TEMA 1

1. Definirea conceptului de integrare europeană

”Integrarea Europeană este, terminologic, un proces de integrare politică, juridică,

economică (și în unele cazuri sociale și culturale) ale unor state care se află parțial sau total în
Europa. Termenul de integrare europeană a apărut în primul rând prin intermediul Uniunii
Europene și al Consiliului European.” 1

2. Rolul Consiliului European în procesul de desemnare și numire

Consiliul European reunește liderii UE pentru a stabili prioritățile politice ale Uniunii și
reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare politică între țările din UE. Consiliul European este
una dintre cele 7 instituții oficiale ale Uniunii.
Consiliul European face parte din „cadrul instituţional unic” al Uniunii. Dar este sursa
unei politici globale de viitor, nu un organ decizional, în sensul juridic al termenului. Nu ia
decizii cu consecinţe juridice pentru Uniune, doar în cazuri excepţionale. În esenţă, este un organ
interguvernamental, care ia decizii în unanimitate 2.
Nu este încă o instituţie comunitară. În situaţia în care Tratatul de instituire al
Comunităţii Europene le este încredinţată o decizie şefilor de stat sau de guvern, ei acţionează ca
un Consiliu în sens comunitar al cuvântului, iar nu ca un Consiliu European. Aceasta se aplică în
cazul:
- deciziilor, ca ultima autoritate pentru permiterea unei cooperări mai strânse în domeniul
comunitar, conform art. 121 alin. (2) CE; -
- alegerii statelor membre care îndeplinesc condiţiile de aderare la moneda unică,
conform art. 121 alin. (4) CE. Acelaşi lucru se aplică când Tratatul Uniunii Europene (art. 7
TUE) dă Consiliului, reunit la nivelul şefilor de stat sau de guvern, puterea de a declanşa
procedura de suspendare a drepturilor unui stat membru, prin constatarea unor încălcări grave ale
principiilor Uniunii.

1
https://regielive.net/referate/economie/integrarea-europeana-346823.html
2
https://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2009/fi_461.pdf
1
 3. Structura triunghiului instituțional al UE

Consiliul European se pronunţă prin consens, cu exceptia cazului în care în Constituţie se

prevede astfel 3. Cadrul instituţional al Uniunii Europene are la bază “triunghiul instituţional”
format din:

• Consiliul Uniunii Europene;

• Parlamentul European;

• Comisia Europeană.

Consiliul Uniunii Europene este principala instituţie de decizie al Uniunii. Preşedinţia

Consiliului este deţinută prin rotaţie de câte un stat membru, pe o perioadă de şase luni. Consiliul
reuneşte câte un ministru din fiecare stat membru, în funcţie de domeniul înscris pe ordinea de
zi: afaceri externe, agricultură, industrie, transport, mediu etc. Consiliul are putere legislativă, pe
care o împarte cu Parlamentul European prin “procedura de codecizie”. În plus, Consiliul şi
Parlamentul sunt responsabili în egală măsură de adoptarea bugetului Uniunii. Consiliul încheie,
de asemenea, acordurile internaţionale negociate în prealabil de către Comisie. În conformitate
cu tratatele, deciziile Consiliului sunt adoptate cu majoritate simplă, majoritate calificată sau în
unanimitate, în funcţie de domeniul abordat. În domenii esentiale, ca modificarea tratatelor,
lansarea unei noi politici comune sau aderarea unui nou stat, Consiliul trebuie sa decida în
unanimitate. Consiliul European se reuneşte, în principiu, de patru ori pe an şi este prezidat de
şeful statului sau guvernului care deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene la momentul
respectiv. Preşedintele Comisiei Europene participă ca membru de drept. Prin Tratatul de la
Maastricht, Consiliul European a devenit oficial iniţiatorul principalelor politici ale Uniunii şi
arbitru în problemele dificile care nu au fost soluţionate în cadrul Consiliului Uniunii Europene 4.
Parlamentul European este ales prin vot şi reprezintă cetătenii Uniunii. El
controlează din punct de vedere politic activităţile Uniunii şi participă la procesul legislativ.
Începând cu 1979, membrii săi sunt aleşi direct, prin vot universal, la fiecare cinci ani. În
perioada 2014-2019, Parlamentul European este alcătuit din 751 parlamentari europeni, din toate
ţările membre. României îi sunt alocate 32 de locuri în Parlamentul European. Parlamentul îşi
exercită puterea legislativă la trei niveluri. Prin intermediul procedurii “de cooperare”, introdusă
3
https://graduo.net/referate/stiinte-politice/sistemul-institutional-al-uniunii-europene-436113
4
https://europedirect.cdimm.org/uniunea-europeana/institutii-ue
2
în 1987 prin Actul Unic European, Parlamentul European participă la elaborarea directivelor şi a
regulamentelor, pronunţându-se asupra propunerilor Comisiei Europene, care pot fi modificate în
functie de poziţia Parlamentului. Tot din 1987, procedura de “aviz conform” supune ratificarii de
către Parlament a acordurilor internaţionale, negociate de Comisie, precum şi a oricărei noi
extinderi a Uniunii. Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992, a introdus procedura de
“codecizie”, care plasează Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul în ceea ce priveşte
legiferarea în domenii importante, inclusiv libera circulaţie a lucrătorilor, piaţa internă, educaţie,
cercetare, mediu, reţele transeuropene, sănătate, cultura, protecţia consumatorului etc. Tratatul
prevede totuşi o procedură de conciliere 4.
Comisia Europeană este al treilea element al triunghiului instituţional care
administrează şi conduce Uniunea Europeană. Membrii acesteia sunt numiţi pe o perioadă de
cinci ani, de comun acord de către statele membre şi aprobaţi de Parlamentul European. Comisia
este responsabilă în faţa Parlamentului, care îi poate cere, printr-o moţiune de cenzură, să
demisioneze colectiv. Din 2004, Comisia este formată din câte un comisar din fiecare stat
membru. Comisia se bucură de o independenţă considerabilă în exercitarea atribuţiilor. Ea
reprezintă interesul comun şi nu trebuie să primească instrucţiuni de la niciun guvern naţional.
“Gardian al tratatelor”, Comisia veghează la aplicarea regulamentelor şi a directivelor adoptate
de Consiliu şi Parlament şi poate recurge la calea contencioasă în faţa Curţii de Justiţie în caz de
neaplicare a dreptului comunitar. În calitate de instituţie executivă al Uniunii, Comisia pune în
aplicare deciziile luate de Consiliu în domenii ca politica agricolă comună. Ea dispune de o
putere mare în gestionarea politicilor comune, al caror buget îi este încredinţat: cercetare şi
tehnologie, ajutor pentru dezvoltare, dezvoltare regională etc. 4.

4. Rolul PE în democratizarea construcției europene

Parlamentul European s-a străduit să apere și să promoveze drepturile omului. El a lansat

numeroase inițiative politice în domeniu. Unul dintre cele mai importante proiecte ale sale este
să convingă Comunitatea Europeană să adopte Convenția europeană a drepturilor omului.
Parlamentul consideră că este important să se țină seama de totalitatea drepturilor civile, politice,
economice și sociale ale cetățenilor din statele membre ale Comunității Europene 5.

5
https://www.europeana.eu/ro/exhibitions/the-charter-of-fundamental-rights-of-the-european-
union-turns-20/the-pioneering-role-of-the-european-parliament
3
 5. Atribuțiile Comisiei Europene

Comisia Europeană a fost încă de la început concepută să acționeze ca o autoritate

independentă supranațională separată de guvernele naționale. A fost descrisă ca fiind „singurul
organism plătit să gândească european”. Membrii sunt propuși de guvernele statelor membre,
unul din partea fiecăreia, totuși aceștia au obligația de a funcționa independent și neutru fără a fi
influențați de guverne care îi numesc. Aceasta contrastează Consiliul European, care reprezintă
guvernele, Parlamentul European, care reprezintă cetățenii și Comitetul Economic și Social, care
reprezintă societatea civilă.
Conform art. 17 din Tratatului Uniunii Europene, Comisia are câteva atribuții:
dezvoltarea de strategii pe termen mediu, conceperea de proiecte legislative și medierea
procesului legislativ, reprezentarea UE în negocierile comerciale, emiterea de decizii și
reglementări, de exemplu politica privind competiția, conceperea bugetului Uniunii
Europene precum și supravegherea implementării tratatelor și legislației comunitare 6.

6. Modificări aduse sistemului instituțional al Uniunii Europene de Tratatul de la

Lisabona

Tratatul de la Lisabona este un tratat internațional care amendează două tratate care
constituie baza Uniunii Europene (UE). Principalele modificări au fost trecerea de la
unanimitatea de voturi la votul cu majoritate calificată în mai multe domenii din cadrul
Consiliului de Miniștri, o schimbare a calcului majorității, au fost acordate mai multe puteri
Parlamentului European formând o legislatură bicamerală, alături de Consiliul de Miniștri în
conformitate cu procedura legislativă ordinară, o personalitate juridică consolidată pentru UE
și crearea unui președinte permanent al Consiliului European precum și un Înalt Reprezentant
al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate. De asemenea, Tratatul a acordat
calitate legală Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

BIBLIOGRAFIE

https://regielive.net/referate/economie/integrarea-europeana-346823.html

6
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comisia_European%C4%83
4
 https://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2009/fi_461.pdf
https://graduo.net/referate/stiinte-politice/sistemul-institutional-al-uniunii-europene-
436113

https://europedirect.cdimm.org/uniunea-europeana/institutii-ue

https://www.europeana.eu/ro/exhibitions/the-charter-of-fundamental-rights-of-the-
european-union-turns-20/the-pioneering-role-of-the-european-parliament

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comisia_European%C4%83