Ghidul pentru familie

Cea mai bună apărare a familiei în faţa impactului emoţional al alcoolismului este

câştigarea unor cunoştinţe şi atingerea unei maturităţi emoţionale şi curajul de a pune în
practică aceste lucruri.

Cei care îi asistă pe alcoolici în afara familiei pot să devină confuzi, persoane distructive dacă
unul dintre membri familiei lor devin alcoolici activi. Acest lucru este în special adevărat dacă
persoana care bea este soţul, soţia sau copilul.

Ruda cea mai apropiată, sau persoana cea mai responsabilă pentru alcoolic, poate avea
nevoie de mai multă asistenţă şi consiliere decât alcoolicul. Alcoolismul este o boală care are
un mare impact emoţional asupra familiei. Cei mai mult afectaţi de alcoolism sunt partenerii,
soţii / soţiile, părinţii, sora, fratele şi copilul. Cu cât efectele alcoolismului asupra acestor
persoane vor fi mai puternice, cu atât ajutorul lor pentru alcoolic va fi mai puţin adecvat.
Interacţiunea dintre ei şi alcoolic poate, şi de cele mai multe ori devine distructivă în loc de a
fi ajutătoare.

De exemplu, soţiile vor ajunge să dea vina pentru tot ceea ce este rău pe căsnicia cu un
alcoolic. Au ajuns la un punct la care să se teamă că ar putea fi adevărat. Cu toate acestea
alcoolismul este o boală. Soţia nu este responsabilă pentru alcoolism aşa cum nu este
responsabilă nici pentru diabetul sau tuberculoza soţului ei. Nici o soţie nu şi-a făcut vreodată
soţul un alcoolic, astfel încât nici o soţie nu poate fi responsabilă pentru recuperarea lui. Cu
toate acestea, prin lipsa cunoştinţelor, ea poate permite bolii să treacă neobservată. Prin
lipsa unei înţelegeri adecvate şi a curajului, poate ajuta la evoluţia bolii.

Aceleaşi principii sunt valabile şi pentru ceilalţi membri din familie, în special pentru persoana
de care depinde în primul rând alcoolicul. Aceasta persoană primară din viaţa alcoolicului, nu
poate „trata” boala. La fel cum nici un doctor nu ar trebui să îşi trateze propria boală puţini
dintre ei vor face pe medici pentru membrii familiei proprii, mai ales pentru partener, soţ /
soţie sau copil. Pe măsură ce alcoolismul progresează rudeniile devin implicate emoţional.
Cel mai bun ajutor pe care îl pot oferi iniţial este de a căuta ajutor şi tratament pentru propria
lor situaţie, astfel încât ei înşişi să nu joace un rol în progresia bolii alcoolismului, ci să
participe la recuperare. Greşelile făcute de familiile bine intenţionate sunt de neînchipuit şi de
cele mai multe ori îngreunează recuperarea alcoolicului.

La început trebuie să se înţeleagă că este posibil ca familia să facă absolut tot ce ştie sau
crede că ar fi bine, iar boala să treacă pe lângă ei neîntrebată. Dar, dacă familia este
doritoare să înveţe câte ceva despre alcoolism, şi să pună în aplicare aceste cunoştinţe,
şansele pentru recuperare sunt mult crescute. De fapt cel mai bun mod de a ajuta un alcoolic
să se recupereze este însuşirea unei atitudini adecvate, bazate pe cunoştinţe şi găsirea
curajului de a pune în practică aceste principii atunci când se confruntă cu alcoolicul. Maniera
cea mai des întâlnită de a-l forţa pe alcoolic să se oprească din băut, fără ca întâi să învăţăm
să ne schimbăm propria persoană, pur şi simplu va înrăutăţi lucrurile.

În primul rând trebuie să înţelegem că problema alcoolismului nu este în sticle, ci în

persoană. Cu toate acestea, recuperarea poate începe doar atunci când alcoolicul se rupe
complet de sticle şi practică o continuă abstinenţă. În plus, recuperarea este similară cu
construcţia unui arc Gotic. Multe persoane pot adăuga pietre fundaţiei arcului, dar piatra
cheie trebuie pusă de alcoolic, pentru ca structura să nu se prăbuşească. Nimeni nu poate
face pentru alcoolic ceea ce trebuie să facă el pentru sine. Alegerile trebuie făcute de către
alcoolic din propria lui voinţă pentru ca recuperarea să aibă o bază permanentă.
 Este îngrozitor felul în care alcoolicul îşi controlează familia, în special soţia, soţul sau mama.
Alcoolicul bea şi iar bea şi iar bea. Familia urlă , plânge, imploră, ţine pledoarii, se roagă,
ameninţă sau practică tratamentul silenţios. De asemenea acoperă, protejează şi îl păzeşte
pe alcoolic de consecinţele băutului său. Dacă alcoolicul continuă să se comporte ca un mic
zeu, este pentru că familia este inadecvată în a se opune acestei atitudini încurajând
perpetuarea acestei atitudini de iluzie a omnipotenţei.

În menţinerea nevrozei omnipotente, alcoolicul are două arme primare. Familia trebuie să
înveţe să se apere împotriva acestora sau să devină sclavi virtuali bolii, creându-şi astfel
boala emoţională sau mentală proprie.

Armele alcoolicului
Prima armă este abilitatea de a provoca mânie şi ieşire din fire . Dacă un membru din
familie sau un prieten devine mânios sau ostil înseamnă că această persoană a devenit
complet distrusă până acum din punct de vedere al abilităţii de a-l ajuta pe alcoolic. Conştient
sau inconştient, alcoolicul îşi proiectează o imagine de antipatic faţă de alte persoane. Dacă
este întâmpinată de mânie, atacuri ostile, este deja verificat, alcoolicul îşi justifică în mintea
lui băutul anterior, şi de acum încolo va avea o scuză adiţională de a bea. Zeii au făcut în
primul rând mânioşi pe cei pe care vroiau să îi distrugă, iar alcoolicul are o experienţă lungă
de a se purta ca un mic zeu. Dacă îţi pierzi firea, sunt pierdute toate şansele de a-l ajuta, cel
puţin în acel moment.

A doua armă a alcoolicului este abilitatea de a creşte anxietatea din partea familiei .

Anxietatea îi sileşte pe ceilalţi membri ai familiei să facă ceea ce ar trebui făcut de către
alcoolic. Un exemplu ilustrativ este gestiunea banilor în casă. Familia nu îi lasă nici un control
alcoolicului asupra banilor, încercând să se asigure că el are cât mai puţini bani la dispoziţie.
Acest lucru creşte anxietatea în rândul familiei, mai ales când alcoolicul face presiuni din ce
în ce mai mari pentru a obţine bani. În cele din urmă însă, familia cedează şi alcoolicul obţine
banii doriţi. Acest lucru se poate întâmpla înainte, în timpul sau după perioada de beţie.
Anxietatea din partea membrilor familiei şi a alcoolicului scade astfel, dar se stabileşte un
tipar în rezolvarea problemelor. Alcoolicul învaţă acum că familia va suferi consecinţele
băutului în locul lui, şi asta devine o aşteptare şi o raţionalizare ori de către ori îi sunt daţi
bani.

În realitate acest lucru îi creşte sentimentul de eşuare şi vinovăţie, crescând de asemenea şi

simţul ostilităţii şi condamnării din partea familiei. În acest fel alcoolicul este dublu rănit.
Criticarea şi moralizarea se adaugă vinovăţiei şi resentimentului faţă de familie. Întreaga
situaţie este astfel înrăutăţită. Familia îi dă bani pentru ca „totul să fie bine”, ca formă de
aprobare, în timp ce verbal condamnă aceeaşi acţiune.

Alcoolicii sunt mânaţi înainte de către boala alcoolismului atunci când familia nu poate face
faţă anxietăţii cauzată de alcoolic. Nici alcoolicul şi nici familia nu poate face faţă realităţii.
Datul banilor apoi retragerea lor, sunt două părţi ale aceleaşi probleme. Alcoolicul nu va
învăţa niciodată să rezolve problemele într-un mod responsabil dacă anxietatea familiei
determină înlăturarea problemei înainte ca alcoolicul să poată fi confruntat cu ea şi să o
rezolve sau să sufere consecinţele. Aceasta „ curs de pregătire acasă” creşte
iresponsabilitatea alcoolicului, crescând astfel ostilitatea , resentimentul şi tensiunea dintre
alcoolic şi familie.

Mânia si anxietatea trebuie evitate de către familie; dacă nu, familia va contribui la progresia
bolii. Membrii familiei trebuie să înveţe în primul rând să facă faţă propriilor probleme, înainte
să obţină ceva beneficii pentru alcoolic. Acest lucru necesită ajutor, la fel ca orice altă boală,
în afara doctorilor, asistentelor medicale, etc. Alcoolicul poate continua să nege că există o
 problemă în legătura cu consumul de alcool, şi că are nevoie de ajutor, atâta timp cât familia
furnizează o scăpare automată de consecinţele băutului.

Ajutorul pentru alcoolic trebuie căutat în afara cercului de rude, prieteni şi vecini. Ar fi
preferabil să vină din partea persoanelor pregătite în acest domeniu, sau de la membri
experimentaţi în Alcoolicii Anonimi sau Al-Anon. Remediile casnice pentru alcoolism sunt
cunoscute ca a fi dăunătoare. Boala este atât de serioasă încât va curma vieţile a multor
oameni cu 10 sau 20 de ani dacă este lăsată să treacă neobservată.

Dragostea şi compasiunea
Una dintre cele mai serioase eşecuri în abordarea unui alcoolic este inabilitatea de a înţelege
sensul dragostei. Un membru al familiei nu are nici un drept să afirme „ dacă m-ai iubi nu ai
avea tuberculoză”. Băutul excesiv relevă existenţa bolii. Boala este o condiţie, nu un act. Nu
suntem departe de adevăr dacă spunem că alcoolicii simt că nu sunt iubiţi şi doriţi, şi asta cu
un motiv. Dragostea nu poate exista fără dimensiunea dreptăţii. Dragostea trebuie să aibă şi
compasiune, ceea ce însemnă să suporţi sau să suferi alături de o persoană. Compasiunea
nu înseamnă să suferi datorită nedreptăţii unei persoane. Cu toate acestea, nedreptatea este
deseori suferită de către familiile alcoolicilor.

Alcoolul este un anestezic. Când alcoolicul bea, durerea este anesteziată. Aceasta este
plăcerea evadării alcoolicului. Este o chestiune legată de rezolvarea de probleme pentru
înlăturarea anxietăţii, neplăcerilor, tensiunii şi resentimentelor. Când un alcoolic bea, el evită
durerea pentru moment, dar durerea, tensiunea, anxietatea şi resentimentele cresc puternic
în familie. Când alcoolicul se opreşte din băut, atunci există o mică dorinţă de a suferi
consecinţele băutului. Remuşcările şi vinovăţia îl determină pe alcoolic să se arate învins în
faţa familiei, implorând îndurare, promiţând că nu se va mai întâmpla niciodată. Sau reversul
sabiei poate apare: el nu doreşte deloc să discute despre ceea ce s-a întâmplat. Fiecare
încercare pentru acelaşi scop, evitarea consecinţelor băutului. Dacă alcoolicul reuşeşte prin
oricare mod, durerea este din nou evitată sau redusă, dar familia plăteşte din nou preţul
consecinţelor băutului.

Dragostea este distrusă

Dragostea nu poate să existe în acest tip de acţiune şi interacţiune. Alcoolicul scapă de
durere folosind alcoolul şi învaţă cum să folosească familia pentru a scăpa de durerea
consecinţelor. Familia suferă când alcoolicul bea, apoi suferă şi durerea consecinţelor. Dacă
familia suportă stresul băutului şi îl absolvă de consecinţe, atunci nu mai poate exista
compasiune. Dacă această condiţie este permisă să continue în familie, dragostea este
distrusă treptat şi înlocuită de frică, resentiment şi ură. Singurul mod în care dragostea poate
fi menţinută, este ca familia să înveţe să nu sufere atunci când bea şi să refuze să refacă
consecinţele consumului de alcool. Orice mai puţin de aceasta nu este compasiune şi orice
relaţie fără compasiune şi dreptate nu este dragoste.

Cunoscând natura alcoolismului ca boală, şi având curajul de a trăi după aceste cunoştinţe
sunt esenţiale, pentru ca frica să nu înlocuiască dragostea într-o căsătorie sau orice altă
relaţie. Din nefericire mulţi membri ai familiei suferă în mod repetat din cauza băutului şi
consecinţele acestuia, gândindu-se că aşa trebuie să fie dacă iubesc un alcoolic. Rezultatul
tragic este că alcoolismul este încurajat iar frica şi resentimentele acaparează emoţiile
umane. De aceea membrii familiei, în special rudele apropiate alcoolicului, au nevoie de
ajutor, dacă vor să se adreseze bolii alcoolismului şi recuperarea să înceapă. Altfel întreaga
familie devine bolnavă emoţional. Aceasta condiţie este doar un alt simptom al progresului
bolii.
 Înainte să părăsim aceasta arie de discuţie este necesar să menţionam că sunt soţii care au
nevoie de soţi alcoolici şi soţi care au nevoie de soţii alcoolice pentru a-şi încânta propria lor
nevroză. Acest lucru poate fi valabil şi pentru părinţi, sau alţi membri din familie. Familia
trebuie întotdeauna să fie atentă să vadă dacă această nevoie nu există. Masochismul este
nevoia de a suferi pentru a obţine sensul demnităţii sau al valorii în viaţă. Este de multe ori
observat la soţiile şi mamele alcoolicilor care folosesc un alcoolic pentru a suferi. Unele
persoane sunt sadice, şi au nevoie de cineva disponibil pentru a pedepsi. Un alcoolic poate
servi acestui scop foarte bine. Altora le place să domine şi să controleze alte persoane.
Alcoolicii sunt un subiect potrivit pentru exercitarea controlului şi dominării. Dacă oricare din
aceste trei condiţii există atunci persoana nonalcoolică este mai serios bolnavă decât
alcoolicul şi trebuie tratată cât de repede posibil, înainte de a contribui la progresul
alcoolismului.

O soţie, soţ sau alt membru al familiei trebuie să fie atenţi la propria implicare alături de
alcoolic, înainte a se face vreun pas în direcţia ajutorului în abstinenţa faţă de alcool. În cele
mai multe cazuri o schimbare în familie este necesară înainte ca o schimbare la alcoolic să
poată fi anticipată. A nu face nimic este imposibil. Ca regulă generală de a nu face nimic este
să te predai situaţiei, să treacă peste tine şi să fii exploatat şi să ripostezi înapoi într-un mod
liniştit, pasiv şi distructiv. Familia interacţionează întotdeauna cu alcoolicul. Cel mai important
lucru este să învăţăm ce interacţiuni sunt distructive şi care pot fi creative, apoi să avem
curajul de a adopta o abordare creativă. Schimbarea trebuie sa înceapă cu persoana
nonalcoolică. Alcoolicul nu va căuta ajutor pentru a se recupera atâta timp cât nevoile
alcoolicului sunt satisfăcute în familie.

Abstinenţa pe termen lung

O greşeală frecventă este încercarea de a-l proteja pe alcoolic de alcool, prin multele eforturi
de a-l ţine departe de sticlă şi sticla departe de el. Acest lucru nu poate fi realizat prin
închiderea lui sau angajamente, sau chiar şi în aceste circumstanţe, unii reuşesc să îşi
procure alcool.

Este greu pentru familie să înveţe să nu prevină băutul. Orice bătălie câştigata astăzi în faţa
sticlei, va fi dusă şi mâine din nou. A câştiga războiul faţă de întreaga boală este obiectivul.
Motivându-l pe alcoolic să aibă dorinţa de a se opri din băut şi să accepte ajutor în eforturile
lui este mult mai eficient decât încercarea de a-i îndepărta sticla. Singurul mod în care
aceasta motivare poate fi realizată este de a lăsa ca băutul şi consecinţele lui să fie atât de
dureroase astfel încât alcoolicul să caute o scăpare de durerea intolerabilă cauzată de băut.
Acest lucru înseamnă a le oferi alcoolicilor dragoste şi înţelegere în abstinenţă, dar nu
protecţie de sticlă sau de consecinţele băutului. Aceasta poate să însemne suferinţă, dar
suferind durerea consecinţelor, nu devenind calea de scăpare a cuiva de consecinţe.
Înseamnă curajul de a suferi şi pus în încurcătură, deprivare financiară mai mică sau mai
mare, lipsa unui loc de muncă, şi în unele cazuri separarea temporară în variate moduri.
Trebuie să oferim bucurie în abstinenţă şi să îngăduim consecinţelor dureroase să devină
acute dacă dorim abstinenţa pe termen lung.

Recuperarea din orice boală serioasă poate implica efort de timp şi uneori pot să fie şi
recăderi. Nu este sfârşitul lumii dacă după o perioadă de abstinenţă alcoolicul bea din nou.
Dacă familia nu se panichează, şi nu se întoarce la modurile anterioare de a face faţă
problemei, şi “alunecările”, pot fi luate ca un motiv adiţional pentru ca alcoolicul să accepte
faptul ca primul pahar trebuie evitat.

În procesul recuperării, nu este rezonabil să aşteptăm ca toate acţiunile compulsive să

dispară peste noapte. Alcoolicii pot să devină atât de ocupaţi cu tratamentul şi recuperarea
aşa cum erau odată cu băutul.
 Recuperarea din alcoolism implică însănătoşirea din boala emoţională a membrilor familiei.
Dacă alcoolicul se recuperează emoţional şi membrii familiei nu o fac, s-ar putea să fie o
ruptură serioasă în structura familiei. Familia trebuie să crească emoţional înainte, în timpul şi
după ce alcoolicul se recuperează, altfel poate avea loc o înstrăinare. Indiferent dacă
alcoolicul ajunge sau nu la abstinenţă, momentul ca membrii familiei să înceapă să-şi lucreze
propriul program de recuperare este acum.

Începe cu tine însuţi

Locul cel mai bun în familie de a începe în ajutorul recuperării din boala alcoolismului, este cu
tine. Învaţă cât poţi. Pune în practică şi nu doar în cuvinte. Este mult mai eficient decât orice
altceva ai încerca să faci pentru alcoolic.

Pe scurt, iată câteva reguli care pot fi observate.

 Învaţă toate lucrurile şi pune-le la lucru în viaţa ta. Nu începe cu alcoolicul.

 Participă la întâlnirile Al-Anon, AA şi dacă este posibil la o clinică pentru boli mentale, la un centru
de informare despre alcoolism sau la un consilier competent sau un preot care are experienţă în acest
domeniu.
 Ţine minte că eşti implicat emoţional. Schimbându-ţi atitudinea şi abordarea faţă de problemă îţi
poate grăbi recuperarea.
 Încurajează toate activităţile benefice pentru alcoolic şi cooperează în a le face posibile.
 Învaţă că dragostea nu poate exista fără compasiune, disciplină sau nedreptate.

Este mai uşor să găseşti o listă cu “nu-urile ” în a face faţă alcoolicului, fiind mai uşor să
înţelegi de ce eşuezi decât să ştii de ce câştigi. Următoarea listă nu este completă, dar
înseamnă un bun început.

 Nu îi ţine lecturi, moralizări, nu ocărî, nu învinovăţii, ameninţa, certa când e beat sau treaz, nu
arunca băutura, nu iţi pierde firea şi nu acoperi consecinţele băutului. Te poţi simţi mai bine pe
moment, dar situaţia se va înrăutăţi.
 Nu iţi pierde firea distrugându-te astfel pe tine şi orice posibilitate de ajutor.
 Nu lăsa anxietatea să te silească să faci pentru alcoolic ceea ce ar trebui să facă el pentru el
însuşi.
 Nu accepta promisiunile, aceasta fiind doar o metodă de a amâna durerea. În acelaşi fel nu
schimba angajamentele. Dacă aţi stabilit ceva ţine-te de acel ceva, nu te răzgândi.
 Nu permite alcoolicului să te mintă şi să accepţi acel lucru ca adevăr, făcând doar să încurajezi
acest proces. Adevărul este uneori dureros, dar nu îl pierde.
 Nu îl lăsa pe alcoolic să facă pe deşteptul cu tine, aceasta îi va scădea respectul pentru tine.
 Nu îl lăsa pe alcoolic să profite de tine, pentru ca făcând asta poţi deveni un complice în
evadarea de responsabilitate.

Nu încerca să foloseşti acestea ca nişte reguli de carte. Este doar un ghid ce poate fi folosit
cu inteligenţă. Participă la întâlnirile Al-Anon şi dacă simţi nevoia, poţi căuta şi tu ajutor
profesional. Se poate să găseşti ajutor la fel şi alcoolicul.

Nu te retrage de la a confrunta realitatea că alcoolismul este o boală progresivă ce se

înrăutăţeşte pe măsură ce consumul creşte. Învaţă acum să înveţi, să înţelegi, şi să planifici
recuperarea. A nu face nimic este cel mai rău lucru posibil pe care îl poţi face.

Multe familii nu mai trăiesc cu alcoolicii dar simt că viaţa lor le-a fost profund afectată de
boala familiei, sau de reacţiile familiei la ea. Descoperă că vieţile lor de adulţi sunt
incontrolabile, datorită puternicei implicări emoţionale cu trecutul. Ei de asemenea au găsit
confort în grupurile familiale Al-Anon.