Meclea Andreia-Aurora, anul 2, grupa 2 A

Tema chirurgie toracica si cardiovasculara

1. hipoxia si hipercapnia
2.etiologia si simptomatologia PNO (pneumotoracelui)
3.date despre EMPIEMUL PLEURAL
4.date despre PERICARDITE
5.simptomatologia STENOZEI MITRALE
6.emboliile ARTERIALE
7.comparati manifestarile fibrilatiei ATRIALE si fibrilatiei VENTRICULARE
8.date despre TETRALOGIA FALLOT

Raspuns:

1. Hypoxia – semnalează diminuarea aportului de O2 la nivelul țesuturilor

datorită HIPOXEMIEI = scăderea presiunii parțiale a O2 –lui și a saturației
de oxygen a sângelui arterial = valori normale saturația de O2 peste 95%, iar
PO2 =13,3 kPa (100 mmHg).
Hipercapnia – exces de CO2 în sânge. Presiunea partial a CO2 în sânge
manifestări severe ale funcției respiratorii, poate determina coma
HIPERCAPNICĂ și poate determina decesul bolnavului.

2. PNEUMOTORACE (PNO, PTX) – poate fi spontan, traumatic, iatrogen.

 PNO spontan – apare la indivizi sănătoși, în plină activitate, de obicei în
urma unui efort făcut cu GLOTA INCHISĂ – ridicare de greutăți, tusă violentă,
etc. Debutul este acut, brutal cu durere sau junghi toracic, dispnee de intensitate
variabilă în funcție de extinderea PNO, adică de cantitatea de aer pătruns
intrapleural. Aerul pătruns intrapleural comprimă plămânul spre hilul pulmonar, cu
cât este în cantitate mai mare cu atât mai mult, reducând astfel suprafața
respiratorie, scoate practic o parte din plămân sau in caz de PNO total întreg
plămânul din funcție. Aerul pătrunde în cavitatea pleurală printr-o bronșie, ca
urmare a fisurii pleurei viscerale (ex bulă de emfizem). În unele cazuri breșa care
se formează se comportă ca o SUPAPĂ, permite pătrunderea aerului intrapleural,
dar NU și eliminarea aerului din cavitatea pleurală. În consecință crește cantitatea
aerului acumulat intrapleural, crește presiunea intrapleurală, se accentuează
colabarea plămânului, se accentuează DISPNEEA.

3. EMPIEMUL PLEURAL
Empiemul pleural sau pleurezia purulentă constă în acumulare de puroi în
cavitatea pleurală. Colecția poate cuprinde întreaga cavitate pleurală = pleurezie
purulentă generalizată sau poate fi limitată = empiem pleural localizat, sau se mai
numește CLOAZONAT. Cele mai multe pleurezii purulente sunt secundare
pneumoniilor, care se complică cu pleurezii parapneumonice, iar ulterior prin
suprainfecție cu germeni piogeni apare pleurezia purulentă, adică empiemul
pleural.

4. PERICARDITA
 Inflamația acută sau cronică a pericardului. Poate fi uscată sau seacă în
colecție predomină fibrina; respectiv poate fi cu epanșament (revărsat
lichidian), care poate fi seros, purulent sau hemoragic.
Forma acută benignă sau primitivă este frecventă la tineri, frecvent
recidivantă. Etiologia nu este cunoscută, are evoluție benignă.

5. SEMNE ȘI SIMPTOME – este mai frecventă la femei. Mulți ani rămâne

asimtomatic. Descoperirea se poate face prin ex clinic care se fac când apar
simptome sau complicații. Principalele simptome sunt 1.dispneea, 2.
Hemoptizia, 3emboliile arteriale.
DISPNEEA este cel mai important simptom în SM. Intensitatea dispneei
depinde de severitatea bolii. În stenozele ușoare apare doar la eforturi fizice mari,
pt ca la formele severe să fie prezentă și în repaus.
. După gradul dispneei SM se clasifică în clase funcționale:
-clasa I – SM fără dispnee
-clasa II – SM cu dispnee la eforturi moderate
-clasa III – SM cu dispnee la eforturi obișnuite
-calsa IV – SM cu dispnee de repaus

6. EMBOLIILE ARTERIALE- sunt cauzate de trombii formați în atriul stg.

Emboliile pot afecta SNC, arterele mezenterice și renale, arterele
membrelor, mai rar pot determina infarct miocardic prin embolia unei artere
coronare.
Emboliile arteriale – se produc cel mai frecvent embolii arteriale cerebrale
(40-60%), dar se pot produce și la alte artere, cum sunt arterele membrelor
inferioare, a. renale, mezenterice. Trombii din AS sunt atașate de peretele
atriului, însă sunt foarte friabile. Se rup fragmente din trombii care pe calea
 sângelui determină emboliile arteriale. Uneori trombi mari sunt libere în
cavitatea AS.

7. Fibrilația atrială – apare la 60-70% din cazuri, mai ales la cei cu stenoză cu
AS mai mare de 45 mm. FiA favorizează formarea de trombi în AS – riscul
trombozei atriale și a emboliilor periferice este de 6-7 ori mai mare, în plus
precipită insuficiența cardiacă. Poate fi paroxistică sau cronică.
Fibrilația ventriculară este o tulburare a ritmului cardiac normal ce poate
avea consecințe foarte grave, care amenință viața. Fiind cea mai frecventă
cauză de moarte subită de cauză cardiacă, fibrilația ventriculară reprezintă o
urgență și necesită asistență medicală. Fibrilația ventriculară este mai
frecvent întâlnită pe teritoriul Europei și afectează cel mai mult persoanele
de sex masculin, cele între 55 și 75 de ani.

8. TETRALOGIA FALLOT – reprezintă 5% din cadiopatiile congenitale. Se

caracterizează prin prezența a 4 defecte:
-comunicare interventriculară
-aorta situată (călare) PESTE cei doi ventriculi
-obstrucție la ieșirea sângelui din VD (adică STENOZĂ arterei pulmonare)
-hipertrofia VS.
La aproximativ 15% din aceste cazuri se mai adaugă un al 5-lea, defect de
sept interatrial realizând PENTALOGIA FALLOT.