credem eri
personagiul din fruntea listei mortilor pe altar a fost un praefectus castrorum.
In a(levilr, numai uit asemenea prefect putea sit comande una sau mai multe
legiuni concentrate Intr'un lagtir 3) si prin urmare sit fie trecut In capul listei
Inaintea tutulor prefectilor de cohorte si de cavalerie.
Acest ofiter superior, cast ceilalti soldati romani, a cilzut In lupta con-
tra acelorasi barbari, Daci, Sarmati i Bastarni, despre care ne vorbesc relie-
fele columnei i, metopele trofeului.
Acest ofiter, a ctiruia titulatura n'o cunoastem, pare a fi fost de origine
asiatica si anume, din vre-un oras din Pont, care se termina dupti cum aratii
inscriptia 4) cu POL ; deci poate sit fi fost sau din Nicopoli Pont sau din Pom-
peiopoli Ponti, sau din ori-ce oras cu aceasta terminare In POL.
Pe de altil parte, fiindeti mormfmtul din magurii este In raport cu per-
sonagiul din fruntea listei, prin descoperirea acelei brattiri de aur in interiorul
celui de al treileti, zid circular al mormiintului din Adamclissi, urmeazti ca per-
sonagiul nostru trebue sa fie In fond de origine strtiina, poate gullet din par-
tile din Pont, mai Inainte de a fi captitat cetatenia romanti.
Wit deci o suma de elemente, care ne servesc de minune sit d5m un
1111111e chiar acestui personagiu misterios. In adevar, futre monumentele (leseo-
1), (ir. G. Tociloscu, FottilleR et reelterehes, pag. 70; Monunsen, C. I. L. III, 14214.
0. Cichorius, Die rii»t. Denkmaler, p. 30.
Marquardt, Rant. Staaisverwalt., vol. 112, p. 458.
C. I. L. III, 14214.

www.dacoromanica.ro
179
perite In Asia midi si aduse la museul din Constantinopol se aflA si o piatiii
Cu inseriptia unui oare-eare Sex. Vibius Gallus din Amastris, praefectus kas-
trorum leg. XIII Geminae, care a fost -ditruit de ciare Imparatii .Domitian
Traian cu damn i onoruri 1).
Aeest Sex. Vibius Gallus pare a fi originar din pilrtile Patlagoniei din
Pont ; cel putin o aratii aceasta monumentele dedicate In onoarea sa, descope-
rite 11Ulnai In Asia mica. Acest prefect al castrelor, dacrt ne lurtm duprt mar-
ginile 8Apate pe fetele monumentului din Amastris, a luptat n contra unor
barbing, care prin. armament, Invesminitare si port se aseamilart cu Dacii i Sar-
matii de la Dungrea de jos. Fiindeti singurul loe de atingere cu acesti barbari
lii timpul lui Domitian i Traian, n'a putut fi de eat In Moesia inferioarA, este
posibil ea S. Vibius Gallus BA,' fi luat parte ea prefect al castrelor leg. XIII
Gemina, tocmai in lupta de la Adamelissi, eAnd vi-o fi 0.sit moartea.
Presupun deci cii Vibius Gallus. intrat In trupele auxiliare romane prin
bravura si meritele sale a ajuns la treapta de primpilar ; mai titrziu deveni co
mandantul lagiirului din Adamclissi, un(le pe liingA cele douii legiuni, XIV Gem.
si XI Claudia, se alit si o puternicrt vexilatie a leg. XIII Gemina 2). In cali-
tate de prefect al castr. leg. XIII Gemina a hat parte de sigur la marea
de la Adamclissi, wide probabil si-a Osit sfiirsitul srtu. Imprtratul, recunoseilnd
meritele sale, a pus srt-i se Inalte un mormant impuntitor, uncle sit se °dill-
neasa de veci osemintele acestui bun ostas, a diruia importantrt nitre In ie-
rarchia militarrt romanrt se vede din locul, pe eare-I ocuprt numele situ 111) ti-
tulatura Impriratului Traia,n, In inscriptia altarului funerar.
Incheiem.
Imphatul Traian, scoborand la vale pe Dunrtre cu flota sa, avea interes
sit prindrt si sit tae retragerea barbarilor care nriAliserii pe teritoriul roman
din Moesia. Tinta ace:Asta era en Mitt mai usor de atins cu efit barbarii
trunzfind lii Moesia cu familiile Ion, tarau Cu (Mush In care prada luatil, de la
locuitorii tinutului. A tilia acestor hoarde retragerea, a le sfiírilmit i nimici
ia0 care era tenia pe care imprtratul avea s'o implineaSert. i aeest lucru tre
buia sit-1 execute cu repeziciune si pe neasteptate, mai ales fiindert hotarele
imperiului erau aproape i barbarii odatit Intorsi In inuturile lor pustii puteau
sit se risipeasert si prin Aceasta srt fie la adripostul urmrtriri Sall rez-
buniiri.
Aceastrt temil reese limpede din reliefele columnei, mide sforttirile 11110-
ratului de a prinde pe dusmani stint admirabil Infigisate. Traian, odatit ajuns la
Axiopolis, Ii Imparte armata In dourt coloane deosebite : una, aldituitti din trupe

U. I. L. III, 13648 ; cf. Kalinka, Denkotal des S. ;bins tn, Festschrift ftir
Beitudorf, p. 215. C. Cichoriu*I, Die ruin. Denkinaler, p, 1t, not& ; Cichorius aci aratil eh mo-
numental ponte fi da.tat din timpul impnratalui Traian. Bull. Corr. hellinique, 1902, p. 287. Pant
Steiner, Die donna utilitaria, in Bonner Jahrbitcher, heft 114, p. 69, n. 140' si 1401. Steiner
care data greit inscriptia ca liind din timpal lui Septimia Sever, revino (p. 77) mai dopaite
la ideia cil ea esto din vremea lui 'rraian.
Tocilescu a sustinut aceimi parere trite° comunicatie Mena in Mai, 1909 la Aca-
demia romlinn.

www.dacoromanica.ro
- -180

auxiliare upare, regulate §i neregulate, iar cealalta din trupe de cavalerie, se


Indreapta spre rasrtrit. 0 prima ciocnire 'cu cavaleria Inzelata a Sarmatilor Ro-
xolani i apoi o a doua mai crunta tu preajma localitatii din Adamclissi, unde
barbarii pop4iti noaptea Inditratul carelor lor de pradrt, sunt sfarrtmati eu to-
tal. Implinesc prima parte a programului: adica taerea drumului de Intoarcere
a hoardelor navalitoare.
Dupa ce Imparatul cladete o nouit cetate, a citreia forma identiert pe co-
lunina cu cea de la Adamclissi ne impune sil le identificam, atunci el trece la
Implinirea celei de a doua parti a programului srm : sfitramarea vrajmaplui
robirea cefor rema0 In viatii. Si lupta cea mare, care pe columna ca0 pe
trofeu, are o desfrtprare similara, ne pune In lumina aceastit realizare fericita.
Barbarii sunt Infranti, campul este plin de cadavre, iar restul celor vii. parte
fug, parte sunt adutti In lanturi In cetatea Tropaeum Traiani. La aceastil lupta,
spre deosebire de cea de langa carele Cu pradit, uncle au fost numai trupe
auxiliare, iau parte elita trupelor romane, faimoasa legiune XIV Gemina, §i
probabil vexilatii ale altor legiuni, dar mai ales cohortele pretoriene i viga-
roasele cohorte auxiliare I §i II Batavoruin. Lupta a fo.st Insti ucigatoare
pentru Romani multi au ertzut pe campul de bittae, multi au fost rìtniti. Pen-
tru cei dintai a ridicat Imparatul au altar funerar, pe fetele crtruia a pus sa se
sape numele color cazuti pe campul de onoare. lar pra,efectului castrului din
Adamclissi, ca srt-i slaveascit amintirea, a Inaltat mareata magurrt cu zidurile
sale circulare. Mai remanea un singar lucru eternizarea unei biruinte care
Intrecuse toate akiteptitrile. Aceasta o Indepline§te Iraparatal punand sit se Waite
pe locul de biruintii acel trofeu uria§, care, astazi, Cu toata restri§tea vremilor
lle da o dovadit vie de puterea extraordinara a poporului roman.

www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL VII

A TREIA CAMPANIL MILITARA


a

INII);kEt ATULUI

REZUMAT.Dupa stivArgirea eampaniei militare din Dobrova, Impttratul se reintoarce


la Zanes, undo troce Duntirea eu arnaatele salo In Dacia. Grupa cuprindo scenelo XLVIII-
LXIV, tuna, diforilele popasuri ale artnatelor romano do la Zanos (Caratag) prin Bumbegti,
Rtunnicul Válcea, Pasul Turnu rogu, panft la Crivadia langA Strei, In Transilvania. Satina
ne Inftitigeadi Cartita*, cetatoa Oreava. Scona a dona (LI) sau cetatea
Seena a treia (LII) no aratA lagArtil roman din Porceni-Bumbegti. Scena a patra (LIII) loca-
lizatti la Rtunnicul VAleea, vechiul Castra Traiana. Scena a °incoa (LV) no Infatipazit trecoroa
Oltului prin partile de la Jiblea i croirea drumului spre RitclAcinegti. Scona a gasea (LVII)
ne transporta. In patine de la Pripoare. Scena a gaptoa (LVIII) ne aratA tracoma lui Traian
pe dreapta Oltului pe la Racovita-CopAceni. Scona, a opta (LX i LXI) trobuegte localizatá
la Caineni. In scena a nona (LXIILX1V) ne alltim a Boita In fata Turnului rogu.

Aceasta grupa, care se Intinde din 120 panaIn 160,-cuprinde scenele XLVIII
LXIV. Marginita spre dreapta ca copacul din 160, semnul conventional des-
partitor, pe care ades l'am mai Intalnit pe columna, grupa aceasta ne
;Taza miScarile strategice ale unor trupe legionare romane, pe pamantul dus-
manului ; abia daca In ultima scena (LXIV) ni se desfasura, nu atat icoana
unei lupte, cat imaginea unei naviiliri a cavaleriei manretane Intr'un tinut ses
paduros, de mide Dacii sunt izgoniti. Asa dar aceasta Intreaga serie de
scene s'ar putea denumi, seria miscarilor strategice ale armatelor romane, pen-
tru ca s patrunda In Ardeal. Imparatul avea Inaintea sa greaua problema, de
a duce legiunile romane de la Minare prin Oltenia i pasul Turnului TO§U,
pana In inima Transilvaniei, unde avea sa se petreaca drama cea sangeroasa,
adica mai Intai lovirea Intre cele doua armate, romana si daca, i apoi supu-
nerea vrajmasului. De altminteri, peripetille acestei a treia campanil militare
a Imparatului au fost Infatisate cu o adevarata maestrie. Intocmai ca si In trar

www.dacoromanica.ro
182
gediile antice, grupele se leaga lntre ele, desfrisurandu-se in chip logic 0 firesc
la Inceput, Infatisarea caracterelor sub toate fetele lor, alcatuirea nodului ac-
tiunii, la mijloc, ciocnirea caracterelor manate de pasiuni violente, si In fine
catastrofa, care Incheie actiunea dramaticil.
Aici, grupa noastril ne prezinta scenele premergatoare destrisurarii acti-
unii, grupa urmatoare ne pune sub ochii nostrii cumplitele ciocniri intre Romani
paci, i In fine grupa cea din urn* care Incepe cu scena LXXIV, ne arata
catastrofa, care nimiceste oare-cum mandria lui Decebal si neatarnarea rega-
tului sau.
In ce priveste elementele de localizare trebue s'o recunoastem de la In-
ceput, ca ele stint cam rare, desi nu eu mult mai 'rare de cat In grupele stu-
diate pima acum. Totusi, fruit a fi confuz aratate, seenele grupei noastre eu-
prind o suma de elemente oare cum streine de Intelegerea noastra, fie ca
lipsa de claritate se datoreste necunoasterii noastre in ce priveste topografia
terenului, fie, poate, din neputinta artistului coiumnii aq a deseoperi elemente
mai amanuntite 0 mai expresive pentru localizarile sale.
Aceste doua pricini ni se par de ajuns, ea sti explice neIntelegerile ivite
Intre Invatati, asupra modului de a recompune drunml urmat de Imparat, In a-
ceasta a III campanie.
Aya, de pilda, pentru ca sit' nu ne Intoareem prea mult Ihdarat in istori-
cul parerilor propuEe, vom recunoaste ca atat Cichorius si Petersen, cat0 Do-
maszewski, nu cad la Invoiala asupra pozitiei geografice, pe care, trebueste s'o
dam fiecarei scene din grupa. Cichorius, vede In grupa noastra lo-
calitatile care se afla Intre Pontes i Vaineni, prin Oltenia, Petersen din con-
tra, credo ca ni se Infatisaza drumul de la Drobetae spre Sarmizegetusa,
prin valea Jiului i pasul Vulcan, pe cand Domaszewski socoteste ca ,trebue
rectinoastem In seria scenelor noastre localitatile dintre Oescus si Tapae, prin
dimpia Olteniei, valea Cernei si a Timisului. Din aceasta pricina, ceiace la
unul este Bumbesti, la celalt din contra este Drobetae, sau ori ce alta localitate
langa Dui-tare i fireste daca punctul de pornire se deosibeste de la until la
altul, au sa se deosibeasca cu ant mai mult In punctele mijlocii dintre por-
nire i atingerea tintei.
Prima scena foarte ciar Infatisata, este trecerea armatei romane pe puntea
de lemn cladita peste Dunare. Ea In realitate cuprinde tot spatiul insemnat de
Cichorius cu numerile 121 pang In 127; adica este formata din scenele XLVIII L.
scene care dupa parerea lui Ciehorius stint cu desavarsire neatarnate un ele de
altele 1). Unitatea scene' frig reese din dourt motive : a) din figura Imparatu-
lui, care intors spre stanga priveste oarecum la Intreaga desfasurare a trupe-
lor romane, care, pornite de pe malul Dunarei, se Indreapta catre cetatea de
pe culmea dealului din 126; b) reese de asemeni din atitudinea figurilor care
se aflA In scena LI, figuri Intoarse eu spatele catre cele din scena noastrii.

1). Vezi pl. 1X, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
- 183 -
De altminteri sirul intreg de soldati, care trec pe sub poarta din capatul
podului (in 121), nu-si gaseste adevarata sa 1ncheiere de cid In 126, unde im-
paratul asezat pe o inaltime face gestul de buna primire. Este o legatura lo-
gica si fireasca foarte strAnsa futre toate imaginile Infatisate in aceste trei scene
(XLVIIIL), pe care gresit Cichorins le a despartit.
In ce priveste localizarea scenei, motivele desfasurate mai sus. la capito-
lul al IV, le credem in deajuns de temeinice, ea sa mal revenim asupra lor.
Am recunosent atunci in cetatea de pe culmea dealului rapos de lana Mi-
nare, in 120-121, forma lagarului roman din Caratas, care, dupil aratarile
noastre, este identic cu orasul Zanes, ennoscut din inseriptii i scriitorii vechi,
greci i romani, De asemeni in campia de la capatul nordic al podului de peste
Dunare, am recunoscut imaginea fasiei de campie de pe malul rotnanese de la
Gura Val Cele douit ziduri de piatra, precum i valul de pamant ca palisada,
nu sunt alt ceva de cat intariturile ridicate de Romani. ca sa apere capatul
podului de pe pamantul Daciei, de un atac al arrnatelor dace. Am mai recu-
noscut iari ct intre aceastil infatisare i podului de peste Dunáre i cea din
scena a IV, este o asemanare neindoioasa ; c deosebiri daca sunt, acestea s'un
ndscut din felul de infatisare : podul din scena IV este vazut ceva mai din spre
nordest de cat cel din scena noastra. Deosebiri sunt i micile adaose, pe care
le regasim in scena XLVIII intre 122 i 123, de sigur intariri ridietrite mai
spre apus de cetatea Zanes, intariri care aveau de seop sa apere i apatul
sudic al podului, preeum aparan pe cel nordic.
Asupra alaturarilor facute in capitolul anterior insa, nu mai revenim, e
destul sa spunem ea din identifickile Riente atunci orientarea seenei noastre
era urmatoare : linia de jos infatisaza linia uordului, deci cea din fund, de sus
linia sudului ; iar la staliga avern rásaritul si la dreapta apusul.
Elementele topografice din seena L, care face parte, precum am spus, din
scena noastra, ne adaoga la elementele noastre, urmatoarele noi punte topogra-
fice. In cate-va el-Mute, scena aceasta, care cuprinde spatiul din 126-127, ne
InfatiSaza un munte de forma piramidala.`, rapos spre dreapta, casi spre s tanga.
In varful muntelui se ala o cetate cu ziduri de piatra, eu poarta spre nordvest
si ceardae de lemn spre dreapta portii. Cetatea pare parasita de aparatorii
De pe calmen' muntelui coboara dona drumuri, unul pe palita. din stanga, larg
ca polimar de lemn ca aparatoare din spre prapastie, i celalt pe dreapta,
mult mai Ingust, mai intortochiat i aparat din loe in loe ca gropi de lup
(Wolfsgruben). precum se numesc in limbagiul technic .acele gropi patrate
pate in primant. Poteca duce In zigzag spre apus (dreapta) catre o poartit bol-
tita. unde se zareste la paale un paran nelnsemnat. La jumatatea, drumului pe
palita din stanga sta in picioare Imparatul intre doi ofiteri ; el saluta ea mana
corpul de loricati, care se urca pe drumul de la capiitul podului de lemn.
Cichorius sustine ea in aceasta scena trebue sit vedem imaginea castra-
lui roman din Bumbesti ; localizaren aceasta sta In legatura en 1ntreaga sa
constructie, care-1 face sit vaza in scena urmatoare (LII) localitatea Ramnicul-
VAlcea din Olt. Petersen insa Inlatura aceasta presupunere, dupa el gresita

www.dacoromanica.ro
184
del cetatea de pe muntele in forma piramidalre nu este de cAt o cladire ro-
ruana din preajma Turnului Severin.
Paredle acestea !net sunt gresite. Noi vom cauta sa dam alt respuns.
Si mai Inthi, vom Incerca s respundem la urmittoarele dotta Intrebari : a) In
cotro se afla, in raport cu puntea de vase din scena XLVIII, muntele In forma
piramidalre ; i b) cetatea dp pe piscul muntelui este ea care romana sau daca ?
La prima Intrebare respunsul nostru poate fi hotarator : duprt orientarea
scenelor XLVIIIXLIX, muntele de forma piramidala" se afla pe primantul
Daciei, ceva mai la apus de cal:la-till podului de lemn de la Gura Vail. Priu
urmare, mttntele acesta trebueste cautat cam prin preajma Varciorovei, mai
mult sau mai putin aproape de Gura Val Acest munte are pe culmea sa o
cetate. Este intrebarea, se afla oare in apropierea Guru Villi sau Varciorovei
un asemenea munte de forma piramidalii, care sil poarte pe sprinceana sq o
cetate ? Respunsul la aceasta intrebare ni-1 da' colonelul Draghicescu
In josul VArciorovei (cam la 3 km.) cam in dreptal punctului unde in-
cep portile de fier, se deschide in munte valen Slittinicului. Partea dreapta
a villi e formata de un munte de forma piramidala`c, In spicul crtruia se afia
platou de o suprafatii cam de 200 stanjeni. Pe acest loe, brrtzdat In mai
multe sensuri de santuri i urme de zidrtrii in piatra, se vede a fi fost odini-
oat%u castel. In lacalitate are diferite numiri : unii Ii zie cetatea Oreava" 1),
Din ch.uza anevointii urcusului, adaoga acelas distins °liter hl armatei noasti e,
aceastrt localitate este foarte putin cunoscuta chiar in vecinatate. Din punc-
unde se afla castelul, muntele domina in sus si in jos valea Dunrtrii pe o
departare mai mare de 10 km. ; el doming i valen Slatinicului. In apropiere
si pe stanga Villi Slatinicului se intinde o padinil larga i comoda pentru ase-
zarea unui lagar. Aceasta pozitiune se numeste astazi Taberile" i servea ea
Ice de lagar cand castelul era In floarea sa" 2).
Asa dar, dupa ariitarile colonelului Draghicescu i ale generalului Ianescu,
pe malul drept al Slatinicului, nu departe de VOrciorova, exista pe varful
nui munte in forma piramidala' o cetate de piatra, pe care locuitorii o nu-
mese i astazi cetatea din Oreava". Cu toate greutatile unui urcus anevoios
pe panta rapoasrt, p'alocuri prapastioasa chiar, a muntelui piramidal", ne-am
'treat pe calme si am vazut i studiat tainica cetate. Iatä observrtrile Mute
la fata locului, precum i rezultatele dobOndite.
Cetatea se afla pe culmea muntelui si are o forma ovala, cu axa cea mare
de 70 m. lungime, pe cOnd cea mica abea atinge 30 m. Zidul de piatrrt al ce-
tatii, se ponte urmrtri mai pretutindeni pe sub radacinile copacilor, unii din
ei seculari, care au crescut printre si peste mini. El este vechi i chip, felul
de alcatuire este roman; se aseamana cu acela al tutulor cetiitilor dace stu-
diate in capitolul II. Grosimea zidului atinge p'alocuri 4 m; din pricina in-
temperiilor atmosferice, care au macinat mortarul, poate si din pricina maniei
Lt.-col. DrAghicescu, Note pentru istorieul piinrtelor pc Dunare, p. 6.
General G. Ianceru, Oltenia 0 Banatul, ed. II, 1894, p. 63.

www.dacoromanica.ro
185
omenesti, care se Intrevede in felul de daramare, zidul in mare parte s'a pra-
valit de alungul pantelor muntelui si in prapastia dimprejur. Trebue sa, fi fost
aceasta o Intarire grozavri In timpul ei. De altminteri, casi cum Araitectul n'ar
fi fost multumit cu intarirea pe care coasta rapoasa a muntelui i aria ziduri-
lor i-o dedeau, el a mai tras doua santuri adanci, unul spre apus i altui
spre rasrtrit de cetate, crestand seaua muntelui pana la 5 ni. adancime si 3Q

In aceasta scurtri descriere a ruinilor de pe muntele Oreava giisim pe


de o parte elementele figurate pe columna, iar pe de alta nota deosebitoare,
care dau cetatii earacterele sale dace.
Elementele figurate pe columna (In scena L) sunt a) forma piramidala"
muntelui, b) infatisarea cetatii pe culmea muntelui, e) existenta portii, care
nu a putut fi, casi pe columna, de cat In spre nordvest, i cl) situatia geo-
grafter', a muntelui In apropiere de Varciorova i .spre apus de capatul
nord al podului, cladit la Gura Vaii. Dar mai este un amanunt, care n'a sea-
pat lui Cichorius, desi acest Invatat n'a dat lamuririle Indestulatoare : este a-
eea poarta boltita din 127 jos. Cichorius srtstine c poarta boltita, care se afla
legatri u cetatea de pe culmea muntelui, este la marginea unei ape Inguste.
Ce rost are aceasta poarta ? Dupa Cichorius, ea se afla la capatul unei
Inebisa de o parte si de alta cu Intariri de palisada, sprijinite si ele cu gropi
de lup. Dupa invatatul german, localitatea din culmea muntelui fiind lagiirul
roman din Bumbesti, poarta din vale n'ar fi de cat niste simple intarituri ri-
dicate In scopul de a apara izvorul-, care servea pentru garnizoana cetatii ro-
mane. Intocmirea aceasta Insa, are un rost cu mult mai insemnat. Pentru ca
sa, lamurim acest punct suntem nevoiti sa atragem in campul cercetarilor noa-
stre o scena din al II-lea rezboi dacic, anume scena XCI. In aceasta scena,
asnpra careia vom starui mai mult cu prilejul celui de al II-lea rezboi dacic,
regrisim iariisi o cladire in forma unei porti ca doi stalpi laterali, pe care se
reazima sus arcul unei bolti; Indartitul acestei porti, casi In scena noastrrt in
127, se vede o a doua, care, casi cea dintai, are stalpi si arc boltit pe dea-
supra.' Aceastrt scena ne reprezinta un moment solemn din viata poporului ro-
man de la Dunitire ; crici, precum vom dovedi-o In al II-lea rezboi, in scena
XCI este imaginen coloniei romane Tsierna sau Dierna, a direia intemeiare
trebueste pusil la finele primei campanil militare a lui Traian, atunci cand se
intampla trecerea printesei dace' de pe malul stang pe cel drept al Dunarii.
tiu bine crt In.vatatul Cichorius tine icena XCI drept imaginen serbato-
ririi mortilor de pe campul de britae de la Tapae, dar aceasta, idee a fost pa-
rasitri de comentatori. In desfasurarea figurilor din al II-lea rezboi, scena XCI
incheie seria Intreagd de statiuni, care Incepe cu Ancona (scena LXXIX), dar
in acelas timp ea Incepe o mug serie, care se sfarseste In 257 din scena XCVII.
Aceasta nouit serie de scene, precum vom veden In comentariile privitoare la
al II-lea rezboi, ne Infatisaza luptele care se clan futre Romani si Daci
podul de piatra de la Drobetae. Dar artistul, pentru cá sit ne calauzeasca in
Jocalizitrile noastre, desflisura scenele Inteo serie de imagini, care se leaga In-

www.dacoromanica.ro
186 -
tre ele in sr atiu In med foarie strans si logic In acelas timp. El nu numai la
actiunea din mom entul cand incepe sit- se producii, adicii In evolutia ei gene-
tic, -dar mai ales o pi ezintg In evolutia ei ,oare cum geograficil ; adicg incepe
inflitisarea actiunii de la un caprit si o desvoltii In scene felurite, care stint
mai algturate In spatiu pang la destivarsita istovire a seriei Intregi. Asa, de
pilda, In sepia de scene XCIX,CV1II, artistul ne înfítiazì solemnitatea fun-
unei colonii romane (scena XCI) care nu este alta de cat Dierna, apoi
trece Ja prezentarea cetiitii din Grildet (scena XCII) i a Turnului lui Sever"
(XCII, in 244 sus) si in fine a castrului roman de la capatal podului de piatrii
din Drobetae (scena XCIV), randuind scenele dupii pozitia lor geografica : Dierna
la apus, Griidet la mijloc, iar Drobetae la riisgrit.
Acest fel de prezentare 11 ptistreazii artistul pretutindeni pe columnii. Asa
este si In seria de scene, care alciituese grupa pe care o studiem anal. In
scena XLVIII artistul,ne infritisazg, cetatea Zanes, de la capiftul podului de lemn ;
apoi in scena L cetatea din. Oreava, cu adaosul acelui portic pus sit' reprezinte
Orsova sau Dierna, In LI cetatea din Grildet, In LII cea de la Bumbesti si tot
asa mai departe. Dar ne oprim aci, fiindca nu vroirn s depim cadrul, care
ne este impus de scenele primului rezboi dacic.
Ne mgrginim deci a sustine, ca in scena L avem imaginea cetatii Oreava.
In porticul boltit din 127, forma simbolicit a coloniei romane Intemeiatil de
Traian, Dierna, Thngìt râul Curia de astgzi, a ciiruia indicare o vedem in acel
paraias, pe care artistul infatisat In scena L In punctul 127 jos. Si foarte
firesc Meru, precum In seria de scene din al II-lea rezboi dacic, Indatil dupg
pierna (scena ,XCI) vine infitiare cetii Griidetului (XCII), to asa si In
grupa de care ne ocupgm, scena care reprezintii Dierna este imediat la stanga
alaturi de cetatea .Gradetului {seena LI).
Iatii deci respunsul nostru la prima intrebare : cetatea de pe culmea Limn-
telui piramidal" din scena L, nu poate it de cat cetatea Oreava, la nordvest
de Gura VAIL
Ne rainane a doua intrebare : cetatea aceasta din Oreava este ea romanii
sau dacii?
Mai Intai ca s ne Indrumeze mai bine, artistul a avut grh s'adaoge un
amtinunt acel turn cu ceardac de lemn. Din cele spuse In capitolul al. II, noi
stim ct aceastii forma de turn este un semn conventional ales de artist ca
ne indice ct zidirea Infatisatii este de origine dadi, Dar, In afara de acest a-
milnunt, sun i alte mijloace, care ne pot liimuri gandul nostru. Forma cetritii
Oreava este cea ovalil, pe care Romanii foarte rar au Intrebuintat-o la con-
struirea lagarelor i cetatilor lor. Forma ovall 'ma ne amintim, este forma co-
mttng a mai tutulor cetatilor dace, care ae gasese astii-zi pe culmile muntilor
dealurilor intarite de Daci. Apoi Insài po4t-tia acestei cetati pe culmea unui
deal Inalt este un semn ciar cà zidirea ei s'a fiicut de catre Daci, lar nu de
chtre Romani, care mai In totdeauna si-au zidit cetatile i lagarile lor In cam*,
sau prin dealurile strategice mai joase. In fine, dad, cetatea din Oreava n'ar
ti fost cladita de Daci, ci de Romani, se pune Intrebarea, chid s'ar fi putut
ace aceasta ? In.ainte de cucerirea Daeiei? bar aceasta ar fi fost ab-

www.dacoromanica.ro
187 --
fiind-cA teritoriul Severinului n'a fost nici-odata cucerit mai Inainte de
Traian. Dupa cucerirea Daciei ? k5i.aceasta este absurd, eaci contra cui sA fi
fost Mita ? Contra Romanilor din Moesia ? Daca ar fi fost zidita de Traian
liare prima i a treia campanie a rezboiului Intat dacie, pentru ce ar fi para-
sit-o, precum se vede din imaginea de pe columna. Nu remalle deci de cat pa-
revea cit cetatea din Oreava a fost zidita de Daci, dar parasita °data ca re-
tragerea lor in fata armatelor romane.
De altminteri cetatea Oreava este veche : Localitatea Oreava de langa
Varciorova, dupa cum m'A asigura d. D. Onciul, se gaseste mentionata mai
Intai In chrisovul lui Dan I din 1385, pentru manastirea Tismana1), In forma
Oreachovapadina" la Dallare, tradusA condica manastirei : Oreava". Fireste
daca cetatea era In 1385, atunci avem siguranta ca a fost cu 1000 de ani
mai inainte, fiind-ca lnainte de al XIV veac nici un domn roman, i niel un
rege veda n'avea ¡l'iteres sa Inalte la Dallare o asemeni Zidire.
Asa dar; pentru ca s'A dam o Incheiere celor spuse pana acum, legiunile
romane trec Dunh'rea In acelas loe, adica pe la CaratasGura Vaii, pe unde
trecuserA ì In prima campanie, Imparatul a trebuit s'aleaga i de asta data tot
acel pula de trecere, pe care fi alesese In prima campanie, iiindca pe aci se
putea trece Dallare& cu mai multa siguranta. lusa, dupA' cum am vAzut Inca
din capitolul IV, puntal de la Caratas fuses'e ,acum In aceasta a III campanie,
Intarit prin adaose prin acele ziduri de pe malul drept la apus de capatul
podului, precum a fost Intarit i prin acele valuri, unele de piatra, altele de
pamant, de pe malul stang. °data trecerea Dunárii silvar§ita, drama! de mers
mai departe era de la sine indica t: sau mergea spre apus pana ce dedea In
valea Cernei si de aici drept spre nord prin valea Belarec'ái i Timisului peste
poarta Domasnei,aceasta a fost calea urmata de comandantul trupelor ro-
mane, care In prima campanie trebuia sa opereze pe teatral de rasarit al reZ-
boiului, pe cand Traian lnainta pe valen Carasului si peste Pogonis,sau, o
lua pe culmea dealului Matoret i apoi taind valen Topolnitei se Indrepta spre
nord, spre Baia de -AramA i apoi cAtre rasara, la ilumbe0i de langa Jiu, la
nord de Targul Jiului, precum o face acum Traian in aceastii nouti. campanie.
Se Intelege, Oreava, care este cetate daca, a trebuit srt fie parasita, de Daci.
sau altminteri garnizoana ei, lasata aici de paza, ar fi fost In primejdie sa caza
In mana Romanilor.
Cu aceasta incheiere se potrivesc i stpusele columnei din scena (scena
LI, dupa Cichorius2). Ea cuprinde spatiul din 127 In 129: Aici ni se Infatisaza
o cetate puternica cu ziduri Inalte de piatra, eu poarta In frita, turnuri de lemil
ca ceardac deasupra si In interior cu doua cladiri, asezate de o parte si de alta
a portii. In lata cetatii, venind din spre stanga, Imparatul, Insotit de trape ca
signiferi i vexilari, saluta éu dreapta trupele legionare, care-i es Inainte Cu
stindardele pretoriene i acvila legionarA.

Vezi Al. Stefulesou, McInilstirea Tismana, ed. II, p, 148,


Vezi pl. XXII, fig. 3,

www.dacoromanica.ro
- 188 -
Unde trebueste localizata scena aceasta ? Cichorius- o pune la Ramnicul
Viticea, under (WO dánsul, elementele topografice aratate de artist se regasese
aidoma. Petersen, dupit ce pune in lumina .contrazicerile dintre imaginea de
pe co1umn i aratarile lui Cichorius, !tiding pentru o localitate din preajma
Jiului sau a pasului Vulcan.
SA analizam totusi mai intai elementele caracteristice, pe care scena a-
ceasta le are. Ele se rezumil in urmiitoarele : Cetatea, dupá cum foarte bine
observat Cichorius, se aflit pe un munte sau pe o inaltime. De altminteri
intreaga aetiune se desfasura inteun tinut muntos", b) din spre stanga avem
o vale, care se inalta mereu spre dreapta, c) cetatea, (tacit ne luit'm dupit forma
turnttrilor de lemn cu ceardac deasupra, trebueste sí fie de origine daca ; in
ori ce caz, asa precum se vede pe columna, pare a fi paritsitit ! garnizoana ei
lipseste, iar trupele legionare se aflit In vale la poalele cethtii, d) cetatea are
In interior dourt cladiri, care diva limbagiul conventional al eolumnei, par a
fi dotta turnurt. Acelas lueru l'am mai intálnit si in scena XVIII, cu prilejul
cetatii din Boga rornti. cetatea este asezatii intr'un punct strategic foarte
insemnat, care stiipimeste caile militare ale tinutului, f) aevila, pe care o poartii
acviliferul din fata lui Traian, fiind cu aripi destinse i cu colanul la gat, este
identica cu cea din scena XLVIII in 122 sus ; adica, dupa aratarea artistului,
trupele care, apar aiei au trecut Dunitrea tot pe la Gura \Tall, pe unde au tre-
cut si celelalte legiuni ; numai di ele sosind in fata cetatii -dace din LI mai
inainte de Traian, ele au trebuit s'a" ja o dime mai scurta t:d in acelas timp
mai putin anevoioasa.
Acestea sunt elementele. Dar stint i alte motive, care ne calituzese in
localizarea* scenei noastre. Este mai intiti unul de ordine generalil i apoi un
altul de ordine speciala. De ordine generala este faptul cit imparatul Traian,
ea sit patrunda in valea Hategului, este nevoit s'aleaga calea pe la Olt ; citel
calea nrmatä in prima campanie trebuia neapitrat pitritsita. t$i aceasta din pri-
impitratul, cu toatit birttinta de la Tapae, se vrtzuse nevoit sit se in-
tOarcit indarat, calea pe 14 Portile de tier transilvane fiind eu neputinta de tre-
cut. Dar argumentul de ordine speciala este si mai hotarator.
Daca admitem ca in scena L imparatul Traian se aflit In apropiere de
cetatea Oreavei, atunci pentru ca sit ja calea spre Olt si Turnul rosu, calea
de urmat era urmatoare : de la cetatea Oreavei se film, peste plaiuri, atund
casi astazi, doua drumuri, unul pornea spre apus prin Ilovita i patrundea in
valea Cernei, de unde putea o armatit sit se indrepte direct spre nord sit pit-
trunda in valea Timiu1ui i Bistrei i celalt iarasi prin Ilovita, trecea valea
râului Bahna, se ridiCa peste culmile Mittomtului, cotea spre rasarit, cadea in
valea Topolnitei, tocmai in punctul unde astazi se afla maniistirea Topolnitei1).
Aici drumul se indreapta spre nord cutre Baia de Aramit i apoi spite ritsrit
in valea Jiului. Pentru o armata insa care trecea Dunarea la Gura Vaii mai

1). Vezi pl.. XV, fig. 1.

www.dacoromanica.ro
-189
era o cale, anume, trecea prin. Jido§tita, apoi peste plaiuri, &Idea In valea Po-
polnitei cam pe la Schinteekiti, ceva mai la sud de milnristirea Topolnita. A-
cest al doilea drum pe la Jido§tita era cu mult mai scurt de cAt cel peste
Mritoret.
latri dar care era calea de urmat pentru Traiau ajuns la Oreava sau
pornea pe plaiuri i ti ecAnd Miltoretul &Idea In valea Topolnitei chiar In fata
initnristirei, sau trecea prin Jidostita i ajungea la Schintee§ti, de unde (1rumul
ducea spre fundul vuii Topolnita, iar de aici prin Baia de aramd la TArgu-
Jiu._ De altminteri, drumul cel vechi care lega Severinul cu Oisova era peste
Mritoret. PAMI Iii timpurile din urmil calen de alungul DunArei de la Severiu
la Oroya nu exista, fiindert stAncile rfipoase ale dealurilor din vecinAtate ed-
deau pana In Dunrire. oseaila actual:1 este opera lui M. Cogillniceanu.
Se lntelege, dadi Imprtratal, ca srti patrunzil tu Ardeal prin pasul Turnul
rosu, trebuia srt treacrt neapetrat pe *la mrinAstirea Topolnita, se impunea ca a-
cest punct srt fie Intrtrit de drítre Daci ; cAci aici, la Topolnita, se Ineruci§au
toate drumurile : atfit cel ce vènea peste MAtoret, cut i cel prin Jido§tita
mai ales cel ce poniea de la Drobetae. Dacii, care toemai cdtau sit Impiedice
prttrunderea armatelor romane de la Dundre prin pasurile din Carpati tu Ar-
deal, puteau ei oare irisa neocupat i neIntArit un asemenea punct Insemnat
strategic ? De sigur cri nu.
Filtre mrinristirea Topolnita §i comuna Balote§ti, In marginea drumului
pe culmea muntelui GrAdetul, se vild i astAzi, -spline cdpitan Filip, unuele u-
nor fortificatiuni de piatra hl t'orla de elipsd. Intinderea acestor fortificatiuni
pozitia topograficri ce ele ocuprt ne fac credem, cit aceastii fortrtreatil a
servit In timp de pace ca puuct de pazti. Vechimea sa nu se cimoakite
dar locuitorii spun cd se numea Zidina Dacilor", cetate romand",, cetatea lui
Mateiar. Muntele din apropiere se nume§te Godeantil, lar local, pe care se
afta ruinile, GrAdetul" 1). Tot In apropiere de Orridet. filtre comunele Balote§ti
Schinteesti, se vrid urtne de zidrtrii romanea. i morminte", pe care locui-
"toril le numesc mormintele uriaktilor sau ale jidovilor de la Martalogi"
Asupra acestei cetrtti avem descrierea entusiastd a lui Cesar Bolliac,
descriere, pe care am reprodus-o In parte mai sus In capitolul III, privitor la
cetritile dace 3). Fire0e, asemeni §tiri trebuiau controlate. Lucrul acesta
§i fricut.
Dealul GrAdetul, a crirnia coanirt se Indreaptrt de la nordvest spre sud-
est, se aflrt la hrtfilnirea Topolnitei ea rftwrul Stibita c,are vine din spre rri-
srtrit. Ceva mai spre miazii-noapte se varsd rau§orul ClicevAtul, care vine din
spre apus. Urcupl, dei pauta muntelui este tare dreaptd, nu este anevoios,
drumul fiind bun i Cu cotituri numeroase pfind aproape de vfirf. Ruinile akd-zi
wat puíruísite, zidurile sparte i acoperite de o pridure brarttnri care a crescut

N. Filip, Geogr. naif. a Olieniei, 1886, p. 96.


N. Filip, ibid., p. 97 ; cf. Goneral G. Ianeseu, Banal f i Oltenia, p 91; Gr. G. Toci-
leseu, Rey. p. Isiorie, Arch., an. I, fase. I, p. 108.
C. Bolliae, Excurs. archeologice din 1899, p. 6O-6L

www.dacoromanica.ro
190
peste pietre i darAmaturi. Cetatea are forma ovala, casi muntele pe care sta
cu axa cea lunga aproape de 100 m., pe cand cea scurta abea atinge 35 m.
Zidul, care s'a pastrat p'alocuri bine; 'are aproape 3 m. grosime. Portile de
intrare, dupit cum spun locuitorii, pare sa fi fost douti, una spre nord 0 alta
spre sud. La 25 m. mai jos de zid se Arad, spre nord i spre sud, cAte un §ant
adAnc de 10 m. i larg de 15-20 m. auturile acestea izolau viirful de par-
tea inai Inclinata a muntelui. Loeuitorii mai fratrani ai inutului vorbese despre
niste blocuri mari de piatra, care s'ar fi &it chiar In dreptul portilor ; una
din ele, care a fost luatti de dare un general_austriac, purta i slove pe dansa".
Celalt bloc de piatra alba i lucioasti, ca de manual* se aflti i aeuin In eurtea
mantistirei Topolnita. Piatra este bine fatuitti si are un chenar de jur Imprejur.
In interiorul cetatii sunt douti maguri, una mai mare spre rasarit 0 alta
mai mica spre apus, iar futre ele un sant larg de 15 m. Aceste intiguri sunt
alcatuite din dartunaturi de ziduri mari, peste care s'a depus pamAnt 0 au cres-
cut copaci. AmAndocia acestes maguri sunt, dupti o cereetare mai amanuntita,
simple turnuri ronde zidite din piatra necioplita i ea mortar trainic legate.
P'alocuri aceste turnuri sunt acoperite etc un Invel4 de piatra taiatit Ill drept-
unghiuri i eu rosturi regulate. Turnul de rasarit, care 0 astazi e Malt de 5 m.,
are un diametra de JO m. Taranii mai batrani Insti ne asigura ca peste zidul
de piatra,grosimea lui e de 2112 m.,era odinioara i un altul de cartimida,
care s'a surpat. Spusa lor este Intarita de faptul cit printre ruini se afla multe
cartimizi. Turnul din apus este ceva mai mic, adica are 5 m. In diametru §i 4
InAntiltimei El era alipit cu o 'atare a sa dé zidul de Imprejmuire. Se paro
cak.cetatea a fost supusti la reeladiri posterioare.
Din aceasta descriere scurtit a ruinilor reese limpede i netadoioasti ase-
intinareas dintre cetatea Infatisatit pe columna, In scena LI si cea de pe culmea
Gradetului. Comuna le este situatia lor pe o calme de munte; comuna le este
valen din stanga, care vine din spre Matoret ; comana le este forma si Intoc-
mirile turnurilor interioare, In numar de doua ; comuntt le este pozitia stra-
tegicii ; precum i faptul cil alcatuirea zidului ne aminteste constractia cetati-
Ior _dace, precum turnurile scu ceardac de lemn de pe columna ne aminteau
lamurit cit cetatea este daca. _Ay mai avea In fine coman i faptul eh' forma
lof este eliptica sau ovala. In realitate, am vazut ea, zidurile cetatii alcatuese
un oval mai malt sau mai putin regulat. Pe columna Insa, cetatea noastrti ar
parea st fie ptitrata. Totusi o allíturare ca cetatea din scena XCII, care este
imaginen aceleiasi cetati 1), ne aratit cti asemanarea exista si In acest pullet
Intre cele douti cettiti.
In rezumat, seena LI ne Inftitisaza cetatea din Gradet, care a fost ridi-
catti de Dad, In scopul de a Inchide calen cea mare de legatura intre Durare
valea Jiului. Calen aceasta atunci trecea prin valen Topolnitei pe la Pula
de Araina, de uncle apoi o lua direct spre rastirit pAnti aproape de Bumbegi.
Se pare cbiar ca Imparatul, ca sit poata mai usor alunga pe Daci din cetatea
11. A cost lucre se va dovedi fa vol. It al luerarii noastre.

www.dacoromanica.ro
1.91.

lor de peGradet, a trimis un corp de armata pe la Jidostita ì Schinteesti,


pe cand el Insusi cu alte trupe a luat ealea pe pripoarele !imite
de unde apoi In t'ata Gradetului, la poalele stancei, pe eareale."Mtoretului,
era cetatea
daca, vi-a facut Impreunarea Cu celelalte trupe mai Inainte trimise.
Semi a treia (dupa Ciehorius scena LII), care se Intinde din 129 131. ne
Infatisaza, douil aetiuni deosebite : una, primirea unei solii dace de catre'lm-
parat, cealalta, cladirea unui lagar 1).
sit ne lamurim mai Intai asupra a,cestei a doua actiuni. Este oare aiei
vorba despre cladirea unui lagar, precum pretindem noi, sau mai bine artis-
tul a avut In gand srt ne Infatiseze facerea unui drum, precum sustine Cicho-
rins ? Mai lutAi, pretutindeni mide pe columna ni se uratil asternereit unui drum
artistul are grije pue pe legionari ea sa luereze In linie dreaptil ; de alt-
minteri, aeesta era si principiul inginerilor romani, ea sil nu coteasea unja
drumului de cat In Imprejurari foarte rare si anume, numai atunci cand vre-o
piedicit fireasea Îi sileau sil faca altfel. In seena noastril Insa, legionarii care
luereaza, tae padurea, sapa pilmantul sau cara darapul cu cosurile, stint oran-
duiti In hule frfurui, de trei piírti Imprejurul lui Traian si a soliei dace. Avem
o linie sus paralela Cu unja fundului, avem o a doua jos paralela eu Bula din
t'ata, In fine cea de a treia, care le tae pe amandourt fu stanga. Daca linia de
a patra, eare ar Incheia dreptunghiul spre dreapta lipseste, aceasta vine de
acolo ea artistul a trebuit sit Infiltiseze imaginea soliei dace. Cu inulta luare
aminte artistul ne-a aratat pe legionari In deosebitele cupe ale activitatii lor
unii tae copacii, altii ti cara, cativa sapil pilmantul, fileand un sant, pe citad
restul cara eu cosul darapul scos. La asternerea unui drum nu se cara copacii
dinteun loe In altul, nici nu se scoate pamant. Un exemplu de asa fel se poate
vedea mai departe In seena LVI. Si Atril de asta, curioasa primire trebue sa
faca Traian ambasadorilor daci, daca Ii asculta Iii mijlocul eitmpului ! Totdea-
una Imparatul obisnueste sit primeaseil soliile popoarelor, In fata portii
cipale a lagarului. Este deci firesc lueru sit admitem cit si In aceasta
artistul a fost ealauzit de acelas gand : ne a prezentat pe legionari cladind la-
garul, lana, a caruia poartil primeste Imparatul solia trimeasil de Deeebal.
ik§fl, dar. in soena noastra ni se Infiltisaza cladirea unui lagar.
Dar se pune Intrebarea, mide trebueste localizad, .seena ? Elementele to-
pografice sunt In scena foarte putin numeroase si nu toemai hotaratoare. Ti-
nutul pare a fi muntos ; In fund pe o muelle de deal rapos, spre dreapta
In fata, se afta o cetate eu dona porti. Cu toate ìt elementele turnurilor
eu ceardacuri de lemn deasupra lipsesc, totusi dupil Infatisarea portilor si ce-
tatea aceasta tot de origine daca este ; caraeteristie In aceasta Privintìl sunt
portile cu pragul (irept i eare nu ajung pana la muehea de sus a zidului de
Imprejmuire. De obiceiu, portile la lagilrele romane sunt ftrt prag sus, 'sau,
de se Intamplil sa alba pragul de sus, el este de forma boltita. Un alt ele-

1). Vezi Ciehorius, op. cit., II, p. 245, Atlas, pl. 37-38.

www.dacoromanica.ro
ment este eastrul roman, care se afla In apropiere de cetatea de piatra cu
dul p.orti de pe mucliia dealului rapos. Toate aceste elemente Insa nu pot srt
hotitrasert local geografic, unde se petrece actiunea din scena noastra.
Mai bine pentru calauzirea noastrit este urmittoarea judecata. Scena ne
Infittisazal am vi-tzut. mai sus, si primirea unei solii dace. De unde venea so-
lia De la sine se Intelege.cit vine din partea lui Decebal, adica din capitala re-
gatului dac, .din Sarmizegetusa. Daca dar Traian pornind din Gradet, de pe
valea rüui Topolnita, se indreapta spre pasul Tunal rosu,scena LXII ne va
urda acest lucra en prisosintit,--si daca tocmai In scena urmatoare (LIII) a-
junge in valen Oltului, se pune Intrebarea, unde trebuia sa ajunga pe Roinani
tolla lui Decebal ? Ce cale trebuia sI ja aceastii solie, pentru ea s ajungrt pe
imparat In mersul sau de la Gradet spre Olt ? Aceastia cale nu putea sil fie
de cAt stiu prin pasul Vulcan pe pripoarele limite ale Carpatilor Gorjului, sau
pe valea Jiului prin trecittoarea de la Lainici. Daca solía ar fi luat calea pe
la Bistra, Thnis, pasul Domasnei i valea Cernei, ar fi. fost amenintata sa nu
mai poata ajunge pe imparat plecat de la Gura Val Prin valea Oltului en a-
tat mai putin nu putea veni, pentru cit In acest caz solia pornita din Sarmize-
getusa, ea srt intidneasca pe Imparat, ar fi facut un Ineonjur prea mare. lar
ea sit izbuteasert In seopul ei, se cerea ea Trillan sil fie Induplecat spre pace
Inca mai Inainte de a-si fi pus In miscare armatele sale, lnainte de a-si fi des-
fitsurat toate puterile sale. Deei solia trebuia sil-vi aleaga drumul situ neapa-
rat prin pasul Vulcan.
Aceastrt Incheiere se potriveste minunat cu ceiace stim noi asta-zi asupra
tinutului de la Bumbesti, de Ifingit trecatoarea Lainici- In empia Gorjului. Lo-
calitatea aceasta este una din cele mai strategice ale Olteniei ; ea are si asta-zi
Insemnatul rol de odinioarrt, de a apara. Ardealul contra unei navaliri din 01-
tenia sau i contrarul. Inchipueascali cine-va o vale salbatecil, tiliata
In sirul muntilor Carpati, ale citrora varfuri aici In Gorj ating cele mai mari
Inaltimi ale lor. Aceasta vale este prinsa futre doi pereti uriasi de piatrrt, pe
lungime de 30 km, de la fruntaria Ungariei pira in campia Targut
Adrtogati fa aceasta apele repezi ale Jiului, care umple aproape toatrt valea din
perete In perete i atunci se va Intelege ce greutate Infiatiseazil trecatoarea
Lainici pentru o arman', care ar naval de la sud spre nord pe coama Carpa-
tilor. Celalt drum pe. pripoarele inalte ale muntilor este si mai anevoios. La
capatul acestei Inguste treciitori, acolo unde Jiul se resfirit .in eilinpia de la
sudul Bumbestilor, vine din spre rasara râul Sadului, al eitruia mal riipos
inalt formeazit ea un fel de cheie a defileului. Pe la poalele acestei coline duce
asta-zi, precum ducea In vechime, drumul de la Baia de Anima spre Ram-
nicul Vtdcea. Prin urmare i Traian, In mersul san spre Olt, a trebuit sa
treaca pe aici, pe la Bumbesti. Deci i Dacii au fost siliti sit Inchiza cut o ce-
tate puternica intrarea in defileul Jiului de la Lainici ; precum, Imparatul
randul sau era dator srt-si cladeasca un lagar, care sit Impiedice ori ce niiva'-
lire a Dacilor din Ardeal, care ar fi putut tae legatura sa cu baza de o-
peratie, adica ea Moesia.

www.dacoromanica.ro
-193
Ei bine, atat lagarul roman, cat i eetatea daca exista.
La Bumbepti de fapt sunt trei lagare romane, doua pe nutlul stAng al
Jiului i unul pe malul drept. Dintre aceste castre, singurul care pare a fi fost
ridicat de legionarii romani, In aceasta a III campanie, este cel de pe dreapta
Jiului, din apropiere de satul Porceni pi nu Porcepti, precum grepit aratil
harta din Corpus 1). Lagarul din Porceni este apezat tuteo pozitie Incauta-
toare i totdeodata foarte strategica. Este unul din lagarele cele mai mari din
ate cunoaptem In Dacia, este identic cu cel din Zavoi, despre care am vor-
bit In scena XXIV cu prilejul luptei de la Tapae.
Castrul in-
supi se afla zi-
dit pe un mic
tapan pi are
o forma drept-
unghiulara. ,11,111

Valul de im- miau,ekt.,


prejmuire are SVIIBE TI
astazi 2.50
m. InAltime pi este Inconjurat de un J Ir, ro ,17 a /I
pant de 5-6 m. largime. Laturile 14.; -toyl e
mai lungi ale castrului sunt indrep -
tate de la apus spre rasarit pi au
fiecare cate dona porti, pe cand cele
scurte nu au de cat o singura poarta
(Vezi figura aci alaturata). In interior .egii ;72 9,56-
se gasesc, dupa spusa locuitorilor, ca-
rAmizi mari romane i banuti vechi.
Daca am staruit mai mult asupra
acestui lagar, nu este numai impor-
tanta lui, ci i faptul ca el ne limpezepte problema localizarii scenei noastre.
CA de pe coama valului acestui lagar se desfapura o privelipte incantatoare
o zare larga, lucrul este upor de Inteles, casi pentru toatA regiunea deluroasa
a Gorjului. De aci se vede deschizatura celor doua val; a Jiului i Sadului,
care se Infunda spre nord i rasarit precum i costipele repezi ale muntilor
Carpati, pe mide se lasa drumul ce vine din Ardeal. Tot de aici se poate ve-
dea locul unde se afta cetatea daca din NO gurii Sadului. Aceasta cetate, o-
dinioara puternica, pare ca a dispArut. In adevar, iata ce ni se spune cu pri-
vire la Bumbepti, In Dictionarul Geografic al _Ronzaniei : »Pe dreapta raului
Jiul, in sus de comuna la 2 km., se &ese ruinele cetatii, numite Catina, fa-

1). C. I. Lat JII, Supul. pl. V. De altminteri grinita este maleares, ca lagarul se al%
la Impreunarea Sadului cu Jiul, deci pe sango, acestui din urma rau. In accasta privintit
harta lui Cichorius, Trajanssiiule, II, este cu inult mai exacta.
13

www.dacoromanica.ro
- - 194
nth% se zice, din timpul Dacilor. Iar »la confluenta Sadului cu Jiul pe milli
drept se vad niste ziduri In ruina" 1). Vom vedea noi ca i aceste ziduri In ru-
ine au fost infätisate pe columna In al II-lea rezboiu. De o cam data Insa re-
mane sigur documentata existenta cetatii dace de la gura Sadului, cetate care
corespunde cu aratarea de pe columna din scena LII.
Din cele desvoltate pang, aici, urmeaza deci, ca In preajma Bumbestilor
trebueste stabilita scena LII de pe columna, caci aici gasim reunite toate ele-
mentele topografice, pe care artistul le-a Infatisat pe relieful sau tu acest loe,
si anume castrul roman 0 eetatea daca din fata-i.
Scena IV (dupti Cichorius scena LIII) a grupei noastre cuprinde spatiul
din 131 pana In 135 0 ne Infati§aza unul din cele dourt mari momente, cu care
Incepea ori ce eampanie militara romana, adica o lustratio exereltus. Actul
solemn al lustratiei se desfa§ura Imprejurul unui castra de forma patrata cu
laturile aratate piezi§. Lagarul Insusi slujeste drept cadru la o multime de fi-
guri, care sunt Inghesuite atilt inauntrul cat si In afara. Mai Intai Inauntru,
Traian, Invesmäntat ca costumul preotesc i valul pe cap, jertfeste, Intors cu
fata spre dreapta, la un altar Incununat. Inaintea lui stau flauti§tii §i purta-
tórii oclajdiilor sfinte, precum i signiferii i acviliferii. Apoi pe din afarrt, de
jur Imprejurul lagarului se mica de la stänga spre dreapta alaiul religios, care
plimba In sunete de trämbite i coarne, animalele de jertfe, adica suovetauri-
lia. Dar nu stitruim asupra amanuntelor, fiindca toata aceasta parte se poate
vedea In lucrarea lui Cichorius 2). Ceiace ne intereseaza pe noi este determi-
narea geografica a castrului. A§a dar, unde se petrece actiunea Infati§ata In
scena LIII ?
'Elementele topografice pe care ni le da' columna se rezuma' in urmatoa-
rele : a) lagarul se MIA asezat Intr'un tinut yes. Numai spre partea din dreapta
0 jos se vad urmele unui delusel mic ; b) Imparatul Traian sacrifica la altar,
Intors fiind cu fata catre dreapta, mai exact catre dreapta si jos. Fiindca' dupa
ritualul stravechi roman, pontificile trebuea sit sacrifice velato capite sub divo
culmine contra orientem" 3), urmeaza neaparat cä laturea de jos §i dreapta a
lagartilui este laturea de rasarit, lar cea de jos si stänga este cea de Miaza-zi ;
e) Acest lagar trelme§te sa', fie eladit undeva pe malul drept al Oltului. Motivul
aeestei Incheieri II gasim in scena LVI, unde legionarii romani tree de pe ma-
lul drept al Oltului pe cel stang ; daca ei ar fi fost pe malul stäng, la ce l'ar
mai fi trecut In scena LVI Inca °data tot In acest sens ?
Aceste elemente topografice desi putine la numar, sunt de ajuns Insti ca

Diction. Geografic al Romtinici, p. 71, la cuvIntul Bumbosti de Jiu. Marturisesc


dosi am cercetat cu deamMuntul prin pArtile locului, pin& astAzi nici o urmil, de zi-
duli nu m'au pus pe calo sA, descopAr eetatea Catina.
O Cichoritis, op cit., II, p. 248 ; figura de pe pl. XXXVIIIXXXIX.
Henzen, Acta frat. Arvalium, p. 7; cf. Marquardt, Ram. Staatsaltert., III, p. 178,
ed. arae spectent ad orientom D.

www.dacoromanica.ro
195
sa ne c1uzeasc in cereetarea noastri In adevar, pentru un corp de armatA.
care s'ar afta In Imprejurimea Bumbestilor, ca sa ajungq la Olt, nu are de ales

LIM SALVTANVS
Ro,../c, hat/ olya'
CPvT STCN*RVtA

Mr/zit/ ...rfial-IL
-.401.1071 rom c9/1
- - - - A.Seieint 4. pin new e
-- 111/
721/77 al rots- - -arm&
- - CiS/P11 /rd.
1=1- - - - 3 A 1.1.2...rn i>7
-- - r;.. tia/P...pPr'/J rapic,f
PONS VErvs
Ciiileni La .7;ern it e

de cat un singur drum : amine


calea care se face pe sub pla-
iurile Carpatilor Gorjului i Val_
PRAET.

oRivm), °/7ar"ifj" 77/"/1 cei. Drumul acesta porneste mai


.
la nord de TArgu-Jiu, trece prin
'54,,,,t...
'r 0)
il DX
-6,1X
0
..*
IN
_ Cop a'rci e-
-
G ruin, Reel, Po enari, Ciuper-
ceui In jud. Gorj, prin Fome-
\\ tf
Af .C.,z1,71. 67,,,, testi, Horezu si Ocna In Valcea
M ARVTEL '.'5;1-1'./r."'
si da tocmai In sesul Oltului,
j=f fe,icaci, r, uncle Be an astilzi orapl Ram-

'sit-si
\'.
!I Is) S ea.( /PAY nicul Valcea.
Aici ltinga Olt gasim noi sin-
\ cAs T Ft A Tfl A 1 A NA'

.(47,7/lbirli
gurul ses mai Intins, wide putea
stabileasca lagarul ; cad
)) RIMN.IIC tot tinutul de la Targu-Jiu pana
. *\.°
.F:r...,an I ' x
aci este fritmantat si deluros. Al
doilea, aici la Ramie gasim noi

/
sesul care este inchis spre sud
51711,,CP,I 1 est, precum arata pe columna',
VR MAYA
)1 cu deluselele mai rapoase din
dreptul Troianului. (Vezi harta
/, aci alaturata, copiata dupa Li-
mes atutaints de Gr. G. Tocilescu).
Acest lagar nu a putut fi asezat de cat pe dreapta Oltului, fiindca pe
stanga si In fata Ramnicului nu este nicaeri un ses mai deschis. Cela ce
ne face ea credem ca aici In sesul Raninicului trebueste pus lagarul de pe
columna din scena LIII, este pe deoparte existenta a multor ruini romane ce

www.dacoromanica.ro
196

se descopera in aceastá parte 1). Autorul notitelor geografice din Dictionarul


geografic al Romaniei, vorbind despre dealul Capela", care inconjoara' ora-
sul Ramnicul Válcea in partea de apus" ne spune ca' aci se vád resturile unor
temple pentru cultul zeilor, ridicate de Romani In unire cu 'Jac& 2). Iar pe de
alta, InsuSi numele de Traian" pe care locuitorii 11 dau mtinastirei ì locului
din partea de sudest a orasului Ramnicul Valcea, nume ce ne aminteste pe Tra-
ian, ne intareste si mai mult In eredinta noastra.
In adevrtr, numirile pastrate in poporul roman au totdeauna un rost ho-
tárat. lar aceastil indaratnica pastrare a numelui Traian, eare este dat unei a-
hume localitìi4i, ne face sa banuim, 'ea el este o amintire Intunecata a acelui
Castra Traiana", despre care ne vorbesc itinerariile romane si tu special tabla
lui Peutinger. In principiu, s'ar cuveni ca intre statiunile itinerariilor romane
popasurile armatelor romane, popasuri indicate prin lagare:sa fie o des:Iv:1,1.-
0th' potrivire. Doar statiunile itinerariilor, ajunse mai tarziu orase mai mult
sau mai putin insemnate, de fapt nu au putut fi de cat lagare roman.e, care
cu vremea s'au desvoltat si au dat nastere oraselor.
Acelas lucru trebue sa se fi petrecut i cu Castra Traiana". Lagárul ro-
man din sesul Rttmnicului Valcea, desvoltandu-se a dat cu timpul nastere o-
rasului, din care amintirea poporului a pastrat numai numele cel mai izbitor
de Traiana", perzand cu totul pe celalt mai comun de castra".
Cu aceasta banuiala a noastra corespund i distantele date de itinerariile
romane. Intre Castra Traiana i Arutela, itinerariul lui Castorius ne d dis-
tanta de 9000 de pasi, adica 13,32 km., care este tocmai departarea Jiblei
(vechia Arutela) de Ramnicul Valcea (Castra Traiana). Incheierea ar fi deci a-
ceasta drumul de la Bumbesti pe sub poalele Carpa'vilor duce la lt.-Valcea ;
la Mimic exista un E;s es larg care s'ar potrivi cu cel de pe columna, unde se
petrece lustratia armatei ; tot la R.-Valcea exista localitatea numita Trojan",
care ne aminteste pe vechiul Castra Traiana ; intre Jiblea (Arutela) i Rainnicul-
Valcea sunt 13.32 km., care se potrivesc cu cele 9 mile romane clintre Aru-
tela si Castra Traiana, deei la Rtminicul-Valcea trebue sa punem noi statiu-
nea Castra Traiana, uncle artistul ne desfasurit pompa lustratiei.
Scena V (Cichorius LV) ne Infatisaza pe de o parte (stanga) o suma de
legionari romani care, eu pilum in dreapta i scutul In stanga, asteapta
treaca o apa ; pe de alta parte alti legionari Intoemesc o punte si astern un
drum. Aceasta dubla actiune a Meat pe Cichorius sh' desparta ambele actiuni
In doua, formal-id din fiecare cate o scena aparte, cand in realitate ele alai-
tuesc un singur tot. In aceasta privinta Petersen a vazut mult mai bine, and
a spus ca legionarii romani asteapta sa vazti podul i calea filcuta, pentru ca
sa porneasca mal departe.
Tinutul este stancos, deluros f;i acoperit cu priduri. In spre stanga sus,
printre ramurile i frunzele copacilor se zaresc Incovoeturile unei ape care

CArAmizi romane, subterano boltite, etc. Din nefericire, n'am putut FA le studiez.
Diction. Geografic a/ Rotnaniei, cuvintul (Capela», p. 165.

www.dacoromanica.ro
197
merge din fund spre in fa-VA pang ce se pierde mai jos printre stancile, peste
care legionarii asaza puntea. La dreapta raului ostasii romani croesc un drum
pe partea deluroasa a tinutului : unii tae copacii, cativa cioplesc stancile
cei mai multi niveleaza terenul. Drumul se ridica meren pan In 140, unde
se afla un laggr roman cu corturi Inauntru. In fata portii laggrului sunt pari
infipti In pamant, pari, care poarta In varf capete taiate de Daci.
Trebue BA fie acest drum grozav de Insemnat pentru desfitsurarea cam-
paniei rezboinice, pentru ca artistul sh' starueasca asa de mult i sa-1 Infati-
seze cu atata dragoste ! Se poate el caro localiza acest drum ?
Pentru o armatá de invazie, care, pornita pe valea Oltului de la Minnie
la deal, ar cauta sa pátrunda In Ardeal, avea Inaintea ei doug cgi : una, de a-
lungul Oltului pe la Lotru si Cornet ; i eealaltg, cu mult mai sigurg, pe la
Radacinesti. Prima, daca este apgrata, e de nestrabatut. Tocmai de aceea a a-
les Traian pe cea de a doua.
Tinutul acesta :ne explicg toate elementele topografice argtate de artist
pe columná' : avem Oltul, peste care tree legionarii, avem drumul roman de
la Jiblea la Radacinesti, drum care se urea meren pe coastg, cu cat ne de-
partam spre rgsarit de Olt, avem In fine chiar eastrul din Rädacinesti. In a-
devár, la stanga drumului cum vii din spre Jiblea, se afla, pe proprietatea
locuitorului Florea Vládescu din Rgdacinesti, urmele zidului de lagar roman.
Pozitia acestuia, din punct de vedere strategic, este minunat Edema : stapii-
neste vederea In tot lungul satului Radacinesti pana dincolo de Titesti E;i i Co-
zia (muntele) ; iar spre apus ochiul poate observa misca'rile unui vrajm as care
ar porni din Jiblea, chiar laugh' Olt.
Scena VI (Cichorius scena LVII) cuprinde spatiul din 140 In 142. Tere-
nul din stancos i paduros, precum era In scena trecuta, este icum cu de-
sgvarsire muntos. Un munte Inalt la stanga, un altul mai scund la dreapta,
si o vale Ingusta Intre ele. Iar la mijlocul acestei vai se Mfg o locuinta pe
pari, sustinutg de o parte si de alta printr'un val cu palisadg,caci aceasta
Inseamng in limbagiul conventional al columnei, acele uluci de scanduri, care
Inchid valea. Locuinta este de sigur de origine dacg ; altminteri auxiliarii ro-
mani nu i-ar da foc. Drumul mai Intgi urcg pe panta muntelui din stanga,
apoi scoboa7rg spre fund, dovadg de aceasta este felul de Infatisare a calgre-
tilor : cei doi din stanga urea meren, cel de al treilea Insa scoboara ; daca
acesta ar fi urcat clina muntelui, precum pretinde Cichorius, atunei calul
calgretut ar fi trebuit sg se vazg in Intregime, ir' nu numai Cu partea
de sus.
Ca sa localizgm scena nu ne remane de cat sg ne reamintim felul de al-
catuife al terenului de la Radacinesti Inainte. Pentru cine a strabgtut aceste
locuri, va constata Indatg, cg a merge mai departe de Radgeinesti spre miazg-
noapte este aproape cu neputinta : drumul se inchide, rapele sunt adanci, dea-
lurile frgmantate, In cht abea Cu piciorul se mai ponte trece inainte. Pentru o
armata, care ar fi voit sa treacg din Rgdacinesti spre poarta Pripoarelor, nu era
de cat un singur drum : pe la Suici, dupg ce a ureat mai Intfti pantele repezi

www.dacoromanica.ro
- 198 -
ale Clocoticiului, care desparte valea Topologulai de a Sglgtrucelului. Tocmai
aceastg parte o aratg, artista' prin urcu§ul greu al celor trei &M'Are-ti auxiliani
ro m ani .
La Pripoare insg ggsim §i celalt amiinupt, pe care columna 11 Infati§azá'
sub formq, acelei localitgti dace datg pradg focului de catre auxiliarii romani.
Defileul de la Pripoare, zice generalul Ianeseu, este o poarth' strimtg al c'0,'-
ruia perete din stanga este format de un picior stancos al muntelui Cozia, Inalt
peste 120 m., iar cel din dreapta de muntele Mgmgrilu, ale ch'raia pante foarte
repezi §i aproape inaccesibile ating curAnd ÌniJimi superioare peretelui sthng.
Lgrgimea acestei parti la fund nu trece peste 100 m. §.1 este ocupatg In parte
de parhul Bge§ti 1), care curge spre nordest In aceasta parte. Drama' Chineni-
.
M'Atrae trece prin aceastä strAmtoare, ce Inchide atht de bine ori ce comuni-
catie lateralg, In cht satul Pripoarele era alta data punct vamal. Pe pantele de
nord. din fala defileului exista urmele unei redute vechi cu frontal spre defi-
leu" 2). Aceastg redutg Insg, cercetatg mai de aproape, nu este aliceva de cht
un ocol rotand, sustinut de valuri cu profil roman de pe o pantg pe alta a vgii.
Se vede lgmurit, ca este o Intgriturg ridicatg de un popor care locuia In Tran-
silvania §i cauta sg apere strAmtoarea contra unui ngválitor, care ar fi venit
din spre miazgzi, de la Dungre.
Prin localizarea acestei scene la Pripoare, artista' ne ara-a ch' orientarea
scenelor, care de la Oreava inainte era fäcutg In sensul, linia de jos Infgti§ând
-sudul, iar cea din dreapta apusul, acum s'a schimbat : jos e nordul, la stanga
rgsgritul, ca mai totdeauna cand actiunea se desfikurg de la sud la nord, sau
de la rgsgrit spre apus.
Cu prilejul acestei scene §i In special a cgsutei zidith' pe taraci, suntem
nevoiti sg, spunern chteva cuvinte asupra unei probleme, care intr'un timp a
frgmhntat mult pe istoricii §i archeo. logii no§tri. Ace§tia, Intemeindu-se pe a-
rätgrile columnei, care In unele pgrti Infhti§azh' locuinte dace zidite pe pari, au
pretins, eh' vechiul sistem de locuinte lacustre din epoca de bronz, s'a pgstrat
aici In Dacia mai thrziu §i mai bine de cht ori unde aiurea In Europa. Hasdeu,
marele istoric §i linguist, a adus In sprijinireq, acestei idei tot felul de argu-
mente 8). Dupg dhnsul, asemeni locuinte lacustre au fost odinioarh' In pgrtile
din Timkiana, unde bältile sunt francamente dulce" §i prin urmare bune de
locuit. N'ah' §i cumpgtatul Odobeseu a sustinut in congresal archeologic de la
Copenhaga, din 1870, cg aceste constructiuni de pe columna ar lasa a se bg-
nui §i In Dacia antich' existenta palafitelor sau locuintelor lacustre" 4).
La aceste afirman i s'a rh'spuns cam Inggimat prin simple neggri §.1 anume,
cg, filtre reprezenth'rile de pe columna §i adeväratele palafite ale Elvetiei, nu
este nici o asemgnare ; cg la acestea nu se vedea niel odatg parii, pe care se

1). Autorul vrea sá zictt c Bidesilor >>.


S). Generalul G. Ianescu, Gcografia militara a RoMdnici, p. 76.
3). B. P. Hascion. Istoria critica a R,omeinilor, ed 11, p. 230.
4), Cazalice do. Fondouto, Congres d'arclkbl. pratistorique, In Rivtce dos cours 6cientifiques,
1879, p. 16'9,

www.dacoromanica.ro
LVIII. LIX.
-^
--.
ROL, .' 7"
=
(1-44eil ;1/4
73, r '
.
= in r -
;# I
_ Lg' F.1

t74:
e

.-..f:.>: i' ,

\
.

' ;'% o

IA' ' .i',1'


, ,., ;,' ..A, ,.
k4/-'y - ;',
r,

.4 .
'. .,1
-
, il
-iet,
n

_7".- '21,-..-.----
-.L...------
a

142. 143. 141.


'

FIG. 1..ACEIA. 1 LOCALIT ATE PE COLUMNA.


FIG. 4. DEFILEUL OLTULUI LA RiUL VADULUI.

rr, F
-A I
e*
'4 4.
4.7.4
, 7.10,:r!es --
s ,.. .;
s . ..'t.. v .= -
, , ,
,-- 00 4Z'Ns

' .imeL !Sm.

FIG. 3. PLANUL LOCALITATII CAINENI DE N. FILIP. FIG. 2. LOCALITATEA PACOVITA-COPACENI.


www.dacoromanica.ro
,

I ,

t
1 A -°
A

_
1=1.3
-
.1,1

';"": 4, .
= ,. _ . _ --
--
-.
-.--- or"
r .
-
.4rpo ,

I
-S-^*
I '
t-
, - -

. 1
11,1!C..

FIG. I. VEDEREA TURNULU1 SPART SI A ZIDULUI DE APARARE.

www.dacoromanica.ro
-1
aflau locuintele, fiindca abea de ajungeau acestia la nivelul apei (Désor), pe
and pe columná' din contra cladirile stau pe taraci Inalti ; ct In fine nicaeri
nu vedem pe columna lacurile purtatoare de palafite 1).
Dar la aceste intampinari s'ar putea respunde usor, ct artistul columnei
n'a gasit de cuviinta st Infatiseze Intotdeauna lacurile, precum foarte ades nu
reprezinta' raurile, desi podurile cladite peste ele sunt cu ingrijire aratate ; a,
daca pe columnä, artistul indica pana la exagerare taracii locuintelor, aceasta
o face tocmai cu scopul, ea s atraga luarea aminte a privitorului asupra lor.
Dar noi credem cà lamurirea trebueste autata In altil parte. Aici este
vorba de un semn conventional, pe care artistul l-a ales cu un scop anumit.
Imagini de locuinte pe pari se mai gasesc pe columna, In afara de 'scena noas-
tea', In mai multe locuri : a) In scena XXV (Cichorius) in 63 jos, b) In aceiasi
scena In 65 sus, c) In fine In scena LXXVI. Toate aceste trei cazuriInsà, sunt
localizate In creerii muntilor, unde nu ponte fi vorba de tinuturi mlitstinoase :
primele doua ne Infatisaza orase, unul dincoace, celalt dincolo de Poarta
de fier transilvana, iar cel de al treilea ne duce In preajma Sarmizegetusei,
acolo, unde sirul Carpatilor ating cele mai mari Inàltimi. Cazul al patrulea, am
va'zut mai sus, trebueste localizat In apropiere de muntele Cozia, si el unul din
muntii cei mari ai tarii. Daca dar astfel sta lucrul, atunci nici vorba nu ponte
fi, a imaginen locuintelor pe taraci nu are nimic de a face cu palafitele. Ea
trebue sa aiba o valoare conventionala eu totul diferita
Scena VII (Cichorius LVIII) este una din cele mai interesante din Intreaga
serie ; ea, precum i cea localizata de Cichorius la Ad Aquas (scena LXXIV), au
fost singurile raze de lumina', care l-au condus pe Invatatul german la ideea,
cà druaml ales de catre Impa'rat pentra a patrunde In Transilvania, a fost cel
de pe valen Oltului i Turnul Rosu. Scena are urmatoarea Infatisare 2: In fund
se Inalta un munte cu pante repezi, mai ales spre dreapta ; pe culmea lui se
vede o cetate de piatra cu creneluri i cu o poarta boltita spre stanga. Paralel
cu muntele este un pod de lemn, care leaga malurile opuse ale unui ran cu o
dabla matca ; raid pare a avea o directie perpendiculara pe fata muntelui. Pe
punte trece imparatul &Aare urmat de alti calareti. In fatil terenul este yes,
iar spre coital din stanga, jos, trei auxilian i pedestri stau de pa Podul are
polimar ant la capetele celor doua maluri, cat i In lunul ostrovului dintre
cele dowa brate ale raului.
Cichorius sustine cit scena. aceasta trebueste localizata' In clreptul satului
RAWL acolo unde astazi se afla un ostrov stancos in raul Olt. Deci, dupa'
dansul, apa cu doug brate este Oltul, ostrovul din mijloc este cel numit Ro-
besti, puntea leaga malul stang al apei, iar cetatea din varful muntelui trg-
bueste autata pe culmea muntelui din spatele satului Robesti. Cetatea, crede
Cichorius, a fost chadita de Romani ca sa apere podul si trecerea peste apa.
Dar contra parerii sale, a scena noastra trebueste localizatti la Robesti, se o-
Joseph Haupt, Die dacische Königs-und Tempelburg auf der Columna Traiana, 18701
\Vim; Goos, Archiv fiir Siebenbiirg. N. F. XIV, 1, p. 94,
Vezi pl. XXIV, fig'. 1,

www.dacoromanica.ro
- 200 -
pune urmatorul fapt : In hipotesa lui Cichorius, Oltul i muntele cu cetatea de
deasupra ar trebui sa fie paralele, pe child podul din contra perpendicular pe
amAndoug ; pe columna insa muntele cu cetate i podul de lemn merg Intr'a
directie, iar rani dill contra. cade perpendicular pe amAndoua. Daca admitem,
de pildä, c muntele are directia de la nord la sud, atunci rhul ar trebui
se indrepte de la räsarit spre apus ; sau dach' admitem contrariul, atuncl rAul
ar putea merge, precum i este In realitate, de la nord la sud ; dar in cazul a-
cesta, muntele din fata Robestilor ar trebui sit ja directia de la est la vest,
ceiace nu se vede In realitate.
Parerea noastra Insa este alta. Trecerea de pe malul stang pe cel drept
al Oltului nu s'a putut face de at mai la vale de Robesti, adicä prin Rartile
de la Racovita-Copaceni. i iata de ce. Täranii din partea locului, mai ales cei
din Copaceni, vorbesc despre o punte din vechi" pe care odinioara craiul de
routi", venit de la MiaZAZi, ar fi cladit-o la Copaceni In fata statiei de cale feratil
de la Cornet. Matca rhului era pe atunci altf el croitä : Oltul In In de a curge
printeo singura albie, pe atunci" se resfira prin douà brate unul, mai pe la
rasarit, mai pe lAnga dealul de sub Copaceni, i 'altul prin matca actualä. So-
lul Insusi de pe sub poalele dealului a pastrat urme vä'dite despre aceste ra-
porturi vechi. De altminteri, taranii stiu sä spue, unde era capatul de rasa'rit
al podului ; ha Inca sa arate si doua camere zidite care se aflau pe sprinceana
dealului din Copaceni langa pod.
Ciudat, in aceasta' hipotesa' se lamureste rostul asezarii de paz. auxili-
arilor romani din 142. Auxiliarii romani, dupa orientarea pe care o are acum
scena, jos nordul, i In stAnga ra'saritul, sunt pusi de paza ca sà. observe mis-
carile dusmanului, care ar cauta sa patrunda de la nord prin Boisoara i Ti-
test In cämpia Racovita-Copliceni. Aici, locul era pentru Romani de o insem-
natate capitala ; cad, tinand gura vaii Boisoara In mäna lor, Ii asigurau unja
de legatura, cu Castra Traiana i cu intreaga baza de operatie. O asemeni vale
insa la Robesti lipseste. Dar hipotesa noastra ii mai da seama si de douia alte
amanunte, pe care artistul totusi le-a insemnat cu intentie pe relieful :

a) forma curioasa a muntelui i b) cetatea de pe culmea lui.


Primul element este hotarator : privind din nord, din spre Racovita in
spre sud, cu fata flatcars:a spre Copaceni, vedem ridichndu-se silueta ciudata
impunatoare a muntelui Magura i), care desparte valea Clocoticiului, unde
sunt castrele de la Racovita, de aceia a araului Baesilor. Profilul In forma
de piramida trunchiata cu pauta scobita sus si rasarita jos, pe child crestetul
este trunchiat, este absolut asemenea cu acela pe care artistal 1-a infatisat
pe relief. 0 singura privire i asemanarea reese cu o putere hotaratoare. A-
sulara acestui punt imaginea de pe pl. XXIV ne spune mai mult de cht ori ce
alta descriere.
Dincolo, In spre valea Briesilor, pe o calme de munte, care e Min
mai limit de cht muntele Magura, ea care face trup din acelas lant, se afla o

1). Vozi pl. XXIV, fig. 2,

www.dacoromanica.ro
201

cetate simpla ca forma, interesanta ca intocmire §i ctireia locuitorii ti dau nu-


mele de Turnul lui Doanca". Aceasta cetate respunde la forma celei
scena noastra de pe columna.
Asupra acestei ruini nimic nu se §tie, niel cine, niei cand a fost zidita.
Legenda ne spune despre un oare-care Craiu de rou", care ar fi zidit In a,
cela timp §i podul de lemn de peste Olt. Urcu§ul la ruini este cumplit de
greu. Inchipuiascali cine-va o prisma uria0 de piatra de granit, care se lnalta
deodata de lânga malul rAului Biai, panti la 300 m. Mama spre varf e
strimt§i se agatti, de stanci macinate de ploi §i de soare. Pe culme se afiti
un -Liman neted de forma ovala, cu axa cea lungti de 40 m., iar cea scurta de
15 m. De jur Imprejurul tap§anului se aflti un zid In grosime de 2 m., care
s'a pastrat numai pe un arc de 15 m. Poarta de intrare n'a putut fi de cat pe
laturea de nord, adica intocmai ca§i pe columna. La; dreapta portii de intrare
se afla baza rotunda a unui turn de 4 m. In diametru. De pe culmea acestei
cetati ptizitorii putean observa cararile muntilor in 3 directii ; valea Baie§ilor
spre sud, intrarea In strimtorile Pripoarelor §i spre Tite§ti-Boi§oara, In fine o buna
parte din valea Oltului pana dincolo de Robe§ti, pana aproape de Caineni.
acum se mai ponte cineva, Indoi de adevarul loealiàrii noastre ? In re-
zumat, traditia ne vorbe§te despre o punte veche peste apa Oltului, care pe
atunci" curgea In doua brate deosebite. Muntele Mpigura cu forma lui ciudata
e asemeni cu cel infati§at pe columna, avand aceia§i directie de la rasarit
spre apus, pe care o arata relieful ; avem cursul raului perpendicular pe fata
muntelui ; avem cetatea de pe varful dealului cu forma ei ronda, cu poarta
Wand spre nord, avem malul mai Inalt pe stanga de cat pe dreapta
avem deschiderea spre nordest a -OH, unde pazesc trupele auxiliare din 142;
In fine Intr'un cuvant, regasim aici la Racovita-Copaceni toate elementele topo-
grafice, care in hipotesa lui Cichorius nu-§i. &eau nicaeri explicaren.
Scena a VIII (Ciehorius, scenele LX §i LXI) 1), In contra parerii lui Ci-
chorius, se Intinde din 145 pima in 148, cuprizAnd astfel doua scene, care erau
socotite ea neatarnate una de alta. Subiectul scenei este u§or de Inteles : In
stiinga, legionarii ridica un lagar, care are douti porti numai, una pe laturea
din fata §i cealalta pe cea din dreapta. In spre fund §i mai la dreapta este
un alt lagar,acesta este ispravit pe deplin, are §i cortuii. intiuntru. In fata
portii sta Traian §i cei doi tovarti§i ai sAi. Un pileat dac ingenuchiat, pe care
imptiratul 11 prime§te In fata trupelor sale legionare,indicate prin acvila §i
signele lor manipularice,Intinde bratele dare Traian roaga cu ctildura.
Scena se Incheie In fine sus, In 145, prin figura atrei osta§i romani ; care par
pu§i de paza indartitul muntelui din fund.
Unitatea scenei o formeaza figura Imparatului, imprejurul cdruia se gru-
peaza toate celelalte persoane ; dar aceasta unitate §i In acela§ timp legatura
stransa Intre scene o mai formeazii §i cele douti figuri de legionari, una in
1). Trecom asupra scenei LIX din Cichorius, pentru cA elementele topografice indi-
cate de artist sunt neindestulAtoare ca sA. poatAfi localizatA. Totueinoi credem cA trebuo puse.
la SArAcinolti,

www.dacoromanica.ro
- 202 -
dreapta, in 147 si cealaltg In interidrul laggrului, In 145, figuri care privesc c A-
trei nileatul ingenuchiat.
Pentru localizarea scenei elementele topografice, desi nu In deajuns
de precize, stint totusi destul de numeroase. Tinutul, judecand dupg Ingl-
timile muntelui care formeaza fondul scenei din 145-147, este foarte mun-
to ; este de -sigur unul din cele mai muntoase din cate cunoastem pe re-
liefele columnei din Intreaga serie studiatg pan acum. Acest amtinunt Insg, nu-i
de ajuns pentru noi. Punctul, unde au fost zidite. aceste douä laggre, trebue
sä fie unul din cele mai Insemnate din punct de vedere strategic. Numai rare
ori artistul obisnueste EA ne InfAtiseze doug laggre aläturate, unul In constru-
ire si celalt cu desgvärsire gata. Acest lucru nu 1-am mai In-Mina de cat In
prima campanie,. atunci and armata de apus de sub comanda Impgratului, lu-
tise calea dealungul raului Carasu. De asemeni tot atunci ne amintim el de
obiceiu, Romanii zideau mai Inn" laggrul de partea mai amenintatg de vráj-
mas s't tocmai pe urmg cel de pe partea mai putin primejduitg. Asa dar, la-
ggrul din spre dreapta In scena noastrg este mai aproape de vrgjmas de cat
cel din stanga, Ind, neterminat.
Aceastg idee o ggsim Intrupatil de artist si prin venirea pileatului dac
trimes In solie de cgtre regele Decebal. In adevgr, pentru o armatg de ngvg-
lire, care venea de a lungul Oltului spre Ardeal, pe unde trebuia trimeasg, solia ?
De sigur tot de a lungul Oltului la vale, si anume pe la pasul Turnul rosu.
Altg cale de luat nu era. Asa dar, laturea laggrului unde vedem pe dac In-
genuchiat, trebue sä fie Indreptatg spre nord, In ori ce caz spre nordvest. Cti
alte cuvinte, scena noastrg intrg In categoria acelora, care sunt orientate cu
partea de jos spre nord si deci partea din stänga spre rgsgrit. Dar mai este
Incg un amAnunt : numgrul si felul de avezare al portilor. Lagg'rul din stanga,
adicg dupg orientarea de mai sus, laggrul din nord sau din nordest, are numai
doug porti ; una, pe laturea de sud si cealaltg pe laturea de apus. Deci, tere-
nul trebue sg fie de asa fel, In cat spre rgsgrit si nord de castra, nu era cu
putintg nici o comunicare, probabil din pricina muntelui care fiind cu pante
prea repezi nu putea da loe la nici o leggturg. Dacg ar fi fost cu pntinth' o
asemeni leggturg, atunci artistul ar fi adaos, ca la mai toate l aggrile romane,
cele 4 porti obisnuite. De asemeni, laggrul din dreapta, fiind cu trei porti, dad,
nu si patru,cea de a 4 lature nu se vede,urmeazg di leggturi de comu-
nicare aveau loe de toate aceste trei pArti.
Aceste elemente topografice ne Indeamng sti localizgm scena noastrg la
Caineni. Ca pozitie strategicä', acest punt este unul din cele mai importante din
Intreaga vale a Oltului. lath' In aceastä privintg, ce ne spline cgpitanul Filip,
ale cgruia pgreri stint Intgrite prin studiile generalului G. Ianescu. Muntii Pa-
ringului vin prin ramurile lor, pang In apa Oltului. Una din aceste ramuri, nu-
mitg culmea Robestilor, porneste din muntele Murgasi si se dirijeazg drept
cgtre Caineni, situati la 7 km. de la frontierg si forteazg, Oltul sä descrie un
mare arc de cerc egal cu aproape o jumAtate de circomferentg.
Pe partea cea mai de jos a acestei culini, se aflit un platou limit de 50
m.,. mgrginit de trei pArti de talazuri foarte repezi. Acest platou de o suprafatg

www.dacoromanica.ro
203
de 4 km. este limitat la nord de raul Caineni, la est i la sud de 04, iar la
vest de.munti inalti í foarte esearpati. Pe dansul se MU Inckurmele a doua for-
turi bastionate, construite in felul incintei de la Targoviste, de catre Austriaci
Turci pe la anii 1710. Pozitia de la Caineni are o importa* strategica capitalla 1).
de fapt, la Caineni se ggsesc urme romane In mai multe locuri. Mai
Intai jos in ,dreptul podului de fier, ceva mai spre nord, chiar sub podir, a-
proape de satul Cainenii din Valcea, in punctul Insemnat cu litera a, se vad
Inteo groapg adânca pe langa o fantana, resturi de stalpi de *tit de zidarie
romang. Aiei padina este destul de larga', asa In cat pang In malul Oltului
se fi putut zidi un castru roman. In aceasta parte, dupg cate am aflat de la
locuitori, s'au gasit ca'ramizi mari pátrate (0.40X0.40) romane ; unele dintetn-
sele au fost folosite de catre Nicolae Fänut la pardoseala tindei sale, unde le-
arn vazut i eu. Tot In Caineni, lush' de cealalta parte a Oltului, In punctul b,
chiar peste drum de ruinile de mai sus, se afla ruini de zidarie veche romana.
Acestea formeazg douii ziduri paralele, care cad perpendicular peste albia 01-
tului. Depgrtarea intre aceste ziduri, cgrora taranii le zie turnulete", din pri-
cina Inaltimii lor, este de 150 m. Zidurile au o grosime de 1%-2 m., iar ea
inaltime vre-o 3 m. .Aici, d. G-r. Tocileseu, In luerarea sa Limes alutanus", ad-
mite, cu drept euvant existenta unui castru roman 2) (Vezi harta reprodusg la
pag. 195). Din nefericire, despadurirea muntilor aducand caderea peretelui stancos,
to zidul de rasarit al castrului roman a disparut sub dara'maturi ; de asemeni,
albia Oltului, schimbftndu-se cu timpul, a nimicit si ea laturea din apus.
Ian dar unul din castrele de pe columnä', cum ti gaseste corespondenta
sa In realitate. Cu aceastg localizare avem explicarea i celorlalte amanunte
topografice de pe relieful nostru. i anume, castrul din rasarit nu putea avea
de cat douh' porti, una pe laturea din vest si alta pe cea din sud, cad spre
rasarit i nord muntele Plesea Invglue ea un perete de stanci rapoase castrul
de doug, parti. Din contra, lagarul de pe malul drept al Oltului, fiind asezat cu
laturea lui de sud de peretele platoului care vine din dealul Gorgan, este li-
ber In comunicatiile sale de trei päri, adica spre rasarit, spre nord i spre apus.
Intre aceste douil castre trebue sa fi fost podul de trecere Intre cele doug maluri
ale Oltulm ; de unde i numirea de Pons Vetus pe care o gasim data In Itinera-
rifle vechi localitatii de la Caineni. Aceastg amintire de punte", pe care a a-
vut-o odinioara Cainenii, s'a pgstrat pang, astazi In gura poporului nostru din
partea locului. Taranfi i azi numesc podisul Inalt din spatele Cainenilor din
VMcea, la pod".
Dacg Insa asupra bocalizàrii scenei nu mai este nevoe de adaos nimic, tre-
bue totusi sà spunem un cuvant asupra solului dac, pe care-1 vedem Ingenu-
chiat la picioarele Imparatului. In aceasta scena pentru prima oarg vedem o

N. Filip, Geogr. militara' a Olteniei, p. 33; vezi pl. XXIV, lig. 3, care ne repro-
duco planul cApit. N. Filip.
Goos, Chronilc, p. 30t, sustine, tntemoindu-se pe mitrtnria lui Ackner, c aceste zi-
duri eran puso sb, inchizzi trooiltoarea spre Ardotil. De altmintcri i Goes erode clt sunt ziduri
romane, Asupra acestui punct nu incape indoialtt.

www.dacoromanica.ro
- 204 -
solie daca alcatuita' din pilofori. Rana aici toate aceste solii (prima este Ina-
tisata In scena XXVIII, iar cea de a doua In scena LII) erau alcatuite din co-
mati daci, care aveau o atitudine rugatoare, fireste, dar oare cum mai demna.
Acum,--este a treia solie,ambasadorul dac este un pileat, care, Intocmai
precum spune notita lui Xiphilin 1), ajungand in fata Imparatului cade rugator
In genuchi, dupa ce mai intai a Intins armele sale la picioarele lui Traian.
Fireste, cat timp armatele romane capatasera succese in afara de granita transil-
vana, primejdia nationala era Inca departe ; de aceia atat In prima (scena XXVIII),
cat si in a doua scend soliele dace sunt formate din oameni dc
rand ; dad bash' Decebal a vazut cä Romanii au patruns adanc In valea Oita-
lui i ea au ocupat puternica pozitie de la Caineni, dispretul sä'u pentru pute-
rea romana s'a schimbat In ingrijorare adanca ; de aci trimiterea soliei de pi-
leati care se Infatisaza imparatului In genuchi in fata castrului din Caineni
si in ochii legiunii adunate. Cä aceasta solie tot asa de putin si-a ajuns scopul
precum l'au ajuns celelalte doua de mai inainte alcatuite din comati daci,
aceasta se poatel vedea din desfasurarea mai departe a rezboiului pe reliefele
urmatoare.
Scena a IX (Ciehorius LXIILXIV) cuprinde pe columna un spatiu foarte
larg, care se Intinde din 148 pang In 160. Este infatisarea inieia din actiunile mi-
litare cele mai interesante ale armatei romane din intregul prim rezboiu ; de
aceia i artistul a desfasurat-o cu atáta solemnitate pe reliefele sale. Este In-
fa'tisarea actiunii rezboinice a cavaleriei mauretane de sub conducerea lui Lu-
sius Quietus, care, dupa cum mitt' notita lui Dion Cassiu, s'a acoperit cu
glorie, Implinind fapte mari, adica, navalind prin alta' parte, de cat pe unde
mergea Traian spre Sarmizegetusa, a ucis multi Daci si a dus In roble si mai
multi". 2).
Scena In fond se compune din doua parti una spre stanga (148-155),
unde artistul pe langh' olte actiuni ne indica i elementele topografice pentru
localizareo sceuei, iar cealalta' spre dreapta (155-160), In care ni se desfasura
insOsi actiunea care trebuia eternizata.
Vom Indrepta cercetarile noastre mai Intai asupra acestei parti a scenei.
Imparatul Traian stand pe culmea unui deal, urmareste cu interes foarte viu
miscarile cavaleriei mauretane, care ataca cu multa' violenta peitiste Daci sur-
prinsi de aceasta navalire. Terenul, pe care cavaleria mauretaila se mica, este
In stanga mai mult sau mai putin framantat, spre dreapta 111.4 acolo unde
Dacii se lupta, i dupa lupta fug, este hotarat ses i pa'duros. De sigur spatiul In
care ,cavaleria lui Lusius Quietus se raised, nu poate fi tocmai larg ; altminteri,
ar mapa de sub privirea imparatului, care Impreuna ca cei doi tovarasi, ai
urmareste, precum am spus, peripetiile actiunii rezboinice 8). Trupele legionare
ale Imparatului aratate prin acvilele i signele manipularice, adasta chiar la
spatele lui Traian, momentul cand s'a intre In actiune, In ce priveste terenul
Vezi Dion Cassiu, (LXVID", 9).
Dion Cassiu, Hist. LXVIII, 5, 3.
3), Vezi pl. V, fig. 2.

www.dacoromanica.ro
205
unde cavaleria mauretana se mica observara, ch' departe de a crede cast cei-
lalti comentatori, ca fnaintea fmparatului se deschide un sistem de vai care
pornese din diferite locuri, pentru ca sa se piarda toate lute() campie" (Cicho-
rius), noi socotim din contra, ca dealurile din stanga Bunt infatisate ca gandul
sa ne tntrupeze ideea, cà inutul este deluros spre stanga i es spre dreapta.
Cugetul artistului nu poate srt fi fost InfAtisarea exacta a unui sistem de vai,
fiindca de fapt era cu neputinta sa existe un asemenea teritoriu, care desfa-
candu-se In mai multe vai paralele, sit poata fi vAzute dinteun singur punt ;
mai ales, precum este cazul In scena noastra, dealul pe care sta Traian este
mai scund de cat cele care Inchid vaile !titre ele. Asa dar, terenul, precum II
arata artistul, este deluros spre stanga si se pleAca neIncetat catre dreapta
Inteo campie easa paduroasa. Acestea zise, sa revenim la problema locali-
zarii scenei. Efumentele topografice ni le da, am spus mai sus, prima parte a
scenei, cea din stanga. Terenul este mantos, suntem Intr'o regiune framantata.
Un lant de munti cu culmi dintate desparte in latime scena In doua. In pri-
mul plan i aproape la mijloc Intre 150 si 152 se desfásura .un lagar roman, a
caruia lature principala sta Intoarsa spre dreapta. Trei laturi au cate o poartit
pAzita de legionari. La dreapta lagarului suut dona grupe de auxilian, formatA
fiecare din cate doi ostasi, intorsi cu fata unul spre altul. De sigur Bunt pusi
de paza Intr'un punt insemnat strategic, pe unde ar putea patrunde b,arbarii.
De partea opusA' a grupei de auxilian i vin din spre stanga doua care cu pro-
vizii, unul: mai jos tras de boj, i celalt mai sus de catari.
Pe planul al doilea, IncepAnd de la stanga spre dreapta, avem mal Intai
un zid lung care Inchide BUB scena cu legionarii din relieful trecut, apoi iarasi
un car cu provizii, din care nu se vede de cat o parte numai din boj. Printre
curmaturile dintre varfurile muntilor se Insira de la stanga spre dreapta patru tur-
nuri ronde, cu poartA In fata, acoperis ascutit deasupra i doua abagele. Trupele
legionare romane cerceteazA vane dintre aceste turnuri ronde, vai care se Inalth
spre fund. In fine, pe Inaltimea unui deal, care se Intinde din 153 panA In 154,
se zareste zidul unei cetati cu doua porti, intoarse una spre dreapta si alta
sue stanga.
Elementele caracteristice puse de artist In aceasta scena se pot insuma
In urmittoarele rubrice ; a) Tinutul este foarte muntos, poate chiar ceva mai
muntos de cat cel de la Caineni din scena trecuta ; b) Formele muntilor, spre
deosebire de toate cele viizute pana aici, Bunt coulee, stancoase, cu varfuri
plesuve si pante abrupte ; c) Acesti munti conici se randuesc Inteo linie care
merge de la stanga spre dreapta, formand pe cat se Pare o vale lungit, din
care spre fund se desfac din loe In loe vai laterale cu atat mai Inalte, cu cat
se departeaza spre fund; d) In primul plan si chiar la' mijlocul scenei, aproape
In campie easa, se vede un lagitir roman, pe care U. pazesc trupe legionare
auxiliare romane ; e) Castrul acesta comunicA spre stanga printr'un drum, pe
unde se aduc proviziuuile necesare armatei ; din aceastA pricing' trebue BA ad-
mitem ca teritoriul roman, sau mai exact tinutul roman, se afirt la stAnga. Fiind-
cA linia romana de legatura vine pe valen Oltului, a careia directie este de la

www.dacoromanica.ro
206

sud spre nord, urmeaig, cg In stanga se afIg sudul i deci spre dreapta nordul.
Ca o urmare a acestei orientgri, unja rilsitritu/ui trebue sg, fie jos si a apusu-
lui sus ; f) Laggrul este asezat Intenu punct strategic foarte Insemnat. Faptul
cg auxiliarii romani privesc Ingrijati spre dreapta, este un semn ca de aceastit
parte ar putea s vie un atac ; g) Privind Insirarea muntilor conici i mersul
carelor cu provizie, tinutul pare a fi o vale lungit care Incepe la stanga si se
sfarseste la dreapta, adiert valea se Indreaptrt de la sud la nord ; h) In stAnga,
In 149 se vede un zid ridicat de a curmezisul vii i care are de scop sa In-
chidg intrarea vgii din spre stanga ; i) Printre vaile mulitilor conici se vgd niste
turnuri ronde cu acoperis ascutit i poartg In spre fa-VA. Scopul acestor turnuri
ronde este s Inchidg intrarea vìii principale pentru ori care dusman care ar
fi pAtruns pe la capittul vgilor laterale. Toate aceste turnuri ronde deci au fost
zidite de Daci ; j) In fine In dreapta castrului, adicg mai spre nord, pe oimuche
de deal rgpos se an o cetate de asemeni dacg, cu doug porti) una pe laturea
de rgsgrit si alta pe cea de sud. Ceiace ne sileste sit credem cg aceasta ce-
tate e de origine dacg, nu este numai faptul prtrgsirei In care se aflg, dar mai
ales existenta acelui ceardac de lemn pus deasupra portei din dreapta.
Farg a stgrui i asupra celorlalte elemente caracteristice, pe care artistul
le a Infgtisat In scena aceasta, noi vom pretinde, eh' aici e reprezentarea tinu-
tului de la Turnu rosu, din preajma comunei Boita. Aici ggsim noi reunite
toate elementele topografice, pe care artistul columnei le-a indicat In scena
noastrit. Le vom lua deci pe rand, asa cum au fost observate pe columng.
Tinutul este foarte muntos, citci aici la Bata, muntii care IngrAdesc
valea Oltului au nil-110mile lar cele mai mari.
Formele muntilor, care alcrttuesc defileul râulai, sunt, dupii cum se
powte vedea din schita publicatrt 1), conice, stancoase, cu vitrfuri plesuve si pante
abrupte.
Valea are directia de la sud la nord, mgrginitrt de o parte si de alta
eu peretele muntilor Carpati ; In aceasth' vale dan mai multe rttusoare, care
formeazg si ele viti laterale str'amte ; \riffle acestea, fireste, se Ingusteaza spre
fund, crttre apus. Avem, de pildg, valea Megiesului, valea raului Pleasa, in
care dit valea râului Boicioara, valea raului Tginirteelul, care se Impreunrt cu
valea Rausorului mai sus de satul Vilmrteelul si In fine la nord, valea riiului
Sadul, care drt In rAul Sibiului tocmai In dreptul
Spre rilsgrit de satul Boita, pe malul drept al Oltului, nu departe de
vgrsarea Sibiului, se vgd i astitzi urmele unui castra roman de piatril, de
formrt dreptunghiularg, cu fata tutors spre rgsgrit. Zidul de imprejmuire a la-
ggrulul se afig pe loeul numit Rudele", ceva mai la rgsrtrit de fabrica de cg-
rAmidg a lui loan Cloajrt. Acest zid, acoperit cu verdeatrt peste tot, era for-
mat din bolovani de piatrg legati cu mortar roman foarte tare. Ingltimea lui,
mai ales spre albia Oltului, atinge 2 m., pe cAnd grosimea abia 1 m.20.

1). Capitan N. Filip, Geografia 011eniei, Bueure§fi, 1886, p. 32: a Vederea In perspec-
tivti a defileului Oltulvi. J vama Vezi pl XXIV, fig. 4.

www.dacoromanica.ro
07

Alci, dupg, d. Tocilescu i altii, a fost localitatea cunoscutg, din Tabla Pell.-
tingerianti sub nurnele de Caput Stenarum. Cu aceastg, localizare corespunde
foarte bine si distanta argtatg pe itinerariul lui Castorius : Caput Stenarum fiind
la 15 mii de pasi departe de Pons Vetus, adicg la 22 km. de Caineni.
Pozitia strategicg a acestui laga'r era extraordinar de mare, cgci stitpanea
nu numai intrarea i esirea din pasul Turnul rosu, dar In acelas timp i cgile
care duceau, una prin valea Oltului spre rgsgrit i tara Barsei, alta spre meazg-
noapte In vale raurilor ambelor Tiunave, i cea .de a treia spre apus prin. va-
lea Sibiului i Muresului. Laggrul acesta de fapt nu' poate fi de cat cel Inftitisat
de artistul columnei In scena noastrg.
Cu aceastà localizare se potriveste i celalt amitnunt privitor la dru-
mul pe uncle vin carele cu provizii. Drumul care leagg castrul din Boita cu
valea Oltului i deci i cu Moesia, venea dealungul Oltului de la Pons Vetas
piltrundea In Transilvania pe la Turnul rosu, vechiul porta Traiana. Valea
aceasta Intocmai ca si pe columng, este Incadrata spre apus cu varfuri cu atat
mai inalte, cu cat stint mai spre miazg-zi.
In acest defileu al Oltului, pe partea dreaptg a raului, sunt o sumg
de ruini de ziduri vechi, care Incep chiar de la rain Vadului. Cel mai carac-
teristic Insg, este cel din dreptul vàii Megiesului (dupg altii Modisului), asa nu-
mitul Turnul spart". Acest turn, dupit cum am mai spus mai Inainte (vezi pag.
50), asezat la imbucgtura Megiesului In Olt, chiar langg, malul apei, care-i
scaldg poalele, are o formg rotunda, de aproape 40 m. la bazg 1). Turnul are
astg-zi aproape 15 m. ; sus se vild foarte bine i unele creneluri
de apgrare cu gvardia. de jur imprejur. Are trei etaje, cu ferestrele cele mari
de sus Incheiate cu bolti arcuite, formate din cartimizi mari romane 2). Cu toate
citi acest turn nu ni s'a pgstrat de cat pe junilitate,restul din spre uscat a
fost luat de ape In 1533, cu prilejul unui Imo totusi Se pare &A poartit de
intrare n'a avut. Intrarea se fácea printr'o punte de fringhii, eare ducea la
fereastra boltitg din al II etaj. Aceastg fereastrtt se potriveste,minunat ca por-
tita care se ggseste la turnurile ronde de printre vane muntilor din scena de
pe columnit
Asupra rostului acestor clAdiri ronde de pe columng, multe s'au spas de cittre
comentatori. Pollen i Petersen 4), le drept temple. Domaszewski Insg, le in
dreit altarele funerare ridicate din porunca lui Traian pe campul de bittae de
li Tapae, despre care ne vorbeste cunoscuta notitg, a lui Dion 5). Dar cel care
a vgzut mai clar de cat toti a fost Cichorius ; el a sustinut din primul mo-
ment eh' sunt simple tumuli de pazg. Algturgrile de mai sus cu turnul spart"

Vezi pl. XXV, fig. 1.


Neigebaur, Dacien, p. 273: tEin ohm 30 Fuss höher sehr dicker rundor Thurm von
Bruchsteinen, der fiir römische Arbeit gehalten wird». C. Goos, Chronik, p. 304: cEin runder
Thurm, von römischen Mauerwork, dossen Mörtel mit don bekannten Ziogolbrocken gemischt
1st und welcher seiner ganzon Gestalt nach dom. von Crivadia im Schylpasso gleicht » I
Neigebaur, ibid. p. 174; C. Goos, ibid. p. 312; Dr. Bielz, op. cit., n. 437.
E. Petersen, Trajans Dak. Kriege, I, p. 68.
A. von Domaszewski, Philologus, N. F. V. XIX, H. 3, p. 335.

www.dacoromanica.ro
-208
dau deplina dreptate : rostu1 acestor turnuri ronde nu a putut fi de cat sa
apere si s inchiza intrarea In Transilvania, gat pentru cei ce ar fi Incercat s
patrunza pe dreapta sau pe stanga Oltului, cat i pentru cei care ar fi pätruns
fie prin vaile laterale din apusul defileului, fie prin plaiurile limite ale Carpa-
tilor, plaiuri strabatute i atunci In anticitate, precum Bunt si àstazi, de cai foarte
umblate.
Dar ceiace ne Intareste si mai adane In aceasta credinta, c turnurile
ronde de pe columna din scena noastra aveau un scop fortificatoric, este si a-
cel zid lung de piatra, pe care-1 vedem urcandu-se de la turn pe panta munte-
lui pana acolo unde ea era rapoasti. Acest zid, care Inchide defiteul pang
In munte, este identic cu acel zid, pe Care noi Il vedem Infatisat pe columna
sus In 148, Indaratul legiunii romane, care priveste la pileatul dac Ingenu-
chiat din scena de la Caineni.
Dar asemartarile Intre realitate i aratarile columnei merg si mai departe.
Pe columna, am vazut, stint patru asemeni tumuli. ronde. Ei bine, cast pe
columna, In afara de Turnul spart" se mai afiau odinioara i alte tumuli
ronde. La Talmaci, o comuna ceva mai la nord de castrul din Boita, era un
alt turn rotund, care dupa descrierea facuta de Neigebaur 2), era la fel cu cel
dintai. La 1840 Insit, In urma unui foc care a mistuit comuna, turnul acesta a
disparut cu totul. In fine, pe locul unde astazi se afia faimosul Turnul rosu",
la cotitura Oltului ca sa intre In defileu, se pare ca a fost un al treilea turn
rond:; musa a disparut i acesta, iar ceva mai pe deal s'a zidit cam pe la finele
veacului al XVIII, actualul turn patrat, Inconjurat eu 6 bastioane" 8).
Unde sit fi fost eel de al patrulea turn rond, astazi nimeni nu o mai poate
spune, ca'ci navalirile salbatice ale barbarilor prin lungul defileu al Oltului, au
nimicit once urmiti. Dar despre existenta lui cine s'ar mai putea indoi ?
6) In fine, un ultim argument care sprijina ideea loealizìtrìi seenei noas-
tre la Boita, este si urmatorul : pe columna Intre 153 si 154 se afla, pe cul-
mea unui munte rapos, o eetate parasita, din care nu se vad de cat trei laturi
doua, porti ; aceste porti dupa orientarea scenei noastre se gasesc una, cea
din dreapta, pe laturea de rasà'rit, si cealalta, cea din stanga, pe laturea de
Cetatea ea i muutele se afia in raport cu castrul ceva mai la nord.
S'a zis, a pe várful dealului rápos este un simplu zid cudouii, porti si nu o
cetate-: Tot* nu vedem ce rost ar fi putut sa aiba acest zid pe eulmea
mtunte ? Aceasta cetate pe care columna o indica In chip sumar nu este alta
de cat cea cunoscUta sub numele de Landskrone, la nord de Boita. Fireste,
sunt foarte multi astazi, care pretind ca vestita cetate este opera Sasilor. Mai
mult Inca, unii chiar cunosc data preciza a zidirii cetatii. Gaud voivodul Va-
lahiei patrunse In Ardeal In 1369 i dete prada flacarilor manastirea sfantului

Vezi pl. XXV, fig. 2.


Neigebaur, bacien, p. 274: c Ein diesem nicht unähnlicher Thurm stand nur noch
vor 10 Jahren aach mitten in Talmatsch und zwar in einem Bauernhof von Wirtschaftsge-
bäuden umgeben». cf. C. Goos, Chronik, p. 812; Dr. Bielz, op. cit., no. 437.
Dr. Bielz, op. cit., no. 441.

www.dacoromanica.ro
- 209 -
Neculai din Talmaci, serie inviitatul istoric sas, Teutsch, cetatuia Inca, nu avea
fiinta. Ca sit inlature aceastit priinejdie, precum i cealalta mai amenintatoare
din partea Turcilor, Incepu regele Ludovic cel Mare o lima cladire ; Saii 11
sustinura cu bani §i cu brate cu atta vigoare In cat cetatea era gata in 1370" 1).
Aceasta zidire, care, dupil cum vom yedea Indata, este una din cele mai uri-
a§e cettiti din cate cunoa§tern In Ardeal, nu a putut fi nici odata cladita In-
tr'un singur an. Niei regii Chaldei, care adeseori au Meat minuni in aceasta
privinta, n'ar fi putut savar§i o asemeni lucrare marea ta; cum ar fi putut sii-
var§i acest lucru Sa§ii, a carora mijloace, puteri §i brate, eran ea adevarat
modeste. Si afara de aceasta, o simpla privire aruncata asupra, technicei zidirii
§i ne-ar fi facut sit ne-ferim de eroare.
Cetatea Landskrone este opera regelui Decebal. Acest lucra ni-1 spun ru-
mie prin felul lor de zidire, ni-1 spune forma §i Intoemirea ei, care este ase-
meni cu cea, Infati§atil pe columna. In adevar, pe varful muntelui care domina
intregul defileu de la Turnul ro§u, s'au pastrat p'alocuri In buna stare ruinile
zidului de Inconjurare al cetatii §i al unor turnuri de aparare. Forma lui este
impusa de marginea de sus a muntelui; p'alocuri, unde panta este mai u§or
Inclinatii, architectul a pus sil se sape un §ant adane, de 7-8 ni. i larg de
15 in., .eum este de pilda, pe parten din spre nord i sud. De obiceiu forma
pare ovala-lungareata, Cu axa cea lungrt de 120 m. aproape, pe and cea scurta
de 60-70 m. Zidul p'alocuri gros de 3 m. este alcatuit din bolovani de piatra
legati !litre ei cu mortar roman foarte tare. S'a pastrat pana acum In bunt"'
stare turnul de pe laturea de rasarit, unde se afla i poarta principala de in-
trare. 0 a doua poarta se afla a§ezata cam la sudvest i este aparata §i ea
ca un turn masiv, care in spre curte este proptit de trei capriorei.
Farit a mai starui asupra celorlalte amanunte, vom sustine cit scena noas-
tril trebue§te localizata in panne de la Boita. Caci aici gasim noi reunite toate
elementele topografice indicate de artist. Pita, §i existenta acelui ves, unde ca-
-valeria mauretana I§i Indepline§te stralueita sa aetiune rezboinica, despre care
ne vorbe§te notita din Dion. In adevar, laugh' Boita, la stanga se vede deli-
leul Turnului ro§u, ca. §irul sau de munti Inalti, conici, rap* §.1 ple§uvi, iar
In dreapta se desfil§oaril larga vale a Oltului, care poate fi viizuta ea, In palma
de pe culmea unui deal, precum este cel de la Impreunarea Sibiului cu Oltul,
a§a numitul Landskrone.
Cu stralucita actiune a cavaleriei mauretane se incheie Intreaga serie de
scene, care era menitit sit ne arate mi§carile trupelor romane, din clipa cand
tree puntea de lemn de la Gura Vaii §i pima cand Patrund prin defileul Tur-
nului ro §uIii Arden!. Cladiri de castre §i de punti, treceri Zn revista a legi-
imilor In mar, cueeriri §i nimiciri de localitati dace, mi§cari dibace de trape,
care aveau darul B11 prinda §i sit surprinda pe du§man, toate acestea Incheiate

1). Fr. Toutsch, Unsere Burgen, in Jahemeh Siebeabiírg., 1883, p. 128; cl Dr. Bielz,
Die Burger in Siebenbiirgen, ibid. 1899, no. 438.
14

www.dacoromanica.ro
- 210 -
la urmii, Cu o biruintii hotgratoare, care avea drept rezultat s asigure dru-
mul de legAturg en baza de operatie de la Dunare, iat, Ìmplinitt cu mrtestrie
chiar, prima parte a programului de invazie i cucerire. Ne remane sit vedem
acum cel de al doilea punct: eiocnirea cu dusmanul i deci preggtirea eatas-
trofei, care formeaza ultimul punct al aefunii Imprtratului.

www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL VIII

LUPTELE DIN VALEA STREIULUI


Intro

ROMANI I DACI
REZUMAT. Intindorea grupei. Cum trece Traian de la Boita in valea Streiului ?
Conflguratia solului din Oltenia F}1 sudvestul Ardealului. Traian n'a, putut porni de la ()It
urmttnd valea Muresului, Streiului de jos si Hategului, pentru ca sa ajunga la Sarmizegeiusa.
El alege calea pe plaiurile Salte; patrunde pe valea Sebosului prinSasciori, apoi pe cartirile
muntilor junge in ralea Streiului prin Crivadia. Urinele de lagar roman si de cotate dad'
Sasciori. CAW) i lagarele romane de la Ausel, Vtlrful lui Petru, Poenilo Thu i Jigorul
mare. Scena LXVLXVII ne infatisoazi peisagiul din ralea Streiului de sus. La apus
do Crivadia, 'undo este turnul rotund infatisat in LXVI sus, aro loo atacul impetuos al Da-
cilor contra Romanilor. A doua lupta de la &awl do sus osto infatisatil, in scona Lxvni-
LXX. A treia lupta dintre Romani si Daci (SO. LXXILX XII) so da probabil la Ostrovnl
mare. Adlocutia lui Traían catre trupe In castrul roman din Balint

Aceastii, noun grupti se Intinde din 160-190 si cuprinde scenele LXV-


LXXIV, dupA Impiirtirea lui Cichorius. Elementele de precizare geografidi a
tinuturilor unde se dau luptele Intre Daci i Romani, cu toate e sunt nume-
roase, Ing din pricina nedesprirtirii precize a scenelor, nu au putut fi Intelese
pe deplin de comentatori, i prin aceasta niel In deajuns de bine localizate.
Cichorius crede et Impgratul cu armatele sale, ca sí ajunei la Sarmizegetusa.,
n'a putut lua de cht calea prin. valea Sibiului, a Muresului si In fine a Streiu-
lui, de uncle apoi a piltruns in larga campie de la poalele muirtilor Hateg. Un
singur adaos Tiisit admite : o abatere lilturalnicit prin valea Cugirului, pentru
cucerirea orasului Muncelu Grildiste. Dar Petersen aratii pas cu pas, cit nimic
nu stti In picioare din toatii aceastil mestesugita aldituire, indatri ce o anali-
zezi cu deamitnuntul. Mai mult tncí, etersen nu se invoeste niel cu felul
de 1mpnlire a scenelor, asa preeum a facut-o Cichorius. Dupii dânsul, i In
aceastà privintii are mare dreptate,uneori o scenri trebueste tmplinit cu

www.dacoromanica.ro
212
adaos de alaturi, cu care formeaza un tot, alteori din contra, ni se impune sa
desfacem doua scene, care fusesera Impreunate
Un amanunt ne izbeste Insa : mai toate scenele au marimi neobisnuite,
provenite fie din pricina c artistul pentru rostirea gandului situ, avea nevoe
sa Insire cat mai multe figuri, fie ca natura In sanul careia se petrec luptele,
are nevoe, pentru a fi mai bine determinata geografieeste, de un adaos de e-
lemente caracteristice, care In scenele de pat aici ale acestei campanii
fusesera folosite.
Dupii constatarile de pima aici, Traian se afla cu armatele sale In cas-
trul din Boita, la vechiu'l Caput Stenarum. Este Intrebarea, cum ajunge Impa-
ratul s treacil de aci de langa Olt tocmai in valea Streiului, unde, precum
vom vedea mai departe, se vor da ucigatoarele lupte ? Ca sa raspundem mai
usor la aceasta Intrebare, suntem siliti s'aruncam o scurtil ochire asupra con-
figuratiunii solului din partea de sudvest a Transilvaniei, teatrul viitoarelor
rezboae.
Muntii Caxpati dintre Ardeal si Oltenia, ti au nodul lor orografic in ma-
sivul impunator al Paringului, ale caruia varfuri mai lnalte, Mandrul (2529 m.)
si Calla (2406 m.), aleatuesc oare cum miezul, de uncle pornesc toate celelalte
siruri de munti. i anume, Intre Jiu, si Olt se desfae, Indreptandu-se dare lit-
trei coame principale : 1) ceva mai spre sudest este coama muntilor, care
poarta numele de Paringul, casi nodul central. Acesti munti cu yarfuri ple-
suve i conice se Indreapta care Olt, formand ea un perete retezat spre miaza-zi
de valea Lotrului. Cele mai multe din varfurile sale tree peste 2000 m.
time ; 2) ceva mai spre nordvest avem cama muntilor Platanesti, care se sfar-
seste iarasi la Olt, dupa ce a alcatuit si ea peretele de nord al 'vaii Lotrului
3) In fine, din Weal Ciudrelului (2248 m.) se desface o noua 'coamrt, zisa
Sibiului, care se Indreapta spre nordest si are lualtimi mai mici. Si precum
din culmea Paringului se desfae o suma de dealuri paralele care se Indreapta
In linie generala catre miazazi, tot asa se desfac altele cu directia catre nord
din culmea Sibiului.
Din acelas nod al Mandrel se desprind, pornind Insa catre apus, ale douti
siruri de munti, care pare ea continua liniile coamelor Paringului i Platanesti-
lor. Acestia Bunt : a) mai spre sud coama muntelui Vulcan, care se prelun-
geste pang, In jude-tul Mehediuti, läsând spre miazh'zi o soma de coame de dea-
iuri paralele ; by cev& mai la nord, muntii Hategului, Care Ii gasesc In var-
ful, Retezat (2477 m.) Inaltimea lor cea, mai mare. In fine, cam tot din locul
de unde se desface culmea Sibiului, se desprinde i culmea Sebesului, care
Inclina spre nordvest, (land nastere spre nord mai ales la o serie de alte dea-
luri paralele. Din varful lui Petru si al Surianului, care leaga masivul Sebe-
sului Cu Paringul se lasa, o sea care duce spre pasul Merisor, unde se face
Impreunarea cu muntii Hategului.
In mijlocul acestei naturi framantate, se Intelege de la sine, ca nu mai
putea ayea loe nici o campie ; din contra Insa In spre apus de masivul Sebe-
sului si la nord de muntii Hateg, se deschide larga campie a Hategului, care

www.dacoromanica.ro
213
cuprindé tot spatiul dintre Crivadia la rasarit, Orlea la nord §i Portile de fer
transilvane la apus. In coltul de sudvest al acestei campii se afla faimoasa
Sarmizegetusá, actuala GrOdi§te, tinta catre care se indrepta
Un fapt nu mai putin ciudat al acestei regiuni framântate dintre Olt §i.
campia Hategului, este forma §1. alcatuirea muntilor. A§a, de pilda, privind din
spre Sibiu, §irurile muntilor, care se Indreapta de la apus la ritisarit, sunt In
ava fel randuite, In cat ne fac impresia unor trepte largi cu atat mai Inalte,
Cu cat sunt mai spre sud. Nu mai putin ciudate sunt formele colturoase pe
care le au varfurile mai rashrite ale muntilor priviti din departare. Alai ales
culmile mai inalte din coama Platáne§tilor, se arata sub forma unor capätani
uria§e de zahar, legate nitre ele cam pe la mijloc' cu un fel de podi§ sau o
§ea larga. Din aceasta cauza culmile nu sunt izolate, cu toata Infati§area tor
impunatoare i selbatica din departare. Din pricina acestor podi§uri de legatu-
rA, cararile prin munti sunt neintrerupte §i se tese atat de la capatul de est
spre vest al coamelor, cat §i din sud spre nord, adica din Oltenia spre Ardeal.
Acestea zise,' sa trecem la comentarea §i localizarea scenelor. Prima pro-
blema Irma, care ne ese Inainte, este cea privitoare la drumul, pe care l-a ales
Imparatul pentru trecerea armatelor sale din valea Oltului In valea Streirdmi.
Am vazut mai sus cate carä'ri se deschideau Inaintea Imparatului, pentru
ca fig treach' din valea Oltului in a Streiului, unde se afla capilala regatului
dac. Tot* ele se pot reduce la doua drumuri : unul, prin valea Sibiului, a
Mureplui §i apoi In campia Hategului §i celalt pe plaiurile lnalte ale munti-
lor Carpati. Cichorius, intemeindu-se pe o pretinsa asemanare a bailor termale
din Calanul cel mic cu imaginea de pe columna din scena LXXIV, sustine
Imparatul a ales calea pe Mire i Streiu.. i s'ar parea ca aceasta parere ar
fi singura mai adevarata.
Si cu toate acestea trebue sh' ne declarrim contra ei. i iata motivele :
a) E lucru ciudat, dar, dupa cercetarea amanuntita a tutulor cailor pe
care imparatul Traian le-a luat atat in primul, cat §i In al doilea rezboi.
reese pang la evidenta, ca armatele romane, cu toata covar§itoarea lor pu-
tere, pe care le-n dedeau organizatia §i multimea legiunildr, au cautat In
mersul lor de patrundere spre Sarmizegetusa, intotdeauna tinuturile muntoa-
se, cararile prin regiuni lnalte. Si din contra, ori de cate ori s'a infatipt Im-
prejurarea, regele Decebal a dat luptá In camp larg §i deschis. Este un con-
trast a§a de viu Intre felul de procedure al imparatului roman §i acela al re-
gelui dac, cum nu se poate mai izbitor §i mai hotarat: unul I§i alege caile de
strabatere prin podi§urile muntilor, celalt a§teapta lntotdeauna eu o neinfranta
barbatie sä dea lupta In camp deschis. Este ava de adevarat aceasta, In cat
din cele 12 lupte mai marl, In care se ciocnesc Romanii cu Dacii, (scenele XXIV,
XXXIX, XL, LXIV, LXVI, LXX, LXXII, XCIIIXCVII, CXXXIV §i CLI),
nici una nu se da. In munte, toate se desfa§ura in campie. Si nu trebue uitat
un lucru, eli aceste lupte, In marea majoritate a cazurilor, sunt oferite Romani-
lor de catre Daci.
Pe and impáratul Traian Incearca sa fuel, parch', de lupte, din contra

www.dacoromanica.ro
214
Decebal le cautii si le doreste. Unul straluceste prin geniul su strategic, toate
mischile trupelor sale aunt combinate strategiceste In vederea sfaramarii vra'j-
masului aproape f4ra Jupt5, eelalt, regele dae, ii pune toata nadejdea In vi-
tejia selbatica a ostasilor Ai, care Ii facea ades A Infrunte moartea cu nepa-
sare. ,Acest dispret de moarte al Dacilor, pe care li-1 dedeau Bag creclinta In
nemurirea sufletelor, sau patriotismul lor adanc, a adus nu arare ori pierden i cum-
plite legiunilor romane. Doar i istoricii romani, cu toata tacerea lor semnifi-
cativa, ne au transmis stirea, ca In. aceste lupte cu Dacii multe legiuni romane
sau au pierit cu totul (leg. V Alanda, XXI Rapax) pe campul de batae, sau au
fost zeciuite i mäcelirite. Acest lucru 11 cunostea bine Imparatul i experienta
Matta de alti comandanti rornani In trecut a folosit-o, ferindu-se A mai re-
pete gresalele altora. De ad., acda neincetatá goana de a nu se milsura in
camp deschis cu dusmanul ; de aci, continua strecurare a armatelor sale prin-
tre stramtorile rnuntilor si pe ca'rarile plaiurilor
Pe la Mure i Strei, campia e larga, sesul destins si era minunat pen-
tru desfasurarea vitejiei dace. Pe aiei, Decebal i-ar fi disputat pas cu pas te-
renul ; i chiar daca biruinta ar fi fost de partea Romanilor, pierderile aces-
tora ar fi fost asa de mari, In eat ar fi insemnat In definitiv tot una eu o In-
frangere ; cad, pe and Decebal si-ar fi reImprospatat necontenit trupele sale
Cu noi osteni, imparatul ar fi trebuit s'astepte Indelung sosirea altor legiuni.
Si In rezboi o intarziere Insearnna pentru biruitor o Infrangere i pentru cel
Invins o victorie. In cazul de fata deci se impunea imparatului A se fereasca
de calea pe la Mures.
b) Dar mai este i alt motiv. Acesta este de ordine locala, special:a. Cam-
pia Hategului eu forma ei triunghiularil are numai trei porti de intrare, cate
una la cele trei colturi ale triunghirdui. Dintre aceste trei porti de patrundere.
cea din spre nord insil este fail Indoiala cea mai greu de strabatut pentru
dusman. Streiul, care Ii aduna apele pale de pe pantele muntilor Hateg si Go-
deanul, dupa ce ,merge un timp catre apus, se indreaptit deodata spre nord,
trecand printeun gatlej InguSt i selbatic, care poate fi Inchis cu desavarsire
de o simpla cetate pe varful Orlei. Aeeasta cetate de aparareDacii n'au uitat
s'o ridice. i taria ei ne-o rostesc zidurile ei groase, santurile adanci de im-
prejmuire, dar mai ales coastele rapoase ale muntelui. Cu mijloacele technice
de care armatele erau pe atunci lnzestrate, cetatea se poate socoti, si de si-
gur di a fost, cu neputinta de luat. De peretii muntelui Orlea i a celor vo-
vreme prea Indelungata s'ar fi spart Indkatnicia i organizarea de fier a,
legiunilor romane. pentru ea Imparatul sa mai aleaga aceasta cale. ,Acest lucru.
probabil Imparatul Il tia prin fugarii romani de la curtea lui Decebal fugani
care nu putean inn* in sufletul lor dragostea pentru Roma si pentru marirea
nearnolui lor.
e) Dar In fine eel mai puternie motiv pentru sprijinirea parerii noastre
sunt ramasitele de lagare romane, pe care le gasim priu plainnile muntilor Car-
pati, raimasite, care ne ealatizese pas cu pas pe urmele Romanilor. Sianume.
dupg, birtlinta eavaleriei mauretane de la Bo4a, impAratul apare mai Intal toe=

www.dacoromanica.ro
215
mai la Crivadia, In coltul de rasarit al campiei Hategului. Acest lucru ni-1 po-
vestese castrul roman din scena LXV, cetatea dad, din LXVI i Intreaga des-
fasurare a luptei de la Crivadia. Lucrul acesta Il vom pune In pling
ceva mai departe. Dar se pune i aici Intrebarea, pentru ea Imparatul s'ajunga
la Crivadia pe unde a venit ? Caci am vazut c drumurile pe munti se Incru-
ciseaza In toate felurile. Respunsul ni-1 WA o scena (CVII) din al doilea rez-
boi. Trig pentru lamurirea cititorului, suntem nevoiti sa facem un mie !neon-
jur. Multa vreme s'a discutat i Inca respunsul hotgrator nu s'a gasit, asupra
drumului pe care Imparatul i armatele romane l'au urmat In al doilea rezboi
dacic. Cichorius a pretins, ca Indatä', dupil scena solemng, de lftngg podul de
piatra al lui Apollodor (scena C), Traian intra In campanie ; ca drumul ales In
acest rezboi Incepe la Drobetae i ca dupa ce trece prin pasul Turnul rosu
prin ambele vai ale Varnavelor, akinge la o cetate tainica din valea Homoro-
dului i a rausorului Vargyas, afluenti ai Oltului ; ea la Alma s trebueste noi
sa punem acea puternica cetate pe care columna o Infatisaza cu atata strglu-
cire In sirul de reliefe, care se Intinde din CXIII pang, In CXXVI. Aceasta pa-
rere Insa este cu totul gresith'.
Credinta noastra este; ea drumul strilbatut de Impgratul Traian in al II
rezboi este acelas cu acel, pe care merge el acum In a III campanie a primu-
lui rezboi dacic. Ca sg pue In lumina aceasta idee, artistul nu s'a sfiit pe
deoparte de a schematiza Infatisarea scenelor sale, iar pe de alta de a repro-
duce acele statiuni din primul rezboi, care fuseserg mai insemnate i mai bine
caracterizate.
Anume, in al II-lea rezboi dacic, artistul reproduce ceva cam sche-
matic" 11,cuvantu1 este al lui Petersen,scenele care ne Infatisau in primul
rezboi, statiunile Bumbestii (scena LII, In al II-lea rezboi scena CII), Ramni-
cul-Valcea (scena Lill, In al II-lea scena CIII), Cftinenii (scena LX i LXI,
al II-lea scena CV) si Crivadia (scena LXV i LXVI, In al II-lea scena CIX).
Pe cAnd In campania a III a primului rezboi artistul Infatisazd pe langg aceste
statiuni principale si o suma de altele mai neInsemnate cuprinse la mijloc, a-
cum In al II-lea rezboiu el se mgrgineste numai la acele cateva scene care
eran mai Insemnate, si care puteau calauzi pe privitor In mod sigur.
Dar lucru ciudat, pe cand In primul rezboi futre Caineni (LX i LXI)
Crivadia (scena LXVI) artistul nu mai introduce de cat statiunea de la Boita
(scena LXVLXII) din valea Oltului, lasfindu-ne cu totul In Intuneric asupra
cal urmate de la Olt la Crivadia, acum In al II-lea rezboi, dupa ce ne Infatisaza
statiunea din Caineni (scena CV), lag deoparte imaginea laggrului i intregu-
lui tinut de la Boil], i lnainte de a ne reproduce lagiirul din Crivadia (scena CIX)
ne adaoga o scena la mijloc (scena CVII); care cuprinde imaginea unui lagar
roman si a unei cetati dace.
1). Petersen Inteuri alt pasagiu adaogi si mai laxnurit, cu privire la aceasti repro,
ducere a unor scene din primul rezboi : cartistul se margineste numai la infatisarea a ceia Ce
este absolut necesar, casi cum ar repent lucruri trio& °data reprezentates. Tra). Dak. Kriege,
II, p. 15.

www.dacoromanica.ro
216
Prin urmare respunsul la intrebarea de mai sus, pe unde a trecut 11130-
ratul ca sì ajunga de la Boita la Crivadia, ni-1 dt scena CVII, care ne Infa-
tivaza statiunea intermediarrt Intre Caineni i Crivadia.
Ava dar, unde se cuvine s localizam noi scena CVII, la care cu drept
cuvant, Petersen adaoga v.1 cetatea din 286-287 din scena CVIII?
Elementele topografice indicate de artist sunt :
1) Tinutul pare muntos i anume se desfavurti de la stanga spre dreapta
sub forma, unei coame de munti ; 2) pe culmea acestei coame este un lagar.
roman cu doua porti pe laturea din fata i .cate una pe cele doua laterale. Un
semn ea lagarul este pus pe o inaltime mare, este indicarea acelui auxiliar din
fatti In 285, care-vi umple urciorul cu aprt ; probabil spre a-1 duce sus In lagar ;
3.,) la poalele dealului pe care se afla, lagarul, curge un rau, la malul caruia
duce o scara de lemn ; locul unde este puntea pare a fi un punct strate-
gic Insemnat ; uumai ava se explica de ce pazevte auxiliarul In picioare din
fata puntii de lemn i a lagarului roman. Aceasta paza de obicei nu se pune
de cat In punctele, unde piguranta trupelor ar fi fost amenintata de duvman.
pare a primejdia ar veni din fata i dreapta ; 5) peste rauvorul din primul
pion i ceva mai spre dreapta, Intre 286 vi 287, se vede o cetate de zid de o forma
(walla' ; 6) aceasta eetate prin. Intocmirea ei este de origine dad, precum a spus
foarte bine Cichorius 2). De altminteri, acel ceardac de lemn de deasupra portii
din dreapta este un semn conv.entional destul de caracteristic, pentru ca
mai fie vre-o Indoiala' asupra acestui punt ; 7) cetatea are douii porti, una in
stanga In spre auxiliarul care Ii umple urciorul din rau i alta tocmai in
partea opusa. In interior sunt mai multe casute dace, un semn eh' era locuita ;
8) cetatea daca, avezata chiar in fata lagarului rdman peste al:a, este pe o
inaltime mai mica de cat a muntelui din fata cu laga'rul roman ; 9) afara de
aceasta, daca ne luam dupa faptul cit sold,* din coloana de sus, care au evit
probabil din Tagarul roman, nu au coital pe cap, pe cand cei din coloana de
jos Ii poarta din contra coiful, urmeagt ca partea din cotro ar putea sa vie
duvmanul este cea din fata i dreapta ; 10) In fine, atat lagarul roman, cat vi
cetatea dad., se MIA In drumul armatei romane pornita din Caineni i ajunsil
la Crivadia (scena CIX i CX). Ei bine, toate aceste elemente topografice se
regasesc la localitatea Sasciori din sudul oravului Sebevul sasesc (Miihlbach).
Raul Sebevul, care sub numele de rani Frumoasa, apare din poalele muntelui
Cindrelu, dupa ce formeaza un timp granita Intre Romania vi Austria, cotevte
direct ipre nord. Valea raulni, Inchisa spre dreapta i spre stanga cu viruri
Inalte de dealuri, este strimta i frilmantata. Totuvi are o cale minunata, care
duce,de la granita noastra SO, la Sasciori, unde art lute° regiune mai deschisa
vi mai easa. Este important faptul tust, cit atat pe dreapta vaii Sebevului, cat
vi pe stanga, pe muchea dealurilor exista aista-zi ne luam dui% rri-
11. Vezi pl. XXVI, fig. 1.
2). Cichorius, Trajansseiulc, fI, p. 191 : «Ihre Hauser, vorbind desprc caatea acoasta,
sind unvotkenribar von dakischer Bauart, und wir haben demnach keinesfalls ein römisches
Lager eder eine riimische Festung vor uns, sondern bestimmt eine dakische Ansiedlung

www.dacoromanica.ro
V

Clia lea de ri,z ri


. . ....
-
ti
...... .

S SC

FIG. 1. CETATEA DIN LAZ SI CETATEA DIN SASCIORI.

CV I. CV II. CVIII.
-,- ^

.
...,..t''
, I} ell -d
4-i 1 , , T ilkdi ' I.. , ,
.

e
i1,,, . / ' 110-IA4
.
/
IN 11.0 .
,.__
,T
,CER ".

,
17 it
r '0 \,
711 d. 11-k'

285. 296. 287. 288. 299.


292. 283. 234.

FIG. 2. ACELEAI CETATI PE COLUMNA.

www.dacoromanica.ro
FIG. I. VEDEREA TURNULUI DIN CRIVAD1A.

FIG. 4. LATUREA DE VEST A SARMIZEGETUSEI.

FIG 2. RUINILE TURNULUI DIN IWALAETI. FIG. 3. CAMPIA SARMIZEGETUSEI.

www.dacoromanica.ro
217
miele de drumuri vechi,exista i In vechirne eai foarte bune de strahatut
munti.
Acolo Irisa', unde rául Sebe, scapat de strAmtorile muntilor, pittrunde In
regiunea deschisa din Sasciori, atat pe mime& dealurilor din räsarit, cAt si a
celor din spre apus de rau se afla cae o cetate : cea din spre rgsarit, din
dreptul comunei Lazu, este 1.11) lagar Toman, iar eea de pe dealul din fata co-
munei Sasciori, o cetatd de piatra, de origine daca.
Voi lua mai %di In cercetare lagárul r6man din dreptul comunei Lazu.
Asupra acestor ramasite de cultura veche, iatil ce ne spuue un Invatat sas,
Dr. Amlacher 1) : pe Várful tocit aproape cu total al muntelui Gargalitu, ga-
sirilm un sant ad:111c .tras In forma de cerc 2). In spre apus, spre valea
Sebe § se afta' o:trecere peste sant unde sau santul nu a fost sapat, sau a fost
iaruíi umplut eu pamant. De aci scoboara In pauta, Una de pe munte o cale
destul de larga. Traditia n.e spune, crt a fost odinioara aici o cetate de lemn.
Na Se vede Intr'Insa nici urma macar de piatra sau de zid. De unde provine
Intiíritura este greu de hotarál. D'ara' Indoiala' lusa, ca origina ei se eufunda
In vechimea cea mai departata".
Asupra acestei cetati tusa, multumita bunavointei preotului Moga din S'as-
ciori, avem planul ridicat de catre architectul Benedek ,Lajos din Sgsciori 8).
Din aceasta schita reese cit cetatea de lemn" are forma unui oval, a cil-
ruia axil mai lunga, Indreptata de la nord la sud, are aproape 60 m,. pe cAnd
axa cea scurta numai 46 m. antul are o largime de aproape 6 m., iar pa-
mIntul scos de aci este turnat spre interiorul cetatii, asa Incat solul castru-
lui este mai inalt de cgt Inconjurimea. Ciudatil este forma lagärului, caci mai
ales cele 2 latan i de est si vest sunt convexe. Probabil ca de jur Imprejurul
saiitului era palisadti ca pari de lemn, de unde i numele de cetate de lemn",
ce i se da cetatii.
In fata acesteia pe o o muche de deal, rasarind ca un dinte din muntele
Lomanului, se afla cetatea din Sasciori. Tata' aici planul 4) i descrierea acestei
cetati. Planut se datoreste aeeluiasi architect B. Lajos, despre care am vorbit
mai sus. Descrierea o iau dupa Inviltatul istoric sas, Dr. Fr. Teutsch, introdu-
cAnd p'alocuri observárile atat ale parintelui Ilie Moga, cát si ale noastre proprii
fitcute asupra ruinilor chiar.
Pe o ramura a muntilor Bebes, care se desface din muntele Loman spre
nordest, si la apus de comuna Sasciori, pe malul stAng al ráului Sebe, se Inaltil
ruinile cetatii Sasciori pe un deal izolat, care cade prapastios mai de toate
partile. Cetatea, Intocmai ca i cea din Grarbova (Urbig), are forma unui drept-
unghiu 6) prelungit. Zidurile sunt dinteun fel de gresie cenusiu Inchisit, din pie-
Dr. Albert Amlaclu.r, Wanderungett int .11141bachgebirge, fn Jalerbualt Sichettbarg.
liarpatlt-Vereins, IX, 1889, p. 36.
Vom vedea ca forma adeva,rat(t a §anului o cea de dreptunghiu.
Vezi p). XXVI, fig. 2.
Vezi pl. XXVI, fig. 2, dreapta.
Forma se asearnant mai mult cu a unui oval neregulaf, precum observa parintele
Die Moga.

www.dacoromanica.ro
- 218 -
tre colosale, ránduite in §iruri regulate, legate cu mortar, care de mult s'a Im-
pietrit. Diametrul este In lungime de 220 pa§i §i In lätime de 40 1). 0 idee
despre márimea totului ne-o d turnul din nordest, care s'a mai pástrat In
parte Ina, a cáruia mare* poartá cu arc ascutit ne face sd presimtim ce
vijelii a trebuit sà Infrunte. Poarta din fatä a turnului are 3 m. Ináltime, 2.75
bolta 1.11 m. grosime ; poarta din dos Insit are 5 m. Ináltime, 3.2 lá-
time, bolta 2.4 m. grosime.
La laturea de sud se aflit d'e asemeni ruinile unui turn 2). Zidurile, care
imprejmuesc largul spatiu, nu au tocmai 2 m. grosime ; borte rotunde 2) se
observá ici §i colo, de sigur hotáráte pentru Impuráturi. In interiorul cettitii
rárnä§itele ne aratá lámurit ea mai Inainte erau diferite Intocmiri pentru locu-
inte. Pe laturea de ritsárit se vede un al doilea zid de imprejmuire, care in
parte s'a práválit pe panta muntelui 4). Pe partea din apus se vede o firida
In zid, care duce din cetate afarit" 6).
Dacà ne intrebAm asupra originei acestei admirabile cetáti, ráspunsul e
mai greu de dat. Totu§i atát Amlacher, cât i Teutsch recunosc descope-
ririle de topoare de bronz §i de monete romane Mcute aici la Sitsciori, dan o
dovadä neIndoioasl" cà cetatea are o origine strAveche6). Teutsch chiar este
§i mai liimurit : Sásciori a fost o cetate romanA", serie dansul 7).
Forma acestei cetAti lush', Intoemirea zidurilor, §i mai cu seamA pozitiu-
nea ei pe várful unui deal, ne amintesc originea ei dad,. O simplà compara-
tie Intre elementele topografice indicate de artistul columnei §i cele pe care
ni le dá' realitatea asupra celor doua cetäti din Silsciori, este mai mult de cát
convingátoare. Pânà i traditia pitstratä In gura poporului din pártile locului
ne spune acela§ lucru. In timpuri strAvechi tritiau prin preajma SAsciorilor
ni§te oameni care se chemau Dad. Unii din ei lucran pálnántul, pescarul I§i
arunca In rau undita §i niivodul dupä pofta inimei, iar vánAtorul strábatea pà-
durile. Sus pe dealul din SAsciori oamenii cei buni" zidirii, o cetate mândrá,
unde trAirá cei ce au clildit-o. Dar sosirit Inteo zi blestematá din yes, din spre
räsärit ni§te streini, care avea,u Imbrácáminte de fier, iar pe capul lor strä-

A supra adevAratelor mArimi M. se vazA planul cetAtii.


Era si aici o a dotta poartft, pe care invAtatul german a uitat s'o pile ; numai ca
poarta e pe partea de apus,
Bortele au forme pAtrate si nu pAtrund zidul. Ele sunt simple capete ale grinzi-
lor de stejar, care sprijineau podisul pe care umblau apArAtorii cotAtii. In unele locuri s'a
pAstrat chiar parapetul i crenelurile. Calen gvardiei are o lArgime de 1 in., a parapetului
de 0.80. Crenelurile sunt la distantb, de 1 m. Zidul cetAtii este si el Imprejmuit cu un sant
de 4-5 m. adincime i lArgime.
4). CAnd am vizitat ruinele din SAsciori, eu nu observasem existenta acestui al doilea
zid de imprejmuire ; creclearn atunci cA zidul de jos nu este de cAt partea de deasupra a
dului de sus. FatA cu descrieroa lui Teutsch i in nedomirirea mea, am intrebat pe pArintele
Moga, care-mi respunde urmAtoarele asupra acestui punct:
Zidul de la stAnga intrArii principale a cetAtii din Shsciori este zidul ditramat din im-
prejmuirea do sus si care s'a rostogolit ceva mai ¡os pe coastA. A.cest lucru se poate dovedi
ii prin faptul at acolo undo zidul do sus nu s'a dArAmat, el esto mai isnalt ; iar sub acesta
nu so vede nici o urmA de un al doilea zid". Asa dar observatia lui Toutscli este gre§itit.
6). Dr. Fr. Teutsch, Unsere Burgen, in Jahrbud Karpath-Ycreins, 1889, p. 76.
Dr. Al. Amlacher, op. cit, p. 34.
Dr. Fr. Teutsch, op. cit., P. 77.

www.dacoromanica.ro
219
I uceau coifuri de otel i erau inspäimantátori. Acestia izgonirä pe cei buni"
din intinsul vaji, arserg bordeile lor, le luarg, turmele si pe cei remasi
at fi duserd In robie. Ei 1uar i cetatea de sus din Sgsciori ; iar restul ce-
lor buni" fugirg In päduri cu vitele, femeile i copii lor. Dar se Indurä. D-zett
de dausii si le dete iar puterea lor de odinioarii"
Dar si mai ciudat pare faptul cg, pretutindeni traditia a piistrat pang, as-
tgzi amintirea numelui Dacilor. La apUs de cetatea de lemn" de pe varful
Lazului este un drum, crtruia poporul ti zice calea Dacilor. De altminteri nu-
'mele acesta tinde sä se piardit din amintirea oamenilor ; cei tineri din sat nu
cunosc de cat numele de calea caprelor".
Sigur !ma" este, cg, cetatea din Sgsciori a fost ziditg, nu ca scopul de a
apära valea Muresului contra unei invazii din sud, precum Bustin mai ales In-
vätatii sasi, ci numai ca srt Inchizä drumul de pätrundere prin valea Sebesu-
lui, unui dusman venit din spre Olt. icei strgini mgrunti i negri, finbracati
In fer" i acoperiti cu coifuri de otel", despre care traditia ne vorbeste,
fond nu sunt de cat acei legionari romani, pe care columna ni-i aratä pätrun-
zand de la Olt In doug, siruri lungi pe valea Sebesului i cgrgrile muntilor
spre Crivadia.
In rezumat, ce ne dit realitatea i Intl' cat aceasta respunde la spusele
columnei ?
Mai Intgi avem o vale strategieä insemnatä, care duce din sesul Muresu-
lui pang, in mima muntilor din preajma vä'ii Hategului. Valea e Inchisä cu un
perete de munti inalti, atilt pe dreapta, cat si pe stanga. Un rem strgbate a-
ceasta vale. Pe culmea dealului din Laz, la intrarea yitii, se aflä un laggr
roman dreptunghiular, casi pe colunuig Acest lagär nu are nicgeri izvor de
apg. In fata acestei Intärituri romane, pe dealul din Sgsciori, peste apa Sebe-,
avem o cetate dacii, forma ei este ovalg, i, Intopmai casi pe columng,
are douit porti, una In spre räsärit spre rtiu, si alta spre apus. In interior ve-
dem o sumä de ruini, care ne dau dovadä cit aici erau locuinte, precum aratri
si columna. Asenignarea deci este hotrtratoare. Pozitia ambelor cetrtti pe dourt
dealuri opuse,dintre ele, cel pe care se aflä chidirea de piatrg, din Sgsciori.
este mai scund,--de asemeni este aceiasi. In fine, localizarea noasträ ne
mureste i celelalte amiinunte. Auxiliarul care prtzeste langI puntea ds lemn,
aláturi de cel ce-si umple urciorul ell apà, este pus sä apere intrarea vitii con-
tra inamicului, care ar fi putut veni din spre nordest, adicg, din spre Olt si
nima Ardealului. Cele doug,' coloane de soldati romani, Aupä aceiasi localizare,
mergeau, una de alungul raului pe malul lui stang, pe cand ceilalti pe ma-
lul opus si anume, nu pe vale, ci pe coamele muntilor. Pe de altä parte,
armata de pe malul stang era mai aproape de vrAjmas,puterea Da-
cilor In acest al 11-lea rezboi, casi In primal, se concentrase spre campia Ha-
tegului,urmeazg neapgrat ca ea sä fie Infritisatg in plin armament, cu coiful

1). Dr. Amlachor, op. cit., p. 37.

www.dacoromanica.ro
220

pe cap, pe nand cealalta coloanä mai adapostitá, este reprezentatä fára coif
pe cap.
Asa dar, iata' uil punct luminos In cercetarea noasträ. Traian, ca
trunda de la Olt In valea Streiului, a fost nevoit, din motive de ordine stra-
tegic i de siguranta pentru armatele sale, sa la drumul prin valea -Sebesu-
lui, drum care duce pe culmile muntilor direct spre Merisor i Crivadia.
Cu aceasta Incheiere se potriveste de minune i existenta acelor urme de
drumuri i de lagrire romane, care se afla de a lungul acestei val. In adeviir.
lat.-a ce gasim In calatoria amintita' mai sus a Invatatului sas Amlacher ( Do
pe plaiul Lamanului, mergänd contiuuu spre sud si numai pe culmile munti-
lor, la stänga vàii Sebesului se vede un drum comercial, care se confunda mai
pretutindeni cu o retea de drumuri romane, din care multe urme s'au pastrat
'pe varful lui Patru i Slimoiul. Cu acest drum stil In legatura si o suma de
Intariri Cu siguranta (zweifellos) romane" 1). Ceva mai departe acelas Invatat
adaog i alte amänuute si mai precise. ,Coborand de pe varful muntelui Can-
ciul mare, la 30 de pasi departe de raid Cugir, unde drumul serpueste printre