UE nu a avut

întotdeauna
UNIUNEA
dimensiunile pe care EUROPEANĂ
le are astăzi. Când s- „Unitate în diversitate!”
au pus bazele
cooperării economice
la nivel european, în
anul 1951, țările
participante au fost
Belgia, Germania,
Franța, Italia,
Luxemburg și Țările
de Jos.
De-a lungul
timpului, tot mai
multe țări au hotărât
să adere EN . În
prezent, Uniunea
Europeană este
alcătuită din 27 de
state membre.
Regatul Unit s-a
retras din Uniunea
Europeană la data de
31 ianuarie 2020.
Prin intermediul extinderilor succesive,
Uniunea Europeană a crescut de la cele
șase state fondatoare (Belgia, Franța,
Germania de Vest, Italia, Luxemburg și
Țările de Jos) la cele 27 de state
actuale. Țările care au aderat la Uniune
au devenit parte la tratatele fondatoare,
supunând astfel la privilegiile și
obligațiile aderării la UE. Acest lucru
presupune o delegare parțială a
suveranității instituțiilor în schimbul
reprezentării în cadrul acestor instituții,
o practică numită adesea "împărțirea
suveranității"..
Euro (€) este moneda oficială a
19 din cele 27 de state
membre ale UE. Aceste țări
formează așa-numita zonă
euro.
Calitatea de stat membru al UE nu se poate obține
de pe o zi pe alta, ci presupune parcurgerea unei
proceduri complexe. Odată îndeplinite condițiile
de aderare, țările candidate trebuie să aplice
legislația europeană în toate domeniile.
Orice țară care îndeplinește condițiile de
aderare își poate depune candidatura. Cunoscute
sub denumirea de „criteriile de la Copenhaga”,
aceste condiții includ existența economiei de
piață, a unei democrații stabile, a statului de drept,
precum și acceptarea legislației UE, inclusiv a
celei referitoare la moneda euro.
O țară care dorește să adere la UE înaintează o
cerere Consiliului, iar acesta îi solicită Comisiei
Europene să evalueze capacitatea statului
candidat de a îndeplini criteriile de la Copenhaga.
Dacă avizul Comisiei este favorabil, Consiliul
trebuie să convină asupra unui mandat de
negociere. Ulterior, se deschid negocieri oficiale
pentru fiecare capitol de aderare în parte.
Întrucât volumul reglementărilor europene pe care
fiecare țară candidată trebuie să le transpună în
legislația națională este foarte mare, negocierile se
derulează pe o perioadă lungă de timp. Țările
candidate beneficiază de sprijin financiar,
administrativ și tehnic pe durata perioadei de
preaderare.
 Consiliul European, care stabilește
direcțiile și prioritățile politice generale ale
Uniunii prin adunarea șefilor de stat/guvern ai
statelor membre. Concluziile summiturilor sale
(ținute cel puțin trimestrial) sunt adoptate prin
consens.
 Comisia Europeană, "Gardianul
tratatelor", constă dintr-un cabinet executiv al
funcționarilor publici, condus de
un președinte ales în mod indirect.
Acest colegiu de comisari gestionează și
conduce serviciul public permanent al
Comisiei. El transformă obiectivele consensuale
ale Consiliului European în propuneri
legislative.
 Consiliul Uniunii Europene reunește
miniștrii departamentelor guvernelor statelor
membre. Ea formează partea superioară a
legislativului esențial bicameral al UE, iar
aprobarea sa este necesară pentru orice
propunere de adoptare a legii.
 Parlamentul European este alcătuit din 751
de reprezentanți aleși în mod direct, care
formează camera inferioară a UE a legislaturii
sale bicameral. Împarte cu Consiliul UE
competențele legislative de modificare,
aprobare sau respingere a propunerilor
Comisiei pentru majoritatea domeniilor
legislației UE. Competențele sale sunt limitate
în domeniile în care suveranitatea statelor
membre este de interes primar (adică apărare).
Alege președintele Comisiei, trebuie să aprobe
Colegiul comisarilor și poate vota pentru a-i
îndepărta colectiv din funcție.
 Curtea de Justiție a Uniunii
Europene asigură aplicarea uniformă a
legislației UE și soluționează litigiile dintre
instituțiile UE și statele membre și împotriva
instituțiilor UE în numele persoanelor.
 Banca Centrală Europeană este
responsabilă pentru stabilitatea monetară în
statele membre.
 Curtea Europeană de
Conturi investighează buna gestionare a
finanțelor atât în cadrul entităților UE, cât și
finanțarea UE acordată statelor member.