Savantul îşi propune să descopere fapte şi principii noi, în timp ce scopul artistului este acela de a

interpreta lumea imaginară, obiecte, raporturi sau valori imaginare. In ambele cazuri, procesul se
desfăşoară în patru faze: 1) faza pregătitoare; 2) faza de incubaţie; 3) faza de iluminare; 4) faza de
verifican.'.

Faza pregătitoare cuprinde sesizarea unei probleme şi acumularea de informaţii privitoare la

problema respectivă. Faza de incubaţie este perioada de aşteptare, în care se caută, inconştient, o
rezolvare a problemei. In faza de iluminare are loc înţelegerea subită a soluţiei. Verificarea şi
controlul acestei soluţii se realizează în cea de-a patra fază.

Orice proces creativ este un proces analog celui de rezolvare a unei probleme: se lucrează cu
informaţiile existente, se folosesc expl'fienţele trecute, după care urmează combinarea acestor
experienţe şi informaţii, pentru a le transfera apoi asupra unor structuri noi (Patterns); acestea vor
rezolva, în noua lor configuraţie, o problemă care satisface o necesitate oarecare a individului
(Arnold, 1964).

Faza pregătitoare cuprinde perioada In care se acumulează cu- noştinţele necesare·. Calitatea
creativităţii va fi determinată de întrebuinţarea dată acestui material brut. Două caracteristici ale
acestei faze: sensibilitatea cu care este percepută lumea Inconjurătoare şi naivitatea cu care se
interpretează această percepere.

In această fază, individul creativ işi însuşeşte orice fel de expe- rienţe de viaţă, orice cunoştinţă, fără o
cenzură prealabilă, adică fără a aprecia ce îi poate fi util sau nu. Se creează ,astfel o bază largă pentru
desfăşurarea procesului creativ propriu-zis. Individul lipsit de creativitate stabileşte categorii pe baza
unor stereotipii, rcceptînd astfel mult mai puţine impresii şi numai trăirile cele mai simple.

Faza de incubaţie se petrece in inconştient. Ea constă în cintărirea inconştientă a problemei şi in

căutarea unei soluţii. Această fază, in care experienţele acumulate plutesc in inconştient, este pentru
individ o fază foarte neliniştită, plină de frustraţii, însoţită adeseori de puternice complexe de
inferioritate, care-i solicită o mare toleranţă la frustraţii. Caracterul creativ al procesului creşte in
funcţie de numărul experienţelor de viaţă nefixate. In situaţiile in care aceste experienţe sînt sortate
pe baza unor stereotipii, nu poate avea loc procesul de incubaţie; in consecinţă, nici procesul creativ.

Faza de înţelegere reprezintă faza sentimentului "Aha! Am găsit!", "Evrika". Este un moment cu totul
involuntar, în care materoalul acumulat în faza de incubaţie se transformă într-o înţelegere clară,
limpede, subit instalată. Această trăire fiind, de obicei, însoţită de sentimente foarte puterrnice, si de
multp ori refulată sau frînată de individul neavizat.

Faza de verificare constituie încheierea procesului. În această fază, noile> cunoştinţe sînt testate>,
examinate şi modelate, pînă devin corespunzătoare individului şi mediului său înconjurător. Această
fază cuprinde, deasemenea, sarcina cea mai dificilă, aceea de comunicare a celor înţelese, însuşite,
prin traducerea noilor cuceriri subiective intr-o formă simbolică, obiectivă (scrisă sau vorbită, de
exemplu). Găsirea celei mai adecvate forme de comunicare creativa.
In legătură cu acest aspect, Jung (1933) este de părpre că opera scapă de sub controlul creatorului ei,
asemănător copilului care se eliberează treptat de sub controlul mamei sale. Procesul creativ
prezintă "calităţi feminine", si provine din sfea inconştientului, din aceea a maternităţii. Asemănător
lui Kris, Fromm (1963) imparte procesul creativ în două faze. El susţine că prima fază ar fi faza
feminină, a doua, cuprinzînd munca grea, ar fi faza masculină.

. Securitatea psihică se poate obţine prin trei căi (procese) : 1) Acceptarea necondiţionată, a
individului, a valorilor sale, ilcorclîndu-i incrf'dPre deplină, inr!iferent de starp'l de moment in Cilre Sf'
găseşte>. Indivinul poate dpv0ni astf"l mai puţin rigid şi se poate autoactualiza in mod spontan. 2) In
acest scop, este necesară crearea un0i atmosfere care să nu permită pătrunderea influenţei unei
aprecieri valoric0 exte· rioare. O apreciPrc critică provoacă nesiguranţa individu1ui, îl impingf' intr-o
atitudinE' defensivă, limitind astfel sfPra sa percentivă. Intr-o etmosferă eliberată de criticR
exterioară, individul poate apc>la din nou la propriile sale etaloane vnlorice interne. 3) Ultima
condiţie necesară SE'Curităţii psihice o constituie si. guranta individului că est(' înţeles. Individul ştie
că este accentat ca atare, că cei din jur pot să se tnmspună în lumea reprezentărilor sale. In aceast'§.
situaţie, el va fi dispus să ne dezvăluie eul său real şi să-şi structUf(\z!' relaţiile cu mediul
înconjurător.