Frederic Chopin

1810-1849
I. Biografie
n. la Zelazowa Wola, Polonia, la 1 martie 1810
m. la Paris, la 17 octombrie 1849 (la 39 de ani)

Tatăl său a fost un profesor de origine franceză.

Chopin a studiat pianul de la şase ani cu mama sa şi apoi cu profesorul ceh
Adalbert Zwyny până la 13 ani, înainte de studiile sale liceale, iar de la 16 ani
urmează cursurile Conservatorului nou înfiinţat din Varşovia.
Studiază cu deosebit interes muzica poloneză.
În 1829 călătoreşte la Viena, dar o dragoste nefericită şi conflictele politice îl
vor determina să plece în 1831 la Paris. La început s-a confruntat cu probleme
financiare, dar întâlnirea cu familia Rothschild, activitatea concertistică şi pedagogică
în marile saloane ale Parisului îl vor reabilita.
Vizita în Polonia din 1835 se va solda cu o nouă poveste de dragoste
nefericită, părinţii iubitei sale obstrucţionând căsătoria fiicei lor, motivul, boala de
plămâni a tânărului compozitor.
Reîntoarcerea la Paris va marca începutul relaţiei cu scriitoarea George Sand.
Sănătatea sa va suferi o dată cu sejurul petrecut împreună cu familia scriitoarei în
Insula Majorca, unde boala sa de plămâni s-a agravat din cauza timpului ploios.
Revine grav bolnav la Marseille.
Restabilit, din 1839 concertează şi predă lecţii de pian la Paris. Din cauza
copiilor scriitoarei, relaţia cu George Sand se sfârşeşte în 1847. În anul următor
Chopin pleacă în Scoţia la invitaţia unei eleve îndrăgostită de el, dar nu poate
compune şi se întoarce în acelaşi an (1848) la Paris. Moare la 39 de ani la Paris.
II. Creaţia:
4 Balade
2 Concerte pentru pian: nr. 1 în mi minor şi nr 2. în fa minor
4 Impromptu
57 de Mazurci
20 de Nocturne
24 de Preludii în toate tonalităţile
4 Sonate
24 de Studii(Etudes): op.10 şi op.25
16 Poloneze
III. Stil componistic:
Creaţia lui Chopin este destinată aproape în exclusivitate pianului, unde se
consideră că a instaurat un stil inedit: o melodică de origine populară, bogat
ornamentată, cu caracter de virtuozitate, impregnată de sonorităţi în ritmul
popular caracteristic al mazurcilor şi polonezelor, supusă unei armonizări
cromatice şi instabilităţii tonale.
1. Melodica lui Chopin este apropiată de expresivitatea cuvântului rostit.
2. Melodia se împarte în 3 categorii:
I. Melodie ornamentală: care este născută din însuşi ornamentul
muzical(triluri, tremolouri, apogiaturi, mordente, grupetto, fioratura)
II. Melodie armonică este bazată pe sunetele acordurilor, iar tema este
integrată în cadrul structurilor acordurilor.
III. Melodie pendulară care se înfiripează în jurul unui sunet.
3. Ornamentica este în strânsă legătură cu cromatismele pe care le foloseşte
foarte des.
4. Limbajul muzical conţine modulaţii şi elemente modale.
5. Ritmica are o mare forţă expresivă ce evocă frământările interioare sau
gingăşia dansului de salon.
Exemple: Motiv pendular-mâna stângă din Valsul op.34 nr. 2
Balada nr.1 în sol minor-mâna dreaptă(melodie ornamentală)
Preludiul op 28 nr.2(melodie armonică)