PROIECT DE CERCETARE SOCIOLOGICĂ

VIOLENŢA VERBALĂ ŞI FIZICĂ ÎN ŞCOALĂ

SIBIU 2010

1. TEMA:
Violenţa verbală şi fizică în şcoală
1
 2. ARGUMENT:

Violenţa este o temă a prezentului în multe ţări având în vedere faptul că jurnalişti, sociologi,
politicieni, cercetători în diferite domenii subliniază creşterea acesteia la diferite niveluri ale societăţii.
Violenţa socială şi cea interpersonală reprezintă argumenta socială care necesită dezvoltarea unor programe
educaţionale pentru conştientizarea acestui fenomen şi pentru a pleda pentru mijloace nonviolente de
interacţiune şi reglare a vieţii sociale. Violenţa a devenit o temă cu care se confruntă toate societăţile. Ea
necesită o luare de poziţie la nivelul întregului corp social şi dezvoltarea unor strategii în
investigaţie/cercetare, prevenire şi control. Violenţa este una dintre marile probleme ale lumii
contemporane. Presa scrisă sau audio-vizualul, mass-media în general, informează în permanenţă cu privire
la manifestările diverse ale acestui fenomen, exagerând de multe ori situaţiile în goană după senzaţional
care să determine creşterea audienţei.
De la formele cele mai agresive (războaie, crime, bătăi, violuri, furturi, distrugeri de bunuri etc.) şi
până la cele mai puţin şocante (violenţa verbală), toate acestea sunt susţinute de o abundenţă de imagini
violente şi se perindă zilnic în faţa ochilor noştri. În acest cadru, apariţia diferitelor forme de violenţă în
mediul şcolar pare aproape o fatalitate şi devine un lucru obişnuit.
Luarea în stăpânire a fenomenului violenţei nu se poate face decât dacă îi sunt cunoscute cauzele,
originile, formele de manifestare şi posibilităţile de prevenire. Problema violenţei în şcoală poate şi trebuie
să devină o tema de reflecţie pentru toţi cei implicaţi în actul educaţional, deoarece şcoala dispune de
importante resurse pentru a concepe programe de prevenire a violenţei.
Cauzele violenţei sunt multiple şi nu de multe ori dificil de structurat. Efectele şi consecinţele sunt, de
asemenea, multiple cu acţiuni ample, distructive, uneori chiar autodistructive.
Identificarea cauzelor ce determină fenomenul de violenţă, în orice formă ar apărea ea, a condus la
abordarea aceastei teme de actualitate şi interes major în instituţiile de învăţământ, în condiţiile în care
şcoala se confruntă zilnic cu forme diferite de violenţă în rândul elevilor, şi nu numai. Agresivitatea
afectează bunul mers al lucrurilor în cadrul educaţional, dezvoltarea spirituală, capacitatea intelectuală şi
psihică a celor implicaţi în derularea procesului instructiv-educativ.

3. TIPUL INVESTIGAŢIEI: Studiu de caz instrumental.

2
 4. SCOPUL PROIECTULUI:
 diminuarea violenţei verbale şi fizice în rândul elevilor prin identificarea cauzelor care o
determină, orientarea sau reorientarea energiei ce mobilizează elevii din direcţia unei conduite violente
spre activităţi mobilizatoare eficiente şi productive.
 eficientizarea sau mai bine spus transformarea violenţei în comportamente nonconflictuale fără
consecinţe penibile, ridicole sau traumatizante se poate face raţionalizând situaţiile cu potenţial violent în
direcţia stingerii sau echilibrării factorilor tensionali.

5. OBIECTIVELE PROIECTULUI
Obiectiv general I. Descrieriea fenomenului de violenţă verbală şi fizică în şcoală.
Obiectiv specific 1. Descrierea violenţei în mediul şcolar
Obiectiv specific 2. Identificarea formelor de violenţă şcolară ca element perturbant al procesului
educaţional
Obiectiv specific 3. Obligativitatea lansării unui semnal de alarmă asupra realităţii problemelor cu
care se confruntă şcoala românească.

Obiectiv general II. Descrieriea sintetică a problemelor vizate în cercetare.

Obiectiv specific 1. Identificarea şi descrierea cauzelor care determină violenţa şcolară
Obiectiv specific 2. Identificarea unor soluţii.

Obiectiv general III. Elaborarea unor planuri educaţionale în vederea combaterii fenomenului de
violenţă
Obiectiv specific 1. Prezentarea unor planuri educaţionale
Obiectiv specific 2. Stabilirea şi planificarea activităţi educative

6. IPOTEZELE
 De nivel maxim( cu rază maximă de generalitate):
Dacă ar exista programe sau proiecte naţionale pentru diminuarea fenomenului de violenţă verbală şi
fizică în şcolile din România, şansele de reuşită în acest sens ar fi mai mari.

 De nivel intermediar( cu rază medie de generalitate):

3
 Dacă ar exista un parteneriat între şcoală şi comunitate în vederea combaterii fenomenului de violenţă
verbală şi fizică, ar fi implicaţi factorii sociali determinanţi în formarea şi dezvoltarea copilului-
adolescentului (familia, şcoala, comunitatea, societatea).

 De nivel minim de generalitate( ipoteze de lucru):

Dacă interesul şi motivarea cadrelor didactice ar fi mai mari, s-ar putea organiza şi desfăşura mai
multe activităţi educative de combatere a fenomenului de violenţă în şcoală cu participarea elevilor
în egală măsură.

7. UNIVERSUL INVESTIGAŢIEI

Ancheta se desfăşoară la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 20 din Sibiu.

Subiecţii investigaţiei sunt:
 elevii claselor I-VIII.
 părinţii elevilor
 învăţători şi profesori din şcoală

8. CADRUL TEORETIC AL CERCETĂRII. DOCUMENTAREA

VIOLENŢA ÎN MEDIUL ŞCOLAR

1. CE ESTE VIOLENŢA ŞCOLARA?

Exista numeroase definiţii ale violenţei. Eric Debarbieux , specialist în problematica

violenţei în mediul şcolar, oferă o definiţie prin care surprinde ansamblul fenomenului violenţei :
Violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal , colectiv sau social şi
care se traduce printr-o pierdere a integritaţii , ce poate fi fizică, materială sau psihică. Această
dezorganizare poate să opereze prin agresiune , prin utilizarea forţei ,conştient sau inconştient ,
însă poate exista şi violenţă doar din punctul de vedere al victimei , fără ca agresorul să aibă
intenţia de a face rău.

4
 Violenţa şcolară este de cele mai multe ori nefatală , dar poate cauza serioase prejudicii
dezvoltării persoanei. Jacques Pain identifica două tipuri de violenţă în mediul şcolar:

 violenţele obiective, care sunt de ordinul penalului ( crime şi delicte) şi asupra cărora se
poate interveni frontal

 violenţele subiective, care sunt violenţe mai subtile , de atitudine, şi care afectează climatul
şcolar. Sunt incluse aici dispreţul , umilirea, sfidarea, lipsa de politeţe, absenţele de la ore,
refuzul de a răspunde la ore şi de a participa la activităţi sau cea ce unii numesc atitudini
antişcolare/antisociale uneori.

Sub eticheta „violenţă” descoperim o diversitate de forme de conduită , care descriu , sub
aspectul intensităţii , o linie continuă: la intensitatea cea mai mică , violenţa presupune confruntarea
vizuală , poreclirea , tachinarea, ironizarea, imitarea în scop denigrator ; refuzul de a acorda ajutor ,
bruscarea , lovirea cu diverse obiecte, pălmuirea, împingerea , înjunghierea şi împuscarea sunt
forme de intensitate crescută ale violenţei.
Mass-media , cercetările şi statisticile oficiale raportează o creştere spectaculoasă a
fenomenului in ultimile trei decenii în mai multe ţări ale lumii , astfel încât escaladarea violenţei în
şcoala a devenit cea mai vizibilă evoluţie din câmpul educaţiei formale. Dacă, în fazele de început
ale educaţiei şcolare , predomină violenţa profesorului asupra elevilor , democratizarea educaţiei a
antrenat o deplasare a violenţei către elevi , canalizând-o dinspre elevi spre profesori.
Violenţa în şcoala este o problemă căreia i s-a făcut o publicitate considerabilă în multe ţări :
SUA , Franţa , Anglia, etc. şi , din nefericire, această listă s-a completat şi cu România. Numeroase
posturi de televiziune prezintă diverse scene de violenţă petrecute în şcoală, de la cele mai uşoare
forme de violenţă până la cele mai violente .
Violenţa fizică şi cea verbală sunt două dintre cele mai des întalnite tipuri de violenţă în
şcolile din Europa. În Suedia , 22% dintre elevi de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 13 – 17 ani
au fost implicaţi în trei sau mai multe violenţe fizice în anul 2000. În Nurenberg , Germania , 53%
dintre băieţi au admis că au fost implicaţi în violenţe fizice în şcoală în anul 2000.
Un studiu britanic a ajuns la concluzia că în fiecare an 10 elevi au tentative de suicid
determinate de actele de violenţă de la şcoală; acelaşi studiu arată că 80% din victimele violenţelor

5
consideră violenţa verbală mai stresantă decât atacurile fizice, iar 30% din victime afirmă că
agresiunile le afectează capacitatea de a se concentra asupra sarcinilor şcolare.
Pe ansamblu , datele existente demonstrează că violenţele şcolare au o tendinţă constantă de
creştere , atingând rata cea mai înaltă la nivelul învăţământului gimnazial şi liceal ; din punct de
vedere al distribuţiei pe sexe ,violenţele sunt cel mai des întâlnite la băieţi , atingând frecvenţa
maximă în jurul vârstei de 15 ani.
Youth Voices , o anchetă UNICEF din anul 2001 asupra opiniilor , temerilor , speranţelor şi
viselor copiilor – eşantionul de populaţie din ţara noastră fiind de 400 de copii şi adolescenţi între 8
şi 17 ani, dintre care 97 cuprinşi in sistemul de educaţie publică – a pus in evidenţă că 39% dintre
subiecţi au declarat că se confruntă cu violenţă şi comportament violent în şcoală.
Atunci când vorbim despre violenţa şcolară nu putem să ne limităm la actele de violenţa
care cad sub incidenta legii. Statisticile Ministerului de Interne arată doar o parte a realităţii acestui
fenomen. Violenţa şcolară este un fenomen mult mai larg, ce trebuie evaluat cu ajutorul altor
indicatori.
O forma de violenţă extrem de răspândită în mediile şcolare este violenţa verbală
manifestată prin atacuri verbale, intimidări (presiune psihică ), exercitată prin ameninţări, injurii,
umilinţe.
Violenţa verbală nu este perceptă în acelaşi mod de elevi şi de profesori. Elevii o
minimizează în timp ce profesorii o maximizează. Violenţa perturbă grav mediul şcolar. Ea conduce
la o deteriorare a climatului în şcoală, afectează raporturile elev-elev, elev- profesor, elev-părinte şi
generează sentimente de insecuritate, de teamă, de angoasă, de anxietate, care influenţează negativ
dezvoltarea psihică şi morală a elevului.
Elevii şi adulţii nu percep în acelaşi mod violenţa şi intensitatea acesteia. În mediul şcolar se
manifestă o mare diversitate a formelor de violenţă : de la violenţa verbală (injurii, ameninţări,
jigniri) la violenţele fizice (lovituri, bruscari), deteliorări ale bunurilor şi materialelor didactice (scris
pe pereţi, spart geamuri, distrugere a mobilierului), refuzul de a lucra, absenteismul, perturbarea
cursurilor şi până la furturi, agresiuni fizice, violenţe sexuale, consum de droguri se ajunge la
atitudini antisociale.
Este normal ca în astfel de situaţii unii elev să se simtă ameninţaţi şi chiar terorizaţi de ideea
de a merge la şcoală.
De ce există violenţă in mediul şcolar?
Şcoala este locul unde se produc şi se transmit cunoştinţele, unde se formează competenţele
cognitive, de înţelegere a sensului vieţii şi a lumii care ne înconjoară, de înţelegere a raporturilor cu
6
ceilalţi şi cu noi înşine. Şcoala trebuie să formeze, să educe caractere, dorinţa de a reuşi şi de a face
faţa schimbărilor.
A vorbi despre violenţă acolo unde ne aşteptăm să găsim cele mai bune condiţii pentru
formarea şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii poate părea un fapt paradoxal. În ultimii ani,
violenţa în rândul minorilor este destul de des întâlnită. Date certe ne provin din statisticile
Ministerului de Interne şi ele vizează diferite tipuri de infracţiuni comise de minori: omoruri,
tentative de omor, vătămări corporale grave, violuri, furturi din avutul privat sau public, tâlhării.
În această situaţie se nasc următoarele întrebări:
Putem vorbi de o creştere a violenţei în rândul elevilor ?
Care sunt faptele care pot fi încadrate în violenţa şcolara ?
Exista zone şi şcoli care sunt mai predispuse la violenţa şcolara ?
Ce poate face şcoală pentru prevenirea violenţei juvenile ?

2. FACTORI DETERMINANŢI AI VIOLENŢEI ÎN ŞCOALĂ

Violenţa şcolară este asociată , în general , cu zonele urbane dificile , cu periferiile , acolo
unde sărăcia este la ea acasa. De aceea , când se vorbeşte despre violenţa în şcoală , se consideră
drept surse favorizante atât factorii exteriori şcolii – factorul familial , factorul social , factorul
individual , cât şi un factor intern şcolii – şcoala ca sursă de violenţă.

Factorul familial

Implicarea educaţiei de tip familial în geneza devianţei a fost afirmată încă din secolul trecut
de Cesare Lombroso în Omul delincvent. Cercetări mai noi privind rolul familei in etiologia
devianţei au identificat o diversitate de factori cauzali, cum ar fi socializarea, climatul afectiv ,
coeziunea familială , statusul economic şi cultural, etc.
Ancheta socială efectuată de A.Bandura şi H.R.Walters confirmă faptul ca adolescenţii
agresivi provin , de regulă, din familii în care parinţii înşişi sunt agresivi, şi metodele disciplinare
sunt neadecvate, fiind deseori brutale. Studiile privind relaţiile dintre tatăl tiran şi adolescenti
menţionează faptul că adeseori pot avea loc conflicte , care pot sfârşi printr-o ruptură a relaţiilor cu
părinţii şi fuga de acasă a adolescentului, precum şi prin vagabondaj.
Climatul socio-afectiv şi moral al familiei este mult mai perturbat atunci când în familie sunt
cazuri de alcoolism , de imoralitate şi de antecedente penale. Adolescenţii proveniţi din familii cu
7
perturbări ale climatului moral , socio-afectiv şi cu o atmosferă conflictuală se pot asocia mai uşor
grupurilor delictogene .(H.G.Edler , J.Ranschburg).
În Marea Britanie , J.W.B.Douglas şi F.M.Martin au găsit unele corelaţii pozitive între
originea socială a copiilor şi succesul şcolar ; nu atât venitul părinţilor este important pentru reuşita
şcolară , cât nivelul dezvoltării cognitive , variabilă ce depinde de nivelul de cultură şi educaţie al
părinţilor. Familiile aparţinând claselor inferioare valorizează mai puţin instrucţia/educaţia şcolară
ca factor de reuşită socială, preferând frecvent şcolii o calificare rapidă , un salariu şi alte avantaje.
Referitor la relaţia dintre familia deorganizată şi delincventă , o meta-analiză a 50 de studii
publicate pe această temă , realizată de L.E.Wells şi J.Rankin în 1997 a descoperit că : prevalenţa
delincvenţei în familiile dezorganizate este cu 10 – 15 % mai mare decât în familiile organizate ;
corelaţia dintre familia dezorganizată şi delincvenţa juvenilă este mai puternică pentru formele
minore de conduită şi mai slabă pentru formele grave de comportamnet infracţional ; nu există o
diferenţă semnificativă între impactul dezorganizării familiei asupra fetelor şi băieţilor ; tipul de
dezorganizare pare să afecteze delincvenţa juvenilă astfel: asocierea cu delincvenţa este mai
puternică în cazul familiilor dezorganizate prin divorţ sau separare comparativ cu dezorganizarea
prin deces.
Influenţa factorilor delictogeni familiali trebuie privită în intercondiţionarea multiplă cu
factorii extrafamiliali şi cu cei psihoindividuali ai copiilor/adolescenţilor.

Factorul individual

Factorii individuali sunt grupaţi în două categorii: factori constituţionali , dependenţi de

zestrea ereditară şi de structura neuro-psihică ( debilitate mintala, hiperemotivitate , autism ,
tendinţe agresive) şi de unele particularităţi ale personalităţii ( diferite tulburări de caracter sau
atitudini negative , formate sub influenţa unor factori defavorabili de mediu).
Cele mai cunoscute teorii psihologice cu privire la personalitatea deviantului sunt : teoria
personalităţii criminale( J.Pintel ) , teoria disocialităţii ( R.Mucchielli ) şi teoria autocontrolului
( T.Hirschi si M.Gottfredson). Cele trei teorii sunt destul de asemănătoare şi schiţează următorul
portret al deviantului caracterizat prin: intoleranţa la frustrare , autocontrol deficitar, egocentrism ,
impulsivitate, nedezvoltarea sentimentelor morale, indiferenţa şi dispreţ faţă de activităţile sociale
utile, evitarea efortului voluntar, dorinţa realizării unei vieţi uşoare , fără muncă , opoziţia faţă de
normele juridice, morale, sociale, devalorizarea de sine, imaginea falsă despre lume. În majoritatea
cazurilor , aceste simptome caracteriale apar încă din copilărie şi se exacerbează în preadolescenţă şi
8
adolescenţă. Un factor important al comportamentelor agresive este intoleranţa la frustrare. Starea
de frustrare se manifestă printr-o emoţionalitate mărită , şi , în funcţie de temperamentul
individului , de structura sa afectivă se poate ajunge la un comportament violent , individul
nemaiţinând seama de normele şi valorile fixate de societate. Frustrarea afectivă este una din cauzele
cele mai frecvente ale problemelor de comporament. În urma efectuării unui studiu longitudinal
asupra evoluţiei copiilor cu dificultăţi de comportament, s-a descoperit prezenţa acestui factor în
etiologia fenomenului într-o proporţie de 82 % din cazuri . Dobândirea toleranţei la frustrare
depinde de nivelul de autocontrol , de temperament, dar şi de norma de internalitate.
Labilitatea afectivă reprezintă una din caracteristicile personalităţii celor violenţi , ea
manifestându-se prin : sugestionarea rapidă în raport cu impresiile de moment formate; lipsa unei
autonomii afective ( determinate de o slabă dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare ,
îndeosebi a celor morale). Despre labilul afectiv, T.Rudica spune că este “ un instabil emotiv , un
element care în relaţiile sale trădează discontinuitate, salturi nemotivate de la o extremă la alta ,
inconstanţa în reacţii faţă de stimuli. Eşecul şcolar este un factor des întâlnit la cei ce manifestă
comportamente violente. Dintre indicatorii care sunt utilizaţi pentru aprecierea unei situaţii de eşec
şcolar sunt mentionaţi : abandonarea precoce a şcolii , decalaj între potenţialul personal şi rezultate ,
părăsirea şcolii fără o calificare , incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice, inadaptarea
şcolara, etc.
Inteligenţa este un factor decisiv în adaptarea şcolara, dar considerată împreună cu
afectivitatea. Un copil inteligent găseşte mai multe soluţii de adaptare ( sau le găseşte mai uşor) ,
însă relaţia afectivă cu adultul este cea care direcţionează folosirea inteligenţei către adaptări
aprobate social sau către adaptări neconvenţionale. Se apreciază tot mai mult că întârzierile mintale
reprezintă o premisă a violenţei , mai ales atunci când nivelul scăzut se asociază cu tulburări afective
şi cu condiţii nefavorabile de mediu. Deficienţele intelectuale exprimă dificultatea sau
imposibilitatea celui în cauză de anticipare , pe plan mental, a urmărilor atitudinilor deviante
adoptate.
Motivaţia învăţării şcolare include : motivele frecventării şcolii, motivele care îl fac pe elev
să vrea să dobândească cunoştinţe, să-şi folosească talentele, interesele cognitive, scopurile care îl
determină să aspire la propria sa realizare ca fiinţă umană, motivele interacţiunilor cu colegii şi cu
profesorul. Motivaţia reprezintă un factor crucial , deoarece pe de o parte determină performanţele
şcolare , pe de altă parte reglează nivelul şi eficienţa funcţionării tuturor blocurilor funcţionale ale
personalităţii: blocul cogniţiei , cel al comunicării , al afectivităţii , al memoriei, etc.

9
 Cercetările efectuate de Walker ( 1998, 1990) indică faptul că aproape toti copiii care
prezintă riscul comportamentelor disociale şi antisociale nu posedă nici măcar competenţele
minimale pentru a avea succes şcolar. Odată ce aceşti elevi au fost respinşi de către profesori şi
colegi, au tendinţa de a abandona şcoala , de a se asocia în bande cu comportament violent.
G.Weil vorbeşte despre sindromul eşecului şcolar ca un factor de risc important in privinta
creşterii violenţei în şcoala. Potrivit lui Weil, sentimentul de eşec interiorizat antrenează sechele
psihologice profunde şi durabile ce se exprimă adesea prin comportamente violente
Cercetările efectuate de E.Glueck au demonstrat ca rata violenţei şcolare creşte direct
proporţional cu indicele de eşec.
Alcoolul , consumat mai ales în cantităţi mari, se constituie într-un important factor de risc în
comiterea unor acte antisociale bazate pe violenţă.
Drogurile potm de asemenea , să ducă la un comportament violent, însă, în ce masură se
poate realiza acest lucru, depinde de mai mulţi factori,cum ar fi: tipul drogului , dimensiunea dozei
şi dacă subiectul este sau nu real ameninţat şi pus în pericol.

Factorul social

Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură să inducă , să stimuleze şi să

întreţină violenţa şcolară: situaţia economică , slăbiciunea mecanismelor de control social ,
inegalităţile sociale , criza valorilor morale, mass-media , disfunctionalităţi la nivelul factorilor
responsabili cu educaţia copiilor şi tinerilor , lipsa de cooperare a instituţiilor implicate in educaţie.
Pentru ţările fost comuniste , creşterea violenţei în general , nu numai a violenţei şcolare, este pusă
pe seama unui complex de factori precum : liberalizarea mass-media , lipsa exerciţiului democratic ,
creşterea libertăţii generale de mişcare, slăbirea autorităţii statului şi a instituţiilor angajate în
respectarea legii , accesul la mijloace de agresiune ( I.Radu , 1994 ).
G.Basiliade releva următoarele contradicţii de nivel societal , care sunt cauze de tip
macrosocial ale devianţei ( violenţei) : contradicţiile între stadiile diferite de dezvoltare socio-
economică a unor zone, între diferite modele socio- culturale , între normativele morale ale societăţii
globale şi moralitatea unor categorii de grupuri şi persoane , între valorile moral-cetăţeneşti şi
juridice şi modul individual sau colectiv de raportare la ele.
Conjunctura economică şi socială provoacă anumite confuzii în rândul tinerilor , care încep
să se îndoiască de eficacitatea şcolii, de utilitatea ştiinţei. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât constată
că şcoala nu îi asigură inserţia profesională. Valorile tradiţionale promovate în şcoală – munca,
1
meritul , efortul – cunosc o degradare vizibilă. Un mediu social în criză afectează profund
dezvoltarea personalităţii adolescentului şi a individului , în general.
Violenţa şcolară este un fenomen social complex, iar formele sale de manifestare au evoluat
o dată cu normele sociale.
Tot mai mulţi psihologi şi sociologi sublinează faptul că mijloacele de comunicare în masă ,
prin conţinutul neadecvat pe care îl promovează uneori , pot propaga în rândul tinerilor , atitudini
disociale şi antisociale. Cercetările lui D.L.Eron ( 1989) arată că mai ales copiii cu potenţial agresiv
urmăresc programe tv care prezintă violenţă.
Alte experimente, cum sunt cele ale lui A.Bandura , S.A.Ross ( 1963), L.Berkowitz ( 1974)
arată că şi copiii fără tulburări caracteriale pot fi afectaţi de violenţa emanată din unele filme, mai
ales dacă violenţa e promovată de eroul simpatic , cu care copilul se identifică.
Unii adolescenţi apreciază în filme doar scenele agresive , luate ca atare, fără să facă
distincţia necesară între agresivitatea prosocială şi cea antisocială, fiind interesaţi mai mult de
tehnicile agresiunii, pe care le pot învăţa pentru a le utiliza la rândul lor. Importul de modele de
conduită , combinat cu generalizarea proceselor de imitaţie-învăţare socială şi afirmare socială,
exacerbate la vârsta adolescenţei , joacă un rol cheie în violenţa şcolară şi în delincvenţă, în general.
Între 1972 şi 1973 , UNESCO a realizat prima ancheta internaţională asupra programelor de
informare şi a emisiunilor de televiziune şi a atras atenţia asupra efectelor programelor cu conţinut
violent, susţinând responsabilitatea educatorilor de a le contracara sau compensa. Comisia Naţională
împotriva violenţei în programele televiziunii din S.U.A. afirmă că până la 18 ani, copiii americani
văd 32.000 de crime şi 40.000 de încercări de crimă, fiind martorii a 5-6 acte de violenţă pe oră
receptate prin televiziune.
Conform cercetării efectuate de Consiliul Naţional al Audiovizualului din România în anul
2005, 57% din video-clipurile publicitare pentru lansarea de albume de muzică conţineau violenţă .
În programele televiziunilor din România primul loc este deţinut de violenţa fizică urmată de cea
verbală.
Asociaţia Psihologilor Americani susţine că cea mai expusă perioadă de vârstă în ceea ce
priveşte violenţa prezentată la televizor este preadolescenţa şi adolescenţa.
Muzica difuzată prin intermediul unor posturi de televiziune şi radio poate incita la violenţă,
de cele mai multe ori autorii acestor cântece inspirandu-se din realitate şi anume din violenţa
întâlnită în mediul în care trăiesc. Unii adolescenţi îşi însuşesc astfel un mod de a trăi , considerând
violenţa un mijloc de supravieţuire.

1
 P.Ilut include in lista efectelor negative ale mass-mediei asupra violenţei următoarele:
dezinhibiţia, desensibilizarea faţă de victimă, afectarea operaţionalităţii sistemului cognitiv,
învăţarea de tehnici de agresiune.
Prin difuzarea scenelor de violenţă , mass-media este considerată, alături de consumul de
alcool şi droguri, un factor de risc în manifestarea violenţei.
Comportamentele violente ale elevului îşi pot avea originea şi intr-un management
defectuos al clasei şcolare , într-o lipsă de adaptare a practicilor educaţionale la o populaţie şcolară
considerabil schimbată.
F.Dubet spune că indiferenţa profesorilor este cea mai importantă manifestare a dispreţului
faţă de elevi. Sunt numeroşi elevii care suferă ca urmare a acestor judecăţi negative ale profesorului,
pentru că ele vin să întărească propriul lor sentiment de îndoială, de descurajare , de lipsă de
încredere în forţele proprii. Acest dispreţ, odată interiorizat , poate antrena un ansamblu de
consecinţe în plan comportamental: lipsa de comunicare, pasivitate la lecţie, indiferenţă sau
perturbarea lecţiilor, dezvoltarea unor atitudini ostile , provocatoare.
Forma de violenţă cel mai frecvent evocată de profesori e zgomotul , produs prin
comunicarea neautorizată între elevi, în timp ce elevii percep lipsa de comunicare ca fiind principala
formă de violenţă din partea profesorilor faţă de ei ( alături de nedreptate şi lipsa de înţelegere )
În Romania , într-un studiu experimental , efectuat de C.Havarneanu, realizat pe elevi de
liceu s-a descoperit că cele mai frecvente forme de agresivitate a profesorilor faţă de elevi , aşa cum
sunt percepute de aceştia din urmă, sunt, în ordine descrescătoare: folosirea tonului ridicat,
evaluarea neobiectivă, intimidarea elevilor, adresarea de injurii/ jigniri, ameninţarea,lovirea,
nervozitatea permanenta, ironia, absenţa răspunsului la solicitări.
Un profesor agresat are şanse mai mari să fie victimizat din nou,comparativ cu un profesor
care nu a fost agresat deloc. Într-un studiu efectuat in S.U.A în anul 1999 de Metropolitan Life s-a
scos în evidenţă faptul că 1 din 6 profesori au fost agresaţi în şcoală.
Violenţa şcolară este un fenomen extrem de complex , cu o determinare multipla: familială,
societală, şcolară, personală şi culturală. Ea se prezintă ca un ansamblu specific de forme de violenţă
care se condiţionează reciproc şi au o dinamică specifică: violenţa importată din afara şcolii , dar şi
violenţa generată de sistemul şcolar; violenţa adulţilor împotriva elevilor dar şi violenţa elevilor
împotriva profesorilor.
Acest fenomen este greu de evaluat atât la nivel naţional , cât şi la scară mondială, este greu
de estimat , deoarece violenţa fizică poate fi interpretată ca o problemă internă ,ce trebuie rezolvată
prin mijloace interne mai degrabă decât prin apelul la forurile competente.
1
 Violenţa în şcoală este o expresie a violenţei din societate; când violenţa se produce in
şcoală, ea conduce şi la alte consecinţe : alături de prejudicii , victimizare , uneori moarte, violenţa
din şcoală reduce şansele elevilor de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin şi de a dobândi o
educaţie de calitate.

3. CAUZELE VIOLENŢEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR

Violenţa se intâlneşte la toate grupele de vârstă, începând din ciclul primar pana la anii
terminali ai învăţământului preuniversitar. Gravitatea manifestărilor agresive atât fizice cat şi
verbale sunt diferite in funcţie de grupele de vârsta. In clasele mici agresivitatea se manifesta prin
hiperactivitate gălăgie; invăţătorul încercând sa detensioneze atmosfera punând fiecare elev pe
locul lui şi dorind sa oprească vocile stridente ajunge in situaţia de a aplica pedepse cum ar fi:
mustrări, observaţii, note proaste.
Mulţi dintre elevi acumulează lacune in cunoştinţe, şi din cauza masurilor luate la şcoală de
învăţător sunt pedepsiţi acasă de părinţi. Bătuţi, certaţi, li se aplica unele restricţii. Acestea de cele
mai multe ori se fac neraţional şi fără vreun argument; de aici rezulta primele indicii ale
problemelor de comunicare. Din acest motiv elevul devine frustrat şi creează o situaţie stresantă.
Ciclul se reia.
Situaţie stresantă — frustrare — agresivitate
Agresivitatea la elevii din ciclul gimnazial urmează aceeaşi paşi ca şi cei din ciclul primar
dar cu o intensitate şi o implicare mai mare, deoarece schimbările fizice şi psihice se manifesta prin
trecerea la o alta etapa de dezvoltare şi anume pubertatea. Activitatea hormonala este mult mai
intensa de asemenea şi manifestările comportamentale.
Apar interesele pentru sexul opus, simpatiile, antipatiile, percepţia tensiunilor din familie nu
neapărat într-o maniera obiectivă şi materializarea lor în momente improprii.
Copiii sunt lăsaţi sa vizioneze programe şi emisiuni TV ce nu corespund vârstei, sunt
martorii şi uneori chiar părtaşii unor certuri, bătăi, consum excesiv de alcool. Sunt pedepsiţi, bătuţi,
traumatizaţi, ridiculizaţi şi de aici apariţia ocaziilor de eliberare a tensiunilor acumulate. Acestea se
manifesta la şcoală adică intr-un mediu unde constrângerile sunt mai permisive (intre grupurile de
colegi, prieteni).
La elevii de liceu pe lângă cauze ce determina situaţii conflictuale enumerate anterior apare
şi situaţia penibila in care se afla elevii, aceştia comparându-se cu ceilalţi de acceaşi vârstă statut dar
cu un nivel financiar mai ridicat. De aici cauzele abandonului. (imposibilitatea de a naveta de acasă
1
la şcoală mai ales a elevilor ce stau la periferie, in zone mai dificil de parcurs, cu sărăcie). Unii nu au
haine, nici măcar strictul necesar ca sa nu mai spunem biciclete, telefoane mobile, bijuterii etc.
Trebuie menţionat ca vârsta adolescentei este foarte influenţabila şi influenţata de factori
negativi şi fără o susţinere adecvata şi oportuna din partea familiei poate ajunge la consecinţe grave.
Atunci când se vorbeşte de violenţa in scoală se consideră drept surse favorizante factori
exteriori şcolii:
Mediul familial, mediul social, factori ce ţin de personalitatea elevului, managementul
defectuos al clasei/şcolii.
Mediul familial este cea mai importanta sursa a agresivităţii elevilor. Un număr mare de elevi
care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au trăit experienţa divorţului
părinţilor şi fac parte din familii monoparentale.
Echilibrul familial este perturbat de criza locurilor de munca şi şomaj. Părinţii sunt
confruntaţi cu numeroase dificultăţi materiale dar şi psihologice pentru ca au sentimentul lipsei
valorilor, ineficienţei metodelor şi eşecului. In acest context ei nu mai sunt sau sunt mai puţin
disponibili pentru copiii lor. Datorita lipsei de timp a părinţilor pentru copiii lor apar apoi
problemele familiale grave: violenţa intrafamiliala, consumul de alcool, abuzarea copilului,
neglijenta care îi afectează profund pe copii.
In familie părinţii nu au o foarte bogată experienţa în a da educaţia adecvată copiilor, trec de
la o extrema la alta, de la o permisivitate exagerata la restricţii foarte dure, utilizarea mijloacelor
violente de sancţionare a copilului pe motivul ca „bătaia e rupta din rai”.
Sunt părinţi care privilegiază in mod exagerat relaţia afectiva în detrimentul rolului educativ:
nu le impun interdicţii, reguli, emit puţine exigenţe şi caută sa evite conflictele. Aceasta absenta
cvasi totala constrângerilor (in afara şcolii) il va determina pe elev sa adopte in şcoală
comportamente de refuz a exigentelor profesorilor.
Mediul social induce, stimulează şi întreţine violenţa şcolara prin: situaţia economica
precara, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalităţi sociale, criza valorilor morale, mass-
media, disfuncţionalităţi la nivelul influentei mass – mediei, factori responsabili cu educaţia
tinerilor, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate in educaţie; confuzii in ceea ce priveşte
eficacitatea şcolii, utilizarea ştiinţei.
Valorile tradiţionale vehiculate în şcoală, munca, meritul, efortul, cunosc o evaziune vizibila.
Un mediu social în criză (criza locurilor de munca, criza familiei, criza valorilor) influenţează
negativ dezvoltarea personalităţii elevului.

1
 4. PLANURILE EDUCAŢIONALE

Planurile educaţionale pot fi multiple şi structurate după nivelul de gravitate al

comportamentului violent.
Trebuie realizat în primul rând un parteneriat la nivelul şcolii între învăţător/diriginte/director
de şcoală/consilier educativ şi părinţi prin întâlniri frecvente, repetate, prin lectorate, discutarea
problemelor şi identificarea cauzelor ce determina situaţiile conflictuale.
Orientarea elevilor atât de către cadrele didactice, cât şi de părinţi spre psihologul şcolii în
care învaţă pentru discuţii, evaluări, testări, consiliere. Există mai multe tipuri de consiliere ale căror
elemente se afla in interdependenţă:
- informaţională (oferirea de informaţii pe domenii sau teme specifice)
- educaţională(oferă repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală, emoţională, fizică,
sociala şi spirituala a elevilor)
- de dezvoltare personală (are în vedere formarea de abilităţi şi aptitudini)
- suportivă (asigura suport educaţional, apreciativ şi material)
- vocaţională (vizează dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei )
- de criză (se referă la asistarea psihologică a persoanelor în dificultate)
- pastorală (este o consiliere spirituală, din perspectivă religioasă )
- realizarea de parteneriate la nivel local sau naţional pentru finanţarea proiectelor ce au ca
scop susţinerea elevilor cu un nivel financiar scăzut prin integrarea în programe speciale atât din
punct de vedere social, cât şi educativ.
Elevii, fie ei mari sau mici ca vârsta, au diferite manifestări comportamentale, modelele de
conduită fiind preluate din familie. Fie că sunt copii proveniţi din familii normale sau dezorganizate,
care au un nivel mediu, ridicat sau scăzut, aceştia au aceeaşi problemă, şi anume lipsa timpului
părinţilor de a se implica în educaţia lor.
Societatea actuală, lipsa locurilor de muncă sau a locurilor de muncă prost plătite îi fac pe
părinţi să muncească mai mult şi să ducă o viaţă accelerată fără a mai avea ca primă prioritate
familia, respectiv educaţia copiilor.
Situaţiile stresante prin care trec părinţii îi afectează pe copii care nu au cu cine comunica şi
nu au cui spune problemele care îi frământă.; din acest motiv aceştia se asociază cu indivizi din
medii mai puţin agreabile social şi unde, la un anumit nivel, ei cred că găsesc bunăvoinţă,
comunicare şi înţelegere.
1
 De multe ori trec prin situaţii şi experienţe ce pot duce la pierderea vieţii. Pentru a se simţi
importanţi şi în centrul atenţiei, acţionează în defavoarea lor consumând alcool, fumând, uneori
chiar consumând droguri, efectele acestea fiind precum se ştie nefaste.
Şcoala nu mai poate avea un control asupra elevului din cauza absenteismului. Apar notele
proaste, mustrările, care aduc după sine stările de frustrare care implicit atrag violenţa verbală şi
fizică faţă de ceilalţi colegi, cadre didactice, iar în familie faţă de părinţi (injurii, cuvinte triviale,
vulgare, ameninţări) sau manifestarea violenţei faţă de obiectele materiale (lovirea pereţilor,
distrugerea materialului didactic, etc).

5. REDUCEREA VIOLENŢEI

Catharsisul - energia agresivă acumulată ca urmare a impulsurilor instinctuale sau a

frustrării resimte nevoia descărcării. Trebuie găsite, însă, modalităţi de descărcare a tensiunii
emoţionale, de reducere a pornirii către conduite agresive. Cele mai frecvent întâlnite par a fi
următoarele:
- vizionarea de materiale cu multe scene violente
- consumarea tendinţei agresive la nivelul imaginarului, a fanteziilor
- angajarea în acţiuni violente efective, dar care nu au consecinţe antisociale (practicarea unor
sporturi, agresivitate faţă de obiectele neînsufleţite).

Reducerea efectelor învăţării sociale

Comportamentul agresiv se imită şi se învaţă. Pentru a preveni realizarea unor asemenea
achiziţii comportamentale, trebuie evitat pe cât posibil contactul copilului cu modele de conduită
agresivă. Un obiectiv central al muncii educative îl constituie formarea unui model de tip conduită
amânată, care în urma raţionalizării situaţiei conflictuale, a efectelor şi consecinţelor posibile îl ajută
pe subiect să nu dea curs imediat oricărei provocări de natură agresivă. Munca educativă desfăşurată
atent şi temeinic conduce la formarea unor deprinderi şi abilităţi de raportare şi comunicare
interpersonală şi socială, la formarea unor capacităţi empatice şi a unor atitudini pentru parteneria

1
9. PARADIGMA

Violenţă – comportamentul unui individ care lezează verbal sau fizic o altă persoană.
Violenţă verbală – modul de a reacţiona al unui individ prin limbaj violent, prin care o altă persoană
este lezată verbal.
Violenţă fizică – modul de a reacţiona al unui individ prin acte de violenţă, prin care o altă persoană
este lezată fizic.
Violent – persoană care, prin comportamentul său, poate leza verbal sau fizic o altă persoană.

10. IDENTIFICAREA METODELOR ŞI ELABORAREA INSTRUMENTELOR

• Autobiografia
• Ghid de interviu pentru subiecţii analizaţi
• Chestionare sociologice
• Realizare de comunicări, desene, afişe, eseuri, articole în revista şcolii legate de
tema proiectului.

11. ATITUDINI

POZITIVE:
- încredere, stimă, deschidere, armonie, simpatie, optimism, acceptare, supunere, conformism, adaptare,
înţelegere, comunicare

NEGATIVE
- neîncredere, agresivitate, pesimism, izolare, intoleranţă, nesupunere, abandon comunicaţional,
respingere, antipatie, nonconformism, absenteism, lipsă de motivaţie.

12. TREBUINŢE

Trebuinţa de afecţiune: mijloace de afiliere, nevoia de afectivitate, nevoia de încredere.

Trebuinţa de securitate: nevoia de stabilitate materială, nevoia de protecţie, nevoia de acceptare într-un
mediu social prielnic dezvoltării intelectuale, relaţionale, afective.

1
Trebuinţa de prestigiu: dorinţade afirmare, dorinţa de competiţie, nevoia de câştig, de recunoaştere a
rolului.

13. CONCEPTELE FUNDAMENTALE ŞI OPERAŢIONALIZAREA LOR

Violenţă
Violenţă verbală
Violenţă fizică
Violent

Operaţionalizarea conceptului VIOLENŢĂ

Dimensiuni:

1) Participarea la viaţa şcolară

Variabile:
-absenteismul şcolar motivat/nemotivat
- perturbarea cursurilor
- lipsa de adaptare la mediul şcolar
- interacţiunea cu colegii
- relaţia cu învăţătorul/dirigintele/profesorii
-participarea la cursuri
- paticiparea la activităţi extracurriculare
- eşecul şcolar
- abandonul şcolar

2) Modul de percepţie a normelor şi regulilor instituţionale şcolare

Variabile:
- cunoaşterea normelor din şcoală
- acceptarea respectării stricte a normelor
- acceptarea încălcării ocazionale a normelor
- acceptarea încălcării frecvente a normelor
- dezacord total faţă de norme

1
 3) Raportul faţă de instituţia şcolară
Variabile:
- respect faţă de instituţia şcolară
- respect faţă de sistemul de evaluare
- respect faţă de valorile şcolii
- respect faţă de alte instituţii din şcoală
- respecatrea locului în ierarhia şcolară

4) Participarea la activităţile şcolare în grupurile instituţionale

- dorinţa de participare la activitătile şcolare
- dorinţa de recunoaştere
- dorinţa de cunoaştere reciprocă
- dorinţa de competiţie
- dorinţa de afirmare

5) Participarea la activităţile grupurilor informale

- adeziunea la grup
- respectarea membrilor grupului
- acceptarea locului în grup

6) Controlul exercitat de către şcoală

- evaluări pozitive din partea profesorilor
- evaluări negative din partea profesorilor
- nivelul de acceptare şi recunoaştere a comportamentului de către profesori
- nivelul de delimitare şi neacceptare a comportamentului de către profesori

7) Atitudinea faţă de mediul familial

Variabile:
- ataşamentul faţă de părinţi, fraţi, surori,etc
- cunoaşterea aşteptărilor acestora şi încercări de soluţionare a lor
- respectarea normelor şi regulilor proprii unei bune desfăşurări a vieţii în comun.

1
 8) Participarea la activităţi comunitare-sociale
Variabile:
- cunoaşterea mediului şi grupului social(clasa, şcoala)
- cunoaşterea caracterului şi personalităţii membrilor reprezentativi ai grupului
- satisfacerea nevoii de independenţă/afirmare în grup
- adeziunea la cerinţele şi pretenţiile acestuia

14. STABILIREA ACTIVITĂŢILOR (plan de activitate)

- dezbaterea problemelor sesizate cu cadre specializate (poliţia de proximitate, psiholog,

medic pediatru, asistent social, director de şcoală, inspector )
- masă rotundă
- problematizarea în cazul diferitelor probleme identificate (ameninţări din partea anumitor
elevi la adresa colegilor, sau al cadrelor didactice, acte agresive – bruscare, bătaie, lovire,
deteriorare de bunuri şi material didactic)
- joc de rol (cum s-ar comporta anumiţi elevi în anumite situaţii , dacă ar avea un rol de
victimă, ameninţat şi ce soluţie ar trebui să găsească pentru stingerea unui conflict de orice
natura ar fi el).
- legătura dintre starea familiei şi relaţia acesteia cu copilul (cât de ocupaţi sunt părinţii , cât de
important este rolul acestora in educaţie, cum îl supraveghează, ce informaţii au despre
grupul lui de prieteni şi colegi, cât de multe informaţii ştiu despre situaţia la învăţătură).
- lectorate cu părinţii- realizarea de situaţii ipotetice în care părinţii joacă rolul de profesori, şi ce ar
face aceştia , cum ar proceda dacă ar fi cadre didactice. Situaţiile puse în discuţie sunt următoarele:
1. Elevii vorbesc între ei în timpul orelor?
2. Elevii se joacă cu telefoanele mobile în timpul orelor?
3. Elevii îşi adresează cuvinte jignitoare, injurii, cuvinte triviale unii altora?
4. Deranjează, ironizează şi chiar jignesc profesorul?
5. Nu au un comportament adecvat statutului de elev (tunsori extravagante, cercei, haine
deochiate, etc)?
6. Nu sunt responsabili pentru actele comise?

2
7. Lipsesc nemotivat de la ore?
8. Falsifica motivări şi bilete care ar trebui scrise de părinţi?
9. Aşteaptă respect din partea celorlalţi fără să îl ofere?
10. Se lovesc între ei în ore?

2
Nr Metode şi
Obiective Activităţi desfăşurate Parteneri Evaluare
crt instrumente
1. Elaborarea
- activităţi pentru
unei - fişa de - elevi - feed-back
dezvoltarea abilităţilor de
strategii de activitate - diriginte - portretul ideal al
relaţionare pozitivă cu
diminuare a - dezbatere - părinţi părintelui, al elevului
ceilalţi
violenţei - masă rotundă - directorul şcolii şi al profesorului
Anexa 3
verbale şi - studiu de caz - consilier educativ
Anexa 4
fizice in - joc de rol - psiholog
Anexa 5
mediul - problematizare
Anexa 6
şcolar

Modalităţi de control a -activitate - elevi - fişe de activitate

atitudinii faţă de situaţiile independentă - diriginte - fişe de informare
frustrante - completări de - părinţi - rezultatele testelor
fraze, testare - directorul şcolii -feed-back–ul imediat
- problematizare - consilier educativ
- joc de rol - psiholog
- exerciţii de
învăţare
Prevenirea/preîntâmpinarea
comportamentului - fişe de - poliţia de - fişe de lucru
deviant/delicvent în rândul activitate proximitate - fişe cu informaţii
copiilor şi adolescenţilor - problematizare - diriginţi utile
Comportamentul delicvent - conversaţii - elevi
în ţara noastră- legislaţie - studiu de caz
Violenţa verbală şi fizică- - lecturi
factor al insuccesului
şcolar şi al abandonului
şcolar

Elaborarea Acţiuni de formare a unei - acţiuni - elevi -comunicare,

programului atitudini pozitive faţă de educative - diriginţi apropierea părinţilor
de comportamentul prosocial - excursii - director de copii
parteneriat - activităţi tematice, vizite - specialişti -îmbunătăţirea
social-şcolar extraşcolare la alte şcoli, - poliţia de climatului afectiv şi
(parteneriat - activităţi în concursuri,
2 seri proximitate educativ din familie,
cu comisiile metodice distractive,întâl - serviciul social din desene, eseuri
15. METODE ŞI INSTRUMENTE

• Autobiografia
• Ghid de interviu pentru subiecţii analizaţi
• Chestionare sociologice (pentru elevi, părinţi, învăţători şi profesori)
• Realizare de comunicări, desene, afişe, eseuri, articole în revista şcolii legate de
tema proiectului.

2
Anexa 1
AUTOBIOGRAFIA

Prezentaţi manifestările violente cel mai des prezente în comportamentul vostru şi explicaţi de ce vă
comportaţi astfel.
Descrie o situaţie în care aţi manifestat un comportament violent.

Anexa 2

GHID DE INTERVIU
VIZÂND COMPORTAMENTUL VIOLENT ÎN VIAŢA ŞI ACTIVITATEA
COPILULUI/ADOLESCENTULUI

1. Cum explici manifestările violente din comportamentul tău?

2. Cine credezi că este vinovat de acest comportament?
3. Şcoala este un factor de stres pentru tine? Dacă da, explică de ce pe tine te stresează, iar pe
colegii tăi nu-i deranjează?
4. Ce-ţi propui să faci pentru a schimba situaţia?
5. Credezi că educaţia şcolară ar putea fi evitată, înlocuită, amânată sau s-ar putea renunţa la
ea?
6. Ce elemente învăţate în şcoală credezi că le utilizezi mai mult în comportamentul tău?
7. Ai purtat vreodata vreo discuţie cu colegii despre aceste aspecte care te nemulţumesc? Care
au fost urmările?

2
 8. Dintre următoarelor activităţi: activitate în familie, învăţare, distracţie, odihnă, căreia îi
acorzi cel mai mult timp?
9. Crezi că numărul de ore acordat învăţării este suficient? Pe tine te mulţumeşte? Dar pe
ceilalţi (familie etc.)?
10. Care credezi că este atitudinea părinţilor tăi faţă de absenţele pe care le ai?
11. Care sunt motivele care te determină să te comporţi violent la şcoală?
12. Cum credezi că ar trebui să se implice şcoala pentru a te determina să nu mai fi violent?

Anexa 3
CHESTIONAR PENTRU ELEVI

1. Ce înseamnă pentru tine noţiunea de violenţă?

2. Scrie câteva forme sub care consideri că se manifestă violenţa?

3. Recunoşti comportamente tipice de manifestare a violenţei persoanei?

a) ţipăt
b) bătaie
c) gesturi nonconformiste
d ) timiditate
e ) însingurare
f ) neacceptarea din partea celorlalţi
g ) depresie

4. Ce crezi că determină comportamentul violent al unei persoane?

5. Cum reacţionezi în faţa unei situaţii violente?

a) colaborare
b) compromis
c)evitare
d) adaptare
e) rivalitate

2
 f) violenţă
6. Care credezi că sunt consecinţele violenţei?

7. Care sunt instituţiile ce se implică în prevenirea violenţei?

8. Există în şcoală un program de prevenire a violenţei?

Anexa 4
CHESTIONAR PENTRU ELEVI

1. Cum vă caracterizaţi în câteva cuvinte?

2. Prietenii din grupul vostru sunt din:

Şcoală
Clasă
Din afara şcolii
Vecini
3. Prieteni din grupul vostru sunt ca vârstă:
Mai mici
Mai mari
La fel ca ani
4. Aveţi colegi care deranjează orele şi din cauza lor nu puteţi fi atenţi la lecţiile predate?
DA
NU
5. Dacă da, ce măsuri ai lua dacă ai putea?

6. Ai asistat vreodată la un comportament agresiv din partea colegilor tăi?

DA
NU
Dacă da care au fost motivele comportamentului agresiv

2
7. Care este relaţia voastră cu părinţii?

8. Dacă ar fi să schimbaţi ceva la părinţii voştri ce aţi schimba?

9. V-au pedepsit vreodată părinţii?

DA
NU
Dacă da, pentru ce motiv şi descrieţi cum aţi fost pedepsit.
Anexa 5
CHESTIONAR PENTRU PROFESORI

1. La ora actuală, care este cea mai gravă problemă cu care vă confruntaţi în sistemul educaţional?

2. În timpul cursurilor întâlniţi elevi care folosesc un limbaj vulgar, jignitor, trivial?
Foarte des
Des
Nici des nici rar
Rar
Foarte rar

3.Care credeţi că ar fi cauzele acestei conduite verbale?

4.Aţi întâlnit elevi care se bat, se bruschează?

DA
NU

5. Dacă da , atunci ce măsuri credeţi că ar trebui luate pentru a minimiza frecvenţa acestora?

6.Care credeţi că sunt cauzele violenţei verbale şi / sau fizice din rândul elevilor?

2
7.Sunteţi perturbat în timpul orei de gălăgia, de murmurele produse de anumiţi elevi?
DA
NU

8.Dacă da, cum procedaţi pentru a-i linişti?

Îi cert
Le scad nota la purtare
Îi ascult din lecţie
Discut cu ei
Chem directorul şcolii
Îi invit pe părinţii respectivilor elevi la şcoală
Altă metodă

9.Credeţi că este o legătură între situaţia la învăţătură şi comportamentul elevilor?

DA
NU
Argumentaţi răspunsul.

10.Dar între comportamentul elevilor şi condiţiile/nivelul de trai din familie?

11.Dacă aţi avea competenţa de a aduce modificări în regulamentul şcolar, care ar fi acestea şi de
ce?

2
Anexa 6
CHESTIONARUL ADRESAT PĂRINŢILOR

1. Sunteţi mulţumiţi de educaţia promovată în şcolile româneşti?

DA
NU
Argumentaţi răspunsul.

2. Ce credeţi că ar trebui să se schimbe în sistemul educaţional?

3. Copilul dumneavoastră vine cu o bună dispoziţie de la şcoală?

DA
NU
NU AM FOST ATENT
4. Când aflaţi că copilul dumneavoastră a primit o notă/un calificativ prost cum reacţionaţi?
Îl cert
Reacţionez violent
Discut cu el
Strig la el
Îl pedepsesc
Alte comportamente

5. L-aţi pedepsit pe copilul dumneavoastră vreodată?

2
 DA
NU

6. Ce fel de pedepse aţi aplicat?

7. Pentru ce motive v-aţi pedepsit copilul?

8. Sunteţi la curent cu comportamentul pe care îl are fiul/fiica dumneavoastră la şcoală?

DA
NU

9. Descrieţi relaţia pe care o aveţi cu învăţătoarea/diriginta copilului dumneavoastră.

10. Aţi asistat vreodată la o scenă cu violenţe fizice sau verbale dintre fiul/fiica dumneavoastră şi
alţi copii?

11. Care credeţi că sunt cauzele violenţei verbale şi fizice în rândul elevilor în general.

3
BIBLIOGRAFIE
 D.Batâr - Educaţia – Analiză şi posibilităţi de investigare sociologică
 Banciu, D., Rădulescu, M.S. – Introducere în sociologia delicvenţei
juvenile,1990,Ed.Medicală, Buc.
 Cosmovici,A.,Iacob, L.(1998) – Psihologie şcolară, Ed.Polirom,Iaşi
 Debarbieux , E. ( 1996) , La violence en milieu scolaire , vol I , ESF , Paris

 Huditean , A.,( 2002) , Devianta comportamentala la elevi , Psihomedia ,

Sibiu