Învățarea școlară

1. Conceptul de învățare
2. Modele învățării
3. Spațiul afectiv al învățării
4. Motivația învățării școlare
5. Dificultățile în învățare
6. Problematica psihopedagogică a succesului/insuccesului școlar
 Conceptul de învățare

Învățarea, în general
 procesul dobândirii experienței individuale de comportare
 o modificare în comportament, realizată prin soluționarea unei
probleme care pune individul în relație cu mediul
 acea modificare a dispoziției sau a capacității umane care poate fi
menținută și care nu poate fi atribuită procesului de creștere
 a dobândi sau a modifica o reprezentare a mediului

Învățarea școlară, în particular

 activitate sistematică, dirijată, desfășurată într-un cadru organizat,
orientată în direcția asimilării de cunoștințe și formării structurilor
psihice și de personalitate
 Învățarea ca proces

 o succesiune de operații, de acțiuni, stări și evenimente

interne conștient finalizate în procesul de transformare a
comportamentelor în structuri de cunoștințe mentale
 (proces) care conduce la elaborarea unor produse noi care
devin, în plan interior, puncte de plecare și mecanisme interne
aflate la baza unor noi acte de învățare
 (proces) care generează o sumă de schimbări care combină
acte constructive cu acte distructive: pierdere și câștig,
elaborare și reelabolare, reținere și excludere; evoluție în
spirală pe calea cunoașterii
 Învățarea ca produs

 ansamblu de rezultate noi, produse de activitatea

procesuală: cunoștințe, priceperi, noțiuni, modalități de
gândire, atitudini, comportamente
 rezultatele reprezintă o materializare a schimbărilor
cantitative și calitative, relativ stabile, de natură afectivă
sau cognitivă
 Forme/Tipuri ale învățării

 învățarea directă, intențională / învățarea indirectă, spontană,

nonintențională (J. Linhart)
 habituarea / învățarea prin condiționare de tip clasic / învățarea prin
condiționare instrumentală / învățarea perceptivă / învățarea motorie /
învățarea verbală (M. Golu)
 învățarea de semnale / învățarea stimul-răspuns / înlănțuirea / învățarea
de asociații verbale / învățarea prin discriminare / învățarea noțiunilor /
învățarea regulilor / rezolvarea de probleme (R. Gagne)
 învățarea prin receptare / învățarea prin descoperire (D. Aussubel)
 învățarea conștientă / învățarea mecanică
 învățare perceptivă / învățare motorie / învățare verbală / învățarea
conceptelor / învățarea socială
 Condițiile interne și condițiile
externe ale învățării

Condiții interne Condiții externe

 Potențialul ereditar  Sistemul de cerințe
 Nivelul dezvoltării  Structura, gradul de
intelectuale dificultate
 Cunoștințe  Calitatea instruirii
 Priceperi  Competența cadrului
 Motivație didactic
 Voință  Relațiile profesor-elevi
 Tehnici de muncă  Caracteristicile clasei de
intelectuală elevi
(R. Gagne)
 Condițiile interne și condițiile
externe ale învățării

Factorii cognitivi Factorii socioafectivi

 Stadiul dezvoltării  Variabilele afective
cognitive  Factorii sociali:
 Structura cognitivă  Grupul clasă
 Capacitatea intelectuală  Trăsăturile de
 Gradul de dificultate a personalitate ale
conținuturilor profesorului
 Familia
 Exercițiul
 Grupul social
(D. Aussubel)
 Condițiile interne și condițiile
externe ale învățării

 Elevul  Grupul de profesori

 Profesorul  Societatea civilă
 Familia  Tehnologiile educaționale
 Școala  Contextul, mediul
 Grupul de elevi  Relațiile educaționale
(I. Neacșu)
Particularități ale învățării la vârsta
școlară mică

 Între 3 și 6 ani învățarea apare frecvent în împletire cu

jocul
 învățare socială / învățare didactică
Modelele asociaționiste ale învățării

 Condiționarea clasică (Pavlov)

 Învățarea se produce în urma asocierii a doi stimuli, dacă
stimulul condiționat precede stimulul condiționat
 Învățarea prin încercare și eroare (Thorndike)
 Rezolvarea problemei se face prin selectarea răspunsului
potrivit dintr-un număr de răspunsuri posibile. Învățarea
implică o succesiune de încercări și erori. Tentativele
încununate de succes sunt reținute, cele care duc la eșec sunt
inhibate
 Condiționarea operantă (Skinner)
 Consecințele comportamentului influențează posibilitatea
apariției acestuia
 Modelul învățării sociale

 Oamenii învață deseori numai privindu-i pe ceilalți: codează

informația despre comportamentul lor; în ocazii ulterioare,
folosesc această informație codată drept ghid pentru
acțiunile proprii
 Imitația (modelarea) nu are ca rezultat doar producerea
unor comportamente mimetice, ci și a unor
comportamente inovatoare (A. Bandura)
 Reproducerea efectivă a comportamentului învățat se face
(numai) atunci când situația o impune (E. C. Tolman)
 Modelele constructiviste ale
învățării

 Constructivismul piagetian (J. Piaget)

 Cunoștințele se construiesc printr-o interacțiune permanentă a subiectului cu
obiectul, a individului cu mediul
 Capacitățile de învățare depind de nivelul dezvoltării cognitive
 Constructivismul social (L. S. Vîgotski)
 Construcția cognitivă a persoanei se realizează în contexte interactive
 Dezvoltarea cognitivă este rezultatul unei duble formări: externă, apoi internă; de
la social la individual
 Constructivismul socio-cultural (J. S. Bruner)
 Dezvoltarea, proces de asistență, de colaborare
 Sprijinirea, ansamblul interacțiunilor de susținere și ghidaj
 Modelul interacționistă (Școala de la Geneva)
 Achizițiile cognitive își au originea în confruntarea acțiunilor sau ideilor între indivizi
Modelul cognitivist al învățării

 Cel care învață este inițiatorul propriilor experiențe de învățare, în

continuă căutare de informații utile pentru rezolvarea de situații
problematice și reorganizându-și în permanență cunoștințele.
 Pentru reprezentarea pe plan mintal a obiectelor sau categoriilor de
obiecte subiectul uman recurge la concepte și prototipuri
 Acestea se găsesc în interrelații ce dau naștere unor structuri
conceptuale complexe: rețele semantice, scheme cognitive, scenarii
cognitive
 A învăța înseamnă a integra informațiile noi în memoria permanentă
(recurgerea la scheme, la analogii, utilizarea organizatorilor
cognitivi)
 Metacogniția
 Modelul umanist al învățării

 Raporturile elevilor cu conținuturile cunoașterii

 Autonomia, condiție și mijloc
 Profesorul, o sursă printre multe altele
 Cel care învață, el însuși resursă cognitivă
 Profesorul și conținuturile învățării
 Mediator atitudinal și cognitiv
 Arta motivării
 Autonomie / responsabilitate / proiecte personale de
dezvoltare / motivație autoactualizatoare
 Corespondențe/analogii între
modelele învățării și ale instruirii

 Modelul logocentric
 Modelul empiriocentric
 Modelul tehnocentric
 Modelul sociocentric
 Modelul psihocentric
Spațiul afectiv al învățării. Conceptul
de afectivitate

 Procese psihice care reflectă relațiile dintre subiect și

mediu sub formă de trăiri, uneori atitudinale
 Motivul de desfășurare a relației cu mediul și efectul
de vibrație interioară, subiectivă
Caracteristicile proceselor afective

 Polaritatea
 Intensitatea
 Durata
 Mobilitatea
 Expresivitatea
 de comunicare
 de influențare a conduitei altora
 de autoreglare în vederea adaptării
 de contagiune
 de accentuare sau de diminuare
 Funcțiile proceselor afective

 reflectorie
 energetizatoare
 axiologică
 Formele de manifestare ale
proceselor afective

 Procesele afective primare (tonul afectiv al proceselor

cognitive, trăirile afective de proveniență organică,
afectele) se manifestă spontan, sunt slab organizate, sunt
mai aproape de biologic și mai puțin elaborate cultural, tind
să scape controlului conștient, rațional
 Procesele afective complexe (emoțiile curente, emoțiile
primare, dispozițiile afective) beneficiază de un grad mai
mare de conștientizare ți intelectualizare
 Procsele afective superioare (sentimentele, pasiunile) la
nivse caracterizează pin mare restructurare valorică la nivel
de personalitate
Stările afective și calitatea învățării

 „Elevul vine la lecția care îi place și la profesorul pe

care îl iubește”
 Motivația învățării. Noțiunea de
motivație

 Ansamblul stărilor de necesitate ce se cer a fi

satisfăcute și care îl împing, îl instigă și îl determină pe
individ să acționeze în scopul satisfacerii lor
Abordarea ierarhică a trebuințelor
Formele motivației învățării școlare

 Trebuințele
 Motivele (motivația pentru cunoștere)
 Dorințele (dorința de a învăța)
 Aspirațiile
 Convingerile
 Interesele
 Idealurile
 Concepția despre lume și viață
Motivația și performanța școlară

 Motivație pozitivă / motivație negativă

 Motivație intrinsecă / motivație extrinsecă
 Motivație cognitivă / motivație afectivă

 Optimum motivațional
 Nivel de aspirații
Particularități ale motivației la vârsta
școlară mică
Strategii de stimulare și valorificare a
motivației favorabile învățării școlare

 Dezvoltarea impulsului cognitiv prin procedee care să

capteze atenția
 Promovarea unui punct de vedere realist asupra a
ceea ce înseamnă motivație școlară
 Entuziasmul profesorului
 Folosirea competiției, îmbinarea competiției
individuale cu cea grupală
Dificultățile în învățare. Factori, tipuri
și moduri de manifestare
Dificultățile în învățare și cerințele
educative speciale
Evaluarea complexă a elevilor cu
cerințe educative speciale
Școala incluzivă și instruirea
diferențiată
 Problematica psihopedagică a
succesului /insuccesului școlar

 Noțiunile nu sunt atemporale, ci sunt impuse de

istoria socială.
 Succesul școlar constă în obținerea unui randament
superior în activitatea instructiv-educativă, la nivelul
cerințelor programelor și al finalităților educației
 Insuccesul se referă la rămânerea în urmă la
învățătură sau la neîndeplinirea cerințelor obligatorii
din procesul de învățare, fiind efectul discrepanței
dintre exigențe, posibilități și rezultate.
 Factorii insuccesului școlar

 Factorii individuali ai insuccesului: inteligența /

potențialul de învățare / dezvoltarea fizică / starea de
sănătate
 Modalități de prevenire a
insuccesului școlar

 Modalități de prevenire și înlăturare a insuccesului

școlar, de stimulare și favorizare a succesului
Modalități de stimulare și favorizare a
succesului școlar