CURS 1

PORUMBUL
Importanţă. Sistematică. Calitatea recoltei

Obiectivele cursului:
- cunoașterea particularitățile agronomice ale porumbului şi alternativele de utilizare a recoltei, pentru a
evalua realist perspectivele de cultivare;
- cunoașterea producerii hibrizilor, calităţile şi clasificarea acestora, pentru a fundamenta alegerea
hibrizilor pentru zona şi ferma unde activați (sau zona de domiciliu).

1.1. Importanţă. Sistematică. Hibrizi

Importanţă
 porumbul este una dintre cele mai importante plante cultivate datorită valorii sale alimentare şi
furajere şi particularităţilor agronomice ale culturii: plasticitate ecologică ridicată; potenţial mare de
producţie; capacitate foarte bună de valorificare a îngrăşămintelor şi a apei de irigaţie; mecanizare
integrală a culturii; coeficient mare de înmulţire, necesitând cantităţi mici de sămânţă; nu impune
restricţii deosebite în cadrul asolamentului; posibilităţi variate de utilizare a recoltei; păstrarea uşoară a
producţiei;
 în alimentaţia omului se utilizează circa 10 - 15% din producţia mondială de porumb, iar cea mai mare
parte a producţiei (75 - 80%) este utilizată în hrana animalelor şi doar 10 - 12% reprezintă materii
prime pentru prelucrări industriale nealimentare;
 planta întreagă este folosită în hrana animalelor sub formă de masă verde sau siloz, iar plantele întregi
rămase după recoltarea ştiuleţilor (coceni) primesc, de asemenea, utilizări furajere;
 tulpinile de porumb pot fi folosite în industria celulozei;
 resturile vegetale de porumb (îndeosebi ciocălăi) sunt tradiţional utilizate pentru a produce energie
termică (mai nou, după brichetare şi transformare în peleţi). S-a extins utilizarea boabelor de porumb
pentru a produce bioetanol, iar mai nou sunt dezvoltate tehnologii pentru a produce biogaz (din masă
verde de porumb) sau biometanol (din resturile vegetale celulozice).
Datorită productivităţii ridicate şi utilizărilor diverse, porumbul este semănat pe suprafeţe în
creştere rapidă pe plan mondial, în ultimii ani depăşind 190 mil. ha (tab. 1). Porumbul este cultivat pe
toate continentele; marii cultivatori de porumb sunt SUA şi China (33 mil. ha și respectiv 41 mil. ha), la
care se adaugă ţările de pe continentul african (cu 40,7 mil. ha) şi din America de Sud şi Centrală (36,7
mil. ha). Europa cultivă cu porumb 18,4 mil. ha, o contribuţie mai mare având Ucraina şi România.
Productivitatea ridicată a porumbului este bine evidenţiată de media mondială de peste 5.500 kg
boabe/ha, şi de recoltele medii de peste 8.500 kg boabe/ha obţinute în SUA, Canada, Franţa, Italia.
 În ţara noastră, în ultimele decenii suprafeţele semănate cu porumb au depășit 2.000 mii ha și au
fost de peste 3.000 mii ha în unii ani. Producţiile medii s-au situat sub mediile mondială şi europeană,
ceea ce arată că există rezerve mari de creştere a producţiilor. Reţin totuşi atenţia producţiile medii de
4.410 kg/ha în anul 2004 şi 4.530 kg/ha în anul 2011 și 6.500 kg/ha în anul 2019, precum şi producțiile de
6.000 - 8.000 kg boabe/ha, şi chiar peste 10.000 kg boabe/ha care se obţin frecvent în zonele favorabile,
în condiţii climatice normale şi cu aplicarea unor tehnologii performante de cultivare, care trebuie să
includă irigarea culturii.
Tabelul 1
Situaţia culturii porumbului pe glob şi în ţările mari cultivatoare
(FAOSTAT, 2019)
Suprafaţa semănată Producţia medie Producţia totală
Continentul, ţara
(mii ha) (kg/ha) (mii tone)
Pe glob 197.204 5.824 1.148.487
AFRICA 40.712 2.011 81.891
- Etiopia 2.274 4.237 9.635
- Kenia 2.196 1.775 3.897
- Nigeria 6.857 1.604 11.000
- Africa de Sud 2.300 4.902 11.275
AMERICA DE NORD 34.402 10.478 360.451
- Canada 1.451 9.238 13.404
- SUA 32.951 10.532 347.048
AMERICA DE SUD ŞI CENTRALĂ 36.721 5.552 203.890
- Argentina 7.232 7.862 56.861
- Brazilia 17.518 5.773 101.139
- Mexic 6.690 4.070 27.228
ASIA 66.474 5.541 368.346
- China 41.280 6.317 260.779
- India 9.027 3.070 27.715
- Indonezia 5.645 5.437 30.693
- Filipine 2.517 3.170 7.979
- Turcia 638 9.404 6.000
EUROPA 18.353 7.234 132.773
- Bulgaria 561 7.237 4.060
- Franţa 1.500 8.529 12.845
- Italia 629 9.981 6.279
- România 2.682 6.500 17.432
- Republica Moldova 492 4.329 2.130
- Federaţia Rusă 2.506 5.699 14.282
- Serbia 962 7.635 7.345
- Ucraina 4.987 7.195 35.880
- Ungaria 1.028 8.006 8.232
OCEANIA 81 6.762 548

Sistematică. Hibrizi
Porumbul face parte din familia Poaceae (Gramineae), subfamilia Panicoideae, specia Zea mays
L., care cuprinde mai multe convarietăţi:

⇨ Zea mays conv. dentiformis Körn. (sin. Zea mays indentata Sturt.) - porumbul dinte de cal; are
bobul lung, prismatic, comprimat lateral, având în partea superioară o adâncitură de forma
mişunei dintelui de cal. Endospermul este dominant amidonos, iar endospermul sticlos se găseşte
doar pe părţile laterale ale bobului;
 ⇨ Zea mays conv. indurata Sturt. - porumbul cu bobul sticlos; are bobul relativ rotund, neted şi
lucios. Endospermul este dominant sticlos, iar cel amidonos se află doar într-o porţiune restrânsă
din zona centrală a bobului;

⇨ Zea mays conv. aorista Grebensc. - porumbul cu bobul semisticlos, are caractere intermediare
între Z.m. dentiformis şi Z. m. indurata;

⇨ Zea mays conv. everta Sturt. - porumbul de floricele (popcorn); are boabele mici, rotunjite sau
prevăzute cu rostru, lucioase. Endospermul este aproape în totalitate sticlos şi doar o mică zonă în
jurul embrionului este amidonoasă;

⇨ Zea mays conv. saccharata Sturt. - porumbul zaharat (dulce) este recoltat pentru consum în
faza de maturitate în lapte; la maturitate deplină, boabele sunt zbârcite şi endospermul este în
totalitate sticlos;

⇨ Zea mays conv. amylacea Sturt. - porumbul amidonos; are boabe rotunde sau prismatice,
netede, cu aspect mat. Endospermul este amidonos şi doar în zona superioară se află un strat
subţire sticlos.
Dintre celelalte convarietăţi, cultivate în anumite regiuni ale globului, se menţionează: Z.m. conv.
ceratina Sturt.; Z.m. conv. amylo-saccharata Sturt.; Z.m. conv. tunicata A. Saint H.; Z.m. gigas.
În cadrul convarietăţilor, se deosebesc varietăţi după culoarea boabelor şi culoarea paleelor.
Centrele de origine a porumbului sunt situate în America Centrală (Mexic, Guatemala) şi în
America de Sud (Peru, Bolivia). În Europa porumbul a fost adus de Cristofor Columb (1493). Pe teritoriul
românesc, primele referiri la porumb datează din: anii 1693 - 1695, în Moldova; anii 1678 - 1688, în Ţara
Românească; anii 1630 - 1648, în Transilvania.
Hibrizii de porumb
Primii hibrizi de porumb au fost realizaţi în SUA la începutul sec. XX, iar în anii ’’30-40 se poate
vorbi despre generalizarea cultivării acestora în SUA. În Franţa, în anul 1946 au fost introduşi hibrizii de
porumb americani, iar primii hibrizi creaţi la INRA (Institut National de Recherche Agronomique) au fost
realizaţi în anul 1956-1957. În România, sămânţa hibridă de porumb a pătruns prima dată în anii secetoşi
1946-1947. Începând din anul 1957, după înfiinţarea ICCP Fundulea (Institutul de Cercetări pentru
Cultura Porumbului), în prezent INCDA Fundulea (Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă
Fundulea), soiurile şi populaţiile locale cultivate în România au fost înlocuite, treptat, cu hibrizi.
Hibrizii de porumb sunt obţinuţi prin încrucişarea liniilor consagvinizate, obţinute la rândul lor,
prin autopolenizare controlată timp de minimum 5 - 7 ani. Hibrizii pot fi: hibrizi simpli (HS) - se obţin din
două linii consangvinizate; hibrizi dubli (HD) - se obţin din doi hibrizi simpli; hibrizi triliniari (HT) - se
obţin dintr-o linie consangvinizată şi un hibrid simplu.
! ! ! Sporul de producţie obţinut prin cultivarea hibrizilor comparativ cu soiurile de porumb este de 40-
50% şi este datorat fenomenului de heterozis - vigoarea hibridă. Important de subliniat - capacitatea
sporită de producţie se manifestă numai la prima generaţie (F1) după hibridare. Ca atare, este obligatoriu
ca în fiecare an agricultorii să-şi procure şi să semene sămânţă hibridă.

Hibrizii sunt grupaţi în funcţie de durata perioadei de vegetaţie (apreciată prin cerinţele termice)
în nouă grupe de precocitate FAO. În România hibrizii cultivaţi au perioada de vegetaţie cuprinsă între
110 şi 155 de zile şi sunt clasificaţi în 5 grupe de precocitate (tab.2).
Tabelul 2
Clasificarea hibrizilor după perioada de vegetaţie

Grupa de precocitate Clasificarea românească Clasificarea FAO

Hibrizi foarte timpurii sub 100 100-199
Hibrizi timpurii 100-199 200-299
Hibrizi semitimpurii 200-299 300-399
Hibrizi semitârzii 300-399 400-499 şi 500-599
Hibrizi târzii peste 400 >600

Zonarea hibrizilor pe teritoriul ţării se efectuează pe baza cerinţelor termice: acestea reprezintă
suma gradelor de temperatură mai mari de 10C pe întreaga perioadă de vegetaţie. În funcţie de cerinţele
termice au fost delimitate trei zone de cultură a porumbului. Pentru fiecare zonă de cultură este
recomandată o anumită structură de hibrizi cu perioadă de vegetaţie diferită.
Este recomandat ca producătorii agricoli cu suprafeţe mai mari de porumb să cultive 3 - 4 hibrizi
din grupe de precocitate diferite pentru a se diminua riscurile legate de evoluţia vremii în anul respectiv şi
a se eşalona lucrările de recoltare.

1.2. Compoziţia chimică, calitatea recoltei şi utilizări

Compoziţia chimică şi calitatea recoltei. Boabele de porumb (Z. mays dentiformis) conţin în
medie: 13,5% apă; 8 - 10% proteine; 70,7% glucide; 4% lipide; 1,4% săruri minerale; 0,4% substanţe
organice.
Substanţele proteice - sunt alcătuite din 45% prolamine (zeina este prolamina specifică
porumbului), 35% gluteline şi 20% globuline, şi sunt uşor digerate de animale. Zeina are un conţinut
scăzut în lizină, triptofan, glicocol, cistină, izoleucina, ceea ce diminuează valoarea nutritivă a proteinelor.
Prin introducerea în genomul unor hibrizi de porumb a genelor Opaque-2 şi Fluory-2, s-au obţinut hibrizi
cu conţinut crescut în lizină, triptofan şi metionină, îmbunătăţind astfel calitatea proteinei; climatele
secetoase şi calde favorizează obţinerea de boabe cu conţinut mai mare în proteine prin comparaţie cu
climatele umede şi răcoroase, diferenţa fiind de 3 - 4%.
 Glucidele - reprezintă circa 70 - 75% din bob şi sunt constituite în cea mai mare parte din amidon
(circa 80%).
Lipidele - porumbul are un conţinut mai mare în lipide decât celelalte cereale (între 4,0 şi 5,5%);
cea mai mare parte a lipidelor se găsesc în embrion (circa 80% din total). Prin degerminarea boabelor în
industria spirtului sau pentru obţinerea de mălai fin, sunt separaţi embrionii, din care ulterior se extrage
un ulei de culoare galbenă, semisicativ şi dietetic.
Sărurile minerale - reprezintă circa 1,7% din s.u.
Boabele mai conţin pigmenţi, vitamine (B1, B2, E şi PP) şi enzime. Vitamina C lipseşte. Sub
influenţa carotinazei, carotinele se transformă în vitamina A. Conţinutul în carotine este mai mare la
varietăţile cu bobul portocaliu.

Utilizări ale recoltei

 în alimentaţia umană, boabele de porumb sunt utilizate sub diferite forme: mămăligă, crupe
(păsat), floricele, fiert (boabe sau ştiuleţi recoltaţi în faza de lapte, ş.a).; boabele de porumb sau
ştiuleţii în faza iniţierii formării boabelor, muraţi, sunt folosiţi în salate (baby corn);
 în furajare, boabele sunt folosite cu prioritate la îngrăşarea porcilor şi a păsărilor, dar şi în
furajarea taurinelor, ovinelor şi cabalinelor. În acest scop, porumbul este utilizat măcinat (uruială
de porumb), ca atare sau intră în compoziţia furajelor concentrate;
 planta întreagă este folosită în hrana animalelor (în special la bovine) sub formă de masă verde,
recoltată până la apariţia inflorescenţelor, sau sub formă de siloz, recoltat în faza de lapte-ceară;
 în furajarea bovinelor şi ovinelor se utilizează şi plantele întregi rămase după recoltarea ştiuleţilor
(coceni), ca atare sau însilozate în amestec cu melasă, masă verde sau furaje suculente;
 boabele de porumb au o largă utilizare industrială, fiind procesate pe cale umedă, pe cale uscată
sau pe cale fermentativă:
 prin prelucrarea umedă a boabelor (după umectarea lor până la 45% umiditate)
se obţin amidon, dextrine, produse dulci (siropuri dulci, dextroză), ulei de
porumb, produse furajere (făină de gluten, şrot de embrioni, tărâţe); făina de
gluten de porumb conţine 60 - 70% proteină; siropul de porumb conţine 42%
fructoză şi 58% glucoză, şi este utilizat ca îndulcitor dietetic (aici se încadrează și
izoclucoza); din germeni se obţine ulei; turtele de germeni rezultate în urma
presării conţin 25% proteină şi pot fi măcinate rezultând făina de germeni, care
are utilizări diverse în industria alimentară.
 prin prelucrarea uscată a boabelor se obţin griş de porumb şi făină de porumb.
Grişul de porumb se obţine prin măcinarea endospermului cornos, iar făina de
porumb din endospermul făinos; grişul, mălaiul şi făina intră în diferite
preparate: mămăligă, turte, gogoşi, biscuiţi. Din făină de porumb gelatinizată în
 proporţie de 60% în amestec cu 25% făină degresată de soia şi alte ingrediente se
obţine laptele de porumb şi soia;
 în industriile fermentative, porumbul sau produsele din porumb (amidon, sirop)
constituie materia primă pentru obţinerea berii, distilatelor alcoolice (alcool,
whisky) şi a unor produse chimice (acetonă, butanol, acid citric, glutamic, lactic,
vitamina B2 şi B12).

https://www.ted.com/talks/chris_a_kniesly_how_corn_conquered_the_world/transcript?language=ro