– sec. X – conducători ai unor formațiuni politice atestați de sursele arheologice:
Jupan Dimitrie (în localitatea Mircea-vodă)
Jupan Gheorghe (complexul de la Basarabi) – sec. XI – izvorul bizantin Alexiada, scris de Ana Comnena, vorbește despre trei conducători din Dobrogea:
Tatos. în sudul Dobrogei, cu reședința la Dristor
Satza, în nord-vestul Dobrogei, cu reședința la Vicina Seslav, în nord-estul Dobrogei, cu reședința la Preslav
– sec. XIII – într-o diplomă a țarului bulgar Ioan Asan II (1218-1241), este menționată:
Țara Cavarnei situată între Mangalia și Varna, nucleu al viitorului stat.
Nucleul statului dobrogean a fost Țara Cavarnei condusă de:
Balica (1346-1354), care avea centrul la Caliacra
Dobrotici (1354-1386) – primește din partea bizantinilor titlul de “despot” (1357);
– treptat, devine autonom față de Imperiul Bizantin și
unifică toate teritoriile Dunăre și Mare întemeind Dobrogea.
Ivanco (1386-1388) – se desprinde bizantini și bate monedă proprie;
– participă alături de domnul Țării Românești, Mircea
cel Bătrân (1386-1418), la luptele cu turcii în care își pierde viața. După moartea lui Ivanco, Dobrogea a intrat în componența Țării Românești până la 1417 sau 1420 când este ocupată de turci (sub stăpânirea cărora a rămas până în 1878).