Fişa 1 Centrare pe copil în educaţie

Învăţarea centrată pe copil este o abordare a educaţiei care se focusează pe nevoile elevilor
şi nu pe a celorlalţi actanţi ai procesului educaţional cum ar fi profesorul ori administraţia instituţiei.
Această abordare are multe implicaţii în designul curriculumului, conţinuturile cursului şi gradul de
interactivitate a cursului.
(C. Rogers)

Educaţia centrată pe cel ce învaţă este o abordare a educaţiei care se bazează pe contextul
educaţional din care vine elevul şi pe urmărirea progresului în atingerea obiectivelor învăţării. Prin
sprijinirea elevului în achiziţionarea deprinderilor de bază de învăţare şi oferirea unui suport pentru
învăţarea pe parcursul întregii vieţi, educaţia centrată pe cel ce învaţă plasează responsabilitatea
pentru învăţare pe umerii elevului, în timp ce profesorul îşi asumă responsabilitatea pentru
facilitarea procesului educaţional.
Abordarea tinde să fie individuală, flexibilă, bazată pe competenţe, variată ca metodologie şi nu
întotdeauna constrînsă în timp şi spaţiu.
(AFC Arizona Facilites Council)

Centrarea pe elev. Cerinţă didactică de a pune copilul şi nu materia de învăţămînt în centrul

procesului instructiv. Ideea îşi are origine în Emile a lui J.J. Rousseau şi a fost proclamată de
reprezentanţii educaţiei noi ca o revoluţie coperniciană în pedagogie. Este vorba de a porni de la
interesele şi trebuinţele copiilor, de a stimula propriul lor efort în formarea competenţelor
prevăzute. Ca un corolar al centrării pe copil a apărut principiul individualizării învăţămîntului,
adică a centrării pe fiecare elev în parte.
(Mircea Ştefan)

Abordarea centrată pe elev este o metodologie de orientare a activităţii didactice, care

permite, printr-un sistem de concepte, idei şi moduri de acţiune, asigurarea şi susţinerea proceselor
de autocunoaştere, autoedificare şi autorealizare a personalităţii copilului, dezvoltînd
individualitatea lui irepetabilă.
(Melinceniuc E.F.)

Învăţarea centrată pe copil este educaţia care asigură dezvoltarea şi autoedificarea

personalităţii elevului, pornind de la identificarea particularităţilor individuale ale acestuia ca
subiect al cunoaşterii şi acţiunii. În învăţarea centrată pe copil - învăţarea este activitatea comună a
profesorului şi elevului direcţionată spre autorealizarea elevului şi dezvoltarea calităţilor lui
personale în procesul studierii oricărei discipline de sudiu.
(Hutorscoi A.V.)

Centrarea pe copil este o abordare a educaţiei la baza căreia se află recunoaşterea

individualităţii, irepetabilităţii, valorii în sine a fiecărui copil, dezvoltarea lui nu ca ”subiect
colectiv”, dar în primul rînd, ca individualitate care posedă experienţa sa subiectivă şi irepetabilă. A
include experienţa subiectului în procesul cunoaşterii înseamnă a organiza propria activitate în baza
nevoilor, intereselor, obiectivelor personale.
(Bondarevschi E.V.)

Sursă: Gutu V.,(coord), Chicu V., Dandara O., Solovei R., Solcan A. Psihopedagogia centrată pe copil,
CEP USM, Chişinău, 2008.

1
Fişa 2 Comportamente indispensabile calităţii de subiect al elevului
 A se cunoaşte pe sine, a se percepe ca individualitate şi a-şi manifesta Eu-l
adecvat în diferite contexte.
 A dialoga cu un alt „Eu”, a respecta personalitatea şi demnitatea umană a
fiecărui interlocutor, a accepta diferenţele.
 A proiecta propria activitate în baza intereselor şi dorinţelor formulate care nu
lezează drepturile şi interesele celor din jur.
 A identifica variante de acţiune posibile, a analiza consecinţele / efectele
viitoarelor acţiuni asupra sa şi a celor din jur, a alege varianta optimă în baza
analizei beneficiilor şi riscurilor, a lua decizii, a acţiona, a-şi asuma
responsabilitatea pentru propriile acţiuni.
 A evalua acţiunile proprii, rezultatele obţinute, a identifica cauzele
succesului/eşecului şi a formula noi scopuri pentru valorificarea şi dezvoltarea
potenţialului propriu.

Evaluez

Trag
Aleg concluzii

Proiectez Decid Proiectez

scopuri şi scopuri noi
Îmi asum
Dialog acţiuni
EU responsabili
EU tatea
Individualitate EU Prevăd
consecinţe
Manifestare

Sursă: Gutu V.,(coord), Chicu V., Dandara O., Solovei R., Solcan A. Psihopedagogia centrată pe copil,
CEP USM, Chişinău, 2008.

2
Fişa 3 Particularităţile proiectării didactice centrate pe elev
În cadrul proiectării didactice centrate pe elev, personalitatea acestuia este
privită nu pur şi simplu ca subiect al acţiunii educaţionale, ci ca subiect prioritar.

Proiectarea didactică în cheia ECC prevede/ asigură:

 Formularea obiectivelor lecţiei pentru elevi şi cu participarea elevilor.
 Aplicarea strategiilor didactice care implică eficient experienţa individuală a
elevilor.
 Crearea atmosferei de cointeresare, motivare a fiecărui elev pentru activitatea
de cunoaştere.
 Oferirea fiecărui elev a posibilităţii de a alege activităţile de învăţare şi
instrumentele de cunoaştere.
 Evaluarea nu numai a rezultatelor învăţării, ci şi a procesului de atingere a
obiectivelor etc.

Tabel Analiză comparativă: viziunile de subiect şi obiect al educaţiei

Viziunea din perspectiva de subiect Viziunea din perspectiva de obiect

Recunoaşterea dreptului elevului la Dezaprobarea elevilor care se evidenţiază

individualitate şi la manifestarea (“ciori albe”). Atitudine negativă faţă de
individualităţii. tot ce este neordinar. Dorinţa de a fi “ca
toţi”.

Recunoaşterea dreptului la activism şi Pasivitatea, indiferenţa percepute ca o

caracter de sine stătător. normă a vieţii. Poziţia executantului
acceptată ca fiind cea mai comodă.
Teama de probleme şi atitudinea negativă
faţă de acestea.

Recunoaşterea dreptului la libertate Teama de a-şi asuma responsabilitatea,

interioară, independenţă, la dreptul de a dependenţa de persoanele care deţin
alege. Conştientizarea responsabilităţii puterea. Dorinţa de a deţine controlul
pentru alegerea făcută. asupra tuturor lucrurilor.

Recunoaşterea dreptului la respect, Dimensiunea spirituală manifestată

înţelegere, încredere, dragoste, creaţie verbal, nu şi în acţiuni. Lipsă de încredere
etc. în cei din jur. Lipsa deprinderii de a
analiza calitatea gîndurilor, emoţiilor,
cuvintelor, acţiunilor proprii. Atenţie
deosebită la neajunsurile celor din jur.
Tendinţa spre un stil de viaţă autoritar.
Sursă: Gutu V.,(coord), Chicu V., Dandara O., Solovei R., Solcan A. Psihopedagogia centrată pe copil,
CEP USM, Chişinău, 2008
3