Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect Proceduri Amg
Proiect Proceduri Amg
PROCEDURI DE PRACTICĂ
PENTRU ASISTENȚII MEDICALI GENERALIȘTI
2019
1
CUPRINS
A PROCEDURI GENERALE
A-1 PREVENIREA ȘI CONTROLUL INFECȚIILOR
A-1.1. Definiții, factori şi surse de contaminare, căi de transmitere
A-1.2. Politici şi programe de supraveghere şi control a infecțiilor
A-1.3. Ghid de precauții standard
A-1.4. Precauții de prevenire a infecțiilor transmise pe cale aeriană
A-1.5. Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise prin picături Flugge
A-1.6. Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise prin contact direct
A-1.7. Spălarea mâinilor
A-1.8 Utilizarea mănușilor
A-1.9. Echipamentul de protecție
A-1.10. Utilizarea echipamentului de protecție
A-1.11. Colectarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitatea medicală
A-1.12. Dezinfecția
A-1.13. Deparazitarea
A-2 INSTRUMENTARUL ȘI STERILIZAREA
A-2.1. Pregătirea instrumentarului în vederea sterilizării
A-2.2. Pregătirea materialului textil în vederea sterilizării
A-2.3. Pregătirea aparaturii medicale sensibile în vederea sterilizării
A-2.4. Sterilizarea
A-3 CIRCUITUL PACIENTULUI ÎN SPITAL
A-3.1. Internarea
A-3.2. Transferul
A-3.3. Externarea
A-3.4. Intervenții în caz de deces
A-4 CONFORTUL PACIENTULUI
A-4.1. Schimbarea lenjeriei unui pat neocupat
A-4.2. Schimbarea lenjeriei unui pat ocupat cu pacient imobilizat
A-4.3. Schimbarea lenjeriei de corp la pacientul imobilizat
A-5 IGIENA PACIENTULUI
A-5.1. Toaleta generală
A-5.2. Baia parțială la pat
A-5.3. Igiena ochilor
A-5.4. Igiena mucoasei nazale
A-5.5. Igiena urechilor
A-5.6. Igiena cavității bucale
A-5.7. Igiena protezelor dentare
A-5.8. Igiena zilnică a părului prin pieptănare
A-5.9. Igiena părului prin spălare
A-5.10. Igiena unghiilor
A-6 CAPTAREA ELIMINĂRILOR
A-6.1. Captarea urinei
A-6.2. Captarea materiilor fecale
A-6.3. Captarea sputei
A-6.4. Captarea vărsăturilor
A-7 MOBILIZAREA ȘI TRANSPORTUL PACIENTULUI
A-7.1. Schimbarea poziției pacientului imobilizat la pat, adinamic
A-7.2. Mobilizarea pacientului
A-7.3. Transportul pacientului în spital
A-7.4. Transportul pacientului în afara spitalului
A-7.5. Transportul accidentaților
A-7.6. Transportul nou născuților, sugarilor și copiilor mici
A-8 ALIMENTAREA PACIENTULUI
A-8.1. Alimentația activă la pat
2
A-8.2. Alimentația pasivă
A-8.3. Alimentația artificială
A-8.3.1. Alimentația artificială – parenterală
A-8.3.2. Alimentația artificială pe sondă nazo-gastrică
A-8.3.3. Alimentația artificială prin gastrostomă
B SONDAJE, SPĂLĂTURI, CLISME
B-1. Sondajul gastric
B-2. Îndepărtarea sondei gastrice sau duodenale
B-3. Spălătura gastrică
B-4. Sondajul vezical la femeie
B-5. Sondajul vezical la bărbat
B-6. Sondajul vezical – îndepărtarea sondei
B-7. Spălătura auriculară
B-8. Spălătura oculară
B-9. Spălătura nazală
B-10. Spălătura vezicală
B-11. Spălătura vaginală
B-12. Clisma evacuatoare
B-13. Clisma pe colostomă (irigarea colostomei)
B-14. Utilizarea tubului de gaze
C PROCEDURI DE MONITORIZARE CLINICĂ ȘI BIOLOGICĂ
C-1 MONITORIZAREA PARAMETRILOR CLINICI
C-1.1. Măsurarea, supreavegherea și notarea temperaturii corporale
C-1.2. Măsurarea, supreavegherea și notarea pulsului
C-1.3. Măsurarea, supreavegherea și notarea tensiunii arteriale
C-1.4. Măsurarea, supreavegherea și notarea respirației
C-1.5. Măsurarea, supreavegherea și notarea diurezei
C-1.6. Măsurarea, supreavegherea și notarea greutății și înălțimii
C-1.7. Pulsoximetria
C-1.8. Monitorizarea Holter
C-1.9. Scorul Glasgow
RECOLTĂRI DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE PENTRU
C-2
EXAMENE DE LABORATOR - NOȚIUNI GENERALE
C-3 RECOLTAREA SÂNGELUI
C-3.1. Puncția capilară
C-3.2. Puncția venoasă
C-3.3. Puncția arterială
C-3.4. Recoltarea sângelui pentru examen hematologic
C-3.5. Recoltarea sângelui pentru teste de coagulare și fibrinogen
C-3.6. Recoltarea sângelui pentru determinarea VSH-ului
C-3.7. Recoltarea sângelui pentru examen biochimic
C-3.8. Recoltarea sângelui pentru determinarea glicemiei
C-3.9. Determinarea hemoglobinei glicozilate (glicate)
C-3.10. Recoltarea sângelui pentru examen serologic
C-3.11. Recoltarea sângelui pentru examen imunologic
C-3.12. Recoltarea sângelui pentru examen bacteriologic - hemocultura
C-4 RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN DE LABORATOR
C-4.1. Recoltarea urinei pentru examen sumar
C-4.2. Recoltarea urinei pentru examen bacteriologic - urocultura
RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU EXAMEN DE
C-5
LABORATOR
C-5.1. Recoltarea materiilor fecale pentru coprocultură
C-5.2. Recoltarea materiilor fecale pentru examen coproparazitologic
C-5.3. Recoltarea materiilor fecale pentru hemoragii oculte
C-6 RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN
C-7 Recoltarea sputei pentru floră banală
3
C-7.1. Recoltarea sputei pentru examen bacteriologic al bacilului Koch
C-8 RECOLTAREA SECREȚIILOR PURULENTE
C-8.1. Recoltarea secrețiilor purulente din plăgi și colecții deschise
C-8.2. Recoltarea secrețiilor purulente din colecții închise
C-8.3. Prelevarea produselor pentru examene micologice
C-9 RECOLTAREA SECREȚIILOR GENITALE
C-9.1. Recoltarea secreției uretrale la bărbat
C-9.2. Recoltarea secrețiilor cervico-vaginale
D PROCEDURI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
D-1. Aspecte generale referitor la administrarea medicamentelor
D-2 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ
D-2.1. Injecția intradermică (ID)
D-2.2. Injecția subcutanată (SC)
D-2.3. Injecția intramusculară (IM)
D-2.4. Injecția intramusculară în formă de Z
D-2.5. Injecția intravenoasă directă
D-2.6. Montarea cateterului venos periferic (CVP)
D-2.7. Îndepărtarea cateterului venos periferic (CVP)
D-2.8. Participarea la montarea și îndepărtarea cateterului venos central (CVC)
D-2.9. Administrarea medicamentelor pe injectomat (seringă automată)
D-2.10. Administrare parenterală prin implant subcutanat (Port-a-cath) – camera
implantabilă
D-2.11 Perfuzia
D-2.12. Transfuzia sanguină
D-2.13. Protocol de investigare/înregistrare a unei reacții acute transfuzionale
D-2.14. Autotransfuzia (transfuzia autologă)
D-3. Administrarea medicamentelor pe cale orală
D-4. Administrarea medicamentelor pe tegumente
D-5. Administrarea medicamentelor pe mucoasa conjunctivală – instilația oculară
D-6. Administrarea medicamentelor în conductul auditiv extern
D-7. Administrarea medicamentelor prin instilație nazală
D-8. Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie - aerosoloterapia
D-8.1 Nebulizarea
D-9. Administrarea medicamentelor pe cale rectală
D-10. Administrarea medicamentelor pe cale vaginală
D-11. Administrarea medicamentelor prin sondă nazogastrică
D-12 ADMINISTRARE DE MEDICAMENTE DIVERSE
D-12.1. Administrarea oxigenului
D-12.2. Administrarea cortizonului
D-12.3. Administrarea insulinei
D-12.4. Administrarea anticoagulantelor
D-12.5. Administrarea diureticelor
D-12.6. Administrarea digitalicelor
D-12.7. Administrarea chimioterapicelor
D-12.8. Intradermoreacția la tuberculină
D-12.9. Vaccinarea BCG (Bacillus Calmette Guerin)
E PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚII – ASPECTE
GENERALE
E-1. Puncția pleurală – toracocenteza
E-2. Puncția abdominală – paracenteza
E-3. Puncția pericardică
E-4. Puncția rahidiană
E-5. Puncția articulară
E-6. Puncția osoasă – medulară
E-7. Puncția osoasă – biopsia medulară
E-8. Puncţia biopsică hepatică
E-9. Puncţia biopsică renală
4
E-10. Puncţia biopsică a unui nodul mamar
E-11. Biopsia cutanată
E-12. Puncția vezicii urinare
E-13. Puncția fundului de sac Douglas
PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMINĂRI
IMAGISTICE
PROCEDURI GENERALE DE EXAMINARE IMAGISTICĂ- ASPECTE
F
GENERALE
F-1. Examinarea radiologică convențională cu radiații ionizante (raze x) - radioscopia /
radiografia
F-2. Examinarea imagistică convențională neiradiantă (cu ultrasunete) ecografia,
echoendoscopia
F-3. Examinarea imagistică de înaltă performanță cu radiații ionizante (raze x) –
tomografia computerizată (CT) fără substanță de contrast
F-4. Examinarea imagistică de înaltă performanță cu radiații ionizante (raze x) –
tomografia computerizată (CT) cu substanță de contrast
F-5. Examinarea imagistică de înaltă performanță cu radiații ionizante (raze x) – prin
angio-computer tomografic (angio-CT)
F-6. Examinarea imagistică de înaltă performanță neiradiantă – cu radiounde – prin
rezonanță magnetică nucleară (IRM, RMN) fără substanță de contrast
F-7. Examinarea imagistică de înaltă performanță neiradiantă – cu radiounde – prin
rezonanță magnetică nucleară (IRM, RMN) cu substanță de contrast
F-8. Examinarea imagistică de înaltă performanță neiradiantă – cu radiounde – prin
angio-IRM (ANGIO-RMN)
F-9. Examinarea imagistică cu radioizotopi - scintigrafia
F-10. Examinarea tomografică cu emisie de pozitroni (PET-CT)
F-11. Examinarea termografică cu radiații infraroșii
PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMINĂRI
G
IMAGISTICE PE APARATE
G-1. EXAMINAREA IMAGISTICĂ A SISTEMULUI OSTEOARTICULAR
G-1.1. Radioscopia / radiografia osteoarticulară
G-1.2. Artrografia
G-1.3. Osteodensimetria segmentară DXA
G-1.4. Scintigrafia osoasă
G-2. EXAMINAREA IMAGISTICĂ A APARATULUI RESPIRATOR
G-2.1. Radioscopia /radiografia standard pulmonară
G-2.2. Scintigrafia pulmonară
G-3. EXAMINAREA IMAGISTICĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR
G-3.1 Ecocardiografia Doppler
G-3.2 Ecografia transesofagiană
G-3.3. Angiocardiografia
G-3.4 Angiografia coronariană
G-3.5. Aortografia
G-3.6. Angiografia diverselor vase
G-3.7. Angiografia digitalizată
G-3.8. Flebografia
G-3.9. Limfografia
G-3.10. Scintigrafia miocardică în perfuzie
G-4. EXAMINAREA IMAGISTICĂ A TUBULUI DIGESTIV, COLECISTULUI ȘI
CĂILOR BILIARE
G-4.1. Radioscopia / radiografia abdominală simplă
G-4.2. Tranzit baritat cu contrast simplu
G-4.3. Irigografia – clisma baritată
G-4.4. Colangiografia
G-4.5. Examinarea ecografică a organelor digestive
G-5. EXAMINAREA IMAGISTICĂ A APARATULUI RENAL
G-5.1. Radiografia renală simplă
5
G-5.2. Pielografia retrogradă
G-5.3. Cistografia
G-5.4. Scintigrafia renală
G-5.5. Examinarea ecografică renală
G-6. EXAMINAREA IMAGISTICĂ A SISTEMULUI NERVOS
G-6.1. Radiografia craniană simplă
G-6.2. Radiografia cu substanță de contrast
G-6.3. Mielografia
G-7 EXAMINAREA IMAGISTICĂ A APARATULUI GENITAL
G-7.1. Mamografia
G-7.2. Histerosalpingografia
EXAMINAREA IMAGISTICĂ A GLANDELOR ENDOCRINE
G-8. Scintigrafia tiroidiană
PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMINĂRI
H
ENDOSCOPICE
H-1. Artroscopia
H-2. Fibrobronhoscopia
H-3. Pleuroscopia (toracoscopia)
H-4. Esofagogastroduodenoscopia
H-5. Colonoscopia
H-6. Rectosigmoidoscopia
H-7. Cistoscopia
H-8. Histeroscopia
H-9. Colposcopia
PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXPLORĂRI
I
FUNCȚIONALE PE APARATE
I-1 EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ A APARATULUI RESPIRATOR
I-1.1. Spirometria
I-1.2. Spiroergografia
I-2. EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR
I-2.1. Electrocardiograma (în repaus și în efort)
I-3. EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ A GLANDELOR ENDOCRINE
I-3.1. Testul toleranţiei la glucoza orală (TTGO)
I-4. EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ A SISTEMULUI NERVOS
I-4.1. Electroencefalografia EEG)
I-4.2. Electromiografia (EMG)
I-5 EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ A ANALIZATORULUI VIZUAL
I-5.1. Determinarea acuității vizuale
I-5.2. Determinarea câmpului vizual
I-5.3. Determinarea simțului cromatic
I-5.4. Electroretinograma (ERG)
I-5.5. Tonometria oculară
I-5.6. Oftalmoscopia directă
I-5.7. Dilatarea pupilei
I-6 EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ A ANALIZATORULUI ACUSTIC
I-6.1. Teste auditive (audiometria tonală liminară)
J PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PROCEDURI DE
ÎNGRIJIRE SPECIFICE
J PROCEDURI CHIRURGICALE SPECIFICE
J-1. Îngrijiri preoperatorii
J-2. Îngrijiri preoperatorii specifice
J-3. Ablația firelor de sutură sau a agrafelor
J-4. Îngrijiri pre și post operatorii în afecțiunile oculare chirurgicale
J-5. Drenajul chirurgical
J-6. Drenajul pleural
J-7. Intubația traheală
J-8. Aspirația traheo-bronșică
6
J-9. Aspirația gastrică
J-10. Ventilația manuală
J-11. Ventilația mecanică
J-12. Îngrijirea pacientului cu colostomă /schimbarea pungii
J-13 Îngrijirea pacientului urostomizat
J-14. Tehnica generală a pansamentului
J-15. Efectuarea bandajului
K-1. Îngrijiri în candidoza bucală
K-2. Îngrijiri în intertrigo micozic
K-3. Îngrijirea pacientului cu ulcer de gambă
K-4. Îngrijirea picioarelor la un pacient cu erizipel
K-5 Îngrijirea pacientului cu cecitate
K-6. Îngrijirea escarelor
K-7. Conduita asistentului medical în cetoacidoza diabetică
K-8 Conduita asistentului medical în hipoglicemie
K-9. Managementul durerii – proceduri nemedicamentoase (relaxare, masaj)
K-10. Hemodializa
K-11. Dializa peritoneală
K-12. Manevra Heimlich
K-13. Defibrilarea externă automată
K-14. Resuscitarea cardio-pulmonară la adult
K-15. Resuscitarea cardio-pulmonară la copil
L PROCEDURI SPECIFICE ÎN PEDIATRIE
L-1. Supravegherea funcţiilor vitale și vegetative la copil
L-2. Măsurarea temperaturii corporale la copil
L-3. Măsurarea pulsului și tensiunii arteriale la copil
L-4. Măsurarea și supravegherea respirației la copil
L-5. Observarea și supravegherea scaunului la sugar și copilul mic
L-6. Scorul APGAR
L-7. Îngrijirea plăgii ombilicale
L-8. Baia nou născutului protejat de scutec
L-9. Îngrijirea feței copilului
L-10. Recoltarea probelor pentru laborator la sugar şi copilul mic
L-11. Recoltarea sângelui la copil prin puncție capilară
L-12. Testul Guthrie
L-13. Recoltarea sângelui la copil prin puncţie venoasă
L-14. Recoltarea / colectarea urinei la copil
L-15. Recoltarea materiilor fecale la copil
L-16. Supravegherea nou-născutului în incubator
L-17. Supravegherea nou-născutului aflat la fototerapie
L-18. Abordarea venelor periferice
L-19. Efectuare injecției intramusculare la sugar
L-20. Administrarea medicamentelor pe cale orală la copil
L-21. Instilarea endotraheală de surfactant
L-22. Oxigenoterapia la nou născut
L-23. Măsuri în cazul unor reacții apărute după administrarea medicamentelor la copil
L-24. Nutriția clinică enterală
M PROCEDURI SPECIFICE ÎN GERIATRIE- Noțiuni introductive
M-1. Evaluarea funcțională a vârstnicului
M-2. Îngrijirea persoanelor vârstnice
M-3. Tulburări de somn
M-4. Îngrijirea persoanelor cu demență
M-5. Căderile
M-6. Sindromul de imobilizare al vârstnicului
M-7. Incontinența urinară
7
COD
PROCEDURI GENERALE
procedură
A-1 PREVENIREA ȘI CONTROLUL INFECȚIILOR
8
încrucişate
3. Căi de transmitere Principalele căi de transmitere a infecţiilor sunt:
o Transmiterea interumană, cea mai frecventă este prin intermediul
mâinilor
o Calea aeriană
o Prin tuse, strănut, expectorație (picăturile lui Flugge), este
responsabilă de apariția unui procent de 10% dintre infecțiile
nosocomiale
o Aerosolii din dispozitivele de curățare sau din seringi pot
transporta particule microscopice care se găsesc în suspensie în
aer ce pot fi inhalate cu ușurință
o Inoculare cu ace sau soluţii contaminate
o Penetrarea organismului cu ocazia sondajelor urinare, intubației
orotraheale, inciziei operatorii
11
PRECAUȚII DE PREVENIRE A INFECȚIILOR TRANSMISE PRIN
A-1.6.
CONTACT DIRECT
1. Definiții Transmiterea prin contact
o Direct, cu produse biologice ( microorganisme ce se transmit în mod direct
dela o perosnă la alta): în timpul asistenței medicale și îngrijirii pacientului
de către asistenții medicalisau în contact cu membrii familiei sau cu alți
pacienți
o Indirect prin intermediul suprafețelor/obiectelor contaminate - transferul
microorganismelor se reazlizează print-o contaminare intermediară
(contaminarea obiectelor, echipamentului, mâncării), când:
Igiena mâinilor personalului ce asigură actul medical/ îngrijire este
inadecvată
- Echipamentul nu este curățat, dezinfectat, sterilizat
corespunzător între pacienți
- Agenții patogeni sunt transportați prin instrumentar
2. Materiale necesare Se pegătesc pe un cărucior
o Halate
o Măști chirurgicale
o Mănuşi de unică folosinţă
o Afișaj pentru camera de izolare
o Etichete
o Saci sau pungi de plastic
3. Efectuarea procedurii Se explică procedurile de izolare
Se afișează pe ușă aceste precauţii pentru informare
Se spală mâinile înainte şi după ieşirea din cameră, şi după îndepărtarea
mănuşilor
Probele biologice recoltate se plasează în cutii impermeabile, etichetate corect şi
se trimit imediat la laborator
Vizitatorii vor purta mănuşi şi halate pe tot parcursul vizitei şi îşi vor spăla
mâinile după îndepărtarea echipamentului de protecţie
Toate obiectele care vin în contact cu pacientul sunt plasate într-o singură pungă
impermeabilă şi se iau lua măsurile necesare pentru îndepărtarea sau pentru
dezinfectarea şi sterilizarea lor
Se utilizează materiale separate pentru fiecare pacient în parte (termometre,
tensiometre, stetoscoape) pentru a reduce riscul transmiterii infecției încrucişate
Se limitează mobilizarea pacientului în afara camerei
În cazul deplasării pacientului se acoperă steril rănile existente
Se utilizează echipamentul de protecţie în cazul contactului cu un mediu
contaminat cu microbi rezistenţi la antibiotice (enterococi rezistenţi la
vancomicină, Staphylococcus aureus rezistent la meticilină), sau Clostridium
difficile;
Pacientul se instalează într-o rezervă singur sau într-un salon cu alt pacient
infectat cu acelaşi agent patogen;
La intrarea în salon se îmbracă mănușile şi echipamentul de protecţie;
3. Tipuri de Spălarea simplă a mâinilor elimină flora tranzitorie formată din enterobacterii, virusuri,
spălare levuri, ciuperci mai mult sau mai puţin patogene şi care nu se multiplică. Spălarea simplă
igienică a mâinilor se face utilizându-se apă și săpun lichid; procedura nu este un substitut
pentru dezinfecția igienică a mâinilor.
Dezinfecția igienică a mâinilor elimină în totalitate flora tranzitorie şi diminuează flora
comensuală sau rezidentă (germenii oportunişti care se găsesc în mod natural pe piele,
exemplu: stafilococul auriu) care se multiplică anormal în absenţa măsurilor de igienă şi duc
la scăderea rezistenţei organismului. Dezinfecția igienică a mâinilor se face prin spălare sau
frecare, utilizându-se de rutină un produs antiseptic de preferat pe bază de alcooli; în cazurile
de infecție cu Clostridium difficile dezinfecția igienică a mâinilor se face cu apă și săpun, nu
cu soluții alcoolice;
Dezinfecția chirurgicală a mâinilor se practică în sălile de operaţii, sălile de naştere, sălile
de pansamente, serviciile de urgenţă. Dezinfeția chirurgicală a mâinilor prin spalare sau prin
frecare este procedura care se realizează numai după dezinfecția igienică a mâinilor,
utilizându-se un produs antiseptic.
14
Timpul 2
o se perie unghiile cu peria sterilă impregnată cu soluţie spumantă antiseptică timp
de cel puțin 30 de secunde pentru fiecare mână;
o se clătesc din abundenţă mâinile, articulaţiile și antebraţele lăsând apa să curgă
dinspre vârful degetelor spre coate;
Timpul 3
o se pune în palmă o doză de săpun antiseptic
o se săpunesc cu grijă mâinile, încheieturile, antebraţele, timp de 1 minut pentru
fiecare mână și 30 secunde fiecare antebraț;
o se clătesc din abundenţă mâinile, articulaţiile și antebraţele lăsând apa să curgă
dinspre vârful degetelor spre coate;
o se usucă, prin tamponare cu şerveţele sterile fiecare membru, începând de la
degete spre coate şi menţinând mâinile ridicate.
9. Observații
PROCEDURILE RECOMANDATE
pentru dezinfecția mâinilor, în funcție de nivelul de risc
(Anexa nr.3 Ordinul MS nr. 961/2016)
Nivelul de
Proceduri applicate Indicații
risc
Minim spălarea simplă igienică a când mâinile sunt vizibil murdare
mâinilor cu apă și săpun la începutul și la sfârșitul programului de lucru
lichid înainte și după utilizarea mănușilor (sterile sau nesterile)
înainte și după activitățile de curățare
înainte și după contactul cu pacienții
după utilizarea grupului sanitar (WC)
Intermediar spălare cu apă și săpun după contactul cu un pacient septic izolat
lichid, urmată de dezinfecția înainte de realizarea unei proceduri invasive
igienică a mâinilor prin după orice contact accidental cu sângele sau cu alte lichide
frecare cu un antiseptic, de biologice
regulă pe bază de alcooli după contactul cu un pacient infectat și/sau cu obiectele
sau din salonul acestuia
dezinfecția igienică a după toate manevrele potențial contaminante
mâinilor prin spălare cu apă înainte de contactul cu un pacient izolat profilactic
și săpun antiseptic înaintea manipulării dispozitivelor intravasculare,
tuburilor de dren pleurale sau similar
între manevrele efectuate succesiv la același pacient
înainte și după îngrijirea plăgilor
15
Înalt dezinfecția chirurgicală a înainte de toate intervențiile chirurgicale, obstetrical
mâinilor prin frecare cu înaintea tuturor manevrelor care necesită o asepsie de tip
antiseptic pe bază de alcooli, chirurgical
după spălarea prealabilă cu
apă sterilă și săpun antiseptic
20
o Transportul
o Tratarea
o Valorificarea
o Eliminarea deșeurilor
Instalația de incinerare este orice instalație tehnică fixă sau mobilă şi
echipamentul destinat tratamentului termic al deșeurilor, cu sau fără recuperarea
căldurii de ardere rezultate
Prevenirea producerii deșeurilor medicale reprezintă totalitatea măsurilor care
au drept scop reducerea cantității de deșeuri medicale
Producătorul de deșeuri medicale este orice persoană fizică sau juridică ce
desfăşoară activități medicale din care rezultă deșeuri medicale
Spațiul central de stocare temporară a deșeurilor medicale reprezintă un
amplasament de stocare temporară a deșeurilor medicale, amenajat în incinta
unității care le-a generat, până la momentul la care acestea sunt evacuate în
vederea eliminării
Tratarea deșeurilor medicale înseamnă operațiunile de pregătire prealabilă
valorificării sau eliminării, respectiv operațiunile de decontaminare la
temperaturi scăzute
Unitatea sanitară este orice unitate publică sau privată, cu paturi sau fără paturi,
care desfăşoară activități în domeniul sănătății umane şi care produc deșeuri
2. Responsabilități în Asistentul-șef din unitățile sanitare:
domeniul gestionării o Răspunde de aplicarea codului de procedură
deșeurilor medicale o Prezintă medicului șef de secție sau coordonatorului planificarea
necesarului de materiale pentru sistemul de gestionare a deșeurilor
medicale
Asistentul medical din unitățile sanitare:
o Aplică procedurile stipulate de codul de procedură
3. Deșeuri Deșeurile înțepătoare-tăietoare:
o Ace, ace cu fir, catetere
o Seringi cu ac
o Branule
o Lame de bisturiu
o Pipete
o Sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă
o În situația în care obiectele ascuțite au intrat în contact cu substanțe
/materiale periculoase sunt considerate deșeuri periculoase
Deșeurile anatomo-patologice:
o Fragmente din organe și organe umane
o Părți anatomice
o Lichide organice
o Material biopsic
o Părți anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie
o Recipiente pentru sânge și sânge etc.
Deșeurile infecțioase:
o Sânge ori cu alte fluide biologice,
o Perfuzoare cu tubulatură
o Recipiente care au conținut sânge sau alte fluide biologice
o Câmpuri operatorii
o Mănuși
o Sonde și alte materiale de unică folosință
o Comprese, pansamente și alte materiale contaminate
o Membrane de dializă
o Pungi de material plastic pentru colectarea urinei
o Materiale de laborator folosite
o Scutece care provin de la pacienți cu boli infecțioase
o Cadavre de animale rezultate în urma activităților de cercetare și
experimentare etc.
21
Deșeuri chimicale - acizi, baze, solvenți halogenați, alte tipuri de solvenți,
produse chimice organice și anorganice, soluții de formaldehidă etc.
Deșeurile periculoase sunt marcate cu un asterisc (*)
4. Etapele minimizării Achiziționarea de materiale care generează cantități mici de deșeuri
cantității de deșeuri Utilizarea de metode şi echipamente moderne ce nu generează substanțe
chimice periculoase, cum ar fi:
o Înlocuirea metodei clasice de dezinfecție chimică cu dezinfecția pe bază
de abur sau de ultrasunete
o Înlocuirea termometrelor cu mercur cu cele electronice
o Utilizarea radiografiilor computerizate în locul celor clasice
Gestionarea corectă a depozitelor de materiale şi reactivi
Separarea la sursă prin asigurarea că deșeurile sunt colectate în ambalajele
corespunzătoare fiecărei categorii
Tratarea deșeurilor prin utilizarea metodei de decontaminare termică la
temperaturi scăzute
Eliminarea finală în condiții corespunzătoare, deșeurile tratate se elimină
prin metode cu impact minim asupra mediului
5. Recomandări Colectarea separată a deșeurilor rezultate din activități medicale
Colectării separate a deșeurilor în funcție de tipul şi natura deșeului
Nu se amestecă deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase
În situația în care nu se realizează separarea deșeurilor, întreaga cantitate de
deșeuri se tratează ca deșeuri periculoase.
6. Ambalarea deșeurilor Recipientul de colectare este de unică folosință şi se elimină odată cu conținutul
medicale Codurile de culori ale recipientelor de colectare a deșeurile medicale sunt:
o Galben - pentru deșeurile medicale periculoase
o Negru - pentru deșeurile nepericuloase
Pentru deșeurile infecțioase se foloseşte pictograma „Pericol biologic"
Pentru deşeurile periculoase se folosesc pictogramele aferente proprietăților
periculoase ale acestora, respectiv: „Inflamabil", „Coroziv", „Toxic" etc.
Pentru deşeurile infecțioase care nu sunt obiecte ascuțite se folosesc cutii din
carton prevăzute în interior cu saci galbeni din polietilenă sau saci din polietilenă
galbeni ori marcați cu galben.
Pentru deşeurile infecțioase de laborator se folosesc cutii din carton rigid
prevăzute în interior cu sac galben de polietilen marcate cu galben
7. Colectarea deșeurilor Deșeuri infecțioase care nu sunt obiecte ascuțite
o Se colectează în cutii din carton cu saci galbeni din polietilenă sau saci
din polietilenă galbeni ori marcați cu galben
Deşeurile înțepătoare-tăietoare
o Se colectează separat în recipient din material plastic rigid rezistent la
acțiuni mecanice
o Recipientul este prevăzut la partea superioară cu un capac special care
să permită introducerea deșeurilor şi să împiedice scoaterea acestora
după umplerea recipientului
o Capacul recipientului are orificii pentru detașarea acelor de seringă şi a
lamelor de bisturiu
o Recipientele utilizate pentru deșeurile înțepătoare tăietoare infecțioase au
culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma „Pericol biologic"
Deșeurile infecțioase de laborator
se folosesc cutii din carton rigid prevăzute în interior cu sac galben de
polietilenă, marcate cu pictograma „Pericol biologic"
Containerul mobil pentru deșeuri infecțioase, anatomo-patologice şi părți
anatomice şi înțepătoare-tăietoare
o Reprezintă al doilea recipient în care se depun sacii, cutiile şi
recipientele pentru deșeurile periculoase, cu pereți rigizi
o Are marcaj galben, este etichetat „deşeuri medicale"
o Poartă pictograma „pericol biologic"
22
Deşeurile anatomo-patologice
o Cele destinate incinerării sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din
carton rigid
o La solicitarea beneficiarului, părțile anatomice pot fi înhumate sau
incinerate în condițiile legii
Deşeurile periculoase chimice
o Se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat pericolului
(„Inflamabil", „Coroziv", „Toxic" etc.)
o Recipientele în care se colectează deșeurile chimice trebuie să fie
proiectate şi realizate în așa fel încât să împiedice orice pierdere de
conținut
o Deşeurile chimice periculoase în stare lichidă se colectează în
recipiente impermeabile
Deşeurile chimice nepericuloase
o Se colectează separat în ambalajul original
Deşeurile stomatologice
o Reprezentate de amalgamul dentar se colectează separat în containere
sigilabile şi sunt preluate de firme autorizate în vederea valorificării
Deşeurile rezultate în urma administrării tratamentelor cu citotoxice şi
citostatice
o Reprezentate de corpuri de seringă cu sau fără ac folosite, sticle şi sisteme de
perfuzie, materiale moi contaminate, echipament individual de protecție
contaminat etc. Trebuie colectate separat, ambalate în containere de unică
folosință sigure, cu capac, care se elimină separat
Deşeurile nepericuloase
o Se colectează în saci din polietilenă de culoare neagră, inscripționați „Deşeuri
nepericuloase"
o În lipsa acestora se pot folosi saci din polietilenă transparenți şi incolori
8. Stocarea temporară a Spațiul central de stocare a deşeurilor are două compartimente:
deșeurilor o Un compartiment pentru deşeurile periculoase
o Un compartiment pentru deşeurile nepericuloase
Durata stocării temporare a deşeurilor infecțioase nu poate să depășească un
interval de 48 de ore, cu excepția situației în care deşeurile sunt depozitate într-
un amplasament prevăzut cu sistem de răcire cu temperatură mai mică de 4°C,
când durata depozitării poate fi de maximum 7 zile
Stocarea temporară a deşeurilor rezultate din activitățile medicale nu va depăși
24 de ore
Personalul implicat în sistemul de gestionare a deşeurilor medicale periculoase
cunoaște:
o Tipurile de deşeuri produse în unitatea sanitară
o Riscurile pentru mediu şi sănătatea umană
o Planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activități medicale, cu
regulamentele interne şi codurile de procedură pentru colectarea
separată pe categorii, stocarea temporară, transportul şi eliminarea
deşeurilor medicale periculoase, precum şi procedurile/protocoalele
aplicabile în caz de accidente sau incidente survenite în activitatea de
gestionare a deşeurilor
A-1.12. DEZINFECȚIA
1. Definiții Dezinfecția - procedura de distrugere a majorității microorganismelor patogene
sau nepatogene de pe orice suprafețe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenți
fizici și/sau chimici.
Biocidele - substanțe utilizate în domeniul medical pentru dezinfecție
Antiseptic - produsul biocid care fie inhibă dezvoltarea, fie distruge
microorganismele la nivelul tegumentelor/mucoaselor intacte pentru prevenirea
sau limitarea infecțiilor
23
Biofilm - un strat subțire de microorganisme care aderă puternic la suprafețe
organice sau anorganice și care este foarte rezistent la unele substanțe biocide
2. Tipuri de dezinfecție Dezinfecția de nivel înalt - procedura de dezinfecție prin care se realizează
distrugerea bacteriilor în forma vegetativă, fungilor, virusurilor, microbacteriilor
și a majorității sporilor bacterieni; aceasta metodă de dezinfecție se aplica și
dispozitivelor medicale reutilizabile care nu suportă autoclavarea
Dezinfecția de nivel intermediar (mediu) - procedura de dezinfecție prin care
se realizează distrugerea bacteriilor în forma vegetativă, a fungilor, a
microbacteriilor și a virusurilor, fără acțiune asupra sporilor bacterieni
Dezinfecția de nivel scăzut - procedura de dezinfecție prin care se realizează
distrugerea majorității bacteriilor în forma vegetativă, a unor fungi și a unor
virusuri, fără acțiune asupra microbacteriilor, sporilor de orice tip, virusurilor
neanvelopate și mucegaiurilor
3. Indicații Dezinfecția se aplică numai după curățare și este urmată de clătire, după caz. În
situația în care suportul care trebuie tratat a fost contaminat cu produse
biologice, prima etapă este dezinfecția, apoi se realizează curățarea urmată de
încă o etapă de dezinfecție și clătire, după caz
Dezinfecția prin căldură uscată (flambarea) este utilizată exclusiv în
laboratorul de microbiologie
Dezinfecția prin căldură umedă se utilizează numai în cazul spălării
automatizate a lenjeriei și veselei, cu condiția atingerii unei temperaturi de peste
900C
Dezinfecția cu raze ultraviolete este indicată în dezinfecția suprafețelor netede
și a aerului în boxe de laborator, săli de operații, alte spații închise, pentru
completarea măsurilor de curățare și dezinfecție chimică
Dezinfecția prin mijloace chimice se realizează prin utilizarea produselor
biocide din grupa principală I, tip de produs 1 și 2, tip 4, 14 și 18 (menținerea
igienei în zona de distribuție și preparare a alimentelor sau cele utilizate în
activitățile de deratizare și dezinsecție)
Produsele biocide încadrate în tipul 1 de produs sunt utilizate pentru:
o Dezinfecția igienică a mâinilor prin spălare
o Dezinfecția igienică a mâinilor prin frecare
o Dezinfecția pielii intacte
Produsele biocide încadrate, conform prevederilor legale in vigoare, în tipul 2 de
produs sunt utilizate pentru:
o Dezinfecția suprafețelor
o Dezinfecția manuală a dispozitivelor medicale
o Dezinfecția prin imersie
o Dezinfecția la mașini automate
o Dezinfecția lenjeriei/material moale
4. Criterii de utilizare Un produs se utilizează numai în scopul pentru care a fost avizat
Se respectă întocmai indicațiile de utilizare de pe eticheta produsului
Se respectă întocmai concentrația și timpul de contact precizate în avizul
produsului
Se notează, pe flacon, data și ora deschiderii și data-limită până la care produsul
poate fi utilizat în conformitate cu recomandările producătorului
La fiecare utilizare, flaconul se deschide și se închide corect
Flaconul se manipulează cu atenție
Se interzice transvazarea în alt flacon
Se interzice recondiționarea flaconului
Se interzice completarea unui flacon pe jumătate golit în alt flacon
Se interzice amestecarea, precum și utilizarea succesivă a două produse diferite
Se recomandă alegerea produselor care se utilizează ca atare și nu necesită
diluție
Se preferă produsele condiționate în flacoane cu cantitate mică
Flacoanele se păstrează la adăpost de lumină și departe de surse de căldură
24
5. Materiale necesare Dispozitivele medicale utilizate în procedura de dezinfecție sunt reprezentate
de accesorii specifice utilizate în acest scop
6. Etapele dezinfecției de Dezinfecție, cel puţin de nivel mediu
tip înalt Curățare
Dezinfecție de tip înalt prin imersie
Clătire cu apă sterilă
Procedurile de dezinfecție înaltă a dispozitivelor medicale termosensibile
sunt înregistrate în Registrul de dezinfecție înaltă a instrumentarului, în
care se completează urmatoarele date:
o Produsul utilizat și concentrația de lucru
o Data și ora preparării soluției de lucru
o Ora începerii fiecărei proceduri (ciclu) de dezinfecție
o Lista dispozitivelor medicale imersate la fiecare procedura
o Ora încheierii fiecărei proceduri
o Testarea cu bandelete a valabilității soluției, dacă a fost efectuată
o Numele și semnătura persoanei responsabile de efectuarea procedurii
7. Reguli generale de Dezinfecția completează curățarea, dar nu o suplinește și nu poate înlocui
practică a dezinfecției sterilizarea
Dezinfecția în focar utilizează dezinfectante cu acțiune asupra agentului patogen
incriminat
Se respectă normele de protecție a muncii care să prevină accidentele și
intoxicațiile
Personalul care utilizează în mod curent dezinfectantele va fi instruit cu privire la
noile proceduri sau la noile produse dezinfectante
În fiecare încăpere există obligatoriu un grafic zilnic orar, în care se va înregistra
tipul operațiunii, ora de efectuare și semnătura, timpul de acțiune și concentrația
de lucru
Controlul chimic și bacteriologic, prin sondaj, al soluțiilor dezinfectante în curs
de utilizare se realizează prin intermediul bandeletelor test aferente produsului
Alegerea metodei de dezinfecție și/sau sterilizare pentru suprafețe, instrumentar
și echipamente ține cont de categoria din care acestea fac parte: noncritice,
semicritice și critice
Suprafețele, instrumentarul și echipamentele sunt clasificate în:
o Critice - care vin în contact cu corpului uman
o Semicritice - care vin în contact cu mucoase intacte și nu penetrează
bariera tegumentară
o Noncritice - care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care vin în
contact numai cu pielea intactă a acestuia
8. Dezinfecția curentă Este obligatorie în:
sau terminală o Secțiile de boli transmisibile
o Cazuri de infecții asociate asistenței medicale
o Situațiile de risc epidemiologic
o Secții unde sunt asistați pacienți imunodeprimați, arși, neonatologie,
prematuri, secții unde se practică grefe/transplant, secții de oncologie și
oncohematologie
o Blocul operator, blocul de nașteri
o Secțiile de reanimare, terapie intensivă
o Serviciile de urgență, ambulanța, locul unde se triază lenjeria
9. Aplicarea metodelor de Pavimente (mozaic, ciment, linoleum, lemn etc.)
dezinfecție o Ștergere
o Curățare riguroasă
o Dezinfecție
Pereți (faianță, tapet lavabil, uleiați etc.), uși, ferestre (tocărie)
o Ștergere
o Pulverizare
Mobilier din lemn, metal sau plastic
o Ștergere
25
o Pulverizare
o Curățare riguroasă
o dezinfecție de nivel scăzut sau mediu
Mese de operație, mese instrumentar, suprafețe pentru pregătirea
tratamentului, suprafețe pentru depozitarea temporară a produselor
patologice recoltate, lămpi scialitice, mese de înfășat, mese de lucru în
laborator
o Ștergere
o Pulverizare
o Curățare riguroasă
o Dezinfecție de nivel înalt
Mușamale din cauciuc sau plastic, colac din cauciuc etc.
o Ștergere
o Imersie
o Dezinfecție de nivel mediu
o Curățare
Cărucioare, tărgi
o Ștergere
o Curățare
o Dezinfecție de nivel mediu sau înalt
Băi, băițe pentru copii, chiuvete, bazine de spălare
o Ștergere
o Curățare
o Dezinfecţie de nivel mediu sau înalt
Ploști, olițe, urinare
o Imersie
o Mașini automate
o Dezinfecție de nivel mediu
o Curățare
o Se păstrează uscate în locuri special destinate
Grupuri sanitare (WC, bazine, scaune WC, pisoare), grătare din lemn sau
plastic pentru băi și dușuri
o Ștergere
o Curățare
o Dezinfecție de nivel mediu
Sifoane de pardoseală, sifoane de scurgere
o Se toarnă un produs dezinfectant de nivel scăzut
o Dezinfecție de nivel scăzut
Găleți pentru curățare, ustensile (perii, mop, teu, lavete, cârpe etc.)
o Spălare
o Curățare
o Dezinfecție de nivel scăzut
Recipiente pentru colectarea deșeurilor menajere, pubele
o Spălare
o Curățare
o Dezinfecție de nivel scăzut
Lenjerie contaminată cu excremente, produse patologice și lenjerie care
provine de la bolnavi contagioși
o Imersie
o Dezinfecție de nivel mediu
Echipament de protecție și de lucru din material textil
o Imersie
o Curățare
o Dezinfecție de nivel scăzut sau înalt
Șorțuri impermeabile din cauciuc și plastic
o Ștergere
o Curățare
26
o Dezinfecție de nivel mediu
Veselă, tacâmuri, alte ustensile de consum, echipamente
o Imersie sau ștergere
o Curățare
o Dezinfecție de nivel mediu
o Clătire
Suprafețe (pavimente, pereți, mese)
o Ștergere
o Pulverizare
o Curățare
o Dezinfecție de nivel mediu
o Clătire
Termometre (orale, rectale)
o Imersie
o Ștergere
o Dezinfecție de nivel mediu
o Curățare
o Clătire
Atenție : A nu se amesteca în timpul procesării termometrele orale cu
cele rectale
Incubatoare, măști de oxigen
o Ștergere
o Curățare
o Dezinfecție de nivel înalt
Saltele, huse pentru saltele, perne, pături, halate din molton, îmbrăcăminte
În spații etanșeizate și în funcție de:
o Temperatură
o Umiditate relativă
o Timpul de expunere
o Vaporizare
În saloane și alte spații de cazare în funcție de:
o Temperatură
o Umiditate relativă
o Timpul de expunere
o Doar în cazuri speciale (eliminatori de BK)
Săli de operație, săli de naștere, saloane, cabinet
o Pulverizare
o În spații etanșe și în funcție de:
o temperatură
o umiditate relativă
o timpul de expunere
o Vaporizare/Aerosolizare
Jucării din plastic, cauciuc sau lemn, jucării din material textile
o Spălare
o Ștergere
o Pulverizare
o Curățare
o Dezinfecție de nivel înalt sau mediu
o Clătire
Telefoane
o Ștergere
o Curățare și dezinfecție de nivel scăzut sau mediu
Ambulanțe, mijloace auto
o Pulverizare
o Ștergere
o Curățare
o Dezinfecție de nivel mediu sau înalt
27
A-1.13. DEPARAZITAREA
1. Definiție Deparazitarea este procesul care urmărește distrugerea sau înlăturarea prin
metode chimice a organismelor parazite purtătoare și transmițătoare de boli
infecto-contagioase.
2. Scop Îndepărtarea şi distrugerea paraziților care pot transmite îmbolnăviri
Evitarea leziunilor de grataj şi păstrarea integrități tegumentelor
3. Materiale necesare Paravan
Piepten foarte des
Soluţie antiparazitară- piretroid ped/piretrină CP
Mănuși de unică folosință
Bonetă din material plastic
O bucată de pânză
4. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
o Se anunță cu tact pacientul și se explică necesitatea controlului
parazitologic
Pregătirea fizică:
o Părul pacientului este examinat pentru a depista ouăle şi paraziții
adulți; pacientul se dezbracă de hainele proprii şi se controlează
cusăturile, zonele cu păr ale pacientului
5. Efectuarea procedurii Se asigură intimitatea pacientului cu ajutorul unui paravan
Pacientul este așezat într-o poziție adecvată stării sale
Se asigură o sursă de lumină
Se spală mâinile şi se îmbracă mănușile
Se descoperă capul şi dacă este cazul se despletește părul
Se împarte părul în șuvițe şi se aplică soluția antiparazitară pe scalp și pe păr,
utilizând un tampon
Se acoperă părul cu boneta de material plastic şi apoi cu o bucată de pânză sau
basma şi se menține între 30 minute și maxim 8 ore după care se spală capul
Se scurtează părul numai cu acordul pacientului
Se examinează celelalte părți păroase și se verifică cu atenție hainele,
trimițându-le la etuvare
6. Supravegherea Pacientul este plasat într-o cameră izolată
pacientului Se verifică efectul insecticidului prin controlul părului pentru a observa
persistența sau îndepărtarea ouălor de paraziți
Se piaptănă părul deasupra unei bucăți de pânză albă
Se îndepărtează paravanul şi materialele folosite, mănușile
Se spală mâinile
7. Evaluarea şi notarea Se notează procedura (data, ora )
procedurii Bilanț pozitiv:
o La controlul efectuat nu se observă paraziți, pacientul exprimă stare de
confort
o Nu prezintă leziuni de grataj
Bilanț negativ / Ce faceți?
o La controlul efectuat se observă paraziți vii sau ouă de paraziți
o Se repetă procedura de deparazitare
28
COD
PROCEDURI GENERALE
procedură
A-2 INSTRUMENTARUL ȘI STERILIZAREA
30
murdar sau foarte murdar
o După curățare, materialul este imediat uscat cu tifon curat sau de
preferință la aer steril sub presiune
8. Împachetarea După inspectare, dispozitivele medicale sunt reasamblate, sortate după lista de
inventar şi ambalate, fie ca trusă de dispozitive medicale sau ca un singur
dispozitiv medical
Pot fi ambalate în orice combinație de materiale (hârtie, pungi, role) sau în
containere pentru a menţine integritatea produsului. Dispozitivele medicale
împachetate în hârtie trebuie să folosească tehnica de împachetare tip plic sau
colet.
Pentru împachetare dispozitivele trebuie să fie:
o Curate şi uscate
o Închise numai la prima treaptă a cremalierei – instrumentele articulate
(pentru a permite aburului să pătrundă)
o Asamblate
o Instrumentele de același fel sunt prinse în agrafă
o Cu protecţie pentru vârf
Aranjarea instrumentelor în trusă, în coșuri sau tăviţe, se face de la stânga la
dreapta conform listei de inventar:
o Fiecare dispozitiv trebuie se verifică pe baza listei de inventar specifice
trusei respective
o Se recomandă aranjarea instrumentelor într-un singur rând şi protejarea
coșului cu o hârtie de sterilizare
o Distribuirea în mod egal a dispozitivelor pe suprafața coșului ajută la
prevenirea condensului
o Aşezarea dispozitivelor cu suprafețe concave cu gura în jos, pentru a
preveni acumularea condensului în interior
o Obiectele grele sunt aranjate astfel încât să nu deterioreze obiectele mai
delicate, mai ușoare
o Cablurile de la electrocauter să fie rulate larg şi plasate întotdeauna
deasupra instrumentelor
o Materialele consumabile se aşează întotdeauna deasupra instrumentelor
(comprese, lavete)
o Plasarea unui indicator fizico-chimic
Dispozitivele necesită ambalarea înainte de sterilizare
Materialul şi tehnicile de ambalare sunt proiectate să dețină şi să protejeze
dispozitivele pentru a facilita sterilizarea şi menținerea sterilității şi să permită
îndepărtarea aseptică a conţinutului trusei la punctul de utilizare
9. Materiale de ambalaj Hârtie de împachetat:
pentru sterilizare o Hârtia creponată şi hârtia care combină celuloza cu fibrele sintetice este
utilizată obișnuit pentru sterilizarea cu abur, căldură uscată şi oxid de
etilenă.
o Hârtia este permeabilă la abur, aer şi vapori chimici
o Asigură o barieră eficientă
o Hârtia de împachetat este de unică folosinţă
o Nu se foloseşte în cazul sterilizării cu radiații gamma sau plasmă
Punga cu o faţă transparentă, plată sau cu pliuri, din film transparent şi cea
de-a doua faţă de hârtie
o Punga are imprimați indicatori pentru sterilizarea cu abur, oxid de
etilenă si formaldehidă a căror culoare virează la parametrii sterilizării
o Porii hârtiei se dilată în timpul procesului de sterilizare, aerul din punga
sigilată este scos afară, iar aburul pătrunde în interior
o Porii se închid în momentul uscării pungii, izolând instrumentarul steril
de mediul exterior
o Punga se umple doar 3/4 din capacitatea ei, pentru a permite evacuarea
corespunzătoare a aerului şi penetrarea aburului
o Excesul de aer din pungă se elimină prin apăsare ușoară şi se asigură că
31
există cel puţin 2,5 cm suprafață disponibilă în jurul celor patru laturi
ale marginilor pungii pentru a se evita desfacerea acestora
o Se sigilează punga cu ajutorul aparatului de sigilat cu căldură la
180°C., în conformitate cu parametrii de etanșare corespunzători
o Pungile de hârtie sunt potrivite pentru sterilizarea cu abur, oxid de
etilenă, formaldehidă şi raze gamma, nu se folosesc pentru sterilizare cu
plasmă
Container reutilizabil rigid cu filtre permanente sau de unică folosinţă
utilizate în cazul sterilizării truselor mari de instrumente chirurgicale prin metoda
abur sub presiune
Materialele de împachetare se depozitează la temperatura camerei 18-22°C şi la o
umiditate relativă de 35%–70%
10. Etichetarea Etichetarea truselor înainte de sterilizare va conţine date despre:
o Data sterilizării
o Numărul autoclavului
o Numărul ciclului de sterilizare
o Numele și prenumele persoanei care efectuează sterilizarea
A-2.4. STERILIZAREA
1. Definiție STERILIZAREA este operațiunea prin care sunt distruse toate
microorganismele, inclusiv sporii bacterieni de pe obiectele contaminate,
rezultatul acestei operațiuni fiind starea de sterilitate
Sterilizarea face parte din categoria procedurilor speciale ale cărei rezultate
depind de buna funcționare a aparaturii utilizate și păstrarea corespunzătoare a
materialelor sterilizate
CURĂȚAREA este etapa preliminară obligatorie, permanentă şi sistematică
în cadrul oricărei activităţi sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie
organică şi anorganică) de pe suprafețe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin
operațiuni mecanice sau manuale, utilizându-se agenți fizici şi/sau chimici
2. Metode de sterilizare În unitățile de asistență medicală, sterilizarea se realizează prin:
o Metode fizice (abur sub presiune)
o Metode combinate fizico-chimice (plasma)
Sterilizarea cu aburi sub presiune (autoclavarea) este
metoda de elecție, dacă dispozitivul medical suportă această
procedură. Regimul de sterilizare este, de obicei, la
temperatura de 1390C, presiunea de 2,5 atm. și durata
propriu-zisă a sterilizării 30 de minute
Metoda fizico-chimică (sterilizarea cu plasmă), care
utilizează ca agent de sterilizare peroxidul de hidrogen) se
poate utiliza pentru sterilizarea instrumentarului care nu
suportă autoclavarea
Metoda de sterilizare este aleasă în funcție de material:
o Căldură umedă
o Acid paracetic
o Dezinfectant
33
Sterilizarea se realizează numai cu aparate autorizate și avizate conform
prevederilor legale în vigoare
Presiunea, temperatura și timpul de sterilizare reprezintă valori de siguranță
pentru eficacitatea sterilizării în funcție de aparat
Vor fi respectate instrucțiunile de utilizare din cartea tehnică a aparatului cu
privire la temperatura, presiunea și timpul de sterilizare recomandate de
producător, în funcție de tipurile de materiale de sterilizat ambalate
Personalul medical responsabil cu respectarea calității procedurilor de
sterilizare va fi instruit și calificat pentru fiecare tip de aparat de sterilizat și va
face dovada de certificare a acestui lucru
Instrucțiunile de utilizare pentru fiecare sterilizator se vor afișa la loc vizibil
3. Controlul sterilizării Controlul sterilizării se efectuează cu:
o Indicatorii fizico-chimici
o Testul de verificare a penetrării aburului (testul Bowie & Dick,
pentru autoclav)
o Indicatorii biologici
4. Valabilitatea sterilității Pentru materiale ambalate în pungi hârtie-plastic sudate este de două luni
de la sterilizare, cu condiția menținerii integrității ambalajului
o Cu excepția celor pentru care producătorul specifică o alta perioadă
de valabilitate, cu condiția menținerii condițiilor specificate de acesta
Pentru materiale ambalate în cutii metalice perforate sau în casolete cu
colier este de 24 de ore de la sterilizare, cu condiția menținerii închise.
o Excepție fac ambalajele dure pentru care producătorul precizează o
alta durată de valabilitate, cu condiția menținerii acestora în
condițiile precizate de producător
5. Sterilizarea apei Sterilizarea apei pentru spălarea chirurgicală:
pentru spălarea o Se face în autoclav pentru sterilizarea apei, potrivit instrucțiunilor de
chirurgicală utilizare din cartea tehnică a acesteia, la o presiune de sterilizare de
1,5 bari și un timp de sterilizare de 30 de minute, precum și prin
intermediul diferitelor aparate, filtre sau alte dispozitive autorizate în
acest scop conform legii
o Se notează pe fiecare ambalaj data și ora sterilizării
o Sterilizarea prin metode fizice și fizico-chimice se înregistrează în
Registrul de evidență a sterilizării, care conține:
Data și numărul aparatului
Conținutul și numărul obiectelor din șarjă
Numărul șarjei
Temperatura și, după caz, presiunea la care s-a efectuat
sterilizarea
Ora de începere și de încheiere a ciclului (durata)
Rezultatele indicatorilor fizico-chimici și rezultatul testelor
biologice
Semnătura persoanei responsabile cu sterilizarea și care
eliberează materialul steril
6. Sterilizarea cu plasmă Sterilizarea cu plasmă:
Este o metodă prin care se sterilizează la temperaturi joase dispozitive
medicale metalice și nemetalice, folosind ca agent de sterilizare peroxidul de
hidrogen
o Se pot steriliza prin această metodă instrumente și accesorii fabricate
din aluminiu, alamă, oțel inoxidabil, sticla, nylon, policarbonați,
polistiren, clorură de polivinil, acetat de vinil etilenă, silicon,
neopren, poliuretani, polietilena, polipropilena,
politetrafluoroetilena, precum și alte materiale ce necesită
sterilizarea în conformitate cu instrucțiunile producătorilor
o Pregătirea instrumentelor pentru sterilizare se face similar cu
practicile curente: curățarea și uscarea instrumentelor,
reasamblarea, împachetarea în material poros
34
o Sterilizatoarele cu plasmă se vor utiliza în conformitate cu
instrucțiunile producătorului, cu respectarea măsurilor de siguranță
menționate de acesta
o Verificarea corectitudinii și eficacității sterilizării se realizează prin
indicatori chimici și indicatori biologici
7. Sterilizarea cu oxid de Sterilizarea cu oxid de etilenă nu este o metodă uzuală de sterilizare având
etilenă în vedere riscul toxic pentru personalul stației de sterilizare, pentru cei care
manipulează și pentru pacienții la care se utilizează obiectele sterilizate prin
aceasta metodă, motiv pentru care aceasta este utilizată în cazuri excepționale,
când nu există alte mijloace de sterilizare
8. Punerea materialelor Materialul sterilizat este pus la dispoziția serviciilor cu indicații referitoare la
la dispoziția serviciilor verificarea sterilizării și datelor maximale de utilizare
Stocarea trebuie să evite șocuri sau sfâșieri ale dispozitivelor care ar pune în
pericol sterilizarea
9. Evaluarea procedurii Evaluarea procedurii de îngrijire
o Respectarea protocoalelor, etapă cu etapă, este fundamentală pentru
garantarea materialului neafectat de microbi în același timp pentru
pacienți dar și pentru personal
o Succesiunea operațiunilor trebuie să reprezinte un element important
pentru a valida fiecare etapa a protocolului, în legătură cu
responsabilul cu sterilizarea și practicianul responsabil cu igiena
o Scrierea și validarea protocoalelor trebuie să respecte normele de
calitate
Evaluarea rezultatului sau obiectivelor ce trebuie atinse
Material neafectat de microbi sau de murdărie la utilizare
Condiționare realizată în scopul de a evita erorile de asepsie la dezambalare
10. Complicații și riscuri Risc de neconformitate a cărui semnalizare trebuie consemnată
Nerespectarea protocolului
Formare neadaptată sau insuficientă a personalului
Mașini neadecvate
Funcționare necorespunzătoare a dispozitivelor din cauză că nu au fost
verificate
11. Observații Toate dispozitivele medicale și materialele care urmează a fi sterilizate vor fi
curățate și dezinfectate înainte de a fi supuse unui proces de sterilizare
standardizat
A-3.1. INTERNAREA
1. Definiție Instalarea unui bolnav într-o unitate spitalicească în vederea efectuării
tratamentului și recuperării stării de sănătate
2. Documente necesare Internarea cazurilor de urgență :
la internare o Conform legii asigurărilor de sănătate, toți pacienții beneficiază de
gratuitate la asistența medicală de urgență
o Pentru pacienții neasigurați încetarea/continuarea stării de urgență este
confirmată de medicul curant, înscrisa în foaia de observație și vizată de
șeful de secție
o Obținerea consimțământului informat al pacientului
o Refuzul pacientului pentru internare se consemnează
o Primirea și internarea pacientului în cel mai scurt timp de la sosirea în
spital
o Stabilirea unei relații pozitive cu pacientul, familia, reprezentantul legal
o Obținerea de informații privind starea de sănătate a pacientului
35
o Asigurarea unor îngrijiri de sănătate de calitate conforme cu așteptările
pacientului / familiei / reprezentantului legal
Internarea bolnavilor asiguraţi: vizează respectarea următoarelor etape:
o Obținerea consimțământului informat al pacientului, familiei,
reprezentantului legal
o Refuzul pacientului pentru internare se consemnează
o Primirea și internarea pacientului în cel mai scurt timp de la sosirea în
spital
o Stabilirea unei relații pozitive cu pacientul, familia, reprezentantul legal
o Informarea pacientului, familiei sau reprezentantului legal, privind
Regulamentul de Ordine Interioară
o Înregistrarea datelor de identitate ale pacientului și completarea foii de
observație
o Identificarea pacientului de către organele abilitate în cazul pacienților
inconștienți, fără acte, familie sau aparținători
o Obținerea de informaţii privind starea de sănătate a pacientului
o Stabilirea unei relații pozitive cu pacientul, familia, reprezentantul legal
3. Scop Scopul internării unui bolnav este asigurarea condițiilor necesare vindecării și
redobândirii independentei.
4. Structura serviciului Serviciul de internări cuprinde cabinetele de consultații și un spațiu necesar
de internări aplicării procedurilor igienice:
o Spațiu de depozitare al rufelor curate
o Spațiu de depozitare a lenjeriei utilizate
o Spațiu pentru depozitarea echipamentului pacienților
o Cabine de baie
o Materiale dezinfectante și dezinsectizante
o Spațiu de control sanitar epidemiologic
5. Secția cu paturi Organizarea saloanelor cu paturi trebuie să respecte normele sanitaro-
antiepidemice de spațiu, luminozitate, aerisire și de instalații sanitare
Creșterea numărului de internări peste capacitatea unei secții determină
aglomerarea de pacienți, personal medico-sanitar, favorizând contaminarea
mediului din salon /secție /compartiment
În afara saloanelor cu paturi, secția, compartimentul cuprinde și spațiul necesar
pentru activitățile aferente îngrijirii pacientului: sala de tratament, oficiu
alimentar și sala de mese, boxe pentru depozitarea de lenjerie curată și lenjerie
murdară, materiale de întreținere, substanțe dezinfectante, grupuri sanitare
Din secția/ compartimentul cu paturi pacientul este însoțit /supravegheat
permanent de un cadru medical conform procedurii, în vederea investigațiilor de
laborator sau imagistice
6. Circuitul pacientului Circuitul pacientului:
la internare o Camera de gardă
o Compartiment de internare
o Garderoba
o Spațiu necesar aplicării procedurilor igienice
o Secție /compartiment cu paturi
o Ambulatoriu/ laboratoare /radiologie /explorări funcționale
o Secție /compartiment cu paturi
o Garderobă
o Externare
Circuitul pacientului la internarea de o zi:
o Camera de gardă
o Compartiment de internare de zi
o Garderoba (echipament de unică folosință)
o Ambulatoriu /laboratoare /radiologie /explorări funcționale
o Compartiment internare de zi
o Garderoba
o Externare
36
Circuitul pacientului la internarea continua
o Recepție și unitatea de întocmire a datelor
o Cabinet de consultații
o Spațiu necesar aplicării procedurilor igienice:
o Garderoba
o Secția cu paturi
7. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică a pacientului: oferă acestuia /familiei /reprezentantului
legal, informaţii clare despre necesitatea internării
Pregătirea fizică a pacientului: așezarea pacientului în pat într-o poziție
confortabilă , adaptată stării de sănătate precum și asigurarea intimității acestuia
8. Efectuarea procedurii Asistentul medical se prezintă și stabilește o relație terapeutică asistent medical -
pacient
Se efectueză interviul pacientului și evaluarea – culegerea de date
Se măsoară greutatea și înălțimea pacientului
Se apreciază semnele vitale ale pacientului
Se realizează inventarul bunurilor de valoare ale pacientului în raport cu politica
serviciului medical
Se explică pacientului/familiei/reprezentantului legal, regulamentul spitalului,
orarul meselor și al vizitelor
Se informeză pacientul despre procedurile sau intervențiile la care va fi supus
9. Evaluarea procedurii Bilanț pozitiv:
o Pacientul este relaxat și încrezător în echipa medicală
o Culegerea de date este realizată în primele 24 ore
o Familia /aparținătorii se simt confortabil întrucât pacientul este în
siguranță
Bilanț negativ /Ce faceți?
o Pacient anxios și dezorientat
o Pacient sau aparținători cu deficit de comunicare a informațiilor privind
istoricul stării de sănătate
o Pacient necooperant care-și exprimă refuzul asupra internării
10. Măsuri de remediere a Asistentul medical trebuie să comunice cu pacientul pentru a câștiga încrederea
rezultatelor nedorite acestuia în vederea diminuării stării de anxietate și nesiguranță
Va asigura condițiile de confort ale pacientului
Va pune întrebări scurte și clare pentru a favoriza obținerea unor răspunsuri
concrete
Va consemna în documentele medicale refuzul pacientului de a se interna
11. Observații Se asigură pregătirea pacientului pentru examinări și eventuale recoltări de
produse biologice și patologice conform procedurii
Se aplică (după caz) primele măsuri terapeutice de urgență
Se instituie măsuri de izolare în cazul pacienților cu boli infecțioase
Echipamentul pacientului se păstrează/ depozitează în huse de protecție
Se evită contaminarea mediului din interiorul serviciului și a producerii unor
infecții intraspitalicești
A-3.2. TRANSFERUL
1. Definiție Transferul unui pacient între două unități sanitare, din care unitatea sanitară care-
l primește este de un nivel de competență și /sau dotare mai mare decât unitatea
sanitară care trimite pacientul
2. Scop Principalul scop al transferului este asigurarea asistenței medicale optime pentru
siguranța pacientului
3. Pregătirea actelor Fișa pacientului, în care s-au consemnat rezultatele evaluării și tratamentului
necesare efectuat de către medic înainte de transfer
În fișa pacientului se consemnează și faptul că pacientul a fost informat asupra
riscurilor și a posibilelor beneficii ale transferului. Dacă pacientul refuză
transferul, acest lucru este documentat și motivele sunt explicate în fișa
pacientului
37
Acceptul pentru transfer se obține de la spitalul care primește pacientul, înaintea
începerii procedurii de transfer
Există și excepții, în cazul pacienților care necesită transfer de urgență fiind în
pericol mortal iminent
Documentația ce cuprinde, investigațiile, rezultatele analizelor și investigațiilor,
tratamentul administrat precum și starea pacientului sunt copiate și transmise
spitalului care primește pacientul
Investigațiile imagistice, precum și alte teste efectuate vor fi trimise împreuna cu
celelalte documente medicale ale pacientului
4. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
o Medicul este obligat să anunțe pacientul sau familia privind transferul
la o altă unitate spitalicească și să-i informeze asupra riscurilor și a
posibilelor beneficii ale acestui transfer
o Acceptul pacientului sau al aparținătorilor trebuie obținut înainte de
începerea procedurii de transfer
Pregătirea fizică:
o Înainte de efectuarea transferului, medicii au obligația să evalueze
pacientul și să-i asigure tratamentul necesar stabilizării înaintea
transferului
5. Efectuarea procedurii Obținerea recomandării medicale
Informarea pacientului, familiei sau a aparținătorilor acestuia cu privire la
eventualul transfer
Pregătirea efectelor pacientului, a biletului de transfer și a fișei medicale (FO)
Pregătirea mijlocului de transport adecvat stării pacientului (fotoliu rulant,
brancardă sau cărucior rulant)
Acoperirea pacientului pentru a-l proteja de frig și pentru a evita expunerea lui
pe parcursul transportului
Asistentul medical trebuie să însoțească pacientul până la unitatea spitalicească
unde urmează să fie transferat
Prezentarea și predarea pacientului echipei de îngrijire din unitatea unde acesta a
fost transferat
Asistentul medical care a însoțit pacientul, trebuie să-i prezinte asistentei șefe
dosarul pacientului și/sau biletul de transfer
Scoaterea pacientului din evidența secției
6. Persoana responsabilă Medicul de gardă din UPU
de evaluarea Medicul chirurg de gardă
pacientului și Medicul internist de gardă
organizarea Medicul neurolog de gardă
transferului Medical ortoped de gardă
Medicul cardiolog de gardă
7. Asigurarea îngrijirilor Medicul care solicită transferul are obligația să se asigure că:
pe durata transferului Există personal calificat care să însoțească pacientul și care să facă față
eventualelor complicații
Că există medicamente suficiente și echipamente care să facă față eventualelor
complicații
Medicul care solicită transferul are obligația de a menționa competențele
echipajului care să asigure transferul și dotarea necesară în acest scop.
8. Evaluarea procedurii Rezultate așteptate/dorite:
o Acceptarea transferului de către pacient, familie sau aparținători, după
ce au primit informațiile necesare
o Siguranța transferului pacientului
o Mulțumirea pacientului cu privire la organizarea și desfășurarea
transferului
Rezultate nedorite / Ce faceți?
o Refuzul pacientului, familiei sau al aparținătorilor în ceea ce privește
transferul pacientului
38
o Nemulțumirea pacientului în ceea ce privește modul de organizare și
desfășurare a transferului
o Starea de nesiguranță a pacientului în unitatea spitalicească în care a
fost transferat
Rolul asistentului medical:
o Asistentul medical va discuta și explica pacientului care sunt condițiile,
avantajele și dezavantajele unui transfer
o Asistentul medical va asigura un climat cald și de încredere pacientului,
el trebuie să comunice cu blândețe cu pacientul
o Consemnarea refuzului pacientului, familiei /aparținătorilor în FO, sub
semnătură
A-3.3. EXTERNAREA
1. Decizia externării Medicul de salon stabilește data externării în funcție de evoluția și starea
pacientului
Asistenta medicală va fi informată de către medic cu privire la decizia externării
Medicul șef de secție are obligația de a controla la externare completarea F.O.
Toate documentele necesare externării se completează în conformitate cu
REGULAMENTUL DE COMPLETARE A DOCUMENTELOR MEDICALE.
2. Responsabilități Medicul curant are următoarele responsabilități:
o Decide data externării
o Completează fișa pacientului în vederea externării
o Verifică documentele eliberate la externare
o Informează și instruiește pacientul cu privire la recomandările
externării
Medicul șef de secție are următoarele responsabilități:
o Aprobă externarea
o Întocmește biletul de ieșire și scrisoarea medicală
o Vizează FOCG
Asistenta șefă are următoarele responsabilități:
o Înscrie pacientul externat în foaia de mișcare a bolnavilor.
Asistenta medicală de salon are următoarele responsabilități:
o Face copii ale documentelor medicale conform procedurii și le prezintă
medicului pentru a fi semnate și parafate
o Educă pacientul privind recomandările la externare
o Anunță infirmiera cu privire la externarea pacientului
o Predă documentele necesare pacientului
Infirmiera are următoarele responsabilități:
o Conduce pacientul la garderobă unde acesta preda hainele spitalului și
primește hainele personale
o Ajută pacientul să își facă bagajul și să se îmbrace
3. Scop Asigurarea documentelor necesare.
Pregătirea efectelor pacientului pentru externare.
4. Completarea Medicul curant completează în fișa pacientului diagnosticul la externare, starea
documentelor la externare, recomandările, epicriza, etc
Asistenta medicala consemnează procedurile efectuate (injecții, administrare de
medicamente, recoltări, pansamente, educarea pacientului etc.)
Medicii chemați la consulturi interdisciplinare vor scrie codul acestor proceduri
Medicul care certifică investigațiile paraclinice va înscrie codul procedurilor
Registratorul înscrie codurile de procedura în F.O.
Externarea și FOCG vor fi avizate de șeful de secție
În ziua externării trebuie să se facă și raportarea electronica a F.O.
5. Documentele primite Biletul de externare se va întocmi în două exemplare, din care unul se
de pacient la externare înmânează pacientului iar celălalt rămâne în fișa pacientului
Rețeta și/ sau scrisoarea medicală cu antetul secției (cu datele de contact)
Scrisoarea medicală va fi adresată medicului de familie al pacientului, se va
39
întocmi în două exemplare, unul se înmânează pacientului pentru a fi transmis
medicului de familie și unul rămâne în FOCG/FSZ
Decontul de cheltuieli pe pacient externat trebuie întocmit în trei exemplare,
unul se înmânează pacientului, unul rămâne anexat la F.O., iar unul se transmite
departamentului financiar contabil
Concediul medical completat de medicul curant conform legislației în vigoare și
vizat de șeful de secție când este cazul, referate medicale către serviciile de
expertiză a muncii (după caz)
Recomandările către alt specialist
6. Externarea la cerere Se va face de către medicul curant sau medicul de gardă la cererea expresă a
fără avizul medical pacientului sau a aparținătorilor acestuia (în cazul minorilor sau a celor care sunt
în imposibilitatea de a lua decizii). Se va consemna cererea pacientului în foaia
de observație.
Numărul total de solicitări al externărilor la cerere, se va raporta lunar către
serviciul de statistică pentru a efectua analiza statistică a acestor solicitări
Pacienții vor primi aceleași documente ca și cei externați în condiții obișnuite
7. Pregătirea pacientului Anunțarea bolnavului și a familiei cu 2-3 zile înainte de externare
În cazul pacienților nedeplasabili sau cu afecțiuni grave, asistența medicală de
salon va înștiința telefonic familia privind externarea pacientului
Fixarea orei de plecare se stabilește consultând pacientul /familia sau
aparținătorul legal
Asigurarea alimentației bolnavului până în momentul plecării
Verificarea hainelor pacientului (dacă sunt corespunzătoare)
Informarea pacientului cu privire la indicațiile primite de la medic și cuprinse în
biletul de ieșire
Educarea pacientului privind respectarea regimului dietetic și continuarea
tratamentului prescris la domiciliu
Explicarea necesității prezentării la control la data indicată de medic
8. Efectuarea procedurii Medicul curant are obligația să completeze în epicriza și bilet de externare seria
și numărul rețetei compensate, seria numărul și durata concediului medical
Pe biletul de externare se completează datele de identificare ale pacientului,
conform F.O. și a actelor de identitate prezentate de pacient, perioada internării,
rezumatul F.O. respectiv datele clinice , investigațiile, consulturile
interdisciplinare, tratamentul primit, evoluția sub tratament, recomandările
privind dieta, igiena, tratamentul la domiciliu, controalele periodice și cele
pentru alte afecțiuni prin medicul de familie sau specialist, măsuri profilactice
corespunzător vârstei și stării de sănătate ale pacientului, data prezentării la
următorul control, conform aprecierii medicului curant, rezultatele examinărilor
paraclinice și ale consulturilor interclinice efectuate pe parcursul internării
Asistenta medicală de salon îi înmânează pacientului următoarele documente:
bilet de externare, scrisoare medicală, rețeta compensată, concediu medical
(după caz)
La ultima vizită medicală, medicul și asistenta medicală vor informa pacientul
asupra regimului de viață ce trebuie urmat, regimul alimentar și tratamentul
prescris
Prescrierea tratamentului va fi făcută pe rețete gratuite, compensate sau simple
Pentru pacienții care au nevoie de tratament ambulatoriu se vor face precizările
în documentele medicale eliberate
9. Observații Documentele medicale pentru externare vor fi eliberate de regulă după ora 14.00
Pacientul este însoțit până la ieșirea din unitatea spitalicească
40
A-3.4. INTERVENȚII ÎN CAZ DE DECES
Definiție Cadavrele umane sunt persoanele care nu mai prezintă nici un fel de activitate
cerebrală, cardiacă și respiratorie și care sunt declarate decedate din punct de
vedere medical.
COD
PROCEDURI GENERALE
procedură
A-4 CONFORTUL PACIENTULUI
46
inferior
Se trag pantalonii până aproape de șezut
Se coboară şi se aşează pe pat membrele inferioare
Se ridică regiunea fesieră şi se trag în sus pantalonii
Se întinde cearceaful dacă nu e bine întins
Se învelește pacientul cu pătura
Se îndepărtează sacul cu lenjerie murdară
Se aerisește salonul și se spală mâinile
o Efectuarea a) Dezbrăcarea și îmbrăcarea cămășii la pacientul/pacienta care se poate ridica
procedurii – în poziție șezând
schimbarea o Se ridică șezutul pacientului şi se trage cămașa în sus
cămășii de noapte o Se ridică apoi pacientul în poziție șezând
o Se rulează cămașa până la ceafă şi se trece cămașa peste cap,
dezbrăcând membrele superioare
o Se introduce cămașa murdară în sacul de rufe murdare
o Se rulează fiecare mânecă a cămășii curate și se îmbracă fiecare
membru superior după care cămașa este trecută peste cap și întinsă
până aproape de șezutul pacientei
o Se așază pacienta în decubit dorsal și se ridică regiunea fesieră
întinzându-se bine cămașa
b) Dezbrăcarea și îmbrăcarea cămășii la pacientul/pacienta care nu se poate
ridica în poziție șezând (este nevoie de două persoane)
o Se ridică șezutul introducând mâinile sub regiunea fesieră şi se trage cât
mai mult cămașa spre regiunea lombară
o Se întoarce pacientul/pacienta cu blândețe în decubit lateral şi se
strânge cămașa până la axilă
o Se readuce pacientul/pacienta în decubit dorsal, apoi decubit lateral de
partea opusă şi se strânge cămașa
o Se readuce pacientul/pacienta în decubit dorsal, se ridică ușor umerii şi
se trage cămașa peste cap
o Se rulează cămașa de la poale spre guler și se ridică ușor capul și se
trece peste cap
o Se rulează pe rând fiecare mânecă și se îmbracă membrele superioare
o Se întoarce cu blândețe pacientul/pacienta în decubit lateral şi se întinde
cămașa apoi se readuce pacientul în decubit dorsal, apoi decubit lateral
opus şi se procedează la fel
o Se aşează pacientul/pacienta în decubit dorsal şi întinde bine cămașa
o Se întinde şi se fixează bine cearceaful de pat
o Se îndepărtează sacul cu rufe urdare și se spală mâinile
o Îngrijirea Se aşează pacientul în poziție comodă și se observă faciesul, se măsoară pulsul
pacientului Se verifică dacă pacientul se simte bine
o Evaluarea Bilanț pozitiv:
procedurii o Schimbarea s-a făcut fără incidente
o Pacientul exprimă starea de confort, nu are dureri, nu se observă
modificări la nivelul tegumentelor
Bilanț negativ / Ce faceți?:
o Pacientul prezintă eritem la nivelul punctelor de sprijin
Se aplică pudră de talc
Se schimbă poziția pacientului
Se face masajul zonei
o Pacientul reclamă manevre brutale şi oboseală, dureri
Se liniștește pacientul, rămâneți o vreme lângă el
Se administrează un calmant dacă medicul recomandă
o Lenjeria nu este bine întinsă, pacientul acuză jenă
Se întinde bine lenjeria de pat, corp și se verifică să nu existe
cute sau firimituri în pat
47
o Observații La schimbarea lenjeriei de pat, corp se ține cont de starea pacientului, de
constrângerile fizice, eventuale leziuni ale membrelor, aparate gipsate, perfuzii
montate
Partea vătămată se dezbracă ultima și se îmbracă prima
La pacientul inconștient, este bine ca partea inferioară a corpului să nu fie
îmbrăcată, folosiți o bluză de pijama care să nu ajungă sub regiunea fesieră a
acestuia
COD
PROCEDURI GENERALE
procedură
A-5 IGIENA PACIENTULUI
54
Prosop
3. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică
o Se informează pacientul şi se explică necesitatea procedurii și se obține
consimțământul informat
Pregătirea fizică
o Se așază pacientul în decubit dorsal şi este rugat să-şi întoarcă ușor
capul într-o parte
4. Efectuarea procedurii Se verifică identitatea pacientului
Se curăța conductul auditiv extern cu un tampon uscat, fiecare cu un tampon
separat, executând cu blândețe mișcări de rotație
Se curăță pavilionul urechii cu mănușa de bumbac cu săpun şi se insistă în
șanțurile pavilionului şi regiunea retroauriculară
Se observă eventualele iritații retroauriculare sau leziuni produse prin
compresiune la bolnavii imobilizați
Se limpezește şi se usucă bine cu prosopul, conductul şi pavilionul urechii
5. Supravegherea Se supraveghează respirația pacientului și aspectul mucoasei
pacientului Se introduce un tampon de vată absorbant în conductul auditiv extern
Se verifică funcționalitatea sondelor după curățarea mucoasei nazale
6. Evaluarea şi notarea Se notează în foaia de observație eventualele notificări, data, ora,
procedurii Bilanț pozitiv:
o Procedura s-a desfășurat fără incidente, pacientul respiră normal, căile
respiratorii sunt libere, nu sunt leziuni pe mucoasă
Bilanț negativ /Ce faceți?
o Mucoasa nazală sângerează
Se informează medicul pentru a stabili conduita
o Pacientul prezintă secreții otice
Se anunță medicul și se realizează un consult de specialitate
56
sau se introduce spatula linguală (acoperită cu o compresă rulată
în cazul în care dentiția este absentă) între molarii posteriori
pentru a ține gura deschisă
o Pacient intubat-ventilat
Se verifică etanșeitatea și presiunea balonasului sondei de
intubare sau canulei de traheotomie (pară și manometru de
control și reglaj al presiunilor scăzute)
Se aspiră dacă este necesar secrețiile nazale, bucale, bronhice
6. Efectuarea procedurii Se spală mâinile și se îmbracă mănușile
Se aduc materialele pregătite lângă patul pacientului
Se verifică autonomia gestului de igienă bucodentară a pacientului și evaluarea
nevoii de ajutor.
Pacientul conștient autonom se așază în poziție șezând sau semișezând
o Se servește pacientului periuța cu pastă şi paharul cu apă
o Se susține tăvița renală sub bărbia pacientului sau în aproprierea feței
acestuia așezată pe perna acoperită cu mușama şi prosop
o Pacientul este sfătuit să perie dinții timp de 2-3 minute în sens vertical,
pe ambele fețe pentru îndepărtarea depozitelor sau resturilor alimentare,
iar la final să-şi clătească gura cu multă apă şi apoi cu apă de gură
dacă dorește
La pacientul inconștient se îndepărtează maxilarele cu ajutorul unui deschizător
de gură şi se fixează între molarii din spate pentru a menține gura deschisă
o Asistentul medical efectuează îngrijirea periind suprafața externă a
dinților folosind o cantitate mică de pastă şi apă
o Se aspiră cu seringa lichidul pentru a nu ajunge în căile respiratorii
o Dacă pacientul nu are reflex de deglutiție se renunță la pastă şi periuță
existând risc de aspirare în căile respiratorii
o Se folosește o spatulă linguală şi tampoane pentru a îndepărta obrajii şi
buzele şi pentru a curăța mucoasa bucală
o Se curăță suprafața internă a dinților şi limba, bolta palatină folosind
tampoane cu glicerină boraxată
o Dacă pacientul prezintă micoză - depozite albicioase de candida
albicans - se informează medicul ( prescrierea de badijonare cu
glicerină boraxată cu stamicin/nistatin)
o Protezele mobile se scot din gură și se spală, dezinfectează și se
păstrează într-o compresă sterile până ce pacientul își revine
o Se observă mucoasa orală, starea gingiilor şi dinților, limba
o Se ung buzele cu vaselină
7. Aplicarea produselor Respectarea proporțiilor de eventuala diluare
medicamentoase După ce ați realizat îngrijirea igienică a gurii, aplicați produsul prescris fie în baie
de gura, fie cu ajutorul unor bastonașe sau al unui deget înmănușat înconjurat de
o compresă, în prealabil îmbibate cu produsul, cu atenție să treceți peste întreaga
suprafața bucală în măsura în care puteți face acest lucru
Se solicită pacientului să evite să bea în sfertul de oră ce urmează după aplicare
Pacient inconștient sau intubat-ventilat
o Se verifică starea gurii
o Se înmoaie bastonașele (sau compresa în jurul unei spatule pentru limba
unei pense clește Kocher) în apa care să conțină pastila de pasta de dinți
sau soluţie de bicarbonat de sodiu cu 14 ‰
o Se efectuaează îngrijirile fundului gurii spre partea din față a gurii,
trecând peste dinți, palat, limba, interiorul obrajilor; schimbați
bastonașele de câte ori acest lucru va fi necesar
o Se aplică eventual un gel umectat
o Se aspiră cavitatea bucală dacă este necesar
o Se curăță canula lui Guedel la fiecare îngrijire a gurii; schimbați în
funcție de protocolul serviciului
57
Pacient cu trismus
o Se umple cuva de ½ litru cu apă sterilă sau bicarbonat de sodiu la 14‰
sau orice alt produs lichid prescris
o Se instalează persoana în poziția semi-șezândă sau în decubit lateral
culcată în funcție de starea sa de conștiență și de oboseală
o Se glisează canula de aspirație în gură pentru a putea aspira simultan
lichidul instilat
o Se curăță succesiv fiecare față a arcadelor dentare folosind jetul rotativ
în spirala pentru igiena completă a gurii și monojetul continuu pentru a
atinge zonele specifice și pentru eliminarea depozitelor alimentare
Pacientul care se opune sau refuză îngrijirile
o Se reperează gesturile care facilitează deschiderea gurii
o Se programază frecvența îngrijirilor și reveniți
o În caz de eșec, se prevede împreuna cu medicul o sedare de scurtă
durată
8. Supravegherea Pacientul se așază în poziție confortabilă în raport cu starea sa generală
pacientului Se asigură o hidratare corespunzătoare pentru a preveni uscarea buzelor,
mucoasei bucale
Se îndepărtează materialele folosite colectând în containere speciale pe cele cu
potențial de infecție
Se îndepărtează mănușile și se spală mâinile
Se verifică starea mucoaselor
Se semnalează apariția sângerărilor, a durerii, a leziunilor, a mirosului, a
dezadaptării protezei
Se supravegheaază revenirea stării de conștiență după o ședere temporară în
timpul de îngrijire
Se verifică în paralel hidratarea generală; umeziți cu regularitate buzele dacă este
vorba de un tratament cu risc
Se participă la conservarea unei guri intacte sau la intensificarea îngrijirilor
terapeutice ale gurii, de exemplu cu ajutorul unor fructe proaspete (hidratează și
răcoresc) sau ananas (contine o enzima proteolitică care digeră depozitele)
9. Complicații și riscuri Rută falsă pentru lichid în timpul clătirii
Mușcare prin reflex de închidere sau opunere la îngrijiri
Ulcerarea mucoaselor din cauza unui periaj prea energic
Sângerarea gingiilor
Fără utilizare a băii de gură cu antiseptic la copiii cu vârsta de sub treizeci de luni
(cu excepția prescripției medicală)
10. Evaluarea şi notarea Se notează procedura data, ora, soluțiile utilizate, aspectul mucoasei, existența
procedurii eventualelor leziuni, sângerarea gingiilor, mirosul, depozitele
Aplicarea produselor medicamentoase în cadrul strict al prescripției medicale și
respectând regulile de bună practică (diluare, termen de expirare, întârziere a
acțiunii, timp de contact)
Bilanț pozitiv:
o Pacientul nu prezintă leziuni la nivelul mucoasei bucale
Nu sunt semne de apariție a candidozei bucale
Dinți și/sau proteze curate, fără deşeuri
Capacitate funcțională recuperată sau conservată (între altele: gust, apetit,
deglutiție, comunicare ameliorată)
Diminuarea disconfortului, a durerii, a mirosurilor urâte
Absența plăcii dentare vizibile
Satisfacerea pacientului cu privire la confort, încredere în sine și comunicare cu
anturajul său
Prevenirea suprainfecțiilor ORL și digestive
Limitarea sau absența alterării legate de efectele secundare ale substanțelor
terapeutice
Bilanț negativ /Ce faceți?
58
o Aspirarea lichidului în căile respiratorii - anunțați medicul
o Lezarea mucoasei bucale şi dinților cu deschizătorul sau
porttamponul - lucraţi cu atenție, solicitați ajutor la nevoie
În caz de sângerare gingivală, apăsați cu un tampon (compresa din bumbac) timp
de câteva minute
În caz de persistență, recurgeți la aplicarea unui tampon hemostatic
59
Se pieaptănă şi perie părul scurt, pe rând pe fiecare parte
Se împarte părul lung sau buclat în șuvițe şi se piaptănă dinspre cap spre
rădăcina firului de păr
Se împletește părul lung având grijă să nu jeneze pacientul/pacienta când stă în
decubit
Se observă eventualele leziuni ale scalpului cât şi aspectul părului
5. Supravegherea Se aşează pacientul/pacienta în poziție confortabilă (dacă este cazul)
pacientului Se îndepărtează materialele folosite şi eventualele fire de păr căzute
6. Evaluarea procedurii Bilanț pozitiv:
o Pacientul/pacienta exprimă stare de confort, nu prezintă leziuni sau
paraziți
Bilanț negativ /Ce faceți?
o Pacientul /pacienta prezintă paraziți - se efectuează deparazitarea
o Pacientul/pacienta are urme de sânge sau alte substanțe – se spală sau
se tunde
7. Observații Nu tăiați părul decât dacă este absolut necesar și doar dacă obțineți
consimțământul
61
COD
PROCEDURI GENERALE
procedură
A-6 CAPTAREA ELIMINĂRILOR
64
Pahar cu apă
Șervețele de hârtie
Prosop/aleză
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Mănuși de unică folosință
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
3. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
o Încurajarea pacientului să solicite recipientul pentru captarea vărsăturii
când are nevoie
o Recomandarea de a efectua respirații profunde pentru a reduce senzația
de vomă
Pregătirea fizică:
o Așezarea pacientul în poziție șezând dacă starea permite sau în decubit
lateral cu un prosop sau o aleză sub bărbie și obraz
4. Efectuarea procedurii Se spală mâinile şi se îmbrăcă mănușile de unică folosință.
Se îndepărtează proteza dentară (unde este cazul)
Se susține cu o mână fruntea pacientului, iar cu cealaltă mână se poziționează
tăvița renală sub bărbia pacientului său lângă faţă pacientului, în funcție de
poziția acestuia
Se ajută pacientul pentru a-și clăti gura cu apă şi oferirea de șervețele de hârtie
pentru a se șterge
Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
Se îndepărtează mănușile de unică folosință și se spală mâinile
Se aerisește salonul
5. Supravegherea Așezarea pacientului într-o poziție comodă sau într-o poziție recomandată pentru
pacientului evitarea aspirării conţinutul stomacal dacă vărsătura se repetă
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
6. Evaluarea şi notarea Se notează procedura: cantitatea, mirosul, conţinutul (mucos, alimentar, bilios,
procedurii fecaloid, sânge), simptomele premergătoare și orice alte acuze ale bolnavului
COD
PROCEDURI GENERALE
procedură
A-7 MOBILIZAREA ȘI TRANSPORTUL PACIENTULUI
70
A-7.4. TRANSPORTUL PACIENTULUI ÎN AFARA SPITALULUI
1. Pregătirea bolnavului Se face pregătirea psihică a pacientului şi se anunță familia
pentru transportul în Pregătirea fizică constă din toaletă, îmbrăcare, protecţie la frig
afara spitalului Dacă pacientul este purtător de sondă urinară, se golește punga urinară
Se verifică şi la nevoie se refac pansamentele
Se măsoară tensiunea arterială, saturația oxigenului
Se fac copii după toate documentele medicale
2. Mijloace de transport Brancarda (targa) susținută de 1-5 persoane
al victimei Pe brațe susţinut de 1-4 persoane
accidentului Cu autosanitara
Cu helicopterul
Cu trenul, avionul sau vaporul
Cu mijloace improvizate
3. Monitorizarea Respirația frecvenţă, saturația oxigenului, amplitudinea şi simetria mișcărilor
pacientului pe timpul hemitoracelui drept şi stâng
transportului Circulaţia frecvenţa cardiacă, pulsul periferic, tensiunea arterială,
monitorizarea electrocardiografică
Starea de conștiență prin determinarea scorului Glasgow (normal 15-4)
Temperatura pacienţi febrili, hipotermici, cu frison, prematuri, nou născuți
Culoarea tegumentelor tegumente cianotice, palide
72
cazul adulților
COD
PROCEDURI GENERALE
procedură
A-8 ALIMENTAREA PACIENTULUI
77
Se notează volumul și aspectul reziduului gastric
8. Evaluarea şi notarea Se apreciază eficacitatea procedurii prin:
procedurii o Curba ponderală, care trebuie să fie stabilă sau în ascensiune
o Toleranță digestivă bună, fără grețuri, vărsături
o Aspectul tegumentului și mucoaselor
o Criterii biologice prin intermediul analizelor de laborator : proteine
totale, albuminemie, transferinemie.
Se notează în fișa de alimentație a pacientului critic: cantitatea, tipul de aliment,
ritmul de administrare, pauze, tipul de alimentare (continuă, intermitentă, în
bolusuri)
78
COD
SONDAJE, SPĂLĂTURI, CLISME
procedură
B
80
8. Complicații, incidente Măsuri pentru combaterea incidentelor
și accidente o Dacă pacientul nu colaborează, la recomandarea medicului se poate
folosi spray anestezic la montarea sondei
o Dacă sonda a pătruns în căile respiratorii (pacientul tuşeşte, se
cianozează) se retrage sonda, pacientul este lăsat să se liniștească, se
încearcă din nou montarea sondei
o Senzația de vomă se combate prin respirații profunde
9. Indicații pentru Sondele siliconate pot fi lăsate pe loc 4-7 zile, iar cele de latex 2-3 zile
schimbarea sondei Când există indicația de schimbare a sondei, între îndepărtare şi montare este
necesar un repaus de 6-8 ore în timpul nopții
Sondajul se realizează folosind cealaltă narină
3. Indicații Indicații:
contraindicații o Intoxicații alimentare
o Intoxicații cu substanțe toxice
81
o Stază gastrică însoțită de procese fermentative
o Pregătire preoperatorie de urgență
o Pregătire pentru gastroscopie
Contraindicații:
o Intoxicații cu substanțe caustice
o Hepatite cronice, varice esofagiene
o Afecțiuni cardio-pulmonare decompensate
o Ulcer gastric în perioada dureroasă
o Cancer gastric
4. Materiale necesare Paravan
Tavă sau cărucior pentru tratamente
Sonda Faucher sau sonde gastrice mai mici sterile, adaptate vârstei
o Pâlnia de 1 l – 1,5 l
o Seringă de 50 ml pentru aspirație
o Seringă de 20 ml pentru insuflație
o Cană de 5 l
o Lichid pentru spălătură în funcție de scop
o Vas colector gradat de cca 5 l
o Soluţie pentru lubrifiere (aqua gel)
Eventual deschizător de gură, ustensile de intubație şi aspirație pentru pacient
inconștient
2 șorturi impermeabile, pentru asistentul medical și pentru pacient
Bandă leucoplast
Cărbune animal, soluții antidot după caz
Eprubete pentru recoltare, în caz de intoxicații
Prosop, câmp pentru protecția lenjeriei
Tăviță renală
Scaun
Pahar cu apă
Pensă Kocher
Șervețele de hârtie
Stetoscop biauricular
Mănuşi de unică folosință
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
o Asistentul medical identifică pacientul și se verifică recomandarea medicală
o Se informează pacientul asupra necesității procedurii
o Se explică pacientului modul de derulare a procedurii și că poate avea
senzație de vomă
o Se instruiește pacientul să asculte comenzile asistentului medical
o Se obține colaborarea şi consimțământul
o Se asigură respectarea intimității prin izolarea pacientul cu un paravan
Pregătirea fizică:
o Se evaluează resursele pacientului
o Pacientul este așezat pe scaun cu fața spre lumină, dacă starea permite
o În cazul pacienților inconștienți sau comatoși se asigură poziția decubit
lateral stâng
o Se îndepărtează proteza
o Se oferă pacientului tăvița renală şi este rugat să o ţină sub bărbie cu
ambele mâini (imobilizează mâinile şi captează salivă)
6. Efectuarea procedurii Asistentul medical aduce vasul colector lângă pacient
Se spală mâinile și se îmbracă mănuşi de unică folosință
o Protejarea lenjeriei pacientului cu un prosop sau un câmp plasat sub
bărbie
o Îmbrăcarea pacientului cu șorțul de cauciuc
Măsurarea cu sonda gastrică a distanței dintre lobul urechii şi vârful nasului și
82
apoi de la lobul urechii până la apendicele xifoid (aproximativ 50 cm la adult) și
marcarea locurilor măsurate pe sondă (dacă sonda nu este gradată)
Se umezește sonda cu apă pentru a asigura înaintarea
Se aşează asistentul în partea dreaptă a pacientului şi se fixează capul acestuia
între torace şi antebraț
Se solicită pacientului să deschidă gura şi să respire profund
Se introduce capătul rotunjit al sondei până la peretele posterior al faringelui,
aproape de rădăcina limbii, pacientul fiind invitat să înghită
Se supraveghează permanent starea pacientului pentru a evita pătrunderea sondei
în căile respiratorii (atenție la facies, respirație, apariția tusei)
Sonda înaintează încet în esofag spre stomac până la diviziunea 45-50 cm la
arcada dentară
Se adaptează pâlnia la capătul liber al sondei
o Se coboară pâlnia sub nivelul toracelui şi se umple cu lichid la
temperatura de 25-26°, 300-500 ml
o Se ridică ușor pâlnia deasupra capului pacientului pentru a permite
pătrunderea lichidului în stomac
o Înainte de terminarea coloanei de lichid din pâlnie, aceasta se coboară
sub nivelul stomacului pentru a permite întoarcerea lichidului din
stomac conform principiului sifonajului
o Se golește conţinutul pâlniei în vasul colector
Se repetă procedura de 4-5 ori până când lichidul eliminat este curat, fără resturi
alimentare sau alte substanțe, cantitatea de lichid folosit fiind de 3-5-10 l în
intoxicații
o Se detașează pâlnia
o Se pensează bine capătul liber al sondei pentru a nu permite
conţinutului din lumenul sondei să curgă în faringe sau cavitatea bucală
de unde ar putea fi aspirat
o Retrage sonda lent până la nivelul faringelui apoi cu o mișcare rapidă
se îndepărtează
Se oferă pacientului un pahar cu apă să-şi clătească gura
Se șterge gura şi bărbia pacientului
Se îndepărtează tăvița renală
7. Verificarea poziției Se introduce capătul liber al sondei într-un pahar cu apă şi se observă dacă apar
sondei bule de aer
Se introduce aer prin sondă şi se ascultă pătrunderea aerului cu ajutorul unui
stetoscop plasat la nivelul regiunii epigastrice
Aspirația conținutului gastric cu seringa
8. Supravegherea Se supraveghează pacientul: dacă se cianozează, apare reflexul de tuse este
pacientului semn că sonda a ajuns în căile respiratorii – se retrage sonda
Se supraveghează funcțiile vitale
Este posibil ca pacientul să acuze disfagie ușoară care dispare fără tratament
Pacientul este așezat într-o poziție comodă sau poziție recomandată
9. Reorganizarea locului Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
Se golesc recipientele și le curăță/dezinfectează
Se îndepărtează mănuși de unică folosință și se spală mâinile
Se aerisește salonul
10. Evaluarea şi notarea Se notează data, ora ,toleranța pacientului la procedură, aspectul, conținutul,
procedurii mirosul lichidului de spălătură
Bilanț pozitiv:
o Pacientul este colaborant și demonstrează înțelegerea informaţiilor
o Sonda este introdusă fără dificultate
o Sonda este permeabilă
o Pacientul nu acuză disconfort major
Bilanț negativ /Ce faceți?
o Pacientul nu colaborează și demonstrează neînțelegerea
83
informaţiilor:
Asistentul medical explică cu răbdare importanța procedurii și
la nevoie anunță medicul
Se poate folosi un spray anestezic la recomandarea medicului
pentru a îndepărta senzațiile neplăcute
o Pacientul tuşeşte, se cianozează, prezintă tulburări respiratorii
pentru că sonda a ajuns în trahee:
Se retrage sonda, se oferă pacientului un moment de relaxare
să se liniștească și se încearcă din nou manevrând sonda cu
blândețe
o Pacientul acuza senzație de voma, de iritație și stare de disconfort:
Pacientul este sfătuit să respire profund pentru a combate
greața; se anunță medicul în caz de iritație și se aplică măsurile
stabilite de aceasta
11. Observații O spălătură gastrică nu este dureroasă dar este neplăcută
Nu necesită spitalizare
În caz de intoxicații, primul lichid eliminat se captează separat pentru a se
putea face examinări!
După efectuarea spălăturii, înainte de retragerea sondei, la indicația medicului se
administrează pe sondă antidot sau purgativ care va rămâne în stomac
85
B-5. SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBAT
1. Definiție Sondajul vezical (cateterismul uretro-vezical) reprezintă introducerea unei
sonde/cateter vezical prin uretră în vezica urinară pentru evacuarea urinii.
2. Principii Procedura se execută cu respectarea regulilor de asepsie și antisepsie
Selectarea tipului de sondă și a grosimii ei în funcție de uretra ce trebuie
cateterizată
Golirea lentă a vezicii cu pensarea sondei pentru 1-2 minute după evacuarea a
150-200 ml urină (risc de hemoragie „ex vaquo”);
3. Responsabilități Primul sondaj vezical la bărbat se efectuează de către medic
Procedura poate fi făcută de către asistentul medical pe baza unui protocol stabilit
şi semnat de medic
4. Scop Diagnostic:
o Recoltare de probe sterile pentru examene de laborator
o Identificarea modificărilor patologice de la nivelul uretrei și vezicii
urinare
o Determinarea reziduului vezical
o Introducerea unei substanțe de contrast în vederea cistografiei
Terapeutic:
o Evacuarea conţinutului vezicii urinare când aceasta nu se produce
spontan
o Captarea urinei în caz de incontinență urinară
o Monitorizarea diurezei
o Realizarea spălăturii vezicale
o Pregătirea preoperatorie
o Introducerea unor medicamente
5. Materiale necesare Paravan
Tavă sau cărucior pentru tratamente
o Sondă uretro-vezicală sterilă (sonda Foley cu 2 căi și balonaș este cea
mai frecvent utilizată)
o Ser fiziologic sau apă sterilă
o Seringă sterilă de 5-10 ml
o Pensă Kocher
o Soluţie antiseptică pentru mucoase
o Soluţie sterilă pentru lubrifierea sondei (aqua gel)
o Tampoane şi comprese sterile
o Tăviță renală
o Bazinet
o Mănuşi sterile
o Câmp steril
Leucoplast, foarfecă
Mănuși de examinare
Materiale pentru toaleta organelor genitale
Mușama, aleză
Pungă colectoare de urină
1-2 recipiente sterile pentru recoltarea urinei
Substanțe de contrast/medicamente în funcție de scop şi indicație
Recipiente pentru colectare deșeuri
6. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Explicarea modului de colaborare
o Obținerea consimțământului
o Respectarea intimității prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Așezarea pacientului în decubit dorsal, cu picioarele în extensie, ușor
depărtate cu o pernă tare sub bazin
86
7. Efectuarea procedurii Spălarea mâinilor şi îmbrăcarea mânușilor de unică folosință
o Dezbrăcarea părții inferioare a corpului pacientului
o Poziționarea bazinetului sub șezutul pacientului
o Efectuarea toaletei glandului cu apă şi săpun
o Îndepărtarea bazinetului
o Acoperirea pelvisului cu un câmp steril, lăsând abordabil meatul urinar
Schimbarea mănușilor de examinare cu cele sterile
Evidențierea meatului urinar
Dezinfectarea orificiului uretral cu soluție antiseptică, folosind 3 tampoane
Prinderea sondei între police, index și degetele mediu şi inelar ale mâinii
dominante
Lubrifierea sondei cu lubrefiant steril
Introducerea sondei în uretră, la o adâncime de 10-15 cm
În timpul introducerii sondei, penisul se ține în poziție verticală, se respectă
traiectul fiziologic al uretrei
o Continuarea sondajului conform scopului și indicației
Se introduc 5-10 ml de ser fiziologic /apă sterilă pe calea balonașului pentru a-l
umfla și poziționa sonda în vezică
Atașarea la sondă a pungii colectoare /recipientului pentru recoltarea urinei
Poziționarea pungii colectoare la marginea patului pacientului
Reorganizarea locului de muncă:
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mânușilor și spălarea mâinilor
o Aerisirea salonului.
8. Supravegherea Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea
pacientului psihică și identificarea eventualelor situații de risc
Supravegherea sondei
o Verificarea poziției sondei
o Verificarea permeabilității sondei
Supravegherea pacientului după procedură
o Îmbrăcarea pacientului
o Așezarea pacientului într-o poziție comodă, recomandată
o Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
9. Evaluarea şi notarea Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
procedurii Se notează eventualele simptome ale pacientului, cantitatea, aspectul urinei
eliminate, eventuale situații speciale
88
B-8. SPĂLĂTURA OCULARĂ
1. Definiție Spălătura oculară este introducerea de lichid de irigare în sacul conjunctival
pentru îndepărtarea secrețiilor sau a corpilor străini.
2. Scop Terapeutic:
o Îndepărtarea secrețiilor
o Îndepărtarea corpilor străini
3. Materiale necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Mușama, aleză
Prosop
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Mănuşi de unică folosinţă
Recipiente pentru colectarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
Tăviță renală
Pensă porttampon
Pipetă sterilă
Lichid de spălătură:
o Ser fiziologic încălzit la 37°C
o Soluţie medicamentoasă prescrisă de medic
Comprese sterile
Tampoane de tifon sterile
4. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Explicarea modului de colaborare, obținerea consimțământului
o Se asigură respectarea intimității prin izolarea pacientul cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Așezarea pacientul în poziție șezândă cu capul în extensie sau în decubit
lateral
o Protejarea scaunului /patului cu aleză şi cu mușama
o Protejarea pacientului cu prosopul așezat pe umăr, sub ochiul afectat
5. Efectuarea procedurii Se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile de unică folosinţă
Poziționarea tăviței renale lângă obrazul pacientului, pe partea ochiului afectat,
susținerea ei de către pacient/alt asistent medical şi înclinarea ușoară a capului
spre tăviță pentru ca lichidul să se scurgă în această
Poziționarea unei comprese sterile pe celălalt ochi
Se așeză pe pleoapa superioară și pe cea inferioară a ochiului afectat a două
comprese mici de tifon îmbibate în soluția de spălare
o Verificarea temperaturii lichidului de spălătură şi aspirarea lichidului
în pipetă
Deschiderea fantei palpebrale de către asistentul medical apucând de cele două
tampoane, cu mâna nedominantă
Picurarea încet a lichidului de spălătură în sacul conjunctival cu mâna
dominantă, cu pipeta, de la o distanță de 6-7 cm de ochiul pacientului
o Solicitarea ca pacientul să își miște ochiul în toate direcțiile
o Repetarea spălăturii de mai multe ori
Îndepărtarea tampoanelor de tifon de pe pleoape
Îndepărtarea compresei de pe celălalt ochi
Îndepărtarea tăviței renale
Verificarea prezenței eventualilor corpi străini în lichidul de spălătură
o Ștergerea lichidului rămas în unghiul nazal al ochiului cu tampoane de
tifon
o Ștergerea feței pacientului cu prosopul
Reorganizarea locului de muncă:
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor de unică folosinţă și spălarea mâinilor
6. Supravegherea Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea
89
pacientului psihică a acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Așezarea pacientului în repaus, după efectuarea procedurii, în decubit dorsal 15-
30 minute şi evitarea curentul de aer
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
7. Evaluarea şi notarea Se notează procedura și se menționează:
procedurii o Aspectul, conţinutul lichidului de spălătură și acuzele bolnavului
91
o Soluţie de spălătură sterilă, la temperatura corpului, recomandată de
medic
o Soluţie de rivanol 0,1 -2%
o Nitrat de argint 1-4‰
o Ulei de parafină pentru lubrifiere
o Pungă colectoare pentru lichidul de spălătură
5. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Explicarea modului de colaborare, obţinerea consimţământului
o Se asigură respectarea intimităţii prin izolarea pacientul cu un paravan
Pregătirea fizică:
o Izolarea pacientul cu un paravan
o Evaluarea resurselor pacientului
o Protejarea patului cu aleză şi cu muşama
6. Efectuarea procedurii Spălarea mâinilor şi îmbrăcarea mănuşilor de unică folosinţă
Se efectuează toaleta organelor genitale externe
Se efectuează sondajul vezical evacuator
o Se adaptează la sonda vezicală seringa sau dispozitivul de irigație
o Se introduc 80-100 ml soluţie
o Se detașează seringa /dispozitivul de irigație şi se lasă să se elimine
lichidul în punga colectoare
Se repetă etapele spălăturii până când lichidul evacuat este clar, limpede
Se extrage sonda vezicală după pensarea ei sau sonda rămâne pe loc, fiind
racordată, după caz, la o pungă colectoare de urină
Reorganizarea locului de muncă:
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor de unică folosinţă și spălarea mâinilor
o Aerisirea salonului
7. Supravegherea Așezarea pacientului într-o poziţie comodă sau într-o poziţie recomandată.
pacientului Întinderea lenjeriei de corp şi de pat.
8. Evaluarea şi notarea Se notează procedura în dosarul de îngrijire
procedurii o Cantitatea
o Aspectul
o Conţinutul lichidului de spălătură
o Acuzele bolnavului
92
2000 ml de soluţie de betadină la temperatura de 37-38°C
o Canulă vaginală sterilă
o Mănuşi sterile
o Vas gradat
o Tampoane de vată
Pensă pean
Tampoane vulvare
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
4. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică
o Identificarea pacientei
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientei cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientei
o Evacuarea vezicii urinare
o Dezbrăcarea părții inferioare a corpului
o Acordarea de ajutor la așezarea pacientei în poziție ginecologică, pe
masa ginecologică
5. Efectuarea procedurii Spălarea și dezinfectarea mâinilor
Pregătirea lichidului de spălătură în vasul gradat și ajustarea temperaturii
lichidului
Introducerea lichidul de spălătură din vasul gradat în irigator, evacuarea aerului,
închiderea tubului irigatorului și suspendarea irigatorului pe stativ la o înălțime
de 50-70 cm deasupra mesei ginecologice
o Acordarea de ajutor pacientei la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare pe masa ginecologică
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Introducerea valvelor în vagin
Vizualizarea colului şi vaginului
Retragerea valvelor
Introducerea în vagin a canulei vaginale conectate la irigator:
o Îndepărtarea labiilor cu o mână, iar cu cealaltă mână introducerea
canulei în vagin aproximativ 8-10 cm, orientând-o la început spre
simfiza pubiană, apoi spre sacrul pacientei
o Deschiderea tubului irigatorului pentru a permite soluției să curgă (prin
forța gravitației)
o Rotirea lentă a canulei în timpul irigației
o Observarea lichidului evacuat
o Închiderea tubului înainte de terminarea lichidului și retragerea lentă a
canulei din vagin
Rămânerea pacientei pe masa ginecologică timp de câteva minute, pentru a se
elimina lichidul de spălătură
o Spălarea vulvei cu apă şi săpun și ștergerea cu un prosop
o Aplicarea unui tampon la nivelul vulvei
o Acordarea de ajutor pacientei la coborârea de pe masa ginecologică
Reorganizarea locului de muncă:
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
o Aerisirea salonului.
6. Supravegherea Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacienta pentru susținerea psihică
pacientului a acesteia și identificarea eventualelor situații de risc
Îmbrăcarea pacientei
Așezarea pacientei într-o poziţie comodă în pat
Supravegherea eliminărilor pe cale vaginală
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
7. Evaluarea şi notarea Notarea procedurii:
93
procedurii o Aspectul lichidului eliminat
o Simptomele pacientei
97
o Se îndepărtează fesele pacientului cu mâna nedominantă şi se introduce
tubul prin anus în rect cu vârful orientat anterior spre vezica urinară
apoi spre planul sacrului (pentru a respecta curbura rectului)
o Se introduce tubul 15-20 cm în colon
o Se menține tubul de gaze maxim 2 ore în colon
Se retrage tubul din colon
Reorganizarea locului de muncă:
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor de unică folosinţă și spălarea mâinilor
o Se aerisește salonul
7. Supravegherea Așezarea pacientului într-o poziţie comodă sau într-o poziţie recomandată.
pacientului Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
8. Evaluarea şi notarea Se notează procedura în fișă
procedurii Se notează în dosarul de îngrijire acuzele bolnavului
COD
PROCEDURI DE MONITORIZARE CLINICĂ ȘI BIOLOGICĂ
procedură
C-1 MONITORIZAREA PARAMETRILOR CLINICI
105
C-1.5. MĂSURAREA, SUPREAVEGHEREA ȘI NOTAREA DIUREZEI
1. Definiție Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore
2. Scop Obținerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra
altor îmbolnăviri
Cunoașterea volumului diurezei
Efectuarea unor determinări calitative (analize biochimice) din cantitatea totală
de urină emisă
Urmărirea bilanțului lichidian (intrări – ieșiri)
3. Materiale necesare Vase cilindrice gradate, de 2-4 litri, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă distilată
(pentru a nu modifica compoziția urinei) şi acoperite
Etichetă pentru notarea numelui pacientului
Pix de culoare albastră
Foaia de temperatură
4. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
o Se informează pacientul asupra necesității colectării corecte a urinei şi
se obține consimțământul
Pregătirea fizică:
o Se va evalua pacientul pentru a determina capacitatea lui de a participa
la efectuarea procedurii
o Colectarea începe dimineață, la o anumită oră, şi se termină în ziua
următoare, la aceiași oră
o Se asigură spațiu de depozitare a recipientului de colectare a urinei
5. Efectuarea procedurii Se verifică identitatea pacientului
Se verifică prescripția
Se etichetează recipientul gradat cu datele de identificare ale pacientului:
numele/ prenumele pacientului, etajul, numărul salon, volumul de urină;
recipientul se ține la răcoare şi ferit de lumină, pentru a preveni descompunerea
urinei
Se înmânează recipientul pacientului și i se prezintă desfășurarea procedurii
o Pacientul urinează dimineață la o oră fixă (ora 7,00) la toaletă sau la
pacientul sondat se golește punga urinară
o Se colectează, apoi, toate urinele emise în decurs de 24 de ore până a
doua zi, la aceiași oră, păstrându-se şi urină de la ultima emisie (ora
7,00)
o Golirea vezicii trebuie să se facă înainte de defecare
Ne asigurăm că pacientul a înțeles cum trebuie să procedeze
A doua zi se verifică recipientul și se notează volumul de urină (diureza)
6. Reprezentarea grafică Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură a pacientului
a diurezei Prin hașurarea pătrățelelor corespunzătoare cantității de urină şi zilei respective
Spațiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de
urină
7. Evaluarea şi notarea Bilanț pozitiv:
procedurii a. Diureza pacientului este în limite normale corespunzătoare vârstei
b. Pacientul se simte bine nu acuză tulburări la micțiune
Bilanț negativ /Ce faceți?
o Diureza este sub valoare normală
o Diureza este peste valoarea normală
o Pacientul acuză jenă, dureri la micțiune
106
MĂSURAREA, SUPREAVEGHEREA ȘI NOTAREA GREUTĂȚII ȘI
C-1.6.
ÎNĂLȚIMII
1. Definiție Măsurarea greutății și înălțimii reprezintă criterii de apreciere a stării de sănătate
a pacientului
2. Indicații Toți bolnavii internați în spital vor fi cântăriți, cu excepția acelora la care
mobilizarea activă este contraindicată
3. Contraindicații Pacienți cu infarct de miocard, tromboflebite, hemoragii, stări de șoc, traumatism
4. Scop Pentru aprecierea stării de nutriție și a reținerii apei în organism
Pentru stabilirea dozei terapeutice de medicamente
Pentru calcularea rației alimentare, conform cu necesitățile calorice ale
organismului
Pentru a urmări evoluția bolii
Pentru urmărirea efectelor unui tratament (de exemplu tratamentul cu diuretice la
bolnavii cu edeme), se observă eficiența prin scăderea în greutate a pacientului,
după eliminarea lichidelor în exces
5. Materiale necesare Cântar pentru adulți sau balanță antropometrică
Carnet pentru notarea valorilor
6. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
o Se informează pacientul despre necesitatea măsurării greutății și
înălțimii
o Se obține consimțământul informat al pacientului
Pregătirea fizică:
o Cântărirea se face dimineața pe nemâncate, eventual după ce pacientul
a urinat și a avut scaun
o Cântărirea se face la adult, de preferat, îmbrăcat în pijamale, fără
pantofi
o Pacientul va fi instruit să stea cu călcâiele lipite de tijă antropometrului
7. Determinarea greutății Se verifică funcționalitatea cântarului sau balanței
corporale Se invită pacientul să își scoată halatul gros și încălțămintea și să se urce pe
platforma cântarului
Se deschide brațul balanței/cântarului și se echilibrează greutățile
Se citesc valorile obținute
Se imobilizează brațul cântarului/balanței, se coboară pacientul și se conduce în
salon
8. Determinarea înălțimii Se așază pacientul în picioare cu spatele la tija și sub cursorul taliometrului
corporale Pacientul este rugat să stea cu spatele drept și călcâiele lipite de tijă taliometrului
Se deplasează cursorul până la nivelul vertexului pacientului și se citește pe tijă
înălțimea indicată de cursor.
9. Îngrijirea pacientului Pacientul este condus în salon, până la pat și instalat în poziție comodă
Se acoperă cu pătura
10. Evaluarea şi notarea Valorile greutății și înălțimii se notează în foaia de observație a pacientului
procedurii Se poate constata:
o Cântărirea s-a efectuat corect, rezultatul atestă o evoluție bună
o Valorile obţinute indică o scădere a greutății pacientului – se va verifica
respectarea regimului de către acesta
11. Observații Menținerea greutății ideale este una din condițiile esențiale ale sănătății.
107
C-1.7. PULSOXIMETRIA
1. Definiție Metodă neinvazivă de determinare a saturației în oxigen a sângelui periferic şi
frecvenţei (eventual formei) pulsului periferic
o SaO2 = raportul dintre conţinutul total în O2 al hemoglobinei şi
capacitatea potențială maximă a Hb de transport a oxigenului
o Normal SaO2 = 97 – 100%
o Sub SaO2 94% = hipoxemie; pacientul necesită oxigenoterapie
o SaO2= 88 – 83% = hipoxemie medie
o SaO2 <83% = hipoxemie gravă
Principiul metodei este spectrofotometric (măsurarea cantității de lumină, o
anumită lungime de undă:
o Raze roșii sau infraroșii adsorbite de sângele integral circulant în rețeaua
capilară
o Restul razelor ajungând la un fotodetector aşezat diametral opus, pentru
determinarea SaO2) şi pletismografic (prin determinarea variațiilor de
volum se înregistrează frecvența pulsului şi eventual – în funcţie de tipul
monitorului – forma undei de puls)
o Forma traductorului aplicat în periferie variază în funcţie de vârsta
bolnavului şi locul de aplicare (clește / traductor flexibil)
2. Indicații/ Limite Indicații
o Determinarea şi monitorizarea SaO2 în cazul pacienților
o Chirurgicali – „standard de aur” în monitorizarea intra şi post
operatorie
o Cu afecţiuni cardio-respiratorii
o Critici
Limite
Rezultate false în cazul:
o Tegumentelor murdare, nedegresate sau cu strat cornos de dimensiune
importantă, scuame, cruste groase
o Unghiilor colorate
o Cianozei periferice( tegumente „închise”) (hipotermie, şoc)
Pulsoximetria oferă date corecte în cazul Hb normale şi valori ↓ în caz de:
o Methemoglobinemie (intoxicație cu nitriți)
o Carboxihemoglobinemie (intoxicație cu CO)
3. Pregătirea pacientului Pregătirea materialelor:
o Pulsoximetru
o Păduri alcoolizate, acetonă, dacă este nevoie
Pregătirea pacientului:
o Psihică – se explică pacientului modul de desfăşurare a procedurii şi
contribuția sa la realizarea acesteia și se obține consimțământul
o Fizică - se alege poziţia în funcţie de starea generală a pacientului: în
cazul pacientelor asistenta se va asigura că acestea nu au unghii false
sau ojă (se va șterge oja)
4. Efectuarea procedurii Se spală simplu mâinile
Nu este nevoie de mănuşi (traductorul nu se aplică pe tegument cu leziuni
sângerânde din cauza riscului de rezultate false)
Se curăță şi degresează locul aplicării
Se aplică traductorul:
o Sub formă de clește: la nivel digital/ pavilionul urechii
o Flexibil (atenție: așezați fotodetectorul în poziţie diametral opusă faţă de
sursa de lumină!):
La nivel digital /regiune hipotenară, în cazul nou-născuților şi
sugarilor
În cazul perceperii unei jene circulatorii locale se schimbă poziţia
traductorului
Se pornește pulsoximetrul, se așteaptă câteva secunde și se citește rezultatul în
timp real pe monitor pulsoximetrul va afișa atât saturația în oxigen, cât și pulsul
108
Dacă se va măsura saturația montând pulsoximetrul pe lobul urechii, se masează
zona întâi timp de 10-20 secunde cu un pad alcoolizat pentru a îmbunătății
circulaţia. Se lasă pulsoximetrul să măsoare timp de 3 minute până se va
stabiliza sau se măsoară de mai multe ori masând de fiecare dată zona înainte de
a așeza pulsoximetrul
După măsurătoare, se îndepărtează pulsoximetrul și se șterge cu grijă cu un pad
alcoolizat, pacientul așezându-se comod în pat
5. Evaluarea şi notarea Se notează valorile găsite în foaia de observație
procedurii
6. Observații În cazul deplasării traductorului, jenei circulatorii locale, tegumentelor /
unghiilor necurățate, șocului / hipotermiei sau hemoglobinelor anormale se obțin
rezultate false
110
Cuvinte sporadice inteligibile cuvinte fără legătură 3p
Doar gemete și sunete neinteligibile sunete neinteligibile 2p
Fără răspuns verbal nu există răspuns verbal 1p
Pentru copii sub 5 ani, răspunsul verbal se stabilește astfel:
Scor 2-5 ani 0-23 luni
5 Cuvinte și fraze potrivite Zâmbește și gângurește
corespunzător
4 Cuvinte nepotrivite Plânge și răspunde la consolare
3 Plâns persistent/țipete Plâns persistent nepotrivit și/sau
țipete
2 Sunete neinteligibile, Mormăieli, agitație și neliniște
mormăieli
1 Fără răspuns verbal Fără răspuns verbal
6. Evaluarea şi notarea Scorul se exprimă sub forma GCS (scor total)= scor E + scor V + scor M
procedurii Interpretarea scorului total:
o În traumatisme craniocerebrale (TCC)
Scor 15 (maximum) = normal
Scor 13-15 = TCC uşor /minor (letargie, somnolență)
Scor 9-12 = TCC moderat (sedare, amorțire)
Scor 3-8 = TCC sever (comă)
o În evaluarea comelor
GCS 8 = comă grad I (vigilă)
GCS < = 6-7 = coma grad II (propriu-zisă)
GCS 4-5 = comă grad III (carrus)
GCS 3 = comă grad IV (depășită)
• Sub 3 nu se poate clasifica
În situația în care pacientul este intubat sau este prezent edemul palpebral,
aprecierea răspunsului verbal și respectiv ocular este imposibilă. în acest caz
pentru aceste răspunsuri se atribuie punctaj 1 și un indiciu atașat:
o E 1i și V 1t, unde "i" este "închis" și "t" este "tub endotraheal"
Exemplu
o GCS 9 = E 2+ V 4+ M 3 indicând un scor total de 9, cu scor 2 pentru
răspunsul ocular, scor 4 pentru răspunsul verbal și scor 3 pentru
răspunsul motor – pacientul deschide ochii la stimul de presiune/durere,
comunică coherent dar este confuz și poate îndoi coatele după aplicarea
stimulului, dar nu în mod normal
COD
RECOLTĂRI DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE
procedură
C -2 PENTRU EXAMENE DE LABORATOR
NOȚIUNI GENERALE
1. Responsabilități Recoltarea produselor biologice și patologice(sânge, urină, secreții, umori etc)
pentru examene de laborator reprezintă una din intervențiile importante ale
asistentului medical
Pentru recoltare produselor se impune cunoașterea, de către asistentul medical, a
algoritmului de recoltare și a regulilor recoltării, funcție de produsul recoltat și
de protocolul laboratorului
Nerespectarea protocolului de recoltare poate determina o serie de valori false cu
influență asupra evoluției următoare a afecțiunii pacientului
Solicitarea examinărilor paraclinice se face de către medicul specialist și primar
(solicită teste complexe) sau medicul rezident ( teste de rutină)
2. Scop Aduce informații și completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective
Confirmă sau infirmă diagnosticul clinic
Reflectă evoluţia afecțiunii precum şi eficacitatea tratamentului aplicat
111
Confirmă vindecarea
Semnalează apariția unor complicații
Permite depistarea agenților infecțioși implicați în etiologia bacteriană, infecțioasă
Permite depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni patogeni
3. Rolul asistentului Să respecte orarul recoltărilor
medical Să pregătească pacientul în vederea recoltării
Să recolteze probele recomandate
Să primească probele auto-recoltate de către pacienți
Pentru bolnavii internați recoltarea se face:
o „a jeun” (recoltări între orele 7,00 – 9,00 a.m.) pentru testele curente
o 24 de ore din 24, pentru bolnavii critici
Etichetează recipientele probelor cu etichete cu coduri de bare tipărite din sistemul
informatic
Transportă probele de la laborator în condiţii de securitate
Să utilizeze materiale și instrumentar steril, în termen de valabilitate
Să realizeze pregătirea fizică și psihică a pacientului
Să obțină consimțământul pacientului
Să respecte algoritmul recoltării și să efectueze procedura cu profesionalism
Să pregătească probele pentru laborator completând imediat și corect fie solicitarea
electronică fie buletinul de analize și să transporte în timpul recomandat probele al
laborator, evitând alterarea acestora
Să supravegheze pacientul după procedură, iar dacă apar modificări în starea
pacientului să anunțe de urgență medicul pentru a se interveni
Să colecteze materialele sanitare rezultate din activitatea medicală conform
reglementărilor în vigoare ( Ordin M.S. 1226/2016, Ordin M.S. 1101/2016)
4. Tipuri de analize - Tipuri de examene
Recoltări de sânge o Hematologice
o Biochimice
o Bacteriologice
o Serologice, imunologice
o Parazitologice
Modalități de recoltare
o Puncție capilară/înțepare:
La adult: pulpa degetului, lobul urechii
La copii: fața plantară a halucelui, călcâi
o Puncție venoasă
o Puncție arterială
Recoltarea se face cu sistemul de vacuum, direct în vacutainer!
Nu se recoltează în seringă pentru a transfera apoi în vacutainer ! Coagularea
începe imediat după scoaterea sângelui din vase !
Atenție la proporția sânge -anticoagulant ! Proporție incorectă modifică
rezultatele testelor de coagulare şi a testelor hematologice
115
toxicologie) și apoi cele cu anticoagulant iar la final probele de
coagulare, VSH-ul cu desfacerea garoului. Garoul nu va fi menținut mai
mult de 1 minut.
Dacă s-a efectuat recoltarea conform recomandărilor, se extrage acul sub un
tampon cu dezinfectant și se roagă pacientul să exercite o compresie de max. 5
minute, fără a flecta brațul sau masă locul puncției, până se oprește sângerarea
După oprirea sângerării se aplică un plasture
Vacutainerele cu anticoagulant se răstoarnă cu mișcări lente pentru a realiza un
amestec omogen
Se aplică etichetele pe eprubete, indicând numele şi prenumele bolnavului, proba
recoltată, secția care trimite proba de sânge la laborator
Se colecteze deșeurile în recipientele speciale
Se îndepărtează mănușile și se spală mâinile
Se așază pacientul în poziție comodă în pat și se supraveghează
9. Supravegherea Așezați pacientul în poziție comodă
pacientului Observați faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi măsuraţi pulsul
Întrebați pacientul dacă are stare de greață sau vomă
Verificați locul puncției venoase pentru a fi siguri ca nu s-a dezvoltat un hematom
10. Evaluarea şi notarea Se notează procedura în fișa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire: data,
procedurii ora, ce probe s-au luat, cine a efectuat-o, dacă pacientul a prezentat reacții
atipice, dacă puncția a fost făcută pentru recoltare de sânge specificând probele
recoltate sau alt pentru alt scop.
Bilanț pozitiv:
o Puncția s-a efectuat fără incidente
o Pacientul a înțeles scopul puncției venoase
o Pacientul are tegumente şi mucoase normal colorate, semnele vitale sunt
normale
o Pacientul nu a prezentat leșin, stare de greață, vărsături, hematom
Bilanț negativ:
o Pacientul prezintă stare de rău: leșin, starea de greață sau vărsături:
Se anunță medicul
o Pacientul prezintă anxietate:
Se discută cu pacientul care este încurajat
o Refuzul pacientului privind puncția venoasă:
Se anunță medicul
o Perforarea venei cu extravazarea sângelui în țesuturile din jur și apariția
hematomul:
Se comprimă locul cu un tampon steril, nu se va repeta puncția în
aceiași zonă; se aplică o compresă rece, unguente care
favorizează resorbția
o Hemoliza sângelui recoltat:
Se repetă recoltarea cu acordul pacientului
o Recoltarea nu s-a făcut în condiţii corespunzătoare
11. Complicații( incidente Imposibilitatea de puncționare a unei vene superficiale – situație întâlnită la obezi,
și accidente) persoane cu vene subțiri ori sclerozate ca urmare a multor injecții intravenoase
făcute anterior, precum şi la persoane aflate în șoc (colaps); impune puncționarea
unei vene profunde sau descoperire de venă
Neexteriorizarea de sânge la aspirație – în situația în care bizoul acului nu a
pătruns complet în lumen, ori dacă vârful acului a trecut prin ambii pereți ai venei
şi a ajuns înapoia acesteia; puncția va trebui repetată în alt loc
Puncționarea inadvertentă a unei artere învecinate – se recunoaște după aspectul
arterial al sângelui exteriorizat
Lezarea nervului median în foseta antecubitală
Hematomul la locul puncției – prin nerespectarea indicației de comprimare a venei
puncționate
Reacția inflamatorie la locul puncției – consecutivă nerespectării măsurilor de
116
asepsie şi antisepsie
Tromboflebita superficială
12. Observații Niciodată nu efectuaţi puncția venoasă pentru recoltarea sângelui dintr-un braț, o
venă deja utilizată pentru terapia i.v.
o Opriți perfuzia şi așteptați 5 min
Nu recoltați din locuri aflate deasupra liniei intravenoase:
o Risc de hemodiluţie
Nu efectuaţi puncția venoasă pe un loc deja infectat
Evitați vena care este dureroasă la palpare
Nu efectuaţi puncția venoasă, nu recoltați sânge dintr-o arie edematoasă, shunt
arteriovenos, locuri ale hematomului anterior, sau răniri
Dacă pacientul are tulburări de coagulare sau primește terapie anticoagulantă, se
menține o presiune fermă pe locul puncției venoase minim 5' după retragerea
acului din venă pentru a preveni formarea unui hematom
Evitați folosirea venelor de la picioare pentru puncția venoasă, deoarece aceasta
crește riscul de tromboflebită
La bătrâni, dacă este posibil, evitați venele dorsale ale mâinii la brațul dominant
pentru puncția venoasă deoarece aceste locuri interferă mult cu independența
vârstnicului
La copii locurile uzuale pentru puncția venoasă sunt scalpul sau piciorul
În cazul imposibilității realizării abordului venos periferic pe una din căile
menționate anterior se poate realiza puncția venei jugulare externe, venei
subclaviculare, venei femurale
119
RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU TESTE DE COAGULARE ȘI
C-3.5.
FIBRINOGEN
1. Definiție Fibrinogenul este factorul I al coagulării fiind o proteină sintetizată în ficat care,
în cursul procesului de coagulare este transformată în fibrină. Este o analiză
biochimică efectuată din sânge venos
Timpul Quick – indice de protrombină (TQ; PT) evaluează activitatea
factorilor implicați pe calea „extrinsecă” și „comună” a coagulării: FVII-
proconvertina, FX-factorul Stuart-Prower, FV-proaccelerina, FII-protrombina și
FI-fibrinogenul
Timp Quick, include INR
2. Scop Explorator
3. Materiale necesare Materiale pentru puncția venoasă
Vacutainer cu capac bleu/albastru cu anticoagulant (citrat de sodiu)
Pentru timp de protrombină - vacutainer cu citrat de Na (raport citrat de sodiu –
sânge=1/9). Ex. Vacutainer de 2,7 ml cu 0,3 ml citrat sau vacutainer de 1,8 ml cu
0,2 ml citrat
Pentru fibrinogen vacutainer de 4,5 ml cu 0,5 ml citrat de Na (raport citrat de
sodiu – sânge=1/9)
4. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
o Se explică tehnica
o Se obține consimțământul
Pregătirea fizică:
o Recoltare à jeun (pe nemâncate)
5. Efectuarea procedurii Se identifică pacientul și se verifică recomandarea
Se realizează puncția venoasă pentru recoltarea sângelui – fibrinogen, TP, INR
Se aplica tamponul
Se retrage acul și se face compresiune la locul puncționării timp de 3-5 minute.
6. Exprimarea Ca timp de coagulare – în secunde
rezultatelor pentru Ca procent (%) din activitatea normală = activitatea protrombinică (AP);
teste de coagulare domeniul măsurabil = 10-100%
Ca raport protrombinic (PR=PT pacient în sec/PT plasma normală în sec)
Ca INR (Internațional Normalized Rațio)
Valori de referință
o Normal activitatea de protrombină > 70%; valorile > 100% nu prezintă
semnificație clinică
o Interval terapeutic:
INR=2.0–3.0 (2.5): pentru majoritatea situațiilor clinice: profilaxia și
tratamentul trombozei venoase; tratamentul embolismului pulmonar;
profilaxia emboliei sistemice la pacienții cu fibrilație atrială, infarct
miocardic (dacă se asociază aspirina), boala valvulară mitrala
reumatica, prolaps de valva mitrală, calcificare inelara mitrala,
trombus mobil de arc aortic, valve cardiace biologice sau proteze
mecanice bivalvulare aortice, chirurgia soldului și genunchiului,
tromboza de sinus venos sindrom antifosfolipidic
INR=2.5-3.5 (3.0): valve cardiace mecanice, episoade
tromboembolice repetate la pacienți anticoagulanți cu INR terapeutic
INR=3.0-4.0 (3.5): infarct miocardic, pacienți cu tromboza remisă de
proteză valvulară mecanica aortică
INR=3.5-4.5 (4.0): pacienți cu tromboza remisă de proteză valvulară
mecanica mitrală
INR=1.5-1.9: pacienți cu un prim episod neprovocat de tromboza
venoasă profundă sau embolism pulmonar, după primele 3 luni de
tratament, în cazul în care nu este posibilă testarea INR la interval de 4
săptămâni pentru monitorizarea tratamentului; prevenția primară a
infarctului miocardic la pacienți cu risc crescut
Valori critice:
120
o INR>6 – risc hemoragic (mai ales la pacienții cu boli gastro-intestinale,
HTA, boli renale, cerebro-vasculare, tratament antiagregant, alte
medicamente potențiatoare).
7. Exprimarea Valori de referință – variază în funcție de vârstă:
rezultatelor pentru
fibrinogen Vârsta Valori de referință (mg/dl)
0-1 an 160-390
2-10 ani 140-360
11-18 ani 160-390
> 18 ani 200-400
125
minute
o Proba de sânge va fi dusă la laboratorul de biochimie după ce a fost
etichetată cu datele de identificare a pacientului
Se îndepărtează mănușile și materialele folosite selectate conform precauțiunilor
universale
8. Supravegherea Se notează procedura în foaia de observație, specificând valoarea glicemiei, data,
pacientului ora efectuării
Pacientul prezintă stare de bine, este cooperant
9. Evaluarea şi notarea Valoarea normală a glicemiei: 70-110 mg/dl
procedurii Bilanț pozitiv:
o Determinarea glicemiei s-a făcut în condiţii bune, fără a afecta starea
pacientului, nu prezintă sângerare la locul puncției
Bilanț negativ / Ce faceți?
o Glucometru indică eroare Se repetă determinarea
o Pacientul refuza determinarea glicemiei Discutați încă o dată cu
pacientul, apelați la aparținători dacă este cazul
o Pacientul prezintă sângerare la locul puncției Compresați locul
înțepăturii mai multă vreme
10. Observații Pacienții cu diabet zaharat pot folosi pentru automonitorizarea glicemică atât
glucometrele, cât și senzorii de glicemie care permit un control glicemic
continuu
Senzorul de glicemie mai poartă denumirea și de monitorizare glicemică
continuă sau CGM („continous glucose monitoring”).
Senzorul de glicemie testează glicemia din lichidul interstițial. Este un mod mai
puțin invaziv de testare a glicemiei, funcționează 24 ore pe zi și poate include
alarme care alertează pacientul când nivelul glicemiei este prea mare sau prea
mic.
Valoarea glicemiei recoltate din sânge capilar este cu aproximativ 20 mg mai
mare decât cea recoltată din sângele venos
128
(antigene) așa cum sunt microbii, virusurile, paraziții etc.
Toate aceste reacții imunologice făcute fie în eprubetă, fie pe pielea omului
(indiferent dacă sunt pozitive sau negative) se repetă la diferite intervale de
timp, atât pentru stabilirea unui diagnostic corect, cât și pentru a constata dacă
tratamentul făcut a avut efectul scontat
Aceste analize se fac pentru descoperirea acelor boli la care nu este posibilă
punerea în evidență a agentul patogen cauzator de boală din anumite motive
3. Scop Explorator - pentru diagnosticarea unor boli: sifilis, HIV, reumatism
articular acut, febra tifoida, bruceloza, boli virale (determinare de Antigen HBs,
Anticorpi anti HBs, Hepatita A, Anticorpi anti HCV, Rubeola, Rujeola, Oreion,
Varicela Zoster) , boli parazitare – depistare de anticorpi : Echinococcus,
Toxocara, Chlamidia etc.
4. Examene imunologice Markeri endocrini
( exemple) o 17-cetosteroizi
o ACTH
o Aldosteron seric
o Aldosteron urinar
o Beta Crosslaps (marker pentru osteoporoză)
Markeri tumorali
o Alfa-fetoproteina A.F.P. (Calitativ)
o Alfa-Fetoproteina A.F.P. (Cantitativ)
o Antigen carcinoembrionar – CEA
o Catecolamine urinare
Markeri infecțioși
o Ig G - Anticorpi Virus Epstein Barr, Anticorpi Antivirus Rujeolic,
Anticorpi Helicobacter Pylori, Citomegalovirus
o Ig M - Anticorpi Virus Epstein Barr, Anticorpi Antivirus Rujeolic,
Anticorpi anti HAV, Citomegalovirus, anticorpi anti Rickettsia Conori
o Testul ELISA
o Anticorpi anti malarie
o Test Paul Bunell - Anticorpi antimononucleoza infecțioasă
o Anticorpi HERPES 1 / 2
o Ig G + Ig M - Anticorpi Virus urlian
o Anticorpi virus Varicelo – Zosterian
COD
PROCEDURI DE MONITORIZARE CLINICĂ ȘI BIOLOGICĂ
procedură
RECOLTAREA URINEI
132
C-4.1. RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR
1. Definiție Sumarul de urină reprezintă proba de urină care include determinarea
caracterelor fizice (culoare, aspect), caractere chimice (pH, proteine, glucoză,
corpi cetonici, hematii, bilirubină, urobilinogen, leucocite, nitriți) și examenul
microscopic al sedimentului urinar
2. Scop Explorator:
o Identificarea substanțelor și a materialului celular din sumarul de urină
care pot semnifica stări patologice ale aparatului urinar, afecțiuni
hepatice sau metabolice
o Este un test utilizat atât pentru screening, cât și pentru diagnostic.
3. Materiale necesare Recipient curat, uscat şi transparent
Recipient gradat pentru colectarea urinei din 24 ore
Pensă pentru clamparea sondei când recoltarea se face de pe sonda a demeure
Materiale pentru toaleta organelor genitale externe
Etichete/cod de bare
Materiale pentru dezinfecția mâinilor
Mănuși de unică utilizare
Seringă de 20 ml cu ac hipodermic
Tampon cu dezinfectant
Paravan.
4. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
o Se informează pacientul cu o seară înainte şi se explică tehnica
o Se apreciază capacitatea pacientului de a realiza singur recoltarea
o Dacă pacientul este capabil să recolteze singur corect proba de urină i
se explică clar etapele pe care trebuie să le respecte
Pregătirea fizică:
o Se explică pacientului dacă sunt restricții alimentare, lichidiene sau
aportul de lichide este normal
5. Efectuarea procedurii Se identifică pacientul și se verifică recomandarea
Recoltarea de către pacient din micțiune spontană
o Se explică clar pacientului etapele care trebuie respectate
o Se face toaleta perineală;
o Se spală mâinile;
o Pacientul va realiza recoltarea din prima urină de dimineață 5 ml de
urină într-un recipient curat, uscat care ulterior se va închide etanș
o Se etichetează şi se trimite la laborator pentru determinarea albuminei,
glucozei şi a sedimentului urinar
Recoltarea de către altă persoană din micțiune spontană (când pacientul nu
are capacitatea de a recolta singur)
o Se face toaleta perineală
o Se spală mâinile și se îmbracă mănușile de unică utilizare
o Se invită pacientul să declanșeze micțiunea, se recoltează din mijlocul
jetului
o Se închide colectorul
o Se etichetează și se expediază la laborator.
Recoltarea urinei la pacientul cu sondă
o Se spală mâinile și se îmbracă mănușile
o Se clampează sonda urinară la câțiva cm deasupra locului prelevării
o Se aşteaptă 15-20 minute
o Se dezinfectează sonda la locul de prelevare, folosind alcool 70% sau un
alt dezinfectant adaptat
o Se puncționează sonda cu un ac hipodermic şi se aspiră cantitatea
necesară cu o seringă de 20 ml
o Se transferă urina din seringă în recipintul de colectare
o Se etichetează proba și se pregătește pentru laborator
o Se colectează materialele utilizate conform reglementărilor
133
o Se îndepărtează mănușile și se spală mâinile
Recoltarea urinei din 24 ore:
o Indicații: teste analitice cantitative (proteinurie, glicozurie, electroliți)
o Etapele recoltării: la ora stabilită bolnavul urinează la toaletă. Urina
provenită din celelalte micțiuni din intervalul de 24h se adună într-un
recipient gradat, adecvat probei solicitate și se păstrează la rece. Un
eșantion ( 10 ml ) din volumul total de urină se trimite la laborator într-
un recipient curat însoțit de buletinul de analize pe care sunt notate
următoarele date: nume, prenume, vârstă, sex, volumul total de urină
din 24h, greutatea pacientului, natura regimului alimentar, volumul de
lichide ingerate, medicamente administrate
138
nedigerate)
o Să introducă lingurița coprocultorului în coprocultor și să îl închidă
o Să-şi spele mâinile după îndepărtarea mănușilor
Se etichetează recipientul cu nume, prenume, data şi ora recoltării, examenul
cerut
Se transportă produsul imediat la laborator (max. 4 ore de la recoltare) sau dacă
nu este posibil să-l introducă într-o pungă de hârtie şi să-l păstreze în frigider nu
mai mult de 24 ore
8. Evaluarea şi notarea Bilanț pozitiv
procedurii o Pacientul este compliant şi respectă întocmai instrucțiunile oferite
o Materiile fecale nu sunt amestecate cu urina
o Produsul recoltat este transportat imediat la laborator evitâdu-se
suprainfectarea sau distrugerea ouălor de paraziți prin refrigerare
Bilanț negativ /Ce faceți?
o Materiile fecale sunt amestecate cu urina
o Materiile fecale sunt păstrate prea mult la temperatura: camerei (peste
o oră) sau la frigider (peste 12 ore) ceea ce modifică acuratețea testului
se respectă condițiile păstrării
Pacientul refuză recoltarea discutați încă o dată cu el și anunțați medicul
9. Observații Dacă pacientul nu este capabil să realizeze recoltarea se instruiește o persoană
din familie; în cazul pacientului internat incapabil să recolteze produsul,
prelevarea se va realiza de către o persoană instruită sau de către asistentul
medical
Examenul coproparazitologic trebuie repetat de 3 ori din scaune emise spontan
consecutive (dacă pacientul are un scaun pe zi se aduce câte o probă în fiecare
zi; dacă are două scaune în aceiași zi se aduc ambele probe în recipiente diferite
şi încă o probă din ziua a doua)
140
2. Microorganisme de la Candida albicans, acest fung (ciupercă) determină apariția de afte bucale, o
nivelul faringelui infecție a cavității bucale și a limbii
Neisseria meningitidis care poate determina meningita
Streptococul β hemolitic de tip A, poate determina infecția streptococică a
faringelui, scarlatina sau febra reumatică
3. Scop Explorator
Identificarea prezenței unei infecții bacteriene, fungice sau virale la nivel oro-
faringian
Identificarea stării de portaj (depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de
germeni)
Efectuarea antibiogramei pentru stabilirea sensibilității la antibiotic
Monitorizarea tratamentului
4. Materiale necesare Masca de tifon
Spatula linguală
Eprubetă cu tampon faringian steril
Tăviță renală
Mănuși de unică folosință
5. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
o Informați pacientul despre procedură pentru a obține colaborarea
o Obțineți consimțământul informat
Pregătirea fizică:
o Se anunță pacientul să nu mănânce, să nu bea apă, să nu ia antiseptice
pentru gât, să nu instileze soluții dezinfectante în nas, să nu facă gargară,
să nu se spele pe dinți, în dimineață recoltării
o Poziția pacientului va fi șezând pe scaun cu capul plecat către spate
6. Efectuarea procedurii Se verifică identitatea pacientului și dacă acesta a respectat recomandările privind
procedura
Se spală mâinile cu apă şi săpun și se îmbraca mănușile de unică folosință
Se folosește masca de protecție
Se invită pacientul să deschidă gura larg și să încline capul pe spate
Cu ajutorul unei spatula linguale se efectuează presiune pe limba pentru a
vizualiza gâtul
Cu tamponul faringian steril se va recolta o mostră de secreții de la nivelul părții
posterioare a faringelui, prin mișcări de translație cu o ușoară apăsare asupra
mucoasei faringiene. De asemenea se recoltează secreții de pe suprafața
amigdalelor și zona periamigdaliană sau din oricare zonă faringiană dacă există
semne de inflamație locală
Se retrage tamponul cu atenție pentru a nu atinge limba, dinții și buzele
Se îndepărtează mănușile și se spală mâinile
Se etichetează produsul și se transportă al laborator cât mai repede posibil
Se notează în foaia de proceduri efectuarea acesteia
7. Supravegherea Pacientul va fi așezat confortabil în pat
pacientului
8. Evaluarea şi notarea Bilanț pozitiv
procedurii o Recoltarea s-a făcut fără incidente
o Produsul nu a fost suprainfectat
Bilanț negativ /Ce faceți?
o Rezultate eronate
În timpul recoltării tamponul faringian se îmbibă cu salivă sau s-au
atins dinții, limba - se repetă recoltarea folosind alt tampon
o Pacientul prezintă senzație de greață, voma prin atingerea luetei
Pacientul este rugat să inspire adânc şi apoi să stea nemișcat în timpul
recoltării
141
COD PROCEDURI DE MONITORIZARE CLINICĂ ȘI BIOLOGICĂ
procedură
RECOLTAREA SPUTEI PENTRU EXAMENE DE LABORATOR
C-7 RECOLTAREA SPUTEI PENTRU FLORĂ BANALĂ
COD
PROCEDURI DE MONITORIZARE CLINICĂ ȘI BIOLOGICĂ
procedură
C-8 RECOLTAREA SECREȚIILOR PURULENTE
145
medicul
Se aseptizează locul cu un tampon îmbibat în alcool 700, pe zona unde există
colecția
Se puncționează cu un ac adaptat la seringă, în locul de maximă fluctuenţă şi se
aspiră cam 1 ml de secreție
Conținutul din seringă se poate introduce, imediat după ce a fost recoltat într-o
eprubetă sterilă
Pe eprubetă și pe cererea de analize se lipesc etichete cu cod de bare, unic,
corespunzător, pentru același pacient
o Se notează pe cerere regiunea puncționată
Se închide eprubeta cu capacul, se etichetează, se trimite la laborator;
Se aplică de către medic, conduita terapeutică în cazul colecției purulente(evacuare,
toaletare, meşare și se pansează şi bandajează steril locul puncționat)
Materialele folosite se îndepărtează
Se îndepărtează mănușile și se spală mâinile
7. Supravegherea Pacientul se așează comod în pat și se supraveghează pansamentul aplicat pe zona
pacientului colecției
Se notează în planul de evoluție a pacientului procedura, aspectul secreției, leziunii,
tegumentelor din jur
8. Evaluarea şi Bilanț pozitiv
notarea procedurii o Pacientul nu acuză durere
o Recoltarea s-a făcut în condiţii de asepsie, nu există risc de suprainfectare
Bilanț negativ /Ce faceți?
o Pacientul acuză durere şi se produce sângerare lucraţi cu blândețe
o Suprainfectare cu alţi germeni respectați cu strictețe asepsia şi antisepsi
146
o Pe cutia Petri sterilă se aplică eticheta cu codul de bare identic cu cel din
cererea electronică de analize.
Prelevarea în micoze cutanate:
o Se recomandă ca recoltarea să se facă din leziuni tinere , apărute recent și
care nu au fost tratate cu antimicotice
o Se badijonează suprafața leziunii cutanate cu un tampon sau compresă
îmbibată în alcool 700 pentru îndepărtarea bacteriilor de suprafață
o După uscarea zonei(evaporarea alcoolului), se raclează tegumentul de la
circumferința activă ( marginea leziunilor circinate) cu lama unui bisturiu
steril.
o Scuamele rezultate se colectează într-o cutie Petri sterilă
o Pe cutia Petri se lipeste eticheta cu codul de bare identic cu cel din cererea
electronică de analize.
o În cazul în care leziunea nu prezintă scuame sau este prea inflamată se
folosește un tampon de exsudat îmbibat în prealabil în ser fiziologic steril și
cu care se șterge energic zona respectivă.
o Pe eprubeta cu tamponul de exsudat se lipesșe eticheta cu codul de bare
identic cu cel din cererea electronică de analize.
o În cazul leziunilor veziculare sau buloase se va recolta plafonul veziculei
care se detașează utilizând vârful unui ac de seringă steril. Produsul se
depune într-o cutie Petri sterile pe care se lipește eticheta cu codul de bare
identic cu cel din cererea electronică de analize.
Prelevarea în micozele mucoaselor (faringiana, nazala, linguala, vaginala)
o Se reiau manevrele și precauțiile de la recoltarea exsudatelor faringian,
nazal și al secrețiilor vaginale
o Se notează pe tampon „examen micologic”.
o Se lipește eticheta cu codul de bare identic cu cel din cererea electronică de
analize.
o Pentru exsudatul lingual se procedează astfel
Pacientul se aşează pe scaun cu capul aplecat pe spate şi deschide gura
la maximum pentru a se evidenția peretele posterior al faringelui,
amigdalele, pilierii şi vârful palatin.
Cu muchia unui apăsător de limbă se raclează suprafața limbii
Exsudatul astfel recoltat se șterge de pe apăsătorul de limbă cu
tamponul de exsudat
Se notează pe tampon „examen micologic”.
Se lipește eticheta cu codul de bare identic cu cel din cererea electronică
de analize.
Prelevarea în onicomicoze:
o Se recomandă două metode de recoltare:
o Se taie cu foarfeca sterilă extremitatea distală a unghiei afectate
o Se raclează cu lama unui bisturiu steril stratul superficial compact pentru
obținerea de scuame
o Indiferent de metoda folosită, produsul obținut (unghie sau scuame) se pune
în cutie Petri sterile pe se lipește eticheta cu codul de bare identic cu cel din
cererea electronică de analize
Reorganizarea locului de muncă:
o Se aruncă materialul infectat (ace, seringi, tampoane) în recipiente speciale
care se vor incinera
o Se decontaminează, se dezinfectează și se pregătesc pentru sterilizare
instrumentele folosite
6. Supravegherea Bolnavul este ajutat să se instaleze într-o poziţie cât mai confortabila în pat
pacientului Se notează procedura
147
COD
PROCEDURI DE MONITORIZARE CLINICĂ ȘI BIOLOGICĂ
procedură
C-9 RECOLTAREA SECREȚIILOR GENITALE
148
urma aceleiași pregătiri și în aceleași condiţii
o După recoltare, vârful tamponului se introduce în recipientele speciale
corespunzătoare fiecărui antigen având grijă ca partea cu produs (dopul de
vată) să fie imersat în mediul de transport
Pe recipiente se lipește eticheta cu cod de bare identică cu cea de pe cerere sau alte
recipiente recoltate pacientului în același timp
Se colectează materialele
Se îndepărtează mănușile și se spală mâinile
6. Supravegherea Pacientul se așează comod în pat
pacientului Se supraveghează funcțiile vitale, apariția durerii
Se notează procedura în dosarul de îngrijire
COD
PROCEDURI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
Procedură
D
152
6. Reguli generale Respectarea medicamentului prescris (înlocuirea acestuia se face cu aprobarea
de administrare medicului)
Identificarea medicamentelor de administrat – asistenta trebuie să recunoască forma de
prezentare, culoarea, mirosul, consistenţa, diametru, grosimea, inscripții, inițiale,
etichete
Verificarea calităţii lor (timp de valabilitate, ambalaj, miros, decolorare,
supracolorare, precipitare, floculare – când nu este specificată flocularea în prospect,
integritate, tulburare, opalescență, lichefiere, modificarea consistenţei solidelor).
Medicamentele vor fi păstrare – în funcţie de recomandările din prospect – la rece, la
cald, la temperatura camerei, ferite de lumină sau umiditate
Respectarea căilor de administrare a medicamentelor este obligatorie! Soluţiile
uleioase se administrează stric intramuscular, soluţiile hipertone se administrează
strict intravenos. Nerespectarea căii de administrare poate duce la complicații grave:
de exemplu, soluțiile uleioase introduse intravenos produc embolia uleioasă și chiar
decesul pacientului, soluțiile hipertone sunt incompatibile cu țesutul muscular,
subcutanat și produc necroza acestora.
Respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic este important
( ritmul de eliminare din organism al medicamentelor este diferit, în unele cazuri dozele
administrate mai repede se pot cumula și atunci medicamentele devin toxice, altele se
elimină repede din organism și nu mai sunt eficiente sau pot determina chimiorezistență
- cazul antibioticelor) – unele medicamente se administrează înainte de masă –
pansamentul gastric, altele se administrează în timpul mesei – fermenții digestivi, altele
după masă – antiemetizante. Orarul de administrare se stabilește în funcţie de
alimentaţie, efectul terapeutic al medicamentului, timpul de eliminare din organism,
intoleranţă la medicamente, starea generală
Respectarea dozei de administrare
Respectarea somnului fiziologic al pacientului (excepţie fac antibioticele etc.)
Evitarea incompatibilităților. Prin asociere unele medicamente pot deveni toxice sau
dăunătoare. Nu se asociază histamine cu antihistamine, sulfamide cu acidul
paraaminobenzoic, medicamente cu antidoturile lor. Unele incompatibilități sunt
căutate (procaina cu adrenalina, morfina cu atropina) pentru a obține efectul terapeutic
scontat
Servirea bolnavului cu doza unică de medicament (TSS – tratament strict
supravegheat)
Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor: tablete, capsule, soluţii,
picături, injecții, ovule, supozitoare
Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise (indicații, contraindicații,
incompatibilități, efecte secundare)
Anunţarea imediată a greșelilor de administrare a medicamentelor (schimbarea
medicamentul, nerespectarea dozei, nerespectare căii, nerespectarea orarului)
Administrarea imediată a medicamentului desfăcut sau deschis
Prevenirea infecțiile asociate asistenței medicale prin respectarea măsurilor de
asepsie, igienă şi antisepsie pentru fiecare cale de administrare.
7. Doze de În funcţie de cantitatea administrată, același produs poate acționa ca aliment,
medicament medicament sau toxic diferențiind:
o Doza terapeutică: doza administrată cu scop terapeutic, fără efect toxic.
Variază de la doza minimă cu efect terapeutic la doza maximă cu efect
terapeutic
o Doza maximă: doza administrată în cantitatea cea mai mare fără acţiune toxică
asupra organismului
o Doza toxică: doza administrată care provoacă fenomene toxice grave pentru
organism
o Doza letală: doza care conduce la decesul pacientului
o Doza de medicament introdusă în organism acționează diferit şi în funcţie de
calea de administrare datorită absorbției diferite:
Administrate pe cale digestivă medicamentele sunt inactivate parțial de
sucurile digestive, astfel că medicamentul se absoarbe în sânge în
153
cantitate mai mică
Administrate pe cale intramusculară medicamentele sunt absorbite lent
Administrate pe cale intravenoasă medicamentele acționează în doză
integrală, cu efect rapid, puternic, violent
Astfel, aceeași substanţă, în aceeași cantitate, datorită căii de administrare, poate
acţiona diferit, în unele cazuri chiar ca un toxic
Doza de medicament acționează în funcţie de:
o Cantitate
o Vârstă
o Cale de administrare
o Medicație asociată
o Reactivitatea organismului
o Starea generală a pacientului
o Greutate şi înălțime
o Boli asociate
8. Observații Se interzice depozitarea medicamentelor în noptiera bolnavului!
Administrarea medicamentelor în spital este sarcina asistentei medicale
Pentru prevenirea infecţiilor intraspitalicești se vor respecta strict normele igienice de
administrare
Medicamentele se administrează pe calea şi după orarul stabilit de medic
COD
PROCEDURI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
Procedură
D-2 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ
1. Definiție Introducerea în organism a unor medicamente, substanțe active, cu ajutorul unor seringi
şi ace sterile, ocolind tubul digestiv
2. Indicații Aplicarea tratamentelor medicamentoase injectabile
Realizarea de monoteste sau intradermoreacții
Teste de sensibilizare sau cure de desensibilizare
Injectarea de produse necesare realizării unor investigații (produse radioopace,
radioactive, izotopi)
3. Loc de elecție Injecțiile se pot face:
o În țesuturile organismului: intramuscular, subcutanat, intradermic
o Direct în circulația sanguină: injecția intravenoasă
4. Materiale O tavă medicală curată
necesare Seringi sterile adaptate volumului de injectat
Ace sterile: pentru aspirarea medicamentului de injectat, pentru realizarea injecției
Medicamentele prescrise
Comprese sterile
Soluții antiseptice
Un garou (în caz de injecție i.v.)
Container pentru colectarea deșeurilor medicale
5. Pregătirea Se oferă informaţii despre procedură şi despre modul de administrare
pacientului Se explică natura produselor injectate şi utilitatea lor
Se realizează instalarea confortabilă şi în siguranță a pacientului pentru ca injectarea să
se facă în cele mai bune condiții
6. Prepararea Se verifică prescripția medicală, data prescripției produsului, integritatea ambalajelor,
soluției de înainte de a începe procedura
injectat Se prepară medicamentul de injectat în funcție de condiționarea substanței active: fiolă
cu doză unică, flacon cu doze multiple, flacon cu pulbere de dizolvat
o În cazul fiolei / flaconului cu doză unică:
Se dezinfectează gâtul fiolei cu o compresă îmbibată în alcool timp de
30 de secunde (timp de contact recomandat de Precauțiunile
Universale) și se rupe apoi gâtul fiolei
154
Se montează acul de aspirație (mai gros) la amboul seringii
Fiola, ținută între indexul şi degetul mare al mâinii nedominante, este
poziționată cu deschiderea în jos pentru a aspira conţinutul său
Se aspiră numai cantitatea prescrisă de medic
Se aruncă fiola
Se tapotează ușor seringa şi se elimină bulele de aer
Se îndepărtează acul de aspirație şi se aruncă în container
Se adaptează la seringă acul pentru injectare, capișonat, şi se repune
seringa în ambalaj
o În cazul unui flacon cu doze multiple
Se verifică data deschiderii flaconului şi modul de conservare:
Ca regulă generală, un flacon deschis de mai mult de 8 ore, nu
mai trebuie utilizat
În cazul insulinei, poate fi utilizată timp de 30 de zile de la
deschiderea flaconului
Se șterge dopul de cauciuc al flaconului cu o compresă îmbibată în
soluţie antiseptică (în cazul primei utilizări trebuie mai întâi să se
îndepărteze căpăcelul metalic de deasupra)
Se montează la seringă acul de aspirație
Se aspiră cantitatea prescrisă din flaconul ținut răsturnat
Se îndepărtează bulele de aer din seringă
Se îndepărtează acul de aspirație şi se aruncă în container
Se adaptează la seringă acul pentru injecție protejat (capișonat)
o În cazul flaconului cu pulbere de dizolvat
Se aspiră în seringă solventul (lichidul) pentru dizolvare (ser fiziologic)
Se dezinfectează dopul de cauciuc al flaconului
Se injectează solventul în flaconul cu pulbere
Se amestecă soluția până la dizolvarea completă a pulberii, fără să se
retragă acul cu seringa
Se aspiră medicamentul diluat în seringă şi se elimină bulele de aer
Se îndepărtează acul cu care s-a aspirat, se aruncă în container şi se
adaptează acul pentru injecție lăsându-l în teaca protectoare
155
pacientului o Se informează pacientul despre procedură pentru a obține colaborarea
o Se obține consimțământul informat
Pregătirea fizică:
o Se intervievează pacientul pentru a identifica profilul alergologic al acestuia
precum şi experienţa legată de testare
o Se alege locul de elecție
o Pacientul poate rămâne în picioare sau așezat
7. Efectuarea Se spală mâinile şi se îmbracă mânușile
procedurii Se aspiră soluția în seringă respectând procedura
Se dezinfectează zona aleasă
Se îndepărtează capacul de la ac prin tracțiune
Se întinde pielea din zona aleasă folosind policele mâinii nedominante
Se poziţionează seringa astfel încât acul să fie aproape paralel (tangent) cu pielea
pacientului la un unghi de 10-15" faţă de planul cutanat şi cu bizoul orientat în sus
Se introduce acul aproximativ 4 mm astfel încât vârful să fie vizibil prin piele
Se injectează lent soluția( 0,1 ml) împingând pistonul fără să se aspire
Se observă formarea la locul inoculării a unei papule albe, cu aspect de coajă de
portocală și cu diametrul de 5-6 mm
Se retrage acul fără să se maseze locul
Se aruncă acul cu seringa în containerul special
Se îndepărtează mănușile, se aplică un gel dezinfectant pe mâini
Se supraveghează atent bolnavul şi reacția locală
8. Supravegherea Se solicită pacientului să rămână așezat încă 20- 30 de minute după injectare
pacientului Se supraveghează locul injecției după administrare
Se monitorizează comportamentul, funcțiile vitale
Se citește reacția locală în funcție de scopul ei
Se notează procedura în fişa cu proceduri
9. Evaluarea Bilanț pozitiv
procedurii o Medicamentul este administrat respectând cele cinci reguli: pacientul identificat,
medicamentul prescris, doza corectă, calea adecvată, timpul potrivit
o Pacientul este liniştit, relaxat iar la locul inoculării nu apar reacţii majore de
sensibilizare
Bilanț negativ
o Vârful acului nu pătrunde în derm şi soluţia se scurge în afară
o Se pătrunde cu aproximativ 1 mm mai profund în grosimea dermului
o Acul pătrunde prea adânc, determinând o infiltraţie difuză fără să se formeze papulă
albă delimitată Se retrage uşor acul şi se repoziţionenză în grosimea dermului
o La locul testării apar reacţii pozitive sau intens pozitive: vezicule, ulceraţii, necroza
ţesutului Se anunţă medical
o Lipotimie, risc de accidentare prin cădere dacă pacientul nu rămâne în repaus la pat
Se lămureşte pacientul despre obligativitatea menţinerii repausului la pat 30 de
minute după injecţie
o Reacţie anafilactică sau şoc anafilactic care ameninţă viaţa Se anunţă medicul
și se intervine de urgenţă conform protocolului
10. Observații Dacă produsul este conservat la rece, se lasă la temperatura ambiantă timp de o oră,
înainte de injectare
Produsul liofilizat este reconstituit cu diluantul furnizat sau cu ser fiziologic
Se prepară diluția pentru testare în cazul antibioticelor, conform procedurii standard
157
loc, fără a respecta principiul rotației locurilor în sensul acelor de ceasornic, precum și
distanța de 2 cm. între locurile de inoculare din aceeași zonă
Semne de inflamație locală (căldură, roșeață, durere, tumefacție) prin nerespectarea
regulilor de asepsie
12. Observații Nu se aspiră atunci când se fac injecții cu insulină şi cu heparină (în acest ultim caz
aspirarea poate produce hematom)
161
5. Pregătirea Se avertizează/ informează pacientul, se instalează confortabil în pat și se asigură
pacientului și a cooperarea
materialelor Se menține pacientul în poziția decubit pentru prevenirea tulburărilor de tip vagal și
pentru sprijinirea brațului
Se evită, brațul de partea mastecomiei, chiuretajului ganglionar axilar, radioterapiei,
cu fistulă arterio-venoasă, hemiplegie, focar infecțios
6. Efectuarea Se identifică pacientul și se verifică recomandarea
procedurii Materialele se aduc lângă pacient
Se aplică garoul aproape de locul puncției
După plasarea garoului pacientul este rugat să închidă şi să deschidă pumnul de mai
multe ori pentru creşterea fluxului sanguin în membrul respectiv și o mai bună
vizualizare a venelor;
Se identifică vena ce urmează a fi puncţionată;
Se dezinfectează zona pe o suprafaţă largă cu alcool;
Se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii stângi;
Se ia cateterul venos periferic (CVP) în mâna dreaptă fără a atinge cu mâna sau cu
obiectele din jur zona care urmează a fi introdusă în venă. Se pătrunde prin piele la un
unghi de 10o-15o până în venă după care înaintăm cu acul sau CVP de-a lungul venei
În cazul în care montăm un CVP pentru a evita străpungerea vasului după ce vârful
CVP a ajuns intravascular, fapt marcat de apariţia unei picături de sânge la capătul
transparent al mandrenului, acesta va fi menţinut pe loc împingându-se în continuare
în venă doar canula de plastic prin culisare pe mandren. După ce canula de plastic a
fost introdusă în totalitate intravenos se desface garoul, mandrenul metalic va fi retras
cu o mână, în timp ce mâna cealaltă va comprima vena pe canulă pentru a evita
extravazarea de sânge. Se spală canula cu ser heparinat după care se ataşează
căpăcelul, trusa de perfuzie sau seringa cu medicaţia care trebuie administrată.
Fixarea CVP se va face cu plasturi transparenți pentru vizualizarea locului de inserție
a cateterului pe care se va nota data şi ora la care a fost montată canula
7. Întreținerea unui Zona în care este montat cateterul va fi frecvent inspectată pentru a observa eventual
cateter venos apariţia inflamaţiei (flebita) care necesită extragerea imediată a cateterului;
periferic și După terminarea administrării medicaţiei sau soluţiilor perfuzabile pe cateter, acesta
supravegherea va fi spălat cu ser heparinat şi închis;
pacientului Un cateter nefolosit se va spăla cel puţin de două ori pe zi cu ser heparinat;
Plasturele murdar cu sânge sau udarea lui cu soluţii perfuzabile face obligatorie
schimbarea lui.
Un cateter va fi schimbat la 3 zile sau 72 ore
8. Montarea unei Se face în condiţii de maximă sterilitate;
truse de perfuzie Se desface trusa de perfuzie sterilă;
Se închide dispozitivul de reglare a vitezei de picurare;
Se introduce în dopul flaconului sau în punga de perfuzie trocarul camerei de picurare.
Dacă flaconul este din sticlă, lângă trocarul trusei de perfuzie se introduce şi un ac
pentru aer.
Se umple jumătate din camera de picurare prin exercitarea unei presiuni asupra
acesteia; se deschide dispozitivul de reglare a vitezei de picurare şi se umple trusa de
perfuzie cu soluţia perfuzabilă având grijă să se elimine tot aerul de pe tub. Se închide
dispozitivul de reglare a picăturilor,
Se conectează la cateter după care se deschide dispozitivul de reglare a picăturilor la
ritmul dorit;
Camera de picurare are încorporat un filtru care împiedică particulele de cauciuc care
se pot desprinde din dopul flaconului la introducerea trocarului trusei să ajungă
intravascular.
Trusele prin care se administrează soluţii cristaloide sau coloide (trusele de perfuzie)
sunt diferite de trusele prin care se administrează sânge sau produse de sânge (truse de
transfuzie), diferenţa constă în filtrele specializate pentru administrarea de sânge şi
produse de sânge.
9. Evaluarea şi Cateterismul venei este eficient:
162
notarea o Canula este permeabilă
procedurii o Nu există durere
o Nu sunt semne inflamatorii locale
Montarea cateterului permite administrarea tratamentului conform indicației
10. Complicații și Risc septic:
riscuri o Este indispensabilă respectarea protocolului secției (procedura de dezinfecție
la momentul montării cateterului, ritmul de refacere a pansamentului și
schimbarea tubulaturii perfuziei)
Obstrucția cateterului prin formarea de cheaguri
o Se verifică permeabilitatea canulei și se desfundă, la nevoie, respectând
protocolul secției
Durere în momentul plasării cateterului și după aceea
o Se asigură anestezia locală
o Se respectă procedura de administrare a soluțiilor hipertone, iritante pentru
tunica venei
o Se observă traiectul venei pentru a surprinde semnele de flebită
Embolia gazoasă; se scoate aerul de pe tubul perfuzorului înainte de montare, se
schimbă flaconul la timp
Risc de contaminare cu sângele pacientului
o Se respectă precauțiunile de expunere prin contactul cu sânge prin purtarea
mănușilor de cauciuc, necapișonarea acului după folosire, colectarea acelor
folosite în containere speciale
164
5. Pregătirea Se identifică pacientul
pacientului Se obține consimțământul informat al pacientului /familiei
Se face anamneza pacientului de către medic pentru a exclude un eventual istoric de
alergie la iod, xilină, latex
Se monitorizează ECG+ puloximetrie
Se poziționează pacientul îndecubit dorsal, cu membrele superioare întinse pe lângă
corp, în poziţie Trendelenburg cu un sul sub umeri cu capul în hiperextensie şi foarte
uşor rotat în partea opusă locului de puncţie. Poziţia Trendelenburg determină
creşterea presiunii venoase în teritoriul cav superior şi creşterea astfel a calibrului
vaselor la acest nivel.
Se pregătește zona de intervenție:
o Radere la nevoie
o Dezinfecţie /aseptizare
o Evitându-se zonele iritate, inflamate
6. Efectuarea Medicul care urmează să efectueze procedura va fi echipat steril
procedurii Se pregătește câmpul larg cu soluție dezinfectantă de 3 ori
Se acoperă zona de intervenție cu un câmp steril decupat la mijloc, astfel încât,
deschizătura să corespundă traiectului venei
Se izolează zona care urmează a fi puncţionată cu comprese sterile(câmp steril) astfel
încât să realizăm un câmp steril cu o rază de cel puţin 40 cm în jurul locului de
puncţie.
Se oferă medicului seringa cu Xilină pentru a efectua anestezia locală
Se deschide şi se oferă medicului în mod steril trusa cu cateterul
Medicul va realiza montarea cateterului, care va fi fixat cu ac și ață cu ajutorul
dispozitivului de fixare la 12-15 cm la piele, și pansat apoi steril
Se aplică apoi fixatorul transparent, semipermeabil şi eticheta cu data inserției
cateterului venos central
7. Menținerea unui Cateterul venos central (CVC) se pansează zilnic steril;
cateter venos Orice manipulare (recoltare de sânge, administrare de soluţii perfuzabile sau
central și medicamente, măsurare de presiune venos centrală) la nivelul porturilor cateterului se
supravegherea va face în condiţii de maximă sterilitate;
cateterului și a Pentru a putea utiliza mai uşor şi în condiţii de securitate porturile CVC la nivelul
pacientului acestora se vor monta prelungitoare şi robineţi cu 3 căi:
o Prelungitorul este un tub lung de plastic care poate fi conectat între CVC şi
trusa de perfuzie, pacientul are astfel posibilitatea să se mobilizeze fără riscul
de a-şi extrage accidental cateterul,
o Robinetul cu 3 căi este un sistem care are două căi de intrare şi una de ieşire,
oferind posibilitatea administrării concomitente a două soluţii perfuzabile în
acelaşi timp pe un singur port de cateter. De asemenea are un dispozitiv care
permite închiderea separată a fiecărei căi sau concomitentă a tuturor celor 3
căi fapt ce permite manipularea în condiţii de siguranţă a porturilor
cateterului, ataşarea şi detaşarea diferitelor soluţii perfuzabile putându-se
astfel realiza fără riscul de refluare a sângelui sau de apariţie a emboliei
gazoase (embolia gazoasă poate să apară în cazul în care portul cateterului
este lăsat deschis, pacientul este aşezat astfel încât cordul să fie situat decliv
faţă de cateter fapt ce va duce la aspiraţia aerului de pe cateter).
Trusele de perfuzie, prelungitoarele şi robineţii care se ataşează la porturile CVC vor
fi schimbate zilnic;
După terminarea tratamentului perfuzabil înainte de închiderea porturilor CVC
acestea vor fi spălate cu ser heparinat, deasemenea porturile care nu sunt utilizate şi
rămân închise se vor spăla cu ser heparinat de două ori pe zi.
Se verifică periodic locul de inserție pentru a surprinde eventualele semne de
inflamație, deconectare sau drenaj
Orice semn de infecţie la nivelul locului de inserţie al cateterului ne obligă la
extragerea acestuia şi însămânţarea vîrfului de cateter
165
8. Îndepărtarea Se explică procedura pacientului
cateterului Se aşează pacientul în decubit dorsal
Se spală mâinile, se îmbracă mănuşi şi se aplică masca pe faţă
Se îndepărtează şi se aruncă pansamentul vechi, fixatorul
Se îndepărtează mănusile şi se fricționează mâinile cu un gel antiseptic
Se îmbracă apoi mănuşi sterile
Se inspectează zona de inserție a cateterului pentru a vedea dacă sunt semne de
inflamație
Se taie firele de sutură utilizând bisturiul şi o pensă sterilă
Se scoate cateterul printr-o mișcare sigură
Se aplică unguent cu betadină pe locul de inserție, se acoperă cu o compresă sterilă şi
se fixează cu un bandaj adeziv, transparent şi semipermeabil
Se inspectează cateterul îndepărtat pentru a vedea dacă este întreg şi dacă nu prezintă
semne de infecție
o În cazul în care se suspectează o infecție, se taie vârful cateterului cu o
foarfece sterilă, se introduce în recipientul steril cu mediu de cultură, se
etichetează şi se trimite la laborator pentru examinare
Se aruncă materialele folosite în recipientele de colectare
9. Complicații, Se monitorizează cu atenţie pacientul pentru a surprinde precoce semnele unor
incidente și complicații:
accidente o Embolie: paloare, cianoză, tuse seacă, dispnee, tahicardie, sincopă, şoc
o Pneumotorax: respirație superficială, asimetria mișcărilor toracice,
tahicardie, junghi toracic
Se anunță medicul şi se intervine de urgenţă în caz de complicații
172
o Dacă transfuzorul are 2 capete (transfuzor în y), un capăt se adaptează la
punga cu ser fiziologic, iar celălalt capăt la punga cu produsul sanguin
Se suspendă punga /pungile în stativ
Se umple camera de picurare la jumătate cu ser fiziologic, în timp ce tubul racordat la
punga cu sânge este închis
Se elimină aerul din transfuzor lăsând să curgă câteva picături din soluţia de ser
fiziologic
o Dacă trusa de transfuzie are un singur tub, se închide prestubul, se schimbă
punga cu ser fiziologic cu cea cu sânge
Se atașează apoi amboul transfuzorului la branulă sau cateter şi se ajustează ritmul de
scurgere în funcţie de tipul produsului sanguin
o Dacă transfuzorul este în y, se procedează la fel numai că nu mai este nevoie
să se schimbe pungile; în acest caz, se închide tubul adaptat la punga cu ser
şi se deschide tubul adaptat la punga cu sânge
Se efectuează proba biologică Oelecker lăsând să curgă în jet 20 ml sânge după care
se reglează ritmul de scurgere la 10-15 pic./min timp de 5 minute
o Se supraveghează pacientul în acest interval şi dacă nu apar semne de
incompatibilitate se repetă operația (se lasă alţi 20 ml sânge să curgă în jet,
se reajustează ritmul la 10-15 pic./min. Timp de 5 min, în care se observă
bolnavul)
Dacă nici de data aceasta nu apar semne de incompatibilitate se continuă transfuzia în
ritmul stabilit
Se aplică pe pungă o etichetă cu data şi ora la care a început transfuzia
Dacă apar reacții adverse /semne de incompatibilitate se oprește transfuzia cu sânge,
se continuă perfuzia cu soluţia salină şi se anunță imediat medicul
După terminarea transfuziei se închide prestubul, se retrage acul şi aplică un tampon
cu alcool
Punga sau flaconul utilizat în care trebuie să rămână aprox. 5-6 ml de sânge se
păstrează, în eventualitatea unor verificări în caz de accidente posttransfuzionale
tardive
9. Supravegherea Se așează pacientul în poziție comodă și se supraveghează la fiecare 15 min în fiecare
pacientului jumătate de oră sau la o oră după transfuzie
Se înregistrează orice eveniment apărut în cursul transfuziei (febră, frison, erupție
alergică)
Se cere pacientului să semnaleze imediat orice senzație nouă sau anormală ce apare în
timpul sau după transfuzie
În caz de reacţie adversă se aplică procedura standard
Se supraveghează pacientul în următoarele 24-48 ore posttransfuzie
10. Evaluarea şi Notarea procedurii:
notarea o După terminarea transfuziei se notează în fișa bolnavului ora, starea
procedurii generală a pacientului, sub semnătura asistentei care a efectuat transfuzia
o Descrieţi reacția pacientului şi starea sa
o Consemnați orice manifestare care ar putea schimba ceva în planul de
îngrijire
Eficiența procedurii este influențată de:
o Compatibilitatea dintre sângele donatorului și cel al primitorului
o Respectarea condițiilor standard de pregătire și transfuzare
o Competența asistentului medical care efectuează transfuzia (de regulă
asistent medical de la UTS)
Bilanț pozitiv:
o Pacientul este bine instruit și colaborează pe toată durata de pregătire și
transfuzare
o Nu apar reacții adverse
o Scopul și obiectivele transfuziei sunt atinse
Bilanț negativ:
o Pacientul acuza dureri
o Discutaţi încă o dată cu pacientul
173
o Apelați la aparținători dacă este cazul
11. Complicații, Accident infecțios manifestat prin:
incidente și o Stare de rău general apărută brutal, frisoane, hiper-, sau hipotermie
accidente o Dureri abdominale, grețuri, vărsături, diaree, dispnee etc.
Accident alergic manifestat prin:
o Prurit mai mult sau mai puțin important, edem Quincke, dificultate în
respirație
Simptomele pot să se agraveze în mod extrem de rapid
Se recomandă respectarea normelor de hemovigilență și aplicarea intervențiilor
standard
12. Observații Nu se administrează în punga cu produsul sanguin medicamente sau alte soluţii
perfuzabile
Nu încălziţi sângele în apă caldă, sau deasupra surselor de căldură, evitaţi agitarea
pungii/flaconului
Se respectă asepsia
Nu se umple camera perfuzorului cu sânge - nu se mai poate urmări ritmul de curgere
Se păstrează punga 2 ore după terminarea perfuziei
174
Colectarea de sânge se poate face cu 4 până la 6 săptămâni înainte de operație
De multe ori, în intervențiile chirurgicale cu pierderi mari de sânge, se foloseşte un
aparat conectat intraoperator şi postoperator la tubul de dren al plăgii, care preia
sângele pacientului, îl procesează şi îl autotransfuzează
Trebuie monitorizată şi notată cantitatea de sânge care se autotransfuzează
4. Observații Pacienții care au donat preoperator sânge vor fi sfătuiți să rămână în repaus la pat încă
10 minute după donare, să bea cât mai multe lichide în orele imediat următoare
Pacienții cu autotransfuzie vor fi monitorizați cu atenţie în timpul transfuziei şi după
aceea întrucât pot să apară reacții vasovagale (hipotensiune, bradicardie şi
hipovolemie în special la pacienții vârstnici)
Instruireea pacientului
Pentru a debloca capacul de protecţie împotriva prafului, se explică pacientului să
apese dispozitivul pentru perforare până la capăt şi apoi să îl elibereze.
Să deschidă complet capacul de protecţie împotriva prafului, prin împingerea lui
în sus. Apoi se deschide aplicatorul bucal prin împingerea lui în sus
Pacientul scoate o capsulă Spiriva din blister (numai înainte de administrare) şi se
pune în camera centrală. Nu are importanţă modul în care se pune capsula în
cameră.
Închide bine piesa bucală până se aude un clic, lăsând deschis capacul de protecţie
împotriva prafului.
Ține dispozitivul HandiHaler cu piesa bucală în sus şi se apasă numai odată
complet dispozitivul de perforare şi apoi se eliberează. Astfel se perforează
capsula şi se permite eliberarea medicamentului pentru inhalare.
Să expire complet. Important: a se evita expirarea în piesa bucalăl
Să introducă piesa bucală a dispozitivului HandiHaler în gură şi să strângă ferm
buzele în jurul lui. Să menţină capul în poziţie verticală şi să inspire încet şi
profund, dar suficient de puternic, pentru a auzi sau simţi vibraţia capsulei. Să
inspire până ce plămânii sunt plini cu aer; apoi să își ţină respiraţia cât mai mult
posibil şi, în acelaşi timp, să scoate dispozitivul HandiHaler din gură.
Să reia respiraţia normală. Să repetă etapele încă o dată, până la golirea completă
a capsulei
Să deschidă încă odată piesa bucală şi să îndepărteze capsula utilizată şi să o
arunce
Să închidă piesa bucală şi capacul de protecţie împotriva prafului în vederea
păstrării dispozitivului HandiHaler
8. Supravegherea Se urmăresc reacțiile pacientului, apariția tahicardiei, gust amar în gură
pacientului
9. Evaluarea şi Se notează procedura, se monitorizează efectelor secundare
notarea Bilanț pozitiv: Pacientul se simte bine, criza de dispnee se remite
procedurii Bilanț negativ / Ce faceți?
o Pacientul acuză tahicardie, căldură, durere în piept
o Se întrerupe procedura şi se anunță medicul
D-8.1 Nebulizarea
1. Definiție Transformarea unei substanțe /soluţii medicamentoase, cu ajutorul unui aparat de
aerosoli atașat unui flux de aer, în vapori fini ce pot fi inhalați cu ajutorul unei măști
183
faciale
Pentru a putea fi inhalate diametrul particulelor inhalabile trebuie să fie de 1-5 µm
2. Medicamente Medicamente disponibile pentru administrarea sub formă de aerosoli nebulizaţi
o Bronhodilatatoare de tip beta-2 agonişti cu acţiune scurtă pentru tratarea
crizelor: fenoterol, terbutalină, salbutamol etc.
o Bronhodilatatoare de tip anticholinergice: ipatropium şi tiotropium
o Corticosteroizi inhalatori pentru combaterea inflamației bronșice:
Fluticasone, budesonide, beclometazonă etc.
o Expectorante: ambroxol, fluimucil, acetilcisteină etc.
3. Scop/obiective Îndepărtarea bronhospasmului (astm bronşic, bronșită cronică, emfizem, alte afecțiuni
pulmonare în care bronhospasmul este un factor agravant)
Fluidizarea secrețiilor şi vâcozităților pentru ușurarea expectorației
4. Indicații Afecțiuni pulmonare cronice obstructive (astm bronșic, BPOC)
Fibroză chistică
Infecție cu Pneumocystis carinii
Laringită acută, edem laringian al copilului
Bronșită acută
Pneumonie comunitară
Rinite, sinuzite, otite acute sau cronice
5. Materiale Nebulizator/ Sursă de oxigen
necesare Soluţia de nebulizat
Ser fiziologic 0,09 %
Mască facială cu rezervor de unică utilizare pentru soluția medicamentoasă
Seringă sterilă, ace sterile
Mănuşi de unică folosinţă
Ambalaj de polietilenă
Recipient de colectarea deșeurilor
6. Pregătirea Pregătirea psihică:
pacientului o Terapia cu aerosoli nu se va începe fără o pregătire prealabilă a pacientului
în legătură cu necesitatea procedurii, în ce constă această, utilizarea corectă
a dispozitivelor, mânuirea, curățirea /dezinfecţia lor, eventualele efecte
secundare după administrare
o Se obține, astfel acordul pacientului în vederea cooperării
Pregătirea fizică:
o Se recomandă pacientului să nu fumeze înainte de nebulizare şi să nu
vorbească pe durata acesteia
o Se educă pacientul ca pe durata nebulizării să efectueze respirații adânci,
regulate, prin masca nebulizatorului pentru a ne asigura că medicația ajunge
în bronhii, bronhiole şi nu în orofaringe
7. Efectuarea Se spală mâinile
procedurii Se pregătește şi se asamblează echipamentul
Se așează pacientul într-o poziţie confortabilă, șezând de obicei
Se prepară doza pentru administrare într-o seringă sterilă
Se introduce soluţia în nebulizator
Se încurajează pacientul să respire vaporii prin masca de aerosoli pentru un efect
maxim
o Normal soluţia se administrează în 10-15 minute şi se explică acest lucru
pacientului
o Se rămâne cu pacientul până ce toată soluţia a fost vaporizată
Pacientul spală masca de aerosoli la jet de apă şi usucă tubulatura şi piesa
bucală/masca facială după utilizare după care o introduce într-un ambalaj de
polietilenă până la administrarea următoare
La externarea pacientului masca se va arunca la deșeuri contaminate de către
asistentul medical
Se spală mâinile
8. Supravegherea Dacă se utilizează o mască de aerosoli pacientul va trebui să se spele pe faţă după
184
pacientului efectuarea aerosolilor
După procedură pacientul va fi instruit să își clătească gura cu apă cu bicarbonat sau
cu ceai de mușețel (prevenirea apariția candidozei oro-faringiene)
Se aşează pacientul într-o poziţie comodă şi se observă eventuale reacții adverse
9. Evaluarea şi Se notează procedura, se monitorizează efectelor secundare şi se vor raporta imediat
notarea ce apar
procedurii Bilanț pozitiv:
o Pacientul se simte bine, criza de dispnee se remite
Bilanț negativ / Ce faceți?
o Pacientul acuză tahicardie, căldură, durere în piept
Se întrerupe procedura şi se anunță medicul
10. Observații Menținerea unui mediu sigur
o Nebulizarea nu este o procedură sterilă, dar trebuie menținute standarde de
curățenie şi dezinfecţie
Asistenta trebuie să se spele pe mâini înainte şi după procedură
Echipamentul pentru pacienţi trebuie menținut curat şi uscat şi va fi schimbat la 24
ore când nu este folosit
185
o Se pun mănușile
o Se atașează aplicatorul la tub şi se lubrifiază
o Se așează pacientul în poziția SIMS şi se acoperă expunându-i doar zona
fesieră
o Se ridică fesa dreaptă cu o mână pentru a expune anusul
o Se indică pacientului să respire profund pe gură pentru a relaxa sfincterul
anal şi a reduce anxietatea şi disconfortul în timpul inserției
o Se introduce cu blândețe aplicatorul lubrifiat, direcționându-l spre ombilic
o Se presează încet pe tub pentru a elibera unguentul
o Se scoate aplicatorul şi se plasează comprese interfesier pentru a absorbi
excesul de unguent
o Se detașează aplicatorul şi se spală bine cu apă caldă şi săpun (se va folosi
doar la același pacient)
Pentru dispozitivele medicale:
o Se deschide microclisma îndepărtând capacul canulei de siguranță
o Se aplică câteva picături în zona perianală și apoi se introduce ușor canula
în rect
o Se apasă microclisma (recipientul sub formă de burduf) până la capăt
o La sfârșitul aplicării monodozei, se menține comprimarea recipientului tip
„burduf” până la extracția completă a canulei, pentru a evita ca produsul să
fie aspirat
16. Evaluarea şi Procedura este eficace dacă:
notarea o Rezultatele așteptate sunt atinse
procedurii o Pacientul exprimă stare de confort
o Nu apar efecte adverse
Se notează procedura în fișa de îngrijire a pacientului
17. Complicații Pacienți cu tulburări de ritm întrucât introducerea supozitoarelor intrarectal stimulează
nervul vag şi determină aritmii
Pacienți operați recent în zona rectului sau a prostatei
Pacienți cu rectoragie
18. Observații Deoarece ingestia de lichide şi mâncare stimulează peristaltismul, supozitoarele
pentru combaterea constipației trebuie administrate cu 30 de minute înainte de masă
Pacientul va fi învăţat să se abțină de la expulzia supozitorului
Unii pacienți (de exemplu cei cu hemoroizi) nu-şi pot suprima senzația urgentă de
defecare şi nu pot reține supozitorul mult timp
Pacientul trebuie informat că anumite supozitoare pot schimba culoarea scaunului
următor
186
4. Efectuarea Se verifică prescripția medicală și se confruntă cu medicamentele eliberate /procurate
procedurii Se verifică termenul de valabilitate
Se identifică pacienta
Se evaluează capacitatea acesteia de a-și administra singură medicamentele
Se face instruirea privind administrarea
Se asigură intimitatea
Se așează pacienta în decubit dorsal cu genunchii flectați, coapsele depărtate sau în
decubit lateral
Se spală mâinile și se îmbracă mănuși de unică folosință
Dacă medicul recomandă se face la început o spălătură vaginală
5. Administrarea Se scoate medicamentul din ambalaj
ovulelor, Folosind două comprese se îndepărtează labiile mari evidențiind orificiul vaginal
capsulelor, Se introduce medicamentul în canalul vaginal și se împinge ușor până în fundul de sac
tabletelor posterior
Se instruiește pacienta să rămână în decubit 15 minute pentru a favoriza topirea și
absorbția
Unele tablete (tricomicon) se umezesc ușor aproximativ 30 de secunde înainte de
administrare
o Administrarea se face de regulă seara, uneori și dimineața
6. Administrarea Se deschide tubul de cremă perforând capacul de aluminiu cu extremitatea opusă a
cremelor cu capacului
ajutorul Se înșurubează aplicatorul pe filetul tubului
aplicatoarelor Se presează tubul în partea terminală până la umplerea completă a aplicatorului cu
cremă
o În caz de rezistență a pistonului, acesta se retrage puțin
Se detașează aplicatorul și se închide tubul
În poziție culcat, cu genunchii flectați, depărtați, se introduce cu atenție aplicatorul
profund în vagin
Se împinge pistonul până la completa golire a aplicatorului
Se retrage aplicatorul fără a atinge pistonul
După utilizare aplicatorul se spală cu apă călduță și săpun, se usucă și se păstrează în
cutie până la folosirea următoare
7. Supravegherea Pacienta poate acuza local, uneori, fenomene de sensibilizare (arsuri, iritații) ceea ce
pacientei impune anunțarea medicului
Tratamentul nu se întrerupe în timpul menstruației
În cazul vaginitelor se tratează și partenerul
În timpul tratamentului nu se fac spălături vaginale, decât la indicația medicului
Nu se folosesc tampoane intravaginale
COD
PROCEDURI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
Procedură
D-12 ADMINISTRAREA DE MEDICAMENTE DIVERSE
196
competența medicului
3. Scop/indicații Eliminarea surplusului de apă din organism
Scăderea presiunii intaroculare sau intracraniene ( insufiicență acută cu oligurie de
cauză ischemică)
Insuficiență cardiacă congestivă
Edem pulmonar acut
Hipertensiune arterială
Hipepotasemie, hipercalcemie
4. Modalități de Intravenoasă – când este necesar un efect rapid
administrare Oral - tablete
5. Supravegherea Curba diurezei
tratamentului Curba greutății
Semnele clinice şi starea de hidratare
Se recoltează probe biologice, urmărind principalii parametri ai funcției renale:
o Uree sangvină
o Creatinină
o Ionograma sangvină şi urinară
Se face dozarea regulată a proteinelor, uricemia, glicemia, calcemia, permițând
depistarea efectelor indezirabile ale tratamentului
197
D-12.7. Administrarea chimioterapicelor
1. Definiție Chimioterapia reprezintă administrarea unui produs (cel mai adesea reconstituit) în
cadrul terapiei sau îngrijirilor paliative în bolile (afecțiunile) tumorale
Aceste produse pot fi injectate printr-un cateter central venos sau periferic,
intramuscular (în cazuri speciale) prin cameră implantabilă, cateter intraabdominal,
intrapleural, sau administrat pe cale orală
Tratamentul se însoțește de administrarea unor medicamente adjuvante: antiemetice,
antiinflamatoare steroidiene, antihistamice, antisecretorii, antipiretice,
chimioprotectoare, factori de creștere leucocitară, antianemice
Pregătirea medicamentelor chimioterapice se efectuează sub o „hota” cu flux laminar
pentru protecția personalului și pentru calitatea reconstituirii produselor sau sub un
izolator în farmacia spitalului de către personalul farmaciei
2. Condiții Cunoașterea medicamentelor prescrise, a intervalului de acțiune, a căii si modului de
indispensabile administrare, a efectelor secundare (locale și generale)
Cunoștințe asupra protocolului și tehnicilor serviciului
Utilizarea materialelor și a spaţiului (sanitar) specific
Cunoștinte despre patologia în cauza și simptomele bolii (canceroase) respectiv
cunoștințe în cancerologie
Cunoașterea medicamentelor adjuvante (prescrise individual sau incluse în protocol)
3. Indicații Se va administra pacienților cu cancer, cu excepția celor care sunt tratați doar
chirurgical sau prin radioterapie
În unele afecțiuni reumatismale
4. Materiale Pentru medicamentele cu administrare pe cale orală, pentru protecție, este necesară
necesare purtarea mănușilor de unică folosință în timpul manipulării produselor
(medicamentoase)
Pentru formele cu administrare parenterală (injectabilă) sunt importante
precauțiile de preparare: în unele unități spitalicești produsele sunt reconstituite –
pregătite –în izolator de către un „preparator farmacist”
o Izolatorul este un spațiu cu un capac de plexiglas ermetic, care constituie un
plan dur de lucru
o Accesul se face printr-o pereche de mănuşi fixe, evitându-se orice contact
direct cu exteriorul, spre a preveni riscul de pătrundere a germenilor în
izolator, sau proiectarea pulberilor în exterior
În secție, locul (spațiul) rezervat pregătirii produselor trebuie să fie închis, spre a evita
mișcarea aerului
Spațiul cuprinde:
o O hotă cu flux laminar dotată
o Extractor de aer care creează o depresiune pentru a evita dispersia
picăturilor de chimioterapie
o Un plan de lucru metalic perforat spre a permite circulația aerului
o Un geam vertical protector al feței, până la circa 30 cm deasupra planului de
lucru (amovibil pentru a permite întreținerea planului)
o O trapă pentru evacuarea deșeurilor, cu sac pentru deșeuri, ermetic, dublu, în
exteriorul hotei
o O ușă cu deschizătură strâmtă pentru trecerea produsului finit (pregătit) spre
exterior (secție)
o Un dulap de stocare (depozitare) a medicamentului cu frigider pentru
conservarea produsului
Pentru reconstituire:
o Trocare
o Seringi cu „zăvor”
o Flacoane pentru perfuzie (soluție nacl, glucoza, soluţie Ringer)
o Tubulatură standard
o Tubulatură specifică ( opaca sau Codan pentru Taxol)
o Seturi de transferare adaptate flacoanelor (permit transferul între flacoane
pentru reconstituirea de produse liofilizate)
o Sistem de prelevare
198
Pentru asepsie:
o Câmp de masă absorbant și impermeabil pentru a evita dispersia picăturilor
o Comprese sterile
o De reținut!
o Să se evite supraîncărcarea planului de lucru pentru a facilita circulația
fluxului (de exemplu: tăvița renală e inutilă)
o Să se elimine deșeurile prin trapa destinată acestui scop (eventual într-o cutie
ermetică fără a tria deșeurile)
Ținuta vestimentară:
o Calotă
o Bluză (a doua bluză) nesterilă, cu mâneci mari, asigurând protecţia întregului
corp (peste costum cu tunică și pantalon)
o Mască, ochelari, două perechi de mănuși suprapuse sterile
5. Pregătirea Pentru administrarea orală:
materialelor o Comprimatele sau gelurile se păstrează în ambalajul original până le înghite
pacientul
o Unele geluri se păstrează în frigider
o Se păstrează în loc uscat, neluminat, temperatura sub 250C
Pentru formele injectabile:
o În general, se pornește hota cu 30 de minute înainte de începerea
reconstituirii medicamentului și se oprește la 30 de minute după încheierea
activității (sfârșitul pregătirii)
o Deșeurile se elimină în hotă fără a contamina interiorul sau exteriorul hotei
(spațiul, pe cei care pregătesc, manipulează, medicamentul)
o Se informează pacientul referitor la protocolul chimioterapiei
o Se explică perioada de tratament, numărul curelor, intervalul dintre ele,
ritmul, modul de administrare
o Se supraveghează funcțiile vitale, diureza, efectele secundare imediate și
tardive, tratamentul adjuvant, hiperhidratarea
o Se întreține comunicarea cu pacientul spre a-l îndruma spre participare și
adeziune
o Pacientul să fie susținut, încurajat
o Se protejează pacientul conform protocolului: casca refrigerantă pentru
diminuarea riscului de alopecie; de asemenea protejarea extremităților în
etuiuri refrigerante
o Se informează pacientul că aceste măsuri asigură o protecție parțială
6. Efectuarea Pentru formele cu administrare orală:
procedurii o Se distribuie comprimatul sau gelula pacientului la ora prescrisă, în
ambalajul original
o Se oferă medicamentul, direct pacientului și, după caz, în timpul mesei sau la
distanța de aceasta, eventual cu medicamentul adjuvant, cu respectarea
riguroasă a prescripției medicale
Pentru formele injectabile:
Asistentul medical:
o Își spală mâinile (lavaj antiseptic)
o Poartă echipamentul de protecție (a 2-a bluză, calotă, masca chirurgicală –
nesterile conform protocolului)
o Montează perfuzia, soluţiile se administrează prin cateter periferic sau
central, camera implantabilă
o Supraveghează perfuzia și pacientul (parametrii vitali)
o „Clăteşte” calea de abord după perfuzie (după trecerea chimioterapicului)
o Elimină deșeurile cât mai aproape de pacient cu sac dublu ermetic
7. Supravegherea Tratamentul se realizează în spital, dar și la domiciliu
pacientului Necesită supravegherea medicului sau a asistentului medical în ambele situaţii
Pacientul este obligatoriu informat asupra medicamentului, prescripției, protocolului
de absorbție a medicamentului
Se previne pacientul asupra eventualelor efecte secundare, pentru a putea anunța
199
medicul dacă apar
Este necesară colaborarea cu pacientul, informarea educativă
Anumite produse provoacă fotosensibilizarea, de aceea se va proteja de soare
În caz de sângerări (gingivoragii, epistaxis etc,) frisoane, febră, arsuri gastrice,
vărsături sau orice reacție neobișnuită – se anunță medicul curant
8. Evaluarea şi Pacientul colaborează (are o atitudine cooperantă față de tratament), acceptă aplicarea
notarea protocolului
procedurii Pacientul se simte (și exprimă) încurajat, susținut prin îngrijirile individualizate
Curele să fie cât mai puţin anxiogene
Tratamentul contribuie la îmbunătățirea calității vieții pacientului
9. Complicații și Complicații caracteristice chimioterapiei în funcţie de medicament:
riscuri o Hipoplazie medulară
o Intoleranță digestivă (grețuri, vărsături, diaree, constipație)
o Astenie
o Febră
o Alopecie
o Stomatită
o Sterilitate
o Hipersensibilitate la medicamente (HTA, urticarie, bronhospasm)
o Toxicitate cardiacă, renală, hepatică, imunologică, auditivă, neurologică
(neuropatii periferice)
o Fotosensibilitate
Complicații pentru calea parenterală
o Limfangite
o Inflamarea venelor
o Extravazare, necroză tisulară
200
o Se obține consimțământul
Pregătirea fizică
o Pacientul se așază comod în șezut pe scaun
7. Efectuarea Identificarea pacientului și verificarea prescripției
procedurii Se spală mâinile, se pun mănușile
Se încarcă seringa
Se dezinfectează locul de elecție cu alcool sanitar
Se injectează strict intradermic 0,1 ml din soluţia de 20 U/ml
o Injectarea corectă este urmată de apariția unei papule albe ,în coajă de
portocală; lipsa papulei indică injectarea subcutanată şi impune reluarea
manevrei în altă zonă (la antebrațul opus)
Nu se tamponează, nu se scarpină, nu se spală, nu se freacă locul inoculării până la
citirea reacției
8. Evaluarea şi Citirea reacției se face la 72 de ore de la injectare
notarea o İdentificarea marginilor laterale ale INDURAȚIEI prin palpare, eventual prin
procedurii trecerea unui pix /creion peste margini cu presiune foarte ușoară
o Măsurarea cu precizie (cu rigla transparentă) a diametrului transversal al
INDURAŢIEI şi exprimarea în mm
Nu măsuraţi diametrul longitudinal şi Nu măsuraţi eritemul din jurul
indurației!!
În funcţie de diametrul reacției:
o Reacţie tuberculinică > /= 10 mm este considerată pozitivă; diagnosticul este
de infecție tuberculoasă prezentă
o Reacţie tuberculinică < 10 mm este considerată negativă; diagnosticul este de
infecție tuberculoasă absentă
o Reacţie tuberculinică 5 mm este considerată pozitivă la cei cu risc mare de
progresie spre boală prin imunodepresie: infectați HIV, transplant de organe,
tratament imunosupresor (minim 15 mg/zi de prednison timp de minim o lună)
În funcţie de testări consecutive (la 2 luni interval):
o Viraj tuberculinic = trecerea de la o reacţie negativă (< 10 mm) la una
pozitivă (10 mm) este
o Diagnostic pentru infecție tuberculoasă recentă
o Salt tuberculinic = creşterea diametrului reacției tuberculinice cu peste 10 mm
faţă de testarea anterioară; semnificație incertă
Din anul 1982 se folosește la citire și aspectul calitativ al reacției după scara Palmer:
o Tip I – indurație fermă, lemnoasă la palpare sau/și flictene, necroză
o Tip II - indurație remitentă, elastică
o Tip III – indurație depresibilă
o Tip IV – ușoară împăstare a tegumentului la nivelul reacției, sesizabilă la
palpare superficială
Rețineți
o Reacția la tuberculină nu informează asupra vechimii infecției și a gradului de
activitate a acesteia cu excepția următoarelor situații care exprima risc crescut
de îmbolnăvire
o Virajul recent al reacției la tuberculină în condițiile testării repetate la
intervale mai mici de 12 luni spunem că s-a realizat virajul când, fără
vaccinare BCG se înregistrează trecerea de la negativ la pozitiv
o Reacția pozitivă la copii mici până la 3 ani și cu cicatrice vaccinale sub 3 mm
o Saltul tuberculinic, adică creșterea intensității alergiei tuberculinice între 2
testări succesive cu > 10 mm, într-un interval de 6-12 luni, exprimând evoluția
infecției tuberculoase
o Intensitatea reacției locale la tuberculină nu semnifică obligatoriu prezența
bolii
o Interpretarea ei trebuie făcută în context epidemiologic, clinic, bacteriologic și
radiologic
9. Observații Repetarea testărilor la intervale prea scurte, de exemplu la 2-3- luni, duce la o
201
sensibilizare cutanată cu răspuns mai intens („boster effect”) care poate fi interpretat
eronat drept salt tuberculinic
COD
PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚII
Procedură
E Aspecte generale
1. Definiție Puncţia reprezintă introducerea unui ac trocar într-un organ parenchimatos sau într-o
cavitate, crearea unei comunicări prin intermediul unui ac între mediul intern și cel
extern
2. Responsabilități Medicul execută procedura
Este o procedură delegată la care este nevoie de doi asistenți medicali
o Unul va susține și supraveghea pacientul
o Celălalt va servi medicul cu materialele necesare
3. Scop Explorator
o Evidențierea prezenței lichidului
o Examen histopatologic, bacteriologic
o Investigare endoscopică
o Examinare cu substanță de contrast
o Examinare biopsică
Terapeutic
o Evacuarea lichidului
o Administrare de medicamente
4. Indicații Indicații diagnostice:
contraindicații o Existența unei colecții lichidiene evidențiate clinic şi radiologic
o Recoltarea se face pentru identificarea naturii revărsatului
Indicații terapeutice:
o Evacuarea unor colecții lichidiene mari
o Introducere topică de substanțe medicamentoase (antibiotice, citostatice etc.)
Contraindicații:
o Colecții închistate paramediastinale sau paravertebrale
o Procese inflamatorii tegumentare în zona locului puncției
o Infecții tegumentare la locul puncției
o Diateze hemoragice
o Bolnavi febrili, cu stare generală alterată
o Tratament cu anticoagulant sau existența unei coagulopatii
o Refuzul pacientului
5. Loc Va fi ales de către medic în funcție de experiența acestuia sau riscul estimat pentru
eventuale accidente /incidente
Pentru puncția hepatică:
o Fața anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană, imediat sub rebordul
costal sau în plină matitate
o De-a lungul liniei axilare posterioare în spațial IX sau X i.c. Dreaptă
Petru puncția splenică:
o Spațiul VIII sau IX i.c. Stâng între linia axilara anterioară și cea medie în
afara rebordului costal
Puncția ganglionară și a tumorilor solide
o Locul se alege în funcție de masa ganglionară sau tumorală selecționată
pentru examenul histopatologic
203
Pentru puncția abdominală:
o În fosă iliacă stângă pe linia spino-ombilicală
o Subombilical, la jumătatea distanței ombilico-pubiană
o Supraombilical la 2-3 cm pe linia mediană
Pentru puncția rahidiană:
o Puncția lombară la nivelul spațiilor interspinoase L2-L3, L3-L4 sau L4-L5,
D12-L1
o Puncția dorsală - D6-D7
o Puncția suboccipitală, între protuberanța occipitală externă și apofiza
axisului, pe linia mediană
Pentru puncția articulară:
o Se puncționează frecvent articulațiile genunchiului, cotului, gleznei
6. Materiale Cărucior de tratamente / tavă medicală acoperite cu câmp steril
necesare Trusa pentru puncţie sterilă care conţine ace trocare specifice tipului de puncție
Medicamente prescrise de medic- hemostatice, tonice-cardiace
Trusa de transfuzie și sânge izo-grup, izo-Rh
Anestezice: xilină novocaină,
Seringi de 10 ml, 20 ml cu ac adaptat
Soluţii fixatoare, lame de sticlă
Flacoane sterile pentru examen bacteriologic și anatomopatologic
Robinet cu 3 căi, tubulatură de legătură
Tăvițe renale
Pentru supraveghere: tensiometru, puloximetru
Mănuşi sterile, nesterile
Comprese/ tampoane de vată
Soluţie dezinfectanta, betadină
Câmpuri sterile
Pansament colant
Colector pentru ace folosite
Sac pentru eliminarea deșeurilor septice
7. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Se informează pacientul cu privire Ia necesitatea, importanța, durata
procedurii
o Se obține consimțământul informat și colaborarea pacientului
Pregătirea fizică
o Se controlează TS, TC, indice de protrombină,
o Se măsoară şi se notează funcțiile vitale şi vegetative
o Se administrează medicație: coagulantă, sedativă prescrisă de medic cu 1-2
zile înainte, care se continuă și după puncție 1-2 zile (acesta pregătire se face
în special pentru puncția hepatică, splenică, renală)
o Se aşează pacientul în poziţie corespunzătoare în funcție de zona /locul
puncţionat astfel:
Decubit dorsal cu trunchiul ușor ridicat
Decubit dorsal cu membrele superioare pe lângă corp, necontractate
Decubit lateral stâng cu mâna dreaptă sub cap
Decubit lateral drept cu mâna stânga sub cap
Decubit ventral cu un săculeț de nisip sau sul de material textil sub
abdomen
Poziţie ginecologică
o Medicul stabilește locul şi pacientul este așezat în funcție de zonă care
urmează să fie puncționată
8. Efectuarea Se asigură temperatura camerei în jur de 20°C
procedurii Se identifică pacientul și se verifică recomandarea
Se măsoară şi se notează funcțiile vitale şi vegetative
Se spală mâinile și se pun mănușile
o Se aşează pacientul în poziţia corespunzătoare în funcție de tipul puncției
204
Medicul şi asistentul se spală pe mâini cu apă curată şi săpun, apoi îmbracă mănuşi
sterile
o Se dezinfectează locul puncţiei cu betadină și se protejează zona cu câmp steril
o Se pregătește seringă cu Xilină şi se oferă medicului pentru a efectua anestezia
o Se efectuează puncţia de către medic
Medicul extrage acul de puncție brusc la sfârşitul procedurii
Se dezinfectează din nou locul puncţiei cu betadină
Se aplică o compresă sterilă, care se fixează cu leucoplast
Se îndepărtează mănusile și se spală pe mâini cu apă curentă şi săpun
o Lichidul sau fragmentul recoltat se pregătește pentru laborator și se
completează buletinul de analize
o Se introduc fragmentele de ţesut recoltat într-un recipient cu soluţie fixatoare
sau ser fiziologic
o Se transportă probele la laboratorul de antomie patologică, biochimie,
hematologie, bacteriologie însoțite de buletinul cu datele pacientului
9. Supravegherea Asistentul supraveghează cu atenție pacientul pe tot timpul procedurii, susține bolnavul
pacientului în poziţia adecvat
Se ajută pacientul să se îmbrace, eventual se transportă pacientul la salon și se menține
în repaus 24-48 ore
Se aşează pacientul comod în pat
Se aplică o compresă rece sau pungă cu gheață pe regiunea puncționată 30 minute
pentru prevenirea unei eventuale hemoragii
Se administrează medicația prescrisă de medic (hemostatice, antalgice)
Se monitorizează în permanență starea pacientului, funcțiile vitale şi vegetative
Dacă apare febră sau hematuria, durerea, greața, dispneea, cianoza se anunță medicul
10. Evaluarea şi Se notează:
notarea o Procedura în fișa pacientului şi în dosarul /planul de îngrijire
procedurii o Data, ora, organul puncţionat
o Orice observaţie legată de starea şi reacția pacientului
o Recomandările privind îngrijirile
o Scopul puncţiei, specificându-se şi ce probe au fost recoltate şi când au fost
trimise la laborator
11. Complicații, Sunt în funcție de tipul puncției
incidente și Hemoragie
accidente Ruptură de organ, țesut
Tuse instantanee
Pneumotorax
Hemotorax
Şoc neuro-vegetativ
Bacteremie, septicemie (enterococ)
Reacții alergice la anestezie, etc.
215
o Se oferă medicului mănuşi sterile
o Se încarcă seringă cu anestezic și se oferă medicului pentru anestezia locală la
nivelul locului de puncţie (infiltrarea plan cu plan)
o Se oferă medicului acul de puncţie steril
o Pătrunderea se va face cu acul cu mandren perpendicular pe linia mediană, în
mijlocul spaţiului interspinos
Introducerea acului se va face progresiv prin ligamentul interspinos,
ligamentele galbene şi dura mater, însoțită de retragerea periodică a
mandrenului pentru a verifica poziţia acului
o Penetrarea ligamentului galben şi a durei mater conferă medicului senzația de
diminuare a rezistenței la avansarea acului
Se scoate mandrenul, observând scurgerea primelor picături de LCR pe
ac
Recoltarea de LCR se va face în 3 eprubete sterile 5-10 ml LCR care se
vor eticheta și se transportă la laborator
Se oferă medicului manometrul Claude pentru măsurarea presiunii
LCR
Se etichetează eprubetele si se trimit imediat la laborator
Se oferă medicului seringile cu soluţii medicamentoase dacă puncţia se
face în scop terapeutic
o La finalul puncției medicul retrage acul brusc
Se masează locului de puncţie cu un tampon cu antiseptice (pentru a suprima traiectul
de puncţie prin deplasarea laterală a planurilor)
Se aplică un pansament steril pe locul de puncţie
Se colectează materialele folosite în recipiente speciale conform PU
Se îndepărtează mănușile și se spală pe mâini cu apă curată şi săpun
8. Supravegherea și Se supraveghează pacientul tot timpul puncţiei
îngrijirea Se asigură pacientului repaus la pat pe plan orizontal, fără pernă, minimum 8 ore
pacientului Se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat în decubit dorsal, cel puțin 6 ore până la 24
ore
Se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore
Se oferă pacientului pernă după 24 ore
Se observă cu atenție mișcările extremităților
Se anunță medicul dacă apar furnicături sau amorțeli în picioare
Se evaluează capacitatea de micțiune a pacientului
Se monitorizează funcțiile vitale ale pacientului
Se notează realizarea procedurii și eventualele modificării în starea pacientului pe
parcursul ei
9. Precauții Temporizarea procedurii la pacienții cu edem papilar sau semne neurologice de
hipertensiune intracraniană, până la excluderea procesului expansiv intracranian
10. Evaluarea şi Notați în registru şi în dosarul/planul de îngrijire data, ora și persoana care a
notarea efectuat procedura
procedurii Descrieţi reacția pacientului şi starea sa
Consemnați orice manifestare care ar putea schimba ceva în planul de îngrijire
Bilanț pozitiv:
o Procedura s-a desfășurat în condiţii optime
o Pacientul are o stare de confort
o Pacientul este mulțumit de îngrijirile primite
Bilanț negativ / Ce faceți?
o Pacientul acuza dureri
o Pacientul refuza
o Discutați încă o data cu pacientul
o Apelați la aparținători dacă este cazul
11. Complicații, Incidentele şi accidentele puncţiei rahidiene sunt reprezentate de:
incidente și o Puncţia „albă” (nu se extrage LCR):
accidente Introducerea defectuoasă a acului
216
Cauzele pot fi poziţia necorespunzătoare a pacientului
Obstruarea acului cu un fragment tisular, obstacol osos (necesită
retragerea acului şi repuncţionare)
Lungimea insuficientă a acului, direcţia lateral a acestuia
Hipotensiunea marcată a LCR
o Scurgere foarte lentă a LCR prin pătrunderea insuficientă a acului în spațiul
subarahnoidian:
Impune împingerea ușoară a acului
o Puncție traumatică cu apariția de lichid sanguinolent pe ac:
Prin lezarea unui vas din plexul peridural
Dacă lichidul nu se limpezește după câteva picături, se va retrage acul
şi se va puncționa alt spațiu interspinos
o Durere brutală într-un membru inferior:
În caz de înțepare a unei rădăcini nervoase
o Imposibilitatea puncționării foarte frecventă la vârstnici din cauza osificării
ligamentare şi la obezi (canalul rahidian situat profund)
o Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedați anterior şi la care puncţia
se realizează în șezând
o Cefalee şi rahialgie, o complicație frecvent întâlnită care pare a fi determinată
de scăderea presiunii LCR
Complicațiile puncţiei rahidiene sunt următoarele:
o Sincopa vagală:
La pacienții anxioși, datorată reflexelor vagale inhibitorii declanșate de
emoție sau durere, lipsei sedării ori a anesteziei incorect efectuate
Impune decubitul dorsal, măsuri de reechilibrare volemică
o Cefaleea:
Poate fi prevenită prin folosirea de ace foarte subțiri şi respectarea
decubitului dorsal după puncţie
o Contaminarea LCR cu apariția meningitei sau empiemului subdural sau
peridural:
Foarte rară, datorită nerespectării asepsiei
o Hematomul compresiv subarahnoidian:
Apare în cazul efectuării puncţiei rahidiene la pacienții cu tulburări de
coagulare sau aflați sub tratament anticoagulant (prin înțeparea unui
vas) şi poate duce la paraplegie
o Sindromul de angajare:
Complicație foarte gravă, letală, apare în urma efectuării puncţiei la un
pacient cu hipertensiune intracraniană
o Supurație la locul de puncţie
12. Observații Înainte de efectuarea puncţiei lombare, este obligator un examen neurologic, precum şi
examinarea fundului de ochi pentru a exclude un sindrom de hipertensiune
intracraniană
Poziția corectă a pacientului reprezintă o condiţie absolută a reușitei puncţiei
219
procedurii
11. Complicații, Complicații imediate
incidente și o Lezarea pachetului vasculo-nervos, tumefieri, sângerări
accidente Complicații tardive
o Infecția articulației
o Depigmentarea pielii în zona în care a fost introdus acul
12. Observații În cazul citostaticelor şi izotopilor radioactivi se recomandă ca acul de puncţie să fie
spălat cu 1-2 cm3 ser fiziologic, înainte de a fi extras din articulație (pentru prevenirea
necrozelor periarticulare)
Ce nu trebuie făcut:
o Nu se va face puncţia articulară în săli septice
o Nu se va face puncţia articulară la domiciliul bolnavului
12. Observații Biopsia hepatică nu este recomandată pacienților cu tulburări de hemostaza, cu deficit
de factori de coagulare, cu infecții sistemice sau afecțiuni cutanate active.
- O altă metodă prin care se poate realiza biopsia hepatică este reprezentată de cea
transvenoasă ce consta în introducerea unui cateter prin vena jugulară, cateter care
este apoi ghidat spre ficat. La nivelul ficatului se poate recolta prin acest cateter
fragmentul tisular necesar.
- În cazul în care este necesar un fragment tisular de dimensiuni mai mari, se poate
realiza o biopsie deschisă, în cadrul unei intervenții chirurgicale clasice
sau laparoscopice.
- Biopsia prin aspirație cu ac fin este recomandată când se dorește recoltarea unui
fragment tisular sau doar a unor celule, dar și a unei cantități de lichid. Dacă este
suspicionată o infecție, se pot realiza culturi microbiologice folosind lichidul recoltat.
O astfel de biopsie se poate realiza ghidată imagistic prin tomografie computerizată,
ecografie sau chiar rezonanță magnetică nucleară.
6. Efectuarea Medicul:
procedurii o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Introducerea valvelor vaginale/speculului vaginal în interiorul vaginului
o Introducerea pensei de col în vagin și fixarea ei pe colul uterin
o Vizualizarea fundului de sac vaginal Douglas (fundul de sac vaginal
posterior)
o Aplicarea unui antiseptic în fundul de sac vaginal Douglas
o Efectuarea anesteziei locale
o Executarea puncţiei şi aspirarea lichidului
o Retragerea acului de puncție și tamponarea locului puncţiei
o Îndepărtarea pensei de pe colul uterin
o Îndepărtarea valvelor vaginale/speculului vaginal prin retragerea lor din
vagin
Asistentul medical:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientei la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare pe masa ginecologică
o Servirea medicului cu mănuși sterile, anestezic, seringă, ac de puncție
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Menținerea valvelor vaginale speculului vaginal în vagin în timpul
efectuării puncției
o Urmărirea evacuării de lichid
o Introducerea lichidului extras prin puncție în recipient steril care se
etichetează pentru a fi trimis la laborator
o Supravegherea pacientei în timpul puncţiei
o Aplicarea unui tampon la nivelul vulvei
o Acordarea de ajutor pacientei la coborârea de pe masa ginecologică
Reorganizarea locului de muncă:
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
o Aerisirea salonului
7. Supravegherea Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacienta pentru susținerea psihică a
pacientului acesteia și identificarea eventualelor situații de risc
Îmbrăcarea pacientei după procedură
Așezarea pacientei într-o poziţie comodă în pat
Supravegherea funcțiilor vitale și a eliminărilor pe cale vaginală
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire:
procedurii o Aspectul lichidului eliminat
o Simptomele pacientei
9. Interpretarea Sângele proaspăt sugerează hemoragia de corp luteal (sarcină extrauterină,
rezultatelor hemoragia unui chist de ovar):
o Dacă sângele nu coagulează demonstrează existenţa hemoperitoneului
o Dacă are microcheaguri sugerează sarcină ectopică
Sângele vechi sugerează un endometriom rupt (chist ovarian endometriozic)
Lichidul seros poate fi de origine inflamatorie, neoplazică sau din chist de ovar
231
Lichidul purulent sugerează boala inflamatorie pelvină acută (BIP), piosalpinx
Lichidul sebaceu sugerează chist ovarian dermoid
Puncţia albă nu exclude sarcină ectopică
10. Complicații, Incidente:
incidente și o Puncţia negativă (obturare a vârfului acului cu un mic fragment tisular) -
accidente necesită introducerea de Xilină sau ser fiziologic pe ac, eventual
schimbarea locului de puncţie
Accidente:
o Sincopă (reflexe vegetative produse prin înțeparea peritoneului sau golirea
rapidă a lichidului) - necesită măsuri de resuscitare cardiorespiratorie
o Hemoragie prin puncționarea unui vas
o Înțepare a viscerelor cavitare (intestin, colon, vezică) rar, dar grav (risc de
peritonită generalizată)
o Supurație parietală (nerespectarea regulilor de asepsie-antisepsie)
Contraindicații:
o Nerecomandată femeilor însărcinate în primele 3 luni de sarcină, excepție cazul
în care viața femeii depinde de examinarea CT (de exemplu în cazul unui
anevrism cerebral rupt)
5. Metode CT fără substanță de contrast
238
CT cu substanță de contrast
Angio-CT
6. Materiale Nu sunt necesare
necesare
7. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Identificarea următoarelor situații:
Pacientă însărcinată - din cauza riscului de apariție a malformațiilor fetale
Pacientă care alăptează
Pacient care prezintă alergii la vreun medicament sau la substanța de contrast
Pacient cu diabet și care utilizează metformin ca medicament hipoglicemiant
Pacient cu hipertiroidie - substanța de contrast poate cauza crize tireotoxice
Pacient care urmează tratament cu iod radioactiv - substanța de contrast va
anula efectele tratamentului și va inhiba tiroida
Pacient cu mielom multiplu
Pacient cu astm, insuficiență cardiacă, renală, hepatită, ciroză
Pacientul claustrofobic - care va fi sedat pe timpul examinării
Pacient care a făcut alte radiografii în care s-a fost folosit bariul sau i s-a
administrat un tratament ce conține bismut în ultimele patru zile înaintea
investigației - aceste două substanțe sunt vizibile pe radiografie și fac dificilă
interpretarea rezultatului tomografiei computerizate
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată sau pacientul va
rămâne îmbrăcat sumar
o Îndepărtarea pansamentelor, a unguentelor care ar putea influența imaginea
radiologică
o Calmarea durerii prin administrarea prealabilă a unui analgezic, la
recomandarea medicului, dacă în timpul examenului zona dureroasă va necesita
mobilizare (pacienți cu fracturi, luxaţii, inflamaţii articulare acute)
o Folosirea de atele radiotransparente dacă membrul lezat nu poate fi menţinut
fără atele
o Recomandarea ca pacientul să nu mănânce cu 4 ore înainte dacă se
investighează abdomenul
o Administrarea prealabilă, la recomandarea medicului, a unui laxativ sau
efectuarea unei clisme dacă se investighează tractului intestinal inferior
o Sedarea pacientului, la recomandarea medicului, în cazul în care este considerat
necesar: pacienții agitați, cei care suferă de claustrofobie, copiii
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
8. Efectuarea Tomografia computerizată este interpretată de către medic și efectuată de către un
procedurii asistent medical din serviciul de radiologie
Medicul:
o Interpretarea examenului CT
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Spălarea mâinilor
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare; decubit dorsal, pe masa tomografului, care va aluneca în
interiorul cilindrului, în timp ce scanerul din interior se va roti în jurul corpului
pentru a prelua imaginile
o Efectuarea CT
o Supravegherea pacientului în timpul procedurii
239
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat
de către asistentul medical dintr-o cameră alăturată
Se va comunica cu pacientul prin intermediul unui speaker pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
9. Supravegherea Nu este necesară o supraveghere strictă, pacientul poate părăsi imediat serviciul de
pacientului radiologie
Transportul pacientului din sala de investigație la salon
10. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
11. Observații Atenționarea pacientului că poate resimți o senzație de căldură și gust metalic în gură la
injectarea substanței de contrast
În cazul în care pacienta alăptează, va fi sfătuită să nu mai alăpteze 1-2 zile după
investigație, timp în care va fi eliminată din organism substanța de contrast
Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
240
o Abdomen: abcese, chisturi, infecții, tumori, anevrisme, corpuri străine,
hemoragii, adenopatii, obstrucții, diverticulită, litiază biliară
o Tract urinar: litiaza renală, obstrucții, tumori, infecții, hiperplazie de prostată
o Glande suprarenale: tumori sau creșterea în volum a glandelor
o Splină: leziuni traumatice ale splinei și determină dimensiunea acesteia
o Sistem musculo-scheletal: afecțiuni ale membrelor, articulațiilor
o Ghidarea acului în timpul drenării unui abces sau în timpul unei biopsii
Contraindicații:
o Nerecomandată femeilor însărcinate în primele 3 luni de sarcină, excepție
cazul în care viața femeii depinde de examinarea CT (de exemplu în cazul unui
anevrism cerebral rupt)
5. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Substanța de contrast
Medicamente pentru prevenirea și combaterea reacțiilor adverse
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Medicamente anestezice
Materiale pentru puncția venoasă
Materiale pentru puncția articulară
Mănuși sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
6. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Identificarea următoarelor situații:
Pacientă însărcinată - din cauza riscului de apariție a malformațiilor fetale
Pacientă care alăptează
Pacient care prezintă alergii la vreun medicament sau la substanța de
contrast
Pacient cu diabet și care utilizează metformin ca medicament hipoglicemiant
Pacient cu hipertiroidie - substanța de contrast poate cauza crize tireotoxice
Pacient care urmează tratament cu iod radioactiv - substanța de contrast va
anula efectele tratamentului și va inhiba tiroida
Pacient cu mielom multiplu
Pacient cu astm, insuficiență cardiacă, renală, hepatită, ciroză
Pacientul claustrofobic - care va fi sedat pe timpul examinării
Pacient care a făcut alte radiografii în care s-a fost folosit bariul sau i s-a
administrat un tratament ce conține bismut în ultimele patru zile înaintea
investigației- aceste două substanțe sunt vizibile pe radiografie și fac dificilă
interpretarea rezultatului tomografiei computerizate
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
Pacientul poate fi chemat cu o oră înainte de examinarea abdomenului
și cu o oră jumătate înainte de examinarea de abdomen și pelvis, astfel
încât substanța de contrast să aibă timp să acționeze
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată sau pacientul va
rămâne îmbrăcat sumar
o Recomandarea ca pacientul să nu mănânce cu 4 ore înainte, dacă se
investighează abdomenul
o Administrarea prealabilă, la recomandarea medicului, a unui laxativ sau
efectuarea unei clisme dacă se investighează tractului intestinal inferior
o Sedarea pacientului, la recomandarea medicului, în cazul în care este
241
considerat necesar: pacienții agitați, cei care suferă de claustrofobie, copiii
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
7. Efectuarea Tomografia computerizată cu substanță de contrast este interpretată de către medic și
procedurii efectuată de către un asistent medical din serviciul de radiologie
Medicul:
o Interpretarea examenului CT
o Efectuează puncția (la nevoie)
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Spălarea mâinilor
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare; decubit dorsal, pe masa tomografului, care va aluneca în
interiorul cilindrului, în timp ce scanerul din interior se va roti în jurul corpului
pentru a prelua imaginile
o Efectuarea CT
o Supravegherea pacientului în timpul procedurii
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat
de către asistentul medical dintr-o cameră alăturată
Se va comunica cu pacientul prin intermediul unui speaker pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
8. Supravegherea Nu este necesară o supraveghere strictă, pacientul poate părăsi imediat serviciul de
pacientului radiologie
Transportul pacientului din sala de investigație la salon
9. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
10. Complicații, Echimoze sau hematoame la locul de puncție
incidente și Infecție și durere la locul de puncție
accidente Alergie la substanța de contrast sau unele medicamente
Hemoragie importantă ce poate necesita transfuzie sangvină
11. Observații Atenționarea pacientului că poate resimți o senzație de căldură și gust metalic în gură la
injectarea substanței de contrast
Se recomandă pacientului, consumul unei cantități crescute de lichide pentru eliminarea
substanței de contrast
În cazul în care pacienta alăptează, va fi sfătuită să nu mai alăpteze 1-2 zile după
investigație, timp în care va fi eliminată din organism substanța de contrast
Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
PROTOCOALELE OPERAȚIONALE DE IMAGISTICĂ MEDICALĂ
243
administrat un tratament ce conține bismut în ultimele patru zile înaintea
investigației- aceste două substanțe sunt vizibile pe radiografie și fac dificilă
interpretarea rezultatului tomografiei computerizate
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată sau pacientul va
rămâne îmbrăcat sumar
o Recomandarea ca pacientul să nu mănânce cu 4 ore înainte
o Sedarea pacientului, la recomandarea medicului, în cazul în care este
considerat necesar: pacienții agitați, cei care suferă de claustrofobie, copiii
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
6. Efectuarea Angio-CT este interpretată de către medic și efectuată de către un asistent medical din
procedurii serviciul de radiologie
Medicul
o Interpretarea examenului angio-CT
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Spălarea mâinilor
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Efectuarea puncției venoase și administrarea substanței de contrast
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare; decubit dorsal, pe masa tomografului, care va aluneca în
interiorul cilindrului, în timp ce scanerul din interior se va roti în jurul
corpului pentru a prelua imaginile
o Efectuarea CT
o Supravegherea pacientului în timpul investigației
o Realizarea unui pansament compresiv la locul puncției arteriale
o Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de examinare
radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
o Îndepărtarea mănușilor și spălarea mâinilor
o Supravegherea pacientului în timpul procedurii
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat
de către asistentul medical dintr-o cameră alăturată
Se va comunica cu pacientul prin intermediul unui speaker pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
7. Supravegherea Este necesară o supraveghere strictă, pacientul nu poate părăsi imediat serviciul de
pacientului radiologie
Transportul pacientului din sala de investigație la salon
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
9. Complicații, Echimoze sau hematoame la locul de puncție
incidente și Infecție și durere la locul de puncție
accidente Alergie la substanța de contrast sau unele medicamente
Hemoragie importantă ce poate necesita transfuzie sangvină
10. Observații Atenționarea pacientului că poate resimți senzație de căldură și gust metalic în gură la
injectarea substanței de contrast
Se recomandă pacientului, consumul unei cantități crescute de lichide pentru eliminarea
244
substanței de contrast
În cazul în care pacienta alăptează, va fi sfătuită să nu mai alăpteze 1-2 zile după
investigație, timp în care va fi eliminată din organism substanța de contrast
Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
246
o Atenționarea pacientului că metoda IRM poate implica un disconfort relativ în
ceea ce priveşte zgomotul aparatului în funcţionare
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
7. Efectuarea IRM (RMN) este interpretată de către medic și efectuată de către un asistent medical
procedurii din serviciul de radiologie
Medicul
o Interpretarea examenului IRM
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Spălarea mâinilor
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Decubit dorsal pe masa scanerului IRM, care va aluneca în interiorul
cilindrului
o Efectuarea IRM
o Supravegherea pacientului în timpul procedurii
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat
de către asistentul medical dintr-o cameră alăturată
Se va comunica cu pacientul prin intermediul unui speaker pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
8. Supravegherea Nu este necesară o supraveghere strictă, pacientul poate părăsi imediat serviciul de
pacientului radiologie
Transportul pacientului din sala de investigație la salon
9. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
250
de înjumătățire de 6 ore) este folosit pentru a studia scheletul și organe precum
creierul, ficatul sau plămânii
o Radiul și stronțiul sunt folosite pentru schelet
o Galiu-67 (Ga-67) util în diagnosticul bolilor inflamatorii sau infecții active,
tumori și abcese
3. Scop Explorator
4. Indicații Indicații
contraindicații o Detectarea modificărilor structurale ale unor organe bazată pe existenţa unor
diferențe de concentrație a materialului radioactiv în țesuturile normale şi
anormale în ariile studiate
o Vizualizarea unor organe şi regiuni care nu pot fi investigate ecografic,
radiologic, la computer tomograf sau RMN
o Depistarea tulburărilor perfuziei tisulare la nivelul organelor şi țesuturilor
o Diferențierea tumorilor maligne de cele benigne
o Monitorizarea evoluției tumorilor şi a răspunsurilor la tratamente (iradiere,
chimioterapie)
Contraindicații:
o Nerecomandată femeilor însărcinate, care alăptează și care sunt în perioada
de menstruație
5. Avantaje, Avantaje:
dezavantaje o Pregătirea este minimă
o Procedura nu este dureroasă
o Eliminarea substanţei radioactive se face relativ repede prin urină şi fecale:
Technețiu, cel mai utilizat trasor, se reduce după 6 ore şi dispare după
24 ore
o Nu necesită spitalizare, se poate efectua ambulatoriu
Dezavantaje:
o Produsul radiofarmaceutice administrat poate determina senzație temporară
de căldură, reacții cutanate (prurit, eritem)
6. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Radiotrasor
Seringi sterile
Ace sterile
Pipete
Pahare de unică folosință
Garou
Tampoane de tifon
Mănuși sterile
Halat impermeabil de unică folosință
Mască facială de unică folosință
Botoșei de unică folosință
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
7. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
o Recomandarea de evitare a contactului fizic cu alte persoane în primele 24 de
ore de la examinare și de a sta la distanța de cel puțin 1 m față de copii și
femeile însărcinate timp de 1 săptămână
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
251
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată
o Acordarea de ajutor la așezarea pacientului în poziția recomandată
8. Efectuarea Scintigrafia este interpretată de către medic și efectuată de către un asistent medical
procedurii din departamentul de medicină nucleară
Medicul:
o Interpretarea scintigrafiei
Asistentul medical din departamentul de medicină nucleară:
o Spălarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Introducerea pacientului în sala de administrare a radiotrasorului
o Administrarea dozei pregătite
o Însoțirea pacientului în sala de așteptare
o Însoțirea pacientului în sala de examinare
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Supravegherea pacientului în timpul procedurii
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea echipamentului de radioprotecție
o Spălarea mâinilor
9. Supravegherea Îmbrăcarea pacientului
pacientului
10. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
11. Observații Personalul medical care lucrează în laboratorul de medicină nucleară cunoaște și
respectă protocoalele operaționale de medicină nucleară
256
COD PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA
Procedură EXAMINĂRI IMAGISTICE PE APARATE
G-1 EXAMINAREA IMAGISTICĂ A SISTEMULUI OSTEOARTICULAR
G-1.2. Artrografia
1. Definiție Artrografia este un examen radiologic care permite vizualizarea interiorului unei
articulații și realizarea unei explorări de finețe a suprafețelor articulare și a învelișului
cartilaginos
2. Responsabilități Medicul execută puncția articulară
Asistentul medical din serviciul de radiologie ajută medicul, pregătește și susține
pacientul și execută procedurile de examinare radiologică
3. Scop Explorator:
o Studierea morfologiei oaselor şi a funcționalității unor articulații pentru
stabilirea diagnosticului
4. Indicații Artrografia necesită o puncție articulară și injectarea unui produs de contrast:
contraindicații o Care poate fi aerul (artrografia gazoasă)
o Produs de contrast iodat (artropatia opacă sau iodată)
o Amestec al celor două metode (artrografie cu dublu contrast)
Nerecomandat femeilor însărcinate
5. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Substanța de contrast, dacă este cazul
o Medicamente pentru prevenirea și combaterea reacțiilor adverse
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Pansament steril
Seringi sterile de 5 ml, 10 ml
Ace sterile
Tăviţă renală
o Medicamente anestezice: Xilină
Mănuși sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
6. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată sau pacientul va
rămâne îmbrăcat sumar
o Îndepărtarea pansamentelor, a unguentelor care ar putea influența imaginea
radiologică
o Calmarea durerii prin administrarea prealabilă a unui analgezic, la
recomandarea medicului
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
7. Efectuarea Artrografia necesită puncția articulară efectuată de medic, cu anestezie locală, în sala
procedurii de tratament, ajutat de către un asistent medical de la serviciul de radiologie
Medicul:
258
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Efectuarea anesteziei locale
o Efectuarea puncției articulare și injectarea substanței de contrast
o Aplicarea unui pansament la nivelul articulației
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
Pregătirea materialelor
Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
Îmbrăcarea mănuşilor sterile
Servirea medicului cu mănuși sterile, cu anestezic, cu seringi, cu
instrumente
Supravegherea pacientului în timpul puncției articulare
Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de tratament
Îndepărtarea mănușilor și spălarea mâinilor
o Asigurarea transportului din sala de tratament în sala de examinare
radiologică, cu fotoliul mobil
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Supravegherea pacientului în timpul procedurii
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat
de către asistent dintr-o cameră alăturată
Se va comunica cu pacientul prin intermediul unui speaker pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea situații de risc.
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
8. Supravegherea Nu este necesară o supraveghere strictă
pacientului Pacientul poate părăsi imediat serviciul de radiologie
Se asigură transportul pacientului din sala de investigație la salon
9. Evaluarea şi Medicul interpretează artrografia
notarea Atenționarea pacientului că poate prezenta dureri câteva zile
procedurii Poate apărea tumefacția articulației
Recomandări pentru pacientul care a efectuat artrografie:
o Evitarea conducerii autoturismului și a efortului fizic timp de 24 de ore după
procedură
o Anunţarea medicului dacă durerea este intensă, articulația se înroșește,
tumefacția este accentuată sau apare febra
10. Complicații, Durere
incidente și Infecție
accidente Reacții adverse la substanța de contrast
11. Observații Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
261
G-2.2. Scintigrafia pulmonară
1. Definiție Metodă de explorare a plămânilor cu ajutorul izotopilor radioactivi administrați pe cale
intravenoasă sau inhalatorie. Se efectuează în serviciul de medicină nucleară
Principiul metodei
Determinarea distribuției fluxului sanguin regional pulmonar, datorită blocării
particulelor marcate radioactiv la nivelul capilarelor pulmonare, proporțional cu debitul
sanguin regional.
Se achizitionează imagini statice scintigrafice ale ariilor pulmonare în incidențe antero-
posterioare, oblice posterioare dreapta și stânga, oblice anterioare dreapta și stânga și dacă
este necesar se pot efectua și achiziția de cupe tomografice cu reconstrucție 3D a ariilor
lezionale pulmonare.
Se pot face determinări semicantitative ale perfuziei pulmonare în cadrul unui bilantului
preoperator cu estimarea capacității reziduale postrezectie pulmonară sau lobară în cancerul
pulmonar.
2. Tipuri Scintigrafia pulmonară de perfuzie
Scintigrafie pulmonară ventilație – se realizează cu un circuit spirografic în care s-a
introdus un gaz radioactiv (Kr,Xe) permite studii cantitative ale ventilației, global pe cei
doi plamâni, dierențiat stânga/dreapta, sau regional(baze, vârfuri)
Scintigrafia cu trasori tumorali – se realizează prin injectarea intravenoasă a nuor
radiotrasori cu acumulare selectivă în țesutul neoplazic( Ca- citrat, Tc- bleomicină).
Procesele neoplazice se evidențiază prin imagini scintigrafice „pozitive”.
Radiofarmaceutice utilizate clinic sunt:
99mTc-macroagregate de albumina umana (99mTc-MAA), formate prin denaturarea
la căldură a seralbuminei umane, livrate sub formă de truse cu preparare
extemporanee, relizează o legătură chimică stabilă pentru circa 3 ore după preparare.
99mTc-microsfere de serumalbumina umana (99m-Tc-MSAU)
¹³³Xe (solutie injectabila) - radiotrasor obtinut in reactorul nuclear din 235-U, solvit
in ser fiziologic si administrat i.v., cu pacientul in apnee, va ajunge prin ventriculul
drept in circulatia pulmonara, iar apoi prin difuziune, în alveole.
3. Indicații Diagnosticul tromboembolismului pulmonar
Monitorizarea postterapeutică a unei embolii pulmonare (în certificarea evoluției
posttratament anticoagulant)
Bilant preoperator cu estimarea capacității reziduale postrezecție pulmonară sau lobară în
cancerul pulmonar
Monitorizare pre și postoperator a unui transplant pulmonar
Evaluarea unor malformații congenitale pulmonare și a șunturilor cardiace
Evaluarea și monitorizarea hipertensiunii pulmonare
Evaluarea perfuziei regionale în boli pulmonare (BPOC, astm bronșic, fibroze
pulmonare)
5. Pregătirea Psihică
pacientului Se informează paicentul cu privire la desfășurarea procedurii, se anunță că nu este
traumatică
Se ia consimțământul- pacientul va completa și semna declarația de acord pentru
efectuarea investigației
Fizică
Se avertizează pacientul să nu mănânce în dimineața examenului
Se întrerupe medicația cu o zi înainte
Se așează în decubit dorsal pe masa de investigație
6. Efectuarea Procedura este realizată de către medic, asistentul medical va pregăti pacientul,
procedurii materialele necesare și ajută medicul în realizarea procedurii
262
1. Scintigrafia de perfuzie
o Se realizează puncția venoasă și se administrează în perfuzie intravenoasă substanța
radioactivă
o După injectare substanța se distribuie funcție de debitul de perfuzie pulmonară și se
blochează la nivelul capilarelor pulmonare
o Se preiau imaginile de la nivelul plămânilpr cu ajutorul unei camere de scintilație,
pacientul fiind așezat în decubit dorsal
2. Scintigrafia de ventilație
o Se cere pacientului ca înainte de investigație să inhaleze prin inspir profund substanța
radioactivă, urmată de apnee 10 secunde
o Pacientul se așează în decubit dorsal și cu ajutorul camerei de scintilație se
vizualizează aria pulmonară
După procedură pacientul este condus la salon și așezat comod în pat
2. Scop Explorator
Se obțin informații despre structura și funcția inimii
Dimensiunile inimii – dilatări ale cavităților sau îngroșări ale pereților
Forța de contacție a inimii – se evaluează funcția de pompă a inimi atât global
(exprimată prin fracție de ejecție, care la o persoana normală este între 55-65%), cât
și regional (exprimat ca cinetică regională). Identificarea unor zone de contractilitate
redusă poate indica medicului afectarea arterelor coronare, caz în care pot fi indicate
investigații suplimentare precum coronarografia.
Valvele cardiace – sunt evaluate deschiderea și închiderea lor
Pericardul – prezența lichidului
3. Indicații, Indicații
o La pacienții cu modificări electrocardiografice
o Afecțiuni valvulare
o Suspiciunea de defecte cardiace congenitale
o Tumori cardiace
o Prezența unor trombi în cavitățile inimii
o Înainte de coronarografie
o La pacienții cu valve mecanice
o Ca evaluare screening la sportivi
4. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Gel ecografic
263
Prosop de hârtie
Ecograf
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea Psihică
pacientului o Se explică pacientului scopul, modul de derulare a procedurii și a duratei
o Pacientul va fi informat că este o procedură nedureroasă, neinvazivă, poate
mănca și își poate lua medicația înainte, nu durează mult și poate fi repetată
fără probleme, nu iradiază
o Se obţine consimţământul,
o Se respectă intimitatea pacientului prin izolarea pacientului cu un paravan
Fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Dezbrăcarea pacientului până la brâu și așezarea acestuia în decubit dorsal
stâng cu brațul stâng sub cap
6. Efectuarea Verificarea identității pacientului și a recomandării
procedurii Ecografia este efectuată de către medic ajutat de un asistent medical
Medicul aplică gelul ecografic și efectuează ecografia
Asistentul medical:
o Spălarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Supravegherea pacientului în timpul procedurii
G-3.3. Angiocardiografia
1. Definiție Angiocardiografia este o metodă radiologică de vizualizare a cavităților cardiace (drepte
– dextrograma, stângi - levograma) prin injectarea substanţelor de contrast iodate pe
calea unei vene periferice sau prin cateterism
Se asigură efectuarea de radiografii înainte de administrarea substanţei de contrast
Este necesară utilizarea unei seringi automate care să permită injectarea sub presiune şi
rapid a substanţei de contrast, precum şi un seriograf care efectuează radiografii rapide,
la intervale scurte de timp (6 / secundă)
2. Scop Explorator
o Cardiopatii congenitale şi câștigate: cardiopatii cianogene, anomalii
tricuspidiene, ale aparatului valvular aortic şi mitral, ale venelor pulmonare
3. Contraindicați Nerecomandat femeilor însărcinate
i
4. Loc Angiografiile se efectuează de medic în laboratorul de cateterism cardiovascular, în
condiții sterile și sub anestezie locală
În timpul procedurii, pacientul nu va resimți durere, va rămâne conștient și poate
comunica cu medicul
5. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
o Substanța de contrast nonionice: Iopamiro 370, Ultravist, Omnipaque
o Catetere venoase periferice
o Catetere sterile pentru angiografie
o Seringi automate
o Medicamente pentru prevenirea și combaterea reacțiilor adverse
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Pansamente sterile
Câmpuri sterile
Seringi sterile de 5 ml, 10 ml
Ace sterile
Tăviţă renală
265
Medicamente anestezice: Xilină
Mănuși sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
6. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată sau pacientul va
rămâne îmbrăcat sumar
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
În cazul investigațiilor cu substanțe de contrast:
o Întreruperea tratamentului anticoagulant (de tipul sintrom, trombostop,
heparină) sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix, trombex) sau ajustare
dozelor, cu câteva zile înainte de procedură, la recomandarea medicului curant
şi/sau cardiolog
o Întreruperea alimentării cu 4 ore înainte de procedură
7. Efectuarea Examinarea radiologică prin cateterizare arterială
procedurii Medicul:
o Spălarea chirurgicală a mâinilor
o Îmbrăcarea echipamentului steril de protecție (halat, bonetă, mască, mănuși)
o Efectuarea asepsiei tegumentului
o Efectuarea anesteziei locale
o Puncționarea arterei (în cazul arterei femurale, în triunghiul Scarpa, bolnavul
fiind în decubit dorsal)
Introducerea prin acul de puncţie, în artera aleasă ca abord, a unui ghid
spiral metalic (mandren) şi îndepărtarea acului din arteră
Introducerea cateterului, prin mișcări de înșurubare, până în zona de
investigat
Extragerea mandrenul şi adaptarea cateterului la seringa de injectare sub
presiune
Injectarea prin cateter a substanţelor de contrast 60-70 ml cu un debit de
30 ml/secundă
Efectuarea de radiografii seriate la nivelul inimii și vaselor de sânge
Interpretarea examinării imagistice
o Discutarea cu pacientul a rezultatului examinării imagistice
o Realizarea unei angiografii diagnostice durează aproximativ 30-60 de minute,
incluzând pregătirea pacientului
În cazul identificării unor leziuni, angiografia diagnostică se poate
continua cu o procedură terapeutică
o În angiografia terapeutică, angiografia se efectuează în general în regim
ambulatoriu și nu necesită spitalizare
o La finalizarea procedurii miniminvazivă sau procedură de cardiologie
intervențională (sau ambele), se efectuează extragerea cateterului și se
realizează compresiunea manuală fermă a arterei folosite ca abord
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
266
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Servirea medicului cu echipament steril, cu anestezic, seringi, catetere,
instrumente
o Supravegherea pacientului în timpul investigației
o Realizarea unui pansament compresiv la locul puncției arteriale
o Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de examinare
radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor.
8. Supravegherea Pacientul poate părăsi imediat serviciul de radiologie
pacientului În cazul pacientului cu abord femural se recomandă o perioadă de repaus la pat de 8 – 12
ore, fără a face mișcări de flexie ale coapsei pe abdomen, cu membrul inferior în
extensie, acest interval putându-se prelungi la recomandarea medicului
Se asigură transportul pacientului la salon, cu patul mobil
9. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
10. Complicații, Echimoze sau hematoame la locul de puncție
incidente și Infecție și durere la locul de puncție
accidente Alergie la substanța de contrast sau unele medicamente
Hemoragie importantă ce poate necesita transfuzie sangvină
Formarea de trombi în artere
Infarct miocardic
Ruperea arterei
Accident vascular cerebral
Deces
11. Observații Atenționarea pacientului că poate resimți o senzație de căldură la injectarea substanței de
contrast
Compresiunea manuală fermă a arterei folosite ca abord este necesară pentru a permite
formarea unui mic cheag de sânge la locul de puncție și a evita apariția ulterioară a
hematoamelor importante. În timpul compresiunii, pacientul poate resimți disconfort,
senzație de presiune sau chiar durere (de diferite grade)
o Se recomandă pacientului, consumul unei cantități crescute de lichide pentru
eliminarea substanței de contrast
o Se recomandă femeilor care alăptează să întrerupă alăptarea timp de 24 de ore
după investigațiile cu substanțe de contrast, pentru eliminarea substanței de
contrast
Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală.
267
o Stop cardiac resuscitat
o Afecțiuni cardiace congenitale
o Lipotimii, sincope la pacienți cu factori de risc cardiovasculari: hipertensiune
arterială, hipercolesterolemie, diabet zaharat
În cazul unor leziuni stenozante (obstrucții), coronografia diagnostică se continuă cu o
procedură terapeutică
o Tratament medicamentos
o Angiopatie coronariana cu implant de stent
o Procedură chirurgicală (by-pass coronarian)
3. Indicații Procedura este utilă pentru explorarea bolii coronariene, indică locul exact și severitatea
contraindicații unei ocluzii și aduce informații decisive în legătura cu tratamentul ulterior (medicamentos,
intervențional sau chirurgical)
Nerecomandat femeilor însărcinate
4. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
o Substanța de contrast nonionice: Iopamiro 370, Ultravist, Omnipaque
o Medicamente pentru prevenirea și combaterea reacțiilor adverse
o Catetere venoase periferice
o Catetere sterile pentru angiografie
o Seringi automate
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Pansamente sterile
Câmpuri sterile
Seringi sterile de 5 ml, 10 ml
Ace sterile
Tăviţă renală
Medicamente anestezice: Xilină
Mănuși sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată sau pacientul va rămâne
îmbrăcat sumar
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
În cazul investigațiilor cu substanțe de contrast:
o Întreruperea tratamentului anticoagulant (de tipul sintrom, trombostop,
heparină) sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix, trombex) sau ajustare
dozelor, cu câteva zile înainte de procedură, la recomandarea medicului curant
şi/sau cardiolog
o Întreruperea alimentării cu 4 ore înainte de procedură
6. Efectuarea Examinarea radiologică prin cateterizare arterială
procedurii Medicul:
o Spălarea chirurgicală a mâinilor
o Îmbrăcarea echipamentului steril de protecție (halat, bonetă, mască, mănuși)
o Efectuarea asepsiei tegumentului
268
o Efectuarea anesteziei locale
o Puncționarea arterei (în cazul arterei femurale, în triunghiul Scarpa, bolnavul
fiind în decubit dorsal)
Introducerea prin acul de puncţie, în artera aleasă ca abord, a unui ghid
spiral metalic (mandren) şi îndepărtarea acului din arteră
Introducerea cateterului, prin mișcări de înșurubare, până în zona de
investigat
Extragerea mandrenul şi adaptarea cateterului la seringa de injectare sub
presiune
Injectarea prin cateter a substanţelor de contrast 60-70 ml cu un debit de 30
ml/secundă
Efectuarea de radiografii seriate la nivelul inimii și vaselor de sânge
Interpretarea examinării imagistice
o Discutarea cu pacientul a rezultatului examinării imagistice
o Realizarea unei angiografii diagnostice durează aproximativ 30-60 de minute,
incluzând pregătirea pacientului
În cazul identificării unor leziuni, angiografia diagnostică se poate
continua cu o procedură terapeutică
o În angiografia terapeutică, angiografia se efectuează în general în regim
ambulatoriu și nu necesită spitalizare
o La finalizarea procedurii miniminvazivă sau procedură de cardiologie
intervențională (sau ambele), se efectuează extragerea cateterului și se realizează
compresiunea manuală fermă a arterei folosite ca abord
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Servirea medicului cu echipament steril, cu anestezic, seringi, catetere,
instrumente
o Supravegherea pacientului în timpul investigației
o Realizarea unui pansament compresiv la locul puncției arteriale
o Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de examinare
radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
7. Supravegherea Pacientul poate părăsi imediat serviciul de radiologie
pacientului În cazul pacientului cu abord femural se recomandă o perioadă de repaus la pat de 8 – 12
ore, fără a face mișcări de flexie ale coapsei pe abdomen, cu membrul inferior în extensie,
acest interval putându-se prelungi la recomandarea medicului
Se asigură transportul pacientului la salon, cu patul mobil
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
9. Complicații, Echimoze sau hematoame la locul de puncție
incidente și Infecție și durere la locul de puncție
accidente Alergie la substanța de contrast sau unele medicamente
Hemoragie importantă ce poate necesita transfuzie sangvină
Formarea de trombi în artere
Infarct miocardic
Ruperea arterei
269
Accident vascular cerebral
Deces
10. Observații Atenționarea pacientului că poate resimți o senzație de căldură la injectarea substanței de
contrast
Compresiunea manuală fermă a arterei folosite ca abord este necesară pentru a permite
formarea unui mic cheag de sânge la locul de puncție și a evita apariția ulterioară a
hematoamelor importante:
o În timpul compresiunii, pacientul poate resimți disconfort, senzație de presiune sau
chiar durere (de diferite grade)
Se recomandă pacientului, consumul unei cantități crescute de lichide pentru eliminarea
substanței de contrast
Se recomandă femeilor care alăptează să întrerupă alăptarea timp de 24 de ore după
investigațiile cu substanțe de contrast, pentru eliminarea substanței de contrast
Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
G-3.5. Aortografia
1. Definiție Aortografia constă în examinarea radiologică a aortei şi a ramurilor sale după injectarea
substanței de contrast și înregistrarea drumului substanței de contrast pe film radiologic,
prin clișee la intervale diferite sau în serie
2. Scop Explorator
o Anevrism de aortă
o Disecție de aortă
o Formarea și existența unor trombi
Coarctație de aortă
3. Indicații Tehnica ortografiei diferă în funcție de porțiunea explorată:
contraindicații o Aortografia toracică
o Aortografia abdominală
Aortografia toracică
o Constă în injectarea substanţei de contrast în aorta toracică, prin cateterism pe
calea humerală, axilară, subclaviculară sau pe cale femurală urmată de
efectuarea de radiografii seriate la nivelul aortei toracice, abdominale şi a
arterelor periferice ale membrelor inferioare şi superioare
o Tot prin cateterism se pot efectua explorări ale ramurilor aortei (arterele
carotide, subclaviculare, vertebrale, coronare, renale trunchiul celiac, artera
mezenterică etc.)
o Se realizează arteriografii selective
Aortografia abdominală
o Se realizează prin puncţie translombară (metoda directă) sau pe cale femurală
prin cateterism retrograde
o Introducerea substanței de contrast și efectuarea de radiografii înainte de
administrare permite vizualizarea aortei, a femuralelor, arterelor gambei, până
la arterele digitale
o Prin folosirea cateterului cu vârful curbat se pot vizualiza ramurile viscerale ale
aortei abdominale, constituind arteriografia selectivă
Nerecomandat femeilor însărcinate
4. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Substanța de contrast nonionice: Iopamiro 370, Ultravist, Omnipaque
Medicamente pentru prevenirea și combaterea reacțiilor adverse
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Pansamente sterile
Câmpuri sterile
Seringi sterile de 5 ml, 10 ml
270
Ace sterile
Catetere venoase periferice
Catetere sterile pentru angiografie
Seringi automate
Tăviţă renală
Medicamente anestezice: Xilină
Mănuși sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată sau pacientul va
rămâne îmbrăcat sumar
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
În cazul investigațiilor cu substanțe de contrast:
o Întreruperea tratamentului anticoagulant (de tipul sintrom, trombostop,
heparină) sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix, trombex) sau ajustare
dozelor, cu câteva zile înainte de procedură, la recomandarea medicului curant
şi/sau cardiolog
o Întreruperea alimentării cu 4 ore înainte de procedură
6. Efectuarea Examinarea radiologică prin cateterizare arterială
procedurii Medicul:
o Spălarea chirurgicală a mâinilor
o Îmbrăcarea echipamentului steril de protecție (halat, bonetă, mască, mănuși)
o Efectuarea asepsiei tegumentului
o Efectuarea anesteziei locale
o Puncționarea arterei (în cazul arterei femurale, în triunghiul Scarpa, bolnavul
fiind în decubit dorsal)
Introducerea prin acul de puncţie, în artera aleasă ca abord, a unui ghid
spiral metalic (mandren) şi îndepărtarea acului din arteră
Introducerea cateterului, prin mișcări de înșurubare, până în zona de
investigat
Extragerea mandrenul şi adaptarea cateterului la seringa de injectare sub
presiune
Injectarea prin cateter a substanţelor de contrast 60-70 ml cu un debit de
30 ml/secundă
Efectuarea de radiografii seriate la nivelul inimii și vaselor de sânge
Interpretarea examinării imagistice
o Discutarea cu pacientul a rezultatului examinării imagistice
o La finalizarea procedurii se efectuează extragerea cateterului și se realizează
compresiunea manuală fermă a arterei folosite ca abord
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Servirea medicului cu echipament steril, cu anestezic, seringi, catetere,
271
instrumente
o Supravegherea pacientului în timpul investigației
o Realizarea unui pansament compresiv la locul puncției arteriale
o Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de examinare
radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
7. Supravegherea Pacientul poate părăsi imediat serviciul de radiologie
pacientului În cazul pacientului cu abord femural se recomandă o perioadă de repaus la pat de 8 – 12
ore, fără a face mișcări de flexie ale coapsei pe abdomen, cu membrul inferior în
extensie, acest interval putându-se prelungi la recomandarea medicului
Se asigură transportul pacientului la salon, cu patul mobil
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
9. Complicații, Echimoze sau hematoame la locul de puncție
incidente și Infecție și durere la locul de puncție
accidente Alergie la substanța de contrast sau unele medicamente
Hemoragie importantă ce poate necesita transfuzie sangvină
Formarea de trombi în artere
Infarct miocardic
Ruperea arterei
Accident vascular cerebral
Deces
10. Observații Atenționarea pacientului că poate resimți o senzație de căldură la injectarea substanței de
contrast
Compresiunea manuală fermă a arterei folosite ca abord este necesară pentru a permite
formarea unui mic cheag de sânge la locul de puncție și a evita apariția ulterioară a
hematoamelor importante. În timpul compresiunii, pacientul poate resimți disconfort,
senzație de presiune sau chiar durere (de diferite grade)
Se recomandă pacientului, consumul unei cantități crescute de lichide pentru eliminarea
substanței de contrast
Se recomandă femeilor care alăptează să întrerupă alăptarea timp de 24 de ore după
investigațiile cu substanțe de contrast, pentru eliminarea substanței de contrast
Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
G-3.8. Flebografia
1. Definiție Flebografia este o metodă de examinare radiologică a venelor prin administrarea
intravenoasă a substanţei de contrast și înregistrarea drumului substanței de contrast pe
un film radiologic, prin clișee la intervale diferite sau în serie
o Spre deosebire de aortografie și arteriografie, în flebografie concentrația
substanţei de contrast trebuie să fie mai scăzută de 30%, pentru prevenirea
acțiunii iritante, întrucât viteza de circulație este mai mică, în special în condiţii
patologice, şi contactul cu endovena este mai lung
o Ritmul de injectare al substanţei de contrast este mai lent decât la arteriografie,
iar efectuarea clișeelor radiografice se face la intervale mai mari de timp
Flebografia transosoasă este indicată atunci când abordul venos este dificil. Cu ajutorul
unui trocar se pătrunde în spongioasa calcaneană în care se injectează substanţă de
contrast
2. Contraindicații Nerecomandat femeilor însărcinate
276
3. Loc Flebografia se efectuează de către medic în laboratorul de cateterism cardiovascular, în
condiții sterile și sub anestezie locală
În timpul procedurii, pacientul nu va resimți durere, va rămâne conștient și poate
comunica cu medicul
4. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Substanța de contrast nonionice: Iopamiro 370, Ultravist, Omnipaque
Medicamente pentru prevenirea și combaterea reacțiilor adverse
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Pansamente sterile
Câmpuri sterile
Seringi sterile de 5 ml, 10 ml
Ace sterile
Tăviţă renală
Mănuși sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată sau pacientul va
rămâne îmbrăcat sumar
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
În cazul investigațiilor cu substanțe de contrast:
o Întreruperea tratamentului anticoagulant (de tipul sintrom, trombostop,
heparină) sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix, trombex) sau ajustare
dozelor, cu câteva zile înainte de procedură, la recomandarea medicului curant
şi/sau cardiolog
o Întreruperea alimentării cu 4 ore înainte de procedură
6. Efectuarea Medicul:
procedurii o Spălarea chirurgicală a mâinilor
o Îmbrăcarea echipamentului steril de protecție (halat, bonetă, mască, mănuși)
o Efectuarea asepsiei tegumentului
o Puncționarea venei
Adaptarea la acul de puncție a seringii cu substanțe de contrast
Efectuarea de radiografii seriate
Interpretarea examinării imagistice
o Discutarea cu pacientul a rezultatului examinării imagistice
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Servirea medicului cu echipament steril, seringi
o Supravegherea pacientului în timpul investigației
277
o Realizarea unui pansament compresiv la locul puncției
o Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de examinare
radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
7. Supravegherea Pacientul poate părăsi imediat serviciul de radiologie
pacientului În cazul pacientului cu abord femural se recomandă o perioadă de repaus la pat de 8 – 12
ore, fără a face mișcări de flexie ale coapsei pe abdomen, cu membrul inferior în
extensie, acest interval putându-se prelungi la recomandarea medicului
Se asigură transportul pacientului la salon, cu patul mobil
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
9. Complicații, Echimoze sau hematoame la locul de puncție
incidente și Infecție și durere la locul de puncție
accidente Alergie la substanța de contrast sau unele medicamente
10. Observații Atenționarea pacientului că poate resimți o senzație de căldură la injectarea substanței de
contrast
Se recomandă pacientului, consumul unei cantități crescute de lichide pentru eliminarea
substanței de contrast
Se recomandă femeilor care alăptează să întrerupă alăptarea timp de 24 de ore după
investigațiile cu substanțe de contrast, pentru eliminarea substanței de contrast
Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
G-3.9. Limfografia
1. Definiție Limfografia reprezintă o metodă de investigare radiologică a vaselor limfatice şi
ganglionilor după administrarea unei substanțe de contrast și înregistrarea drumului
substanței de contrast pe un film radiologic, prin clișee la intervale diferite sau în serie
2. Scop Explorator
3. Indicații Tumorile maligne ganglionare
contraindicații o Examinarea ajută la precizarea diagnosticului, a stadiului de evoluție, a
tratamentului aplicat şi a prognosticului bolnavilor tratați
Examinarea nu este recomandată femeilor însărcinate
4. Loc Limfografia se efectuează de către medic în laboratorul de cateterism cardiovascular,
în condiții sterile și sub anestezie locală
În timpul procedurii, pacientul nu va resimți durere, va rămâne conștient și poate
comunica cu medicul
5. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
o Substanța de contrast: Lipiodol ultrafluid sau substanţă de contrast
hidrosolubilă
o Medicamente pentru prevenirea și combaterea reacțiilor adverse
o Seringi sterile de 5 ml, 10 ml
o Ace sterile
o Catetere venoase periferice
o Seringi automate
Mănuși sterile
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Câmpuri sterile
Tampoane sterile
278
Pansamente sterile
Tăviţă renală
Medicamente anestezice: Xilină
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
6. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată sau pacientul va
rămâne îmbrăcat sumar
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
În cazul investigațiilor cu substanțe de contrast:
o Întreruperea tratamentului anticoagulant (de tipul sintrom, trombostop,
heparină) sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix, trombex) sau ajustare
dozelor, cu câteva zile înainte de procedură, la recomandarea medicului curant
şi/sau cardiolog
o Întreruperea alimentării cu 4 ore înainte de procedură
7. Efectuarea Medicul:
procedurii o Spălarea chirurgicală a mâinilor
o Îmbrăcarea echipamentului steril de protecție (halat, bonetă, mască, mănuși)
o Efectuarea asepsiei tegumentului
o Efectuarea anesteziei locale
o Injectarea unei substanțe colorate (patent bleu-violet sau albastru de metilen)
pe faţa dorsală a labei piciorului sau mâinii, interdigital și colorarea vaselor
limfatice
o Descoperirea chirurgicală a vasului limfatic prin incizie cutanată
deasupra locului de injectare a colorantului
o Puncționarea vasului limfatic cu un ac de calibru mic
o Injectarea substanţei de contrast în vasul limfatic, cu presiune constantă
într-un interval de timp lung. Injectarea se poate face cu seringa
automată
o Închiderea chirurgicală a vasului limfatic
o Efectuarea de radiografii la diferite intervale de timp în funcţie de teritoriul
limfatic explorat, imediat după terminarea injectării
o Ganglionii inghinali se opacifiază la 5-10 minute după injectare, ganglionii
pelvini la 10-15 minute, ganglionii lomboaortici la 20-25 minute, iar canalul
toracic după o oră
o Persistenţa substanţei de contrast la nivelul ganglionilor limfatici este de 5-6
luni până la un an
Interpretarea examinării imagistice
Discutarea cu pacientul a rezultatului examinării imagistice
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Servirea medicului cu echipament steril, seringi, ace, anestezic, instrumente
279
o Supravegherea pacientului în timpul investigației
o Realizarea unui pansament compresiv la locul puncției
o Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de examinare
radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
8. Supravegherea Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
pacientului acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Pacientul poate părăsi imediat serviciul de radiologie
Se asigură transportul pacientului din sala de investigație la salon
9. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
10. Complicații, Echimoze sau hematoame la locul de puncție
incidente și Infecție și durere la locul de puncție
accidente Alergie la substanța de contrast sau unele medicamente
11. Observații În cazul în care nu este urmată de vreo procedură terapeutică, limfografia se efectuează
în general în regim ambulatoriu și nu necesită spitalizare îndelungată, uneori este
recomandată spitalizarea de zi
Atenționarea pacientului că poate resimți o senzație de căldură la injectarea substanței de
contrast
Se recomandă pacientului, consumul unei cantități crescute de lichide pentru eliminarea
substanței de contrast
Se recomandă femeilor care alăptează să întrerupă alăptarea timp de 24 de ore după
investigațiile cu substanțe de contrast, pentru eliminarea substanței de contrast
Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
280
EXAMINAREA IMAGISTICĂ A
G-4
TUBULUI DIGESTIV, COLECISTULUI ȘI CĂILOR BILIARE
281
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
9. Observații Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
6. Efectuarea Medicul:
procedurii o Interpretarea examinării imagistice
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
284
o Spălarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Pregătirea suspensiei de bariu
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Irigografia se efectuează în decubit dorsal și cuprinde trei etape succesive:
Examenul în repleţie completă
Se introduc retrograd 1-1,5 l de suspensie sulfat de bariu prin clismă
Examinatorul urmărește progresia substanţei de contrast în fiecare
segment al intestinului gros, schimbând poziţia bolnavului în raport cu
poziţia și flexurile pe care le face intestinul gros în abdomen
Rectul şi sigmoidul se examinează în poziţii oblice şi/sau de profil,
flexurile colice se examinează în poziţii oblice pentru a putea fi bine
desfăşurate, înlăturându-se suprapunerile, iar transversul se
vizualizează mai bine în decubit dorsal
Se urmărește coloana suspensiei baritate până la nivelul cecului
Depășirea valvei ileocecale atrage de la sine opacifierea ileonului şi
mascarea sigmoidului şi a cecului
Se efectuează radiografii ale fiecărui segment
Examenul după evacuare (mucografie)
După repleţie bolnavul evacuează substanța de contrast și revine
pentru efectuarea unei radiografii
Lumenul intestinului gros se reduce și resturile de substanţă de contrast
rămân între pliurile de mucoasă
Examenul cu insuflaţie (examen în dublu contrast, proba Fischer)
După ce suspensia baritată a fost evacuată, se închide rectul cu sonda
Strauss, al cărei balon introdus în rect va fi umplut cu aer
Se introduc apoi în colon 100 ml aer, cu o presiune moderată, sub
control radiologic
Metoda cere precauţii, aerul sub presiune poate perfora colonul
modificat patologic
Metoda permite vizualizarea mai bună a contururilor mucoasei
colonului
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
o Spălarea mâinilor
Pe toată perioada procedurii pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat de
către asistentul medical /tehnician dintr-o cameră alăturată
Se va comunica cu pacientul prin intermediul unui speaker pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
7. Supravegherea Transportul pacientului din sala de investigație la salon
pacientului Informarea pacientul că va evacua scaune albicioase în intervalul de 1-3 zile după
examinare
Atenționarea pacientului că este posibilă constipația datorită suspensiei de sulfat de bariu
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
9. Observații În suspiciuni de perforații sau ocluzii se folosesc substanțe de contrast hidrosolubile
Pregătirea copiilor pentru examenul radiologie al colonului se va face după o pauză de
alimentaţie de 12 ore. Stomacul şi intestinele astfel golite nu mai necesită nici un
purgativ. Se va administra 400-500 g substanţă de contrast, conţinând 100-150 g sulfat de
bariu și canula rectală se va introduce la o adâncime de 5-10 cm
Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
285
G-4.4. Colangiografia
1. Definiție Colangiografia este examinarea radiologică a veziculei biliare și a căilor biliare
extrahepatice, după administrarea unei substanțe de contrast pe cale intravenoasă
2. Scop Explorator
3. Indicații Indicații
contraindicații o Evidențierea poziției, mobilității, formei, volumului și evacuării veziculei biliare,
iar în cazul colangiografiei, și asupra căilor biliare principale
o Litiaza biliară
Contraindicații
o Femeile însărcinate
o Insuficiență hepatică
o Hepatită în evoluție
o Intoleranță față de substanțele de contrast iodate
o Unele boli ale sângelui
4. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Substanța de contrast Pobilan 50%, Biligrafin
o Medicamente pentru prevenirea și combaterea reacțiilor adverse
o Seringi sterile de 5 ml, 10 ml
o Ace sterile
o Catetere venoase periferice
o Garou
Antiseptice pentru tegumente și mucoase: betadină, alcool sanitar
Mănuși sterile
Tampoane sterile
Tăviţă renală
Pansamente sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată sau pacientul va
rămâne îmbrăcat sumar
o Acordarea de ajutor pacientului în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
Respectarea unui regim alimentar fără reziduuri timp de 3 zile înainte de
examen:
o Se evită alimentele bogate în fibre vegetale, fructele crude sau
uscate, semințele, cerealele, brânza fermentată, sosurile
Recomandarea unui regim alimentar cu alimente grase (ouă, smântână,
unt cu pâine) pentru a favoriza golirea vezicii biliare, în preziua
examenului
Întreruperea alimentării cu 12 ore înainte de examinare
Întreruperea fumatului cu 12 ore înainte de examinare
Întreruperea alimentării și hidratării în ziua examinării
o Evacuarea colonului prin efectuarea a 2 clisme evacuatorii (cu 12 ore înainte și
cu 3 ore înaintea examinării)
Administrarea de cărbune medicinal 6-10 drajeuri, cu 10 ore înaintea examenului și
triferment, la recomandarea medicului, pentru absorbția gazelor colice care pot masca
286
imaginea colecistului
o Administrarea în perfuzie a 250 ml ser fiziologic, cu 200 mg hemisuccinat de
hidrocortizon și 40 ml Pobilan 50%, la recomandarea medicului
6. Efectuarea Medicul:
procedurii o Interpretarea examinării imagistice
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
Efectuarea puncției venoase și administrarea lentă, în decurs de 10
minute, a substanţei de contrast. La 10-20 minute după injectarea
substanței de contrast, aceasta opacifiază coledocul, iar la 30-60 minute
devine vizibilă și vezicula biliară
o Aplicarea unui pansament la locul puncției venoase
Realizarea clișeelor radiologice la intervale scurte de 15 minute, dată
fiind eliminarea rapidă a substanței de contrast
o Supravegherea pacientului în timpul investigației
o Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de examinare
radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
o Îndepărtarea mănușilor și spălarea mâinilor
Pe toată perioada procedurii pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat
de către asistentul medical dintr-o cameră alăturată
Se va comunica cu pacientul prin intermediul unui speaker pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
7. Supravegherea Transportul pacientului din sala de investigație la salon
pacientului Pacientul poate părăsi imediat serviciul de radiologie
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
9. Complicații, Echimoze sau hematoame la locul de puncție
incidente și Infecție și durere la locul de puncție
accidente Alergie la substanța de contrast sau unele medicamente
10. Observații Colangiografia se efectuează de către medic în laboratorul de radiologie, în condiții de
asepsie și antisepsie
În timpul procedurii, pacientul nu va resimți durere, va rămâne conștient și poate
comunica cu medicul
Dacă nu se evidențiază căile biliare, la 40 minute după administrarea intravenoasă a
substanței de contrast, se administrează 2-3 linguri sirop de codeine 2% într-o singură
doză
Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
289
carne albă (pește, pasăre), supă, ouă, pâine prăjită, unt, biscuiți, ceai cu
2-3 zile înainte
Recomandarea unui regim alimentar hidric cu o zi înainte
Întreruperea alimentării cu 12 ore înainte de examinare
Întreruperea fumatului cu 12 ore înainte de examinare
Întreruperea alimentării și hidratării în ziua examinării
Administrarea de cărbune medicinal 6-10 drajeuri, cu 2 zile înaintea examenului și
triferment 2 tb de 3 ori pe zi, la recomandarea medicului, pentru absorbția gazelor colice
care pot masca imaginea colecistului
Administrarea a 2 linguri ulei de ricin (sau alt purgativ) în seara dinaintea examenului, la
recomandare medicului
Efectuarea unei clisme evacuatoare în dimineața examinării
Recomandarea pacientului să-şi golească vezica înaintea examinării
7. Efectuarea Radiografia renală simplă este interpretată de către medic și efectuată de către un asistent
procedurii medical de la serviciul de radiologie
Medicul:
o Interpretarea examinării imagistice
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Supravegherea pacientului în timpul investigației
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat
de către asistentul medical /tehnician dintr-o cameră alăturată
Se va comunica cu pacientul prin intermediul unui speaker pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
8. Supravegherea Transportul pacientului din sala de investigație la salon
pacientului Pacientul nu necesită o supraveghere atentă
Poate părăsi imediat serviciul de radiologie
9. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
10. Observații Personalul medical care lucrează în laboratorul de radiologie cunoaște și respectă
protocoalele operaționale de imagistică medicală
292
G-5.3. Cistografia
1. Definiție Cistografia (cisto-uretrografia micțională) este examinarea radiologică a vezicii
urinare și uretrei, după administrarea unei substanțe de contrast
o Acest examen se practică în 2 variante:
Cistografia prin urografie intravenoasă se efectuează prin opacifierea
vezicii cu produsul de contrast injectat pe cale venoasă
Cistografia pe cale retrogradă, în care substanța de contrast este
administrată în vezică prin cateterism
2. Scop Explorator
3. Indicații Indicații
contraindicații o Stabilirea diagnosticului în litiaza urinară, tumori, polipi vezicali
o Existența unui reflux al urinei către rinichi în cursul micțiunii
Contraindicații
o Intoleranță la iod
o Insuficiență renală
o Afecțiuni cardiace grave
o Hipertiroidism
o Femeile în perioada menstruală
o Femeile însărcinate
4. Efectuarea 1. Cistografia prin urografie intravenoasă
procedurii a. Procedura este identică ca la urografie
2. Cistografia pe cale retrogradă
a. Procedura este identică ca la pielografia retrogradă
5. Observații Clișeele radiologice sunt realizate în timp ce vezica urinară se umple în timpul micțiunii
sau după micțiune
293
Avantaje:
o Pregătirea este minimă
o Nu este dureroasă
o Nu prezintă risc de radiații
o Nu necesită substanțe de contrast
o Se poate repeta fără risc
o Nu are contraindicații
o Nu necesită spitalizare, se poate efectua ambulatoriu
Dezavantaje:
o La pacienții obezi undele ultrasonore sunt atenuate
o Gazele se pot interpune în faţă fluxului undelor
o Nu se utilizează pe zonele cu piele lezată (gelul se aplică numai pe piele integră)
o Necesită imobilizarea copiilor
4. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Gel ecografic
Prosop de hârtie
Ecograf
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea Psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Obținerea de informații privind alergiile la latex
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Dezbrăcarea părții corpului care urmează a fi investigată
o Acordarea de ajutor la așezarea pacientului în poziția necesară
o Pentru ecografia abdominală:
Post alimentar (inclusiv băuturi acidulate și cafea) cu cel puțin 6 ore înainte de
investigație, astfel ca stomacul să fie gol și conținutul gazos intestinal să fie redus,
permițând vizualizarea adecvată
Recomandarea, cu 24 ore înaintea examinării, să nu consume dulciuri sau alimente care
pot fermenta (fructe, lapte), iar cina din ziua precedentă trebuie să fie ușoară și să nu fie
servită mai târziu de ora 19:00
Poziționarea pacientului în funcţie de organul vizat, de obicei decubit dorsal (prezenţa
gazelor şi bariului în abdomen distorsionează imaginea)
o Pentru ecografia pelvină
Recomandarea consumului a 500 ml de apă plată într-un interval de 30
minute, cu o oră înainte de investigație
Pacientul să nu urineze în acest interval chiar dacă există această senzație,
astfel vezica urinară va fi plină și va permite vizualizarea optimă a
structurilor învecinate (prostată)
O vezică urinară parțial umplută poate să nu permită vizualizarea unor mici
detalii de perete (polipi, cancer vezical incipient)
Uneori este necesară examinarea ecografică și după golirea vezicii urinare
o Pentru ecografia de prostată
Efectuarea unei clisme evacuatorii cu aproximativ o oră înainte (prezența
materiilor fecale poate altera vizualizarea)
Poziționarea în decubit lateral stâng sau decubit dorsal
6. Efectuarea Ecografia este efectuată de către medic ajutat de un asistent medical
procedurii Medicul:
o Aplicarea gelului ecografic
o Efectuarea ecografiei
294
Asistentul medical:
o Spălarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Aplicarea gelului ecografic
o Supravegherea pacientului în timpul procedurii
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
acesteia și identificarea eventualelor situații de risc
Ecografia abdominală permite vizualizarea structurilor și organelor abdominale:
rinichilor, ureterelor şi vezicii urinare
Ecografia pelvină permite vizualizarea organe de la nivelul pelvisului: vezică urinară,
prostată (la bărbați)
Ecografia de prostată la bărbați permite evaluarea prostatei, veziculelor seminale
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
o Aerisirea cabinetului
7. Supravegherea Acordarea de ajutor pacientului la îndepărtarea gelului cu șervetul de hârtie
pacientului Îmbrăcarea pacientului
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
G-6.3. Mielografia
1. Definiție Mielografia este o metodă radiologică de investigare a măduvei spinării, a rădăcinilor
nervilor cranieni și spinali și a meningelui, prin injectarea în spaţiul subarahnoidian a
unei substanțe de contrast iodate hidrosolubile, urmată de efectuarea de radiografii
2. Indicații Indicații
contraindicații o Vizualizarea structurilor vertebrale şi paravertebrale lombare (vertebre,
discuri intervertebrale, ligamente musculare, măduva spinării) în diferite
sindroame neurologice
o Tumori cerebrale sau neuromeningiene
o Înaintea unei intervenții chirurgicale intrarahidiene, pentru a-l ghida pe
chirurg
Contraindicații:
o Examinare nerecomandată femeilor însărcinate
3. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Medicamente anestezice: Xilină
297
Substanța de contrast iodată hidrosolubilă
Medicamente pentru prevenirea și combaterea reacțiilor adverse
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Pansamente sterile
Câmpuri sterile
Seringi sterile de 5 ml, 10 ml
Ace sterile
Materiale și instrumente pentru puncție rahidiană
Tăviţă renală
Mănuși sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
4. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o În cazul investigațiilor cu substanțe de contrast:
Întreruperea tratamentului anticoagulant (de tipul sintrom, trombostop,
heparină) sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix, trombex) sau
ajustare dozelor, cu câteva zile înainte de procedură, la recomandarea
medicului curant şi /sau cardiolog
o Întreruperea alimentării cu 4 ore înainte de procedură
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Evaluarea resurselor pacientului
o Acordarea de ajutor la dezbrăcare și așezarea în poziția recomandată de
medic
Puncția rahidiană se efectuează de către medic, în condiții sterile și sub anestezie
locală. În timpul procedurii, pacientul nu va resimți durere, va rămâne conștient și poate
comunica cu medicul
5. Efectuarea Medicul:
procedurii o Spălarea chirurgicală a mâinilor
o Îmbrăcarea echipamentului steril de protecție (halat, bonetă, mască, mănuși)
o Efectuarea asepsiei tegumentului
o Efectuarea anesteziei locale
o Puncționarea rahidiană, introducerea substanței de contrast iodate prin acul
de puncţie şi îndepărtarea acului
o Interpretarea examinării imagistice
o Discutarea cu pacientul a rezultatului examinării imagistice
Asistentul medical din serviciul de radiologie:
o Introducerea pacientului în sala de examinare radiologică
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare pentru puncția rahidiană
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Aplicarea unui pansament steril la locul puncției rahidiene
o Servirea medicului cu echipament steril, cu anestezic, materiale, instrumente
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare pentru investigație
Efectuarea de radiografii
o Supravegherea pacientului în timpul investigației
o Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de examinare
radiologică
298
o Acordarea de ajutor pacientului la îmbrăcare
o Îndepărtarea mănușilor și spălarea mâinilor
Pe toată perioada procedurii pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat
de către asistentul medical dintr-o cameră alăturată
Se va comunica cu pacientul prin intermediul unui speaker pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Spălarea mâinilor
6. Supravegherea Pacientul poate părăsi imediat serviciul de radiologie
pacientului
7. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea
procedurii
8. Complicații, Cefalee
incidente și Echimoze sau hematoame la locul de puncție
accidente Infecție și durere la locul de puncție
Alergie la substanța de contrast sau unele medicamente
9. Observații Introducerea IRM-ul și a CT-ului, investigații de înaltă performanță și precizie, a făcut
ca această metodă de examinare să fie din ce în ce mai puțin utilizată
Atenționarea pacientului că poate resimți o senzație de disconfort la injectarea
substanței de contrast
Se recomandă pacientului, consumul unei cantități crescute de lichide pentru eliminarea
substanței de contrast în primele 24 de ore
Se recomandă femeilor care alăptează să întrerupă alăptarea timp de 24 de ore după
investigațiile cu substanțe de contrast, pentru eliminarea substanței de contrast
G-7.1. Mamografia
1. Definiție Mamografia este examinarea convențională (cu raze x) a sânilor
o Este una din cele mai utilizate şi comune metode de investigație imagistică
practicate în medicina curentă
2. Scop Explorator
3. Indicații Indicații
contraindicații o Obţinerea imaginilor structurii anatomice a sânului, în vederea diagnosticării
cu acuratețe a afecţiunilor mamare
o Evaluarea comparativă în cazul pacientelor cu istoric cunoscut de malignitate,
fie pentru evaluarea sânului restant, în cazul intervențiilor conservatoare, fie
pentru urmărirea sânului contralateral în cazul unei mastectomii
o Procedura de screening valoroasă, care poate detecta cancerul mamar într-un
stadiu incipient, chiar cu 2 ani înainte ca un nodul să poată fi palpat
Majoritatea țărilor europene și S.U.A. Au programe de screening
pentru cancerul de sân. Acestea se adresează femeilor cu vârsta
cuprinsă între 50 și 70 ani și constau într-o examinare mamografică,
efectuată la interval de 2 ani.
Există încă dezbateri în privința rolului screening-ului pentru femeile
cu vârsta între 40 și 49 de ani.
Recomandarea actuală este de a particulariza indicația în funcție de
antecedentele familiale ale fiecărei femei din acest grup de vârstă
Nu există date certe privind beneficiul screening-ului peste vârsta de 74
de ani
Recomandările american cancer society (2015) sunt:
o Screening mamografic, începând cu vârsta de 45 ani, cu examinare anuală
până la 55 ani
o Evaluare mamografică la 2 ani interval după vârsta de 55 de ani
În cazul pacientelor care au avut un cancer de sân, mamografiile se
299
efectuează anual 5 până la 10 ani postoperator
Examene mamografice pot fi efectuate și bărbaților, în scop diagnostic, pentru
caracterizarea atât a leziunilor benigne, cât și maligne
Contraindicații
o Sarcină sau suspiciune de sarcină
4. Materiale Nu sunt necesare
necesare
5. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientei
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Explicarea modului de colaborare, obţinerea consimţământului
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientei cu un paravan
Pregătirea fizică
o La femeile care prezintă menstruație se recomandă efectuarea examenului în
zile 8-12 ale ciclului menstrual, când sânii sunt mai puțin sensibili și nu există
riscul de apariție a unei sarcini
La femeile cu sâni foarte sensibili se recomandă, administrarea de
paracetamol sau ibuprofen cu o oră înainte de investigație
o Evitarea consumului de produse pe bază de cofeină cu 2 zile înainte de
mamografie
o Evitarea utilizării de deodorante, pudre, loțiuni, parfumuri sau creme la
nivelul sânilor sau axilei
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Evaluarea resurselor pacientei
o Dezbrăcarea părții superioare a corpului
o Acordarea de ajutor pacientei în adoptarea poziției recomandate de medic
pentru examinare
6. Efectuarea Mamografia este interpretată de către medic și efectuată de către un asistent medical
procedurii de la serviciul de radiologie
Medicul
o Interpretarea radiografiilor
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Spălarea mâinilor
o Introducerea pacientei în sala de examinare radiologică
o Acordarea de ajutor pacientei la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
Fiecare sân va fi examinat radiografic separat și se va cere pacientei să
fie în apnee pentru câteva secunde în timp ce se realizează fiecare
radiografie
Pentru unele radiografii, sânul va fi comprimat pentru scurt timp între
doua plăci din material plastic radiotransparent
o Supravegherea pacientei în timpul procedurii
o Acordarea de ajutor pacientei la îmbrăcare
Pe toată perioada procedurii pacienta vă rămâne nemișcată și va fi supravegheată de
către asistentul medical dintr-o cameră alăturată
Se va comunica cu pacienta prin intermediul unui speaker pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
7. Supravegherea Îmbrăcarea pacientei
pacientului
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientei
procedurii
9. Observații Atenționarea pacientei că poate prezenta disconfort în timpul mamografiei, în funcție
300
de dimensiunea sânilor și de sensibilitatea lor
Examenul mamografic se adresează și femeilor cu implante
o Acestea trebuie să informeze despre acest aspect pentru alegerea protocolului
de examinare adecvat
G-7.2. Histerosalpingografia
1. Definiție Histerosalpingografia este examinarea radioscopică a canalului endocervical, a
cavității uterine şi a trompelor după injectarea pe cale intracervicală a unei substanțe
radioopace
2. Scop Explorator
3. Indicații Indicații
contraindicații o Studierea permeabilității trompelor uterine
o Verificarea reușitei intervenției chirurgicale după intervenții plastice pentru
restabilirea permeabilității trompelor uterine
o Decelarea unor anomalii uterine sau tubare, precizarea sediului şi gradului
obstrucției
o În sângerarea internă se pot diagnostica polipi endometriali, fibroame uterine,
cancerul de endometru, endometrioza
Contraindicații
o Procese inflamatorii de orice cauză
o Hemoragii uterine abundente
o Sarcină sau suspiciune de sarcină
o Alergie la iod
4. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Câmpuri sterile
Muşama, aleză
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Specul sau valve vaginale sterile
Pensă porttampon sterilă
Pensă pentru col sterilă
Seringi sterile de 10 ml, 20 ml
Tăviţă renală
Medicamente anestezice
Trusă sterilă cu dilatatoare de col uterin Hegar
Salpingograf (aparat Schultz)
Substanţă de contrast radioopacă: odiston, Ultravist
Medicamente sedative, seringi pentru administrare (dacă este cazul)
Tampoane vulvare
Mănuşi de unică folosinţă
Mănuşi sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientei
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Explicarea modului de colaborare, obţinerea consimţământului
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientei cu un paravan
Pregătirea fizică
o La femeile care prezintă menstruație se recomandă efectuarea examenului în
zile 8-12 ale ciclului menstrual
o La femeile în menopauză se recomandă, de către medic, administrarea de
Etinilestadiol cu 8-10 zile înaintea examenului pentru a ușura dilatarea colului
o Evaluarea resurselor pacientei
o Evacuarea vezicii urinare
301
o Dezbrăcarea părții inferioare a corpului
o Acordarea de ajutor la așezarea pacientei în poziție ginecologică, pe masa
ginecologică
o Efectuarea unei spălături vaginale
6. Efectuarea Histerosalpingografia este efectuată de către medic ajutat de un asistent medical
procedurii o Histerosalpingografia se poate efectua cu anestezie locală
Medicul:
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Introducerea valvelor vaginale /speculului vaginal în interiorul vaginului
o Introducerea pensei de col în vagin și fixarea ei pe colul uterin
o Vizualizarea colului uterin
o Aplicarea unui antiseptic la nivelul colului uterin
o Efectuarea anesteziei locale
o Dilatarea colului uterin cu dilatatoare Hegar (nu este întotdeauna necesară)
o Introducerea canulei histrosalpingografului în canalul cervical și injectarea
lentă a substanței de contrast prin uter în trompe și peritoneu
o Retragerea histrosalpingografului
o Îndepărtarea pensei de pe colul uterin
o Îndepărtarea valvelor vaginale /speculului vaginal prin retragerea din vagin
Asistentul medical:
o Însoțirea pacientei la serviciul radiologie pentru efectuarea unei radiografii
simple a bazinului, fără substanțe de contrast
Asistentul medical de la serviciul de radiologie:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientei la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare pe masa ginecologică
o Servirea medicului cu mănuși sterile, cu anestezic, cu seringi, cu instrumente
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Menținerea valvelor vaginale/speculului vaginal în vagin în timpul procedurii
o Supravegherea pacientei în timpul procedurii
o Aplicarea unui tampon la nivelul vulvei
o Acordarea de ajutor pacientei la coborârea de pe masa ginecologică
o Efectuarea mai multor radiografii ale bazinului:
Un clișeu de umplere
Un clișeu de umplere completă
Un clișeu lateral
Un clișeu de control la 15-20 minute de la injectarea substanței de
contrast
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacienta pentru susținerea psihică a
acesteia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
o Aerisirea salonului
7. Supravegherea Îmbrăcarea pacientei
pacientului Așezarea pacientei într-o poziţie comodă în pat
Supravegherea funcțiilor vitale și a eliminărilor pe cale vaginală
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientei
procedurii
9. Complicații, Lipotimia (la pacientele anxioase)
incidente și Lezarea colului uterin
accidente Sângerare abundentă și prelungită
Infecția uterină
Durerea abdominală accentuată
302
Perforația uterină
Alergie la substanța de contrast sau unele medicamente
10. Observații Atenționarea pacientei că poate prezenta:
o Dureri sub formă de crampe
o O ușoară sângerare 1-2 zile
Anunţarea medicului în caz de sângerare importantă, asociată cu febră şi dureri
abdominale
H-1. Artroscopia
1. Definiție Artroscopia este vizualizarea cavităților articulare și tratarea unor afecțiuni articulare,
cu ajutorul unui aparat denumit artroscop. Frecvent, astroscopia este folosită pentru
examinarea genunchiul şi umărului şi mai rar în cazul șoldului, gleznei, pumnului,
cotului sau articulației temporo-mandibulare
2. Scop Explorator:
o Stabilirea diagnosticului în poliartrita reumatoidă, boala artrozică, afecţiuni
ale meniscului, chisturi, sinovită
Terapeutic
o Efectuarea unor proceduri chirurgicale:
Eliminare de menisc sau pinteni osoşi
Reparare de ligamente
Biopsie
3. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Pansament steril
Seringi sterile de 5 ml, 10 ml
Ace sterile
Tăviță renală
Medicamente anestezice: Xilină
Artroscop cu anexe
Trusă chirurgicală
303
Material pentru sutură
Mănuşi sterile
Recipient pentru material biologic recoltat prin biopsie
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
4. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Recomandare să nu consume alimente sau lichide cu 8 ore înainte de
investigație
o Evaluarea resurselor pacientului
o Dezbrăcarea regiunii care urmează a fi investigată
o Acordarea de ajutor la așezarea în poziția recomandată, pe masa de operație
o Efectuarea unei spălături vaginale
5. Efectuarea Artroscopia este efectuată de către medic, în sala de operație, ajutat de către un
procedurii asistent medical
Artroscopia se poate efectua cu anestezie locală, regională sau generală.
Intervențiile operatorii artroscopice se realizează sub anestezie regională sau generală,
dar artroscopia diagnostică poate fi efectuată sub anestezie locală
Medicul:
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Efectuarea anesteziei locale
o Efectuarea inciziilor
o Efectuarea artroscopiei
o Recoltare de material biologic prin biopsie
o Sutura inciziilor
o Aplicarea unui pansament la nivelul articulației
Asistentul medical:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Servirea medicului cu mănuși sterile, cu anestezic, cu seringi, cu instrumente
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Supravegherea pacientului în timpul artroscopiei
o Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de operație
o Asigurarea transportului din sala de operație la salon, cu patul mobil
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
6. Supravegherea Îmbrăcarea pacientului
pacientului Aşezarea pacientului într-o poziţie comodă în pat
Supravegherea funcțiilor vitale timp de 2 ore
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
Observarea semnelor de infecție (febră, tumefacție, durere intensă, eritemul, scurgerea
în continuare a lichidului prin incizie)
7. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
8. Complicații, o Durere
incidente și o Leziuni intraarticulare
accidente o Hemoragie intraarticulară
304
o Infecție
o Complicații datorate anesteziei
o Tromboză venoasă profundă
9. Observații Atenționarea pacientului că poate prezenta dureri câteva zile și că poate apărea
tumefacția articulației
Recomandări pentru pacient:
o Poziționarea cu membrul inferior va fi mai sus
o Evitarea flectarea genunchiului câteva zile
o Aplicarea de gheață, comprese reci pentru reducerea edemului
o Folosirea mijloacelor de sprijin (baston, cârje) când se deplasează
Anunţarea medicului dacă durerea este intensă, articulația se înroșește, tumefacția este
accentuată său apare febra
Prezentarea la medic pentru suprimarea firelor de sutură după 7-10 zile
H-2. Fibrobronhoscopia
1. Definiție Fibrobronhoscopia reprezintă manevra medicală care permite vizualizarea directă a
mucoasei laringiene și traheo-bronșice, cu ajutorul fibroscopului flexibil.
Este o investigație de competența medicului, care va fi asistat pe timpul realizării
investigației de către asistentul medical de la sala de endoscopie.
Asistenta de salon va trebui să pregătească pacientul pentru investigație, să îl însoțească
până la sala de endoscopie, apoi să îl conducă înapoi la salon după realizarea
endoscopiei și să îl supravegheze pentru a sesiza eventualele complicații ce ar putea să
apară
2. Scop Explorator
Terapeutic
3. Indicații Indicațiile fibroscopiei sunt foarte largi, acoperind aproape toată patologia pulmonară:
contraindicații o Indicații diagnostice:
Pneumonie recurentă sau persistentă
Tuse persistentă, wheezing, stridor, disfonie
Hemoptizie
Suspiciune de fistulă bronhopleurală
Aspecte radiologice anormale: adenopatie hilară sau mediastinală,
atelectazii, ascensionarea diafragmului
Pneumopatii interstițiale difuze
Evaluarea leziunilor posttraumatice ale căilor aeriene
Evaluarea si supravegherea transplantului pulmonar
Stadializarea cancerului pulmonar etc.
o Indicații terapeutice:
Tratamentul stenozelor traheo-bronșice
Montarea stenturilor sau protezelor endobronșice
Rezecții tumorale endobronșice
Hemoptizii, supurații pulmonare
Extragerea corpilor străini
Crioterapie
Laserterapie
Electrocauterizare
Contraindicații
o Absolute:
Absența consimțământului pacientului sau a aparținătorilor sau
reprezentanților legali
Efectuarea bronhoscopiei de către o persoană neexperimentată, fără
supraveghere competentă, într-un serviciu fără personal calificat şi fără
posibilitate de intervenție în situaţii de urgenţă (posibilitate de oxigenare în
cursul intervenției cu menținerea PaO2 peste 65mmHg, serviciu de ati
disponibil imediat)
305
Disfuncții ventilatorii obstructive severe, astm bronşic instabil, cu valori
vems sub 30% din prezis
Insuficiență respiratorie cu hipoxemie moderată severă sau cu hipercapnie
Hipoxemie severă refractară sub 65mmhg pao2 după oxigenoterapie
Aritmii maligne, cu instabilitate hemodinamică
Diateze hemoragice severe
o Relative:
Pacient necooperant
Anevrism de aortă, infarct miocardic recent (sub 6 săptămâni), angină
pectorală instabilă
Obstrucție traheală parțială și stenoze laringiene
Ventilație mecanică
Uremie si hipertensiune pulmonară (risc de hemoragii importante)
Obstrucție de venă cavă superioară
Debilitate, vârstă avansată, malnutriție, stări terminale
Alergie sau contraindicațiile administrării anestezicelor
Epilepsie, insuficiență circulatorie cerebrală
4. Materiale Examenul se realizează în sala de endoscopie
necesare o Flaconul cu anestezic - xilocaină 1% sau 2%
o Flaconul cu ser fiziologic
o Flaconul cu soluție de adrenalină 1%
o Seringi de 5 ml, 10 ml , 20 ml, de unică folosință
o Tampoane, comprese de tifon sterile
o Măști de unică folosință sau casolete cu măști sterile
o Mănuși sterile
o Pense porttampon
o Oglindă frontală
o Seringă laringiană
o Tăviță renală
o Fibrobronhoscop cu instrumentar accesoriu care se introduce pe canalul de lucru și
cu ajutorul căruia sunt posibile diverse tehnici speciale: pense de biopsie, de corpi
străini, perii de brosaj (periajul bronșic), electrod electrocauter etc.
o Aspirator de secreții
o Pulsoximetru
o Tensiometru
o Echipament pentru administrarea oxigenului
o Recipient pentru material biologic recoltat prin biopsie
o Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
o Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului și informarea asupra necesității examenului
o Obţinerea consimţământului – pacientul trebuie convins că, deși este neplăcut,
examenul nu e dureros în sine, iar eventualele incidente/accidente survin foarte rar
o Pacientul va semna un consimțământ scris
o Se creează un climat de siguranță pentru a asigura cooperarea pacientului în toate
momentele examinării, punându-l în legătură cu alți pacienți cărora li s-a efectuat o
fibrobronhoscopie
Pregătirea fizică
o Întreruperea tratamentului anticoagulant (de tipul sintrom, trombostop, heparină)
sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix, trombex), cu câteva zile înainte de
procedură, la recomandarea medicului curant şi/sau pneumolog
o Efectuarea unor investigații cu câteva zile înainte de procedură, la recomandarea
medicului: analize de sânge (hemoleucogramă, timp de sângerare, timp de
coagulare), raduografie pulmonară, spirometrie, ECG
o Stabilirea momentului optim pentru procedură dacă pacientul are diabet zaharat
insulino-dependent (eventual după doza și masa de dimineață)
o Administrarea unui sedativ seara și dimineața, înainte de investigație, la pacienții cu
anxietate
306
o Recomandarea să nu consume alimente sau lichide cu 6-8 ore înainte de investigație
o Acordarea de ajutor la așezarea în poziție semișezândă, pe scaunul stomatologic
o Monitorizarea tensiunii arteriale, pulsului, saturației oxigenului prin plasarea unui
pulsoximetru pe degetul pacientului și manșeta tensiometrului la nivelul brațului
Pacientului i se montează o cale de acces venos periferic (branulă sau cateter venos
periferic)
6. Efectuarea Asistentul medical de salon conduce pacientul la sala de endoscopie însoțit de
procedurii documentația acestuia(foaie de observație, radiografii, analize etc) unde este predat
asitentului de la sala de endoscopie
Fibroscopia este efectuată de către medic, în sala de endoscopie .
Pacientul este așezat comod în poziție semișezîndă în scaunul stomatologic
Pentru monitorizarea pacientului se plasează pulsoximetrul pe degetul pacientului
(pentru monitorizarea saturației oxigenului) și manșeta tensiometrului pe braț ( pentru
măsurarea tensiunii arteriale); este pregătită și sursa de oxigen pentru a se putea
administra la nevoie oxigen pacientului
Medicul și asistenta medicală își spală mâinile și își pun mănușile, vor purta de
asemenea halat de unică utilizare, bonetă și mască
Pacientul va ține în mâna dreaptă o tăvița renală, iar cu mâna stângă, după ce îşi
deschide larg gura, îşi scoate limba și-o imobilizează cu două degete deasupra și
policele dedesubt
Asistenta începe anestezia locală care se realizează în 3 timpi ( difuziune transmucoasă:
faringian, laringian și traheal) care va fi continuată de către medic
o Pacientului într-un prim timp, cu ajutorul unui spray cu Xilină 2%, i se
anesteziază limba, orofaringele și hipofaringele
o Apoi medicul urmează să anestezieze arborele traheobronşic, instilând, picătură
cu picătură, anestezicul ușor încălzit, cu ajutorul unei seringi laringiene
Medicul realizează examinarea( dacă pacientul mai prezintă reflex de tuse, medicul va
administra anestezic prin fibroscop pentru “calmarea bronşiilor”).
Pe durata examenului paicentul va sta relaxat, va respira calm, nu va încerca să
vorbească, nu va face mișcări bruște, nu va pune mâna pe fibroscop. Dacă ceva nu este
în regulă se va ruga pacientul să ridice o mână.
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
După examen pacientul va fi condus la salon, transportul realizându-se pe fotoliu rulant
Produsele patologice (secreții, biopsiile efectuate) se transportă la laborator cu
buletinele de analize completate corect
7. Supravegherea Aşezarea pacientului într-o poziţie comodă în pat
pacientului Supravegherea funcțiilor vitale
Timp de o oră nu mănâncă şi nu bea lichide (anestezie la nivel oro-faringian)
Administrare de O2 pe canula nazală spo2>92%
În caz de biopsie transbronşică se face radiografie toracică (la o oră de la examenul
fibrobronhoscopic) pentru a exclude pneumotorax
Pacientul va fi atenționat că este posibil să expectoreze o cantitate mică de sânge
o Trebuie să nu se alarmeze, să semnaleze sângerarea pentru a primi tratament
Administrarea de hemostatice, analgezice, sedative, calmante ale tusei, la recomandarea
medicului
Se va nota în dosarul de îngrijire realizarea endoscopiei și reacția pacientului după
examinare
8. Complicații Durere
Infecție
Sângerare
Hemoptizie
Pneumotorax
Complicații datorate anesteziei
Alte complicații posibile sunt: laringospasm, bronhospasm sever, tuse excesivă,
desaturare ușoară, hipoxemie moderată, aritmii cardiace, edem subglotic, infecții post-
307
procedurale, perforații bronșice și extrem de rar edem pulmonar acut sau infarct
miocardic, respectiv stopul cardio-respirator
H-3. Pleuroscopia(toracoscopia)
1. Definiție Toracoscopia (pleuroscopia) este o procedură medicală ce permite examinarea
cavității pleurale, biopsia și/sau rezecția unor mase tumorale cu ajutorul unui dispozitiv
de tipul endoscopului numit toracoscop sau pleuroscop.
2. Responsabilități Toracoscopia este efectuată de către medic, în sala de operație, ajutat de un asistent
medical
3. Scop Explorator:
o Revărsat pleural (pentru stabilirea caracterului benign sau malign al acestuia)
o Noduli pleurali (pentru stabilirea diagnosticului de mezoteliom sau determinări
secundare pleurale)
o Noduli pulmonari solitari
o Bolile pulmonare interstițiale difuze
o Ganglioni limfatici mediastinali, care nu sunt accesibili biopsierii prin
mediastinoscopie
o Mase mediastinale chistice sau solide
Terapeutic:
o Revărsat pleural malign (pentru evacuarea lichidului și realizarea pleurodezei
chimice)
o Pneumotorax,
o Rezecții pulmonare
o Drenajul unui revărsat pericardic cu efectuarea unei ferestre pleuro-
pericardice la pacienții stabili hemodinamic și care pot tolera ventilația pe un
singur plămân (cel opus părții pe care se intervine chirurgical)
o Simpatectomii toracice (pentru hiperhidroză palmară și axilară)
o Excizie chist pericardic, chist bronhogenetic
4. Contraindicații Aderențele pleurale dense (între plămân și cutia toracică) formate la pacienții care au
în antecedente o intervenție chirurgicală la nivelul toracelui sau la cei care au urmat
tratament chimio-radioterapic centrat pe cutia toracică
Mase pulmonare mari cu dimensiuni de peste 7 cm
Imposibilitatea de intubație oro-traheală cu sondă cu dublu lumen
Instabilitate hemodinamică
5.Materiale Câmpuri sterile
necesare Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Seringi sterile de 5 ml, 10 ml, 20 ml;
Ace sterile
Medicamente anestezice
Toracoscop/pleuroscop, cu anexe
Pense sterile
Tăviţe renale
Mănuşi sterile
Recipient pentru material biologic recoltat prin biopsie
Materiale și substanțe pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
6.Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei;
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
Pregătirea fizică
o Administrarea unui sedativ seara și dimineața, înainte de investigație, la
pacienții cu anxietate
o Recomandarea să nu consume alimente sau lichide cu 12 ore înainte de
investigație
308
o Dezbrăcarea părții superioare a corpului(a toracelui)
o Acordarea de ajutor la așezarea în decubit lateral pe partea sănătoasă, pe
masa de investigație, brațul de deasupra va fi ridicat deasupra capului, palma
va fi așezată pe ceafă
o Se întrerupe medicația anticoagulantă cu cel puți o zi înainte
o Se realizează analize de sânge, urină, timp de sîngerare și coagulare, grup
sanguin și Rh, electrocardiogramă, radiografie pulmonară cu o zi înainte
7.Efectuarea Toracoscopia:
procedurii o Se poate efectua cu anestezie generală și pacientul va fi intubat
Medicul și asistentul medical spală mâinile
Asistentul medical de la sală preia pacientul și îl ajută la dezbracarea toracelui și
adoptarea poziției corespunzătoare pe masa de examinare
Se realizează dezinfecția toracelui, se plasează câmpurile sterile pe toracele pacientului
Medicul
o Realizează anestezia generală și intubarea pacientului
o Realizează pneumotoraxul (prin introducerea a 300-400 ml aer în cavitatea
pleurală)
o Efectuarea toracoscopiei
o Recoltarea de material biologic prin biopsie
o Montarea unui tub de dren racordat la un sistem de aspirație, la sfârșitul
procedurii
Asistentul medical:
o Va supraveghea pacientul în timpul toracoscopiei
o Trimite produsele recoltate la laborator
După realizarea intervenției pacientul rămâne în secția ATI sub supraveghere pentru 24
ore
8.Supravegherea Îmbrăcarea pacientului
pacientului și Aşezarea pacientului într-o poziţie comodă în pat
notarea procedurii Supravegherea funcțiilor vitale timp de 24 ore
Efectuarea unei radiografii pulmonare de control, la recomandarea medicului
Administrarea de analgezice, sedative, calmante ale tusei, la recomandarea medicului
Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
Notarea eventualelor modificări survenite în starea pacientului
9.Complicații Durere
Infecție
Complicații datorate anesteziei
Hematom al peretelui toracic
H-4. Esofagogastroduodenoscopia
1. Definiție Esofagogastroduodenoscopia (gastroscopia) reprezintă vizualizarea directă a
mucoasei esofagiene, gastrice și duodenale cu ajutorul unui instrument optic, numit
esogastroduodenoscop
2. Responsabilități Esofagogastroduodenoscopia este efectuată de către medic, în sala de examinare, ajutat
de 1 asistent medical
3. Scop Explorator (diagnostic):
o În tumori benigne sau maligne
o În hernia hiatală, esofagită, gastrită, duodenită, varice esofagiene
o În infecția cu Helicobacter Pylori
Terapeutic:
o Polipectomie
o Tratament endoscopic pentru hemoragiile digestive
o Tratament cu laser
4. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
309
Câmpuri sterile
Antiseptic pentru tegumente și mucoase
Tampoane sterile
Medicamente anestezice
Lubrefiant steril
Esogastroduodenoscop cu anexe
Pense sterile
Seringi sterile de 2 ml
Tăviţe renale
Mănuşi sterile
Recipient pentru material biologic recoltat prin biopsie
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Întreruperea tratamentului anticoagulant (de tipul sintrom, trombostop, heparină)
sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix, trombex) sau ajustare dozelor, cu
câteva zile înainte de procedură, la recomandarea medicului curant şi/sau
gastroenterolog
o Administrarea unui sedativ seara, înainte de investigație, la pacienții cu anxietate
o Întreruperea alimentării cu o seară înainte de examinare (repaus digestiv minim 6
ore înainte de examinare)
o Pacientul nu se alimentează în dimineața investigației
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Evaluarea resurselor pacientului
o Acordarea de ajutor la dezbrăcare și așezarea în decubit lateral stâng, cu
membrele inferioare ușor flectate
6. Efectuarea Esofagogastroduodenoscopia se poate efectua:
procedurii o Cu anestezie locală a mucoasei faringelui
o Cu anestezie intravenoasă de scurtă durată
Medicul:
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Efectuarea anesteziei
o Efectuarea esofagogastroduodenoscopiei
o Recoltarea de material biologic prin biopsie
Asistentul medical:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Servirea medicului cu mănuși sterile, dezinfectant, anestezic, instrumente
o Supravegherea pacientului în timpul procedurii de
esofagogastroduodenoscopie
o Transportul pacientului din sala de investigație la salon
o Trimiterea materialelor recoltate la laborator
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul:
o Pentru susținerea psihică a pacientului
o Identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
7. Supravegherea Îmbrăcarea pacientului
310
pacientului Aşezarea pacientului într-o poziţie comodă în pat
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
Supravegherea funcțiilor vitale timp de 2 ore
Administrarea de analgezice, sedative, la recomandarea medicului
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire a simptomelor pacientului
procedurii
9. Complicații, Durere toracică, abdominal
incidente și Sângerare
accidente Perforație
Infecție
Complicații datorate anesteziei
10. Observații Atenționarea pacientului să nu se alimenteze timp de 2 ore după investigație
Atenționarea pacientului că poate prezenta disfagie ușoară, disfonie și senzație de
balonare câteva ore după examinare (din cauza insuflării de aer în timpul endoscopiei)
H-5. Colonoscopia
1. Definiție Colonoscopia este examinarea endoscopică ajutorul unui colonoscop a interiorului:
o Colonului sigmoid
o Colonului descendent
o Colonului transvers
o Colonului ascendent
o Ultimei anse ileale
2. Responsabilități Colonoscopia este efectuată de către medic, în sala de examinare, ajutat de 1 asistent
medical
3. Scop Explorator:
o Diagnosticarea polipilor și tumorilor colonice:
Screening pentru cancer colorectal
o Screening al recurenței la pacienții cu cancer colorectal operat
o Screening în bolile inflamatorii ale colonului (rectocolita ulcerohemoragică,
boala Crohn) sau diverticuloză
o Afecțiuni colorectale manifestate sub formă de:
Tulburări de tranzit intestinal (diaree / constipație)
Sângerări oculte sau vizibile în scaun
Dureri în etajul abdominal inferior
o Aspect anormal, dar insuficient pentru diagnostic, al irigografie (clismă
baritată)
o Stabilirea cu certitudine a diagnosticului de colon iritabil, prin excluderea
leziunilor de mucoasă colonică
o Recoltarea de biopsii de mucoasă colonică sau din tumori
Terapeutic:
o Hemostază prin injectare
o Electrocoagulare sau ligatură
o Polipectomii simple sau cu injectare, ligatură și electrorezecție cu recuperarea
polipului pentru anatomie patologică
4. Contraindicații Diverticulită acută
Peritonită
Colite bacteriene acute
Sarcină
5. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Câmpuri sterile
Antiseptic pentru tegumente și mucoase
Tampoane sterile
Medicamente anestezice
311
Lubrefiant steril
Colonoscop, cu anexe
Pense sterile
Tăviţe renale
Mănuşi sterile
Recipient pentru material biologic recoltat prin biopsie
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
6. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului
o Explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Continuarea tratamentului cu medicație cardiologică, conform indicațiilor
medicului curant, cu o cantitate mică de apă
o Întreruperea tratamentului anticoagulant (de tipul sintrom, trombostop,
heparină) sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix, trombex) sau ajustare
dozelor, cu câteva zile înainte de procedură, la recomandarea medicului
curant şi/sau gastroenterolog
o Stabilirea momentului optim pentru procedură dacă pacientul are diabet
zaharat insulino-dependent (eventual înainte de doză de dimineață)
o Întreruperea tratamentului cu preparate de fier sau cărbune timp de 8 zile
înainte de examinare, la recomandarea medicului curant şi/sau
gastroenterolog
o Administrarea unui sedativ seara și dimineața, înainte de investigație, la
pacienții cu anxietate
o Respectarea unui regim alimentar fără reziduuri timp de 3 zile înainte de
examen:
Se evită alimentele bogate în fibre vegetale, fructele crude sau uscate,
semințele, cerealele, brânza fermentată, sosurile
Regim alimentar care să includă produse lactate nefermentate, carne
albă (peşte, pasăre), făinoase, pâine albă, biscuiţi, produse dulci şi
produse grase
o Întreruperea alimentării cu o seară înainte de examinare
o Administrarea unui laxativ (Fortrans, moviprep, Picoprep, endofalk), la 3-4
ore distanță de la ultima masă, pentru pregătirea colonului.
Cantitatea medie ingerată este de 2-4 litri de soluție laxativă, pe durata
a 2-6 ore, începând cu 8-14 ore înainte de intervenție, în funcție de ora
programării și soluția folosită
La soluția laxativă se pot asocia lichide limpezi: apă, sucuri (fără
pulpa de fruct), supă, ceai, cafea slabă.
Pregătirea colonului va fi terminată cu minim 5 ore înaintea examinării
propriu-zise
Obiectivul pregătirii este eliminarea de scaune apoase, limpezi
o Întreruperea alimentării cu lichide cu 4 ore înainte de procedură
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Evaluarea resurselor pacientului
o Acordarea de ajutor la dezbrăcare și așezarea în decubit lateral stâng, cu
membrele inferioare flectate
7. Efectuarea Colonoscopia se poate efectua cu:
procedurii o Anestezie intravenoasă
o Anestezie generală
Medicul:
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
312
o Efectuarea anesteziei
o Efectuarea colonoscopiei
o Recoltarea de material biologic prin biopsie
Asistentul medical:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Acoperirea zonei anoperineale cu un câmp steril prevăzut cu deschidere
centrală
o Servirea medicului cu mănuși sterile, dezinfectant, anestezic, instrumente
o Supravegherea pacientului în timpul colonoscopiei
o Transportul pacientului din sala de investigație la salon
o Trimiterea materialelor recoltate la laborator
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru:
o Susținerea psihică a pacientului
o Identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
8. Supravegherea Îmbrăcarea pacientului
pacientului Aşezarea pacientului într-o poziţie comodă în pat
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
Supravegherea funcțiilor vitale timp de 2 ore
Administrarea de analgezice, sedative, la recomandarea medicului
9. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire a simptomelor pacientului
procedurii
10. Complicații, Durere
incidente și Sângerare rectală
accidente Perforație
Infecție
Complicații datorate anesteziei
11. Observații Atenționarea pacientului să nu șofeze în ziua investigației
H-6. Rectosigmoidoscopia
1. Definiție Rectosigmoidoscopia este examinarea endoscopică cu ajutorul unui
rectosigmoidoscop a:
o Pereților rectului
o Pereții colonului sigmoid
o Partea joasă a colonului stâng
2. Responsabilități Rectosigmoidoscopia este efectuată de către medic, în sala de examinare, ajutat de 1
asistent medical.
3. Scop Explorator
4. Indicații Indicații
contraindicații o Vizualizarea hemoroizilor, polipilor și tumorilor colonice (screening pentru
cancer colorectal)
o Screening al recurenței la pacienții cu cancer colorectal operat
o În bolile inflamatorii ale colonului (rectocolita ulcerohemoragică, boala
Crohn)
o Stabilirea cu certitudine a diagnosticului de colon iritabil, prin excluderea
leziunilor de mucoasă colonică
o Recoltarea de biopsii de mucoasă colonică, rectală sau din tumori
Contraindicații
o Diverticulită acută
o Peritonită
o Colite bacteriene acute
313
o Sarcină
5. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Câmpuri sterile
Material pentru clismă
Antiseptic pentru tegumente și mucoase
Tampoane sterile
Medicamente anestezice
Lubrefiant steril
Rectosigmoidoscop, cu anexe
Pense sterile
Tăviţe renale
Mănuşi sterile
Recipient pentru material biologic recoltat prin biopsie
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
6. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Continuarea tratamentului cu medicație cardiologică, conform indicațiilor
medicului, cu o cantitate mică de apă
o Întreruperea tratamentului anticoagulant (de tipul sintrom, trombostop,
heparină) sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix, trombex) sau ajustare
dozelor, cu câteva zile înainte de procedură, la recomandarea medicului
curant şi/sau gastroenterolog
o Întreruperea tratamentului cu preparate de fier sau cărbune timp de 8 zile
înainte de examinare, la recomandarea medicului curant şi/sau
gastroenterolog
o Administrarea unui sedativ seara și dimineața, înainte de investigație, la
pacienții cu anxietate
o Respectarea unui regim alimentar fără reziduuri timp de 3 zile înainte de
examen: se evită alimentele bogate în fibre vegetale, fructele crude sau
uscate, semințele, cerealele, brânza fermentată, sosurile
o Recomandarea unui regim alimentar care să includă produse lactate
nefermentate, carne albă (peşte, pasăre), făinoase, pâine albă, biscuiţi,
produse dulci şi produse grase
o Întreruperea alimentării cu o seară înainte de examinare
o Efectuarea unei clisme evacuatorii înalte cu o seară înainte de examinare și a
unei clisme evacuatorii înalte sau prin sifonaj cu 2-3 ore înaintea examinării,
pentru a îndepărta complet resturile de materii fecale şi exsudatele patologice
o Întreruperea alimentării cu lichide cu 4 ore înainte de procedură
o Îndepărtarea bijuteriilor sau obiectelor metalice de pe și din jurul corpului
pacientului
o Evaluarea resurselor pacientului
o Acordarea de ajutor la dezbrăcare și așezarea în decubit lateral stâng, cu
membrele inferioare flectate
7. Efectuarea Rectosigmoidoscopia se poate efectua fără anestezie sau cu anestezie intravenoasă
procedurii de scurtă durată
Medicul:
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Efectuarea anesteziei
o Efectuarea rectosigmoidoscopiei
314
o Recoltarea de material biologic prin biopsie
Asistentul medical:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Acoperirea zonei anoperineale cu un câmp steril prevăzut cu deschidere
centrală
o Servirea medicului cu mănuși sterile, dezinfectant, anestezic, instrumente
o Supravegherea pacientului în timpul rectosigmoidoscopiei
o Transportul pacientului din sala de investigație la salon
o Trimiterea materialelor recoltate la laborator
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
8. Supravegherea Îmbrăcarea pacientului
pacientului Aşezarea pacientului într-o poziţie comodă în pat
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
Supravegherea funcțiilor vitale timp de 2 ore
Administrarea de analgezice, sedative, la recomandarea medicului
9. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire a simptomelor pacientului
procedurii
10. Complicații, Durere
incidente și Sângerare rectală
accidente Perforație
Infecție
Complicații datorate anesteziei
H-7. Cistoscopia
Definiție Cistoscopia este examinarea endoscopică a vezicii urinare, uretrei, şi ureterelor cu
ajutorul unui aparat denumit cistoscop
Scop Explorator:
o Pentru observarea mucoasei vezicale, a orificiilor ureterale, a colului vezical
şi a uretrei, efectuarea de prelevări
o Introducerea unei sonde ureterale ghidate până în rinichi pentru a depista
cauza unei sângerări
Terapeutic
o Plasarea cateterelor ureterale în pielografia retrogradă
o Realizarea unor intervenții chirurgicale: rezecția unor tumori, rezecția
prostatei hipertrofiate
o Extragerea calculilor vezicali sau extragerea unor corpi străini
Contraindicații Infecții ale vezicii urinare, prostatei, uretrei
Traumatismele abdominale
Adenoame periuretrale voluminoase
Tuberculoză vezicală
Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Câmpuri sterile
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Seringi sterile de 5 ml, 10 ml, 20 ml
Ace sterile
315
Ser fiziologic 200 ml
Medicamente anestezice: gel uretral lubrifiant cu lidocaină pentru anestezie locală
Cistoscop (rigid sau flexibil), cu anexe
Pense sterile
Două sonde uretrale radioopace lungi de 60-70 cm
Sonde uretrovezicale sterile
2 tăviţe renale
Mănuşi sterile
Recipient pentru material biologic recoltat prin biopsie
Materiale pentru igiena organelor genitale ale pacientului
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Atenționarea că va avea senzația de micțiune la trecerea cistoscopului prin
uretră
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientului cu un paravan
Pregătirea fizică
o Administrarea unui sedativ cu 30 minute înainte de investigație la pacienții cu
anxietate
o Recomandarea să consume 500 ml lichide înainte de examen pentru a asigura
fluxul urinar, în cazul anesteziei locale
o Recomandarea să nu consume alimente sau lichide cu 12 ore înainte de
investigație în cazul anesteziei generale
o Evaluarea resurselor pacientului
o Recomandarea să micționeze înaintea realizării investigației
o Dezbrăcarea părții inferioare a corpului
o Acordarea de ajutor la așezarea în poziție ginecologică, pe masa de
investigație
o Efectuarea igienei organelor genitale cu apă şi săpun
o Efectuarea, uneori, a unei clisme evacuatoare
o În unele cazuri medicul recomandă antibiotice cu o zi înainte şi 3 zile după
procedură
Efectuarea Cistoscopia este efectuată de către medic, în sala de operație, ajutat de un asistent
procedurii medical
Cistoscopia se poate efectua cu anestezie locală, regională sau generală.
Intervențiile operatorii cistoscopice:
o Se realizează sub anestezie regională sau generală
Cistoscopia diagnostică:
o Poate fi efectuată sub anestezie locală, mai ales în situația folosirii
cistoscopului flexibil
Medicul:
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Dezinfecția organelor genitale
o Plasarea câmpurilor sterile pe abdomen și coapsele pacientului
o Efectuarea anesteziei locale la nivelul uretrei, prin instilarea gelului lubrifiant
cu Lidocaină
o Efectuarea cistoscopiei
o Recoltare de material biologic prin biopsie
Asistentul medical:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Servirea medicului cu mănuși sterile, cu câmpuri sterile, cu dezinfectant, cu
316
anestezic, cu seringi, cu instrumente
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Supravegherea pacientului în timpul cistoscopiei
o Acordarea de ajutor pacientului la coborârea de pe masa de investigație
o Însoțirea pacientului din sala de investigație la salon
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea psihică a
acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
Supravegherea Îmbrăcarea pacientului
pacientului Aşezarea pacientului într-o poziţie comodă în pat
Supravegherea funcțiilor vitale timp de 2 ore
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire: simptomele pacientului
procedurii
Complicații, Durere
incidente și Hemoragie
accidente Infecție urinară
Complicații datorate anesteziei
Tromboză venoasă profundă
Observații Atenționarea pacientului că poate prezenta:
o Urinări frecvente
o Disurie câteva ore după examinare
o O ușoară sângerare în ziua examinării
Recomandări pentru pacient:
o Anunţarea medicului dacă urina este roșie şi conţine cheaguri de sânge după
mai multe urinări
o Dacă nu urinează în ultimele 8 ore
o Dacă prezintă febră, frisoane sau dureri abdominale
o Dacă urinează frecvent cantităţi mici de urină
H-8. Histeroscopia
1. Definiție Histeroscopia este vizualizarea cavității uterine prin endoscopie, cu ajutorul unui
aparat denumit histeroscop, după distensia cavității uterine
Mediile de distensie utilizate cel mai frecvent sunt:
o Ser fiziologic
o Soluție Ringer lactat
o Glucoză
o Glicină
o Dextran
o Manitol
o Sorbitol
2. Scop Explorator:
o În cancerul endometrial: stadializare, evaluarea extinderii spre colul uterin,
„second look” după tratamentul nechirurgical
o Evaluare postoperatorie postmiomectomie, postcezariană, postablație
histeroscopică de endometru (excizia histeroscopică a mucoasei uterine)
o Evaluarea endometrului după embolizarea fibroamelor uterine
Explorator și terapeutic:
o Polipi endometriali /fibrom submucos (diagnostic și îndepărtarea acestora)
o Sinchii uterine (sindrom asherman) – diagnosticul și îndepărtarea acestora
o Sept uterin– diagnosticul și îndepărtarea acestora
o Sângerare uterină anormală – identifică cauza și oferă modalitatea
terapeutică (ablația de endometru)
o Evidențierea steriletelor inclavate în mucoasa uterină și extragerea lor
317
3. Contraindicații Boala inflamatorie pelvină
Infecțiile cu virus herpes
Sângerarea pe cale vaginală
Sarcina intrauterină
Cancerul de col
Stenoza cervicală severă
Pacientă instabilă hemodinamic
4. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Câmpuri sterile
Muşama, aleză
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: betadină
Tampoane sterile
Specul sau valve vaginale sterile
Pensă porttampon sterilă
Pensă pentru col sterilă
Seringi sterile de 10 ml, 20 ml
Tăviţă renală
Medicamente anestezice: Xilină
Ser fiziologic
Trusă sterilă cu dilatatoare de col uterin Hegar
Histeroscop
Recipient pentru material biologic recoltat prin biopsie
Tampoane vulvare
Mănuşi sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientei
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientei cu un paravan
Pregătirea fizică
o La femeile care prezintă menstruație se recomandă efectuarea examenului în
zile 8-14 ale ciclului menstrual; recomandarea nu e valabilă în urgențe şi la
femeile care utilizează contraceptive orale
o La femeile în menopauză se recomandă, de către medic, administrarea de
Etinilestadiol cu 8-10 zile înaintea examenului pentru a ușura dilatarea colului
o Evitarea alimentării cu cel puţin 8 ore înainte
o Evaluarea resurselor pacientei
o Evacuarea vezicii urinare
o Dezbrăcarea părții inferioare a corpului
o Acordarea de ajutor la așezarea pacientei în poziție ginecologică, pe masa
ginecologică
o Efectuarea unei spălături vaginale
6. Efectuarea Histeroscopia este efectuată de către medic ajutat de un asistent medical
procedurii Histeroscopia se poate efectua cu anestezie locală, regională sau generală
Intervențiile operatorii histeroscopice se realizează sub anestezie regională sau
generală în sala de operație, dar histeroscopia diagnostică poate fi efectuată într-un
cabinet de ginecologie sub anestezie locală
Medicul:
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Introducerea valvelor vaginale/speculului vaginal în interiorul vaginului
o Introducerea pensei de col în vagin și fixarea ei pe colul uterin
o Vizualizarea colului uterin
o Aplicarea unui antiseptic la nivelul colului uterin
318
o Efectuarea anesteziei locale
o Dilatarea colului uterin cu dilatatoare Hegar (nu este întotdeauna necesară)
o Introducerea histeroscopului în cavitatea uterină, distensia uterului și
inspecția uterului
o Realizarea unui act terapeutic dacă este cazul
o Retragerea histeroscopului
o Îndepărtarea pensei de pe colul uterin
o Îndepărtarea valvelor vaginale/speculului vaginal prin retragerea din vagin
Asistentul medical:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientei la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare pe masa ginecologică
o Servirea medicului cu mănuși sterile, cu anestezic, cu seringi, cu instrumente
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Menținerea valvelor vaginale/speculului vaginal în vagin în timpul efectuării
histeroscopiei
o Supravegherea pacientei în timpul histeroscopiei
o Aplicarea unui tampon la nivelul vulvei
o Acordarea de ajutor pacientei la coborârea de pe masa ginecologică
o Transportul produsului biologic recoltat prin biopsie la laborator
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacienta pentru susținerea psihică a
acesteia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
o Aerisirea salonului
7. Supravegherea Îmbrăcarea pacientei
pacientului Aşezarea pacientei într-o poziţie comodă în pat
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
Supravegherea funcțiilor vitale și a eliminărilor pe cale vaginală
8. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire a simptomelor pacientei
procedurii
9. Complicații, Durerea abdominală accentuată sau durerea pelvină care durează peste 48 ore
incidente și Lezarea colului uterin
accidente Perforația uterină
Infecția uterină
Sângerare abundentă și prelungită
Complicații datorate anesteziei
Tromboza venoasă profundă
10. Observații Atenționarea pacientei referitor la prezența senzației dureroase abdominale sub formă
de crampe şi o ușoară sângerare 1-2 zile
Anunţarea medicului în caz de sângerare importantă, asociată cu febră şi dureri
abdominale
Nu se recomandă utilizarea tampoanelor interne cel puțin o lună după histeroscopie,
pentru a nu favoriza o infecție
Atenționarea pacientei că prima menstruație după histeroscopie este de regulă mai
abundentă sau mai prelungită decât normal, iar menstruațiile pot fi neregulate timp de
câteva luni
319
H-9. Colposcopia
1. Definiție Colposcopia este o metodă de investigație care permite vizualizarea colului uterin și a
vaginului, cu ajutorul unui aparat denumit colposcop
2. Scop Explorator:
o Evidențiază leziunile displazice de la nivelul colului uterin și indică biopsia
țintită
o Recunoaște caracterul benign al leziunilor de la nivelul colului uterin și
vaginului, evitând biopsiile inutile
o Monitorizarea evoluției neoplaziilor cervicale
o Evaluare după tratament
3. Materiale Paravan
necesare Tavă sau cărucior pentru tratamente
Câmpuri sterile
Muşama, aleză
Acid acetic 3%
Soluție lugol 1% (soluție de iodură de potasiu și de iod în apă)
Tampoane sterile
Specul sau valve vaginale sterile
Pensă porttampon sterilă
Tăviţă renală
Colposcop
Mănuşi sterile
Materiale pentru spălarea mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
4. Pregătirea Pregătirea psihică
pacientului o Identificarea pacientei
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Respectarea intimităţii prin izolarea pacientei cu un paravan
Pregătirea fizică
o La femeile care prezintă menstruație se recomandă efectuarea examenului în
zile 8-14 ale ciclului menstrual
o La femeile în menopauză se recomandă, de către medic, administrarea de
Etinilestadiol cu 8-10 zile înaintea examenului
o Evitarea toaletei vaginale, a contactului sexual, a tratamentelor intravaginale,
a explorărilor endouterine (histerosalpingografie, chiuretaje, histeroscopie) cu
5 zile înaintea examinării
o Evaluarea resurselor pacientei
o Evacuarea vezicii urinare
o Dezbrăcarea părții inferioare a corpului
o Acordarea de ajutor la așezarea pacientei în poziție ginecologică, pe masa
ginecologică
5. Efectuarea Colposcopia este efectuată de către medic ajutat de un asistent medical
procedurii Medicul:
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
o Introducerea valvelor vaginale/speculului vaginal în interiorul vaginului
o Badijonare cu acid acetic a colului uterin
o Poziționarea colposcopului în fața vulvei, la o distanță de aproximativ 20 cm
și inspecția vaginului și a colului uterin
o Aplicarea soluției lugol la nivelul colului uterin prin badijonare (testul lahm-
schiller)
o Poziționarea colposcopului în fața vulvei, la o distanță de aproximativ 20 cm și
inspecția vaginului și a colului uterin
o Retragerea colposcopului
o Îndepărtarea valvelor vaginale/speculului vaginal prin retragerea lor din
vagin
320
Asistentul medical:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Pregătirea materialelor
o Acordarea de ajutor pacientei la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare pe masa ginecologică
Servirea medicului cu mănuși sterile, soluții, instrumente
o Îmbrăcarea mănuşilor sterile
Menținerea valvelor vaginale/ speculului vaginal în vagin în timpul efectuării
colposcopiei
o Supravegherea pacientei în timpul colposcopiei
o Acordarea de ajutor pacientei la coborârea de pe masa ginecologică
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacienta pentru susținerea psihică a
acesteia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
o Aerisirea salonului
6. Supravegherea Acordarea de ajutor la îmbrăcarea pacientei.
pacientului
7. Evaluarea şi Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
notarea Notarea în dosarul de îngrijire a simptomelor pacientei
procedurii
8. Observații Asistentul medical va avea pregătite materialele și instrumentele necesare recoltării de
secreții vaginale pentru examenul bateriologic, examenul citologic și pentru biopsie
de col, care pot fi realizate de medic în timpul colposcopiei
Colposcopia nu este o metodă de diagnostic invazivă, astfel că efectele secundare sunt
rare și se rezumă la un eventual disconfort vaginal, senzația de crampe și o ușoară
sângerare vaginală, dacă medicul a decis să efectueze și biopsie în timpul investigației
I-1.1. Spirometria
1. Definiție Spirometria este un test simplu ce măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate
inspira sau expira într-o unitate de timp cu ajutorul unui aparat numit spirometru și
obținerea unei spirograme
Spirograma este o curbă volum–timp
Se poate efectuat atât în spital cât și în ambulatoriu
2. Obiectiv Evaluarea funcției ventilatorii: capacitate vitală (CV), capacitate vitală forțată (CVF),
volum expirator maxim pe secundă(VEMS)
Evaluarea fluxurilor expiratorii forțate, ventilația voluntară maxima (MVV), peak
expiratory flow (PEF), maximal (mid-)expiratory flow (MMEF) , FIF50%,
FIFmx (PIF).
3. Scop/Indicații Indicații:
contraindicații o Detectarea prezenței /absenței disfuncției (obstructive sau restrictive) sugerată de
anamneză sau ex clinic, de alte teste diagnostice radiografia toracica, gazele
sanguine
o Cuantificarea unei boli pulmonare cunoscute
o Evaluarea în timp a funcției pulmonare sau a tratamentului
o Evaluarea efectelor potenţiale sau a răspunsului la noxe profesionale sau de mediu
o Evaluarea riscului intervențiilor chirurgicale cunoscute ca afectând funcția
pulmonară (preoperator)
o Evaluarea alterării și/sau dizabilității: ex. Recuperarea funcțională respiratorie,
motive legale, militare
Contraindicații:
o Hemoptizia
321
o Pneumotoraxul
o Boli cardio-vasculare instabile
o Anevrismul (cerebral, aortă)
o Chirurgie oculara recenta,
o Intervenţii chirurgicale abdominale sau toracice recente
4. Materiale Spirometru
necesare Piese bucale sterile/dezinfectate
Piesa pentru pensat nasul
Scaun
Recipient cu soluție dezinfectantă pentru piesele bucale folosite
5. Pregătirea Pregătirea fizică - pacientul va fi instruit
pacientului o Să nu mănânce copios, să nu bea băuturi acidulate înainte de procedură
o Să își golească vezica urinară înainte de test;
o Să poarte îmbrăcăminte lejeră, să nu strângă
o Să nu fumeze cu 4-6 ore înainte ,
o Se cântărește pacientul și se măsoară înălţimea: măsurarea se face fără încălţăminte,
cu picioarele apropiate, capul drept
o Se sfătuiește pacientul să nu își adimistreze medicația bronhodilatatoare înainte de
efectuarea testului
Spirometria se efectuează optim cu pacientul șezând pe scaun
Pregătirea psihică
o Pacientul se informează legat de efectuarea procedurii și se calmează anxietatea
legată de executarea corectă a testului
o Asistentul medical va explica cu răbdare tehnica, acompaniată eventual de o
demonstrație ar fi folositoare
6. Efectuarea Se identifică pacientul și se conduce la laboratorul de explorări funcționale
procedurii Se explică testul şi demonstrează procedura corectă
Pacientul este rugat să respire calm/relaxat și complet
Pacientul va prelua în mâna tubul aparatului
Se aplică clipul nazal rugând pacientul să asculte comenzile
Se roagă pacientul să introducă piesa bucală în gură, având grijă ca buzele să fie lipite
în jurul tubului, pacientul respiră linistit 30-40 secunde, doar pe gură prin piesa
bucală
La comandă pacientul efectueză o inspiraţie maximală
Apoi, tot la comandă va sufla cu putere maximă prin tub, expirând tot aerul din
plămâni; va expira „atât de puternic şi atât de rapid, încât să-şi simtă plămânii
complet goliți de aer”, pauza să dureze maxim 1-2 secunde – curba inscrisă va fi
capacitatea vitală (CV) reală
Se încurajează permanent pacientul să expire puternic şi prelungit în limite
rezonabile, apoi să respire din nou relaxat
Se solicită, apoi, pacientului să execute o inspirație maximă urmată de o expirație
forțată maximă, se măsoară, astfel, cantitatea de aer expirat în prima secundă -
aceasta reprezintă VEMS-ul
Pacientul va continua expirul până când nu mai există aer de respirat, ceea ce, în
cazurile severe de BPOC poate dura 15 secunde sau mai mult
Se vor efectua cel puţin 3 măsurători
Testele ce produc tuse sau dureri toracice nu sunt corespunzătoare şi nu vor fi luate în
considerare
7. Evaluarea şi Pacientul este condus la salon
notarea Nu reclamă durere sau stare de rău
procedurii Pacientul poate prezenta dispnee – se administrează oxigen, medicație
bronhodilatatoare fie prin nebulizare fie parenteral funcție de gradul de dispnee
Se monitorizează saturația oxigenului prin pulsoximetrie
8. Complicații, Pneumotorax
incidente și Hipertensiune intracraniană
accidente Sincopa, amețeli
322
Durere toracică
Tuse paroxistică
Desaturare în oxigen
Bronhospasm
9. Observații Pentru diagnosticul astmului spirometria se repetă după administraea prin nebulizare a unui
bronhodilatator cu acţiune rapidă (test de bronhodilataţie) sau după administrarea
unui substanțe bronhoconstrictoare ce reproduce astfel simptomele astmului (test de
provocare la metacolină sau inhalarea de aerosoli salini concentraţi)
I-1.2. Spiroergografia
1. Definiție Spiroergografia este un test de efort cu ajutorul căruia se analizează capacitatea de
adaptarea a reparației la solicitări suplimentare, limitele acestei capacități și se pun în
evidență modificări funcționale neevidențiate în repaus (acest test este comun
aparatului cardiovascular și respirator)
În timpul testului se urmăresc o serie de parametri:
o Ventilația pulmonară
o Eliminarea co2
o Consumul de oxigen
o Saturația sângelui arterial în o2
o Pulsul
o Tensiunea arterială
Testele de efort se pot efectua:
o Prin păstrarea intensității efortului de la început
o Prin creșterea intensității efortului treptat, cu perioade de repaus și perioade de
creștere a intensității efortului până la limita capacității, când nu mai crește
consumul de O2, iar în sânge apar valori scăzute ale oximetriei
2. Materiale Spirograf
necesare Oximetru
Bicicleta ergometrică
Covor rulant
3. Efectuarea Dacă nu există contraindicații ale probei, se pregătește pacientul ca și pentru
procedurii spirometrie, se determină înainte TA, pulsul, frecventa respiratorie și se efectuează
electrocardiograma
Bolnavul se racordează la spirograf și se determină oximetria, volumele pulmonare,
debitele ventilatorii după metodele obișnuite ale spirografiei, înainte de proba de
efort
După determinarea parametrilor, pacientul respiră în repaus până la stabilirea
echilibrului respirator (minut-volum și consum de oxigen devin constant)
Pacientul este invitat să execute un lucru mecanic dozat – bicicleta ergometrică,
banda rulantă - cu aceiași intensitate, urmărindu-se modul de adaptare a
organismului. Persoana examinată trece prin trei faze funcționale ale probei de
efort:
o Faza de adaptare care durează 2-3 minute, caracterizată prin creşterea
valorilor funcționale evaluate înainte de efort
o Faza de echilibru funcțional, în care parametri funcționali rămân la valori
crescute. Pacientul poate să realizeze același efort fără modificări
funcționale.
În condiţii normale, modificări funcționale apar numai la eforturi
mai mari de 150W
o Faza de revenire este perioada de după întreruperea efortului în care
parametrii funcționali revin la valorile inițiale din repaus, în mod normal în
3-5 minute. Dacă această perioadă este mai lungă înseamnă că organismul
are o capacitate de efort deficitară.
4. Evaluarea şi Se notează procedura în fișa pacientului
notarea Se notează reacțiile pacientului
procedurii Medicul va interpreta rezultatele testului
323
o În funcţie de gradul de saturație în O2 al sângelui arterial la intensități diferite de
lucru se apreciază gradul insuficientei cardiorespiratorii
o Prin compararea parametrilor de repaus cu valorile obţinute în timpul efortului se
apreciază modul de adaptare a organismului
o O probă de efort modificată se face determinând „deficitul spirografic de O2”
326
Glicemie la 2 ore
140-200 mg/dl (7.8-
după <140 mg/dl ≥200 mg/dl
11.1mmol/L) (intoleranța la
administrarea a (7.8 mmol/L) (≥11.1 mmol/L)
glucoză)
75g glucoză
Testul de toleranță la glucoza este util nu numai în diagnosticul diabetului
zaharat, ci și în identificarea pacienților cu intoleranță la glucoză (impaired
glucose tolerance, IGT)
Persoanele cu glicemie bazală modificată IFG, ca și cele cu cele cu intoleranță
la glucoză IGT, fac parte dintr-un grup intermediar, care, deși nu îndeplinește
criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat, prezintă niveluri ale glucozei prea
mari pentru a fi considerate normale
o Aceste persoană trebuie considerate categorii de risc crescut pentru
diabet și afecțiuni cardiovasculare
o IFG și IGT se asociază cu obezitate (în special abdominală),
hipertensiune arterial și dislipidemie (trigliceride crescute și HDL-
colesterol scăzut)
o Creșterea activității fizice, scăderea ponderală și administrarea
anumitor agenți farmacologici previn sau întârzie dezvoltarea diabetului
la persoanele cu intoleranță la glucoză
329
d
În principiu AV , unde:
D
D = distanța de la care ochiul examinat a deosebit o literă
D = distanța de la care ochiul emetrop deosebește aceiași literă
6.Evaluarea şi notarea Simbolurile modelului se numesc optotipuri
procedurii La modelul Snellen tradițional, optotipurile sunt litere de tipar care au o
anumită geometrie și anume:
o Grosimea liniilor este egală cu grosimea spațiilor albe dintre linii
o Înălțimea și lățimea unui optotip este de 5 ori grosimea liniei
o Modelul Snellen utilizează numai 9 litere: C, D, E, F, L, O, P, T, Z
o Rândul desemnat ca 20/20 (sau 6/6) este cel mai mic rând pe care o
persoana cu acuitate vizuală normală îl poate citi de la o distanță de 20 de
picioare (sau 6 metri)
Dacă vederea este scăzută, bolnavul vede numai rândurile cu litere mai mari,
care în mod normal sunt văzute de la distanțe mai mari
Dacă AV este mai mică decât 1/50, examinatorul plimbă degetele prin faţa
ochiului, exprimându-se AV prin numărarea degetelor (n.d.) La 1 m, 50 cm sau
20 cm (se notează AVOD = n.d. 1 m)
Uneori bolnavul percepe doar mişcarea mâinii sau numai lumina proiectată la
nivelul ochiului într-o cameră obscură
2. Observații Se stabilește, de către medic, tipul de deficiență vizuală ( viciu de refracție,
ambliopie, cecitate) precum și lentilele necesare pentru corecția vederii de
aproape sau/și de la distanță
Se notează rezultatul în fișa de consultații / scrisoarea medicală sau foaia de
observație
337
Sunetele au o intensitate succesiv crescătoare, iar pacientul trebuie să semnalizeze cea
mai mică intensitate la care aude sunetul
o Rezultatul obținut pentru fiecare frecvență (atât pentru cele acute, cât și
pentru cele grave) este denumit prag auditiv și se notează pe un grafic
(audiograma)
o Înregistrarea succesiva a auzului prin stimulare la cască, apoi la vibrator,
permite o estimare destul de precisă a sediului unde s-a instalat leziunea
care a provocat scăderea auzului
Se testează separat auzul la fiecare ureche, acoperind, pe rând urechea
care nu face obiectul testării
Se începe întotdeauna cu urechea cea mai bună, procedura de testare
vizând frecvențele conversaționale
Se reinstruiește pacientul dacă semnalizează în absența sunetului
Pe graficul audiogramei sunt reprezentate simbolurile corespunzătoare pragurilor de
auz, obţinute pe cele două căi, pentru ambele urechi
Se utilizează culori diferite:
o Roșie pentru urechea dreaptă
o Albastră pentru stângă
6. Evaluarea şi Eficiența procedurii este influențată de:
notarea o Capacitatea de colaborare a pacientului (fiind uneori dificil sau imposibil de
procedurii înregistrat la copii sau vârstnici)
o Respectarea condițiilor standard de mediu
o Nivelul de pregătire profesională a personalului care efectuează testarea
Procedura este eficace dacă:
o Pacientul este bine instruit și colaborează pe toată perioada de testare (
maxim 15 minute)
Graficele obținute reflectă cu fidelitate pierderile auditive
Se notează pe audiogramă numele și prenumele pacientului, vârsta, rezultatul
testării
338
condițiile de spital, de cazare și satisfacerea nevoilor legate de igiena intimă și
servirea mesei
o Ajutarea pacientului să țină legătura cu familia prin asigurarea programului de
vizită
o Respectarea pacientului și a opiniilor sale privind credința /obiceiurile etnice
o Ajutarea pacientului să cunoască medicul și echipa formată din categoriile de
personal, pe toți cei care îl vor ajuta pentru practicarea în cele mai bune
condiții a intervenției chirurgicale și o evoluție postoperatorie cât mai bună
o Câștigarea încrederii pacientului în ceea ce privește o îngrijire de calitate, în
eficiența operației, și vindecarea sa
o Se vor oferi pacientului informaţii clare, pe înțelesul său legate de boală și de
intervenția chirurgicală și care sunt riscurile ei
o Se explică de asemenea care sunt riscurile dacă nu se acceptă practicarea
operației
o Se încearcă în permanență ridicarea moralului pacientului, îndepărtarea fricii
legate de procedură și de o eventuală durere insuportabilă
o Se liniștește pacientul legat de anestezie și de riscurile acesteia
o Când avem un diagnostic (prezumție de neoplasm), sub coordonarea medicului
chirurg se alege modalitatea de informare a pacientului asupra adevărului
privind diagnosticul parțial sau total
o După discuția cu pacientul și informarea acestuia se cere consimțământul
/acceptul scris al acestuia (este responsabilitatea medicului, asistenta medicală
se asigură că pacientul a înțeles toată discuția legată de diagnostic și
intervenția chirurgicală)
o Se programează intervenția
o Se completează lista de operații cu datele pacientului
o Se verifică încă o dată toate documentele medicale ale pacientului
o Se combat anxietatea prin administrarea de anxiolitice și a unui hipnotic, la
recomandarea medicului anesteziat în seara dinaintea intervenției chirurgicale -
pentru asigurarea unui somn liniștit
Pregătirea fizică
o Evaluarea paraclinică și corectarea eventualelor deficiențe /tare în vederea
practicării intervenției chirurgicale - se face din momentul internării, fiind
completată pe parcurs până în preziua practicării intervenției
o Evaluarea obligatorie pentru toate tipurile de intervenții chirurgicale: grup
sanguine și Rh, hemogramă, glicemie, uree, probe de coagulare, creatinine,
electroliți serici, probe hepatice, sumar de urină
o Se completează cu următoarele evaluări: radiografie toracică standard,
electrocardiografie+/- consult cardiologic
o În funcție de rezultatele evaluării biologice +/- consult de specialitate - se
corectează pregătirea preoperatorie
5. Supravegherea Se face evaluarea paraclinică
înainte de operație Se măsoară și se trec în foaia de observație funcțiile vitale
Se cântărește pacientul și se apreciază talia pentru dozarea premedicație și a
anestezicelor
Se semnalează medicului eventualele modificări ale tegumentelor din zonele
prevăzute pentru intervenție cum ar fi semnele de inflamație sau de alergie
Se notează și se raportează eventualele simptome de infecție a căilor respiratorii
superioare, urinare precum și apariția menstruației la femei
6. Restricționarea Se scade aportul alimentar oral cu o zi înainte de operație
alimentației Se vor consuma alimente ușor digerabile până la prânz și 2-3 litri de lichid până la
ora 21,00 din seara dinaintea operației
Se interzice fumatul cu o seară înainte, precum și consumul de băuturi alcoolice
Nu se alimentează pacientul în ziua operației
7. Pregătirea Se face clismă evacuatorie în seara dinaintea operației și în dimineața intervenției,
intestinului dacă aceasta este pe tubul digestive
Se poate face pregătirea intestinului prin administrarea de Fortrans
339
8. Pregătirea Măsuri generale
preoperatorie din o Se supraveghează pacientul să nu mănânce, să nu consume lichide și să nu
ziua intervenției fumeze
o Se măsoară funcțiile vitale
o Se apreciază starea generală și comportamentul
o Se comunică medicului eventualele modificări patologice ale funcțiilor
vitale, tusea, coriza, diareea, apariția menstruației la femei, modificări din
zona de intervenție
o Se îndepărtează bijuteriile, peruca, ceasul, protezele (dentare, membrele
artificiale) agrafele de păr, lentile de contact, obiectele de valoare se
predau la aparținători
o Se cere pacientei să își facă toaleta de dimineață fără folosirea machiajului
sau a lacului de unghii, a rujului pentru o bună observare a extremităților
o Se strânge părul într-o bonetă, sau se împletește în coadă, iar pacientul
îmbracă o pijama curate, deschisă sau cămașă de noapte la femei
o Se pregătesc documentele: foaia de observație, analizele, radiografiile care
însoțesc pacientul în sala de operație
Administrarea premedicației
o Se administrează medicația preanestezică cu 60 minute înainte de operație
în administrarea parenterală, dacă administrarea este orală se poate face
cu 45 minute înainte de operație
o Se interzice pacientului să se mai ridice din pat după administrarea
premedicației deoarece are acțiune sedativă și deprimă circulația,
determinând hipotensiune arterial ortostatică
o Se predau obiectele de valoare, bijuteriile familiei sau în lipsa acestora
asistentei de salon care le preia cu proces verbal și le predă asistentei șefe
Transportul pacientului la sala de operație
o Se realizează transportul pacientului cu un mijloc adecvat stării sale - targă,
brancardă, pat rulant, bine acoperit și însoțit de asistentă
o Se evită transportul prea devreme la sală pentru a nu stresa pacientul
o Se verifică lista operatorie (data, ora, regiunea operatorie)
9. Pregătirea Se aerisește salonul
salonului Se schimbă lenjeria patului, aleza, mușamaua, traversa
postoperator Se verifică instalația de oxigen și/sau de aspirație
Se pregătesc: stativ, tensiometru cu stetoscop, trusă de perfuzat, soluții
perfuzabile, medicamente prescrise de medic pentru perioada postoperatorie,
tăviță renală, alte materiale în fucnție de tipul intervenției și de îngrijiri (borcan
de drenaj, de aspirație etc.)
Se pregătește de asemenea bazinet, urinar
10. Evaluarea şi Notarea procedurii
notarea procedurii o Notarea codului de procedură /procedura efectuată în foaia de observație,
la recomandarea medicului, în etapa preoperatorie
o Se consemnează eventualele aspect patologic: culoarea, consistența,
prezența sângelui, puroiului, mucusului
o Se înregistrează rezultatele investigațiilor, valorile parametrilor
monitorizați (temperatură, puls, tensiune arterială, respirație)
Bilanț pozitiv
o Pacientul își învinge teama și capătă încredere în echipa operatorie
o Pacientul colaborează scopul de a reduce impactul actului operator este
atins
Bilanț negativ
o Pacientul nu îți poate învinge teama și nu are încredere în echipa medicală
și de îngrijire
o Pacientul nu comunică, cu personalul medical și pot scăpa unele informaţii
importante, nu colaborează și procedurile de îngrijire se aplică cu greutate
o Pot apărea probleme intraoperatorii și/sau complicații postoperatorii
11. Responsabilitățile Să asigure pregătirea fizică și psihică a pacientului
340
asistentului Să asigure pregătirea materialelor și a investigațiile recomandate în vederea
medical practicării intervenției chirurgicale
Monitorizarea și înregistrarea funcțiilor vitale
Aplicarea tratamentelor pentru corectarea unor dezechilibre, tare
Respectarea normelor de asepsie și antisepsie
357
Se va schimba și curăța tubulatura ventilatorului la un interval de aproximativ 48-72
de ore sau și mai des dacă este nevoie
Când se indică se încep manevrele de desprindere treptată a pacientului de ventilator
4.Supravegherea Se va schimba periodic poziţia pacientului intubat și se vor face exerciții pasive cu
pacientului extremitățile sale
Când pacientul este mutat sau se schimbă tubulatura se va avea grija ca să nu ajungă
în plămânii săi condensul format pe tubulatura ventilatorului
Se va verifica circulația periferică a pacientului, cât și volumul diurezei, pentru a
observa din timp eventualele semne de scădere a debitului cardiac
Pacientul intubat este sedat și curarizat (acestea trebuie administrate împreună
deoarece curarizantele nu afectează nivelul de conștiență a pacientului), deci, cu atât
mai mult trebuie atent supravegheat pentru a-i suplini nevoile pe care nu le poate
exprima
Se vor spăla periodic și acoperi ochii pacienților intubați sedați și curarizați
Se oferă intimitate, lumina să nu fie puternică și să fie liniște pentru ca pacientul să
se poată odihni (oboseala poate întârzia momentul desprinderii de ventilator și
recăpătării respirației spontane
5.Sevrarea de ventilator Sevrarea de ventilator începe odată cu stabilizarea leziunii pulmonare şi cu
soluționarea problemei ce a dus la instituirea ventilației mecanice
o Întreaga atenţie trebuie îndreptată spre desprinderea de ventilator cât se
poate de repede
o Problema recunoașterii momentului în care disfuncția pulmonară nu mai
are nevoie de protezare este extrem de dificilă
Standardizarea nu este posibilă, parametrii clinici sunt supuși subiectivității, nu
există studii prospective, randomizate dezvoltate în această direcție
De cele mai multe ori evaluarea la care sunt supuși bolnavii este o combinație de
elemente subiective cu măsurători obiective, precum gazele sanguine şi imaginile
radiologice pulmonare
Procesul de sevrare de ventilator este în numeroase unităţi de terapie intensivă din
întreaga lume, cuantificat şi condus de medici rezidenți, asistente medicale şi
fiziokinetoterapeuţi
Modalitatea clasică de abordare a unui bolnav ce trebuie sevrat de ventilator este
scăderea în trepte a suportului, marea majoritate a bolnavilor nu au însă nevoie de
acest abord prin care, din nefericire, se prelungește durata ventilației mecanice
La două treimi din bolnavi, sevrarea de ventilator şi extubarea sunt simple după o
scurtă perioadă de respirație pe tub şi bineînțeles, după ce cauza pentru care au fost
puși pe ventilator a fost rezolvată
Rămân 30% din bolnavii care au avut nevoie de intubaţie şi suport ventilator mai
mult de 24 de ore, care nu pot tolera tentativele inițiale de a respira fără suportul
aparatului
Pentru ei s-au dezvoltat strategii de desprindere şi au fost analizate cauzele de
potențial insucces:
o Supunerea bolnavilor la teste de respirație spontană ce durează 5-10 min de
mai multe ori pe zi până ce clinicianul consideră că sunt apți a fi detubaţi
o Utilizarea metodelor de suport ventilator parțial simv sau psv, cu scăderea
suportului în trepte, până se ajunge în ore sau cel mai adesea zile, la ceea
ce se consideră suportul minim, după care bolnavii pot fi detubaţi
o Sau evaluarea bolnavului o singură dată în zi şi supunerea lui unui test de
respirație spontană în urma căruia dacă îl tolerează va putea fi detubat
o Desprinderea pacienților de ventilator este recomandat a se face pe baza
unei examinări zilnice, care să evalueze dacă cauza pentru care au fost
ventilați s-a remis, dacă sunt stabili hemodinamic şi în aceste condiţii
pregătiți pentru un test de respirație spontană
o O astfel de evaluare zilnică, care nici nu necesită intervenția medicului,
scurtează timpul de sevrare cu aproximativ 2 zile, reducând în final şi
durata globală a ventilației mecanice şi costul spitalizării în terapie
intensivă, fără însă a modifica durata globală a spitalizării sau mortalitatea
358
o Această evaluare zilnică a funcției respiratorii asociată stării generale a
pacientului, care să permită instituirea testului de respirație spontană,
trebuie să cuprindă:
Semne de oxigenare corectă exprimată prin pao2/fio2>150-300 la
fio2=0.4-0.5 sau pao2>60mmhg la fio2 max. 0.4
Peep<5-8cmh2o
Tuse eficientă la aspirația traheală
Stabilitate hemodinamică fără suport vasopresor sau inotrop
Absența sedativelor în perfuzie continuă sau întreruperea lor din
timp
Posibilitatea de a iniția respirație spontană
Conștient, cu gcs>13
Fără disfuncții electrolitice, cu un ph>7.25
Temperatură <380C
Hemoglobina 8-10g/dl
o Dacă bolnavul a trecut de această evaluare îndeplinind condițiile, se trece
la etapa următoare şi anume efectuarea testului de respirație spontană
6. Testul de respirație Testul de respirație spontană este cea mai veche modalitate de sevrare de ventilator
spontană o În forma sa tradițională, bolnavul este decuplat de la ventilator şi primește
un supliment de oxigen umidificat
o Această modalitate poartă denumirea de sevraj pe tub în t, după aspectul
piesei ce se foloseşte
o Durata testului de respirație spontană variază, nefiind stabilit un timp
anume
Testul, în variantă mai modernă şi datorită ajutorului noilor aparate performante,
poate fi efectuat şi fără a desprinde bolnavul de ventilator. Generația nouă de
ventilatoare răspunde foarte uşor la solicitările pacientului, în special cele ale căror
valve sunt declanșate de modificările de flux:
o Există mai multe avantaje în a face testul în această modalitate
o Nu este necesar nici un echipament adițional, iar dacă pacientul are
dificultăți, ventilația mecanică poate fi prompt restabilită
o În plus, el va putea beneficia de toate sistemele de monitorizare şi alarme pe
care le oferă ventilatorul (volum curent, frecvență respiratorie,
minut/volum, fio2 etc.), ceea ce va duce la identificarea rapidă a acelor
bolnavi care nu pot respira spontan
Bolnavii ce au depășit cu succes un test de respirație spontană au 90% şanse să
rămână detubaţi mai mult de 48 de ore
Cei ce nu tolerează un test de respiraţie spontană o fac destul de repede după
instituirea acestuia, media descrisă de diferiți autori
7. Observații Trusa de urgență trebuie întotdeauna să fie la îndemână în cazul unui pacient
curarizat pentru a putea interveni rapid în caz de detubare accidentală
360
neschimbată până la 4-5 zile dacă nu prezintă scurgeri sau nu își schimbă culoarea
din cauza macerări(devine albicioasă și umflată). În cazul ileostomelor pungile
colectoare vor fi golite mai des, ținând cont că secrețiile sunt în cantitate mai mare și
mai fluide decât în cazul colostomelor
În primele zile postoperator este bine să se aplice pungi transparente care permit
vizualizarea stomei și conținutului acesteia fără a mai fi nevoie să se dezlipească
punga pentru control
Se colectează şi se îndepărtează materialele folosite
Se îndepărtează mănușile
Se spală mâinile
7. Supravegherea Se aşează pacientul în poziţie şezândă sau decubit
pacientului Se evaluează reacția după schimbare
Se supraveghează să nu apară arsuri, iritații, necroză, eviscerații
Se observă dacă punga este lipită
Sistemul de colectare se schimbă la 2-3 zile, dacă nu se dezlipește
Se urmărește starea de nutriție a pacientului pentru a controla pierderile de principii
alimentare
Se consiliază pacientul asupra regimului alimentar adaptat perioadei postoperatorii și
afecțiunii acestuia
Mobilizarea pacientului se realizează cu ajutor, la indicația medicului
8. Evaluarea şi Notarea procedurii
notarea procedurii o Notați în registru și în dosarul /planul de îngrijire data, ora și persoana
care a efectuat schimbarea pungii
o Descrieţi reacția pacientului și starea sa
o Consemnați orice manifestare care ar putea schimba ceva în planul de
îngrijire
Bilanț pozitiv
o Schimbarea pungii s-a efectuat în condiţii optime
o Pacientul are o stare de confort
o Pacientul este mulțumit de îngrijirile primite
Bilanț negativ
o Pacientul acuză oboseală, dureri
o Pacientul refuză
o Discutaţi încă o dată cu pacientul
o Apelați la aparținători dacă este cazul
363
Pansamentul umed
o Poate fi de două feluri:
Pansamentul alcoolizat constituit din comprese îmbibate în alcool,
în general de 70, și acoperite cu un strat gros de vată și apoi de un
bandaj. Acest pansament provoacă o vasodilatație locală și o acțiune
antiinflamatorie și calmantă. El se aplică îndeosebi pe panariții și pe
plăgile foarte infectate. El trebuie reînnoit cu regularitate, cel puţin
de 4 ori pe zi
Pansamentul pe bază de pastă antiflogistică are o acțiune
decongestionantă și antiseptică. El este utilizat mai ales în caz de
dermatoză acută și zemuindă. Pasta, încălzită la bain-marin, se pune
între două comprese, menținute dacă este posibil printr-un bandaj.
Pansamentul este aplicat cu grijă, cu scopul de a evita o arsură pe
zona inflamată. El trebuie să fie reînnoit de două ori pe zi
Pansamentul gras este format dintr-o compresă și substanță grasă. Pansamentul gras
favorizează cicatrizarea. El nu aderă la plagă și permite reconstituirea epidermului
o Pansamentele grase preunse sunt făcute din tifon impregnat cu ulei, camfor,
amestecuri de produse cu acțiune antiinflamatorie și antibiotică sau doar cu
antibiotice
o Pansamentele grase pe bază de pomadă sau balsam sunt acoperite cu
comprese uscate, menținute cu bandă adezivă
o Substanțele utilizate au proprietăți protectoare și favorizează regenerarea
epidermului
Pansamentul peliculă se obține prin pulverizarea unei substanțe. El se aplică de
plăgile în curs de cicatrizare și realizează o protecție cutanată invizibilă, sterilă,
permeabilă la aer, constituită dintr-un film (peliculă) de material plastic sau acrilic
Pansamentul compresiv exercită o presiune asupra plăgii, este aplicat atunci când
plaga sângerează. El este menținut cu ajutorul unei benzi elastice adezive timp de
maximum 20 de minute
5. Materiale necesare Masă de lucru pansamente
Tăviță renală
Mănuși examinare/sterile
Ochelari de protecție, mască
Trusă /pachete cu instrumentar steril: pense hemostatice, pense anatomice, foarfece
Tuburi de dren sterile
Pungi /sisteme la care se racordează tuburile de dren
Câmpuri sterile absorbante
Soluții antiseptice pentru plagă și tegumentele din jur
Substanțe medicamentoase: soluții, pulberi, unguente
Pansamente grase /reconstructive sterile
Material pentru înfășare și fixare: feșe de tifon, feșe elastice, romplast, benzi
adezive, plasă adezivă
Recipient colectare materiale ascuțite, tăioase
Sac /recipient colectare deșeuri rezultate în urma efectuării pansamentului, cu risc
biologic crescut
Sac negru pentru gunoi menajer
6. Pregătirea Pregătirea psihică:
pacientului o Se explică procedura pacientului și necesitatea efectuării pansamentului
o Se obține consimțământul
Pregătirea fizică:
o Se asigură intimitatea pacientului dacă este cazul
o Se poziționează pacientul în funcție de zona/segmentul ce urmează a fi
pansat
o Se alege poziția de decubit pentru a evita stările lipotimice
7. Efectuarea Se identifică pacientul, zona de pansat și tipul de pansament necesar
procedurii Se evaluează pacientul pentru a stabili dacă pansamentul se poate face la pat sau la
364
sala de pansamente; dacă se poate deplasa sau transporta cu scaunul cu rotile /targă
Se pregătesc materialele în funcție de tipul pansamentului
Strângem și acoperim părul, punem masca, spălăm mâinile și le dezinfectăm cu
alcool sau alt dezinfectant pentru mâini
Îmbrăcăm mănuși sterile
Se deschide trusa /kit-ul pentru pansamente sterile şi luăm 2 pense sterile
Se îndepărtează pansamentul existent fără să agresăm pacientul
o Dacă pansamentul este lipit se umezește cu apă oxigenată sau ser fiziologic
o Se inspectează plaga, prezenţa congestiei, starea cicatricei
Se observă starea pansamentului: prezintă secreţiile, cantitatea, aspectul, culoarea,
mirosul
Se curăță tegumentele din jurul plăgii folosind tampoane îmbibate în eter pentru a
efectua degresarea sau îndepărtarea de pe tegumente a urmelor lăsate de materialele
folosite pentru lipirea pansamentului
Apoi se dezinfectează tegumentele din jurul plăgii cu tampoane îmbibate în alcool,
alcool iodat /betadină de la marginea plăgii spre exterior, pentru a evita agresiunea
chimică /contaminarea
Se spală plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din soluțiile
dezinfectante recomandate
Se absorb secrețiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce durere
Se efectuează în continuare tratamentul plăgii în funcție de natura și evoluția
acesteia, aplicând pomezi /medicamente /pansamente umede, în funcție de
recomandări
Se acoperă cu comprese de tifon sterile care să nu depășească marginea plăgii cu 1-2
cm și aplicăm deasupra un strat de vată sterilă sau alt strat de comprese sterile, în
funcție de tipul pansamentului
Se fixează pansamentul cu materiale adezive sau prin bandajare cu feșe, folosind un
procedeu adaptat regiunii (circular, în spirală, în evantai, cu fașă răsfrântă, în spic)
Se transportă pacientul la salon și îl așezăm comod în pat dacă pansamentul s-a
realizat în sala de pansamente, punând regiunea lezată /cu plagă în repaus
Reorganizarea locului
o Deșeurile cu caracter infecțios se debarasează în sacul galben
o Deșeurile menajere (ambalaje se debarasează în sacul de culoare neagră
o Tăvița renală se degajează, se curăță, se spală și se imersează într-un
recipient care conține o soluție clorigenă
o Pensele, la sfârșitul pansamentului:
Se imersează într-un recipient cu o soluție antiseptică și
dezinfectantă (de ex. Anyosime 0,5 %) pentru 15 minute
Se scot și se clătesc
Se imersează într-un alt recipient (încă odată) cu soluție antiseptică
și dezinfectantă (de ex. Anyosime 0,5 %) pentru încă 15 minute
După cele 15 minute se scot și se spală cu o perie moale
Se clătesc cu apă din abundență
Se usucă
Se pregătesc pentru sterilizare
Se împachetează în folie
Se așează în truse (sterilizare la poupinel)
o Se îndepărtează mănusile și se spală mâinile
o Se curăță măsuța de pansamente
o Se spală mâinile
8. Supravegherea Se monitorizează pacientul pentru a sesiza eventuale modificări în starea pacientului
pacientului Se observă faciesul și comportamentul la durere
Observăm aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia
Se notează procedura în dosarul pacientului notând starea pansamentului şi a plăgii
9. Evaluarea şi Bilanț pozitiv
notarea procedurii o Pacientul nu acuză durere, pansamentul nu-l deranjează
o Pansamentul este curat și bine fixat
365
o Plaga este în curs de vindecare
o Pansamentul protejează plaga de acțiunea factorilor externi
Bilanț negativ
o Pacientul acuză durere
o Plaga este edemațiată și pansamentul infiltrat:
La recomandarea medicului se aplică îngrijirea locală necesară
o Tegumentele își schimbă culoarea, apar amorțeli, furnicături
Se reface pansamentul este prea strâns
o Pansamentul este infiltrat din cauza secrețiilor/ limfa/sânge
o Se asigură un pansament protector și absorbant cu mai multe straturi de
comprese și vată
o Ajutăm medicul să monteze unul sau mai multe tuburi de dren dacă este
cazul
o Pansament infiltrat se schimbă ori de câte ori este nevoie
367
Se poate lăsa în plică o compresă uscată
3. Recomandări Se schimbă hainele
Îngrijirile sunt efectuate de două ori pe zi în cazul în care secrețiile sunt umede
Tratamentul durează în jur de 15 zile
4. Educarea pacientului Igiena riguroasă
Consiliere dietetică dacă pacientul pierde în greutate
Pacientul poate să poarte șosete
Foloseşte prosoape personale
Suprimarea factorilor favorizanți atunci când se poate
4. Evaluarea ulcerelor de Evaluarea riscului la escare se face la internarea pacientului în spital şi la fiecare 8-10
presiune zile, în funcţie de evoluţie.
Gradul I: prurit, eritem tegumentar, microcirculația intactă
Gradul II: eritem, microcirculație afectată, escoriații superficiale, vezicule
Gradul III: pierdere de substanță în grosimea pielii și subcutanat, exudat
Gradul IV: afectarea fasciei profunde, distrugere musculară, până la os, exudat,
necroză
Gradul V: apariția fistulelor
5. Materiale necesare Mănuși de unică utilizare
Mănuși sterile
Trusă de mică chirurgie pentru debridarea zonelor de necroză
Ser fiziologic
Seringi sterile de 20 ml
370
Materiale pentru tratamentul local – pansamente hidroactive (Tender Wet 24,
Sorbalgon, PermaFoam, Hydrosorb/HydroTac/Hydrocoll, Grassolind pansament
Atrauman etc) utilizate funcție degradul escarei/tipul de leziune
Comprese sterile
Material de fixare a pansamentului
Tăviță renală
Recipinte de colectarea a materialului infecțios
8. Factori care întârzie Hipoxia, deshidratarea, exudatul în exces, scăderea temperaturii locale, prezența
vindecarea necrozei, corpi străini, noi traume, infecții, edem, inflamația, steroizi în doze mari
și timp îndelungat, deficit de nutriție/circulație, tehnici deficitare și materiale
nepotrivite
371
Scăderea temperaturii prin expunere îndelungată a plăgii la temperatura ambiantă
în timpul efectuării pansamentului
Irigarea(spălarea) plăgii cu soluții reci
Deshidratarea prin expunerea plăgii la aer
9. Supravegherea Pacientul va fi așezat comod în pat
pacientului și notarea Se vor urmări reacțiile acestuia și va fi anunțată orice modificarea în starea lui
procedurii Procedura se notează în dosarul de îngrijire a pacientului
374
K-8. Conduita asistentului medical în hipoglicemie
1. Definiție Hipoglicemia este definită ca fiind o scădere a concentrației de glucoză din
sânge (glicemie) sub 70 mg/dl.
o În funcție de severitatea hipoglicemiilor, se clasifică în:
Hipoglicemie ușoară când persoana în cauză reușește să și-o
corecteze singură
Hipoglicemie severă când este nevoie de intervenția anturajului
Coma hipoglicemică, cea mai gravă formă
o Cantitatea de glucoză din sânge este reglată în principal, de trei
hormoni: insulina, glucagon și adrenalină
2. Diagnosticul de Diagnosticul de hipoglicemie este stabilit de către medic și se bazează pe Triada
hipoglicemie Whiple:
o Simptome şi semne sugestive de hipoglicemie
o Valori scăzute ale glicemiei (< 70 mg/dl)
o Dispariția simptomelor după administrarea de glucoză
Medicul stabilește planul terapeutic ce trebuie urmat
Asistentul medical
o Recunoaște semnele hipoglicemiei
o Identifică cauzele și anunță medical
o Acordă primul ajutor conform protocoalelor existente
o Aplică planul terapeutic
3. Cauze și factori de risc Doze prea mari de insulină, sulfondiureice, combinații de 2 sau mai multe clase
de medicamente cu acțiune hipoglicemiantă
Aport caloric redus
Efort fizic fără adaptarea dozelor de insulină
Consum de alcool
Alterarea funcției renale
Boli intercurente sau perioade de stres asociate cu inapetență
Primele luni de sarcină
Vechimea mare a diabetului zaharat
4. Simptomatologia Simptomele hipoglicemiei
hipoglicemiei Autonome Neuroglicopenice Neurologice
Transpirații Slăbiciune Instabilitate
Tremurături Somnolență Coordonare dificilă
Palpitații, Tulburări de Vedere dublă
tahicardie concentrare Încețoșarea vederi
Paloare Amețeală Tulburări de
Anxietate Confuzie vorbire
Nervozitate Senzație de „cap tare”
Comportament bizar
Starea clinică:
o TA normală sau crescută
o Pupile dilatate
o Reflexe osteotendinoase accentuate
o Babinski pozitiv bilateral
5. Conduita de urgență Recunoașterea semnelor și simptomelor de hipoglicemie
Identificarea cauzelor
Aplicarea planului terapeutic
Stabilirea nivelului de conștiență
Evaluarea primară: A,B,C,D, la pacienții cu leziuni evaluăm și E
o Dacă hipoglicemia este percepută şi pacientul conștient, consumul de
zahăr (de preferinţă dizolvat în apă sau sub forma de suc cu zahăr) este
indicat cât de repede posibil
o Imediat ce starea generală se ameliorează, este indicată măsurarea
glicemiei din deget, şi, în funcţie de situație, consumul unei gustări cu
375
absorbție mai lentă (de exemplu pâine, biscuiți, fructe)
Dacă este un pacient comatos:
o Abord venos + 30-50 ml soluție glucoză 33% intravenos + instituirea
perfuziei cu glucoză 10-20%, 1 mg glucagon subcutanat sau
intramuscular
Atenție! Frecvența relativ mare în populație a hipoglicemiilor apărute în special
în contextul verii și al eforturilor mari, a indus o falsă concepție cum că aceste
stări pot fi normale. Hipoglicemia poate fi însă vârful de iceberg ce ascunde o
afecțiune cu mult mai serioasă ce trebuie tratată!
6. Supravegherea și Pacientul va fi instruit cum poate preveni hipoglicemia:
educarea pacientului o Să-şi noteze într-un carnet simptomele care au avertizat hipoglicemia;
o Să discute cu medicul cauzele hipoglicemiei care poate modifica schema
de tratament;
o Să-şi testeze glicemia pentru o anumită perioadă de timp după
hipoglicemie;
o Să aibă permanent asupra lui tablete de glucoză sau zahăr şi să
consume când apar semne de hipoglicemie;
o Se evită alimentele grase
Dacă dimineaţa sunt semne de neuroglicopenie:
o Se cercetează glicemia în timpul nopții
o Să consume un supliment de glucide atunci când face un efort fizic
susținut
o Se ia o gustare mai târziu seară pentru a preveni hipoglicemia nocturnă
o Să schimbe locul injectării pentru evitarea lipodistrofiei hipertrofice
care împiedica absorbția insulinei
o Să-şi controleze glicemia când se urcă la volan sau pe bicicletă şi să
înceteze să conducă la cel mai mic semn de hipoglicemie.
Pacientul trebuie atenționat că hipoglicemiile severe şi prelungite pot conduce la
afectarea ireversibilă a sistemului nervos
376
5. Durerea cronică Durerea cronică este larg privită ca reprezentând boala însăși
Ea poate fi mult înrăutățită de către factorii de mediu și cei psihologici.
Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută și este
rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale
Ea poate și adesea chiar cauzează probleme grave pentru pacient
Semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau
ani
Efectele fizice includ tensiunea musculară, mobilitatea limitată, lipsa de energie și
schimbări în pofta de mâncare
Efectele emoționale includ depresie, supărare, anxietate și teama de reîmbolnăvire
O asemenea teamă poate împiedica persoana să revină la munca sa obișnuită sau la
distracțiile sale
Acuzele frecvente de durere cronic includ:
o Durerea de cap
o Durerea dorsolombară
o Durerea legată de cancer
o Durerea artritică
o Durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor)
o Durerea psihogenă (durere datorata nu unei boli trecute sau leziuni sau
vreunui semn vizibil de leziune interioara)
Durerea cronică poate avea la origine o traumă iniţială /leziune sau infecție sau
poate exista o cauză permanentă a durerii
Totuși, unii oameni suferă de durere cronică în absența oricărei leziuni trecute sau
a oricărei dovezi de leziune corporală
Sute de sindroame dureroase sau tulburări compun spectrul durerii
Există cele mai benigne, trecătoare senzații de durere, cum sunt cele ca înțepătura
de ac
Există durerile nașterii, durerea infarctului miocardic, precum și durerea ce uneori
survine după amputarea unui membru
Exista și durerea care însoțește cancerul și durerea care urmează unei traume
severe, cum este cea legată de leziuni la nivelul capului și al coloanei vertebrale,
mostra sindroamelor dureroase frecvente este expusa mai jos în ordine alfabetică:
o Arahnoidita
o Artrita
o Boli vasculare sau leziuni vasculare
o Durerea de spate
o Durerea de arsura
o Durerea de cancer
o Durerile de cap
o Dureri de intervenție chirurgicala
o Durerea neuropatică
o Leziuni de stres repetat
o Răniri sportive
o Sindroamele de durere musculara miofasciale
o Sindromul distrofiei simpatice reflexe
o Sciatica
o Stenoza spinală
o Tulburări temporomandibulare
o Traume
Zona Zoster si alte tulburări dureroase care afectează pielea
6. Tratamentul durerii Tratament: antalgice + antiinflamatoare + derivați de morfină + analgezice +
mialgin
Durerea poate fi controlata prin:
o Utilizarea schemei terapeutice în trei trepte conform OMS în funcţie de
intensitatea durerii
o Treapta I de tratament: paracetamol + antiinflamator nesteroidian +
adjuvante
377
o Treapta II de tratament: paracetamol + antiinflamator nesteroidian +
derivați de morfină (tramadol / DHC) + adjuvante
o Treapta III de tratament: paracetamol + antiinflamator nesteroidian +
derivați de morfină (tramadol / DHC) + morfina + adjuvante
o Medicamente antalgice, cum ar fi acetaminofen (paracetamol) sau
antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi aspirina sau ibuprofenul. Aceste
medicamente trebuie administrate urmând prescripția medicala și
prospectele medicale. Nu se recomandă administrarea de antiinflamatoare
nesterioidiene fără prescripție medicală mai mult de 10 zile fără a
consulta medicul curant
o O dietă sănătoasă
o Suplimentarea dietei cu vitamina D. Studii recente indică faptul că o
deficiență de vitamină D în dieta zilnică poate contribui la durerile
cronice. Vitamina D este vitală pentru absorbția calciului și fixarea lui în
oase și îmbunătățarea forței musculare
o Exerciții fizice zilnice, cum ar fi plimbatul sau înotul
o Somnul suficient
o Terapii complementare, cum ar fi acupunctura sau meditația
Tratamentul paliativ poate ameliora o serie de simptome legate de boala, ca greața
sau dispneea (respirația dificilă). Durerea și controlul simptomelor este o parte
importantă a tratamentului bolii și a îmbunătăţirii calităţii vieții
Dacă o persoană prezintă dureri în zilele dinaintea morţii, acest lucru se datorează
tipului de boală. Unele boli terminale ca și cancerul osos sau pancreatic, sunt mai
frecvent acompaniate de dureri decât alte boli terminale
Durerea și alte simptome pot fi așa de importante, încât pacientul se poate gândi la
eutanasie. Cu toate acestea, durerea asociată morţii poate fi uşor controlată. Orice
durere trebuie comunicată medicului. Multe medicamente și metode alternative (ca
masajul) sunt disponibile pentru tratamentul durerii apărută înainte de procesul
morţii. În cazul în care afecțiunea împiedică pacientul să comunice cu medicul, se
recomanda ca acesta să comunice cu persoanele apropiate
Exista pacienţi care vor să-și protejeze familia în legătură cu suferința lor. Cu toate
acestea, este indicat ca aceștia să comunice gradul de tolerabilitate al durerii,
pentru a putea fi informat medicul curant
K-10. Hemodializa
1. Definiție Hemodializa este o metodă de tratament care constă în schimbul de apă şi
solvați, între sângele bolnavului şi o soluţie cu o compoziție de electroliți analogă
celei a plasmei normale (soluţie de dializă sau dializant), printr-o membrană
semipermeabilă
Tratamentul prin hemodializă este o metodă de epurație extracorporală
intermitentă care se aplică, în special, bolnavilor cu insuficienţă renală
2. Responsabilități Tratamentul prin hemodializă este ambulator (spitalizare de zi) dacă situaţia
bolnavului o permite, cu excepția inițierii tratamentului (primele 6-12 şedinţe de
hemodializă), care trebuie efectuată în condiţii de spitalizare
3. Scop Terapeutic
o Insuficienţa renală acută
o Insuficienţa renală cronică
o Intoxicații cu substanțe organice devalizabile (exogene, endogene)
o Dezechilibre grave hidro-electrolitice sau acido-bazice
o Insuficienţa cardiacă congestivă, ireductibilă
o Schizofrenie
o Psoriazis
Rinichiul artificial suplinește parțial şi discontinuu numai funcțiile excretorii şi
homeostazia rinichiului normal, în timp ce funcțiile endocrină şi metabolică nu
sunt deloc substituite
4. Contraindicații Stare de şoc
378
Alergie la heparină
Bolnav cu peritonită septică difuză şi tulburarea funcţiilor cerebrale, cardiace sau
pulmonare
Bolnav cu perturbarea a patru funcţii vitale
Bolnav cu vârsta peste 60 ani cu perturbarea a trei funcţii vitale
Bolnav ventilat pentru insuficienţă respiratorie
Sindroame hemoragipare (hemofilia, angiohemofilia von Willebrand etc.)
5. Materiale necesare Paravan
Tavă sau cărucior pentru tratamente
Muşama, aleză
Câmpuri sterile
Antiseptic pentru tegumente și mucoase: alcool sanitar, betadină
Tampoane sterile
Leucoplast
Seringi sterile de 5 ml, 10 ml, 20 ml, 30 ml, 50 ml
Ace sterile
Fistuline
Perfuzoare
Seturi linii sânge (pompă simplă sau pompă dublă);
Canule pentru puncționarea fistulei (arteriale, venoase sau pentru puncţie unică)
Catetere
Conectoare
Adaptoare
Aparatul de hemodializă
Soluţia de hemodializă
Sistem închis de drenare a soluţiei de dializă evacuată de aparat
Priză pentru apă purificată
Pense péan
Tensiometru cu stetoscop biauricular
Termometru
Garou
Vacutainere
Cântar
Ser fiziologic
Medicamente anestezice pentru anestezie locală
Medicamente: agenți stimulatori ai eritropoezei; preparate de fier injectabile;
heparine fracționate; derivați ai vitaminei D3¸ chelatori ai fosfaților; masă
eritrocitară
Tăviţe renale
Mănuşi sterile
Materiale pentru spălarea și dezinfecția mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
6. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică
o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, a modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
Pregătirea fizică
o Intrarea pacientului în salonul de dializă se face în echipament de spital
curat şi adecvat (pijama, trening), fără bagaje sau însoțitori;
o Evaluarea resurselor pacientului
o Cântărirea bolnavului și notarea greutății în protocolul de dializă,
înainte de începerea dializei
o Măsurarea și notarea temperaturii și tensiunii arteriale în protocolul de
dializă, înainte de începerea dializei
o Controlul stării de igienă a bolnavului, examinarea sumară a
379
tegumentelor, sclerelor, cavităţii bucale
o Examinarea fistulei arterio-venoase cu alegerea locurilor de puncţie
o Recoltarea de sânge pentru determinarea compușilor azotați, a rezervei
alcaline, hemogramei şi hematocritului, la recomandarea medicului,
înainte de începerea intervenției
o Aşezarea bolnavului într-un pat balanță, comod, deoarece şedinţa poate
dura 4-4,5 ore; capul şi toracele bolnavului vor fi uşor ridicate, iar
membrele superioare fixate în poziţii accesibile puncționării vaselor de
sânge
Pregătirea tehnică
o Pregătirea aparatului pentru hemodializă: dializor (tip de membrană, tip
de sterilizare, dată de expirare), verificarea dacă aparatul este alimentat
electric; parcurgerea programului de spălare şi dezinfectare a
aparatului; destinderea (spălarea) circuitului de dializă inițial cu 2 litri
de ser fiziologic, apoi cu 2 litri de ser fiziologic la care se adaugă 5 000
UI heparină
o Verificarea compoziției dializantului: concentrația în K+, Na+, Ca2+,
Mg2+, HCO3; dacă are sau nu glucoză
o Stabilirea parametrilor şedinţei actuale de dializă: conductivitate,
ultrafiltrare, corecția electroliților şi a bicarbonatului
o Verificarea sistemelor de monitorizare: aparatul îşi face testul, se
montează liniile de sânge pe aparat,
o Montarea seringii de heparină la pompa de injectare automată, având
grijă să fie umplut şi capilarul de legătură cu linia de sânge (arterial), se
programează debitul şi timpul de funcţionare ale pompei de heparină
7. Efectuarea procedurii Asistentul medical:
o Spălarea și dezinfectarea mâinilor
o Verificarea stării tehnice a aparatului de dializă înaintea fiecărei dialize,
împreună cu inginerul/tehnicianul
o Pregătirea medicamentelor, materialelor și instrumentelor necesare
o Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
o Respectarea normelor de igienă privind soluţia de dializă
Branșarea bolnavului cu fistulă arterio-venoasă Cimino-Brescia:
o Pregătirea unei seringi de 10 ml și încărcarea ei cu 0,3 ml heparină +
10 cm³ ser fiziologic;
o Aplicarea unui câmp steril sub antebrațul bolnavului;
o Aplicarea sau nu a garoului la nivelul brațului;
o Dezinfectarea tegumentului cu alcool şi, după uscare, puncționarea
fistulei cu acul de puncţie arterială în porțiunea din amonte a fistulei,
dar nu mai aproape de 5 cm de anastomoza arterio-venoasă;
o Injectarea pe fistulina arterială de heparină pregătită în seringa de 10
ml. Este doza de încărcare cu heparină
o Dezinfectarea tegumentului cu alcool, puncționarea fistulei cu acul de
puncţie venoasă în porțiunea din aval a fistulei, dar nu mai aproape de
5-7 cm faţă de puncţia arterială.
Branșarea bolnavului cu cateter venos central (cu lumen dublu) nu diferă la
conectare faţă de momentele precedente:
Sunt necesare două persoane, dintre care una poartă mănuşi
sterile şi va manipula ansele cateterului care sunt clampate
Îndepărtarea capacului ansei arteriale şi montarea la linia arterială, după ce s-a
îndepărtat soluţia fiziologică heparinată din ansă
Pornirea pompei de sânge cu un debit de 50-70 ml/min, cu înlocuirea cu sânge a
soluţiei fiziologice rămase în linie după destindere
Pornirea pompei de injectare automată a heparinei
Conectarea liniei venoase umplută cu sânge la fistulina de puncţie venoasă sau la
ansa venoasă a cateterului, după caz
380
Creşterea treptată a debitului pompei de sânge cu 20-30 ml/min până la un debit
sanguin de ≥ 250 ml/min
Pornirea ultrafiltrării, fixarea timpului de dializă
Urmărirea parametrilor dializei specificați de medic în protocolul de dializă
Heparinarea corectă şi adecvată a circuitului extracorporal şi efectuarea
tratamentelor medicamentoase în cursul dializei, conform prescripției medicale
o Măsurarea și notarea temperaturii și pulsului bolnavului la interval de
30 minute pe toată durata hemodializei şi ori de câte ori este necesar
o Informarea de urgenţă a medicului despre orice modificare a stării
generale a bolnavului dializat
o Recoltarea şi transportul la laborator în timp util a produselor biologice
recoltate la recomandarea medicului și notarea rezultatelor în
Protocolul ședinței de hemodializă;
La bolnavii cu fistulă arterio-venoasă se oprește pompa de injectare a heparinei
cu 30 minute înainte de terminarea hemodializei
o Oprirea aparatului de hemodializă după 4 ore
Măsurarea și notarea TA şi frecvenţei pulsului
Administrarea pe linia venoasă a medicamentelor care au fost, eventual, indicate
Oprirea pompei de sânge
Extragerea acului de puncţie arterială, hemostază la locul de puncţie cu o
compresă sterilă
Pornirea pompei de sânge cu un debit de 50-60 ml/min, până ce tot sângele este
restituit și apoi oprirea ei
Extragerea acului de puncţie venoasă şi hemostază locală cu o compresă sterilă;
Executarea pansamentul abordului vascular la sfârşitul dializei; pansamentul se
menţine 10-12 ore;
Cântărirea pacientului, măsurarea temperaturii, tensiunii arteriale și pulsului (în
clino- şi ortostatism) și notarea lor în Protocolul ședinței de hemodializă;
Supravegherea şi participarea la distribuirea hranei bolnavilor în timpul dializei,
luând toate măsurile de respectare a normelor de igienă;
Însoțirea pacientului din sala de hemodializă la salon;
Respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie la branșarea sau debranșarea
bolnavului de la aparatul de dializă şi pe toată durata şedinţei de dializă;
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea
psihică a acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Reorganizarea locului de muncă
o Demontarea în bloc a liniilor şi dializorului de pe monitor
o Spălarea şi dezinfecţia aparatului de dializă la sfârşitul fiecărei şedinţe
de tratament, conform indicațiilor
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
8. Supravegherea Îmbrăcarea pacientului
pacientului Așezarea pacientului într-o poziţie comodă în pat
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
9. Evaluarea şi notarea Evidenţa şi monitorizarea bolnavilor hemodializaţi se face prin următoarele
procedurii documente medicale:
o Registrul de evidenţă a bolnavilor hemodializaţi
o Dosarul medical al bolnavului hemodializat care include:
Fişa pentru de spitalizare de zi – completată la inițierea
tratamentului prin hemodializă şi actualizată la fiecare ședință de
dializă
Consimțământul bolnavului de a efectua tratament prin
hemodializă
Protocoalele şedinţelor de hemodializă – adăugate după fiecare
ședință de dializă
Fişa sintetică de monitorizare a bolnavului dializat;
381
o Carnetul bolnavului dializat.
o Evidenţa serviciilor de hemodializă se face prin Protocolul şedinţei de
hemodializă şi Fişa pentru de spitalizare de zi
10. Complicații, incidente Hipotensiunea arterială, mai frecventă la femei și la pacienții cu vârsta de peste
și accidente 60 de ani
Crampe musculare, în a doua parte a ședinței de dializă
Aritmii
Grețuri, vărsături, cefalee, confuzie
Infecții, mai ales dacă pacientul are un cateter venos ca linie de acces pentru
dializă
Formarea trombilor și obstrucția liniei de acces, mai frecvent pe cateter
Apariția pruritului: se agravează adesea în timpul sau imediat după finalizarea
ședinței
Tulburări ale somnului
Anemie
Afecțiuni osoase ca urmare a incapacității rinichiului de a se implica în
metabolismul vitaminei D
Depresie, anxietate
Supraîncărcare volemică când pacientul nu respectă restricțiile dietetice impuse
de către medic
Hemoragii, uneori severe, în funcţie de tipul de acces
Infecții sistemice, endocardite, osteomielite, sepsis
Complicații tehnice: emboli în dializor
Filtrarea inadecvată a sângelui (produșii de metabolism se pot acumula în
organism)
Blocarea completă a căii de acces prin trombi
Neuropatii
Apariția unor afecțiuni cardiovasculare
Accidente vasculare cerebrale
Amiloidoza dacă pacienții sunt sub hemodializă mai mult de 5 ani
383
o Tulburări psiho-neuro-motorii importante: psihoze, demență, retardare
mintală, paralizii, osteo-artropatii cu deficit funcțional al mâinilor,
împiedică efectuarea schimburilor.
4. Materiale necesare Pregătirea medicamentelor, materialelor, instrumentelor și aparatelor
necesare
o Paravan
o Tavă sau cărucior pentru tratamente
o Muşama, aleză
o Câmpuri sterile
o Antiseptic pentru tegumente și mucoase: alcool sanitar, betadină
o Tampoane steril
o Leucoplast
o Seringi sterile de 5 ml, 10 ml, 20 ml, 30 ml, 50ml
o Ace sterile
o Pense sterile
o Perfuzoare
o Catetere peritoneale
o Conectoare
o Adaptoare
o Aparatul de dializă peritoneală
Soluţia de dializă peritoneală, încălzită la temperatura corpului
o Stativ pentru suspendarea pungilor prevăzut cu două agățători reglabile
la înălțimi diferite
o Tensiometru cu stetoscop biauricular
o Termometru
o Garou
o Vacutainere
o Cântar
o Ser fiziologic
o Medicamente anestezice pentru anestezie locală
Medicamente: agenţi stimulatori ai eritropoiezei; preparate de fier injectabile;
heparine fracționate; derivaţi ai vitaminei D3¸ chelatori ai fosfaților; masă
eritrocitară
Tăviţe renale
Mănuşi sterile
Materiale pentru spălarea și dezinfecția mâinilor asistentului medical
Recipiente pentru colectare deșeuri rezultate din activitățile medicale
5. Pregătirea pacientului Pregătirea psihică
o Identificarea pacientului
o Explicarea scopului, modului de derulare a procedurii și a duratei
o Obţinerea consimţământului, explicarea modului de colaborare
o Bolnavi sub 18 ani, dacă nu există aparținători care îşi asumă
responsabilitatea terapiei
Pregătirea fizică
o Evaluarea resurselor pacientului
o Cântărirea bolnavului și notarea greutății în protocolul de dializă, înainte
de începerea dializei
o Măsurarea și notarea temperaturii, pulsului și tensiunii arteriale în
protocolul de dializă, înainte de începerea dializei
o Controlul stării de igienă a bolnavului, examinarea sumară a
tegumentelor
o Aşezarea bolnavului într-un pat comod, deoarece şedinţa poate dura 24
de ore, de obicei în schimburi; capul şi toracele bolnavului vor fi uşor
ridicate
Pregătirea pentru tehnică
o Pregătirea aparatului pentru dializă
o Verificarea compoziției dializantului
384
6. Efectuarea procedurii Asistentul medical:
Spălarea și dezinfectarea mâinilor
Verificarea stării tehnice a aparatului de dializă înaintea fiecărei dialize
Pregătirea medicamentelor, materialelor și instrumentelor necesare
Acordarea de ajutor pacientului la dezbrăcare și adoptarea poziției
corespunzătoare
Participarea la puncţia abdominală efectuată de medic și la montarea
cateterului peritoneal
Conectarea setului de transfer la cateterului peritoneal
o Drenarea dializantului din cavitatea peritoneală: declampează tubul
principal al setului de transfer şi ramul conectorului în Y corespunzător
pungii goale, permițând drenarea dializantului din cavitatea peritoneală
a bolnavului
o Spălarea conexiunii (flush) – clamparea tubului principal al setului de
transfer şi deschiderea ramului conectorului în Y corespunzător pungii
de dializant proaspăt, permițând trecerea a 100 ml de lichid dializant
proaspăt prin conexiune, spre punga cu dializant efluent. Prin această
manevră, se îndepărtează eventualele microorganisme contaminante
o Umplerea cavităţii peritoneale – ramul eferent al conectorului în Y este
clampat, tubul principal declampat, ceea ce permite trecerea
dializantului proaspăt pentru a umple cavitatea peritoneală
o Deconectarea: se clampează toate tuburile şi se deconectează setul de
transfer (împreună cu cele două pungi) de extensia cateterului
peritoneal
Informarea de urgenţă a medicului despre orice modificare a stării generale a
bolnavului dializat
Recoltarea şi transportul la laborator în timp util a produselor biologice recoltate
la recomandarea medicului și notarea rezultatelor în Protocolul ședinței de
dializă peritoneală
Executarea pansamentul la sfârşitul dializei care se menţine 10-12 ore
Cântărirea pacientului, măsurarea temperaturii, tensiunii arteriale și pulsului (în
clino- şi ortostatism) și notarea lor în Protocolul ședinței de dializă peritoneală
Supravegherea şi participarea la distribuirea hranei bolnavilor în timpul dializei,
luând toate măsurile de respectare a normelor de igienă
Respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie la conectarea sau deconectarea
bolnavului de la aparatul de dializă şi pe toată durata şedinţei de dializă
Pe toată perioada procedurii se va comunica cu pacientul pentru susținerea
psihică a acestuia și identificarea eventualelor situații de risc
Educația pentru sănătate a bolnavului care va efectua dializa peritoneală la
domiciliu pentru cunoașterea și respectarea:
o Normelor de igienă
o Camera unde se fac schimburile, spaţiul de depozitare a materialelor
pentru dializă
o Modului de transport şi de depozitare a soluţiei de dializă
o Orei de efectuare a schimburilor
o Modului de îngrijire a cateterului peritoneal
o Cantității de lichid care va fi introdusă în cavitatea peritoneală
o Cântărirea cantității de lichid din punga evacuatoare
o Notarea într-un caiet, după efectuarea fiecărui schimb: cantitatea de
lichid evacuată, aspectul lichidului drenat din cavitatea peritoneală,
puls, tensiune arterială, diureză, scaun
o Notarea într-un caiet, în fiecare dimineaţa, a greutății corporale
o Prezentarea de urgenţă la unitatea de dializă, în cazul unor complicații:
hiperhidratare, dureri abdominale, modificări ale aspectului
dializantului evacuat, ultrafiltrare scăzută, deconectări accidentale ale
sistemului
Reorganizarea locului
385
o Spălarea şi dezinfecţia aparatului de dializă la sfârşitul fiecărei şedinţe
de tratament, conform indicațiilor
o Segregarea selectivă a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
o Îndepărtarea mănuşilor și spălarea mâinilor
7. Supravegherea Îmbrăcarea pacientului
pacientului Aşezarea pacientului într-o poziţie comodă în pat
Întinderea lenjeriei de corp şi de pat
8. Evaluarea şi notarea Evidenţa şi monitorizarea bolnavilor dializaţi se face prin următoarele
procedurii documente medicale:
o Registrul de evidenţă a bolnavilor dializaţi
o Dosarul medical al bolnavului dializat care include:
Fişa pentru de spitalizare de zi – completată la inițierea
tratamentului prin dializă şi actualizată la fiecare ședință de
dializă
Consimțământul bolnavului de a efectua tratament prin dializă
Protocoalele şedinţelor de dializă peritoneală– adăugate după
fiecare şedinţa de dializă
Fişa sintetică de monitorizare a bolnavului dializat
Carnetul bolnavului dializat
Evidenţa serviciilor de dializă se face prin Protocolul şedinţei de dializă şi
Fişa pentru de spitalizare de zi
9. Complicații, incidente Complicații mecanice
și accidente o Imposibilitatea introducerii cateterului
o Leziuni ale organelor abdominale
o Hemoragii ale peretelui abdominal/intraperitoneale
o Tulburări de drenaj al dializantului
o Leziuni ale tegumentului abdominal
o Scurgeri de dializant
o Hernii/pseudo-hernii
o Ileus dinamic/mecanic
o Dureri lombare
Complicații inflamatorii
o Inflamaţii ale orificiului cutanat/tunelului subcutanat
o Inflamaţii ale peritoneului: peritonite acute, insuficienţa membranei
peritoneale tip I, insuficienţa membranei peritoneale tip II (peritonita
sclerozantă)
Alte complicații
o Tulburările metabolismului lipidic
o Tulburările metabolismului glucidic
o Malnutriția protein-calorică
388
K-13. Defibrilarea externă automată
1. Definiție Defibrilarea externă automată reprezintă o intervenție de urgență care constă
în trecerea unui curent electric prin miocard, prin intermediul electrozilor
defibrilatorului, pentru a restabili ritmul cardiac normal. Este o manevră
esențială în lanțul supraviețuirii
Defibrilarea precoce este manevră care influențează decisiv succesul unei
resuscitări la adult, deoarece în peste 80-90% din situațiile de stop cardiac
nontraumatic la adult sunt produse de tahiaritmii.
o Aducerea la timp (< 10 minute) a unui defibrilator crește de 5-6 ori rata
supraviețuirii în resuscitarea cardiorespiratorie.
o Apariția defibrilatoarelor automate (DEA) face posibilă utilizarea
acestora și de către asistenții medicali cu o pregătire minimă anterioară
2. Scop Terapeutic
o Tratamentul de urgență al victimelor care prezintă simptome de stop
cardiac, nu reacționează, nu respiră deloc sau nu respiră normal
3. Materiale necesare Defibrilatorul extern automat (DEA) poate fi utilizat la adulți şi copiii peste 8
ani
o Pentru copii între 1 şi 8 ani se va folosi modulul pediatric
o Pentru copii sub 1 an nu se recomandă utilizarea defibrilatorului extern
automat
Defibrilarea se realizează cu
o 150-360 J (defibrilator bifazic)
o 360 J (defibrilator monofazic)
Defibrilatorul extern automat (DEA) prezintă:
o Analiza ritmului cardiac
o Alarmare înainte de eliberarea șocului electric
o Specificitate pentru recunoașterea ritmurilor defibrabile apropiată de
100%
4. Pregătirea pacientului Așezarea pacientului în decubit dorsal
5. Efectuarea procedurii Se asigură securitatea victimei, a salvatorului şi a persoanelor din jur
o În cazul în care victima nu respiră şi este inconștientă, salvatorul va
alerta serviciul de ambulanță
o Salvatorul va proceda la resuscitare cardiorespiratorie, conform
suportului vital de bază
o După sosirea defibrilatorului:
Salvatorul îl va porni
Îi va atașa padelele
Va urma comenzile afișate
În timpul șocului electric se va asigura că nimeni nu atinge
victima
o Defibrilarea externă va fi inițiată cât mai rapid, prin intermediul
padelelor defibrilatorului.
o Padelele pentru defibrilare externă la adult au diametrul de 8–12 cm și
vor fi plasate astfel încât să genereze un flux adecvat de curent
transmiocardic:
O padelă subclavicular drept, laterosternal
Cealaltă padelă în spațiul 5 intercostal pe linia medio-axilară
o Pentru a reduce impedanța transtoracică (rezistența la curgere a
curentului electric) padelele vor fi aplicate ferm pe torace (scade
distanța pe care o are de parcurs curentul electric)
Dacă se indică şoc:
o Salvatorul se va asigura că nimeni nu atinge victima
o Va apăsa butonul de şoc şi va continua conform comenzilor vocale
Dacă nu se indică şoc:
o Salvatorul va reîncepe suportului vital de bază, cu un raport compresii
toracice /insuflații de 30:2
o Va continua conform comenzilor afișate
389
6. Supravegherea Necesită supravegherea funcțiilor vitale și a stării de conștiență până la preluarea
pacientului pacientului de către un echipaj specializat în suportul vital avansat
7. Evaluarea şi notarea Notarea procedurii în dosarul de îngrijire
procedurii
Absența ventilațiilor
normale
Alertează 112
30 compresii
toracice
2 ventilații
30 compresii
90
80
70
60
50 Est
40
Vest
30
20 Nord
10
0
Trim Trim Trim Trim
1 2 3 4
La adult
1. Se asigură securitatea salvatorului, pacientului și a persoanelor din jur
391
Salvatorul se plasează în partea dreaptă a victimei la nivelul extremităţii cefalice.
9. Eliberarea căilor Trei manevre menite să elibereze CAS obstruate prin căderea limbii, şi anume:
aeriene - Adjuvanții o hiperextensie la nivelul articulaţiei atlanto-occipitale,
căii aeriene o ridicarea mandibulei,
o subluxaţia mandibulei.
Hiperextensia capului şi ridicarea mandibulei
Realizare : o mână plasată pe fruntea pacientului împinge uşor capul spre spate, în
timp ce cealaltă mână ridică mentonul producând extensia structurilor cervicale
anterioare
Subluxaţia mandibulei
o Este o manevră alternativă pentru deplasarea spre anterior a mandibulei şi
înlăturarea obstrucţiei produsă de palatul moale şi epiglotă. Indexul şi
celelalte degete se plasează în spatele gonionului mandibular, împingând
în sus şi spre anterior; policele împing uşor mentonul menţinând cavitatea
bucală deschisă.
o Când există suspiciunea de leziune de coloană cervicală, eliberarea căii
aeriene se face prin manevra de subluxare a mandibulei sau de ridicare a
acesteia, combinate cu stabilizarea manuală în linie a capului şi gâtului.
Adjuvanții căii aeriene
o Pipa oro-faringiana( pipa Guedel)
o Pipa nazo-faringiană
o I-gel/Masca laringiană
o Combitubul
o Intubația traheală
10. Inserția pipei ora- Inserția pipei oro-faringiană reprezintă introducerea canulei oro-faringiană, cel
faringiene mai frecvent denumită pipa Guedel în cavitatea bucală a pacientului între limbă
şi palatul dur, având drept scop menţinerea permeabilităţii căilor aeriene.Pipa
orofaringeală facilitează şi aspiraţia orofaringeală
La pacientii cu reflexele de fund de gât păstrate este permanent prezent
riscul de stimulare a reflexului de vomă şi/sau de inducere a unui laringospasm;
din acest motiv canula oro-faringiană este rezervată stărilor de comă
profundă.
Materiale necesare:
pipa orofaringiană de mărime potrivită
apăsător limbă, mănuși
echipament necesar aspirației nasofaringeale
trusă de urgeță
apă oxigenată, apă
taviță renală
aplicator cu capăt de bumbac pentru testarea reflectivității
Tehnica de inserție:
o se pun mănuşile, se plasează pacientul în decubit dorsal cu capul în
hiperextensie dacă nu sunt contraindicaţii
o se verifică dimensiunea pipei: estimarea dimensiunii necesare pentru fiecare caz
se face prin măsurarea distanţei de la comisura bucală la unghiul mandibulei
o se deschide gura pacientului şi se verifică dacă există corpi străini susceptibili
de a fi împinşi în laringe, se îndepărtează proteza dacă există
o se introduce canula în cavitatea orală cu concavitatea spre palatul dur, urmând
ca la capătul cursei să fie rotită cu 1800 . Această rotaţie minimalizează riscul
395
împingerii limbii spre posterior
o se poziționează pacientul în decubit lateral sau doar capul întors într-o parte,
pentru a preveni astfel aspiratul gastric în caz de vărsături
o dacă pipa va fi menținută mai mult, ea se va scoate și se va spăla la fiecare 4 ore
cu apă oxigenată și apoi cu apă simplă, se va efectua toaleta bucală standard. La
fiecare schimbare de pipa, se va inspecta gura pentru a observa eventualele
leziuni bucale datorită acesteia
o se va verifica frecvent poziționarea pipei
o când pacientul îți recapată conștiența și este capabil să înghită, se va îndepărta
pipa trăgând-o afara și în jos, urmând curbatura naturală a gurii. După
îndepărtare, se testează reflexele de tuse și de vomă ale pacientului pentru a se
asigura că pipa nu a fost îndepărtată prematur ( se atinge peretele posterior al
faringelui pentru reflexul de vomă și orofaringele posterior pentru cel de tuse cu
un aplicator cu capăt de bumbac )
Complicații:
o spargerea dinților, leziuni bucale, sângerări etc.
o sunt complicații care pot apărea la inserția pipei
o dacă respirația nu este eficientă se poate administra suplimentar oxigen pe mască.
11. Suportul vital avansat Suportul vital avansat necesită intervenția unei echipe de resuscitare dotate cu
(ALS) echipamentele și medicamentele necesare. Ritmurile cardiace ce apar în stopul
cardio-respirator și care necesită SVAsunt:
o Șocabile: fibrilația ventriculară (FV), tahicardia ventriculară fără puls (TV)
o Nonşocabile: asistolia, activitatea electrică fără puls (AEFP)
Algoritmul de resuscitare avansată presupune existența echipei de resuscitare
instruită și antrenată, având toată dotarea și medicația necesară funcție de
situați/ritm cardiac apărut, medicul reanimator fiind cel care va conduce echipa
de resuscitare.
COD
PROCEDURI SPECIFICE ÎN PEDIATRIE
Procedură
L
411
L-15. Recoltarea materiilor fecale la copil
1. Efectuarea procedurii Recoltarea probelor din scaun pentru examene de laborator:
o Pentru examenul coproparazitologic se recoltează din scaunul emis
spontan fără supozitor
o Prelevarea se face din zone care prezintă mucus, fragmente nedigerate
cantitatea fiind aproximativ 5 g
o Dacă scaunul nu prezintă modificări, recoltarea se face din mai multe
zone
o Pentru coprocultura recoltarea se face direct din rect cu sonda Nelaton
sterilă, materialele pentru recoltare, recipiente sterile
415
După îngrijiri, în funcţie de intensitatea icterului, se poate propune părinţilor să-și
ia copilul în brațe (piele pe piele) pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă
Așezați la loc copilul alternând pozițiile față-spate
Alăptatul la sân accentuează icterul simplu, dar nu împiedică mama să alăpteze
7. Supravegherea Timpul de expunere la fitoterapie este prescris de pediatru în funcţie de gravitatea
pacientului icterului
În general se continuă până la regresia bilirubinei, apoi se întrerupe pentru a evita
fenomenul de recidivă (revenire) până în ziua 5
Deshidratare: hidratați „per os” sau intravenos
8. Evaluarea şi notarea Respectați timpii de expunere la fitoterapie, tăria, puterea lămpilor
procedurii Vegheați la confortul și poziţia copilului
Supravegheați evoluţia bilirubinei
Verificați perioada de utilizare a lămpilor (de schimbat in mod regulat)
Apreciați icterul în orele și zilele ce urmează (colorația pielii, urină, scaun)
Verificați bilirubina cu ajutorul unui bilirubinometru sau prin proba sangvină
9. Complicații, incidente Pericol de iradiere oculară, atenție la protecţia oculara
și accidente Risc de apnee, urmăriți frecvența cardiacă și saturația de O2
Hipertermie, urmăriți temperatura pielii copilului în mod continuu
Avertizați părinții de pericolul expunerii ochilor la lumina fitoterapiei
417
este foarte puţin dezvoltat la sugar și foarte aproape de nervul sciatic
o Se recomandă ca loc pentru injecție la copiii care merg de cel puţin 1 an
Se dezinfectează locul cu o mână se fixează piciorul
o Cu o mișcare rapidă se înțeapă mușchiul, acul fiind ușor orientat oblic
o Se verifica poziţia acului și se injectează soluţia
o După injectare se aplică un tampon cu soluţie dezinfectantă și se retrage
acul
Se colectează materialele folosite conform precauțiilor universale
Se spală mâinile
5.Îngrijirea copilului după Se liniștește copilul
procedură Se aşează într-o poziţie comodă
Se observă locul
6.Notarea procedurii Notați în registru și în dosarul /planul de îngrijire data, ora și persoana care a
efectuat procedura
Consemnați manifestarea care ar putea schimba ceva în planul de îngrijire
7.Observații Atenție, este cu desăvârșire interzisă administrarea injectabilă a oricărui
medicament sau a oricărei soluții la temperatura scăzută din frigider.
Introducerea i.v poate provoca tulburări grave de ritm cardiac, introducerea i.m
sau s.c poate da necroze!
423
verificarea poziției sondei printr-o radiografie pulmonară
Realizați aspirare endotraheală de manieră aseptică
Branșați ventilatorul automat (reglat de medic) la sondă
Instalați confortabil sugarul în incubator
Dacă ventilatorul automat nu este branșat imediat, ventilați cu
masca AMBU
o În decursul intubării, puneți o sondă gastrică și fixați
o Conectați sonda gastrică la un aspirator sau în pantă cu anexarea unei
pungi colectoare
Pentru o oxigenare prin ventilație asistată non-invazivă
o Un ventilator automat sau un aparat specific („infant flow”), respectând
aceleași condiții și pentru copilul intubat
9. Supraveghere Controlul materialului
o Verificați montarea periodic
o Reglați alarmele diferitelor aparate și verificați funcționarea lor
o Respectați parametrii prescriși în mod regulat
o Eliminați apa din tubulatură
o Asigurați-vă de buna funcționare și de reumplerea încălzitorului
/umidificator
o Supravegheați parametrii ventilatorului automat (fio2, frecvența
respiratorie, raport volumul, volum /min PEEP, reglare alarme)
o Temperatura electrozilor TcPaO2 și TcPCO2, să fie la 44 grade C (430C
pentru marii prematuri și schimbați electrozii la fiecare oră)
Supraveghere clinică
o Toate procedurile și elementele de observație trebuie notate pe o foaie
de supraveghere de către asistenta de serviciu
o Se supraveghează:
Frecvența respiratorie
Colorația tegumentelor
Frecvența cardiacă
Tensiunea arterială
Starea de conștiență
Amplitudinea mișcărilor toracice
Sa O2 TcPaO2 și TcPCO2
Eventuale semne respiratorii (tiraj, zgomote, scâncete)
o Starea respiratorie a copilului va conduce la modificarea parametrilor
de oxigenare
o Un fio2 aplicat la HOOD, dacă este superior față de 40 % trebuie avută
în vedere o eventuală intubare endotraheală
o Îngrijirile kineziterapeutice sunt efectuate
o Evaluarea durerii
o Grija pentru confort: nas, gură, masaje, poziție, protecția pielii
Specific pentru ventilațiile artificiale
o Supravegheați fio2, mișcările toracelui, auscultația pulmonară
o Realizați aspirare bronșică (aseptic) de câte ori este posibil (cel puţin de
4 ori) pentru evitarea blocajelor, fiți rapizi pentru a limita desaturarea
în O2 și nu afundați sonda de aspirare mai jos decât sonda de intubare
o Sonda este de folosință unică
o Aspirați la retragerea sondei
o Verificați adaptarea sugarului la ventilatorul automat
o Realizați aspirații endotraheale conform celor prescrise și nevoilor de
aspirare gastrică
10. Evaluarea şi notarea Se efectuează fără traumatisme pentru copil
procedurii Se urmărește evitarea durerii și disconfortului
Se respectă ritmul biologic al sugarului, somnul său, păstrarea unui ambient
liniștit
Prezența părinților lângă nou-născut este indispensabilă
424
Frecvența respiratorie la nou-născut este de 30/min /la prematur 60/minut
Frecventa cardiacă la un nou născut este de 140/min, la prematur: 160/minut
Culoarea pielii: rozacee
Absența mișcărilor anomale
Nivelul de conștientă: reacție la îngrijiri, mișcări ale ochilor
TcPaO2 = 70-80 mmhg
TcPCO2 = 40- 50 mmhg
SaO2 = 95%
Diminuarea semnelor de luptă
11. Complicații Hipoxia este periculoasă pentru celulele cerebrale
Hiperoxia este nocivă și poate antrena sechele respiratorii și oculare
Există risc de ex-tubare
Arsuri cutanate prin electrozi TcPaO2 și TcPCO2 (trebuie schimbați la 4 ore)
Citirea SaO2, TcPaO2 și TcPCO2 poate fi eronată și rămâne peste 4 ore
Risc de escare la nări, evitați mișcările sondei
427
10. Complicații Alimentația enterală poate fi contraindicată:
o În absența tranzitului (ocluzie intestinala)
o Probleme de respirație acute
Balonări (volumul stomacului unui prematur sub 27 săptămâni de vârstă
gestațională este de 5 ml)
Diaree
Enterocolite datorate laptelui sau creșterii prea rapide a alimentației
Risc infecțios = lapte matern, pasteurizat, nesteril
La apariția de reziduuri verzi, opriți hrănirea
Căi greșite sunt de temut și trebuie foarte repede descoperite
COD
PROCEDURI SPECIFICE ÎN GERIATRIE
Procedură
M
Noțiuni introductive
1.Definiție Îmbătrânirea este un proces caracterizat prin modificări treptate şi spontane, având ca
efect maturizarea în timpul copilăriei, pubertății şi perioadei de adult tânăr, şi apoi
declinul multor funcţii ale organismului în timpul vârstei a II-a şi a III-a
Îmbătrânirea este un proces continuu care debutează la naştere şi continuă în toate
etapele vieții
Are atât componenta pozitivă a dezvoltării, cât şi componenta negativă, declinul
Tradițional, vârsta de 65 ani este considerată un „prag” deoarece este vârsta la
care oamenii sunt pensionați
428
conform cu gradul de asistență necesară; după un timp, rezultatele vor arăta o
îmbunătăţire sau un declin. O scală similară numită Scală de evaluare a autoîngrijirii
Barthel, e o scală mai detaliată privind evaluarea funcțională. Ambele instrumente
furnizează informaţii care ajută la determinarea tipului de îngrijire necesară. Scala de
Resurse Sociale OARS (Cercetări şi servicii pentru. vârstnicii din America) este un
instrument de evaluare dezvoltat la Universitatea Duke în 1978. Este o metodă
multidimensională şi evaluează nivelul funcţionării în următoarele 5 domenii: resurse
sociale, resurse economice, sănătate fizică, sănătate psihică şi activităţi ale traiului de zi
cu zi. Principalele activităţi ale traiului de zi cu zi includ mobilitatea, îmbrăcarea,
igiena personală, hrănirea, mersul la toaletă şi factori legați de incontinență. Totuși,
aceste activităţi pot fi extinse pentru a include şi activităţi instrumentale (cumpărături,
îngrijirea locuinței, utilizarea telefonului, plata facturilor, administrarea medicației,
gătitul şi spălarea rufelor) cât şi alte activităţi mai complexe (activităţi sociale,
voluntare, ocupaționale, recreative). Fiecare domeniu e marcat pe o scală de la 1 la 6.
La sfârşitul evaluării este determinat un scor cumulativ privind deficiențele. Cu cât
scorul este mai mic, cu atât mai mare este nivelul deficienței
3.Materiale Documentaţia (formulare tip de completat) necesară uneia din metodele de evaluare
necesare funcțională care se foloseşte în spital
4 . Pregătirea Se explică testul pacientului şi i se va comunica locația efectuării sale (camera de spital
pacientului sau de tratament).
2. Efectuarea Se revede istoricul în materie de sănătate al pacientului pentru a obține date individuale
procedurii despre pacient şi pentru a înţelege problema în profunzime cât şi modificările fizice
subtile;
Se obțin date biografice, inclusiv numele pacientului, vârsta, data nașterii şi așa mai
departe dacă acestea nu există deja
Folosindu-se instrumente de evaluare funcțională, pacientul este rugat să răspundă la
întrebări. Dacă pacientul nu poate răspunde, se obțin răspunsurile de la cei care-i acordă
îngrijire
10. Considerații Evaluarea funcțională a vârstnicului trebuie făcută cât mai repede din momentul
speciale internării sale
Întreaga evaluare va fi revizuită şi actualizată de fiecare dată când o modificare
importantă apare în starea fizică şi mentală a pacientului
Când este folosită scala Lawton, evaluarea pacientului se va face în termeni
specifici siguranței: de exemplu, o persoană poate fi capabilă să gătească o masă
simplă pentru sine dar poate uita aragazul aprins după ce a gătit
Atât indexul Barthel cât şi scala de evaluare a autoîngrijirii Barthel sunt folosite
ca instrumente mai des în recuperarea vârstnicilor şi în îngrijirile pe termen lung
pentru a consemna îmbunătățirea capacităților pacientului
În ciuda modificărilor ce apar în organism odată cu înaintarea în vârstă,
majoritatea funcţiilor rămân adecvate pe parcursul vieții, deoarece cele mai
multe organe au o capacitate funcțională mult mai mare decât cea necesară
organismului (rezervă funcțională)
Boala, mai degrabă decât îmbătrânirea normală, este responsabilă pentru scăderea sau
pierderea capacității funcționale a organelor
Chiar şi așa, declinul funcțional înseamnă că persoanele în vârstă au dificultăți la
adaptarea la variațiile factorilor de mediu, sunt mai sensibile la agenţii patogeni şi la
infecții şi au o predispoziție mai mare la reacții adverse ale medicamentelor. Persoanele
vârstnice nu mai sunt capabile de performanțe fizice
Schimbările induse de vârstă sunt influențate şi de modul în care persoana a trăit. Un stil
de viață sedentar, dieta necorespunzătoare, fumatul şi abuzul de alcool şi droguri, pot
afecta multe organe pe parcursul timpului, adeseori mai mult decât îmbătrânirea singură
429
M-2. Îngrijirea persoanelor vârstnice
1. Particularități În cazul vârstnicilor, ne aflăm în faţa a două procese care pot coexista:
o Procesul normal, natural de involuție
o Procesul patologic
Este foarte important să stabilim dacă ne aflăm în faţa unui „pacient în vârstă”
sau în faţa unei „persoane cu modificări de îmbătrânire”
Adesea vârstnicii care solicită asistență medicală, nu acuză suferințe morbide,
ci „fenomene regresive somatice şi funcționale, insuficiențe, impotențe a
căror etiologie este însuşi procesul de senescență” care nu poate avea un
tratament anume
2. Anamneza Anamneza pacientului vârstnic are unele particularități:
vârstnicului o Datele furnizate de vârstnic nu sunt întotdeauna suficiente şi relevante,
ceea ce necesită orientarea interviului spre familie sau spre persoana
care îngrijește vârstnicul
o Bătrânului trebuie să i se vorbească mai tare şi mai ales mai rar şi mai
clar din cauza hipoacuziei de tip central (aude, dar nu înţelege)
o Presupune timp şi răbdare de a asculta vorbele pacientului, de cele
mai multe ori stufoase, cu reluări, mici amnezii
o Observația are rol important în aprecierea stadiului de îmbătrânire, a
vârstei cronologice sau biologice, mai ales pentru a vedea dacă vârsta
reală (în ani) a pacientului coincide cu vârsta biologică (felul cum
arată)
În cazul în care aprecierea ne sugerează o vârstă mai mare
decât cea reală, ne aflăm în faţa unei îmbătrâniri precoce sau
accelerate
o Foarte importantă este cercetarea anamnestică a tratamentelor
efectuate anterior, suferinţele iatrogene fiind frecvente la vârstnic ca
urmare şi a tendinței acestuia de a lua multe medicamente
o O importanță deosebită o are observarea mersului
Semiologia geriatrică este întotdeauna mai bogată, la semnele clinice
adăugându-se şi stigmatele îmbătrânirii
430
somnului are o cădere marcată spre 70 de ani atât la bărbați cât şi la
femei
o S-a observat că bătrânul îşi recuperează prin somn diurn, inclusiv siesta,
pierderile datorate veghii nocturne; dormind ziua, el va dormi mai greu,
mai puţin noaptea, ceea ce duce la un cerc vicios.
3. Cauzele dissomniei la Hipertrofia de prostată, prin fenomenul de polakiurie nocturnă pe care-l determină
vârstnic Insomnia din această cauză are repercusiuni importante asupra organismului
vârstnic prin epuizare psihică, intelectuală, determinată de imposibilitatea de
refacere a sistemului nervos
Refluxul gastro-esofagian ce poate fi corectat prin măsuri de igienă şi alimentaţie
corectă seara (cina cu 2-3 ore înainte de culcare, evitarea meselor copioase) şi
culcare în poziţie proclivă (pe pernă mai înaltă)
Reumatismul articular dureros, cu orar mai ales nocturn, crampe musculare ale
membrelor inferioare prin tulburări circulatorii
Tusea rebelă la vârstnicii fumători, cu bronșită cronică
Insomnia iatrogenă, medicamentoasă (medicamente stimulente ale snc, hipnotice)
Apneea nocturnă care se însoțește de sforăit puternic şi periodic, somn întrerupt
cu frecvente treziri, activităţi nocturne neobișnuite cum sunt ridicarea în șezut,
somnambulismul şi căderea din pat
4. Evaluarea calității Informaţiile privind istoria somnului sunt importante şi se referă la:
somnului la vârstnic o Cât de bine doarme pacientul acasă
o De câte ori se scoală pe noapte
o La ce oră se culcă
o Ce deprinderi are înainte de culcare: servește o gustare, urmărește
programele TV, ascultă muzică, lecturează ceva, face exerciții fizice
o Poziţia favorită în pat, condițiile de microclimat din cameră (tº, ventilație,
iluminare)
o Somnifere sau alte medicamente luate în mod obișnuit care-i pot afecta
capacitatea de a adormi
o Anumite hobby-uri
o Starea de mulțumire existențială
o Percepția stării de sănătate (pentru a detecta posibile depresii)
Datele obţinute de la persoana vârstnică trebuie confruntate cu ale îngrijitorului
sau ale membrilor familiei parte importantă a evaluării, necesară pentru
implementarea unor intervenţii adecvate este ținerea unui jurnal al somnului.
Acesta va asigura o înregistrare exactă a problemelor legate de somn şi va
identifica cauzele.
5. Intervenții Intervențiile vor avea loc după o edificare completă asupra istoricului somnului
Măsurile aplicate pentru asigurarea unui somn de calitate pentru pacientul în
vârstă vizează:
o Menținerea condițiilor care favorizează somnul (factori de mediu şi
obișnuințele dinainte de culcare)
o Ajutorul oferit pacientului pentru relaxare înainte de culcare prin
masarea spatelui, picioarelor sau servirea unor gustări dacă se solicită
(lapte cald, vin, coniac)
o Poziționare în pat, calmarea durerilor şi asigurarea căldurii știind că
vârstnicii sunt mai friguroși)
o Eliminarea cafeinei şi a teinei după amiaza şi seara (cafea, ceai,
ciocolată)
o Încurajarea exercițiilor zilnice şi reducerea somnului de zi la mai puţin
de 2 ore
o Efectuarea unei băi calde dacă vârstnicul o agreează şi nu se plânge de
amețeli după baie
431
M-4. Îngrijirea persoanelor cu demență
1. Definiție Demența este o disfuncție intelectuală dobândită, persistentă şi cu evoluție
progresivă, afectând cel puţin două din următoarele procese mentale:
o Limbajul
o Memoria
o Orientarea temporo-spațială
o Comportamentul emoțional
o Personalitatea
o Cogniția (calculul, raționamentul, gândirea abstractă etc.)
2. Particularități Cea mai precoce manifestare a demenței este de obicei uitarea
Urmează apoi pierderea memoriei recente
În final dezorientarea şi dezinserţia socială
o Pacienții se simt stânjeniți şi frustrați de pierderea abilităților, refuzând
să fie ajutaţi
o Acest fapt duce la încercarea de a-şi ascunde dificultățile, la rezistență
în a primi ajutor şi la refuzul de a mai face unele activităţi
3. Diagnosticarea Tipul de demență (Alzheimer, demențe vasculare) influențează evoluţia şi
tratamentul acesteia
În numeroase cazuri demența coexistă cu depresia şi cu delirul
Diagnosticul se bazează pe:
o Istoricul bolii
o Examenul fizic şi al stării mentale
o Revizuirea atentă a medicației administrate şi a consumului de alcool
Investigații de laborator pentru a elimina alte cauze ale disfuncțiilor
cognitive:
o Dozarea hormonilor tiroidieni
o VDRL
o Teste hepatice şi renale
o RMN-ul sau TC sunt recomandate în cazurile cu semne precoce de
demență apărute într-un interval de timp relativ scurt, de câteva luni
până la 1-2 ani
Ambele investigații sunt utile pentru excluderea unor boli ce pot mima
demența de tip Alzheimer cum sunt hematoamele şi tumorile cerebrale,
accidentele vasculare ischemice sau hemoragice
4. Principii de îngrijire Se menţine independența pacientului prin încurajarea acestuia să facă singur
anumite activităţi care sunt mai ușor de rezolvat
o Ajută la menținerea stimei de sine şi previne frustrarea
Se evită confruntările de câte ori este posibil
o Se încearcă să nu fie contraziși dacă spun lucruri ciudate sau prosteşti
o Li se distrage atenţia dacă doresc să facă ceva nepotrivit, schimbând
subiectul sau îndepărtându-l de sursa interesului său absurd
Se stabilesc rutine în îngrijirea persoanei cu demență, făcând aceleași lucruri la
aceleași ore şi asigurând o anumită predictibilitate în îndeplinirea activităţilor
Se asigură un mediu sigur pentru pacientul cu demență
o Confuzia, pierderea coordonării fizice cresc posibilitatea de a cădea, de
aceea trebuie verificate zonele periculoase ca podelele alunecoase,
mobila plasată incomod, mochetele fixate necorespunzător
o Activităţile zilnice au un risc crescut pentru pacienţi:
Pot deschide gazul
Pot lăsa lumina aprinsă
Arunca chibrituri aprinse într-un coș cu hârtie, etc.
De aceea, anumite atenționări scrise („închideți gazul”, „opriți
apa”) ca şi eliminarea obiectelor periculoase pot diminua riscul
accidentelor casnice
Se menţin canalele de comunicare deschise
o Pe măsură ce boala evoluează, problemele de comunicare între pacient
şi ceilalți vor fi din ce în ce mai mari
432
o Pacienții vor avea dificultăți în a se exprima şi a purta o conversație
Pentru a menţine canalele de comunicare deschise se recomandă:
o Să se verifice dacă pacientul nu este afectat de tulburări de auz, vedere
sau de probleme stomatologice
o Să se vorbească simplu, clar, rar, numai despre un singur subiect
o Să se acorde persoanei mai mult timp pentru a răspunde
o Dacă persoana este confuză, să i se amintească, cu răbdare, informaţiile
esențiale folosind un obiect sau o imagine
o Să se încerce, prin vocabular adecvat, să nu se simtă contraziși sau să-i
jigniți, corectându-i cu bruschețe
o Să se folosească privirea şi atingerea pentru exprimarea sentimentelor
M-5. Căderile
1. Considerații generale Căderile reprezintă o problemă majoră pentru vârstnici, mai ales pentru femei
Echilibrul şi mişcarea necesită o interconexiune complexă a conștientului, a
funcţiilor neuromusculare şi cardiovasculare, precum şi capacitatea de adaptare
rapidă la o schimbare ambientală
Vulnerabilitatea la cădere a persoanelor vârstnice, crește atunci când oricare
dintre aceste sisteme este suprasolicitat de un factor suplimentar, intern sau
extern
2. Cauzele căderilor Factorii de risc care predispun la căderi, pot fi intrinseci (tulburări senzoriale,
afecţiuni musculoscheletale, demențele, efectul secundar al unor medicamente,
etc.) dar şi factori de mediu, care țin de zona ambientală , de obstacolele din
mediul înconjurător ca în tabelele de mai jos
3. Factorii de mediu Zona ambientală sau factorul de mediu - Obiective şi recomandări:
care influențează o Toate zonele
riscurile de cădere Prevenirea riscului prin:
• Asigurarea de încuietori accesibile la toate ușile de la
camere
• Iluminatul nocturn al holului, băii, dormitorului
o Podelele
Dosuri antiderapante pentru carpete, utilizarea de carpete cu
firul scurt
Fixarea capetelor carpetelor
Aplicarea de ceară antiderapantă pe podele
Îndepărtarea obiectelor mărunte (ex. încălțăminte)
o Scările
Iluminare suficientă cu comutatoare la cele două capete ale
scărilor
Balustrade bilaterale bine fixate şi la o distanță suficientă de
pereți
Marcarea cu benzi reflectorizante a primei şi a ultimei trepte
Evitarea depozitării unor obiecte pe treptele scărilor interioare
o Bucătăria
Aşezarea obiectelor casnice în așa fel încât să nu fie necesară
întinderea sau aplecarea
Folosirea unei scări-scaun pentru urcat
Fixarea meselor pentru a nu se deplasa
o Baia
Bare de sprijin pentru cadă, dușuri şi toaletă
Plasarea de covorașe antiderapante sau de cauciuc în cadă sau
la duş
Utilizarea de scaune de duş cu cap de duş manevrabil
Carpete antiderapante, scaun de toaletă înălțat
Îndepărtarea încuietorilor de la uși pentru a înlesni accesul în
caz de urgenţă
433
o Curtea şi intrările
Repararea spărturilor din pardoseală, a gropilor din curte
Îndepărtarea pietrelor, sculelor şi a altor obstacole, precum şi a
frunzelor umede şi a gheții
o Instituţii
Amenajări ca în exemplele de mai sus
Patul să aibă o înălțime convenabilă (circa 60 cm)
Curățarea promptă a petelor şi lichidelor vărsate pe podea
Folosirea corespunzătoare a mijloacelor de sprijin pentru mers
şi a cărucioarelor rulante
o Încălțămintea
Utilizarea de pantofi cu tălpi dure, nealunecoase şi neaderente
Purtarea de încălțăminte cu tocuri joase
Evitarea mersului în ciorapi sau în papuci largi de care se pot
împiedica
4. Intervenții Intervenții
o Medicale (delegate)
o Recuperatorii sau asupra mediului (autonome şi delegate)
Reducerea acuității vizuale, a adaptării la întuneric şi a percepției în
profunzime
o Ochelari corectori; tratamentul cataractei
o Evaluarea siguranței locuinței
Disfuncții vestibulare
o Evitarea medicației care afectează sistemul vestibular - examen
neurologic, examen ORL dacă este necesar
o Exerciții de adaptare
Demența
o Decelarea cauzelor reversibile şi tratabile cum ar fi deshidratarea
o Evitarea sedativelor sau a medicaţie cu acţiune pe SNC
o Exerciții şi deplasări supravegheate
o Evaluarea siguranței în mediu casnic şi îndepărtarea eventualelor
obstacole
Afecţiuni degenerative cervicale, neuropatie periferică, anemii, osteoporoză
o Evaluarea deficitului de vitamina B12 şi a gradului de osteoporoză
o Evaluarea stadiului de spondiloză cervicală şi a afectării circulaţiei
cerebrale - ameliorarea densităţii osoase
o Exerciţii de echilibru
o Corecţia adecvată a mersului
o Corecţia încălţămintei cu tălpi dure
o Evaluarea siguranței în mediul casnic
Afecţiuni musculoscheletale
o Evaluarea integrității şi funcționalității aparatului locomotor
o Identificarea afecţiunilor piciorului care predispun la instabilitatea:
calusuri, duriloane, deformări, edeme
o Curățarea calusurilor, extragerea duriloanelor, tratarea edemelor
o Antrenamentul echilibrului şi a mersului
o Exerciţii de tonifiere musculară - sprijinirea vârstnicului în timpul
mersului sau utilizarea unui suport
o (baston, cadru) în timpul deplasării
o Evaluarea siguranței în mediu casnic
o Îngrijirea unghiilor, încălțăminte adecvată
Hipotensiune posturală
o Evaluarea medicației primite
o Rehidratarea
o Modificarea factorilor situaționali (exemplu: mesele, modificarea
poziției)
o Exerciţii de dorsoflexie - purtarea de ciorapi elastici cu presiune
434
reglabilă
o Ridicarea extremității cefalice a patului
o Folosirea măsuțelor adaptabile la suprafață patului dacă afecțiunea
este gravă
5. Efectuarea procedurii Medicamente (sedative, antidepresive, antihipertensive, antiaritmice,
anticonvulsivante, diuretice, hipoglicemiante) şi alcool
o Reducerea numărului total de medicamente administrate
o Evaluarea riscurilor şi beneficiilor pentru fiecare medicament în parte
o Selecționarea medicației: se alege agentul farmacologic cel mai puţin
activ asupra snc, cel mai puţin asociat cu hipotensiunea posturală şi cel
cu timpul de acţiune cel mai scurt
o Prescrierea celei mai reduse doze eficace
o Reevaluări frecvente ale riscurilor şi avantajelor medicației prescrise
o Supravegherea vârstnicului pentru evitarea tendinței la automedicație
o Educaţia vârstnicului/familiei privind efectele secundare ale unor
medicamente şi riscul de cădere
437
Readaptarea persoanelor vârstnice, în viziunea experților OMS, are în vedere
3 acţiuni:
o Reactivarea:
Persoana vârstnică, pasivă, imobilizată, trebuie încurajată să-şi
reia viața cotidiană în mediul său normal
o Reinserţia socială:
După boală sau chiar în timpul bolii, vârstnicul reia contactul cu
familia, prietenii, vecinii, încetând să mai fie izolat
o Reintegrarea:
Vârstnicul îşi reia locul în societate, participă din plin la viața
normală, îşi reia adesea activitatea profesională sau alte
activităţi corespunzătoare capacității restante
6. Observații Reabilitarea geriatrică se întinde pe o perioadă mai lungă, de 4-5 luni şi obligă la
o abordare interdisciplinară: medicală, psihologică, sociologică şi educaţională
439