Identificaţi trei aspecte critice, la clasa la care efectuaţi practica, ce ar

necesita o investigaţie psihopedagogică. Formulaţi trei ipoteze posibile în relaţie

cu aspectele critice identificate anterior. Identificaţi un set de cinci instrumente
de cercetare psihopedagogica / educationala pe care aţi putea să le utilizaţi în
investigarea unuia din cele trei aspecte critice depistate la cerinţa anterioară

PROIECT DE MICROCERCETARE PEDAGOCICĂ

ŞCOALA PĂRINŢILOR- DEZVOLTAREA ŞI

IMPLEMENTAREA DE SERVICII DE TIP PARENTING
STUDENT,

AN II

CUPRINS

1. ARGUMENT 3
2. DEMERSUL TORETICO-METODOLOGIC AL PROIECTULUI DE 5
CERCETARE
2.1. SCOPUL MICROCERCETĂRII 5
2.2. OBIECTIVELE MICROCERCETĂRII 5
2.3. IPOTEZELE MICROCERCETĂRII 5
2.4 INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN MICROCERCETARE 6
2.5. EŞANTIONAREA 6
2.6 ANALIZA; PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR. 7
2.7. CONCLUZII 17
2.8. PLAN DE INTERVENŢIE 19
ARGUMENT

,,Faptul că ai un pian nu te face pianist, dar naşterea unui copil te va face sigur părinte."
Michael Levine

Încă de la începutul secolului trecut, Kant - urmărind un proiect de emancipare a condiţiei

umane - scria: "Părinţii care au primit ei înşişi o educaţie sunt deja nişte modele după care se
îndreaptă copiii"
Pentru fiecare copil, contează modul în care este crescut de părinţii săi. Studiile arată că
părinţii joacă un rol cheie în toate aspectele ce ţin de dezvoltarea copilului şi că parenting-ul are un
impact major asupra şanselor copilului de a-şi atinge potenţialul său maxim de dezvoltare. Relaţiile
puternice şi afectuoase cu părinţii, aprecierea, interesul arătat de părinţi şi implicarea acestora în
educaţia copilului, sunt direct legate de obţinerea unor rezultate mai bune de către copii.
Dezvoltarea copilului depinde de calitatea relaţiei dintre părinte şi copil.
În ceea ce priveste relaţia şcoala-familie se impun deschideri oferite părinţilor privind
aspectele şcolare, psihopedagogice, pe lânga aspectele medicale, juridice etc. Se cunosc următoarele
forme mai importante de organizare (instituţionalizată) a educaţiei părinţilor si a colaborarii şcoala-
familie: asociaţii ale părinţilor (şi profesorilor) care au o largă libertate de inițiativă (au aparut
pentru prima oară în Statele Unite ale Americii în secolul trecut); şcoli ale părinţilor (iniţiate în
Franţa în perioada interbelică) si şcoli ale mamelor (iniţiate în Germania); consilii de administraţie
şcolară formate (exclusiv sau în majoritate) din părinţi, cu rol informaţional, consultativ si
decizional (fiinţează în Belgia, Danemarca, Olanda si în alte ţari occidentale); comitete de părinţi pe
clase si şcoli, fără rol decizional, care sprijină şcoala în rezolvarea unor probleme (în ţările est-
europene).
Un Raport asupra relaţiilor dintre şcoala şi familie în ţările Comunitaţii Europene (Macbeth,
Al., 1984), bazat pe cercetări comparative, documentare şi empirice (prin ancheta de opinie cu
chestionare aplicate pe un lot de 1744 conducatori de institutii şcolare) enumera patru motive pentru
care şcoala si familia se straduiesc să stabileasca legături între ele:
 părinţii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor (legislaţia reflectă astfel libertatea
părinţilor de a-şi creşte copiii asa cum doresc; exista diferențe între țari privind: masura în
care părinţii pot alege între diferitele scoli și cursuri pe care sa le urmeze copiii lor; măsura
în care părinţii trebuie consultați de responsabilii şcolari etc.);
 învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului; o bună parte a educaţiei se petrece
în afara şcolii;
 cercetările pun în evidenta influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare ale
elevilor, în special asupra motivaţiilor învăţării, precum şi faptul ca unele comportamente
ale parinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala;
 grupurile sociale implicate în instituţia şcolară (în special părinţii şi profesorii) au dreptul să
influenţeze gestiunea şcolară.1
Obstacolele relaţiei şcoala-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite, atât între
părinţi, cât şi la profesori şi administratori şcolari) sau de ordin material (relaţia şcoala-familie cere
un surplus de efort material si de timp). Dificultaţile pot rezulta din ideile divergente privind:
responsabilitatea statului şi a familiei privind educaţia copiilor; libertatea de alegere a şcolii de către
părinţi sau unicitatea învătământului; impactul mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale
copilului; randamentul pedagogic si datoria parentală; participarea părinţilor la gestionarea si
procesul decizional din instituţia şcolară. Se consideră, în general, ca problema este de atitudine;
este dificil de pretins, atât la părinţi, cât si la profesori, ca relaţia de colaborare şcoala-familie (nu)
este doar un "drept de opţiune".
Se prevede ca în ţările Comunitatii Europene să se treacă la o noua etapă a colaborării şcolii
cu familia în care accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit între părinţi si profesori,
1
http://www.1educat.ro/resurse/ise/educatia_parintilor.html
pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul între familie si şcoala nu se mai
considera doar ca un "drept opţional", ci ca un sistem de obligaţii reciproce în cooperarea părinţilor
cu profesorii.
Relaţiile dintre şcoală, familie şi elevi sunt considerate un element important în accentuarea
sau diminuarea fenomenului de polarizare educaţională. Părinţii oferă copiilor competenţe
cognitive, afective, sociale etc. inegale, în funcţie de mediul socioeconomic şi cultural în care
trăiesc şi care, în perioada şcolarizării, se pot constitui în obstacole sau dimpotrivă, în atuuri.
De asemenea, rata ridicată a şomajului, a sărăciei, şi, uneori, a infracţionalităţii din
cartierele, zonele, comunele, satele defavorizate se transferă şi asupra instituţiei de învăţământ şi se
reflectă în rate ridicate de absenteism, abandon şcolar pe parcursul anului şcolar sau la sfârşit de
ciclu de învăţământ, repetenţie, rezultate şcolare modeste, condiţii de învăţare inadecvate, atât la
şcoală, cât şi acasă etc. O parte importantă a timpului petrecut în şcolile de acest tip de către cadre
didactice şi elevi este alocat rezolvării problemelor legate de ordine şi disciplină şi celor
administrative, în timp ce în şcolile frecventate de către elevii proveniţi din medii favorizate,
impunerea unui anumit regulament de ordine interioară şi respectarea acestuia de către elevi şi cadre
didactice este mult mai uşor de realizat, după cum problemele de ordin administrativ sunt mai
reduse ca număr şi complexitate.
Familia, rădăcina educaţiei, este un factor primordial de informare şi de creare a copiilor.
Ea are rolul de a-l introduce pe copil în societate, de a implementa practici educative, construcţii
cognitive. Familia implementează mai mult valori practice, decît teoretice.
Familia este mediul cel mai sănătos şi are o influenta mare asupra copilului, care se dezvoltă
multilateral, cuprinzînd mai multe ramuri de activitate. Un mediu tonifiant, va ajuta la o înţelegere
mai adecvată a societaţii, omenirii, o educaţie buna va ajuta la crearea unui individ util societaţii. O
societate prosperă va favoriza îmbogaţirea individului cu valori si concepţii noi.
Familia şi şcoala reprezintă principalele instanţe responsabile de educaţie a copilului.
Distribuirea responsabilităţilor între cele două instituţii este posibilă în condiţiile în care
ambele sunt pregătite în egală masură pentru a-şi exercita funcţia educativă pe care o deţin. Şcoala
este extrem de importantă, dar fară implicarea familiei în educarea copilului nu va da randamentul
dorit. Rolul primordial revine familiei, care este leaganul social al copilului şi sprijinul sau pe
aproape tot parcursul vieţii. Studiile specialiştilor dar şi realitatea însăşi confirmă tot mai mult
importanţa acestui nucleu al vieţii sociale în dezvoltarea individului şi integrarea sa socială.
Se constată că schimbările sociale, caracteristice epocii în care trăim, determină ca
educaţia părinţilor să devină un fenomen social. Educaţia pentru viaţa de familie începe din
familie, prin exemplul permanent al membrilor ei, continuă în şcoală unde, începând de la anumite
vârste, trebuie să se facă în mod intenţionat şi ştiinţific. Se completează apoi în viaţă, pe toată durata
ei, prin experienţă proprie, în mod spontan, dar şi organizat, prin participarea conştientă a părinţilor
la multiplele forme şi surse de pregătire în acest domeniu iniţiate şi puse la dispoziţia lor de către
societate. Educaţia părinţilor este o idee destul de nouă dar care odată cu înţelegerea ei aşa cum
trebuie de către câţi mai mulţi părinţi va avea locul pe care îl merită. Educaţia părinţilor, este una
din direcţiile pe care le poate îmbrăca intervenţia socio-educativă de tip formativ, şi ea se adresează
direct acestora. Se simte nevoia construirii comportamentelor parentale încă de la vârstele mici.
Parenting-ul poate fi definit ca "o sumă de activităţi deliberate care au ca scop asigurarea
supravieţuirii şi dezvoltării copilului. Aceste acţiuni pot fi sau nu realizate de părintele biologic al
copilului."(1) Termenul de 'părinte' denotă în general relaţia biologică dintre tată sau mamă şi copil,
dar se poate referi în sens larg şi la adulţii care cresc acel copil fără a exista vreo legătură biologică
între ei2. Toţi copiii au nevoie şi au dreptul de a beneficia de parenting. Parenting-ul înseamnă să
oferi permanent îngrijirea şi sprijinul de care are nevoie copilul pentru a supravieţui şi a se dezvolta
Schimbările sociale, caracteristice epocii în care trăim, determină ca educaţia părinţilor să
devină un fenomen social.

2
http://www.unicef.ro/centru-media/buletine-informative/buletin-informativ-nr-5/parenting-ul-sau-cum-sa-construiesti-
astazi-viitorul-copilului-tau.html
2. DEMERSUL TORETICO-METODOLOGIC AL PROIECTULUI DE CERCETARE

Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze faptul că o relaţie pozitivă parinte - copil
conduce la dezvoltarea armonioasă a personalității copilului.
Intervenţia timpurie în relatia părinte-copil, în sensul eficientizării acesteia, poate
preîntâmpina apariţia unor probleme de dezvoltare psihică, de adaptare la mediul social, în
relaţionarea cu ceilalţi care cu greu sau care poate chiar deloc mai pot fi rezolvate odata cu trecerea
timpului. Educaţia data de părinţi copiilor influenţează enorm viaţa acestora care vor deveni
adolescenţi, tineri, adulţi si nu atât continutul educaţiei, cât mai ales maniera de realizare a acesteia.
Este necesar ca părinţii să înteleagă faptul  ca responsabilitatea pentru o dezvoltare timpurie 
normală a copilului cade aproape exclusiv  în sarcina lor.
Respondenţii studiului au fost părinţii elevilor de la clasa a II-a de la Şcoala cu clasele I-VIII
Dărmănesti şi directorul şcolii.

2.1. SCOPUL MICROCERCETĂRII

Dezvoltarea şi implementarea de servicii de tip parenting în cadrul parteneriatului

şcoală-familie
Atelierele de Parenting îşi propun să ofere, prin intermediul specialiştilor prezenţi, o mai
bună înţelegere asupra copilăriei şi a modului în care relaţia părinte - copil influenţează dezvoltarea
acestuia din urma şi bineînţeles rezultatele şcolare ale acestuia

2.2. OBIECTIVELE MICROCECETĂRII

 Evidentierea aspectelor unei relaţii afective pozitiva cu părinţii, care ajută la dezvoltarea
încrederii în propria persoana la şcolari.
 Evidentierea aspectelor de perceptie a relatiei dintre părinţi-copii.
 Identificarea blocajelor care pot apărea în relaţia părinte-copil;
 Identificarea unor soluţii de optimizare a relaţiei părinte-copil.

2.3. IPOTEZELE MICROCERCETĂRII

Ipoteza nr. 1
Implicarea părinţilor în relaţia cu şcoala are la bază o relaţie apropiată între părinte şi cadrul
didactic, bazată pe comunicare, deschidere, interes de ambele părţi.
Ipoteza nr. 2
Implicarea părinţilor în educaţia copilului acasă are la bază o atenţie ridicată acordată
copilului în rezolvarea sarcinilor şcolare, în gestionarea unui program educativ potrivit pentru
realizarea temelor şi dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare.
Ipoteza nr. 2
Implicarea părinţilor în educaţia copilului acasă influenţează în mod pozitiv rezultatele
şcolare ale copilului.

În concluzie, părinţii realizează socializarea primară a copiilor lor prin trei importante
mijloace de influenţare:
a) reglarea directă a comportamentului copilului (de exemplu, încurajari, controlul
efectuarii temelor, supravegherea executarii sarcinilor primite etc);
b) comunicarea cu copilul (schimbul de informatii, comunicarea de opinii, confidente etc);
c) cooperarea, participarea la activităţi comune (vizite, ieşiri, jocuri etc.).
 Contribuţia familiei la realizarea acestor sarcini poate fi foarte diferită, de la o familie la
alta, în funcţie de caracteristicile particulare ale familiei respective
.

2.4 INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN MICROCERCETARE

Am folosit următoarele metode de investigaţie:

 Ancheta cu chestionar –aplicat părinţilor elevilor de la clasa a II-a
 Analiza documentelor şcolare produse la nivelul unitatii şcolare
 Discuţii cu directorul şcolii

Pentru părinţi a fost elaborat un chestionar, urmărind variabile comparabile, care cumulate,
pot da o imagine asupra percepţiei şcolii şi a rolurilor acesteia în relaţia cu părinţii precum şi
posibilităţi de organizare a unor activităţi de parenting la nivel local. Chestionarul a fost
autoaplicat şi a cuprins 16 de întrebări (închise, deschise, mixte, cu variante la alegere) care vizau:
 identificarea gradului în care părinţii sunt mulţumiţi în general de şcoală;
 identificarea problemelor familiale pe care părinţii le comunică şcolii;
 implicarea şi disponibilitatea părinţilor în sprijinirea copiilor pentru efectuarea temelor;
 identificarea modului de relaţionare a parinţilor cu copiii.

2.5. EŞANTIONAREA

Lotul de subiecţi a fost alcătuit din N = 22 părinţi, din care 18 subiecţi de gen feminin si 4
subiecţi de gen masculin. Categoriile de vârsta se încadreaza între 24 şi 46 de ani; părinţii elevilor
din clasa a II-a de la Şcoala cu Clasele I-VIII Dărmăneşti.
Stabilirea tehnicii de anchetă
Tehnica de anchetă folosită în cadrul cercetării privind relatia părinte-copil, gradul de
satisfacţie, gradul de implicare al părinţilor în activitaea şcolară, este ancheta direct prin operator
(faţă în faţă). Această anchetă implică prezenţa operatorilor pentru punerea întrebărilor şi pregătirea
operatorilor.

2.6 ANALIZA; PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR.

Analiza şi prelucrarea datelor obţinute s-a realizat cu ajutorul programului Excel din
pachetul Microsoft Office, operaţia utilizată fiind cea de creare de grafice specifice fiecărui item ce
aparţine instrumentului utilizat, şi realizarea de tabele necesare demonstrării ipotezelor lansate.

2.6.1. Interpretarea chestionarului pentru părinţi

Nr părinţi chestionaţi: 22

Domiciliul Urban Rural

2 20
Sexul Masculin Feminin
4 18
 Dom iciliul parintilor Sexul respondentilor
9%
18%

Urban Masculin
Rural Fem inin

82%

91%

În ceea ce priveşte responsabilitatea educării copilului, modelul familial este încă unul
tradiţional în care mama este figura centrală. Astfel, şi părinţii au recunoscut că mama este cea care
petrece cel mai mult timp cu copilul şi este mai apropiată sufleteşte de acesta.
Numărul mare de chestionare completate de mămici confirmă acest lucu şi este explicat de
frecvenţa mai mare a chestionarelor completate de mămicile care au participat la sedinţa cu părinţii,
sau dacă familia nu a fost prezentă la sedintă, tot mama a completat chestionarul.

Vârsta < 25 ani 26 – 35 ani 36 – 45 ani > 46 ani

2 15 4 1
Studii şc.generală şc.profesională studii medii studii superioare
18,18 31,8 40,90 9,09

Varsta respondentilor
sc.profesi studii
15 onala, m edii ,
15
40 31.82 40.9
10 35
30 sc.gen. studii
5 4 25 superioar
2 procente 20
1 15 e, 9.09
0
< 25 26 – 35 36 – 45 > 46
10
5
ani ani ani ani 0
Nivelul de educatie al parintilor

1. Consideraţi ca acordaţi timp suficient si atenţie suficientă problemelor şcolare ale

copilului ?
a) Da 63,63
b)Nu 36,36

Ttim pul si atentia acordate

problem elor scolare ale copilului 36% dintre respondenţi au afirmat ca nu
au timp de problemele şcolare ale copiilor lor.
nu Cei mai mulţi au motivat grija faţa de copiii mai
36%
mici sau obligaţiile de serviciu. Efortul pe care-l
da
depun părinţii pentru educarea copilului este
64% mai important decât sărăcia sau avuţia familială,
decât absolvirea anumitor facultăți de către
da nu părinţi sau statutul copilului de preşcolar, de
elev sau statutul de student
.
 Daca raspunsul dumneavoastra este ‘Nu’ va rugam raspundeti la intrebarea urmatoare:
Care este motivul pentru care acordati atât de putin timp discutarii problemelor şcolare cu
copilul dumneavoastra ?

a) Presiunea activitatii profesionale si a îndatoririlor

b) Slujba dumneavoastra : 1) într-un alt oras ; 2) în străinătate
c) Alte priorităţi ale vieţii de familie
d) Copilul dumneavoastră nu este încântat de astfel de discuţii

Presiunea activităţii profesionale şi a îndatoririlor 37,5 %

Slujba dumneavoastră 25 %
Alte priorităţi ale vieţii de familie 37,5 %
Copilul dumneavoastră nu este încăntat de astfel de 0%
discuţii

40 37.5 37.5
25
20
0
0

Presiunea activitatii profesionale si a îndatoririlor

Slujba dumneavoastra

Alte prioritati ale vietii de familie

Copilul dumneavoastra nu este încantat de astfel de discutii

2. Vă întrebaţi în fiecare zi copilul despre ce s-a întâmplat la şcoală?

Intotdeauna De cele mai Rareori. Niciodata

multe ori.
27,27 50 22,72 0

Cu toate grijile cotidiene, de cele mai

multe ori, părinţii găsesc timp si pentru copiii 0%
23% intotdeuna
lor, chiar si pentru o întrebare. 27%

de cele m ai
m ulte ori
rareori

50% niciodata
 3.Cât de mult îi place copilului să înveţe?

Foarte mult mult putin deloc

59,09 18,18 13,63 9,09

Copiii fiind in clasa a II-a sunt motivaţi să înveţe, nu au nici un program încărcat şi nici
multe discipline.

Cat de mult ii place copilului sa

invete?

9%
14% Foarte mult
mult
59% putin
18%
deloc

4. Fiul/fiica d-voastră vă solicită ajutorul la rezolvarea temelor?

intotdeuna uneori Numai la niciodata

anumite obiecte
45,55 13,63 27,27 13,63

Copiii solicita ajutor la rezolvarea intotdeuna

Din grafic se constată ca foarte mulți tem elor
copii au nevoie de ajutor la rezolvarea temelor,
unul dintre motive ar putea fi: dependenţa uneori

copiilor de sprijinul primit de la părinţi. 13,63 % 14%

dintre respondenţi spun ca nu isi ajută copiii la 45% num ai la

rezolvarea temelor. Datorita temelor, părintii 27% anum ite
descoperă multe lucruri legate de educaţia obiecte
copilului. 14% niciodata

5. Când îşi pregăteşte fiul /fiica dumneavoastră temele?

Cand vine de la Dupa-amiaza seara niciodata

şcoala
54,54 27,27 18,18 0

Cu toate că regimul zilnic al şcolarului servirea mesei de prânz, 50% dintre copii
recomandă o pauză de odihna de 2 ore după preferă să îşi faca temele când vin de la şcoală.
În cazul în care pãrintele nu are timp suficient
pentru temele copilului, este de preferat sã-l
Cand vine de
responsabilizeze pe acesta, sã-l înveţe sã şi le la scoala
facã şi sã şi le verifice singur, încurajându-l şi 18% 0%
Dupa-am iaza
apreciindu-l pentru progresele realizate de unul
singur. 27%
55%
seara

niciodata

6. Unde îşi pregăteşte fiul/fiica d-voastră lecţiile?

la biroul masa de pe pat oriunde

propriu bucătărie
36,36 22,72 18,18 27,27

.
Numai 36,60% dintre respondenţi afirmă
la biroul
că au asigurat conditii pentru scrierea temelor, propriu
copiii având un birou propriu, si 50% dintre elev 27.27
36.36 m asa de
îşi rezolvă temele chiar daca nu au un spaţiu buc?t?rie
potrivit pentru scrierea temelor (chiar şi un pe pat
colţişor, dar acela să fie al lui). 18.18
22.72 oriunde

7. În ce condiţii îi place copilului d-voastră să înveţe?

în linişte ascultând zgomot în orice condiţii

muzică
72,72 0 0 27,27
Pentru mulţi copii, cel mai bun loc pentru
efectuarea temelor este un spatiu larg, fara
elemente care sa le distragă atentia ( jucării,
reviste, jocuri, telefoane ), lumina suficientă si, în orice conditii 27.27
bineînţeles, sa nu fie întrerupţi. Nu întotdeauna
zgom ot 0
copiii îşi caută sau îşi creează cel mai potrivit
mediu de studiu. Părinţii trebuie să-şi asume un ascultând m uzic? 0

rol activ în a-i ajuta să planifice, să găsească şi în liniste 72.72

să întreţină un spaţiu de lucru potrivit, în acest 0 20 40 60 80
sens 72,2% dintre respondenţi asigură copiilor
condiţii optime pentru învăţat.

8. Implicarea dumneavoastră în activitatea şcolară a copilului este:

a) Un drept.
b)O obligaţie.
c) Nu stiu/Nu răspund
 Părinţii sunt responsabili din punct de
vedere juridic de educaţia copiilor lor; aceştia
20% au dreptul, dar şi OBLIGAŢIA de a colabora cu
un drept
instituţia de învăţământ, în vederea realizării
45%
obligatie
obiectivelor educaţionale.
nu stiu
Procentul de 45% dintre respondenţi care nu au
ştiut să răspundă la acestă întrebare arată că
35%
părinţii nu cunosc rolul complex al familiei:
juridic, economic, cultural şi juridic.

Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, cel

puţin, ca fiecare părinte sa cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului; drepturile de care
dispune pentru educaţia copilului; importanța atitudinii lui pentru reuşita şcolară şi mai apoi socială
a copilului; metodele de colaborare cu şcoala. Această sarcină urmează să o realizeze cadrele
didactice. Părinţii trebuie sa fie pregătiţi pentru a-şi realiza rolul lor educativ, în cooperare cu
profesorii.

9. Atunci cand acasă apar probleme care ar putea afecta situatia şcolară a copilului, o
informați pe învățătoare despre aceste probleme ?

Intotdeauna. Depinde de Rareori. Niciodata

natura
problemelor.
18,18 68,18 13,63 0

Cei mai multi părinţi preferă să nu informeze şcoala despre problemele copiilor, despre
problemele familiei (80%).
Cunoasterea de către profesori a caracteristicilor mediului familial al elevului este absolut
indispensabilă pentru:
 a ţine cont de nivelul de suport academic şi material pe care îl pot oferi părinţii;
 a întelege semnificaţia conduitei elevului în clasă; de exemplu, un elev asupra
caruia părinţii exercită sancţiuni corporale pentru note mici va dezvolta reacții
de teamă, însoţite de conduite evazioniste, de fraudă sau minciună, la momentul
evaluării, pentru a evita sancţiunile de acasă; un elev presat de părinţi sa fie
eminent la toate disciplinele poate acţiona deliberat în sens negativ, pentru a-si
santaja părinţii si a negocia o serie de avantaje;
 a întelege interesele şi pasiunile elevului, idealul său profesional;
 a folosi părinţii ca resursă de învatare, daca aceştia reprezintă un model uman
şi profesional deosebit;
 a aprecia corect nivelul responsabilităţii elevului în cazul eşecului şcolar.
 Niciodata ,0

Rareori. , 13.63

Depinde de natura problemelor. , 68.18

Intotdeauna. , 18.18

0 20 40 60 80

Relaţiile părinţilor cu copilul în cadrul interacţiunilor de familie, precum şi deosebirile în

conduita părinţilor sunt legate de un întreg sistem de contracte intrafamiliare. Calitatea
interrelaţiilor de familie se reflectă integral asupra copiilor, asupra dezvoltării lor cognitive şi
emoţionale.

10. Cât timp petreceţi zilnic cu copilul/copiii dvs.? şi din acesta cat timp îl aloca şi pregatirii
temelor copilului/copiilor?
a) Mai putin de 1ora
b) 1-2 ore
c) 3-4 ore
d) Mai mult de 4 ore

Fixarea unor ore în intervalul carora sa fie facute lecţiile, îl va ajuta pe copil sa-si termine la
timp temele. Cel mai bun program este unul care sa fie convenabil atat pentru părinte, cat si pentru
copil. Bineînţeles programele de lucru diferă de la o familie la alta, în funcţie de vârsta copilului, de
cantitatea temelor pe care le are de facut, de programul de la serviciu al părintelui care
supravegheaza scrierea lectiilor etc. Parintele nu trebuie să uite că temele au cea mai mare
prioritate.
tim p alocat efectuarii tem elor
tim p petrecut cu copii
100% 0
4.54
40.9 100
50% 36.36
59.09 50 31.81
0% 31.81
procente 0 0
procente
<1 ora 1- 2 ore 3-4 ore >4ore
<1 ora 1- 2 ore 3-4 ore >4ore

Părinţii care nu sunt implicaţi in educaţia copiilor nu sunt mai interesati nici de alte aspecte
ale vietii acestora;
Respectarea normelor de convieţuire socială este în primul rând o obligaţie pentru părinţi.
Atitudinea părinţilor faţă de aceste norme este în fond modelul după care se formează atitudinea
copiilor. Părinţii care sunt comozi, neglijenţi, nesiguri, insatbili, sceptici, suprasolocitaţi, nu pot
asigura o prestaţie educativă eficientă şi prin urmare nu se achită de îndatoririle pe care le au faţă de
copil şi faţă de societate.
 11. Care sunt cele mai frecvente cauze ale discuţiilor în contradictoriu cu
copilul/copiii dvs.?
a. vestimentaţie
b. limbaj
c. anturaj (prieteni) 36,36 %
d. timp liber 13,6 %
e. şcoală 13, 6 %
f. bani
g. altele. Care?.....joc PC 36,36 %

Cauze frecente ale discutiilor in

contradictoriu cu copilul
vestim entatie
0% lim baj
36% 36% anturaj
tim p liber
scoala
0%
14% 14% bani
altele

Cercetarea de faţă a demonstrat că 36 % dintre respondenţi nu sunt de acord cu

prietenii copiilor şi in acelasi procent părinţii sunt nemulţumiţi timpul petrecut la
calculator.
Mediul este primul mare „transformator” care acţionează asupra fondului ereditar
al fiecăruia, îl activează şi îl face să contribuie la dezvoltarea psihică. Este factor de
socializare pentru că în mijlocul celorlalţi fiecare învaţă să comunice, să coopereze şi să
colaboreze cu cei din jur. Peste 70% dintre părinţi recunosc că nu le este respectată
autoritatea de către proprii copii şi 57% dintre ei îşi fac griji din cauza anturajului.
Peste 90% din copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5-17 ani folosesc
calculatorul şi dintre acestia 59% navigheazã pe internet. În zilele de astăzi, unul din cinci
copii cu vârste cuprinse între 8-18 ani au declarat cã au computer în dormitor. Aceasta
duce la izolare şi scade timpul pentru alte activitãţi sociale, interferând cu dezvoltarea şi
menţinerea prieteniilor, 60% din ei petrec timpul singuri la calculator3 .
.
12. Cum procedaţi atunci când copilul/copiii dvs. încalcã regulile?

Conceptul de autoritate ne pune mai devreme sau mai târziu în faţa problemei
pedepsei- un stimulent poate fi însă şi pedeapsa, evident, nu pedepsa cu caracter represiv,
pedeapsa care produce suferinţă fizică şi nici pedepsa morală rece, crudă, distructivă. O
încruntare din sprâncene, o atitudine de reprobare, un gest, tonul vocii sau o animită
tonalitate a climatului familial pot fi adesea pedepse mult mai eficiente decât orice
măsură penală.
3
studiu prezentat de reprezentanţii Centrului pentru Protecţia Online împotriva Exploatării Copiilor
(CEOP)
 Pedepsa trebuie să întrunească trei condiţii esenţiale:
 Părintele să aibă efectiv intenţia de a pedepsi;
 Copilul pedepsit să fie conştient că este vorba de o pedepsă;
 Fapta care este pedepsită să merite dezabrobarea în aşa fel încât pedepsa să aibă
oricând valorea sau deminitatea morală4
Părintele este cu atât mai bun educator, cu cât ştie să ascundă elementul
intenţional, moralizator al intervenţiilor sale.
Cercetarea de faţă a demonstrat că în general părinţii aplica ca pedeapsa
retragerea întăririi pozitive:
 Nu mai primesc întăriri obiectuale: hrana preferată, dulciuri, cadouri, jucării, bani;
72% dintre respondenţi
 Nu mai primesc întăriri sociale: lauda, aprobarea; 4,5 % dintre respondenţi
 Scurtarea timplui de joacă şi a timpului liber, accesului la calculator sau televizor;
22,72% dintre respondenţi
Indiferent de vârstã, copilul are nevoie de o ambianţã caldã, dar şi de supunere, de
reguli cãrora sã se conformeze, stabilite în acord cu pãrinţii. Cumpãtarea este mãsura
tuturor lucrurilor ; o dozare optimã a cãldurii afective şi autoritãţii pãrinteşti este premisa
unei bune adaptãri a copilului.

Pedepse aplicate de parinti-retragerea intaririi

pozitive

23%

5%

72%

intatriri obiectuale intatriri sociale restrictii PC,TV

13. Enumeraţi câteva recomandãri pe care le-aţi fãcut copilului/copiilor dvs.

în legãtura cu un stil de viaţã sãnãtos?

Cele mai multe raspunsuri au fost:

 Alimentatia sanatoasa: fară chipsuri şi sucuri, mai puţine dulciuri 100%
 Respectarea orelor de odihnă 50%
 Curaţenia şi igiena 100 %
 Activităţile în aer liber 30 %
 Activităţi sportive 25 %
Educaţia sanitară face parte integrantă din procesul de educare al elevilor, părinţii
alături de şcoală au sarcini deosebite în educarea igienico-sanitară a copiilor.
4
Fracnco Lombardi, Senso della pedagogia, Roma, A.armando Editure, 1963
 Codul familiei precizează caracterul drepturilor părinteşti, subliniind ca părinţii
exercită drepturile lor în interesul copiilor, indisolubil legate de interesele societăţii
democratice. Părinţii au obligaţia de a creşte copiii minori în aşa fel încât să le asigure
sănătatea, dezvoltarea fizică şi educarea, instruirea şi pregătirea profesională potrivit cu
însuşirile pe care le au şi în conformitate cu ţelurile statului democratic, spre a-i face
folositori societăţii.
Părinţii nu au amintit de disciplină, moralitate, comportament.
Recomanadari privind stilul de viata sanatos

100
80
60 alimentatia sanatoasa
40 odihna
igiena si curatenie
20
activitati in aer liber
0 activitati sportive

14. Ce-i place copilului dvs. sã facã în timpul liber?

.
Principala modalitate de petrecere a timpului liber este vizionarea diferitelor
programe de la televizor urmată de activităţile sportive şi jocurile pe calculator. Cele mai
frecvente activităţi în cadrul grupurilor de prieteni sunt plimbările, diverse jocuri, sportul
sau pur şi simplu discuţiile din faţa casei, stradă.
Părinţii ar trebui să se implice mai mult în educaţia copiilor: să stabilească reguli
clare privind timpul petrecut în faţa televizorului şi calculatorului şi, totodată, să ofere
alternative, precum plimbări, lecturi sau jocuri în care să interacţioneze cu alţi micuţi.

Modul in care isi petrec elevii timpul liber

40 36.6 36.6

30

20 18.18

10 9.09

0
TV PC sport joaca
 15.Alegeţi una dintre preocupãrile de mai sus pe care aţi încuraja-o.

La acesta întrebare, în general, părinţii nu au răspuns.

Modul în care copilul îşi petrece efectiv timpul liber poate fi clasificat în douã
categorii: timpul liber activ, în care face lucruri de plãcere şi în interesul dezvoltãrii sale
şi timpul liber pasiv, în care îşi omoarã plictiseala şi timpul fãcând ce se nimereşte. Este
de la sine înţeles cã timpul liber activ trebuie încurajat, dar şi cealaltã modalitate nu este
complet de neglijat, pentru cã rolul timpului liber pasiv este de relaxare şi de odihnire
(dar nu în exces).
Faptul cã pãrinţii trebuie sã cunoascã şi sã coordoneze modul de petrecere al
timpului liber de cãtre copilul lor este important pentru cã:
 este de preferat ca timpul liber sã reprezinte un agent de educaţie pozitivã pentru
copilul nostru,
 trebuie învãţat copilul sã separe modalitãţile de petrecere a timpului liber şi
comportamentele pozitive de cele negative,
 petrecerea timpului liber cu alţi copii înseamnã modele diferite de gândire şi de
comportare care trebuie lãmurite la timpul respectiv, pentru a lãsa o urmã în
modul de adaptare al copiilor la mediul înconjurãtor,
 a cunoaşte posibilitãţile reale ale copilului şi a-l orienta spre activitãţi care sã-i
dezvolte talentele
Părintele care ştie să-i lase copilului o marjă de libertate, dar care îi incalcă şi
anumite norme şi valori şi-i fixează anumite repere în ceea ce priveşte comportamentul,
îşi va atrage respectul copilului său

16. Care sunt activitãţile familiale pe care aţi dori sã le facã mai bine
copilul/copiii dvs.?
La acestă întrebare părinţii au răspuns:
 Ordine în camera lor (cărţi, haine) – 18,18 %
 Grija faţă de animalele mici din gospodărie – 9,09 %
 Udatul florilor- 9.09%
 Ştersul prafului -13,63%
50% dintre respondenţi au recunoscut că acasă copiii nu au obligaţii gospodăreşti,
singura lor datorie fiind să înveţe.
Literatura de specialitate susţine că ,,Jobul" copilului trebuie să fie pe măsura lui,
astfel încat să şi-l poată asuma şi îndeplini. El trebuie să ştie ca acestea sunt "treburile
lui". A nu-i da nici un fel de responsabilităţi este o greşeală care nu-i aduce beneficii, ba
chiar din contră. Copiii de vârste mai mari pot fi recompensaţi cu bani pentru unele dintre
muncile făcute în casă, dar recompensele financiare nu trebuie sa devină un obicei.

2.6.2. GHID de INTERVIU pentru director:

1. Nivelul de cunoaştere a relaţiilor din familiile elevilor (cine cunoaşte, ce se cunoaşte,

cum sunt diseminate informaţiile de către cadre didactice)
2. Asigură şcoala servicii în beneficiul părinţilor (consiliere, parenting)?
3. Şcoala colaborează cu comunitatea locală în cadrul unor proiecte/activităţi (numar,
tipuri, nr de particianți din comunitate)
2.6.3. GHID DE ANALIZĂ a documentelor şcolare:

1. PDI
2. Raport de activitate CEAC
3. Proiecte/Activităţi comune Şcoala-Comunitate
4. Convenţii/Contracte/Protocoale cu comunitatea

Din analiza documentelor şcolare se consatată că există forme de organizare ale

relaţiei şcoală – familie În ceea ce priveşte relaţia dintre familie şi părinţi cele mai
frecvente forme de organizare a acestei relaţii sunt:
 Şedinţele cu părinţii.
 Discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi.
 Organizarea unor întâlniri cu părinţii, ora săptămânală de consiliere a părinţilor
 Implicarea sporadică a părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi
recreative
La şedinţele cu părinţii nu sunt invitaţi consilieri psihologici, asistenţi sociali şi
nici lectoratele cu părinţii nu sunt
Educarea părinţilor este atât o problemă, cât şi o idee care câştigă teren în tot mai
multe ţări. Problema este studiată cu toată atenţia şi seriozitatea de grupuri de specialişti
ai UNESCO. În tot mai multe lucrări de specialitate întâlnim o noţiune care tinde a se
defini ca “meserie de părinte”, deci funcţiile părintelui nu pot fi lăsate pe seama
instinctului, intuiţiei şi afecţiunii, ele cer să fie şi învăţate.
 În 1992, Ministerul Educaţiei, cu sprijinul UNICEF, a iniţiat un program pilot de
educaţie timpurie - PETAS (Program de Educaţie Timpurie pe Arii de Stimulare), ce
a inclus şi o componentă de educaţie parentală, prin care s-au înfiinţat Centrele de
Resurse pentru Părinţi. Programul a fost implementat cu rezultate importante pentru
sistemul de învăţământ preşcolar şi până la finalul său, în anul 1998, a ajuns să aibă
acoperire naţională graţie sprijinului acordat de inspectoratele şcolare judeţene şi de
autorităţile locale.
 În 1998, Fundaţia Copiii Noştri a început derularea programului de educaţie a
părinţilor "Educaţi Aşa!".
 În 2006, UNICEF a realizat, în colaborare cu Fundaţia Copiii Noştri şi Step by Step,
studiul "Cunoştinţe, Atitudini şi Practici Parentale în România". Acesta a fost primul
studiu de referinţă realizat la nivel naţional referitor la cunoştinţele, atitudinile şi
practicile părinţilor sau la modelele de creştere, îngrijire şi educare a copilului
întâlnite în familiile din România. Rezultatele studiului au fost utilizate pentru
dezvoltarea Strategiei privind Educaţia Timpurie şi elaborarea Strategiei de Educaţie
Parentală.
 În 2008, UNICEF şi Ministerul Educaţiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului (ANPDC), Ministerul Sănătăţii şi ONG-uri active în sfera
parenting-ului au început elaborarea Strategiei Naţionale Integrate pentru Formarea şi
Dezvoltarea Competenţelor Parentale. Proiectul de Strategie a fost transmis spre
consultare şi adoptare instituţiilor cu atribuţii în domeniul educaţiei parentale.
În lucrarea „ Management educaţional pentru directorii unităţilor de învăţământ”
Mariana Dragomir precizează faptul că, în relaţia cu şcoala, părintele parcurge 7 paşi:
  părinte care „învaţă” – părintele se informează asupra modului de conducere şi
organizare a procesului instructiv educativ
 părinte care „ajută” - părintele sprijină şcoala în realizarea unor activităţi
extracurriculare
 părintele ca suporter al imaginii pozitive despre şcoală – părintele înţelege
importanţa şcolii în formarea copilului său şi are o atitudine pozitivă faţă de
şcoală
 părintele ca sursă de informaţie complementară - furnizează dirigintelui sau
profesorilor informaţii despre comportamentul în familie a copilului, despre
problemele de sănătate şi afective ale acestuia
 părintele ca sursă educaţională: - contribuie la educaţia civică, patriotică a
propriului copil
- îl ajută şi îl sprijină în activitatea zilnică de acumularea unor cunoştinţe
părintele ca profesor – oferă cadre de referinţă pentru raportarea valorică a
copiilor săi
 părintele ca iniţiator al schimbărilor din şcoală:
 părintele are dreptul şi chiar obligaţia să solicite adaptarea şcolii la cerinţele
societăţii actuale
 părintele poate să propună unele schimbări care să contribuie la dezvoltarea
individuală sau colectivă a copilului
Întrunirile periodice cu părinţii, sub forma sedinţelor cu părinţii sau a lectoratelor
cu părinţii nu sunt întotdeauna suficiente pentru a aborda problemele copilului. De
asemenea, sunt puţine oportunităţi pentru părinţi să pună întrebări specifice sau să ridice
problemele care îi preocupă. De aceea nevoia unui program de formare si educaţie a
părinţilor în cadrul unui parteneriat cu părinţii se impune ca o măsură de dezvoltare si
optimizare a comunicării si colaborării Scoală – familie.

CONCLUZII

Părinţii fac totul pentru a-i educa pe cei mici, atât cum ştiu şi cât pot de bine.
Acest –totul- semnifică pentru fiecare parinte, altceva. Adultul îsi construieste o strategie
educaţiva pe masura ce copilul sau creste, strategie care fie se asemana cu cea adoptata în
copilarie de părinţii lui, fie este opusa acesteia. Aceasta practica educaţiva este
dependenta de nivelul de cunostinte al parintelui, de atitudinile si convingerile sale, de
conceptia acestuia despre lume si viata.
Realitatea de zi cu zi a familiei este azi diferită de cea a generaţiilor anterioare.
Părinţii si copiii petrec mult mai puţin timp împreună si aproape toţi adulţii se confruntă
cu o permanentă dorinţă de a echilibra cererile vieţii de familie cu cele ale slujbei. Stresul
si presiunile zilnice îi fac pe părinţi mai puţin disponibili să participe la viaţa copiilor lor,
desi există o mare nevoie de a se implica în educaţia acestora. Şcoala trebuie să
răspundă nevoilor părinţilor si să le ofere acestora sprijinul necesar pentru ca ei să
se poată implica în procesul de învăţare si educare. E util să afle că ei trebuie să
servească drept modele pozitive propriilor copii si că este foarte important ca urmasii lor
să deţină o bună educaţie. În acest sens, sunt binevenite acţiunile concertate si efortul
comun al scolii, al comunităţii locale si al familiilor elevilor în rezolvarea problemelor ce
afectează educaţia din zilele noastre.
 Rezultatele pe care le-am obţinut confirmă ipotezele pe care le-am lansat.. Aşadar,
cu cât părinţii se implică mai mult în relaţia cu şcoala, în realizarea educaţiei copilului în
mediul familial cu atât mai mult rezultatele şcolare şi performanţele copiilor vor fi mai
ridicate
Parenting-ul înseamnă să oferi permanent îngrijirea şi sprijinul de care are nevoie
copilul pentru a supravieţui şi a se dezvolta. Aceste lucruri implică să îi asiguri copilului:
 stimulare /educaţie timpurie optimă
 protecţie împotriva pericolelor fizice
 nutriţie şi îngrijiri medicale adecvate
 relaţii interactive şi afectuoase cu persoanele de referinţă
 aşteptări realiste asupra mediului înconjurător şi a adulţilor
 oportunitatea de a învăţa să coopereze, să împartă şi să ajute
 şansa de a deveni independent, de a fi responsabil şi de a alege
 oportunităţi de a lua parte la activităţi ce contribuie la dezvoltarea sa cognitivă
 sprijin pentru dezvoltarea stimei de sine şi a autocontrolului
 oportunitatea de a socializa, de a face parte dintr-un grup şi de a avea o identitate
culturală, cu alte cuvinte simţul apartenenţei
 modele pozitive de urmat în viaţă.

Planul de intervenţie propus se sprijină pe rezultatele microcercetrării:

 36% dintre respondenti au afirmat ca nu au timp de problemele şcolare ale

copiilor lor.
 foarte multi copii au nevoie de ajutor la rezolvarea temelor
 Cei mai multi părinţi preferă să nu informeze şcoala despre problemele copiilor,
despre problemele familiei (80%)
 45% dintre respondenţi care nu au stiut să răspundă la acestă intrebare arată că
părinţii nu cunosc rolul complex al familiei: juridic, economic, cultural şi juridic.
 36 % dintre respondenţi nu sunt de acord cu prietenii copiilor şi in acelasi procent
părintii sunt nemultumiti de timpul petrecut la calculator.
 Părinţii nu au ştiut să incurajeze o preocupare a timpului liber al copilului
 50% dintre respondenţi au recunoscut că acasă copiii nu au obligatii gospodăreşti,
singura lor datorie fiind să înveţe

si are ca scop realizarea de activitati de sprijin socio-educativ, consilierea

părinţilor în vederea îmbunatăţirii relaţiei părinte-copil şi a relaţiei şcoala-familie, precum
si in vederea preveniirii situatiilor de criza educaţională.

2.8. PLAN DE INTERVENŢIE

TITLUL PROIECTULUI:
,, ŞCOALA PĂRINŢILOR- DEZVOLTAREA ŞI IMPLEMENTAREA
DE SERVICII DE TIP PARENTING"

 OBIECTIV GENERAL:

Creşterea nivelului de conştientizare asupra importanţei aspectelor legate de

creşterea copilului şi a educaţiei acestuia prin activităţi de consiliere şi informare a
părinţilor .

ACTIUNI

1. UN START BUN – lansarea proiectului

2. RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII ÎNTR_O LUME DIGITALĂ - activităţi de
consiliere şi informare, dezbatere
3. ARTA DE A COMUNICA ÎN FAMILIE- lectorat
4. BUCURIA DE A DĂRUI EMOŢII –ateliere de lucru, serbare şcolară în
cinstea părinţilor, expoziţie cu lucrările elevilor
5. SCHIMBAŢI COMPORTAMENTUL COPILULUI, ÎNSĂ NU ŞI
PERSOANA COPILULUI – întâlnire cu persoane de succes din comunitate,
6. ÎNVĂŢĂM SA FIM PĂRINŢII COPIILOR DE ASTĂZI– activităţi de
informare, ateliere de lucru(invitarea unui consilier psihologic de la o şcoala,
invitarea unui formator national pe teme de educaţia părinţilor)
7. MANAGEMENTUL TIMPULUI - ateliere de lucru, jocul de rol, activitati
comune părinţi-elevi
8. REALIZĂRILE NOASTRE - evaluare

Rezultate aşteptate
 fiecare elev să participe la o activitate din cadrul proiectului;
 fiecare părinte să participe la cel putin 5 activităţi din cadrul proiectului
 sensibilizarea elevilor cu privire la propria lor identitate şi dezvlotarea
capacităţii de empatie;
 realizarea unui loc de întâlnire pentru părinţi şi elevi;
 realizarea unui ghid de bune practici în activitatea cu părinţii;
 realizarea unor CD-uri: ,,Tradiţiile şi obiceiurile satului meu";
 editarea revistei clasei;
 participarea reprezentanţilor comunităţii locale la cel puţin o activitate
 dezvoltarea spiritului comunitar;
 o imagine mai bună a şcolii în comunitate;

şi modalităţi de monitorizare şi evaluare ale rezultatelor subproiectului:

 elaborarea unei agende de lucru şi a unui raport de activitate pentru fiecare

activitate;
 grile de monitorizare, scări de apreciere, liste de control - verificare;
 completarea unor chestionare de evaluare;
 interviuri, fişe de evaluare;
 elevii se vor implica în monitorizarea şi evaluarea subproiectului prin
autoevaluarea şi Turul galeriei
 realizarea portofoliului proiectului
 două întâlniri pentru raportul periodic al activităţii şi alta pentru raportul
final;
 raportări în Consiliul Profesoral şi în Consiliul Local.