"Noile educatii" sunt adaptabile la nivelul fiecarei dimensiuni a

educatiei, in functie de particularitatile acestora dar si de

"ciclurile vietii" si de conditiile sociale specifice fiecarui sistem
educational.
Educatia ecologica sau educatia relativa la mediu
vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de rezolvare a
problemelor declansate odata cu aplicarea tehnologiilor
industriale si postindustriale la scara sociala, care au inregistrat
numeroase efecte negative la nivelul naturii si al existentei
umane,ea implica intelegerea consecintelor deteriorarii mediului
ambiant asupra sanatatii omului, asumarea de responsabilitati si
intreprinderea de actiuni pentru protejarea mediului ambiant, a
florei si a faunei, pe baza unor cunostinte si motivatii.
Educatia pentru schimbare si dezvoltare vizeaza
formarea si cultivarea capacitatilor de adaptare rapida si
responsabila a personalitatii umane la conditiile inovatiilor si ale
reformelor sociale inregistrate in ultimele decenii ale secolului
XX, in perspectiva secolului XXI.
Educatia pentru tehnologie si progres vizeaza
formarea si cultivarea aptitudinilor generale si speciale si a
atitudinilor afective, motivationale si caracteriale, deschise in
directia aplicarii sociale a cuceririlor stiintifice in conditii
economice, politice si culturale specifice modelului societatii
postindustriale de tip informational.
Educatia demografica sau educatia in materie de
populatie vizeaza cultivarea responsabilitatii civice a
personalitatii si a comunitatilor umane in raport cu problemele
specifice populatiei, exprimate la nivelul unor fenomene:
crestere, scadere; densitate, migratie; structura profesionala, pe
varste, sex; conditii de dezvoltare naturale, sociale (economice,
politice, culturale, religioase etc.) - situate in context global,
regional, national, teritorial, zonal, local.
Educatia pentru democratie vizeaza formarea si
cultivarea capacitatilor de intelegere si de aplicare a democratiei
la nivelul principiilor sale valorice de conducere sociala
eficienta ,reprezentarea, separarea puterilor, legitimitatea) si a
institutiilor sale recunoscute la scara universala, care
promoveaza drepturile omului, incluse si in programele scolare
si universitare in cadrul unor module sau discipline de
invatamant.

Educatia sanitara moderna vizeaza formarea si

cultivarea capacitatilor specifice de proiectare si de organizare
rationala a vietii in conditiile rezolvarii unor probleme specifice
educatiei pentru petrecerea timpului liber, educatiei casnice
moderne, educatiei nutritionale, educatiei sexuale...
Educatia economica si antreprenoriala avand ca
scop cunoasterea economiei de piata si formarea calitatilor de
antreprenor: initiative, plan de afaceri, antrenarea in tehnologiile
informationale.
Educatia interculturala promoveaza cunoasterea si
respectarea culturii, a traditiilor si a stilului de viata ale
comunitatilor etnice, de catre toti locuitorii din tara respectiva.
Educaţia interculturală a copiilor şi tinerilor are un dublu scop:
-a-i face apţi pentru a recunoaşte inegalitatea, injustiţia,
rasismul, stereotipiile şi prejudecăţile;
-a le transmite cunoştinţele şi competenţele necesare, care le vor
permite de a reacţiona la aceste atitudini când se vor confrunta
cu ele în societate.
Educatia fata de mass-media vizeaza formarea si
cultivarea capacitatii de valorificare culturala a informatiei
furnizata de presa, radio, televiziune etc, in conditii de
diversificare si de individualizare care solicita o evaluare
pedagogica responsabila la scara valorilor sociale.
Mass-media impreuna cu ceilalti factori: biserica, scoala,
familie, institutii culturale si altii, ar trebui sa actioneze
simultan, corelat prin impletirea functiilor lor si nu independent,
izolat. Important este ca intre aceste medii ale educatiei sa se
instaureze relatii de mutualitate si coerenta, actionala, si nu
raporturi de concurenta sau inconsecventa valorica (ce se spune
in biserica, de pilda sa se nege in scoala, familie, etc.). Numai
printr-o ingemanare a actiunilor si functiilor educative,se poate
spera la reformarea spirituala autentica a omului si a
comunitatii.
Mass-media poate actiona asupra: indivizilor, grupurilor,
institutiilor, intregii societati. Totodata ea poate afecta
personalitatea umana in:
-dimensiunea cognitiva (schimbarea imaginii despre lume)
-dimensiunea afectiva (crearea sau modificarea unor atitudini si
sentimente)
-dimensiunea comportamentala (schimbari ale modului de
actiune ale indivizilor si fenomene de mobilizare sociala)

Educatia pentru comunicare si mass-media - isi propune sa

formeze personaliteatea pentru a gestiona corect si adecvat
mesajele mediatice, pentru a decripta operativ sensurile
diferitelor informatii mediatice, pentru a selecta si adecva
sursele informationale.
A sti sa ne relationam la sursele emitente, a insusi noi coduri de
lectura, a ne racorda simultan la emitenti alternativi, a amenda si
neutraliza informatiile false, a activa competentele proprii de a
comunica cu semenii, toate aceste conduite se pot forma si
prelucra prin diferite exercitii si practici educative.
Educatia pentru pace si cooperare vizeaza
formarea si cultivarea aptitudinilor si a atitudinilor civice de
abordare a problemelor sociale prin dialog si participare efectiva
la rezolvarea pedagogica a contradictiilor obiective si subiective
care apar in conditii de (micro)grup sau in contextul comunitatii
sociale (profesionale, economice, politice, culturale, religioase
etc), la nivel national, teritorial, zonal, local.Educatia pentru
pace si cooperare are drept obiective intelegerea intre popoare si
respectarea valorilor culturii, promovarea umanismului ethnic,
folosint investitiile si descoperirile in scopul cresterii calitatii
vietii, promovarea valorilor morale si culturale ale societatii
democratice.
Obiectivele educaţiei pentru pace
1. discriminarea şi violenţa faţă de femei;
2. exploatarea şi neglijenţa gravă faţă de copii;
3. tratamentul degradant şi practicile discriminatorii faţă de
populaţia autohtonă, minorităţile etnice şi culturale sau grupurile
defavorizate;
4. agresiuni brutale faţă de străini, refugiaţi şi alte tipuri de
persoane;
5. recrudescenţa xenofobiei, antisemitismului şi urii etnice;
6. multiplicarea cazurilor în sistemul şcolar a abandonului,
violenţei şi delincvenţei juvenile.
Pentru că este mai greu de definit pacea decât războiul şi
conflictul, obiectivele educaţiei pentru pace vor viza:

· identificarea formelor cotidiene de conflict;

· descrierea tipurilor de conflicte între grupuri, comunităţi, etnii,

state;

· formularea unor soluţii de negociere şi rezolvare pe cale

paşnică a conflictelor;
Educatia pentru comunicare si timpul
liber vizeaza folosirea mass- mediei in scopul largirii
orizontului de cultura generala, al perfectionarii profesionale si
formarii integrale a personalitatii umane.
Activitatile din timpul liber sunt acelea care contribuie la
relaxarea individului.Rolul timpului liber in viata individului are
trei functii majore:
a)regenerarea-refacerea fortelor fizice si spirituale epuizate in
timpul indeplinirii obligatiilor profesionale,familiale si sociale.
b)compensarea –exercitarea insuficienta a capacitatilor in
timpul activitatilor profesionale
c)dezvoltarea-o functie ideativa care are rolul de a da individului
o anumita orientare in domeniul ideilor.
Mutatiile calitative ,structurale produse in domeniul
invatamantului,in procesul educatiei in, sfera timpului liber,
trecerea la saptamana de cinci zile,pune in seama scolii si a
familiei probleme noi referitoare la organizarea activitatii
elevului cand el se afla in afara programului scolar.
Timpul liber este partea ramasa disponibila dupa efectuarea
activitatii profesionale ,acel timp care este folosit pentru
manifestari cultural artistice,distractii,sport,destindere.
Bugetul de timp zilnic al elevului, se distribuie intre
urmatoarele categorii de activitati :somn,ingrijire
personala,masa,deplasarile,cursuri,activitati extrascolare,indivi-
duale si colective
(activit.sportive,artistice,concursuri,activit.gospodaresti),viziona
ri de spectacole(film,teatru,programe tv.),activitati recreative si
de divertisment.
In invatamantul primar,elevul trebuie indrumat sa se
obisnuiasca cu regimul zilnic,antrenandu-se in diferite forme de
odihna activa,recreativa in aer liber.
Tinerii au nevoie de ajutor pt.a intelege ca timpul liber nu
este irosirea vietii cu placeri minore,ci este un bun prilej de
pregatire pentru viata.
 Scoala,familia,cluburile elevilor,`palatul copiilor`,celelalte
institutii culturale,trebuie sa-i ajute pe elevi sa cunoasca
multiplele activitati ce se pot organiza in timpul liber,activitatile
in cercuri si cele individuale si sa selecteze fapte si activitati,sa
stabileasca prioritati si optiuni.Numai astfel se pot crea elevilor
posibilitati de a-si fructifica predispozitiile in functie de
inclinatii,aptitudini si interese pentru anumite sectoare de
activitate .
Manifestarile cultural-artistice si sportive trebuie si chiar si-
au reluat cursul normal in scoli:la fel si vizionarea filmelor si
spectacolelor de teatru,intrecerile sportive,excursiile si
vizitele;serile culturale,cenaclurile literare contribuie la educarea
gustului pentru frumos si pentru o comportare civilizata.
Fie ca este vorba de cercuri cu caracter artistic,sportiv,stiintific
sau de activitati,jocuri,arta manuala,de activitati organizate in
vacanta,de excursii sau intalniri,rolul principal in urmarirea
elevilor revine profesorului diriginte.
Un loc aparte in stabilirea si dirijarea bugetului de timp
liber,in indrumarea acestuia ,il ocupa familia care exercita o
puternica si benefica inraurire asupra intrebuintarii timpului
liber de catre elevi,contribuind in primul rand la folosirea
judicioasa a acestuia.Familia sub indrumarea dirigintelui trebuie
sa actioneze ca un factor dinamizator al activitatilor desfasurate
de copil in timpul liber.Familia este datoare sa cunoasca
interesele si preocuparile propriilor copii si in functie de acestea
sa-I conduca la alegerea activitatilor din timpul liber.
Dintre mijloacele educatiei pentru timpul liber se evidentiaza
exemplul parintilor ,al profesorilor si colegilor,al personajelor
pozitive din operele literare,filme,organizarea de
competitii,orele de dirigintie,cercurile de elevi,serbarile
scolare,excursiile,drumetiile,vizite la muzee,vizionari de
spectacole,practicarea turismului.
 Educatia pentru sanatate implica cunostinte si
actiuni pentru prevenirea si combaterea bolilor si pentru o
alimentatie necesara pastrarii sanatatii.

“Sanatatea nu este totul, dar fara sanatate

totul este nimic”
(Schopenhauer).
Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in
formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de la
varstele cele mai fragede, a unei conceptii si a unui
comportament igienic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii
armonioase si fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile
mediului ambient. In acest sens, este necesara formarea unei
opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena
individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte,
munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si a
factorilor naturali de calire a organismului, fata de evitarea
factorilor de risc, precum si a modului de solicitare a asistentei
medicale si a diferitelor mijloace de investigatie si tratament.
Educatia pentru sanatate are trei laturi :

-cognitiva,care consta in comunicarea si insusirea de noi

cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii;

-motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind

necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a dezvoltarii
armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de
sanogeneza

- comportamental-volitionala, care consta in insusirea

deprinderilor si obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in
practica cotidiana.
Exista mai multe argumente care pot fi aduse in favoarea
realizarii educatiei pentru sanatate in cadrul unitatilor de
invatamant:
*In primul rand, unul dintre scopurile in sine ale activitatii
in invatamant este informarea autorizata a copiilor si
adolescentilor privind diferite domenii ale culturii si stiintei, in
paralel cu dezvoltarea de activitati practice.
*Scoala este un loc perfect pentru transmiterea
cunostintelor de educatie pentru sanatate a elevilor si are
abilitatea si capacitatea de a se adresa unui procent reprezentativ
din populatie.
*Unul dintre elementele esentiale pentru dezvoltarea
impactului dorit este initierea si realizarea programelor de
educatie pentru sanatate la varste cat mai tinere.
*Scoala are o mare autoritate morala, oferind posibilitatea
educatiei formale si nonformale, iar materiile de studiu oficiale
din scoli capata, la nivel psihologic individual, o importanta
mult mai mare. Introducerea ,,Educatiei pentru sanatate’’ ca
disciplina in scoli reprezinta implicit recunoasterea importantei
acesteia pentru viata individului.
,, Educatie pentru Sanatate in Scoala Romaneasca’’

Orice copil are dreptul:

-…la dezvoltare fizica si psihica armonioasa:
-…de a – si exprima optiunile in toate chestiunile care il
privesc:
-…de a fi protejat impotriva violentei fizice si psihice si
impotriva oricarei forme de maltratare:
-…la educatie: educatia trebuie sa pregateasca copilul
pentru viata.
-…la protectie impotriva folosirii drogurilor:
-…la protectie impotriva exploatarii sexuale,abuzului
sexual, impotriva prostitutiei si pornografiei:
 -…nici un copil nu trebuie supus unor tratamente crude sau
degradante:
-..orice copil care a fost supus abuzului fizic si psihic are
dreptul la refacere fizica si psihica si la reintegrare sociala.
(Conventia Natiunilor Unite cu Privire la Drepturile
Copiilor,1989).
Cele trei etape ale educatiei pentru sanatate:
–teoretico – rationala,
-afectiv- emotionala
- practica – menite a face trecerea de la cunoastere si
intelegere, la placere si senzatii subiective positive, favorabile
actionarii, si de aici la practica, la comportare, constituie treptele
unei conceptii si a unui comportament igienic.
Activitati:
Pentru lectia ,,Igiena mainilor si a unghiilor’’:
Ne jucam: ,,Mainutele fac gimnastica’’: inchiderea si
deschiderea pumnului; indoirea articulatiilor degetelor; indoirea
incheieturii mainii; intoarcerea palmelor in sus si in jos; miscari
cu mana in aer pentru a desena varful gardului, valuri, oval,
fum,etc.; evantaiul( desfacerea si unirea degetelor); cantatul la
pian cu ambele maini, incepand de la degetul mare la cel mic si
invers,s.a.
Invatam!
 Ce pot face mainile harnice ale oamenilor?
 Mainile sunt acele parti ale corpului care te ajuta sa
exprimi: teama, mania, dragostea, nestiinta,
impacarea, iubirea, credinta, puterea etc.
 Nevazatorii pot citi cu ajutorul degetelor, dupa un
alfabet propriu.
 Exersam!
 Numeste fiecare deget.
 Cum ne pastram unghiile curate?
 Cum ne protejam mainile atunci cand suntem nevoiti
sa le folosim in gospodarie, la gradinarit, la stransul
gunoiului etc.?
 Mainile murdare au un dusman, un mic ,,terorist,,,
care se hraneste cu pielea manutelor, pana le
imbolnaveste grav. Iata povestea lui:
O poveste adevarata…
O boala neplacata a pielii este raia. Se manifesta sub
forma unor pete de culoare rosie, care provoaca
mancarime. Raia este produsa de un musafir nepoftit,
mic de nu – l vezi cu ochiul liber, dar care se ,,lipeste,, de
om pe nesimtite. Si ca orice ,, terorist’’, micutul paianjen
care aduce boala se hraneste cu bucati mici din pielea
noastra. Paienjenita nu se multumeste numai cu un pranz
copios. Incepe sa sape galerii prin piele, pentru a – si
depune ouale la adapost, la caldura si aproape de sursa
de hrana. Din oua, dand de atata bine, ies puzderie de
viermisori mici si flamanzi. Cu tot neamul lor,
paienjenutii nerusinati se simt bine mai ales in pielea
ferita dintre degete. Isi tradeaza prezenta
prin niste dare rosii, subtiri si prin mancarimi foarte
puternice. Nu se multumesc sa stea numai intr – un loc.
Pornesc in calatorii lungi, punand treptat stapanire pe
toata pielea corpului.
Apararea de aceasta boala se face printr – o curatenie
absoluta evitand contactul cu persoanele bolnave. Daca
boala este deja luata, folosim solutiile si unguentele
recomandate de medic, care izgonesc micutii paraziti din
piele.
Alte modalitati de realizare prin intermediul
activitatilor desfasurate in timpul liber al copilului din
cadrul invatamantului sunt:
*actiuni de curatare a curtii scolii, a strazii pe care se
afla amplasata scoala, a parcului/parcurilor din apropiere;
*concurs tematic: ,,Cine nu ne lasa sa traim sanatos’’?
 *implicarea in proiecte ecologice comunitare;
*participarea prin intermediul unor actiuni tip ,,Ziua
luptei impotriva poluarii’’, cu diferite modalitati de
popularizare a eforturilor de combatere a poluarii
(afise,postere)
*Spectacol artistic:,,Pentru ca planeta sa zambeasca
din nou!’’
*cercul micului ecologist;
*realizarea unor proiecte de constientizare a poluarii,
cauzelor sale si de implicare in actiuni de diminuare
a acesteia sub genericul: ,,Planeta fara soare’’,
“Ucigasii Terrei’’, ,, Padurea intre a fi si a nu fi’’,
,,Drumul apei’’.

*Cerc culinar,,Micul bucatar/Mica gospodina’’, ,,Primul pas in

bucatarie’’
*dezbateri pe teme nutritionale cu implicarea
principalilor parteneri educationali:scoala – familia – copiii, pe
teme cum ar fi: ,,Ce trebuie sa manance zilnic un copil cu varsta
intre 4 – 7 ani/7 – 10 ani?”, ,,De ce copiii care mananca chipsuri
sunt obezi?’’, ,,Ce impact au sucurile acidulate asupra
sanatatii?’’
*organizarea unor intalniri si dezbateri avand ca
parteneri copiii, medici pediatric, nutritionisti, specialisti in
producerea si comercializarea alimentelor;
*desfasurarea unor excursii,vizite la fabrici de
mezeluri,branzeturi, sucuri, ape minerale,dulciuri situate pe raza
localitatii sau in apropierea acesteia:
* concursuri tematice; ,, Spune – mi ce mananci, ca sa
– ti spun cat de sanatos esti’’, ,,Spune – mi cum vei gati cand vei
fi mare, ca sa – ti spun ce boli vei avea’’;
*expozitie de postere ,Boli si bolnavi’’, cu
semnificatia celor mai raspandite afectiuni determinate de o
alimentatie incorecta si a grupelor de varsta purtatoare ale
acestora;
Educatia pentru drepturile omului,constituie în
viziunea multor oameni de ştiinţă, pedagogi, sociologi,
psihologi, oameni ai şcolii, al patrulea element de bază în
învăţământ după: citit, scris şi socotit. Societatea umană este în
continuă schimbare, dar cel care se schimbă cel mai mult este
omul.Educaţia pentru drepturile omului poate preveni violarea
drepturilor omului oferind indivizilor cunoştinţele pentru a se
apăra şi în acelaşi timp dezvoltând responsabilităţile ce-i revin.
Ea pune bazele respectului pentru libertate, pace şi justiţie
favorizând crearea unei atmosfere de înţelegere, toleranţă şi
veritabilă egalitate în demnitate şi în faţa legilor.

Educaţia pentru drepturile omului are misiunea de a pregăti

cetăţeanul activ, participant la acţiunea democratică şi ataşat
valorilor şi principiilor democratice.

Formarea educatorilor în domeniul educaţiei pentru

drepturile omului .
Punctul de plecare şi poate cel mai important în educaţia pentru
drepturile omului şi pace este, formarea educatorilor. Deoarece
ei trebuie pregătiţi pentru a juca un rol în acest tip de educaţie, ei
trebuie:
-să se intereseze de problemele interne şi internaţionale;
-să înveţe a combate toate formele de discriminare în şcoală şi
societate;
-să recunoască şi să înfrângă propriile prejudecăţi;
-să se familiarizeze cu principalele declaraţii şi convenţii
internaţionale care se ocupă cu apărarea şi promovarea
drepturilor omului;
-să înţeleagă utilizarea mecanismelor de protecţie a drepturilor
la nivel naţional şi internaţional,
-să dezvolte atitudini ca acelea: de a face dovada capacităţii de a
asculta, a recunoaşte şi a accepta diferenţele, a învăţa să
relaţioneze constructiv şi nu distructiv, opresiv, a rezolva
conflictele într-o manieră non violentă şi a învăţa pe elevi să ştie
cum s-o facă, etc.;
-să devină un agent multiplicator în colectivul din care face
parte.
Toate aceste cunoştinţe, competenţe şi atitudini pot fi dobândite
în cursuri de formare, ateliere, studiu individual, aplicaţii,
demonstraţii atât în pregătirea iniţială cât şi continuă.

Schema învăţării drepturilor omului trebuie să aibă în vedere

triada: cognitiv, afectiv şi activ. Pentru ca tinerii să ştie ceva
despre drepturile omului nu este suficient a asculta vorbindu-se
despre asta, dar şi de a experimenta pentru a crede. Elementul
cognitiv constituie evident baza tradiţională a învăţării, adică
ceea ce se transmite în manuale sau cursuri. Elementul afectiv
este stimulat de literatură, artă, cântece, poezii, teatru, în general
creaţia şi interpretarea artistică.
Acţiunea presupune încercarea de a învăţa mai mult, direct de la
societate, prin cercetare şi angajament personal.
În lupta pentu apărarea drepturilor omului, o contribuţie
importantă aduc astăzi o serie de organisme
neguvernamentale, cum ar fi:
- Comitetul Internaţional al Crucii roşii;
- Comisia Internaţională a Juriştilor;
- Medicii Lumii;
-Mişcare contra Rasismului şi pentru Prietenia între
Popoare;
Educaţia pentru cetăţenie
Principalul obiectiv al educaţiei pentru cetăţenie este
transformarea şcolii din instituţie educativă de formare în
instituţie educativă de construcţie şi transformare a indivizilor şi
societăţii.
Pentru a-şi atinge obiectivul şi a deveni o micro-societate
democratică, şcoala trebuie să-i diversifice funcţiile:

1. întărirea capacităţii individuale şi colective la schimbare;

2. repartizarea uniformă a drepturilor şi responsabilităţilor;

3. oferirea de posibilităţi multiple de învăţare şi dezvoltare

personală;

4. dezvoltarea cooperării şi parteneriatului cu toţi factorii

educaţionale;

5. favorizarea integrării şi coeziunii sociale;

6. asigurarea unui climat de siguranţă şi favorabil învăţării.

Existenţa posibilităţilor multiple de învăţare constituie elementul

esenţial într-un mediu educativ favorabil. Clasa trebuie să joace
un rol esenţial în acest mediu:

* Să ajute elevii să se simtă importanţi, unici şi să le fie

recunoscută valoarea;

* Să permită elevilor să lucreze într-o manieră autonomă;

* Să ajute elevii să se simtă în siguranţă şi încredere;

* Să favorizeze relaţiile de empatie şi respect şi prietenie pentru
celălalt;

* Să organizeze lucrul în echipă;

* Să permitSă dea elevilor posibilitatea să-şi exprime ideile şi

sentimentele.

Obiectivele formării profesorilor pentru educaţia pentru

cetăţenie democratică sunt:
_ transferul cunoştinţelor cu privire la educaţia pentru cetăţenie
democratică;

_ transferul cunoştinţelor şi competenţelor de natură pedagogică

şi metodologică;

_ luarea în calcul a multidisciplinarităţii înainte de a crea

discipline de referinţă, fie ele opţionale sau în trunchiul comun;

_ formarea pentru folosirea metodelor şi experienţelor ştiinţifice;

_ achiziţionarea de competenţe sociale şi pedagogice;

_ achiziţionarea de calificări formale.