ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.

1 CIUMEGHIU

ȘCOALA PRIMARĂ NR. 1 GHIORAC ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 BOIU

NR. 3, IULIE 2021
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
1
 COLECTIVUL
DE
REDACȚIE

Redactori:

prof. Huple-Moldovan Irina-Denisa

prof. Buda Adriana
prof. dr. Grec Sonia
prof. Herdean Raluca

Tehnoredactare:

prof. dr. Grec Sonia

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
2
 CUPRINS
Prof. Teodor Buibaș – p. 13
Prof. Călin Zopota – p. 13

Prof. Ursulescu-Lungu Anda-Laura – p. 15

Prof. Înv. Preșc. Oargă Daniela – p. 19
Prof. Înv. Preșc. Milicici Anișoara – p. 23
Prof. Cuibuş Mihaela Laura – p. 27
Prof. Psihopedagog Cană Cristina – p. 29
Prof. Psihopedagog Pandelescu M. Luminița Ersilia – p. 31

Prof. Lup Eugenia Codruța – p. 34

Prof. Roșu Ioana Carmen – p. 39
Prof. Tomescu Ileana – p. 41
Prof.Înv.Primar Bârsan Irina-Amelia – p. 43
Prof.Înv.Primar:Jula Sorina – p. 46
Prof. Înv. Preș. : Lezeu Cosmina Anca – p. 50

Prof. Înv. Preșcolar: Horvat Izabella – p. 52

Prof. Mlendea Nicoleta Dorina – p. 53
Prof. Elena Perța – p. 55
Prof. Arnăutu Nicoleta – p. 58
Prof. Înv. Primar: Oana Denisa Bălău – p. 61
Prof. Bruda Anca – p. 64

Prof.Înv.Primar Bonchiș Marcela – p. 65

Prof.Înv.Primar: Boc Claudia – p. 66
Prof. Mihail Vasilica-Lenuța – p. 68
Prof. Mitru Ioan Remus – p. 71
P.I.P. Loreta Țivlea – p. 72

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
3
Prof. Înv. Primar Desculțu Adriana – p. 76
Profesor Pentru Învățământul Primar: Popescu Ioana Georgiana – p. 79
Prof. Costea Luminița – p. 81
Profesor Biologie:Stîngă Liliana – p. 85

Profesor Discipline Economice : Balazs Adina – p. 89

Prof. Maria Ramona Răduţiu – p. 92
Profesor Andrei Jeanina Marinela – p. 93
Prof. Rusu Simona Liliana – p. 95
Prof. Greabu Maria – p. 97
Profesor Învățământ Preșcolar Soponaru Ana Petronela – p. 100

Prof.Brebu-Jarcu Lorena – p. 102

Prof. Jarcu Floarea-Elena – p. 103
Prof. Ilie Florentina – p. 105
Prof. Iliescu Eliza – p. 107
Prof. Gabriela Florea – p. 109
Prof. Neciu-Mîrlă Ileana – p. 112

Prof. Ing. Răcășan Remus – p. 114

Prof. Dr. Amza Teodora – p. 116
Prof.Calancea Alina-Gabriela – p. 118
Prof.Înv.Primar: Barna Aranka – p. 120
Prof. Dunavățu Ionela – p. 130
Prof. Hurjui Irina – p. 133

Prof. Florentina Mușat – p. 135

Prof. Ionel Ecaterina – p. 138
Prof. Staicu Gabriela – p. 141
Prof. Tironiac Cezara – p. 144

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
4
Prof. Inv. Preşcolar Potorac Crina Larisa – p. 147
Prof. Nicolaidi Cătălin – p. 149
Prof. Ștefan Romeo – p. 152
Prof. Bondei Ionică – p. 154

Prof. Piper-Savu Cristiana – p. 157

Prof. Iliescu Cristina – p. 160
Profesor: Frățilă Lica – p. 162
Prof. Dicu Nicoleta – p. 165
Profesor Înv.Primar: Untaru Loredana – p. 167
Prof. Vancea Alina – p. 168

Prof. Crăciun Dorina – p. 171

Prof. Unteșu Elvira Mihaela – p. 173
Prof. Radu Marin – p. 176
Prof.Ologenu Nicolae Valentin – p. 181
Prof. Glomnicu Corina – p. 182
Prof.Înv.Primar Leonte Cameluța – p. 184

Prof. Şovar Liane – p. 187

Prof. Lupea Florentina Gabriela – p. 189
Prof.Înv.Preșc: Ciubotaru Florina Aurora – p. 193
Prof. Mihălceanu Claudia – p. 195
Prof. Papuc Aurelia – p. 195
Prof. Înv. Preşcolar Vasile Liţa Daniela – p. 197

Prof. Înv. Preșcolar Moise Elivia Diana – p. 197

Bibliotecar Oprea Raluca – p. 200
Prof. Cotca Alina – p. 202
Prof. Înv.Primar Negreț Carmen – p. 205

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
5
Prof. Bădăuță Camelia Corina – p. 207
Prof. Georgescu Otilia – p. 209
Prof. In Inv. Presc. Solomon Angelica – p. 212
Prof. Vlad Claudia – p. 214

Prof. Popescu Georgeta – p. 216

Prof. Dobre Laura Mihaela – p. 219
Prof. Andrei Ana Maria Roxana – p. 223
Prof.înv.preșc.Runcan Andrea – p. 225
Prof. Popescu Roxana-Emilia – p. 227
Prof. Dume Carmen-Corina – p. 228

Prof.înv.preṣ. Pop Andreea Raluca – p. 230

Prof. Mureşan Ramona Catrina – p. 232
Prof. înv. preşcolar Sidor Loredana – p. 236
Prof. Constantinescu Steluţa – p. 238
Prof. Verdes Elena Raluca – p. 240
Prof. Voinea Mitru Carmen – p. 242

Prof. Stoiconi Claudia Ramona – p. 244

Prof. Jimborean Camelia – p. 246
Prof.Firu Carmen Camelia – p. 247
Prof. ing. Vulc Silvia – p. 250
Prof. Stanciu Adina Mixandra – p. 252
Prof. ing. Dumitrescu Florina Stela – p. 254

Prof. Florea Mihaela-Monica – p. 257

Prof. Gorcioaia Kinga Eva – p. 260
Prof. Moraru Ileana Corina – p. 262
Profesor înv. Preșcolar: Tudoran Doiniţa – p. 265

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
6
Profesor înv. Preșcolar: Lupu Anda Ștefania – p. 265
Prof. Croitoru Cristina – p. 269
Prof. Scarlat Maria – p. 272
Prof. Nedelcu Sorin – p. 272

Prof. Alice Ileana Gîțan – p. 274

Prof. Înv. Preșc. Niță Daniela Nicoleta – p. 276
Prof. Înv. Preșc. Zaharia Raluca – p. 278
Prof. Ionescu Ileana Constanța – p. 278
Prof. Înv. Preșc. Mihai Niculina – p. 279
Prof. Iancu Alina – p. 280

Prof. Hussain Monica – p. 280

Profesor înv. primar Angela Chiroșcă – p. 282
Prof. Andronic Florin Petrișor – p. 285
Prof. drd. Moisil Octavia – p. 287
Prof. înv. Preșc. Nedelcu Matei Gheorghița – p. 288
Prof. Brânda Aurica – Luminița – p. 290

Prof. Puia Dumitra-Aurelia – p. 292

Prof. Nistor Alice – p. 293
Prof. Înv. Preșcolar Diniță Georgiana Andreea – p. 295
Prof. Peștică Mihaela-Alexandra – p. 297
Prof. Ene Mirela- Violeta – p. 297
Profesor înv. preșcolar Riciu Valentina-Daniela – p. 300

Prof. Rohrmann Simona – p. 302

Prof. Înv. Preșcolar Țigănuș Silvia Andreea – p. 305
Prof.Înv.Primar Cornelia Lipovanu – p. 307
prof. înv. primar Grad Maria – p. 309

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
7
Profesor învățământ primar Vizitiu Marius – p. 311
Prof. Negoi Camelia-Ionela – p. 312
Prof. Ioniță Luiza-Veronica – p. 314
Prof. Licu Corina Ioana – p. 316

Prof. Înv. Preșc. Mihai Niculina – p. 318

Prof.înv. preșc. Ioniță Iulia – p. 320
Prof. Niţă Valerica Marinela – p. 321
Profesor Învațământ Preșcolar Constantin Dana Monica – p. 324
Profesor Învațământ Preșcolar Popa Mihaela Claudia – p. 324
Prof. Bârsan-Son Gabriela-Mădălina – p. 326

Prof. Dragomir Nicoleta – p. 327

Prof. înv.preșcolar: Birta Roxana-Maria – p. 330
Prof. înv.preșcolar: Muntean Claudia-Anca – p. 331
Prof. Strungaru Maria Valeria – p. 332
Prof. Zarcu Ionela – p. 334
Prof. Gligor Teodora – p. 337

Prof. Stan Paula Narcisa – p. 339

Prof. Niculae Daniela Ileana – p. 341
Prof. Arnăut Otilia Rahela – p. 343
Prof. Jurca Teofina – p. 346
Prof. Iacob Diana – p. 348
Prof. Negreanu Mirela – p. 350

Prof. Jimborean Camelia – p. 350

Prof. Neacsu Violeta Luminița – p. 353
Prof. Vîlciu Nicoleta – p. 356
Prof. înv. preșc. Necula Adriana Lavinia – p. 358

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
8
Prof. Trandafir Silvia Georgiana – p. 360
Prof. Olteanu Angelica Otilia – p. 362
Înv. Pașca Garofița Aurelia – p. 365
Prof. Ciolacu Mihaela Valentina – p. 366

Prof. Moise Lăcrămioara – p. 368

prof. Neamțu Adriana- Mihaela – p. 370
Prof. înv. preşcolar: Dănăilă Ionelia – p. 372
prof. Togan Crina – p. 373
Prof. Marcu Simona Lenuța – p. 375
Prof. Nevena Stoilkov – p. 377

Prof. înv. preșcolar: Badea Monica Valentina – p. 378

Prof.înv.primar Bondar Adriana Elena – p. 379
Prof.Înv.Prim. Camer Ramona Elena – p. 381
Prof. Buda Adriana Marioara – p. 383
Prof. dr. Grec Sonia Livia – p. 384
Prof. Herdean Raluca Denisa – p. 390

Prof. Cionca Ancuța Mihaela – p. 391

Prof. Înv. Preșcolar Al-Khemesy Camelia – p. 392
Prof. Pătrașca Claudiu – p. 394
Prof. Bobiș Sorin Georgel – p. 399
Prof. Pășcuț Denisa Aura – p. 401
Prof. Huple-Moldovan Irina-Denisa – p. 404, p. 406

Prof. Varga Claudiu Corneliu – p. 409

Prof. Vădureanu Elena-Lămîița – p. 412
Prof. Doina Comoli – p. 415
Prof. Angelica Moroşanu – p. 418

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
9
Prof. Bogdănescu Adi Silviu – p. 420
Prof. Pătrașca Melinda Edita – p. 422
Profesor: Butcovan Lucica – p. 424
Prof. Vulc Dan Tiberiu – p. 426

Prof. Badea Teodora Isabela – p. 428

Prof. Sârbu Liliana – p. 430
Prof. Palcu Florentina – p. 433
Prof. Ateș Nadea – p. 435
Profesor învățământ primar Ilie Mihaela – p. 437
Educatoare Vele Claudia – p. 439

Prof.Rusu Maria Constanța – p. 440, p. 443

Prof. Roșca Elena – p. 445
Prof. înv. preșcolar Jarca Anca – p. 446
Prof. Glodeanu Anamaria – p. 449
Prof. Wilhelem Gyongyi – p. 451
Prof. Salade Elena – p. 453

Prof. înv. preșcolar-Topală Adina – Ionela – p. 454

Prof. Groza Crina-Mariana – p. 455
Prof. înv. primar Szanto Rozalia – p. 457
Prof. Popescu Ioana Elisabeta – p. 459
Prof.Frîncu Florina – p. 461
Prof. Ion Adina – p. 465

Prof. înv. preș. Cherciu Marioara – p. 466

Prof. Purdel Loredana – p. 470
Prof. Tipi Izabella – p. 471
Prof. Stoichiță Oana – p. 472

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
10
Prof. Înv. Preşcolar: Zinca Elena Mădălina – p. 475
Ed. Niță Andreea – p. 477
Profesor pentru învățământul primar Mocanu Ileana – p. 478
Prof. inv. primar: Petruse Alexandra Carla – p. 480

Prof. Crețu Emanuela – p. 482

Prof. Crețu Claudiu – p. 482
Profesor Inv. Primar: Chercheșiu Iulia – p. 483
Prof.înv.primar Buda Ioana-Andreia – p. 487
Prof. Stăvărache Gina – p. 489
Prof. Enculescu Daniela – p. 490

Prof. Manea-Scorţaru Rodica – p. 493

Prof. Lascu Angela Geanina – p. 494
Prof. Barna Gabriella – p. 496
prof.înv.preșc. Bălaj Alina Andreea – p. 500
prof. Nistor Oltea – p. 503
Prof. Blidar Anișoara Nicoleta – p. 505

Prof. Luca Maria Olga – p. 506

Prof.Înv.Preșc. Muntean Maria Cristina – p. 509
Prof.Înv.Preșc. Morar Ioana Cipriana – p. 509
Prof. Chihaia Maria – p. 510
Prof. Dragomir Roxana – p. 512
Prof. Rada Daniela – p. 513

Prof. Savin Emiilia – p. 514

Prof. înv. preșcolar, Sime Gabriela-Adriana – p. 516
Prof. înv. preșcolar Kristo Viorica Florica – p. 517
Prof. Ștefan Cătălina – p. 519

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
11
Prof. Bălănoiu Georgiana Maria – p. 521
Prof. Godiciu-Runcan Ileana-Maria – p. 523
Prof. înv. preșc. Pîrtac Daniela – p. 524
Prof. Ivan Cristina – p. 525

Prof. Antonache Nicoleta Florentina – p. 527

Prof. Gavrilă Carmen Monica – p. 530

Prof. Duca Mariana – p. 531

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
12
 ROLUL EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN ȘCOLI

prof. Teodor Buibaș

prof. Călin Zopota
Școala Gimnazială Nr. 1 Olcea

În prezent, omenirea se confruntă cu o serie de probleme grave: deteriorarea continuă a

mediului, limitarea resurselor naturale, creșterea demografică, războaiele,
epidemiile/pandemiile... .Dacă la început aceste probleme erau considerate ca fiind de domeniul
specialiștilor, a liderilor din diferite domenii, pe parcurs au devenit probleme concrete pentru
întreaga omenire.
Ne aflăm într-un moment al istoriei în care trebuie să orientăm acțiunile noastre,
meditând în mai mare măsură la repercursiunile asupra mediului. Aprofundând cunoștințele
elevilor, ale cadrelor didactice, și acționând cu mai multă înțelepciune, putem asigura pentru noi
înșine condiții de viață mai bune, într-un mediu înconjurător mai bine adaptat nevoilor și
aspirațiilor umanității. Apărarea și îmbunătățirea mediului înconjurător, pentru generațiile
prezente și viitoare au devenit un deziderat primordial al oamenilor, o sarcină a cărei realizare va
trebui să fie coordonată și armonizată cu realizarea obiectivelor fundamentale, stabilite deja, de
pace și dezvoltare economică și socială în întreaga lume.
Coordonatele actuale ale vieții cotidiene impun abordarea în școală, alături de alte
elemente de educație, și probleme legate de educația pentru calitatea mediului înconjurător.
Astfel se evidențiază prioritatea majoră a noastră, a tuturor, de a cunoaște, proteja și conserva
mediul de viață, prin conștiința ecologică.
Studierea naturii, a mediului care ne înconjoară nu se poate face numai în cadrul unor
obiecte de studiu, la școală. Despre relația om-natură și despre protecția mediului se vorbește în
folclorul popoarelor, acasă, în familie, chiar în Biblie.
Generațiile viitoare vor trebui educate astfel încât să fie capabile să-și proiecteze o casă, o
fermă, o afacere, o comunitate, să folosească, în mod durabile, resursele naturale și energetice ale
Terrei, să utilizeze materialele și deșeurile folosin principiul ecodesign-ului. Ca urmare, noile
curriculum-uri trebuiesc organizate astfel încât să dezvolte abilitățile analitice, judecățile
ecologice și tendințele care sunt în concordanță cu lumea vie, cu viețuitoarele. În schemele orare
din unitatea noastră este cuprinsă, de anii buni, disciplina opțională Ed. Ecologică și pentru
protecția mediului, (clasele V-VI), completându-se/consolidându-se astfel noțiunile de la alte
discipline, cum ar fi: biologia, geografia, chimia, unde, în mod inter/transdisciplinar, se
urmărește atât transmiterea de cunoștințe depre protectia mediului, cât și formarea de
comportamente și atitudini.
Prin procesul de predare, profesorii trebuie să descopere și să stimuleze aptitudinile
elevilor, să creeze oportunități de învățare cât mai diverse, mai atractive, temele cu conținut
ecologic, putându-se desfășura în mijlocul naturii. Se pot organiza cercuri cu teme ecologice,
serbări, activități de ecologizare a mediului apropiat școlii, ateliere de confecționare a diferitelor
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
13
obiecte din materiale ecologice...toate acestea punând accent pe exploatarea atitudinilor, a
valorilor, dezvoltarea științei și a talentelor. Țintele educației pentru protecția mediului sunt:
- prevenirea acțiunilor de deteriorare a mediului
- menținerea și îmbunătățirea calității mediului înconjurător
În multe școli și universități, educația pentru mediu se realizează în cadrul activităților
curriculare și a acțiunilor de teren. Se folosește sistemul ,,learning by doing,,, adică învață
practicând, proces ce presupune participarea activă a elevilor și studenților la procesul de
învățare, la acțiuni legate de mediu, indifernt dacă au loc în cadrul instituției sau în afara
acesteia. Prin toate activitățile, se urmăresc cunoașterea celor trei abordări principale ale
educației ecologice: educația despre mediu – care stă la baza formării unui suport cognitiv
care să permită participarea la luarea deciziilor de mediu, educația în mediu – prin contact
direct cu componentele mediului, stimulează preocuparea față de mediu, și educația pentru
mediu – care finalizează educația în și despre mediu, dezvoltă sensul responsabilității față de
mediu, motivația și abilitățile de a participa la îmbunătățirea stării mediului.
Cine poate preda acest tip de educație? În mod sigur nu numai profesorii de biologie sau
de geografie. La ora actuală se pot implica foarte multe cadre didactice în realizarea unor
programe de educație ecologică. Totuși, acest proces necesită un anumit volum de informații
despre mediu, o înțelegere a conexiunilor care există în lumea vie.
Educația pentru protecția mediului nu poate fi integrată într-o singură arie curriculară, ci
este o problemă de inter/transdisciplinaritate.
Principalele metode și tehnici utilizate în educația pentru mediu sunt:
- proiectul de mediu
- studiul de caz
- interviurile/chestionarele sociologice
- metoda jocurilor și simulărilor
- excursia, drumeția, vizita în teren, la grădina botanică și zoologică
- investigația și experimentul
- conceperea hărților și a schemelor
- dezbaterea
- problematizarea
- brainstorming-ul
Educația pentru mediu este o dimensiune a educației fundamentale care implică
dezvoltarea personală și socială. Acest tip de educație urmărește inducerea unei dinamici
sociale, stimulând abordarea colaborativă și critică a realităților socio-economice și de
mediu, dar și căutarea autonomă și creativă a soluțiilor pertinente.

BIBLIOGRAFIE:
1. Bucovală, C., Cândea, M., Metode moderne de educație pentru mediu.
2. Marinescu, M., Morjan, I T., Din preocupările profesorilor...Ed.Aureo, Oradea, 2011.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
14
 3. Marcu, V., Marinescu, M., ,,Educația omului de azi pentru lumea de mâine,, Ed.
Universității din Oradea, Oradea, 2009.
4. Vlădineanu, A., Negrei, C., Dezvoltare durabilă-mecanisme și instrumente, vol.II,
Ed. Tehnică, București, 1999.

UN MEDIU CURAT, BUN AL TUTUROR!

,,Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii...,, (Sf. Scriptură, Apocalipsa cap.7, vers.3)

POLUAREA

Prof. Ursulescu-Lungu Anda-Laura

Școala Gimnazială Nr. 3 Lugoj

Mediul înconjurător, în care omul își desfășoară activitatea, este constituit din
totalitatea factorilor naturali și a celor creați prin activitatea umana, care, în strânsă interacțiune,
influențează condițiile de viată ale omului și de dezvoltare a societății. Există o strânsă
interdependenta între om si mediul înconjurător. Știința care se ocupa cu studiul interacțiunii
dintre organisme și mediul lor de viață se numește ecologie. În cadrul ecologiei oamenii de
știința studiază relațiile între plante, animale, om , cu alte cuvinte, echilibrul biologic din natura.

Echilibrul biologic înseamnă un sistem de relații care se stabilesc între un ansamblu de

factori, dintre care unii tind să păstreze starea dintre organisme și mediu, alții tind mereu să se
modifice.

Un exemplu de echilibru biologic este acela dintre plante și animale, la scara globului
terestru. Platele produc oxigenul pe care le consumă viețuitoarele în procesul de respirație.

Viețuitoarele produc dioxid de carbon în procesul de metabolism, pe care plantele îl

utilizează în asimilația clorofilei.

În acest circuit al oxigenului și dioxidului de carbon din natura trebuie să existe un

echilibru; volumul de oxigen consumat de animale și oameni trebuie să fie aproximativ egal cu

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
15
volumul de oxigen redat naturii de către plante. Dacă ritmul consumului de oxigen crește, iar cel
de producere a oxigenului scade, atunci echilibrul biologic se va strica.

Cauzele poluării

Epoca contemporană se confruntă cu problemele grave privind poluarea mediului, care

este rezultată a patru factori:

a) Explozie demografică întrucât creșterea densității populației are loc cu o rată geometrică, în
timp ce spațiul geografic și atmosferic (aer, apa, sol) în care se elimină reziduurile activității
umane au rămas aceleași.

b) Ineficiența mijloacelor utilizate pentru distrugerea reziduurilor rezultate din activitatea

umană, ce se găsesc sub forma neasimilabilă în circuitul natural al materiei.

c) Dezvoltarea vertiginoasă a activităților industriale, modernizarea agriculturii, a mijloacelor

de transport determină un mare consum de oxigen, o considerabilă creștere a volumului de gaze
toxice, reziduuri industriale, acestea fiind deversate în natură.

d) Fenomenul de auto poluare a mediului înconjurător, determinată de prezența unor elemente

naturale care se degradează (eroziunea solului, erupții vulcanice etc).

Impurificarea atmosferei (cu particule, gaze sau vapori produse artificial), a apelor
naturale de suprafață sau subterane (cu ape industriale, menajere) sau a solului se numește
poluare.

Prin poluant se înțelege o substanță solidă, lichidă sau gazoasă dispersată în aer,
dăunătoare organismelor vii, bunurilor materiale, operelor de arta și a peisajului rezultată din
procese chimice, fizice sau biologice.

Poluarea sub diversele ei aspecte se accentuează pe măsura dezvoltării tehnicii, creând-se

astfel un conflict tot mai evident între om și natură.

Surse de poluare

A. Poluarea aerului constă în modificarea compoziției sale naturale, prin pătrunderea unor
elemente străine cu efecte nocive sau nedobândite. Sursele de poluare sunt:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
16
 Sursele artificiale sunt reprezentate prin :

A) Procese de combustie de la încălzitul locuințelor și până la producerea de energie în

scopuri industriale unde rezultă o serie de poluanți ca: pulberi , cenușă , zgură, pământ,
cărbune nears, oxizi ai sulfatului, hidrogen sulfurat, oxizi ai azotului, carbonului,
hidrocarburi etc.
B) Întreprinderi industriale ce impurifică atmosfera cu particule solide (praf de ciment, var,
cenușă, fum, cărbune, praf de metale. Oxizi ai metalelor precum și gaze toxice (SO 2, H2S,
CO, CO2, oxizi de azot) etc .
C) Căile și mijloacele de transport în special cel rutier, care impurifică aerul prin praful
rezultat din sfărâmarea materialului din structura drumurilor, dar și prin gazele toxice
oxizi ai carbonului, oxizi de azot, hidrocarburi, compuși volatili ai plumbului și chiar
pulbere de plumb.

B. Poluarea apelor

Apa, ca și aerul, este un mediu indispensabil vieții, la poluarea căreia contribuie un număr mare
de surse:

Sursele naturale de poluare a apei sunt de obicei mai reduse, ele constă din microorganisme
patogene sau hepatogene.

Sursele artificiale constau în:

 resturi menajere (resturi de alimente și ape menajere uzate);

 reziduuri de la abatoare;
 resturi minerale (acizi si baze);
 detergenți;
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
17
  ape industriale;
 combustibili din rezervoarele navelor sau din rezervoare deteriorate;
 substanțe radioactive provenite de la redactori nucleari.

C. Poluarea solului

Solul constituie un factor ecologic important de calitatea căruia depinde formarea și protecția
surselor de apă, creșterea și dezvoltarea vegetației, amplasarea localităților, asigurarea
condițiilor optime de dezvoltare socială și economică a așezărilor umane.

Combaterea poluării

În scopul combaterii poluării se impun o serie de măsuri practice, reglementate prin lege,
cum ar fi :

 Construirea unor coșuri cât mai înalte în fabricile în care se produc gaze nocive, pentru a
elimina gazele cât mai sus în atmosferă; unele gaze sunt arse la înălțimi în atmosferă.
 Fixarea de filtre moderne în fabricile de negru de fum, ciment, var etc. care să rețină
particulele solide.
 Îmbunătățirea calității carburanților, care să reducă procentul de oxid de carbon din gazele
arse.
 Fixarea de filtre catalitice la motoarele autovehiculelor, care să rețină oxidul de carbon.
 Folosirea numai a detergenților biodegradabili în uz casnic și industrial.
 Limitarea folosirii insecticidelor și erbicidelor.
 Purificarea apelor industriale.
 Colectarea igienică a reziduurilor menajere și depozitarea controlată a acestora.
 Incinerarea reziduurilor uscate și utilizarea lor drept combustibil.
 Obligativitatea reglării corespunzătoare a combustiei motoarelor, astfel încât gazele
evacuate să aibă un conținut cât mai redus de componente poluante.
 Împădurirea coastelor golașe.
 Amenajarea de cât mai multe spații verzi, perdele de arbori, ce reprezintă adevărate filtre
pentru aerul poluat.
Un rol important în instituirea și respectarea măsurilor pentru prevenirea și protecția
mediului îl are populația chemată să respecte interdicțiile stabilite în scopul menținerii
echilibrului ecologic din natură.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
18
 NATURA - MINUNĂŢIA DIN CARE FAC PARTE PREȘCOLARII

Prof. înv. preșc. OARGĂ DANIELA

GRĂDINIŢA P. P. NR. 1, SÂNNICOLAU MARE

Înţelegerea fenomenelor legate de evoluţia societăţii omeneşti în contextul protejării

mediului este o parte a educaţiei elementare a fiecărui cetăţean. Degradarea mediului afectează
siguranţa zilei de mâine. Problemele de ecologie sunt probleme cu care se confruntă zilnic
societatea noastră, iar fiecare individ are un rol, fie el cât de mic. Educaţia copiilor în spiritul
protecţiei mediului, a atitudinii de respect şi valorificare a tot ce oferă mediul în mod raţional,
este o datorie a noastră a educatoarelor. Grădiniţa are la îndemână multiple posibilităţi de
realizare a unei temeinice pregătiri ecologice a copiilor care să se materializeze în formarea unui
comportament şi a unei culturi ecologice. Dacă reuşim să le transmitem preşcolarilor
cunoştinţele necesare antrenându-i în acţiuni simple, le formăm deprinderi de îngrijire şi ocrotire
a mediului înconjurător, dacă acum, în fragedă copilărie, le trezim dragostea faţă de natură,
aceste reprezentări, acum conturate, vor rămâne vii tot restul vieţii.

Dornici de a cunoaşte, de a ştii, de a investiga, de a vedea cu ochii minţii frumuseţea

naturii, copiii trebuie sensibilizaţi prin organizarea a cât mai multor plimbări, drumeţii, popasuri
şi excursii ecologice. Copiii învaţă să se poarte cu grijă şi blândeţe cu micile făpturi, să nu le
strivească, să nu le chinuiască aşa cum s-a întâmplat cu gândăcelul şi căţeluşul din poeziile
învăţate. Ei învaţă să se apropie de ele, să fie prietenii lor, să le ajute, să le ocrotească. Totul
depinde însă de noi, educatoarele, de modalităţile şi mijloacele folosite în activităţile desfăşurate
cu preşcolarii, prin care sădim germenii gândirii ecologice , formând primele atitudini ale
conduitei ecologice pozitive faţă de protecţia mediului înconjurător, de imaginaţia şi voinţa
noastră, de pregătirea în acest domeniu al cunoaşterii universului. Dacă nu modelăm sufletul
copiilor din cea mai fragedă vârstă in spiritul ocrotirii şi protejării mediului ambiant, faţă de
planeta pe care trăim, mai târziu acest lucru nu se va mai putea realiza cu uşurinţă şi succes.
Rezultatele muncii noastre în acest domeniu al educaţiei ecologice se verifica în timp, deoarece
copiii , oamenii naturii de mâine, vor fructifica ceea ce au primit în copilărie de la noi , potrivit
temperamentului şi sensibilităţii sufleteşti a fiecăruia.

În munca cu preşcolarii pentru a te face înţeles trebuie să faci efort, să vezi ce şi cât ştiu
sau pot înţelege copiii. ,,Dacă vreau să reuşesc în a aduce pe cineva la un anumit punct, în primul
rând trebuie să văd cum pot să ajung în lumea lui şi să încep de acolo” , spunea, în acest sens
filozoful danez S. Kierkegard. Explicaţiile formulate trebuie să fie cât mai accesibile cu putinţă.
În marea lor majoritate părinţii, bunicii, nu pot, nu au pregătirea necesară şi nici timpul pentru a
face acest efort. Preşcolarii trebuie să înţeleagă că oriunde se afla atât omul cât şi celelalte vietăţi
au nevoie de condiţii esenţiale mediului de viata: sol, aer, apă, hrană. La aceasta vârstă copiii pot
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
19
înţelege foarte bine ca aceste condiţii pot fi benefice sănătăţii numai dacă sunt respectate norme
de igiena. Educaţia ecologică se bazează pe cea mai importanta latură <igiena> şi este angajată
pe drumul transformării conştiinţelor pentru a le determina să stabilească noi relaţii chiar din cele
mai bune între om şi natură, pentru a opri asaltul dezechilibrelor, consecinţa poluării,
artificializării, al suprapopulaţiei sau al exploatărilor sociale şi economice. Pentru a înţelege, a
explica şi a formula nişte concluzii cu privire la tainele naturii trebuie mai întâi să observi
(privind, auzind, mirosind, pipăind, gustând), fie folosind anumite instrumente (lupa, microscop)
fie făcând anumite experimente.

După cum spune un vechi proverb ,,omul sfinţeşte locul şi tot omul îl dărâmă”, noi
oamenii suntem consideraţi factorul principal de stabilire a relaţiilor om - natura. De felul cum
vom şti să intervenim şi să protejam natura, la rândul ei va fi darnică, sau nu, cu noi cu excepţia
calamităţilor naturale. Educaţia ecologica are o componentă de bază şi anume ,,igiena”.
Domeniul de cunoaştere al educaţiei ecologice este vast. O importanţa deosebită pentru educaţia
preşcolarului o au următoarele domenii de cunoaştere:- igiena mediului – atmosfera; - igiena
mediului – apa; - igiena mediului – solul; - igiena habitatului – locuinţa, instituţiile
publice; - igiena alimentaţiei – alimente.

1. Igiena mediului – atmosfera este un domeniu vast, dar aici m-am axat pe cunoaşterea
componentelor mediului înconjurător apropiat, ca rezultat al observării şi investigării elementelor
şi fenomenelor din natură (temperatură, umiditate, curenţi de aer) şi înţelegerea importanţei unor
fenomene importante în viaţa planetei şi a omului. La aceste domenii de cunoaştere am organizat
activităţi ca: exerciţii simple de percepere şi înţelegere a importanţei unor fenomene naturale în
viaţa omului; exerciţii de observare directă şi dirijată a unor fenomene naturale, experienţe
practice pentru determinarea importanţei unor fenomene naturale în viaţa omului, înregistrarea
privitoare la producerea şi efectele unor fenomene naturale sub formă de colaje cu ilustraţii,
exerciţii de formare a unor comportamente şi atitudini adecvate în raport cu natura, având la baza
sfaturi şi imperative de tipul ,,Convinge-te”, joc cu rol ,,Ce pot face copiii pentru menţinerea
aerului curat” exerciţii de tipul ,,Gândeşte-te şi răspunde!”- fişe de muncă individuală, jocuri:
,,Baloane de săpun”, “Calendarul naturii” – pentru sesizarea proprietăţii aerului, joc cu rol ,,Ce
fac când sunt singur acasă” – adoptarea unor atitudini şi comportamente în cazul unor pericole
provocate de fenomene naturale, convorbiri pe bază de ilustraţii pe tema ,,Cum cresc mare şi
voinic?”, observarea dirijată a unor ilustraţii referitoare la atmosfera, precum şi vizionarea unor
diapozitive, filme, emisiuni TV, reprezentative în acest sens, întâlnire cu un specialist în
meteorologie, iar dacă este posibil efectuarea unei vizite la un observator meteorologic.

2. Igiena apei este un alt domeniu de cunoaştere foarte apropiat de viaţa copilului. Copilul
trebuie să ştie că apa reprezintă un mediu vital datorită multiplelor roluri pe care le îndeplineşte.
Trebuie să-i facem pe copii să înţeleagă ca poluarea apei înseamnă alterarea calităţilor fizice,
chimice şi biologice. În acest sens am organizat o serie de activităţi în care copilul să fie implicat

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
20
în mod direct: observarea unor imagini, planşe, afişe, pliante referitoare la importanţa apei în
viaţa omului; colecţionarea unor ilustraţii şi confecţionarea de albume cu titlul “Apa o parte din
viaţa mea” jocuri cu rol: ,,De-a scafandrii” , ,,Micii pescari” lecturi, imagini, diapozitive, filme ,
emisiuni TV, despre fenomene naturale ( ploaia, furtuna, inundaţii, incendii naturale etc )
concurs pe baza de fişe individuale pe tema ,,Aşa da, aşa nu!” între grupe din grădiniţă sau intre
grădiniţe, filmulețe cu fenomene naturale surprinse, organizarea unei expoziţii în unitate cu
lucrări de arte plastice cu tema ,,Apa, o parte din viaţa mea”, convorbire pe baza de ilustraţii cu
tema ,,Sănătate cu fructe şi legume spălate”, activitate practică de îngrijire a colţului naturii din
curtea grădiniţei ,,Şi ele au nevoie de apă !”, concurs între grădiniţe cu tema ,,Apa curată,
sănătate de durată !” – concurs pe tema poluării apei.

3. Igiena solului este un alt domeniu al educaţiei ecologice unde preşcolarii trebuie să ştie că
solul reprezintă un factor de mediu esenţial în existenţa şi dezvoltarea colectivităţii umane.
Poluarea solului înseamnă toate acţiunile ce produc dereglarea funcţiei normale a solului ca
suport şi mediu de viaţa manifestat prin intervenţia raţională a omului în exploatarea unor
elemente sau fenomene din lumea înconjurătoare. În acest sens am organizat activităţi cum ar fi:
joc cu rol ,,Prietenii omului în natura”, realizarea unor albume cu ilustraţii evidenţiind intervenţia
omului în natura, relatarea unor întâmplări cu urmări pozitive sau negative asupra mediului
înconjurător, trăite sau aflate de copil, joc cu rol ,,Copiii pot fi prietenii naturii contribuind la
protejarea mediului înconjurător? Cum?”, activităţi practice de amenajare a unor spaţii naturale,
în vederea prevenirii sau eliminării efectelor nedorite ale unor fenomene naturale, colecţionarea
de imagini, jetoane, ilustraţii, informaţii despre unele fenomene ale naturii ( apă, foc, vânt,
cutremur, alunecări de teren, inundaţii, în vederea realizării unui album cu tema ,,Din
curiozităţile naturii”, joc cu rol ,,Este întotdeauna natura prietena mea?”.

4. Igiena habitatului este un alt domeniu de cunoaştere al educaţiei ecologice. Habitatul este
mediul în care omul îşi petrece cea mai mare parte a existenţei sale. Malraux spune: ,,Un om nu
este altceva decât suma actelor sale, a ceea ce a făcut şi a ceea ce poate să mai facă ”. Habitatul,
fiind considerat mediul în care îşi petrece majoritatea timpului său, este axat pe locuinţa şi
instituţiile publice unde omul îşi desfăşoară activităţile zilnice. Pentru a contribui la dezvoltarea
şi menţinerea sănătăţii omului şi colectivităţii, atât locuinţa cât şi instituţiile publice trebuie să
îndeplinească nişte norme igienico-sanitare. Nerespectarea lor duce la îmbolnăvirea individului
şi a colectivităţii. În aceste sens putem organiza o serie de activităţi cum ar fi: convorbiri cu tema
,,Casa mea, familia mea”, joc cu rol ,,Ce fac când sunt singur acasă ?”selectarea şi învăţarea unor
proverbe, zicători, texte şi poezii referitoare la igiena locuinţei ,,Omul sfinţeşte locul şi tot omul
o dărâmă !”, convorbiri cu tema ,,Camera mea”, joc cu rol ,,De-a familia”, exerciţii de formare a
unor comportamente şi atitudini adecvate spiritului gospodăresc de păstrare a bunurilor.

5. Igiena alimentaţiei ultimul domeniu de cunoaştere tratat în acest referat. Copilul trebuie să ştie
că tot ce foloseşte pentru alimentaţia omului trebuie să respecte nişte norme igieno-sanitare:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
21
igiena produsului respectiv; termenul de valabilitate al produsului; locul de comercializare. Toate
aceste norme trebuie respectate pentru evitarea îmbolnăvirilor individuale şi în colectivitate. În
aceste sens copiii trebuie educaţi a nu cumpăra din locuri neautorizate, fără termen de
valabilitate, fără ambalaje etc. Pentru aceasta am organizat o serie de activităţi de unde copilul
învaţă că igiena alimentelor este o condiţie importantă in menţinerea sănătăţii cum ar fi:
convorbire cu tema ,,Sănătate cu fructe şi legume spălate”, joc cu rol: ,,La magazinul de
alimente”, concurs între grădiniţe cu tema ,,Ce ştim despre sănătatea noastră ?”, ,,Cum ne ferim
de microbi ?”, joc cu rol: ,,De unde faci cumpărăturile ?”, vizionarea de diafilme, diapozitive,
casete video cu aspecte din viaţa oamenilor şi sublinierea efectelor negative ale alimentelor
păstrate necorespunzător; întâlnire cu specialişti de la Direcţia sanitar – veterinară, vizită la un
centru de direcţie sanitar – veterinară din pieţe.

Scopul final al educaţiei ecologice este acela de a-l face pe copil să cunoască, să-şi
însuşească, să respecte normele şi regulile de prevenire şi combatere a efectelor nedorite cauzate
de unele fenomene naturale, de protejarea mediului înconjurător, de menţinere a sănătăţii
individuale şi

colective şi să înţeleagă necesitatea cultivării comportamentelor şi atitudinilor de protecţie şi

autoprotecţie în raport cu natura. Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunoştinţe
despre mediul înconjurător, despre protecţia lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacităţii
copiilor de a gândi logic şi de a interpreta corect aspectele din jurul lor.

Omul trebuie să fie conştient că natura este o uzina miraculoasa în care fiecare vieţuitoare
are rolul şi locul său. Locuitorii planetei noastre şi odată cu ei copiii, trebuie să înţeleagă faptul
că ei au venit pe lume nu numai ca să consume, dar şi să producă, să creeze, să pună la loc şi să
adauge mereu câte ceva în locul rămas liber. Omul trebuie să protejeze şi să ocrotească natura
pentru că, dacă va continua să o distrugă, se va distruge pe el însuşi. Astăzi, mai mult ca oricând,
trebuie să păstrăm sănătatea naturii, nu avem dreptul să epuizăm, să poluăm şi să sărăcim
pământul, nu avem dreptul să distrugem ceea ce nu am creat noi.

Salvarea naturii depinde, într-o măsură demnă de luat în seama, de educaţia pe care
copilul o primeşte în grădiniţa.

BIBLIOGRAFIE - REVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR NR. 1-2 / 2004

- REVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR NR. 1-2 / 2005

- REVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR NR. 3-4 / 2007

- REVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR TIMIŞOREAN NR. 2 / 2006

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
22
 - EDUCAŢIA ECOLOGICĂ LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ - 2008

NATURA ARE NEVOIE DE PRIETENI PREȘCOLARI

Prof. Înv. Preșc. MILICICI ANIȘOARA

GRĂDINIȚA P.P.NR.1 SÂNNICOLAU MARE

Toţi copiii pot devenii prieteni ai naturii, cu condiția să respecte natura. Nu mila de
vieţuitoare, ci respectul este necesar unei adevărate prietenii cu natura.

Problemele legate de mediu trebuie studiate de la cele mai fragede vârste și acest lucru
poate fi realizat cu o mare eficienţă în cadrul unităţilor de învăţământ. Nu trebuie să uităm de
educaţia celor ,,şapte ani de acasă “, prin care unui copil i se pot transmite cele mai elementare
norme de comportament care să constituie fundamentul acţiunilor unui cetăţean preocupat de
mediul în care trăieşte. Este necesară integrarea armonioasă a noastră, a oamenilor, în natură,
fără a provoca daune care, de cele mai mult ori, pot fi ireversibile. Natura trebuie ocrotită ca un
tot întreg.

Educaţia ecologică a preşcolarilor se realizează mai ales la nivel afectiv, în deosebi prin
accentuarea aspectelor ce ţin de legăturile emoţionale, cunoaşterea elementelor mediului fiind
necesar să înceapă de la cele mai fragede vârste. La această vârstă, educaţia ecologică se
realizează prin accentuarea sentimentelor şi atitudinilor, deoarece copilul preşcolar este mai
sensibil şi se află la începutul acumulărilor sale teoretice referitoare la aspectele legate de
elementele structurale şi funcţionale ale mediului. Puterea exemplului este foarte importantă la
această vârstă. Copiii imită ceea ce văd , de aceea adulţii din jurul lor trebuie să dovedească că
nu le este indiferent nimic din ceea ce se petrece în mediul înconjurător. Copiii sunt dornici să
participe la acţiuni de amenajare a locului în care trăiesc. Ei se vor implica cu plăcere în activităţi
de îngrijire a plantelor şi animalelor , dar trebuie să fie la fel de entuziasmaţi şi de participarea la
acţiuni de curăţare a spaţiului de joacă. În acest caz intervine puterea cuvântului şi renunţând la
directive, observaţii critice sau chiar ameninţări , cu ajutorul încurajărilor şi al implicării efective
a educatoarelor, copiii îşi pot forma comportamente ce dovedesc dorinţa de a nu deteriora locul
în care se află.

Învăţământul preşcolar operează cu multe elemente specifice, iar în cunoaşterea

mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic. Copiii au
nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din natură: plantele se nasc, trăiesc şi mor, lăsând
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
23
seminţe pentru următoarea generaţie de plante. Sub îndrumarea educatoarei, toţi copiii trebuie să
înţeleagă că orice fiinţă are dreptul să trăiască, deci şi plantele şi animalele.

Este foarte important de a menţine în forul interior al copiilor dorinţa de a cunoaşte

universul lumii vii şi puterea de ocroti formele de viaţă. Curiozitatea pe care o manifestă copiii
faţă de natură, trebuie menţinută şi transformată într-o puternică dorinţă de a o cunoaşte, de a o
înţelege şi de a o ocroti mai bine.

Varietatea elementelor naturii, coloritul, forma, mişcarea, ritmul determină

preşcolarilor stări de bucurie care, treptat, se statornicesc, alcătuind şi îmbogăţind conţinutul
afectiv al vieţii copilului preşcolar. Prin educaţia ecologică copiii sunt sprijiniţi să înţeleagă
modul de funcţionare al mediului, de apariţie a problemelor cu care se confruntă acesta şi de
modul de rezolvare a acestor probleme. Ei trebuie să-şi însuşească un set de valori şi să
manifeste grijă pentru mediu precum şi să posede motivaţie şi dorinţă pentru a participa la
acţiuni menite să îmbunătăţească starea mediului.

Educaţia ecologică este un domeniu educaţional important deşi programa

învăţământului preşcolar o propune ca o tratare opţională, iar aplicarea sa la acest nivel este
dependentă de foarte mulţi factori. Pentru a transmite copiilor de vârstă preşcolară cunoştinţe din
domeniul ecologiei este nevoie să se explice pe înţelesul lor câteva noţiuni cum ar fi: poluare,
ocrotirea naturii, protejarea naturii, monument al naturii, arătând cauzele care produc poluarea şi
rolul pe care îl au oamenii pentru a preîntâmpina aceste efecte. Copiii îşi lărgesc orizontul de
cunoaştere, încep să sesizeze şi să-şi explice, la un nivel elementar, unele transformări petrecute
în natură, unele legături între fenomene, înţeleg varietatea plantelor şi a animalelor în natură.
Aceste componente ale mediului înconjurător alcătuiesc natura, care, într-o anumită măsură este
supusă nevoilor omului.

A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, iar a face ceva pentru salvarea naturii
atât de ameninţată astăzi, înseamnă a contribui la fericirea comună. Toate schimbările şi
aspectele noi le stârnesc curiozitatea copiilor, fapt ce se manifestă prin multitudinea de întrebări
puse adulţilor. Copiii sunt martori oculari ai transformărilor din viaţa socială, economică şi din
mediul înconjurător. Măiestria cadrului didactic în proiectarea conţinuturilor, tratarea
interdisciplinară în activitatea zilnică favorizează înţelegerea de către copii a legăturilor
indisolubile existente între obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare. Copiii trebuie să ştie că
natura este un organism viu ale cărui componente sunt într-o strânsă intercondiţionare.

Educaţia în domeniul ocrotirii naturii trebuie să înceapă din grădiniţă şi să fie

continuată în tot timpul anilor de şcoală, cât şi în afara şcolii. Copiii primesc cunoştinţe despre
sol, aer, apă, plante animale iar educatoarele au sarcina de a le spune că fără aceşti factori
naturali viaţa nu este posibilă, deci trebuie protejaţi. Cunoştinţele căpătate în primii ani de viaţă
sunt mai puternic consolidate şi aplicate în practică decât cele primite în anii următori. Orice

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
24
prilej oferit de activităţile de observare a plantelor şi animalelor, observări spontane, plimbări ,
excursii, comentarea unor texte studiate din fauna şi flora terestră, vizionarea unor emisiuni TV
trebuie folosite pentru a forma o gândire intuitivă şi deductivă a copiilor în raport cu natura,
pentru a dezvolta dragostea şi respectul faţă de această dorinţă de a ocroti. Putem face educaţie
ecologică prin toate activităţile şi acţiunile pe care le desfăşurăm în grădiniţă. Curiozitatea
copiilor duce la acumularea de cunoştinţe multiple despre mediul înconjurător, despre protecţia
lui, contribuind la dezvoltarea capacităţii de a gândi logic şi a interpreta corect anumite aspecte
din jurul lor.

Copilul trebuie lăsat să descopere el singur adevărul, acţionând în mod practic,

deoarece scopul este de a forma creatori şi nu indivizi care să repete ceea ce au învăţat
generaţiile precedente.

Interdisciplinaritatea ne oferă posibilitatea de a prezenta copiilor obiecte şi fenomene

într-o relaţie de intercondiţionare şi a-i face să înţeleagă pericolul dezechilibrului natural
determinat de influenţa omului.

Cunoaşterea animalelor şi a mediului lor de viaţă sunt subiecte interesante pentru

copii. Înţelegerea comportamentului animalelor, constituie o cerinţă importantă în scopul reglării
comportamentului uman faţă de ele. Ideea de protecţie a animalelor, de apărare a lor faţă de
intemperii şi faşă de acţiunile nocive ale omului, ca şi relaţiile de prietenie posibilă între copii şi
animale, constituie un fond valoros, inepuizabil din punct de vedere educativ. Lumea animalelor,
reprezintă pentru copiii de orice vârstă, o atracţie deosebită şi o prezenţă continuă în sfera lor de
preocupări, de activităţi. Animalele îi frapează prin marea lor mobilitate, atât de apropiată de cea
a copiilor.

Folosind principiul accesibilităţii, precum şi un bogat material intuitiv care este

indispensabil actului de predare-învăţare, se pot transmite cunoştinţe pe înţelesul copiilor.
Observarea elementelor naturii în condiţiile lor obişnuite de existentă, cu prilejul excursiilor,
drumeţiilor şi al vizitelor, uşurează formarea reprezentărilor clare, precise, deoarece se sprijină
pe un conţinut concret, intuitiv, care amplifica interesul de cunoaştere al copiilor. Cu atenţie şi
curiozitate, copiii examinează elementele constituente ale naturii, observă sistematic unele
fenomene ale naturii în mişcarea şi dezvoltarea lor şi ajutaţi de educatoare sesizează unele cauze
care le determină. Cerinţa punerii copiilor mereu în contact cu natura vie devine premisa de bază
în formarea lor ecologică.

Natura ţării noastre oferă o varietate de relief, climă, faună şi floră, considerate
monumente ale naturii. Această bogăţie naturală trebuie cunoscută şi ocrotită de noi toţi. O floare
ruptă, o piatră

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
25
mutată fără rost, scrijelirea sau ruperea copacilor, focuri aprinse la întâmplare şi
nesupravegheate, devastarea de către turişti a locurilor de staţionare, sunt fapte care denotă o
anumită mentalitate de dezinteres şi pot duce la degradarea patrimoniului de frumuseţi al ţării.

Orientarea copiilor spre ceea ce este semnificativ şi apoi punerea în situaţia de a

produce idei, opinii personale, conduce la interrelaţionarea eficientă cu unele aspecte ecologice.
Copiii pot să-şi asume responsabilităţi, dar uită repede de ele, de aceea, trebuie îndrumaţi,
stimulaţi şi evaluaţi permanent. Instituţiile de învăţământ au obligaţia de a organiza o vie şi
susţinută mişcare a mediului, iar copiii pot să formeze marele val de apărători ai naturii.

Adevărata educaţie în materie de ecologie îşi va atinge scopul când se va reuşi ca

tânăra generaţie, viitorul de mâine, să fie convinsă de necesitatea ocrotirii naturii şi va deveni
factorul activ în acţiunea de împăcare a omului cu natura. Educaţia cu privire la mediu trebuie să
dezvolte la nivelul întregii populaţii atitudini de respect şi responsabilitate faţă de resursele
naturale în vederea ocrotirii naturii.

Idealul educaţiei ecologice este formarea unui cetăţean cumpătat, bun gospodar al
naturii, care ştie ce obligaţie are faţă de aceasta şi o respectă pentru că doreşte să-i menţină
echilibrele. Comportamentul ecologic presupune interiorizarea unor interese, cunoştinţe,
deprinderi, sentimente, atitudini temperamentale, care au ca rezultantă o anumită manifestare în
impactul cu mediul înconjurător.

Este o datorie cetăţenească, o datorie de conştiinţă şi etică să contribuim la ocrotirea

naturii. Pentru că natura aparţine nu numai generaţiilor actuale ale Terrei, ci mai ales,
generaţiilor viitoare, în care ne proiectăm idealurile cu toate speranţele noastre de continuitate.

BIBLIOGRAFIE:

- REVISTA ÎNVÂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR NR. 3-4 / 2000

- REVISTA ÎNVÂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR NR. 3-4 / 2001

- REVISTA ÎNVÂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR NR. 3-4 / 2002

- REVISTA ÎNVÂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR NR. 3-4 / 2005

- REVISTA ÎNVÂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR NR. 3-4 / 2007

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
26
 VIITORUL ECO ESTE ÎN MÂINILE DASCĂLILOR

Prof. CUIBUŞ MIHAELA LAURA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 CIUMEGHIU

“ Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce i-am învăţat noi pe ai noştri, că pământul este mama
noastră. Tot ceea ce i se întâmplă pămîntului, va ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui
pământ. Noi ştim cel puţin atât : nu pământul aparţine omului, ci omul aparţine pământului.”

Sieux Seatle

Mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui

integritate şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Omul s-a aflat în mijlocul
naturii de la începutul existenţei sale, folosindu-i toate darurile. Nu rareori, însă, ea îi opune şi
manifestări oarbe, brutale, în faţa cărora rămâne înmărmurit şi neputincios. Cu timpul, oamenii
au început să facă cercetări ştiinţifice şi să-i descifreze multe din tainele ascunse, înţelegând că
manifestările ei se petrec sub acţiunea legilor ce o guvernează, pentru că în natură nimic nu se
desfăşoară haotic şi întâmplător, ci numai sub impulsul implacabil al legilor obiective.

Menţinerea echilibrului ecologic este esenţial pentru desfăşurarea normală a vieţii. Orice
copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura. Natura are nevoie de
prieteni. Nu mila de vieţuitoare, ci respectul este necesar unei adevărate prietenii cu natura. În
acest context educaţia ecologică este la fel de importantă pentru elevi ca şi educaţia intelectuală,
morală, estetică, etc. În cadrul educaţiei ecologice, ei învaţă de ce şi cum trebuie protejată
natura. Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor acţiuni practice care să
contribuie la evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lor de acţiunile dăunătoare, care pun în
pericol viaţa plantelor şi animalelor şi chiar viaţa omului. Protejarea mediului înconjurător se
insuflă de la cele mai fragede vârste. Mediul în care copiii îşi desfăşoară activitatea îi
influenţează permanent şi le oferă posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru ei,
le stimulează curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere.

Şcolii îi revine importanta sarcină ecologică, aceea că, încă de la cea mai fragedă vârstă,
copiii să ajungă să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura. În programa activităţilor
instructiv – educative sunt recomandate o serie de obiective, a căror transpunere în activităţi
specifice conduce copiii către înţelegerea unor legături cauzale între evenimente, le dezvoltă
spiritul de observaţie, contribuie la formarea de priceperi şi deprinderi active, precum şi la
dezvoltarea conştiinţei civice.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
27
 Dar educaţia ecologică nu-şi atinge scopul decât dacă este diseminată în societate, dacă
comunitatea locală este receptivă la problemele de mediu înţelegând necesitatea adoptării unui
comportament ecologic. Comunitatea locală trebuie să înţeleagă că de noi toţi depinde calitatea
vieţii de azi, dar şi de mâine. De respectarea principiilor de dezvoltare durabilă depinde viitorul
omenirii.

Grădiniţa, şcoala pot avea un rol important în implementarea acestui concept, în

sensibilizarea factorilor educaţionali, a opiniei publice cu privire la importanţa realizării
educaţiei ecologice încă de timpuriu. Cred că afirmaţia „educaţia de succes pentru viitor va fi una
ecologică, de cooperare şi civică”(siteul CCDG- Programul Eco-Şcoala) este de dorit să o avem
în vedere în planificarea activităţilor noastre viitoare.

În condiţiile societăţii de astăzi a desfăşura activităţi ecologice eficiente nu este posibil

decât dacă acestea sunt desfăşurate în parteneriat şi activităţile desfăşurate de elevi, alături de
profesori, depăşesc graniţele școlii. De aceea considerăm că este foarte important să formăm un
comportament ecologic adecvat copiilor încă de timpuriu, să sensibilizăm comunitatea locală
asupra a ceea ce înseamnă dezvoltare durabilă.

Dintre acţiunile concrete pe care care le putem desfăşura şi care contribuie la

implementarea conceptului de dezvoltare durabilă amintim colectarea selectivă a deşeurilor, fiind
un exemplu pentru locuitorii din zonă, precum şi desfăşurarea unor activităţi de formare a unor
deprinderi de utilizare responsabilă a apei, energiei şi conştientizarea necesităţii economisirii
acestor resurse, concursuri pe teme ecologice, activităţi demonstrative de observare şi măsurare a
poluării apei din zonă, excursii, plantare de pomi - Luna pădurii, Ziua Pământului - 22 aprilie-
expoziţie de flori plantate şi îngrijite de copii, marş de 5 Iunie-Ziua Mediului, etc.

Activităţile desfăşurate trebuie să aibă în vedere printre altele sensibilizarea factorilor

educaţionali de decizie asupra importanţei educaţiei ecologice la vârste timpurii şi includerea ei
în diferite forme ale activităţii din şcoală, precum şi sprijin în desfăşurarea activităţilor şi
derularea programelor. Nu în ultimul rând trebuie acordată o atenţie deosebită parteneriatului cu
familia. Familia este partenerul tradiţional al şcolii, dar în condiţiile numeroaselor schimbări care
au loc în societate, familia contemporană a suferit schimbări de statusuri şi roluri. Părinţii sunt
cei care trebuie determinaţi să înţeleagă importanţa formării comportamentului ecologic încă de
timpuriu.

În concluzie, viaţa noastră a dascălilor trebuie să fie ca o sămânţă. Menirea noastră, a

cadrelor didactice, este dăruirea, “multiplicarea” binelui, a dragostei, a credinţei, a grijii faţă de
Pământ, care de mii de ani este casa noastră.

Un binecunoscut proverb spune: « cine seamănă vânt va culege furtună ». Împreună să

sădim atunci în sufletele copiilor o sămânţă de bunătate pentru ca în viitor oamenii să fie mai
toleranţi şi mai atenţi la cei din jur, să sădim o sămânţă de credinţă ca peste ani, chiar de este
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
28
soare sau plouă, să nu uităm că Dumnezeu este scutul nostru de fiecare zi, să semănăm o
sămânţă de dragoste şi frumos pentru ca în viitor să trăim în armonie.

Sămânţa semănată în sufletele copiilor va rodi peste ani.

Datoria noastră, a dascălilor de azi şi de mâine, este de a transmite atât copiilor, cât şi
comunităţii în care locuim următorul mesaj: „viitorul omenirii este în mâinile noastre”.

Bibliografie:

1. Breben, Silvia, Niţu Adina, Tuturugă Maria- Mascota Eco te învaţă!, Ed. Decesfera, Bucureşti,
2007

2. Cucoş, Constantin-Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998

DESPRE SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Prof. Psihopedagog, Cană Cristina

Școala Gimnazială Specială Nr. 9, București

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai dificile provocări cu care se confruntă
lumea noastră în prezent. Majoritatea oamenilor de știință sunt de acord că planeta se încălzește
mai rapid ca oricând din cauza cantității uriașe de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă
datorită diferitelor activități desfășurate de către oameni, ca de exemplu tăierea pădurilor, arderea
combustibililor fosili, utilizarea autovehiculelor în exces.
Efectele schimbărilor climatice se simt pe toate continentele; trăim împreună pe aceeași
planetă, iar schimbările pe care le producem într-o anumită zonă pot afecta și alți oameni, din
zone mai îndepărtate. Modul în care ne comportăm, lasă o impresie de durată, propriile acțiuni și
alegeri influențând în mod pozitiv sau negativ schimbările climatice. Se preconizează că pe
viitor, schimbările climatice se vor înmulți și intensifica, transformând efectiv întreaga planetă,
cu repercursiuni asupra proviziilor de hrană, apă și chiar asupra sănătății locuitorilor planetei.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
29
 Pentru diminuarea efectelor negative ale schimbărilor climatice trebuie să găsim soluții care
să reducă consumul de energie, protejarea climei, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră,
reducând în acest fel poluarea și sporind securitatea alimentării cu energie.
Una dintre modalitățile de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră este să folosim mai
multă energie din surse regenerabile, precum energia eoliană și solară. Aceste resurse de energie
sunt inepuizabile, spre deosebire de combustibilii fosili, care se vor epuiza într-o bună zi.
Când vine vorba despre schimbãrile climatice, pãdurile joacã un rol foarte important.
Acestea elibereazã gaze cu efect de serã atunci când copacii sunt tãiați sau se descompun,
contribuind la încãlzirea globalã. Dar, totodatã, pãdurile capteazã gazele cu efect de serã prin
fotosintezã și contribuie, de asemenea, la rãcirea planetei. Astfel, ele reprezintã un factor esențial
împotriva schimbãrilor climatice. Oamenii taie pãdurile într-un ritm alarmant pe întreaga planetã
având ca scop realizarea unor produse ca hârtia, cheresteaua, lemnul pentru mobilã, etc. dar și
pentru construcția de drumuri sau oferirea unor terenuri în scopuri personale. Ce putem face? O
soluție eficientã o reprezintã gestionarea durabilã a pãdurilor, prin plantarea de noi copaci pentru
a-i înlocui pe cei care au îmbãtrânit sau pe cei care au fost tãiați. Pe lângã accelerarea
schimbãrilor climatice, despãdurirea distruge și habitatul animalelor sãlbatice și modificã
regimurile de precipitații, având ca efect secetele. Ploile torențiale și alte fenomene
meteorologice extreme devin din ce în ce mai frecvente. Ca urmare a acestei situații, se
produc inundații și scade calitatea apei, iar resursele de apă devin tot mai precare în unele
regiuni. Locuitorii multor țări în curs de dezvoltare sărace sunt printre cei mai afectați. Pe lângă
faptul că viața lor depinde deseori într-o măsură foarte mare de mediul natural , ei au și cele mai
puține resurse care le-ar putea permite să facă față schimbărilor climatice. Schimbările climatice
se produc atât de rapid încât supraviețuirea multor specii de plante și animale este amenințată.

Starea mediului înconjurător, depinde numai și numai de fiecare dintre noi. Aceasta ne
afectează în mod direct viața și sănătatea noastră. ”UN MEDIU CURAT – O VIAȚĂ
SĂNĂTOASĂ!” ar trebui să fie deviza tuturor locuitorilor Planetei Pământ!
Este nevoie de mai multă atenție și responsabilitate din partea fiecărui om pentru a trăi într-
un mediu curat și sănătos, pentru a respira aer curat, a bea apă curată, pentru a le oferi copiilor un
mediu sănătos și pentru a putea folosi condițiile minunate de viață pe care ni le oferă natura. Se
pare, însă că oamenii tratează cu neglijență aceste aspecte foarte importante ale vieții, ceea ce
duce la agravarea schimbărilor climatice și la distrugerea mediului și a sănătății tuturor.

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Munteanu, „Ecologie și Protecția calității mediului”, Edit. Balneară,

București, 2011, p.5;
2. Maniu Maria, „Ecologie și Protecția mediului”, Edit. Bioterra, București, 2004;
3. Agenția Europeană de Mediu, „Despre mediu și sănătate” ,București, 2016.
4. Asociația ForCamp, „Ocrotește natura”.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
30
 DESPRE MEDIU ȘI SĂNĂTATE

Prof. Psihopedagog, Pandelescu M. Luminița Ersilia

Școala Gimnazială specială Nr. 9, București

Pe măsură" ce omul a înteles că" este parte din natură"şi că" resursele Terrei sunt

limitate, dar mai ales că această planetă"funcționează ca un sistem"şi că"dereglările produse

într‐un compartiment se transmit în întreg circuitul, a crescut interesul" şi preocuparea pentru

protecția mediului înconjurător la toate nivelurile societătii umane. Începând din anii '70, au

apărut primele semnale, tot mai vizibile, ale dereglărilor apărute la nivel global: subțierea

stratului de ozon, modificările climatice, ploile acide, poluarea apelor, a aerului și a solului. În

acest context, pregătirea de specialisti cu înaltă calificare în domeniul Protectiei Calității

mediului este esențială în vederea identificării, înțelegerii"şi gestionării sustenabile a

problemelor de mediu cu care ne confruntăm.""

Ecologia a luat naştere în a doua jumătate a secolului XIX ca urmare a unor necesităţi

economice ale societăţii umane.

În această perioadă industria și agricultura s-au dezvoltat vertiginos atrăgând după sine

apariția unor probleme majore legate de mediu. Astfel, exploatarea nerațională a resurselor

naturale, defrișarea pădurilor în avantajul creșterii suprafeţelor"agricole, creşterea

demografică a populaţiei umane şi dezvoltarea intensivă a industriei, au dus la modificarea

substanţială a climei şi solului. În acest context a apărut necesitatea soluţionării problemelor

legate de ameliorarea solurilor degradate, s-a impus nevoia studierii relaţiilor

dintre"plante şi sol, precum şi a multiplelor probleme legate de protejarea mediului

înconjurător în vederea menţinerii sănătăţii omului şi asigurării vieţii pe Terra.

Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi bunăstare. Totuşi, interacţiunile

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
31
dintre mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. Aceasta face ca

utilizarea principiului precauţiei să fie extrem de utilă. Cele mai cunoscute impacturi asupra

sănătăţii se referă la poluarea aerului înconjurător, la calitatea proastă a apei şi la igienă

insuficientă. Se cunosc mult mai puţine despre impacturile substanţelor chimice periculoase

asupra sănătăţii. Zgomotul reprezintă o problemă emergentă de sănătate şi de

mediu.

Schimbările climatice, diminuarea stratului de ozon, pierderea biodiversităţii şi

degradarea

solului pot afecta, de asemenea, sănătatea umană.

Sănătatea umană a fost ameninţată întotdeauna de pericole naturale precum furtunile,

inundaţiile, incendiile, alunecările de teren şi secetele. Consecinţele acestora sunt agravate de

o lipsă a promptitudinii şi de acţiunile umane precum defrişarea, schimbările climatice şi

pierderea diversităţii.

În legislația națională mediul este definit ca ,,ansamblul de condiţii şi

elemente

naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate

straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele

naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale

şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului”.

Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile

pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer

cantităţi mari de deşeuri toxice, omul a stricat echilibrul natural existent în mediul

înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie, fiinţa

umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă

urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia mediului înconjurător, pentru menţinerea în

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
32
natură a unui echilibru normal între toţi factorii care compun mediul."

Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu

legile naturii.

Poluăm zi de zi aerul, apele și solurile. Strămoșii noștrii au trăit împreună cu natura și

deoarece depindeau în mare măsură de aceasta, i-au dedicat o atenție mai sporită. Omul

societății moderne are impresia că natura nu îl mai influențează. Viața noastră este afectată de

orice schimbare (inundații, cutremure, tsunami), dar acestea de regulă sunt luate în serios

numai dacă le simțim pe propria piele. Și deja este prea târziu. Să prevenim catastrofele!!!

Să facem tot posibilul pentru protejarea mediului nostru natural!!!

Dacă la nivel central acest lucru se bucură de prea puțină atenție măcar noi să fim

conștienți și să nu neglijăm natura. Minimul ce putem face este să nu aruncăm gunoaiele, să

selectăm deșeurile, să folosim mașina numai dacă avem nevoie de ea, mersul pe jos sau pe

bicicleta este benefic nu numai pentru natură dar și pentru sănătatea noastră.

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Munteanu, „Ecologie și Protecția calității mediului”, Edit. Balneară, București,

2011, p.5;

2. Maniu Maria, „Ecologie și Protecția mediului”, Edit. Bioterra, București, 2004, p.3;

3. Agenția Europeană de Mediu, „Despre mediu și sănătate” ,București, 2016

4. Asociația ForCamp, „Ocrotește natura”

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
33
 EDUCAŢIA ECOLOGICĂ – EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATEA PĂMÂNTULUI

Prof. LUP EUGENIA CODRUȚA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 AVRAM IANCU

Mediul înconjurător constituie un mecanism viu de o complexitate deosebită. De felul cum

acesta funcţionează depinde întreaga activitate umană şi nu numai. Omul s-a aflat în mijlocul
naturii de la începutul existenţei sale şi s-a folosit de tot ceea ce acesta i-a oferit. Între om şi
natură s-a stabilit o strânsă legătură.

Mediul înconjurător de astăzi este un rezultat al creaţiei omului, dar el poate influenţa
foarte mult evoluţia societăţii umane.

Degradarea continuă a mediului se datorează intervenţiei omului în natură, iar pericolul

este foarte mare. Protecţia naturii devine una dintre cele mai importante preocupări ale societăţii
contemporane. Natura trebuie respectată şi nu dominată. Fiecare componentă a naturii are rolul
său precis, iar omul trebuie să se integreze armonios acestui ecosistem. Relaţiile care se stabilesc
între om şi natură stârnesc interesul şi curiozitatea multor oameni de ştiinţă. Ei vor să cunoască
cât mai bine fenomenele care se petrec alături de ei, să descopere noi surse de materii prime care
să nu producă dezechilibre în natură. Epoca noastră se caracterizează prin străduinţa popoarelor
de a conserva, ocroti, ameliora şi menţine media de viaţă pe planeta noastră.

Contradicţia fundamentală a lumii moderne rămâne raportul între consecinţele crescânde

ale sociatăţii şi capacitatea ecologică limitată a planetei de a le satisface. Suntem cu toţii martorii
şi actorii unei crize ecologice globale fără precedent.

În aceste împrejurări, tot mai mulţi specialişti sunt de acord cu faptul că educaţia ecologică
constituie unul din factorii cei mai în măsură să ofere un răspuns cât se poate de pertinent acestei
crize. Alături de noi, copiii noştri sunt şi ei martorii transformărilor din viaţa socială, econimică
şi din mediu înconjurător. Pentru ei mediul înconjurător este un mare semn de întrebare. Copilul
manifestă o mare curiozitate pentru tot ceea ce-l înmconjoară, iar prin activitatea de cunoaştere a
mediului pe care o desfăşurăm în grădiniţă li se satisfac o parte din aceste curiozităţi.

Educaţia ecologică are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre
om şi mediu de viaţă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi animalelor.

Educaţia ecologică foloseşte abordări interdisciplinare centrate pe mediu şi problemele

acestuia. La preşcolari, ea se realizează la nivelul afectiv. Copilul este mai sensibil şi se află la
începuturile acumulărilor de cunoştinţe despre mediu. Ei sunt dornici să participe la activităţile
de îngrijire a plantelor, a animalelor. Copiii trebuie să realizeze că problemele mediului
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
34
înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acţiune negativă a noastră,
poate afecta în mod distructiv natura. De aceea, ei trebuie să ajungă să cunoască, să iubească şi
să ocrotească natura.

Educaţia ecologică urmăreşte obiectivele:

- Formarea generaţiilor viitoare în spiritul cunoaşterii şi respectării normelor, regulilor şi

legilor ecologice. Promovarea în toate situaţiile a unei culturi comportamentale de protejare a
naturii şi a întregului mediu înconjurător;

- Recunoaşterea ideii că planeta Pământ reprezintă o valoare sacră inestimabilă şi ca atare

ea trebuie protejată şi respectată prin toate mijloacele;

- Educaţia ecologică modernă să cuprindă toţi copiii, toţi oamenii, interconectând în acest
fel în zonele culturii ecologice ce se succed;

- Demararea cât mai de timpuriu a educaţiei ecologice. Oricât de mic ar fi copilul, îi putem
găsi, de exemplu, un loc de care să aibă grijă de florile din grădină, să ocrotească şi să respecte
viaţa unor mici vietăţi, şi astfel să încerce acele emoţii pozitive (de bucurie, de satisfacţie, de
ataşament, de mândrie,etc.) care mai târziu vor constitui o bază de experienţă afectivă extrem de
valoroasă;

- Influenţa formativă a întregului sistem al activităţilor cotidiene (poveştile despre natură,

plimbările, modalitatea de servire a mesei, felul în care sunt manipulate deşeurile, modul în care
se îmbracă educatoarea, florile şi plantele din săli,etc.), toate faptele, întâmplările, procesele,
persoanele şi relaţiile interumane au o influenţă formativă asupra copiilor;

- Dezvoltarea trăirilor emoţionale lăuntrice, convingerile, temerile şi speranţele omului,

cultivând sentimentul responsabilităţii personale, cât şi simţul datoriei, având o natură socio-
morală pronunţată;

- Educaţia ecologică este un proces pedagogic deosebit de complex prin care copiii sunt
ajutaţi să înţeleagă faptul că întreaga lume vie se află într-o complexă interrelaţie, faptul că
fiecare element component al mediului, oricât de mic sau de neînsemnat ar fi, se află într-o
strânsă interdependenţă cu alte elemente;

- Să armonizeze tendinţe opuse cum ar fi, specificul local cu cel global, cel naţional cu cel
universal, latura ştiinţifică cu cea artistică, elementele prezente cu cele viitoare, planul intelectual
cu cel emoţional;

- Prin caracterul ei interdisciplinar, ea reprezintă un tărâm ce se întinde pe toate

disciplinele;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
35
 - Educaţia pentru mediu se bazează pe tehnica activităţilor concrete (practice, de teren,
obiectuale, manipulative) cu caracter formativ.

BIBLIOGRAFIE :

1. Geamănă, A.N., Pentru Earth Voice Romania – 3R –Material didactic alternativ, destinat
activităţilor de educaţie ecologică, Ed. Nelmaco, Bucureşti, 2004

2. Pârvu, C., Îndrumător pentru cunoaşterea mediului, Bucureşti, 1982

3. Pro Ecologia,Nr.1,Editura Radical 2002

ANEXA 1

FIŞĂ DE ÎNSCRIERE

SIMPOZION NAŢIONAL

NUMELE VOCHIŢA PRENUMELE VIOLETA

SPECIALITATEA PROFESOR ÎNVĂŢĂMÂNT PREŢCOLAR

TELEFON FIX/MOBIL 0732888046

E-MAIL vochitavioleta@yahoo.com

ŞCOALA GIMNAZIALĂ SCOARŢA – GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL

SCOARŢA

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
36
LOCALITATEA SCOARŢA

JUDEŢUL GORJ

TITLUL LUCRĂRII

“EDUCAŢIA ECOLOGICĂ – EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATEA PĂMÂNTULUI”

SECŢIUNEA LA CARE SE ÎNCADREAZĂ LUCRAREA

I. CADRE DIDACTICE - COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE:

1. Referate, proiecte educative, lucrări ştiinţifice pe tema simpozionului;

NUMĂRUL DE AUTORI PE LUCRARE 1

MIJLOACE DE CARE AVEŢI NEVOIE PENTRU PREZENTAREA LUCRĂRII

(încercuiţi): Calculator, videoproiector.

ANEXA 2

FORMULAR DE ÎNSCRIERE
CONCURS NAŢIONAL

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
37
 Numele îndrumătorului: VOCHIŢA

Prenumele îndrumătorului: VIOLETA

Specialitatea: PROFESOR ÎNVĂŢĂMÂT PREŞCOLAR

Unitatea de învăţământ: ŞCOALA GIMNAZIALĂ SCOARŢA - GRĂDINIŢA CU

PROGRAM NORMAL SCOARŢA

Adresa unde se vor trimite diplomele:

Numele si prenumele VOCHIŢA VIOLETA

Strada: 9 MAI, BL. 8, SC. 1, AP. 10 Nr. 8

Localitatea: TG. JIU Codul: 210222

Judeţul: GORJ tel. 0732888046 mail vochitavioleta@yahoo.com

Elevi participanţi:

Nr. Numele si prenumele Clasa Sectiunea Titlul lucrării

crt.

1. CIUGUDEAN MIRUNA GRUPA II - CREAŢII « BALERINA »

ALEXANDRA ARTISTICO
MIJLOCIE - PLASTICE

2. PÎRVU ŞTEFANIA GRUPA II - CREAŢII «ÎN PĂDURE»

DARIA MARIA ARTISTICO
MARE - PLASTICE

3. MACARIE ROTARIU GRUPA II - CREAŢII « VAZA CU FLORI »

ARTISTICO
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
38
 MARIA MIJLOCIE - PLASTICE

4.

5.

Semnătura cadrului didactic

VOCHIŢA VIOLETA

FORMAREA ATITUDINII CONŞTIENTE DE PROTECŢIE A MEDIULUI

Prof. ROȘU IOANA CARMEN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 AVRAM IANCU

Natura‚ care este un bun al tuturor şi din care facem parte, nu trebuie numai cunoscută,
ci mai ales protejată. Cu cât o cunoaştem mai mult, cu atât înţelegem mai bine necesitatea
conservării ei. Ocrotirea naturii, păstrarea echilibrelor biologice din ecosisteme trebuie să
constituie o preocupare a fiecărui om, începând încă de la vârste fragede. Copilul manifestă o
curiozitate senzorială în plină dezvoltare şi, dacă ştim să-i prelungim această curiozitate, ea
devine suportul dorinţei de cunoaştere.
Școlarii trebuie învăţaţi să înţeleagă natura, să îi aprecieze frumuseţea, să-i descopere
componentele şi particularităţile, să se apropie de ea şi să o protejeze.
De mici, copiii asimilează cunoştinţele prin contactul direct cu natura, cu societatea. Pe
lângă formarea unor reprezentări clare, natura oferă un cadru deosebit de valoros pentru
exercitarea de influenţe educative, pentru cultivarea spiritului de cercetare, pentru descoperirea
de noi cunoştinţe.
În mijlocul naturii, copiii se deprind cu munca intelectuală, le orientăm curiozitatea de a
cunoaşte cât mai multe, îi învăţăm să caute explicaţia fiecărui fenomen, le dezvoltăm interesele
cognitive, încrederea în forţele proprii, bucuria şi satisfacţia descoperirii adevărurilor.
Plimbările în aer liber sunt însoţite de antrenarea şcolarilor în acţiuni de observare, în
experimentarea şi efectuarea unor lucrări practice care-i determină să realizeze o muncă
creatoare, le formează şi le dezvotă tehnicile de investigare a realităţii înconjurătoare. Asemenea
activităţi pot fi urmărirea fenomenelor naturii specifice fiecărui anotimp, observarea creşterii
plantelor şi a animalelor, îngrijirea şi hrănirea acestora.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
39
 „De ce ninge?”, „Unde pleacă păsările călătoare?”, „De unde vine ploaia?”, „De ce e udă
iarba în dimineţile de vară?”, lista „de ce”-urilor poate continua la nesfârşit. Pornind de la aceste
banale întrebări ajungem la una dintre problemele capitale ale omenirii – raportul dintre om şi
natură. Experienţa arată că primele noţiuni ştiinţifice ale şcolarilor depre lume şi viaţă se
formează prin contactul direct cu natura, în vizite, excursii, intuirea directă a obiectivelor şi
fenomenelor naturii şi utilizarea largă a activităţilor practice.
Primul pas în cercetarea naturii se face prin organizarea observaţiior în natură, în timpul
plimbărilor, în scopul alcătuirii calendarului naturii. Însemnările în calendarul naturii a fost un
mijloc care a contribuit la formarea unor noţiuni clare în mintea copiilor. Copiii care nu aveau
clară noţiunea de zi, săptămână, anotimp au relizat pe parcursul întocmirii calendrului diferenţa
dintre zi şi anotimp, au înţeles că viaţa plantelor şi a animalelor cunoaşte anumite etape ce se
desfăşoară într-un anumit anotimp, sub influenţa luminii, căldurii, umidităţii.
Pe linia dezvoltării capacităţilor intelectuale, contactul direct cu natura contribuie direct
la dezvoltarea unor operaţii ale gândirii: identificare, grupare, comparaţie, generalizare.
Prin plimbările în aer liber, copiii se confruntă cu realitatea printr-o percepere activă,
investigatoare; răspunzând la solicitarea de a efectua analize şi comparaţii. Pentru a determina
caracteristicile esenţiale observă sistematic unele fenomene ale naturii în mişcarea şi dezvoltarea
lor.
Natura îi atrage pe copii datorită frumuseţii ei, prin varietatea şi multitudinea de culori, de
forme, de mirosuri provenite de la flori, iarbă, frunze şi muşchi. Copiii sunt interesaţi atât de
fenomenele caracteristice ale fiecărui fenomen, a fiecărui anotimp, de viaţa plantelor şi a
animalelor, dar şi de modul cum se comportă şi privesc ceilalţi oameni natura şi cum o
protejează.
Această preocupare pe care o manifestă copiii m-am străduit să o dezvolt cât mai mult,
transformându-le curiozitatea într-o dorinţă de aprofundare a relaţiilor cu natura. O noţiune
însuşită în faţa manifestării sau existenţei cu natura, va fi înţeleasă şi reţinută chiar fără să-şi dea
seama copilul.
În urma plimbărilor, copiii redau cu mai multă fantezie şi sensibilitate imaginea realităţii
în cadrul activităţilor artistico-plastice, practice cu materiale din natură (frunze, ghinde, conuri de
brad etc.).
Plimbările şi vizitele permit formarea sentimentului de respect şi dragoste pentru natură,
muncă, om şi realizările lui.
Excursiile cu caracter didactic reprezintă forme auxiliare de organizare a procedului
instructiv – educativ în predarea cunoştinţelor despre natură.
Excursia asigură însuşirea cunoştinţelor prin perceperea directă a fenomenelor. În
excursii, copiii dobândesc cunoştinţe noi, studiază fenomenele în toată complexitatea lor, îşi
precizează şi fixează mai bine cunoştinţele însuşite anterior, se formează pricepri şi deprinderi de
a observa fenomenele naturii şi ale vieţii sociale, şi în felul acesta prin intuiţia directă,
cunoştinţele capătă un caracter realist, dezvăluind legăturile lor cauzale.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
40
 Ca formă de activitate extracuriculară, excursia contribuie la dezvoltarea tuturor laturilor
personalităţii copiilor: intelectuală, morală, estetică şi fizică.
Educaţia ecologică este o educaţie pentru supravieţuire, care trebuie să înlăture mitul
supradominaţiei umane, ştiind că toate elementele mediului înconjurător sunt limitate.

BIBLIOGRAFIE :
1. Cuciinic, Constanța, Natura-prietena mea, Editura Aramis, Bucureşti, 2005 ;
2. Diminescu, Nicolae, Descoperă natura, Editura Mirton, Timişoara, 2003;
4. Reeves, Hubert, Pământul e bolnav, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005 ;
5. Vaideanu, D., Vaideanu, E., Educaţie ecologică, Editura Mirton, Timişoara, 2003

PLANETA ALBASTRĂ, CASA NOASTRĂ

Prof. Tomescu Ileana

Şcoala Gimnazială ,,Miron Pompiliu” Ştei

Poate că pentru fiecare om de pe planeta Pămînt cuvîntul "acasă" are un înţeles diferit şi
poate că reprezintă un loc sau un spaţiu diferit însă un adevăr fundamental adesea ignorat este
faptul că noi toţi cei aproximativ 6 miliarde de oameni trăim pe o singura planetă, într-o singură
"casă". Din păcate, în ultimii ani, simultan cu dezvoltarea tehnologiei am început să adoptăm o
oarecare atitudine de neglijenţă faţă de această casă a noastră a tuturor şi suntem pe cale să
devenim un pericol major în tulburarea echilibrului ecologic al propriului nostru cămin uitînd că
viaţa noastră, calitatea aerului, apei şi a hranei vitale depind de felul în care noi avem grijă şi
respectăm dreptul la viaţă al Terrei.

Planeta Pământ este casa noastră, aşadar, dacă în propiile noastre case facem ordine şi
curăţenie pentru a ne simţi bine tot aşa trebuie să gândim prezentul şi viitorul planetei. Ţara
noastră, România, se găseşte, într-o criză a educaţiei civice, educarea publicului în ceea ce
priveşte adevărata stare a Pămîntului lipseşte cu desăvîrşire. Avem nevoie a schimba modul de
gândire a fiecărui individ, de a conştienţiza importanţa unui mediu curat, a reciclării selective a
deşeurilor, trebuie să salvăm planeta să ne construim un stil de viaţă sănătos.

Planeta noastră a ajuns în această situaţie datorită tendinţei fiinţei umane de cucerire, de
exploatare nelimitată a resurselor naturale, de nerespectare a celor mai elementare legi ale firii şi
de încrederea că ştiinţa şi tehnologia modernă vor găsi o cale de a le rezolva. Dar, totuşi, ne
punem întrebarea până când acestă indiferenţă şi nepăsare? Oare nu avem curaj să ne implicăm,

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
41
să discutăm cu factorii responsabili , iar ei să găsescă soluţii adecvate, să oprescă defrişările
masive, să responsabiliizeze cetăţenii satelor şi oraselor în a se autogospodării, trebuie să găsim
echilibrului ecologic al propriului nostru cămin, calitatea aerului, a apei şi a hranei depind de
felul în care noi avem grijă şi respectăm dreptul la viaţă al Planetei.

Ce-ar fi să ne gândim, unde va ajunge planeta pământ dacă vom continua în ritmul
acesta? Cum va arăta planeta peste mii de ani? Totul se va degrada şi se va distruge încetul cu
încetul. Nu ar fi bine dacă am încerca să facem această lume mai curată acum, iar mai târziu să
nu avem nici o grijă, să nu ne mai întrebăm cum vom trăi şi care va fii nivelul de trai. Sfatul
medicului: ,,Mai uşor este să prevenim decât să tratăm”.

Cercetătorii britanici au înregistrat o scădere a stratului de ozon încă din anul 1985. De atunci
ei au continuat să observe acest proces şi au ajuns la rezultate tulburatoare. În 1990 cantitatea
concentraţiei minime de ozon a fost găsită cu 50% mai mică decît cea cu zece ani în urmă. În
Septembrie 1999 pătura de ozon în subţiere aflată deasupra Antarcticii depăşea o întindere
echivalentă cu cea a subcontinentului nord american. Care este pericolul acestei deteriorări a
stratului de ozon? Ozonul absoarbe razele ultraviolete solare care sunt dăunătoare organismului
uman. Fără protecţia păturii de ozon, numarul îmbolnăvirilor de cancer de piele cauzate de către
radiaţiile ultraviolete ar deveni cu mult mai mare.

Dar acesta nu este decat unul din motivele de îngrijorare în ceea ce priveşte echilibrul
ecologic şi viaţa noastră pe pămînt. Un alt pericol în desfăşurare este încălzirea climei globului
datorate creşterii dramatice a nivelului de dioxid de carbon în aer. Două din cauzele acestei
creşteri sunt arderea şi consumul de carbune, ţiţei şi gaze naturale şi procesul de despădurire
masivă. Ca urmare a descoperirilor făcute, cercetătorii din domeniul ştiintelor mediului
înconjurător îşi exprimă din ce în ce mai mult îngrijorarea privind schimbarea radicală a climei
pe întreaga planetă. Cercetătorii Organizaţiei Mondiale a Meteorologilor estimează că în cazul în
care procesul de acumulare a dioxidului de carbon în aer continuă în ritmul actual, temperatura
planetei pînă la mijlocul secolului XXI va creşte cu 1,5-4,5 grade. Aceasta încălzire ar putea
produce schimbări majore în ceea ce priveşte ciclul ploilor pe întregul pămînt şi ar putea cauza
topirea calotei polare (proces similar cu cel petrecut cu 120.000 de ani în urma).

Conform unor cercetări americane, în urmatoarele 3 secunde, oamenii vor tăia 799 de
copaci, populaţia lumi va creşte cu 9%, se vor arunca 3.000 de conserve de bautură, 4 maşini noi
vor ieşi din fabrica gata să polueze aerul. Vă daţi seama câte lucruri rele se întamplă doar în 3
secunde? Dar asta nu e tot. În urmatoarele 3 minute oamenii vor mânca 13.000 de produse de la
fast-food, şi 4 vaci jumate în forma de hamburgers, un vânător va omorî 2 elefanţi în centrul
Africii, se vor cumpăra 176 de mobile, şi se vor lua 5 camioane de aspirină. În urmatoarele 3
ORE 17 specii de animale sau păsări vor dispărea din pădurile tropicale, 3.000 de animale vor
muri în Europa, doar americanii vor folosi hârtie fabricată din 375.000 de copaci, 160 km de

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
42
plastic va fi aruncat, europeni vor cumpăra peste 1.000.000 de CD-uri, iar pisicile şi câini vor
mânca 12.000.000 de conserve de mancare. Într-un an doar o familie va arunca o tona de gunoi...

În concluzie, noi, oamenii trebuie să conştientizăm faptul că avem o planeta minunată, cu

resurse inepuizabile, cu frumuseţi magnifice, un dar divin, de aceea este datoria noastră sacră de
a preţui, a creşte şi a îngriji acestă planetă.

,, Planeta este casa noastra. Dacă distrugem planeta, nu mai avem casă, aşa că planeta are o
importanţă vitală.”

H. Ross Perot

Bibliografie:

- https://muhaz.org/planeta-albastra.html
- www.referat.ro/referate/Planeta_albastra_6608.html
- www.pamantul.ro
- www.salvati planeta.ro
- www.pamantul casa nostra.ro

CUM PUTEM PROTEJA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Prof.înv.primar BÂRSAN IRINA-AMELIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 PIATRA-NEAMȚ

În epoca contemporană, o problemă de stringentă actualitate este formarea şi educarea

elevilor în spiritul unor responsabilităţi umane ce vizează protecţia mediului înconjurător.
Dragostea pentru viu, pentru natură este o componentă educaţională care are consecinţe asupra
întregului comportament uman.

Protejarea planetei Pământ, casa noastră a tuturor, este o problemă care trebuie să
intereseze nu doar pe ecologişti, ci pe toată lumea, adulţi şi copii. Noi, dascălii, trebuie să punem
mare accent pe educaţia ecologică a celor mici, pentru a ne putea bucura împreună pe timp
îndelungat de albastrul curat al cerului, de limpezimea apelor, de florile câmpului şi de frunzele
verzi ale pădurilor. Copiii trebuie să cunoască şi să ocrotească natura, să iubească plantele şi
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
43
animalele, să aibă un comportament adecvat raportat la mediul înconjurător şi să ia atitudine faţă
de cei care distrug natura.

Activitatea de protejare a mediului înconjurător începe cu mediul familial, se continuă în

grădiniţă şi apoi la şcoală. La intrarea în şcoală, copiii au o serie de reprezentări despre mediul
natural, social, şi familial în care trăiesc.

Şcoala este chemată să determine nu numai sentimente de admiraţie faţă de frumuseţile

naturii ci şi convingeri şi deprinderi de protejare a mediului înconjurător.

Natura, studiată cu dragoste, cu pasiune, poate deveni centrul de interes al tuturor

disciplinelor de învăţământ, precum şi al multora dintre activităţile extracuriculare. Trebuie sa-i
convingem pe elevi de necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva poluării şi să le
formăm conduita ecologică modernă. Acest lucru se realizează îndeosebi în cadrul orelor de
ştiinţe, menite să înlesnească înţelegerea organismelor vegetale şi animale, a proceselor esenţiale
de întreţinere a vieţii, a legăturilor indisolubile dintre plante, animale şi mediu dar şi în cadrul
orelor de geografie şi ocazional în cadrul unor ore de educaţie civică, limba română, educaţie
muzicală, educaţie plastică sau opţional sub genericul ”Natura, prietena mea”

În demersul didactic, centrul atenţiei devine elevul şi nu predarea noţiunilor ştiinţifice ca

atare. Accentul trece de la “ce să înveţe” la “în ce scop“ şi “cu ce rezultate” să se înveţe. O
învăţare eficientă va da copilului posibilitatea să experimenteze, să redescopere natura printr-un
contact direct cu aceasta, în care rolul învăţătorului este de ghid şi colaborator.
În clasă am desfăşurat activităţi în care au fost prezentate lecturi despre plante şi animale,
au fost citite poezii în care era descris un colţ din natură, s-au alcătuit propoziţii despre plante şi
animale. De asemenea, s-au elaborat eseuri având ca titlu „Floarea mea preferată”, „Animalul
meu drag”, „Pădurea – o oază de linişte”, „Dansul fluturilor”.
Am lecturat legende despre locuri şi frumuseţi din judeţul nostru dar şi din judeţele
Prin efort individual dar şi îmbinat cu cel de grup, elevii pot fi îndrumaţi pentru
completarea unor fişe de observaţie , care să cuprindă: denumirea locului unde se află
observaţiile(munte, deal, câmpie, lac, râu), plantele şi animalele din zonă, gradul de poluare al
zonei sau nepoluarea acesteia, sursele de poluare. Prin documentarea din diverse şi variate surse
de informare, elevii pot realiza portofolii documetare, care pot cuprinde răspunsuri la
chestionare privind protejarea mediului, compuneri literare, fotografii, afişe (Opriţi poluarea!,
Salvaţi pădurile!), desene, colaje, însemnări.
De asemenea, copiii au fost îndrumaţi să urmărească diverse emisiuni de la posturile de
televiziune „Animal Planet”, „Discovery” şi am constatat cu plăcere că au fost fascinaţi să afle
lucruri interesante despre animale dispărute, să vadă locuri minunate de pe Planeta Albastră, să
călătorească imaginar în cele mai frumoase locuri ale lumii.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
44
 Contribuţii de seamă la educaţia ecologică a elevilor, le au activităţile extraşcolare, care
înseamnă contact nemijlocit cu mediul înconjurător. Aş aminti câteva întreprinse de mine, în
scopul educării ecologice a micilor şcolari:
 Igienizarea şi înfrumuseţarea clasei şi a şcolii prin îngrijirea spaţiilor verzi din incinta
şcolii, prin plantarea de flori şi pomi;
 Curăţirea parcurilor şi a locurilor de agrement;
 Colectarea de materiale refolosibile: hârtie, peturi, deşeuri textile;
 Sărbătorirea zilei Pământului prin expoziţii de desene şi fotografii, prin distribuirea de
pliante şi materiale publicitare pe tema protecţiei mediului;
 Întâlniri ale elevilor cu reprezentanţii Autorităţii pentru Protecţia Mediului;
 Excursii şi vizite la Grădina Zoologică din Piatra-Neamț, zimbrăria Vânători, al căror
scop principal a fost cunoaşterea rezervaţiilor naturale, a plantelor şi animalelor ocrotite
de lege, a frumuseţilor ce ne înconjoară şi cărora de multe ori nu le dăm prea mare
importanţă.
În întreaga muncă de educaţie ecologică cu şcolarii mici trebuie să ajungem la concluzia că
mediul natural nu poate fi apărat numai de ecologi, biologi ori silvicultori ci de toţi locuitorii
planetei.
Trebuie să apărăm Planeta Albastră, leagăn al civilizaţiei şi al vieţii, ea fiind casa noastră şi a
tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ.

Bibliografie:
1. Educaţia ecologică a elevilor în Învătământul primar, nr. 1, Ed. Minipres, 2004.
2. Ghid metodologic de aplicare a Programei şcolare de Ştiinţe ale naturii la cls III-IV,
2001;
3. Turleanu, S., S.O.S. – Natura în pericol, Bucureşti, 1989
4. Apostor, D. - Neştiuta natură, Ed. Ion Creangă, Bucureşti (1988).

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
45
 NATURA STĂ ÎN MÂINILE NOASTRE !

PROF.ÎNV.PRIMAR:JULA SORINA

ŞCOALA PRIMARĂ NR.2 –ROŞIA(BIHOR)

MOTTO :

“A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii atât de
ameninţată astăzi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.”

acad. Eugen Pora

Natura… Natura este o zeiţă misterioasă fără de care nu am putea trăi şi care ne
copleşeşte cu bogăţiile ei, cât timp noi îi asigurăm respectul şi protecţia noastră. Plantele i-au
oferit şi îi oferă omului, direct sau indirect, hrana cea de toate zilele, adăpost, îmbrăcăminte,
combustibil, leacuri pentru suferinţele trupului, mijloace de transport şi multe alte produse
necesare existenţei sale. Natura este cea care dă viaţă, care întreţine viaţa. Ea are atât de multe să
ne ofere, oare noi de ce nu am încerca să o răsplătim?
Natura este locul unde se întoarce omul să îşi ia energia de care are nevoie, dar dacă
aceasta nu are ce să-i ofere,aceasta se va ofili împreună cu noi şi va muri,ca şi noi de altfel.Dacă
noi nu protejăm ce a lăsat Dumnezeu pentru noi adică plantele natura şi copacii nu vom mai
putea să respirăm aer curat încărcat cu oxigen.Tot odata dacă copacii sunt tăiaţi, noi ar trebui să
punem alţii în locul lor,pentru că fără copaci nu există viasţă sau oxigen.

Ocrotirea mediului înconjurător înseamnă şi menţinerea unui mediu sănătos de viaţă, iar
printre soluţiile posibile se numără folosirea unor filtre speciale pentru reţinerea gazelor toxice şi
pentru purificarea apelor, construirea unor vehicule cât mai puţin poluante, mărirea spaţiilor
verzi, crearea unor parcuri şi rezervaţii naturale pentru protejarea speciilor de plante şi animale
pe cale de dispariţie, amenajarea unor gropi de gunoi ecologice, folosirea chibzuită a
îngrăşămintelor chimice.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
46
 De multe ori, pe malurile apelor, la marginea pădurilor, în parcuri întâlnim ambalaje din
materiale plastice, cutii, hârtie, sticle goale. Aruncarea lor necontrolată are ca efect degradarea
solului, a pădurilor, poluarea aerului şi a apei.

Încă de mici, suntem obişnuiţi să aruncăm gunoaiele pe jos, deşi la cinci metri distanţă se
află un coş...gol. Acesta este doar începutul. Nici nu ne putem imagina cât de dăunătoare este o
singură hârtie lăsată pe pământ; e ca şi cum am da unui copil ceva ce nu îi place. Poluarea nu mai
este o temă necunoscută pentru nimeni. Efectele ei sunt vizibile oriunde păşim, iar „cale de
întoarcere” nu prea mai există dacă nu facem câteva eforturi.

Pentru o viaţă mai sănătoasă, copiii au nevoie de o lume cinstită şi adevărată, mai
frumoasă, mai bogată decât am moştenit-o. Chiar dacă am primit această “valoroasă” moştenire
de la străbunii noştri trebuie “să luptăm” pentru a o menţine. Natura nu se mai poate “curăţa”
singură şi este pândită de pericolul de a se îmbolnăvi. Astfel, ea are nevoie de ajutorul omului.

Educaţia în domeniul ocrotirii naturii trebuie să înceapă din fragedă copilărie şi să fie
continuată în tot timpul anilor de şcoală, cât şi în afara şcolii.

Instituţiile de învăţământ au obligaţia de a organiza o vie şi susţinută mişcare de ocrotire a

mediului, iar copiii pot să formeze marele val de apărători ai naturii. Adevărata educaţie în
materie de ecologie îşi va atinge scopul când se va reuşi ca tânăra generaţie, viitorul de mâine, să
fie convinsă de necesitatea ocrotirii naturii şi va deveni factorul activ în acţiunea de împăcare a
omului cu natura. Educaţia cu privire la mediu trebuie să dezvolte la nivelul întregii populaţii
atitudini de respect şi responsabilitate faţă de resursele naturale în vederea ocrotirii lor.

Elevul de azi care cunoaşte valoarea unei bucăţi de hârtie, a unei sticle sau a unui recipient
din material plastic , va fi cetăţeanul de mâine care va şti să utilizeze raţional fiecare lucru.

Pentru atingerea acestui ţel, o importanţă deosebită o are sistemul educaţional. Acest
sistem este menit să dezvolte conştiinţa ecologică a oamenilor, în aşa fel încât fiecare membru al
societăţii să devină conştient de locul şi rolul său în natură şi societate.

Dintotdeauna omul caută odihnă la umbra copacului, răcoare în mijlocul pădurii sau în
apropierea apelor cristaline, căldură pe plajele însorite, frumuseţe şi echilibru în jurul său. Toate
acestea îi sunt dăruite cu generozitate de către Natură.

Educarea copiilor în spiritul protecţiei şi conservării mediului,al atitudinii de respect şi

valorificare a tot ceea ce oferă mediul în mod natural este o datorie permanentă şi a noastră,a
cadrelor didactice..Copilul trăieşte intens minunata stare de freamăt lăuntric în permanentă
armonie cu mediul înconjurător.El trebuie atras în diferite forme de activitate prin care să nu fie
forţat să se adapteze unei realităţi străine lor,ci să-i facilităm asimilarea treptată a

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
47
realităţii.Astfel,copilăria-simbolul bucuriei şi al primăverii vieţii,al zborului uman,dă startul
pentru acea sublimă competiţie a omului cu el însuşi în propria sa devenire şi afirmare.
În cadrul activităţilor extraşcolare dar şi în cadrul activităţilor şcolare, am încercat,prin
fapte şi trăiri autentice,să-i ajut pe copii să ocrotească natura.Scopul acţiunii a fost colectarea
deşeurilor reciclabile şi valorificarea lor în activităţile copiilor de creare a unor jucării,obiecte
utile lor.,de realizare a unor creaţii literare pe teme ecologice,a unor afişe ,participarea la
concursuri, plantarea şi îngrijirea unor plante şi multe altele. Însă, cel mai important obiectiv
propus a fost acela de a-i sensibiliza pe copii şi de a-i stimula să devină participanţi activi la
curăţarea mediului de deşeuri refolosibile,apoi creatori de frumos,practic,util.
Între om şi Natură trebuie să existe un echilibru permanent, iar lupta pentru păstrarea
purităţii mediului înconjurător nu trebuie să înceteze. Este necesar să devenim conştienţi de
responsabilităţile şi de consecinţele pe care le au faptele noastre în ceea ce priveşte protejarea
mediului, menţinerea echilibrului ecologic.

Poluarea are efecte directe şi asupra sănătăţii noastre. De exemplu, poluarea aerului
produsă de gazele de eşapament şi cele formate sub efectul radiaţiilor solare din produsele
corespunzătoare arderii combustibililor provoacă iritaţii ale ochilor, dificultăţi respiratorii,
inflamaţii pulmonare. Apa în care au fost deversate cantităţi mari de substanţe poluante,
nemaifiind potabilă poate produce şi ea diferite boli.

Astfel, sănătatea noastră este strâns legată de capacitatea de a face în fiecare zi un gest prin
care să îi mulţumim Naturii pentru tot ceea ce ne oferă, prin care să menţinem puritatea lumii în
care trăim.

Natura este foarte importantă pentru fiecare dintre noi. Ea se găseşte pretutindeni,
reprezintă frumuseţea, magia, farmecul planetei. Din păcate, aceasta prezintă nenumărate
„lipsuri”, deoarece pădurile sunt în număr foarte mic din cauza tăierilor excesive, animalele
dispar din cauza vânaturilor puternice, apele sunt murdare pentru că lumea „le-a confundat” cu
coşurile de gunoi, iar aerul devine tot mai nociv din cauza gazelor toxice produse de uzine sau
maşini. Există sute de probleme care pot fi rezolvate doar cu ajutorul nostru.

Nu este de ajuns să visăm, să ne dorim, ci trebuie să ne implicăm şi să acţionăm

pentru ca apoi să ne bucurăm împreună de un viitor mai verde.
Ceea ce natura a creat în milioane de ani se poate distruge în câteva zile, luni sau ani.
Pentru a evita distrugerea mediului trebuie să cunoastem legile acestuia şi să acţionăm în
conformitate cu ele, trebuie să învăţăm să protejăm,să ocrotim şi să conservăm elementele
mediului natural.
Trăim într-o ţară frumoasă, în care toate formele de relief se îmbină armonios, oferindu-ne
privelişti deosebite şi multe resurse naturale. Pentru aceste lucruri ţara noastră este apreciată, dar
încă mai avem de învăţat cum să punem în valoare darurile cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
48
 Natura ne oferă atâtea lucruri frumoase… Suntem singurii care o putem proteja, dar şi care
o putem distruge.
Viitorul planetei stă în mâinile noastre!

Din activităţile noastre !

Ziua apei Machetă din materiale reciclabile Colectarea deşeurilor

Bibliografie:

Mandrut, M, 1995, Educatie pentru mediul inconjurator, Editura Ceres-Bucureşti 1995;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
49
 CELE 7 MINUNI ALE NATURII DIN ROMÂNIA

Prof. înv. preș. : Lezeu Cosmina Anca

Școala Gimnazială Nr. 1 Roșia

Dintre cele şapte minuni ale Antichităţii, doar una, Piramida lui Keops, a trecut testul timpului.
Toate celelalte şase au pierit de mâna oamenilor sau de furia stihiilor. Dar patrimoniul lumii s-a
îmbogăţit cu nume noi, minuni ale lumii moderne şi monumente ale naturii între care se pot
înscrie cu cinste şi locuri de poveste din ţara noastră.
1. Sfinxul din Carpaţi - Zeul de piatră veghează neclintit Bucegii, semeţ şi neîndurător, iubit
de oamenii muntelui, temut de cei care cred în forţele lui supranaturale. Cercetătorii susţin că
ploile şi vântul au sculptat, în decurs de mii de ani, chipul uman de piatră. Există însă şi voci care
spun că faţa atât de bine conturată, cu fruntea înaltă, autoritară şi bărbia voluntară nu putea fi
doar acţiunea elementelor naturii. Cum Sfinxul din Egipt a fost ridicat în cinstea unui zeu
atotputernic, Sfinxul din Carpaţi reprezintă, poate, o divinitate la care se rugau locuitorii acestor
locuri, cu mii de ani înaintea dacilor. Originea lui rămâne un mister, dar forma lui unică îl pune
pe primele locuri în topul minunilor naturale ale României.

2. Delta Dunării - Unică în Europa şi pământul cel mai tânăr al continentului nostru, Delta
Dunării ar trebui să ocupe primul loc în orice top turistic al României. Depozitul unor bogăţii şi
peisaje de o frumuseţe tulburătoare, sălbatice încă, Delta este un adevărat dar nepreţuit al naturii.
Dunărea străbate zece ţări, dar pe teritoriul Dobrogei, la vărsarea în Marea Neagră, a construit un
adevărat paradis. Printre nuferi şi stuf, trăiesc sute de specii de păsări de apă, în pădurile de
stejari şi de sălcii vânează vulturii albi şi şacalii, iar în ape adăposteşte sute de specii de peşti,
şerpi şi broscuţe. Varietatea florilor este surprizătoare, la fel ca şi pădurile dese de pe grinduri. În
fiecare an, delta creşte cu 40 de metri în lungime, datorită aluviunilor aduse de Dunăre. Este un
loc deosebit pentru iubitorii de natură, care ar trebui respectat şi protejat.

3. Vulcanii noroioşi - Un peisaj parcă desprins de pe suprafaţa Lunii se întinde la numai câţiva
kilometri de Buzău. Sunt vulcanii noroioşi, conuri de pământ şi cratere la suprafaţa cărora
dansează pâcle de gaze şi noroi. Când plouă, apa sapă şanţuri adânci de câte doi, trei metri şi lasă
în urmă brazde de sare. Vulcanii noroioşi nu sunt rari pe pământ, dar numai o zecime dintre ei
pot fi văzuţi la suprafaţă, ceilalţi fiind pe fundul oceanelor. Pâclele de la Berca, aşa cum le spun
localnicii, sunt, poate, cele mai accesibile. Chiar dacă autorităţile locale nu amenajează zona,
există un drum parţial asfaltat care te conduce până la ele. Peisajul este surprizător în orice
moment al anului, dar primăvara este de o frumuseţe rară, când tufele de liliac înfloresc la
marginea noroaielor.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
50
 4. Groapa Ruginoasa - Fenomen unic în munţii Apuseni, groapa roşiatică se aseamănă unei
răni deschise în trupul muntelui Ţapu. Diametrul actual depăşeşte 600 de metri şi creşte de la un
an la altul. Adâncimea prăpastiei este de 100 de metri, iar în vale s-a format un canion aproape
imposibil de străbătut. Dacă ajungi în Apuseni, trebuie neapărat să vizitezi groapa Ruginoasa, iar
traseul este uşor de străbătut. Malurile gropii nu sunt consolidate, aşa că trebuie să te apropii cu
grijă să priveşti în abisul de rocă roşie.
5. Cascada Cailor - Apa adunată într-un circ glaciar, pe Muntele Cailor, se revarsă în trepte
peste un prag numit Podul Cailor şi formează cea mai spectaculoasă şi cea mai înaltă cascadă din
ţară. Căderea de apă cumulează 97 de metri şi este situată la altitudinea de 1.300 de metri.
Spectacolul pe care îl oferă şuvoaiele despletite de apă argintie pe stâncile golaşe înconjurate de
brazi seculari este de neuitat. Cine vrea să se convingă de frumuseţea ei, trebuie să meargă în
staţiunea maramureşană Borşa şi să urce cu telescaunul pe platoul de unde porneşte un drum
forestier spre cascadă.
6. Peştera Urşilor - Urşii de cavernă au trăit aici acum 15.000 de ani, dar scheletele lor pot fi
văzute şi azi în peşteră. E unul dintre cele mai importante puncte turistice din Apuseni. Peştera
are o lungime de 1.500 de metri, dar numai galeria superioară, de aproape 500 de metri, poate fi
vizitată de turişti. A fost descoperită întâmplător în anul 1975, în timp ce se extrăgea marmură
din munte. Frumuseţea ei constă în bogăţia de stalagmite şi stalactite care închipuie diverse
forme, lumânări, spirale, dantele de calcar şi baldachine de piatră albă, rare în lume. 7. Piatra
Craiului Prăpăstiile Zărneştilor, Plaiul Foii sau Vârful La Om sunt numele pitoreşti ale Pietrei
Craiului, locuri înzestrate cu o frumuseţe aparte, care te îmbie să pui sacul în spinare şi să pleci
în aventură. Munţii aceştia, cuprinşi între Bucegi şi Făgăraş, au comori fără egal în ţară. Crestele
albe şi semeţe sunt unice prin varietatea formelor: abrupturi spectaculoase, piramide şi brâuri
stâncoase întrerupte de văi adânci. Dacă te avânţi spre creastă, aici poţi vedea capre negre,
vulturi, flori de colţ şi garofiţele roz ale Pietrei Craiului, unice în lume.

În concluzie putem spune că România este una din cele mai frumoase țări!

Bibliografie:

Berca, M., Ecologie generală și protecția mediului, Ed. Ceres, 2000;

Botnariuc N., Vădineanu A., Ecologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1982;
Berindei I. O., Județul Bihor, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
51
 POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Prof. înv. Preșcolar: Horvat Izabella
GPP Nr. 1 Remetea

Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea
aerului. Aceste elemente de bază în viața omului se pare că sunt și cele mai afectate de acțiunile
iresponsabile ale ființei omenești.
Solul, ca și apa și aerul, este un factor de mediu cu o influență deosebită asupra sănătății.
De calitatea solului depinde formarea și protecția surselor de apă, atât a celei de suprafață, cât,
mai ales, a celei subterane.
Apa este un factor de mediu indispensabil vieții. Ea îndeplinește în organism multiple
funcții. Fără apă, toate reacțiile biologice devin imposibile.
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezența unor
comportamente străine, numite poluanți, ca urmare a activității omului și care provoacă, prin
natura lor, prin concentrația în care se găsesc și prin timpul în care acționează, efecte nocive
asupra sănătății, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului,
esențiale vieții.
Erupțiile vulcanice generează produși gazoși, lichizi și solizi, exercitând influențe
negative asupra purității atmosferice. Cenușile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful
vulcanic și alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groși, care pot
pluti până la mari distanțe de locul de emitere. Timpul de rămânere în atmosferă a acestor
suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani.
Furtunile de praf sunt, și ele, un important factor de poluare a aerului. Terenurile afânate
din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitații, pierd partea aeriană a vegetației și
rămân expuse acțiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată, ridică de pe sol o
parte din particule, care sunt reținute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor
particule, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se
poate produce la mari distanțe față de locul de unde au fost ridicate.
Incendiile naturale sunt o importantă sursă de fum și cenușă, care se produc atunci când
umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai
ales în zona tropicală, deși, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este
de natură să favorizeze izbucnirea incendiului.
Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Procesele de
producție industrială și producția de energie a industriei sunt principalele surse de poluare
atmosferică, dar la aceasta putem adăuga orice arderi din care rezultă substanțe poluante. Gazele
industriale, gazele rezultate din arderi, fie că e vorba de încălzirea locuințelor sau de gazele de
eșapament eliminate de autovehicule, poluează atmosfera cu numeroase substanțe dăunătoare
sănătății, aceste substanțe provocând, printre alte boli, boli respiratorii și alergii, precum și ploi
acide ce distrug pădurile.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
52
 Praful, cenușa și fumul au o proporție destul de mare în totalitatea poluanților care există
în atmosferă. Sursele artificiale generatoare de praf, cenușă și fum cuprind, în general, toate
activitățile omenești bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoși. O imprtantă
sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industra materialelor de construcții, care are la
bază prelucrarea unor roci naturale (silicați, argile, calcar, magnezit, ghips etc.).
Monoxidul de carbon este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare
printre poluanții devastatori. Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă, acest amestec de
gaze care acoperă globul pământesc, amestec ce asigură viața și ne protejează de razele
dăunătoare ale Soarelui. Echilibrul natural al gazelor atmosferice este amenințat acum de
acivitatea omului. Aceste pericole sunt reprezentate de efectul de seră, încălzirea globală,
poluarea aerului, subțierea stratului de ozon și ploile acide.
Poluarea solului este considerată ca o consecință a unor obiceiuri neigienice sau practici
necorespunzătoare. Este datorită îndepărtării și depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate
din activitatea omului, a deșeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanțe
chimice în practica agricolă. Ca măsuri de prevenire și combatere a poluării solului, amintim:
colectarea igienică a reziduurilor menajere în recipiente speciale, îndepărtarea organizată și la
perioade cât mai scurte a reziduurilor colectate în afara localităților, depozitarea controlată sau
tratarea corespunzătoare a reziduurilor îndepărtate prin neutilizarea lor , utilizarea în agricultură,
ca îngrășământ natura a reziduurilor, incinerarea reziduurilor uscate, recuperarea și reutilizarea
(reciclarea) reziduurilor etc.
Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu
legile naturii.

Bibliografie:
Pârvu, C., ”Ecologie naturală”, Ed. Tehnică, București, 1999;
Stugren, B., ”Ecologie teoretică”, Ed. Sarmis, Cluj Napoca, 1994;
www.lucrărigeografice.ro

IMPORTANŢA PĂDURII ŞI BENEFICIILE EI

Prof. Mlendea Nicoleta Dorina

G.P.P.,,Floare de Colt”, Beius

,,Pădurea este o podoabă a naturii; ea reprezintă viaţă şi bogăţie şi prin toate calităţile ei
merită să fie cunoscută, curăţată şi îngrijită’’ citat din Mihai A. Ionescu

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
53
 Dintotdeauna, pădurile au reprezentat habitatul natural specific al unei mari părți a
continentului european și au asigurat servicii esențiale pentru mediu și pentru starea noastră de
bine. Ele sunt extrem de bogate în privința biodiversității, fiind esențiale pentru eforturile noastre
de susținere a habitatelor natural. Avem nevoie cu toții de păduri sănătoase. Depindem de ele
pentru a supraviețui, de la aerul pe care îl respirăm până la lemnul pe care îl folosim.

Pădurile asigură habitatele necesare oamenilor și animalelor, protejează bazinele

hidrografice, previn eroziunea solului și diminuează schimbările climatice. Cu toate acestea, în
ciuda dependenței noastre de păduri, oamenii încă permit ca ele să dispară.spatii verzi, vegetatie
Pădurile sunt ,,plămânii pământului’’. Fără păduri, suntem ca fără de oxigen, deci e foarte
important să învățăm să le protejăm, să le îngrijim, să le prețuim, pentru a ne asigura viața pe
pământ.

Pădurea a fost percepută de-a lungul etapelor de dezvoltare a societăţii în moduri diferite,
de la spaţiu de procurare a hranei (vânat, fructe, ciuperci etc) în fazele incipiente ale civilizaţiei,
la sursă de materie primă necesară industriei de prelucrare a lemnului din perioada tehnologică.
În ultimii ani, pe fondul degradării mediului, pădurea începe și trebuie să fie percepută ca un
ecosistem complex care oferă servicii cu caracter social, economic și de mediu, solicitând astfel
aplicarea unui management forestier responsabil în ceea ce privește recoltarea resurselor.Pădurea
furnizează oxigen pentru toate organismele vii de pe pământ și în același timp, absoarbe bioxidul
de carbon, care este atât de nociv pentru sănătate și astfel, contribuie la reducerea poluării.

Este o sursă de medicamente și remedii naturale și păcat că nu am învățat, ca oameni, să

ne extindem și să învățăm cum să le utilizăm, astfel încât să fie tot în avantajul nostrum.

Pădurile sunt un loc de relaxare, cu peisaje deosebite, care ne fac să ne simțim mai bine
și, de asemenea, care au efect terapeutic asupra psihicului nostru.

Pădurile împiedică eroziunile și alunecările de teren și reduce din gravitatea viiturilor,

găzduiește specii de animale, păsări, vegetație deosebit de variată, deci pădurea, cu alte cuvinte,
reprezintă un sistem ecologic complex, fără de care multe componente ale planetei s-ar pierde
pur și simplu.

Pădurile asigură numeroase servicii ale ecosistemelor, esențiale pentru mediu și pentru
climă. De exemplu, ele contribuie la reglarea climei pe planeta noastră, la alimentarea bazinelor
hidrografice, oferindu-ne apă curată și la purificarea aerului pe care îl respirăm. Creșterea
fondului forestier contribuie adesea la captarea unor cantități mari de dioxid de carbon din
atmosferă. De asemenea, pădurile contribuie la conservarea și protejarea biodiversității, dat fiind
că o multitudine de specii trăiesc în păduri și depind de acestea. Ele reprezintă și o resursă
economică importantă, nu numai pentru producția de lemn, ci și pentru alte materii prime
utilizate la obținerea medicamentelor și a altor produse. Pădurile au un rol important și în ceea ce
privește recreerea și starea de bine a oamenilor.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
54
Bibliografie:

Pârvu, C., 2001 – Ecologie generală. Editura Tehnică, Bucureşti Pădureanu, S., 2011 – Poluarea
mediului şi ocrotirea naturii. Ed. Tehnopress.

Slabu Cristina, 2018 – Ecologie şi protecția mediului –suport de studiu. Ed. “Ion Ionescu de la
Brad”, Iaşi.

Stugren, B., 1994 – Ecologie teoretică, Ed. Sarmis, Cluj.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecologie

ACTIVITĂȚI ȘCOLARE ȘI EXTRAȘCOLARE DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

Prof. Elena Perța
Școala Gimnazială, Coumna Păstrăveni, Neamț

Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui

integritate şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Formarea elevilor cu o
conştiinţă şi o conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers
educativ şcolar şi extraşcolar.

Educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu vizează formarea şi cultivarea

capacităţilor de rezolvare a problemelor declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi
postindustriale la scară socială, care au înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii şi
al existenţei umane.

Educaţia pentru mediu are ca scop schimbarea viziunii pe care noi o avem asupra lumii şi
înţelegerea relaţiilor care se ţes în interiorul sistemelor ecologice, între om şi natură.

Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate; şcolară, extraşcolară,
activităţi ştiinţifie, literare , artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt
diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări,
drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice,
labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere
scenete ecologice, concursuri.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
55
 Prin educaţie ecologică, copiiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii
pentru a acţiona individual şi în echipă la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia mediului
înconjurător.

Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul elevilor pentru lumea

înconjurătoare, se formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de protecţie
a mediului şi se cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.

Educaţia ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a
reuţi în timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra
binelui şi a răului, să acţioneze în folosul naturii şi a sa.

Educaţia ecologică este un domeniu extrem de generos, interesant şi atractiv pentru

majoritatea copiilor.
Copilul de vârstă şcolară mică nu trebuie bombardat cu cunoştinţe teoretice, ci trebuie implicat în
activităţi practice cât mai variate şi mai atractive, care să vină în întâmpinarea curiozităţii
senzoriale în plină dezvoltare. Nu bogăţia cunoştinţelor de biologie interesează în primul rând , ci
cunoaşterea şi menţinerea în forul interior al copilului a următoarelor stări:

 dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii;

 puterea de a ocroti formele de viaţă.
Obiectivele urmărite pentru realizarea educaţiei ecologice la elevi sunt:

 să conştientizeze interdependenţa dintre calitatea mediului şi calitatea vieţii;

 să-şi însuşescă cunoştinţele referitoare la complexitatea relaţiei dintre speciile unui
ecosistem;
 să ia atitudine faţă de orice activitate care poate distruge echilibrul din natură;
 să aibă o conduită pozitivă, de participare la activităţile de protejare a mediului, condiţie a
unei vieţi sănătoase, în deplina armonie cu natura.
Obiectivele educaţiei ecologice în şcoala se pot realiza pe două căi:prin contribuţia mai
multor discipline de studiu; prin activităţi extracurriculare.

Pornind de la premisa ca educatia ecologica presupune mai multe componente (cunoştinte,

atitudini, conduite) care se dobândesc într-un timp îndelungat, este firesc ca această latură a
educaţiei să se afle în atenţia mai multor discipline şi în toate etapele de pregătire şi formare a
elevilor.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
56
 Disciplina Ştiinţe are un mare potenţial în educaţia ecologică a elevilor. Această disciplină
asigură în mod organizat însuşirea unor cunoştinţe prin activităţi de observare, identificare,
grupare, jocuri, activităţi practice a lumii care ne înconjoară.

La Limba română, valorificând textele din manual, elevii iau contact cu frumosul din natură
cu ajutorul cuvintelor, realizeaza creaţii artistice dupa imagini din natură.

Geografia este disciplina care oferă bogate cunoştinţe despre relief, ape curgătoare, ape
stătătoare, floră şi faună.

La Abilităţi practice elevii îngrijesc plantele din clasă, realizează jucării din materiale
refolosibile, realizează colecţii de frunze, seminţe, alte materiale pe care le folosesc apoi în
activitatea lor.
Educaţia plastică îşi aduce aportul la dezvoltarea simţului artistic, la sesizarea echilibrului,
armoniei din mediul înconjurător oferă posibilitatea să transpună prin mijloace artistice frumosul
din natură.

Educaţia civică cuprinde teme care pot fi valorificate cu succes pentru formarea de atitudini
adecvate în raporturile copiilor cu mediul înconjurător.

Unele teme prevăzute de programa de istorie ne dau posibilitatea realizării tangenţiale a

educaţiei ecologice.

Problemele de matematică de aflare a unor suprafeţe de teren ocupate de diferite culturi sau
păduri, de aflare a unor cantităţi de diferite materiale din natură pot conduce la convingerea
elevilor că mediul trebiue protejat, că pot colecta materiale refolosibile în vederea păstrării
resurselor naturale.

O reală educaţie ecologică se realizează şi în cadrul ctivităţilor extraşcolare. Modul cel mai
elocvent îl reprezintă proiectul de mediu. Prin complexitatea sa şi prin timpul pe care fiecare
coordonator de proiect şi-l alocă pentru desfăşurarea sa, proiectul poate atinge mai multe
obiective. Totodată, proiectul presupune o gamă largă de activităţi şi, din acest motiv, tematica
poate fi diversă. Proiectul de mediu este unul dintre proiectele care se poate realiza având
suportul total al copiilor implicaţi.

Utilitatea lui constă în aceea că îi ajută pe elevi să înţeleagă legătura care există între om şi
natură, între cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu şi lumea din afara şcolii, dă
posibilitatea elevilor de a se implica şi organiza prin investigare individuală sau în grup,
autoconducându-şi procesul de educaţie, îi pune în contact cu comunitatea şi le creează
posibilitatea de a-şi susţine în mod public opiniile.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
57
 În întreaga muncă de educaţie ecologică cu şcolarii trebuie să ajungem la convingerea că
mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi (5 iunie), ci în toate cele 365 de zile ale fiecărui
an, în fiecare clipă a fiecărei zile, de toţi locuitorii planetei. Trebuie să apărăm Planeta Albastră,
leagăn al civilizaţiei şi al vieţii, ea fiind casa noastră şi a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ.

Bibliografie:
Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor – ,,Psihopedagogie’’, Ed. Spiru Haret, Iași, 1995.
Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Ed.„Scaiul”,
București,1993.
Cuciinic, Constanţa – ,,Natura – prietena mea’’, Ed. Aramis, București, 2003.
Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru Tineret’’, Ed. Forum, București,1998.
„Tribuna învăţământului”, 27 februarie -5 martie 2006, pag 1.

Prof. ARNĂUTU NICOLETA

GRĂDINIȚA NICOLAE BĂLCESCU

ARGUMENT

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
58
 „Tot ce se află pe faţa pământului se transformă necontenit, fiindcă Pământul e viu şi are
suflet. Noi facem parte din acest suflet şi rareori ne dăm seama că el lucrează pentru binele
nostru.”

(Pablo Coelho, Alchimistul)

SCOP

Conştientizarea importanţei menţinerii unui mediu curat, sănătos şi echilibrat, formarea unui
comportament ecologic precum şi dezvoltarea capacităţilor de a aprecia frumosul din natură

OBIECTIVE:

Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor prin organizarea de expoziţii în

care să evidenţieze importanţa Pământului şi a unui mediu curat

Conştientizarea efectelor acţiunii omului asupra naturii.

Manifestarea interesului în activităţile de ocrotire a mediului precum şi promovarea regulilor

de protejare şi respectarea a naturii

Formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de încălcarea normelor de protejare a

mediului.Stimularea activităţii în grup,dezvoltarea simţului estetic şi a creativităţii

GRUPUL ŢINTĂ: - preșcolarii grupei mijlocii

RESURSE:

RESURSE UMANE:

Colaboratori: Voicu Aurelia – bibliotecar

RESURSE SPAŢIALE:

Grădinița Nicolae Bălcescu

ACTIVITĂŢI:

 culorile Pământului: realizarea de afişe, postere, desene cu mesaje ecologice

pentru protejarea Planetei Albastre
 glasul Pământului: realizarea de către elevi a unor compuneri: “Pământul
suspină”, “Îndemnul Pământului”,
 S.O.S – Pământul în pericol:discuţii despre problemele care ameninţă planeta
(intensificarea efectului de seră, poluarea, ploile acide, deşertificarea etc.)

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
59
  biblioteca Terrei: întocmirea unei minibiblioteci cu cărţi ce conţin informaţii
despre Pământ

EVALUAREA PROIECTULUI:

- observarea sistematică a comportamentului elevilor în situaţii concrete;

- expoziţii cu lucrările elevilor;

- acordare de diplome pentru contribuţii deosebite şi originalitate;

- mediatizarea mesajului proiectului prin postere relizate de elevi;

- prezentarea proiectului pe site-ul www.didactic.ro

Culorile Pământului

Bibliografie

Ghidul ecologistului – 10 sfaturi pentru a proteja mediul-de Alexandru Marin

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
60
 EFECTELE DESCOPERIRILOR ȘTIINȚIFICE ASUPRA PLANETEI ALBASTRE

Prof. înv. primar: Oana Denisa Bălău

Școala Gimnazială Nr. 3 Piatra -Neamţ

Ceea ce vedem astăzi cu ochii , ceea ce simțim cu toate organele noastre de simț nu a fost și nu
va fi niciodată la fel, aceasta pentru că lumea cu toate componentele sale se modifică de la un
moment la altul . Ceea ce percepem noi astăzi nu este decât o secvență din îndelungata evoluție a
mediului terestru.
Totul a început cu ani în urmă!
Creatorul i-a dat omului toate cele necesare traiului și în plus ia dat omului minte,
înțelepciune, posibilitatea de a întelege legile Sale, dar i-a dat și libertatea de a alege , tocmai
acest dar nu a fost primit, nu a fost înțeles cum trebuie și astfel omul s-a întors ȋmpotriva
Creatorului și împotriva tuturor creațiilor sale.
Nu trebuie să vedem o opoziție interminabilă între credință și știință , pentru că fiecare
urmărește descoperirea adevărului , iar adevărul este unul singur .
Anumite elemente atât venite din partea lumii științifice cât și din partea unor persoane din
lumea religioasă au făcut și fac anumite greșeli , unele intenționate , altele din neștiință, fapt ce a
dus și mai duce încă la o opoziție ( din ce în ce mai redusă dintre religie și oamenii de știință).
Important este că cele mai noi descoperiri științifice vin să confirme creația divină și în acest fel
religia și ştiința sunt chemate deopotrivă să clădească această lume nu să o distrugă așa cum de
multe ori s-a întâmplat. Credem, sperăm în înțelepciunea omenirii de a se regăsi, de a trăi în
armonie cu mediul înconjurător, dat spre stăpânire de câtre Creator, pe care însă, de multe ori l-
am neglijat și i-am produs daune .
Să ne întoarcem la începuturi, în zorii omenirii când natura darnică i-a oferit omului toate cele
necesare traiului și încă cu multă generozitate și prisosință pentru că atunci aerul era curat, apele
limpezi, arborii erau încărcați cu fructe, apele râurilor pline cu pești, la fel și apele mărilor,
peisajele încântătoare, nedegradate.
Drept este că omul acelor vremuri avea de înfruntat și unele aspecte cum ar fi condițiile
naturale uneori vitrege (frigul, seceta, căldura excesivă, inundații, cutremure, izbucnirea
vulcanilor) sau fioroasele animale sălbatice cu care își împărțea de multe ori hrana și locul de
trai.Erau și situații când între grupurile de oameni izbucneau conflicte datorită unor cauze ce
țineau de locul de trai, de hrană, de folosirea diferitelor resurse și astfel văzând în natură, în
mediul înconjurător aceste amenințări, omul din aceste vremuri a avut în vedere propria
persoană sau cel mult pe cei din familia sau tribul din care făcea parte .
A apărut atunci ceea ce se numește egoism, preocuparea doar pentru propria persoană sau
pentru cei foarte apropiați .

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
61
 În acele vremuri , când totul i se părea ostil , egoismul a fost justificat , dar cu timpul multe
dintre aceste amenințări au dispărut însă egoismul nu a dispărut, nici măcar nu s-a diminuat ci,
dimpotrivă s-a dezvoltat tot mai mult .
Revenim la ideea că omul a găsit în natură toate cele necesare traiului dacă a înțeles că pentru
aceasta este nevoie de muncă, nu numai muncă fizică ci și cunoaștere, pentru că vânătoarea
animalelor sălbatice presupunea o anumită experiență, la fel cum pescuitul presupunea la fel
experiență. Această experiență se câștiga, nu prin cărți, ci se transmitea din generație în generație
de la cei vârstnici la cei tineri , de exemplu pentru a câștiga îndemânare și pricepere în vânarea
animalelor sălbatice care erau mult mai puternice, fioroase decât omul ,el, omul a trebuit să
învețe acest meșteșug .Pentru aceasta, în peșteri care constituiau locuința omului prinitiv, se
practicau anumite lecții, ritualuri. Dovadă stau descoperirile din Europa Vestică , cum ar fi cele
cu picturi rupestre de la Altamira.
Pe pereții peșterilor se desenau folosindu-se culori naturale (ocru) anumite animale care erau
apoi supuse ,,tirului,, bolovanilor, sulițelor. Aceste ritualuri au dat naștere și primelor manifestări
artistice, primelor picturi care sunt de o frumusețe rară.
În negura istoriei , cavernele , peșterile au constituit primele adăposturi naturale pentru omul
primitiv, ele atenuând variațiile bruște de temperatură, apărând oamenii de frig și de arșița verii.
Au urmat câteva descoperiri epocale ale oamenilor chiar în perioada de început a istoriei :

- descoperirea focului ce a dus la îmbunătățirea vieții omului, la expansiunea habitatului său

chiar în zonele mai reci, la prepararea hranei, etc. iar mai târziu la prelucrarea metalelor ;
- descoperirea roții care a facilitat transportul dar și operațiile militare.
Mult mai târziu s-au descoperit motorul cu aburi, energia atomică, electicitatea..
Un moment important l-a consituit cultivarea primelor plante ce ȋi asigurau omului o
independență mai mare față de natură. Aceași importanță a avut-o și domesticirea animalelor.
Ambele descoperiri au dus la sedentarizarea oamenilor, la înlocurirea migrațiilor masive, la
stabilirea anumitor zone ce au devenit mai târziu chiar primele cetăți. Un rol deosebit l-a avut
comunicarea ce a permis și transmiterea experienței la început prin viu grai de la o generație la
alta.
Descoperirile făcute, vorbirea, viața în colectiv, în comunități umane a dus treptat la intervenția
din ce în ce mai accentuată a omului asupra naturii. Desigur că inițial această intervenție era
limitată la spații foarte restrânse dar era limitată și ca intensitate. Este drept că se tăiau câțiva
arbori iar mai târziu din ce in ce mai mulți, pentru a face loc terenurilor de cultură. Dar cu
timpul, odată cu folosirea uneltelor din ce ȋn ce mai perfecționate, odată cu organizarea uneori
forțată a muncii, aceste transformări au căpătat o dezvoltare mai intensă, iar în ultimile secole au
ajuns să transforme puternic mediul înconjurător și pe spații foarte extinse .
Descoperirea mașinii cu aburi a revoluționat activitatea umană în cel puțin trei domenii:
- folosirea puterii aburului în industria textilă britanică, dar și în alte ramuri industriale ce a dus
la sporirea substanțială a productivității;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
62
- folosirea mașinii cu aburi în transporturile pe uscat ( prima locomotivă și primul tren în Marea
Britanie);
- folosirea mașinii cu aburi în transporturile navale ceea ce a asigurat o viteză sporită vapoarelor,
astfel Marea Britanie a devenit regina mărilor și oceanelor, eliminând pe rând puterile maritime
navale, Portugalia, Spania, Franța , Belgia , Olanda .
A luat naștere cel mai mare imperiu colonial cuprinzând toate continentele excepție făcânt
Antartida . Din colonii, Regatul Unit aducea materii prime pe care le prelucra în țară și apoi le
vindea nu numai în coloniile sale ci și în alte țări .
Descoperirea motorului cu ardere internă a dus la înlocuirea treptată a mașinii cu abur cu
motoarele ce folosesc hidrocarburi și în felul acesta a urmat era folosirii hidrocarburilor în loc de
a folosirii cărbunelui .
Noi ocupații , noi firme care au devenit adevărați dictatori în dezvoltarea economică ce au
ajuns să împiedice alte descoperiri așa cum erau cele a lui Tesla care aveau să folosească energii
neconvenționale mult mai ieftine, cu cele lansate pe combustibilii reprezentați prin hidrocarburi.
Beneficiind de aceste descoperiri dar și prin exploatarea nemiloasă a popoarelor din colonii,
unele țări au ajuns să dețină mari bogății, să dicteze destinul altor popoare și de asemenea să
considere că stăpânesc natura. S-a format astfel, o concepție total greșită conform căreia omul
este deja stăpânul naturii. Spunem că a fost si este încă o concepție total greșită pentru că natura
este mult mai puternică și inteligenţa decât omul .

BIBLIOGRAFIE

1.Aebly, H., (1973), „Didactica psihologică. Aplicații în didactică a psihologiei lui J.Piaget”,
Ed.Did.și Ped., București;

2.Claudia , Anca , Andrei (2000) Rolul excursiilor și a drumețiilor în însușirea cunoștințelor de

geografie

3.Nicu Aur (1985), Valențele educative ale participărilor elevilor la cercetările geografie în
teren .

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
63
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Bruda Anca

Grădinița cu P.P ”Căsuța Poveștilor” Sibiu

În general, majoritatea elevilor din România nu au formată o educaţie ecologică - pungi,

ambalaje, cutii de plastic etc. aruncate în curtea şcolii sau pe stradă, stau mărturie lipsei de
educaţie ce ar trebui să provină din familie şi să fie consolidată în instituţiile de învăţământ.
Educaţia ecologică, trebuie să înceapă, din frageda copilărie. Aceasta contribuie la
formarea unei conştiinţe şi a gândirii ecologice despre natură, dar şi a formării unei comportări
atente şi corecte faţă de ea. Nu este suficientă o simplă informare cu privire la mediul
înconjurător, ci este important ca elevii să-şi poată exprima idei personale şi să manifeste o
atitudine legată de responsabilitatea pe care şi-o asumă în privinţa mediului în care trăiesc.
Trebuie să fie capabili să înţeleaga relaţiile existente între anumite situaţii şi să analizeze, să
sintetizeze şi generalizeze informaţiile. Este importantă rezolvarea cauzelor care au dus la o
anumită situaţie şi nu a efectelor acesteia.
Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu conditia sa respecte natura. Aceasta
inseamna azi, mai mult ca oricand sa o priveasca in calitate de adevart ecolog-cetatean, cu
gandul refacerii ei. Uneori cuvintele, expresiile copiilor ni se par "trasnite", dar dincolo de partea
hazlie, educatorul descopera modul de gandire original alimentat de o curiozitate si o imaginatie
iesite din comun. Avalansa de intrebari cum ar fi: "Ce-I luna?", "Ce-i soarele?" , " Cum apar
plantele, oamenii?", "Dec e nu se simte cand Pamantul se invarte in jurul Soarelui?" , "De ce sunt
razboaiele?", "De ce sunt rai omenii?", "De ce se cearta mama cu tata?", "De ce, de ce, de ce .".
Din lipsa de timp sau alte motive, adultii se multumesc sa raspunda in gluma sau sa amane
raspunsurile pana cand vor creste mai mari, ignorandu faptul ca acum e terenul fertil pentru a
semana samanta cunoasterii pentru ca acum gandirea e mai creativ, memoria mai plastica, mintea
mai iscoditoare.
În cursul anului școlar, am inițiat un
proiect numit ”O floare pentru grădinița mea”,
prin care am încurajat preșcolarii să aducă fiecare
câte o floare la grădinița iar mai apoi să o
planteze în grădina din fața grădiniței. Proiectul a
fost un real succes, iar profesorii, părinții și
preșcolarii s- au arătat foarte încântați de
rezultate și de idee.
După cum spune un vechi proverb "omul
sfințește locul li omul îl dărâmă", noi oamenii
suntem considerați factorul principal de stabilire
a relațiilor om - natura. De felul cum vom ști să
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
64
intervenim și să protejăm natura, la randul ei va fi darnică sau nu cu noi cu excepția calamităților
naturale.
Educația ecologică are o componentă de bază și anume "igiena". Domeniul de cunoaștere
al educației ecologice este vast.
O importanță deosebită pentru educația preșcolarului o au următoarele domenii de
cunoaștere:igiena mediului – atmosfera, igiena mediului – apa, igiena mediului – solul, igiena
habitatului – locuința, instituțiile publice, igiena alimentație – alimente

Bibliografie:

1. Acatrinei G.: "Poluarea si pritectia mediului ambiant", editura Universitatii "Al. I.

Cuza", Iasi - 1994
2. Barnea M., Calciu Al.: "Ecologie umana", editura Medicala, Bucuresti - 1979
3. Martinescu G., Ciuhodaru L.: "Fise medicale de igiena", editura Bit, Iasi - 2001

PRIETENII NATURII

Prof.înv.primar Bonchiș Marcela

Școala Gimnazială“N. Popoviciu “Beiuș

,, Învăţaţi-i pe copiii voştri , ceea ce i-am învăţat noi pe ai noştri că pământul este mama
noastră. Tot ceea ce I se întâmplă pământului, va ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui
pământ. Noi ştim cel puţin atât : nu pământul aparţine oamenilor ci oamenii aparţin
pământului.(Sieux Seattle).

Având acest motto în gând un grup de elevi ai Școlii Gimnaziale “Nicolae Popoviciu”
Beiuş , împreună cu noi, dăscăliţele lor, am demarat anii trecuți proiectul educaţional “Prietenii
naturii”. Dintre obiectivele urmărite pe parcursul derulării acestui proiect menţionez :
conştientizarea interdependenţei dintre calitatea mediului şi calitatea vieţii, formarea şi
dezvoltarea unui comportament individual şi social ecologic, însuşirea unor norme de
comportament ecologic specifice asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societăţii
şi mediului şi formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cel care încalcă aceste norme.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
65
 Am iniţiat acest proiect plecând de la faptul că a observa şi a vorbi despre poluare şi
efectele acesteia este destul de simplu. Stoparea şi prevenirea acesteia rămân totuşi obiective mai
greu de realizat.

Pe durata implementării acestui proiect am desfăşurat activităţile: „De vorbă cu o picătură de

apă”, „Parada păsărilor”, „Pădurea, aurul verde”, „Cei mai mici ecologişti”, „Prietenii naturii”.

În luna martie am marcat Ziua Mondială a Apei organizând următoarele activităţi: desene sub
genericul „Apa-izvorul vieţii”; realizarea unui pliant cu tema” O picătură de apă poate salva o
viaţă” ghicitori, curiozităţi, confecţionarea de ecusoane.

În luna aprilie, de Ziua Păsărilor, ne-am familiarizat cu minunata lume a păsărilor.

Conţinuturile au fost accesibilizate la nivelul lor de înţelegere şi abordate interdisciplinar. Am
construit (cu ajutorul bunicilor şi tăticilor) căsuţe pentru păsărele şi am organizat un concurs de
ghicitori, poezii şi cântece despre păsări.
Pădurea,”Aurul verde”, a fost încă din cele mai vechi timpuri, prietena omului, oferindu-i
hrană şi adăpost. Acum a venit rândul omului să aibă grijă de ea, să o apere de „duşmani”, adică
de noi, oamenii. Prin acţiunile desfăşurate, am desfăşurat activităţi de ecologizare pentru
ocrotirea, îngrijirea şi conservarea naturii.

Este important ca noi, cei ce avem delicata misiune de a-i educa pe cei mici, să avem o
conştiinţă ecologică, bine conturată pentru ca acţiunile pe care le desfăşurăm să fie eficiente şi
credibile în faţa copiilor.

FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI ECOLOGICE

Prof.înv.primar: Boc Claudia

Şcoala Gimnazială Nr.1 Nucet

*Ѕсο pu l е du са țі е і  е сο lο gі се 

U n pа ѕ і mpο rtа nt е ѕtе  rе сu nο а ştе rе а  ѕсο pu lu і  е du са ţі е і  dе  mе dі u  dе  а  сrе а  ο а mе nі  сu  ο 
сο nştі і nţă е сο lο gі с, а dі сă ο а mе nі  са rе  pο ѕе dă: ο  сο nştі е ntі zа rе  şі  ο  ѕе nѕі bі lі tа tе  fа ţă dе 
întrе gu l mе dі u  înсο nju rătο r; ο  dі vе rѕі tа tе  dе  е xpе rі е nţе  şі  ο  înţе lе gе rе  dе  bа ză а 
prο blе mе lο r dе  mе dі u ; u n ѕе t dе  vа lο rі  е сο lο gі се  şі  u n ѕе ntі mе nt dе  prе ο сu pа rе  pе ntru 
mе dі u , mο t і vа ţ і а  şі  dі ѕpο zі ţі а  ѕă pа rtі сі pе  а сtі v lа  îmbu nătăţі rе а  şі  prο tе jа rе а  mе dі u lu і ;
а bі lі tăţі  pе ntru  і dе ntі fі са rе а , се rсе tа rе а , şі  rе zο lvа rе а  prο blе mе lο r mе dі u lu і  .

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
66
 *Ο bі е сtі vе lе  е du са țі е і  е сο lο gі се 

Ο bі е сtі vе lе  е du са ţ і е і  dе  mе dі u  în tο а tă lu mе а  ѕu nt а ѕе mănătο а rе : ѕă mе nţі nе m şі  ѕă
îmbu nătăţі m са lі tа tе а  mе dі u lu і , ѕă prе vе nі m prο blе mе lе  mе dі u lu і  în vі і tο r. Pе  dе  ο  pа rtе ,
е du са ţ і а  dе  mе dі u  înѕе а mnă і nfο rmа rе а  şі  ѕpο rі rе а  сu nο ştі nţе lο r е lе vі lο r dе ѕprе  mе dі u l
înсο nju rătο r. Е lе vі і  învа ţă dе ѕprе  înсălzі rе а  glο bа lă, dе şе u rі  ѕο lі dе  şі  а ltе  prο b lе mе  а lе 
mе dі u lu і , dе ѕprе  е сο lο gі е  şі  сu m fu nсţі ο nе а ză pământu l, dе ѕprе  u rmărі lе  dе grа dărі і 
mе dі u lu і  şі  învа ţă са rе  е ѕtе  rο lu l lο r în сrе а rе а  şі  prе vе nі rе а  prο blе mе lο r mе d і u lu і . Pе  dе 
а ltă pа rtе , е du са ţі а  dе  mе dі u  ѕpο rе ştе  сο nştі е ntі zа rе а  prο blе mе lο r şі  înţе lе gе rе а  vа lο rі lο r
pе rѕο nа lе  prі n dе ѕсο pе rі rе а  а t і tu dі nі і  şі  înţе lе gе rі і , а ju tându -і  pе  е lе vі  ѕă-şі  е vа lu е zе  şі 
ѕă-şі  сlа rі fі се  ѕе ntі mе ntе lе  în се е а  се  prі vе ştе  mе dі u l şі  сu m сο ntrі bu і е  lа  prο blе mе lе 
а се ѕtu і а  . А ju tă fі е са rе  pе rѕο а nă ѕă înţе lе а gă fа ptu l сă ο а mе nі і  а u  vа lο rі  dі f е rі tе , і а r
сο nflі сtе lе  dі ntrе  а се ѕtе а  trе bu і е  а bο rdа tе  pе ntru  а  prе vе nі  şі  rе zο lvа , în fі nа l, prο blе mе lе 
dе  mе dі u . Е du са ţі а  dе  mе dі u  е ѕtе  şі  prа сtі сă, în ѕе nѕu l învăţărі і  u nο r lu сru rі  сu m а r fі 
plа ntа rе а  u nu і  сο pа с până lа  rе du се rе а  сο nѕu mu lu і  ѕа u  сu m ѕă trăі m prο du сând u n і mpа сt
nе gа tі v сât mа і  mі с а ѕu prа  mе dі u lu і . Şі , în fі nа l, е du са ţ і а  mе dі u lu і  а ссе ntu е а ză
а bі lі tăţі lе  dе  а  а сţі ο nа  са  се tăţе а n – dе  lа  ѕсrі е rе а  е fе сtі vă а  u nе і  ѕсrі ѕο rі  până lа 
і nflu е nţа rе а  сο nѕі lі і lο r lο са lе  ѕа u  а  ο а mе nі lο r pο lі tі сі  dе  ѕtа t şі  а  і nѕtі t u ţі і lο r
і ntе rnа ţ і ο nа lе .

Ο  dе fі nі ţ і е  pе ntru  е du са ţі а  dе  mе dі u , сο nfο rmă сu  u n ѕе t dе  ο bі е сtі vе  ѕtа bі lі tе  dе 
Nа ţі u nі lе  U nі tе , е ѕtе  u rmătο а rе а : Е du са ţі а  dе  mе dі u  е ѕtе  u n prο се ѕ са rе  u rmărе ştе 
dе zvο ltа rе а  pο pu lа ţ і е і  u nе і  lu mі  са rе  е ѕtе  сο nştі е ntă şі  prе ο сu pа tă dе  mе dі u l întrе g şі 
prο blе mе lе  а ѕο сі а tе , şі  са rе  а rе  сu nο ştі nţе lе , а tі tu dі nе а , а bі lі tăţі lе , mο tі vа ţ і а  şі 
а ngа jа mе ntu l ѕă lu сrе zе  і ndе pе ndе nt ѕа u  сο lе сtі v pе ntru  ѕο lu ţ і і  lа  prο blе mе lе  сu rе ntе  şі 
prе vе nі rе а  се lο r vі і tο а rе  .

În mο d ѕpе сі fі с, е du са ţ і а  dе  mе dі u  а ссе ntu е а ză а се ѕtе  сі nсі  ο bі е сtі vе :

Сο nştі е ntі zа rе а : а ju tă е lе vі і  ѕă са pе tе  ο  înţе lе gе rе  şі  ѕе nѕі bі l і tа tе  fа ţă dе  întrе g mе dі u l şі 
prο blе mе lе  lu і ; lе  dе zvο ltă а bі lі tа tе а  dе  а  prі се pе  şі  dе  а  dе ο ѕе bі  ѕtі mu lе ntе lе , dе  а 
prο се ѕа , rа fі nа  şі  е xtі ndе  а се ѕtе  pе rсе pţі і ; сο ntrі bu і е  lа  fο lο ѕі rе а  а се ѕtο r а bі lі tăţі  nο і  în
mа і  mu ltе  сο ntе xtе .

Сu nο а ştе rе а : а ju tă е lе vі і  ѕă са pе tе  ο  înţе lе gе rе  dе  bа ză prі vі nd fu nсţі ο nа rе а  mе dі u lu і ,
і ntе rа сţі u nе а  ο а mе nі lο r сu  mе dі u l şі  dе ѕprе  сu m а pа r şі  сu m pο t fі  rе zο lvа tе  prο blе mе lе 
lе gа tе  dе  mе dі u .

А t і tu dі nе а : а ju tă е lе vі і  ѕă са pе tе  u n ѕе t dе  vа lο rі  şі  ѕе ntі mе ntе  dе  grі jă pе ntru  mе dі u ,
mο t і vа ţ і а  şі  dе vο tа mе ntu l dе  а  pа rtі сі pа  lа  mе nţі nе rе а  са lі tăţі і  mе dі u lu і .

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
67
Dе prі ndе rі : а ju tă е lе vі і  ѕă са pе tе  а bі lі tăţі lе  nе се ѕа rе  і dе ntі fі сărі і  şі  і nvе ѕtі gărі і 
prο blе mе lο r mе dі u lu і  şі  ѕă сο ntrі bu і е  lа  rе zο lvа rе а  prο blе mе lο r а се ѕtu і а .

Pа rtі сі pа rе а : а ju tă е lе vі і  ѕă са pе tе  е xpе rі е nţă în u t і lі zа rе а  сu nο ştі nţе lο r şі  а bі lі tăţі lο r
dο bândі tе , în vе dе rе а  u nο r а сţі u nі  pο zі tі vе  şі  bі nе  gândі tе  са rе  vο r сο ndu се  lа  rе zο lvа rе а 
prο blе mе lο r mе dі u lu і .

*Concluzie

Atingând cu elevii scopurile şi obiectivele unei bune educaţii ecologice,vom fi mai siguri că
aceştia vor pune în practică tot ceea ce au învăţat la şcoală,vor face diferenţa între elemente
pozitive şi negative de protejare a mediului, vor ave a conştiinţa formată pentru reducerea
poluării şi SALVĂRII PLANETEI ALBASTRE.

Bibliografie:
1 Bucovalǎ C., Cândea M., Metode modern de educație pentru mediu, Editura ONG Mare
Nostrum,Constanța,2003,pag.67
2.Geamana N., Managementul educaţiei ecologice, Ghid Eco pentru pici, părinţi şi bunici, 2012,
pag 74

NU DISTRUGE PLANETA !

PROF. MIHAIL VASILICA-LENUȚA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ HAMCEARCA – TULCEA

Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii
şi una de prim ordin pentru conducerea societăţii.
În trecut, când densitatea redusă a populaţiei precum şi utilizarea, aproape în
exclusivitate, a produselor naturale, nu diferenţiau mult viaţa omului de modul de existenţă
simplu şi nu se produceau atât de multe reziduuri.
Odată cu marile progrese ştiinţifice, cantitatea şi natura lor s-a schimbat fundamental. în
ultimele decenii, procesul de degradare a factorilor de mediu de pe întinsul planetei noastre a
avut o evoluţie din ce în ce mai îngrijorătoare, cantitatea de poluanţi atingând cifre ce depăşesc
orice imaginaţie. Înlăturarea poluării este o problemă de corectare a erorilor care o provoacă.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
68
 Conţinutul mediului înconjurător reprezintă o îmbinare de elemente naturale întrepătrunse
şi dinamic corelate între ele. Aceste elemente pot fi grupate în trei categorii:
-componente primare - fundalul fizic, neînsufleţit;
-componente derivate - dezvoltate pe seama celor primare, reprezentând mediul biotic;
-componente antropice - introduse de om prin activităţi conştiente.
Poluarea mediului înconjurător, care şi-a întins ameninţarea asupra întregii planete, a
ajuns în punctul în care atacă dezlănţuit omul şi spaţiul sau de existenţă. Trecând peste limitele
capacităţii proprii de apărare a naturii, de regenerare şi de echilibrare, toţi agenţii poluanţi noi se
răspândesc rapid în aer, în apa sau în sol, generând, dezvoltând şi propagând unul dintre cele mai
grave pericole pe care le-a întâmpinat civilizaţia modernă.
În prezent există numeroase surse naturale de poluare cum ar fi: vulcanii, furtunile de
praf, ozonul, vânturile, apele subterane, iar în viitor, pe măsura ce omul îşi va extinde habitatul,
este posibil să apară şi alte surse, nu numai pe Pămât ci şi în spaţiul cosmic.
Ozonul este o substanţă periculoasă pentru om, chiar în concentraţii mici. În troposferă
con-centraţia lui este foarte redusă astfel el nu este periculos pentru om sau animale. În
stratosferă prezenţa ozonului este extrem de periculoasă datorită reacţiei dintre oxigen şi
radiaţiile ultra-violete solare.
În anul 1985, în timpul primăverii australe, s-a pus în evidenţă o scădere dramatică a
grosimii stratului de ozon de deasupra Antarcticii, ceea ce a condus la formarea unor „găuri”
care s-au extins ca arie de la 40% la 50% între 1985 şi 1987. Acest lucru a avut loc datorită
condiţiilor meteo-rologice specifice: iarna, stratosfera de deasupra acestei regiuni este practic
izolată, datorită unor vânturi puternice; apariţia unor particule de gheaţă care favorizează
reacţiile ce conduc la dispariţia ozonului.
Aerul este purtătorul multor agenţi poluanţi pe care îi împrăştie cu repeziciune pe întreaga
suprafaţă a Pământului. Astfel, praful împiedica vederea, îngreunează respiraţia şi constituie
duşmanul numărul unu al curăţeniei domestice. Multe vestigii au fost distruse de avalanşele de
praf aduse de vânt. Studiile arată că, în fiecare an, atmosfera poartă peste 30 milioane de tone de
praf.
Apele subterane, care stau în contact înde-lungat cu masive de sare sau alte minerale se
încarcă cu substanţe impurificatoare, chiar toxice. De multe ori sunt poluate straturile de apă
frea-tică, din care se extrage apa în mod obişnuit. Ionizarea atmosferei, surplusul de ioni pozitivi
sau negativi, care atunci când sunt inhalaţi în organism pot declanşa reacţii enzimatice exagerate
ce supra-solicită organismele bolnave.
Omul, ca fiinţă vie, produce deşeuri proprii existenţei sale. Pe lângă acestea există şi cele
provenite din activită-ţile sale industriale: îmbrăcăminte, mobilă, deter-genţi, cosmetice,
chimicale de uz casnic şi altele. O mare parte a acestora nu sunt biodegradabile şi altele sunt
direct toxice.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
69
 Procentual, cantitatea deşeurilor solide produse de activităţile umane sunt: hârtie 55%,
deşeuri metalice 9%,deşeuri alimentare 14%, deşeuri textile 5%, deşeuri lemnoase 4%, sticlă 9%,
mase plastice 1%, diverse 3%.
O sursă suplimentară de poluare, o repre-zintă mijloacele de încălzire, respectiv focarele
de cărbuni, petrol, gaze, lemn care produc cantităţi mari de fum, cenuşă, zgură, gaze. Un alt,
element poluant este constituit din bacteriile patogene care sunt vehiculate mai ales în apele
menajere.
Pentru o viziune de viitor, este important să se cunoască nu numai situaţia actuală a
popula-ţiei, ci şi tendinţa de evoluţie a acesteia. Specia-liştii prevăd că volumul deşeurilor
menajere va creşte mai rapid decât greutatea lor, din cauza creşterii importanţei ambalajelor de
hârtie şi sticlă, precum şi a aparaturii nerecuperabile şi a mobilei vechi. Se estimează că deşeurile
pe cap de locuitor vor creşte anual cu următoarele valori: hârtie 1,5-2 kg, deşeuri plastice 0,5-0,7
kg, sticlă 0,6 kg, mobilă 3-5% din existent.
Şi acum, ce rămâne de făcut? Încet, dificil, dar inevitabil ideea că mediul înconjurător ca
problemă globală trebuie să fie abordată la nivel planetar şi, sperăm, rezolvată. Acest lucru nu se
poate realiza fără eforturi comune din partea ţărilor dezvoltate. Există un consens astăzi, fragil
încă, că fără asistenţa ţărilor dezvoltate, lumea celor mai puţin favorizaţi nu va putea proteja
mediul înconjurător ci îi va exacerba deteriorarea. Ca o expresie concretă a acestei conştientizări,
25 de ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare, au căzut de acord în noiembrie 1990, să creeze un
instrument de asistenţă în materie denumit: “The Global Environment Facility” (GEF).
Cu un capital subscris de 1,5 miliarde de dolari, GEF îşi concentrează eforturile asupra a
4 domenii şi anume:
- protecţia păturii de ozon;
- limitarea emisiilor de poluanţi (efect de seră);
- protejarea biodiversităţii (fondului genetic);
- protejarea apelor internaţionale.
În prezent, şi desigur şi în viitor, obligaţia noastră, a oamenilor, este de a echilibra şi
controla calitatea mediului pentru fiecare componentă cât şi pe ansamblu. Astfel, ameliorarea
mediului va deveni acţiunea împotriva dezordinii şi reacţie împotriva inerţiei şi compromisurilor
în considerarea mediului de viaţă uman. Poate cândva fiecare element şi parametru al mediului
se va integra „într-o lume a echilibrului şi armoniei”.
Sunt celebre cuvintele lui Albert Schweitzer (câştigător al premiului Nobel pentru pace -
filozof, teologist şi misionar pentru drepturile omului şi protejare a mediului, în Africa) „Omul
şi-a pierdut capacitatea de a prevedea şi de a anticipa. Va sfârşi prin a distruge planeta”.

Bibliografie

Valeria Dițoiu, Nina Holban: Modificări antropice ale mediului, Editura Orizonturi universitare,
Timișoara, 2005;
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
70
Cornel Florea Gabrian, Ghid de mediu, Monitorul Oficial R.A., Bucureşti, 2008;
*** www.greenpeace.ro

IMPORTANȚA EDUCAȚIEI ECOLOGICE

Prof. Mitru Ioan Remus

Școala gimnazială nr 13 Sibiu

”Ecologia e o religie profană care vede natura şi Pământul ca divinităţi şi face din
copaci, plante şi animale nişte obiecte cvasi-sacre, uneori mai importante decât fiinţele umane.”
-Pascal Bruckner
Combaterea poluării, conservarea şi dezvoltarea unui mediu ambiant sănătos şi prosper
reclamă, în primul rând, conştientizarea tuturor locuitorilor globului asupra gravităţii
problemelor ecologice, asupra consecinţelor prezente şi posibile ale acestora asupra lumii.
Şansele de rezolvare a problemelor ecologice reclamă un nou stil de viaţă cu modele noi de
producţie, consum şi cooperare, o existenţă bazată pe grija fiecăruia pentru viaţa tuturor. Aceste
probleme constituie conţinutul şi justifică menirea educaţiei ecologice, a educaţiei pentru
protecţia mediului.
„Analfabetismul ecologic" conduce la o ignorare a problemelor deosebit de complexe ale
protecţiei naturii sau chiar la manifestarea unui comportament ostil, iresponsabil faţă de mediu,
cu efecte din ce în ce mai negative asupra stării acestuia. De aceea, este necesară dobândirea
unor cunoştinţe ecologice privind raporturile omului cu natura. Aceste cunoştinţe, care vor forma
cultura ecologică a omului modern, se vor referi la comportamentele umane în utilizarea
mediului înconjurător, a bogăţiilor şi frumuseţilor sale în condiţiile dezvoltării contemporane,
precum şi la tehnicile de prevenire şi combatere a poluării mediului. Astfel că, copiii trebuie să
se apropie cu dragoste de natură şi să înveţe s-o ocrotească. La vârsta copilăriei se pun bazele
primelor cunoştinţe, deprinderi, în ceea ce priveşte cunoaşterea omului, a mediului înconjurător
şi a relaţiei dintre aceştia, având convingerea că putem să trezim interesul copiilor pentru tot ce-i
înconjoară şi să le formăm o atitudine pozitivă faţă de mediu.
Cunoaşterea animalelor şi a mediului lor de viaţă sunt subiecte interesante pentru copii.
Înţelegerea comportamentului animalelor în scopul reglării comportamentului uman faţă de ele
constituie o cerinţă importantă. Ideea de protecţie a animalelor, de apărare a lor faţă de
intemperii şi faţă de acţiunile novice ale omului, ca şi relaţiile de prietenie între copii şi animale,
constituie un fond valoros, inepuizabil din punct de vedere educativ. Observând pisica, câinele,
etc. , copiii pot da dovadă de un interes deosebit pentru a cunoaşte părţile corpului, aspectul
blănii, modul de hrănire şi totodată pot manifesta dorinţa de a se juca cu acestea. Tot atunci se
pot specifica anumite reguli de igienă. Întrebări de tipul: ,,Cum v-ati comporta cu animalele dacă

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
71
ati locui în această curte” , determină copii să manifeste o atitudine responsabilă participând la
acţiuni de îngrijire şi ocrotire a animalelor.
În consecință accentul trebuie pus pe caracterul interdisciplinar al educației privitoare la
mediu. Principalul obiectiv al educației , în materie de mediu ambiant , trebuie să fie marele
public . Acest obiectiv trebuie să fie atins pe două căi : în primul rând în sectoare de educație
convențională, dar care trebuie să se adreseze în măsură egală atât elevilor cât și profesorilor și în
al doilea rând, într-un sector de educație informațional cuprinzând colective de tineri și adulți din
toate profesiile.

Bibliografie:

4. Barnea M., Calciu Al.: "Ecologie umana", editura Medicala, Bucuresti - 1979
5. Eco viata -revista de educatie ecologica, editura Arves,p.156
6. Revista Educaţia ecologică , Nr 2 , 1997, I. Ş. J. Dolj

SCHIMBĂRILE CLIMATICE PE FONDUL ÎNCĂLZIRII GLOBALE

P.I.P. Loreta Țivlea

Școala Gimnazială „Zaharia Stancu”, Roșiori de Vede

Schimbările climatice deja au început să afecteze lumea noastră. Anotimpurile se

schimbă, temperaturile cresc, la fel şi nivelul mărilor şi oceanelor. Dacă nu acţionăm cât mai
repede, schimbările climatice vor afecta definitiv și iremediabil Terra, iar efectele vor fi
devastatoare.

Datele climatice din ultimul secol evidențiază o încălzire progresivă a atmosferei și o

reducere semnificativă a cantităților de precipitații. La nivelul secolului XX, temperatura medie
anuală pe țară a crescut cu 0.5oC în aproape toată țara, din punct de vedere sezonier constatându-
se încălziri semnificative îndeosebi în anotimpul de iarnă și vară. Sub aspect pluviometric, pe
perioada 1901-2000 s-a evidențiat o tendință generală de scădere a cantităților anuale de
precipitații, după anul 1960 evidențiindu-se totodată o intensificare a deficitului de precipitații
îndeosebi în sudul țării.

În România, față de perioada 1980-1990, se așteaptă aceeași încălzire medie anuală ca

cea proiectată pentru Europa și anume:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
72
 - între 0.5°C și 1.5°C pentru perioada 2020-2029;

- între 2.0°C si 5.0°C pentru 2090-2099.

- din punct de vedere pluviometric, pentru perioada 2090-2099, peste 90% din modele
proiectează secete pronunțate în timpul verii, în special în sudul și sud-estul țării, cu abateri
negative față de perioada actuală, mai mari de 20%. [1]

Din perspectivă științifică, schimbările climatice privesc în esență cantitatea de gaze cu

efect de seră, în principal dioxidul de carbon, eliberate în atmosferă și absorbite din aceasta. De
la revoluția industrială, activitățile economice eliberează cantități tot mai mari de gaze cu efect
de seră, mult prea mari față de cantitatea care poate fi captată de circuitul natural al carbonului.
Acest lucru duce la creșterea concentrației de carbon în atmosferă, ceea ce, la rândul său, creează
efectul de seră, reținând astfel o proporție mai mare din energia solară pe care o primește
Pământul.

Sistemele de observație a Pământului monitorizează concentrațiile de carbon și țin

evidența tendințelor pe termen lung. Constatările sunt clare: în ciuda variațiilor sezoniere,
numărul de „părți per milion” (ppm) de dioxid de carbon din atmosferă a depășit în 2016 pragul
de 400 ppm și continuă să crească. Pentru a atenua schimbările climatice, știința ne spune că
trebuie să reducem în mod semnificativ cantitatea de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă
și, dacă este posibil, să mărim cantitatea captată. [2]

Conform Agenției Europene de Mediu, în zilele noastre, aproape tot ce se produce şi se

consumă presupune emisii de gaze cu efect de seră, responsabile pentru încălzirea globală,
întrucât oamenii (pe scara planetară) folosesc foarte puţină energie regenerabilă. Ei consideră că
principalele surse de gaze cu efect de seră sunt:

arderea combustibililor fosili (a cărbunilor, țițeiului și a gazelor naturale) în producerea energiei,

transporturilor, industriei și în gospodării;

agricultura și schimbările în utilizarea terenurilor cum ar fi defrișările;

depozitarea deșeurilor menajere;

folosirea gazelor industriale fluorurate. [3]

Cum ne salvăm planeta?

Până în 2050, trebuie să reducem radical emisia de dioxid de carbon, pentru a preveni o
schimbare climatică catastrofală. Aceasta este concluzia unui raport întocmit de Institutul
Worldwatch, care somează marile organizații internaționale și guvernele de pe tot Globul să ia
măsuri urgente pentru reducerea emisiei gazelor cu efect de seră. Încalzirea globală încă mai

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
73
poate fi stopată, dacă tehnologiile ecoprietenoase și un mod de viață mai eficient vor deveni
subiecte prioritare în agenda politică, mass media și publică.

Comentand pe marginea raportului, Ian Lowe, președintele Fundației Australian

Conservation, conchide că: „Suntem în ceasul al 12-lea. Dacă nu acționăm cum trebuie în
următorii 10 ani, impactul schimbării globale va fi prea mare, copleșindu-ne capacitatea de a ne
adapta și a răspunde în mod corespunzător”. [4]

Ce poți face tu, ca simplu cetățean? Ce schimbări poți face în viața ta, ca mediul să capete
o șansă?

10 lucruri simple pe care fiecare locuitor al planetei le poate face, pentru a contribui la
combaterea încălzirii globale:

Reduceți consumul prin reutilizare și reciclare

În locul produselor de unică folosință, alegeți produse care pot fi reutilizate. Colectați selectiv
deșeurile, ajutând la reciclarea acestora (hârtie, plastic, sticlă, doze de aluminiu). Prin reciclarea a
numai jumătate din ceea ce folosiți într-o gospodărie, reduceți anual poluarea cu 1.090 de
kilograme de dioxid de carbon.

Utilizați cu cumpătare încălzirea locuinței

Confortul propriu este important, dar nu justifică excesul. Apelați la soluțiile inteligente de
izolare a locuințelor. Acestea vă vor ajuta să economisiți energie atât în sezonul rece, cât și în
sezonul cald, prin reducerea nevoilor de încălzire a locuințelor, cât și prin reducera consumului
de energie pentru aerul condiționat. Astfel, fiecare puteți contribui la reducerea poluării cu 90 de
kilograme de dioxid de carbon pe an.

Alegeți becurile LED

Becurile clasice, incandescente sunt o variantă ineficientă pentru iluminat, deoarece 95% din
energia pe care o consumă este transformată în căldură și nu în lumină. Tot o variantă
neeconomică sunt și becurile CFL (compact fluorescent lamp) pentru că au în componența lor
mercur, cca 4 mg, ceea ce le face foarte greu de reciclat și foarte toxice pentr organismul uman,
în cazul spargerii acestora. Becurile LED reprezintă cea mai eficientă suluție de iluminat în
momentul actual. Prin folosire acestora, economisiți aproape 90% din energia electrică pe care
ați fi consumat-o cu un bec obișnuit.

Închideți lumina

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
74
Când părăsiți locuința, închideți becurile și aparatura electronică. Când sunteți acasă, folosiți
lumina doar acolo unde aveți nevoie, nu țineți becurile aprinse în toată casa. Încercați să nu
utilizați toate aparatele electronice și electrocasnice în același timp.

Încercați energiile alternative

Dacă aveți posibilitatea să folosiți energii alternative, nu ezitați. Investiția o veți recupera în timp
și veti contribui la protejarea mediului.

Folosiți rațional apa caldă

Pentru duș sau baie, țineți apa caldă pornită doar atât timp cât o folosiți, evitând consumul
iarțional. Capetele de duș cu jet moderat ajută și ele la reducerea consumului de apă. De
asemenea, hainele pot fi spălate cu apă la temperatură joasă, în mașina de spălat, nu mai este
nevoie sa le fierbeți la 90 de grade.

Conduceți înțelept

Contribuiți la emisia de gaze cu efect de seră, lăsând mașina acasă sau conducând mai rar.
Renunțați cât mai des la mașina proprie încercând mersul pe jos, bicicleta sau mijloacele de
transport în comun. Dacă nu puteți opta pentru una dintre alternativele anterioare, optați pentru
un autoturism electric sau aveți grijă ca atunci când porniți la drum cu propriul autoturism, să
aveți cauciucurile umflate la nivelul potrivit, motorul îngrijit, sistemul curățat.

Cumparati produse eficiente energetic

Cand alegeți o mașină noua, orientați-vă către una cu un consum mic. Pentru produsele necesare
casei, există din ce în ce mai multe variante eficiente energetic, indiferent că e vorba de un bec
sau un robot de bucătărie. Incercați să evitați tot ce înseamnă plastic în exces sau orice ce nu
poate fi reciclat.

Plantați un copac

Oriunde locuiți, plantați un copac. În gradina proprie, în curtea blocului, în afara orașului,
oriunde se poate, plantați un copac sau mai mulți. Se vor dezvolta în timp și vor contribui, la un
moment dat, la absorbția dioxidului de carbon din atmosferă, chiar dacă într-o mică măsură.

Fiți modelul care inspiră

Explicați celorlalți importanța păstrării nealterate a mediului. Familie, copii, prieteni, oricine
poate fi ajutat să înțeleaga importanța utilizării inteligente a resurselor naturale. [5]

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
75
Bibliografie:

[1] Dr. Ion Sandu, „Schimbări climatice la nivel global”, 26 Noiembrie 2009, Ministerul
Mediului Administratia Nationala de Meteorologie

[2] https://www.eea.europa.eu/ro/articles/intelegerea-complexitatii-schimbarilor-climatice-si

[3] https://blog.romstal.md/2015/10/13/schimbarile-climatice-si-poluarea-mediului-inconjurator-
2/

[4] https://www.ecomagazin.ro/reducerea-emisiilor-de-co2/

[5] http://www.mediu.gov.md/ro/content/ce-po%C8%9Bi-face-tu-pentru-proteja-mediul

POLUAREA ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Prof. Înv. Primar DESCULȚU ADRIANA

Școala Gimnazială „Zaharia Stancu” Roșiorii de Vede

Lumea în care trăim asociază două suporturi majore: unul natural, constituit din elemente
fizice (aer, apă, substrat), elemente biotice (plante, animale) și mixte (solul); altul antropic,
rezultat al gândirii și activității omului.

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înțelege ansamblul de elemente și

fenomene naturale și artificiale de la exteriorul Terrei, care condiționează viața în general și pe
cea a omului în special. Sensul dat acestei noțiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui
ansamblu de elemente care, în complexitatea relațiilor lor, constituie cadrul, mijlocul și condițiile
de viață ale omului, cele care sunt sau nu resimțite. O altă definiție o găsim în Legea protecției
mediului, lege în care mediul înconjurator este definit ca fiind ansamblul de condiții și elemente
naturale ale Terrei: aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile
organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând
elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale.

Poluarea reprezintă o modificare a factorilor mediului biotic şi abiotic, sub acţiunea

poluanţilor, care reprezintă deşeuri ale activităţii umane.

Poluanţii sunt substanţe chimice (pesticide, ţiţei, gaze, metale grele etc.), factori fizici
(zgomote, căldură, radiaţii ionizante, etc.) sau biologici (microorganisme patogene).
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
76
 Fiind o consecinţă a activităţii umane, poluarea s-a amplificat pe măsura creşterii
numerice a omenirii, a creşterii necesităţilor umane şi a dezvoltării de noi tehnologii. Adeseori,
între pătrunderea poluanţilor în mediu şi efectele lor este un decalaj în timp şi în spaţiu, decalaj
ce se datorează modului în care se desfăşoară procesele ecologice.

Poluarea, sub toate formele ei (fizică, chimică, biologică), afectează ecosistemele în

ansamblu şi, implicit, comunităţile de organisme. De-a lungul timpului, s-a acordat o mare
atenţie în special poluării chimice, întrucât efectele acesteia sunt cele mai evidente. De exemplu,
ecosistemele acvatice marine (inclusiv Marea Neagră) sunt supuse poluării intense cu metale
grele, compuşi organici de sinteză şi reziduuri petroliere. Efectele acestui tip de poluare sunt
amplificate de timpul îndelungat de retenţie a acestor compuşi greu sau deloc degradabili, ce
determină acumularea şi creşterea rapidă a concentraţiei lor.

Poluarea constituie fenomenul care modifică conținutul specific natural al constituenților

din mediul înconjurător (aer, apă, substrat, viețuitoare). Acest fenomen se realizează prin mai
multe procese de poluare: procese naturale și procese antropice, care, la rândul lor, operează
printr-o gamă largă de mecanisme, în funcție de particularitățile surselor și de receptivitatea
componentelor poluate.

Poluantul sau contaminantul este o substanță sau o energie generată în mediul

înconjurător pe cale naturală sau prin activitățile umane (agricultură, industrie, transporturi,
servicii) care perturbă direct sau indirect starea normală a mediului înconjurător. Prin urmare
această perturbare provoacă modificări de concentrație chimică sau de stare fizică a elementelor
naturale.

Se cunosc două tipuri de poluanți și anume:

- poluanții biodegradabili care sunt reprezentați de substanțe cum ar fi cele conținute în apa
menajeră, care se descompun rapid prin procese naturale, aceștia devenind o problemă
când se acumulează mai repede decât se pot descompune;
- poluanții nedegradabili sunt reprezentați de substanțe care nu se descompun, sau care se
descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau
chiar imposibil ca acești poluanți să fie îndepărtați din mediu.

Se cunosc două modalițăți de poluare a mediului înconjurător și anume poluarea naturală și

cea antropică.

Poluarea naturală

Atât sistemele fizico-geografice cât și cele antropice sunt supuse poluării și pe cale naturală.
Suportul poluării naturale provine de la următoarele procese: geologice, geomorfologice,
biologice, atmosferice, hidrologice și pedologice.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
77
 Principalii poluanți survin de la fluxul oxigenului, carbonului, apei, azotului, fosforului și
sulfului prin învelișul geografic (atmosferă, hidrosferă, litosferă, pedosferă și biosferă). Fluxurile
au fost mai atent studiate pentru biosferă.

Poluarea antropică

Omul, încă din faza biologică a existenței sale a constituit un agent de poluare. Odată cu
civilizația umană fenomenul s-a accentuat trepat într-o corelație stransă cu: dezvoltarea
agriculturii intensive, industrializarea, circulația bunurilor, și oamenilor și urbanizarea
progresivă.

Prin activitățile antropice se elimină în mediul înconjurător o serie de noxe: emisii de gaze,
pulberi, fum, aerosoli în atmosferă. Nivele ridicate de poluare sunt înregistrate de țările
occidentale puternic dezvoltate și în care sunt abandonate diverse produse încă înainte de uzură.

Se mai cunosc următoarele tipuri de poluare:

- poluarea datorată combustibililor convenţionali;

- poluarea chimică
- poluarea sonoră
- poluarea electromagnetic
- poluarea prin deşeuri
- poluarea atmosferei afectează calitatea vieții la scară planetară și, în general, ea reprezintă
consecința unor activități umane fiind un fenomen actual al vieții urbane.

Mediul inconjurător ne asigură condițiile necesare vieții, insă depinde de noi dacă dorim să
folosim aceste elemente esențiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieții
noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece și se pare că populația nu acordă interes
acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiștilor și a forurilor
internaționale, este tot atât de eronată, pe cât este și de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă
mondială, și, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-și asume această responsabilitate.

Trecerea ecologiei de la stadiul de simplă disciplină stiintifică la cea de problemă a

conștiintei comune, națională și internatională, reprezintă o realitate tristă în zilele noastre, când
distrugerea echilibrului natural al întregii planete este iminentă. Lupta împotriva poluării întregii
planete solicită colaborare și cooperare internatională și de aceea depinde de noi dacă vom trăi
într-un mediu curat, sănătos și nepoluat. Stă în puterea omului să ia măsuri eficiente și să
găsească soluții pentru a opri continuarea și agravarea acestui proces dăunător.

BIBLIOGRAFIE

- http://www.scribd.com/doc/42914702/poluarea-mediului-inconjurator

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
78
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare

- www.pamantul.ro

- www.salvati planeta.ro

- www.pamantul casa nostra.ro

PLANETA ALBASTRĂ- CASA NOASTRĂ

Profesor pentru învățământul primar: Popescu Ioana Georgiana

Școala Gimnazială ,,Zaharia Stancu,, Localitatea Roșiori de Vede

Poate că pentru fiecare om de pe planeta Pământ cuvântul "acasă" are un înţeles diferit şi
poate că reprezintă un loc sau un spaţiu diferit însă un adevăr fundamental adesea ignorat este
faptul că noi toţi cei aproximativ 6 miliarde de oameni trăim pe o singura planetă, într-o singură
"casă". Din păcate, în ultimii ani, simultan cu dezvoltarea tehnologiei am început să adoptăm o
oarecare atitudine de neglijenţă faţă de aceasta casă a noastră a tuturor şi suntem pe cale să
devenim un pericol major în tulburarea echilibrului ecologic al propriului nostru cămin uitînd că
viaţa noastră, calitatea aerului, apei şi a hranei vitale depind de felul în care noi avem grijă şi
respectăm dreptul la viaţă al Terrei.

Din nefericire, cu toate că planeta se găseşte la ora actuală într-o situaţie critică, oamenii
cunosc prea putin problemele cu care ea se confruntă şi asta datorită lipsei de informare, a
neglijenţei sau a eforturilor susţinute de către marile companii şi corporaţii industriale mondiale
care au tot interesul să facă acest lucru ele fiind un factor major de poluare şi perturbare a
balanţei ecologice.
România, în criza în care se găseşte, se înscrie în categoria ţărilor în care educarea
publicului în ceea ce priveşte adevărata stare a Pământului lipseşte cu desăvîrşire. Perioada
critică de aproximativ 40 de ani în care ne-a îngropat comunismul face şi mai dificilă trezirea
noastră la realitate. De aceea consider că a cunoaşte realitatea, fără să ne pese cât de dramatică
este ea, este un pas esenţial înainte spre salvarea a ceea ce încă mai avem şi a ceea ce este
Pământul.
Care este adevărul?
Aici ar fi multe lucruri de spus. Planeta noastră a ajuns în această situaţie datorită
tendinţei fiinţei umane de cucerire, de exploatare nelimitată a resurselor naturale, de nerespectare

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
79
a celor mai elementare legi ale firii şi de încredere că ştiinţa şi tehnologia modernă vor găsi o
cale de a rezolva toate aceste probleme. Ei bine, nimic nu va reuşi să rezolve aceste probleme
decît atunci cînd noi, fiecare individ în parte, vom acţiona şi vom începe să protestăm împotriva
tuturor nedreptăţilor făcute planetei în numele banului sau a altor interese. Fiind cu toţii cetăţeni
ai acestui pământ trebuie să găsim în noi curajul să cerem dreptul la o viaţă curată. Poate că am
fost obişnuiţi de către comunism că nu avem nevoie de drepturi însă acum a venit timpul să ne
deşteptăm şi să cerem dreptul la a respira un aer pur, la a putea să ne plimbăm printr-o pădure
sau parc fără să întalnim hîrtii şi plastic aruncate pretutindeni, la a putea să spunem NU
despăduririlor masive şi construcţiilor de noi combinate industriale, chimice sau nucleare.
Cercetătorii britanici au înregistrat o scădere a stratului de ozon încă din anul 1985. De
atunci ei au continuat să observe acest proces şi au ajuns la rezultate tulburatoare. În 1990
cantitatea concentraţiei minime de ozon a fost găsită cu 50% mai mică decît cea cu zece ani în
urmă. În Septembrie 1999 pătura de ozon în subţiere aflată deasupra Antarcticii depăşea o
întindere echivalentă cu cea a subcontinentului nord american.
Care este pericolul acestei deteriorări a stratului de ozon?
Ozonul absoarbe razele ultraviolete solare care sunt dăunătoare organismului uman. Fără
protecţia păturii de ozon, numarul îmbolnăvirilor de cancer de piele cauzate de către radiaţiile
ultraviolete ar deveni cu mult mai mare.
Să salvăm planeta!

Să ne autoeducăm!

Să încercăm să ne construim un nou stil de viaţă. Nu e atât de greu să facem planeta mai bună,
mai curată, să renunţăm la mizeria ce ne înconjoară. De ce mereu e mai uşor să arunci pe lângă
un coşul de gunoi decât în el? Sau e aşa greu să păstrezi mizeria în buzunar până ajungi la un
coş? Pentru a începe să salvăm natura, începeţi prin a vă schimba pe voi înşivă, a schimba
comportamentul vostru, a da un exemplu celorlalţi, a face primul pas. Ce-ar fi să ne gândim la
unde se va ajunge dacă continuăm în ritmul ăsta, la existenţa Terrei peste zeci de ani, la existenţa
nostră pe Pământ...Totul se va degrada şi se va distruge încetul cu încetul. Nu ar fi bine dacă am
încerca să facem această lume mai curată acum, iar mai târziu să nu avem nici o grijă, să nu ne
mai întrebăm dacă vom mai trăi cum trăim acum?

Mai uşor este să prevenim decât să tratăm.

Bibliografie:

1. - www.referat.ro/referate/Planeta_albastra_6608.html
2. - www.pamantul.ro
3. - www.salvati planeta.ro
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
80
 4. - www.pamantul casa nostra.ro

ROȘIORII DE VEDE, JUDEȚUL TELEORMAN

Prof. Costea Luminița

Școala Gimnazială “Zaharia Stancu” Roșiorii de Vede

Roșiorii de Vede este un municipiu în județul Teleorman, Muntenia, România. Se află

în Câmpia Română. Orașul se regăsește în documentele vechi sub numele de Russenart.
Străvechiul Russenart a luat ființă în inima Câmpiei Române și în centrul Teleormanului istoric,
între coline domoale și pâlcuri rămase din vestita Pădure Nebună (a Teleormanului), ce a dat
numele acestui ținut.

O așezare urbană campestră, dar cu împrejurimi incredibil de pitorești și cu tradiții

seculare, ce dau farmec, lumină și o anumită intimitate acestor locuri, de intensă trăire spirituală.
Russenartul multicentenar sau municipiul Roșiorii de Vede (așa cum este denumit oficial în
zilele noastre) s-a dezvoltat pe malul drept al râului Vedea și este străbătut de pârâul Bratcov în
partea sa de sud și de vest. La mai puțin de 50 Km de oraș, întâlnim apele Oltului și Dunării.
Municipiul Roșiorii de Vede se află totodată la 100 km de București, la 100 Km de Craiova și tot
la 100 Km de Pitești și Târgoviște, la câte 80 Km de Giurgiu și Slatina, și este singurul centru
polarizator de importanță națională al județului Teleorman. Este legat în mod direct, prin șosele
moderne și magistrale feroviare, de mai toate marile orașe din jumătatea de sud a țării, dar și
din Ardeal și Banat, printre care: București, Craiova, Drobeta Turnu
Severin, Lugoj, Timișoara, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Târgu Jiu, Deva, Cluj, Alba
Iulia, Slatina, Giurgiu sau Pitești, dar și de orașe mai mici, cum ar fi Alexandria (actuala
reședintă a județului stabilită de regimul comunist), Turnu Măgurele, Zimnicea, Caracal,
Dragănești-Olt, Videle sau Costești. Are toate condițiile pentru a deveni unul din cele mai
puternice centre urbane,economice și culturale din Muntenia, în eventualitatea ca dezvoltarea
viitoare a acestei părti a țării va fi gândită pe criterii de adevăr istoric, cultural, social, dar și de
eficiență economică. Municipiul Roșiori se găsește la întretăierea paralelei de 44*07’ latitudine
nordică cu meridianul de 25* longitudine estică și se mărginește la vest cu comuna Măldăieni, la
sud cu comunele Peretu și Troianu, la est cu comuna Vedea și comuna Drăgăneștii de Vede, iar
la nord cu comuna Scrioaștea, așezări de care este legat economic, cultural, tradițional și social și
care, în viitorii ani, ar putea fi incluse în teritoriul municipiului.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
81
 Municipiul de azi s-a dezvoltat într-un loc de important trafic comercial datorat trecerii pe
aici, încă din cele mai vechi timpuri, a unor importante drumuri, ca “drumul lui Traian” și
“drumul oii”. Aceste căi de comunicație legau Ardealul de Dunăre și se intersectau aici cu alte
drumuri paralele cu fluvial – drumurile “țintei” și “olacului”, motiv pentru care localitatea a fost
cunoscută, încă de la prima sa atestare documentară, sub forma de târg. În zona Roșiorii de
Vede, pe malul drept al râului care completează numele orașului, relieful se încadrează în
caracteristicile Câmpiei Boian. Terenul este neted, cu o înclinare generală de la nord-vest spre
sud-est, aproape imperceptibilă în oraș, localitatea fiind desfasurată ca o fâșie îngustă,
perpendicular pe direcția generală de inclinare a solului. Câmpia din jurul orașului este
fragmentată de văile râurilor Vedea, Bratcov și Urlui. Intravăile sunt înguste, având lățimea de
numai 300–1000 m între Vedea și Bratcov, sau 2-2.5 km între Bratcov și Urlui. Cea mai mare
parte a caselor din oraș sunt așezate în lunca înaltă a râului Vedea, la altitudinea absolută de 82.5
m, dar circa 1/7 din locuințe și cea mai mare parte a întreprinderilor industriale s-au ridicat pe
vechea terasă vestică a râului, pana la altitudinea de 99 m atingând nivelul câmpiei care domina
orașul.

Sursele de poluare

Dezvoltarea economică a României din ultimele decenii, îndeosebi a industriei,

extinderea căilor de transport, creşterea numerică a populaţiei, au atras după sine şi creşterea
poluării atmosferice prin numărul ridicat de surse şi prin varietatea mare a noxelor eliminate.

Cea mai mare sursă de poluare este industria. Alături de industrie, mijloacele de transport
contribuie la creşterea cantităţii de poluanţi din aer.

Cea mai mare poluare cu funingine, bioxid de sulf, oxizi de azot este în jurul gărilor.
Creşterea numărului de autovehicule duce la impurificarea atmosferei cu praf, dioxid de carbon,
în lungul şoselelor unde traficul este intens. Încălzirea locuinţelor cu combustibili solizi (lemn,
cărbune) constituie local surse de poluare a atmosferei prin eliminarea de praf, funingine, bioxid
de carbon. Pe lângă aceste surse artificiale, atmosfera mai poate fi impurificată şi de unele
fenomene naturale, cum sunt furtunile de praf cu caracter local sau de advecţie. O serie de
particule solide sunt emise în atmosferă în urma combustiei casnice, a arderii gunoaielor
menajere, a circulaţiei rutiere, a curăţeniei zilnice din locuinţe. Fumul emanat în urma arderii
combustibilului conţine, în afară de noxele gazoase, mari cantităţi de cenuşă, funingine şi resturi
nearse de cărbune. Cenuşa rezultată din arderea incompletă a combustibilului folosit la focuri
casnice este antrenată de curenţii de aer. Ea este alcătuită din granule mari în proporţie de 40%,
iar restul din granule cu dimensiuni reduse. Particulele foarte fine de cenuşă sunt antrenate în
suspensie în atmosferă, impurificând regiunile înconjurătoare. Funinginea este conţinută în
particule solide ale fumului degajat în urma arderilor. Aceasta cuprinde carbon în proporţie de
40%, gudron 25%, cenuşă 25% şi cantităţi reduse de săruri minerale, vapori de apă şi alte mase
gazoase.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
82
 Poluarea aerului cu cenuşă, funingine şi noxe gazoase este mai intensă în cazul în care se
foloseşte drept combustibil cărbunele. Particulele solide şi mirosurile fetide rezultate prin
incinerarea şi depozitarea gunoaielor.

În urma incinerării gunoiului menajer se emite în atmosferă o serie de particule de

funingine, cenuşă şi gudroane alături de noxele sub formă gazoasă.

Majoritatea deşeurilor menajere sunt depozitate în diferite locuri. Din cadrul acestora se
degajă mirosuri fetide care poluează atmosfera din jur.

În comuna Peretu, există o platformă de gunoi dispusă la cca 1000 m, faţă de zona de
locuit.

Amenajarea platformei de gunoi menajer necesită următoarele lucrări: nivelarea terenului

şi asigurarea unei pante de 10-20 ; împrejmuirea cu sârmă ghimpată; plantaţii de protecţie
(păduri).

Pe teritoriul administrativ al municipiului există o pădure care este un factor important de

păstrare a unui echilibru în mediul ambiant. Această pădure este formată în principal din stejar în
amestec cu alte foioase.

TITLUL PROIECTULUI

AMENAJAREA UNEI PLAJE PE MALUL STÂNG AL RÂULUI VEDEA

În elaborarea proiectului veti avea În vedere urmatoarele aspecte :

*necesitatea amenajarii plajei

*beneficiarii proiectului

*actiunile intreprinse de factorii de decizie pentru amenajarea plajei

*realizarea schitei proiectului

*elaborarea unei fise cu privire la necesitatea amenajarii plajei.

SCOPUL PROIECTULUI -amenajarea spațiului din imediata apropiere a râului Vedea

-existenta unei zone de luncă pe malul stâng al râului Vedea

-crearea de noi locuri de muncă pentru locuitorii municipiului

OBIECTIVELE PROIECTULUI

O1.necesitatea amenajarii unei plaje pe malul drept al râului Vedea

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
83
 O2.asigurarea unei zone de agrement pentru locuitorii municipiului

O3.petrecerea timpului liber într-o zonă de agrement amenajată pe malul stâng al râului

Vedea

Pentru relaxarea locuitorilor municipiului se poate amenaja o zonă de plajă pe malul stâng al
râului VEDEA.

BENEFICIARII PROIECTULUI- locuitorii municipiului

-Primaria municipiului Roșiorii de Vede

ACȚIUNILE ÎNTREPRINSE DE FACTORII DE DECIZIE

-aducerea de nisip fin din lunca Oltului ți lunca Argesului

-construirea unui drum de acces pentru aprovizionarea teraselor

-amenajarea unei parcări

-construirea de terase

-amenajarea dușurilor și toaletelor ecologice

-amenajarea unui spațiu destinat închirierii umbreluțelor și șezlongurilor

ANALIZA SWOT

PUNCTE TARI

-existenta unui spatiu suficient de mare pentru amenajarea unei plaje

-amplasament bun

-aproprierea pădurii

PUNCTE SLABE

-lipsa banilor

-neimplicarea factorilor de decizie în lansarea de proiecte pentru mediu

OPORTUNITĂȚI

-sprijinul forurilor mondiale în protejarea mediului

-sprijinul comisiei de urbanism

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
84
 RISCURI

-nerealizarea proiectului la timp

-depășirea costurilor

-distrugerea amenajărilor de persoane rău intenționate

UN MEDIU CURAT – O VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ

Profesor biologie:Stîngă Liliana

Școala Gimnazială ,,Zaharia Stancu”, Roșiori de Vede

1. Ce este mediul înconjurător ?

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi

fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe
cea a omului în special. Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui
ansamblu de elemente care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile
de viaţă ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimţite.

2. Ne afectează cumva starea mediului viaţa şi sănătatea noastră ?

Bineînţeles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare dintre

noi, ne afectează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră. Această temă “Un mediu curat – o viaţă
sănătoasă”, ar trebui să fie o deviză pentru întreaga populaţie a globului. Este nevoie de mai
multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un
mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile
de viaţă pe care ni le oferă natura.

3. Poluarea şi formele de poluare a mediului

 Ce este poluarea ?
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente
străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin
concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii,
creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.
(Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972)
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
85
 Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a
diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele
preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor,
ale întregii populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut
şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor
pentru combaterea poluării.

 Principalele forme de poluare a mediului

Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătăţii a
îmbrăcat de-a lungul timpului mai maulte aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare şi
anume:

I. Poluarea biologică, cea mai veche şi mai bine cunoscută dintre formele de poluare,
este produsă prin eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a germenilor microbieni
producători de boli. Astfel, poluarea bacteriană însoţeşte deopotrivă omul, oriunde s-ar găsi şi
indiferent pe ce treaptă de civilizaţie s-ar afla, fie la triburile nomade, fie la societăţile cele mai
evoluate. Pericolul principal reprezentat de poluarea biologică constă în declanşarea de epidemii,
care fac numeroase victime. Totuşi, putem afirma că, datorită măsurilor luate în prezent,
poluarea biologică – bacteriologică, virusologică şi parazitologică, are o frecvenţă foarte redusă.

II. Poluarea chimică constă în eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a

diverselor substanţe chimice. Poluarea chimică devine din ce în ce mai evidentă, atât prin
creşterea nivelului de poluare, cât mai ales prin diversificarea ei. Pericolul principal al poluării
chimice îl reprezintă potenţialul toxic ridicat al acestor substanţe.

III. Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă
ca urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie,
medicină etc.. Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv
chiar la concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o
componentă a poluării fizice. Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în
mediul de muncă şi de viaţă al omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă
creştere. Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra
echilibrului psihomatic al individului. Un număr tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate
recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un remediu pentru starea lor proastă (anxietate,
palpitaţii, amnezii neşteptate, lipsa puterii de concentrare, dureri de cap). Însă cele mai des
întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului (atmosferică).
Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi cele mai afectate de acţiunile
iresponsabile ale fiinţei omeneşti.

Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii. De
calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă cât mai
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
86
ales a celei subterane. Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri
neigienice sau practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a
reziduurilor rezultate din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării
necorespunzătoare a unor substanţe chimice în practica agricolă. Ţinând seama de provenienţa
lor, reziduurile pot fi clasificate în:

- reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuinţe şi localuri

publice;

- reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi formate din
materii brute, finite sau intermediare şi au o compoziţie foarte variată în funcţie de ramura
industrială şi de tehnologia utilizată (în industria alimentară – predominant componente organice,
pe când în industria chimică, metalurgică, siderurgică, minieră – predominant substanţe chimice
organice sau anorganice);

- reziduuri agro – zootehnice, legate îndeosebi de creşterea şi îngrijirea animalelor;

Elementele poluante ale solului sunt de două categorii:

- elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziţi), eliminate de

om şi de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferitele
reziduuri (menajere, animaliere, industriale);

- elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanţa lor este
multiplă: ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni, insecte şi rozătoare, suferă procese de
descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le
degradează etc.

Ca măsuri de prevenire şi combatere a poluării solului sunt: colectarea igienică a

reziduurilor menajere în recipiente speciale, îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte
a reziduurilor colectate în afara localităţilor, depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a
reziduurilor îndepărtate prin neutralizarea lor, utilizarea în agricultură, ca îngrăşământ natural, a
reziduurilor, incinerarea reziduurilor uscate, recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor
etc.

Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea îndeplineşte în organism multiple

funcţii, fără apă toate reacţiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă
poluată are multiple consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale.

4. Impactul poluării asupra sănătăţii vieţuitoarelor

Acţiunea mediului poluant asupra organismului uman este foarte variată şi complexă. Ea
poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului, disconfortul, până la perturbări
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
87
puternice ale stării de sănătate şi chiar pierderea de vieţi omeneşti. Aceste efecte au fost sesizate
de multă vreme, însă omul a rămas tot iresponsabil faţă de natură. Efectele acute au fost primele
asupra cărora s-au făcut observaţii şi cercetări privind influenţa poluării mediului asupra sănătăţii
populaţiei. Ele se datorează unor concentraţii deosebit de mari ale poluanţilor din mediu, care au
repercusiuni puternice asupra organismului uman.

În concluzie, se pare că poluarea mediului înconjurător dăunează foarte mult sănătăţii

omului şi de aceea ar trebui să ne îndreptăm cu toţii atenţia asupra acestei consecinţe a poluării.

5. Protecţia mediului înconjurător

Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre,

respectiv atunci când omul a cucerit întreg spaţiu al Terrei, prielnic vieţii. Acum, bogăţiile şi
resursele de energie au fost afectate în aşa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora
dintre ele, iar unele condiţii esenţiale existenţei umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire.
Se deduce astfel posibilitatea ca viitorul omenirii să fie pus sub semnul întrebării, dacă
bineînţeles nu se iau măsuri energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din
natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că
dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om.
Omenirea nu poate renunţa însă la ritmurile înalte ale dezvoltării economice. Calea pentru
realizarea acestor ritmuri, cu menţinerea unei bune calităţi a mediului, este exploatarea acestuia
în aşa fel încât să se poată regenera şi conserva în permanenţă.

Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apărut acum aproximativ 200 de ani, din
necesitatea salvării unor specii pe cale de dispariţie.

Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu

legile naturii.

6.Concluzii

Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim
să folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii
noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes
acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor
internaţionale, este tot atât de eronată, pe cât este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă
mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-şi asume această responsabilitate.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
88
Bibliografie :

1. www.referate.org,
2. www.salvațiplaneta.ro
3. www.pământul.ro.

COMBATEREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE - O NECESITATE!

Profesor discipline economice : Balazs Adina

Colegiul Tehnic „ Alesandru Papiu Ilarian ” Zalău, Sălaj
Televiziunea difuzează frecvent imagini ale evenimentelor provocate de schimbările
climatice în toate colțurile lumii.. Temperaturile ridicate au consecințe fără precedent pe întreg
globul determinând topirea ghețarilor, creșterea nivelului mării, inundații sau secete în regiunile
care înainte erau imune la astfel de fenomene extreme cu impact tot mai mare asupra
economiilor, mediului, sănătății și vieții de zi cu zi. Fenomenele meteorologice extreme au
devenit o parte componentă a vieţii de zi cu zi a oamenilor din toate colţurile Pământului cu
consecinţele dezastruoase: temperaturi anormal de ridicate sau de scăzute, furtuni violente,
căderi de grindină, precipitaţii abundente sub diverse forme, uragane, tsunami, tornade,
inundaţii,cutremure, erupţii vulcanice avalanşe, etc.
La nivel global, încalzirea are deci ca efecte evenimente extreme, în special seceta și
inundațiile : 90% din dezastrele naturale din Europa din 1980 au fost cauzate de vreme şi climă;
Gheţarii Europei au pierdut 2/3 din masă din 1850 până în prezent – şi tendinţa este în creştere;
Gheaţa polară se topeşte, iar nivelurile apelor mărilor cresc cu o viteză dublă faţă de acum 50 de
ani; Milioane de oameni de pe glob sunt ameninţaţi de sărăcie, foamete şi lipsa apei.
În conștientizarea de către elevi a problemelor cu care se confruntă planeta,am realizat o
activitate Turul galeriei, o metodă interactivă de învăţare bazată pe colaborarea între elevi, ce îi
încurajează să-şi exprime opiniile proprii și să respecte părerile colegilor referitoare la munca
lor.
La nivel mondial avem peste 30 Zile în care încercăm să sărbătorim și să protejăm natura
și medium înconjurător și anume:
02 Feb Ziua Mondialã a Zonelor Umede, Animalelorde Laborator
15 Martie – 15 Aprilie Luna Pădurii 10 Mai Ziua Pasărilor şi Arborilor
22 Martie Ziua Mondialã a Apei 15 Mai Ziua Internaţionalã de Acţiune
23 Martie Ziua Mondial ă a Meteorologiei pentru Climã
01 Aprilie Ziua Mondialã a Pasărilor 24 Mai Ziua Europeanã a Parcurilor
17 Aprilie Ziua Mondială a Sănătatii 05 Iunie Ziua Mediului
22 Aprilie Ziua Pamantului 08 Iunie Ziua Mondial ã a Oceanelor
24 Aprilie Ziua Mondialã a Protecţiei 17 Iunie Ziua Mondialã pentru combaterea
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
89
 Deşertificării
21 Iunie Ziua Soarelui
11 Iulie Ziua Mondialã a Populaţiei
09 August Ziua Internaţionalã a Grădinilor
Zoologice şi Parcurilor
16 Septembrie -Ziua Internaţionalã a
Stratului de Ozon
18 Septembrie Ziua Mondialã a Geologilor
23 Septembrie Ziua Mondialã a Curãţeniei
25 Septembrie Ziua Internaţionalã a
Mediului Marin
26 Septembrie Ziua Mondialã a Munţilor
Carpaţi
01 Octombrie Ziua Mondialã a Habitatului
04 Octombrie Ziua Mondialã a Animalelor
08 Octombrie Ziua Mondialã pentru
Reducerea Dezastrelor Naturale
16 Octombrie Ziua Internaţionalã a
Alimentaţiei
17 Octombrie Ziua Internaţionalã pentru
Eradicarea Sărăciei
31 Octombrie Ziua Internaţional ã a Marii
Negre
08 Noiembrie Ziua Internaţional ã a Zonelor
Urbane
10 Decembrie Ziua Mondialã a Drepturilor
Omului
14 Decembrie Ziua Internaţionalã de Protest
Împotriva Reactoarelor Nucleare
29Decembrie Ziua Internaţionalã a
Biodiversitãţii

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
90
Obiective operaţionale ale proiectului:
 să adune şi apoi să redea informaţii culese de ei despre reciclare într-o planșă;
 să caute și să prezinte sfaturi ecologice, îndemnuri/sloganuri, imagini de impact cu deșeurile ce
poluează mediul, etc;
 să participe cu interes la proiect (să deseneze semnul specific de reciclare, să noteze un slogan
Eco,etc)
 să răspundă la întrebarea „Ce putem face fiecare în parte !?”
În urma activităţii, din cadrul proiectului, am înțeles cum creativitatea trebuie să fie parte din
eco-educaţie care ne ajută să privim mediul şi lururile pe care le aruncăm altfel, mult mai
responsabil. Această metodă i-a ajutat pe elevi, punându-i în situaţia de a gândi critic, de a realiza
conexiuni logice, de a produce idei şi opinii proprii argumentate, de a le dezbate și comunica cu
ceilalţi. Ea îi determină pe elevi să caute şi să dezvolte soluţii pentru diferite probleme, să facă
reflecţii critice şi judecăţi de valoare, să compare şi să analizeze situaţii date şi îi învaţă pe elevi să
emită şi să-şi susţină propriile idei. Metoda “Turul galeriei”este uşor de aplicat la orice vârstă şi
adaptabilă oricărui domeniu şi obiect de învăţământ.
Combaterea schimbarilor climatice începe în viața de zi cu zi. Orice gest de evitare a poluării
planetei este o investiție în propriul nostru viitor. Şcoala, prin autoritatea morală pe care o are,
poate aduce o contribuţie substanţială în transmiterea acestor cunoştinţe de educaţie pentru o
planetă sănătoasă. Un mediu curat este esențial pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.economisestepentrutine.ro/

2. http://reciclarecreativa.ro/

3. http://www.climatechange.eu.com

4. https://sinouanepasa.wordpress.com

5. http://www.ziare.com/

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
91
 MODIFICĂRI GLOBALE ALE MEDIULUI – DEŞERTIFICAREA

Prof. Maria Ramona Răduţiu

Liceul Teoretic ‘’Gheorghe Lazǎr’’ Avrig, Avrig, județul Sibiu

Deşertificarea reprezintă degradarea unui teren arid, semiarid şi uscarea zonelor umede
datorită unor factori ca variaţia climatică şi activitatea antropică.
Este una dintre cele mai alarmante probleme ale mediului la nivel global. Cel puţin 90% din
locuitorii zonelor uscate trăiesc în ţările dezvoltate. Zonele uscate ocupă peste 41% din suprafaţa
Terrei şi constituie casă a peste 2 milioane de locuitori.
S-a estimate ca peste 10-20% din zonele uscate sunt deja degradate, suprafaţa totală afectată
de deşertificare fiind între 6-12 milioane km.
Ecosistemele furnizează servicii oamenilor cum ar fi culturi sau lemn, în zonele uscate
aceste serivicii sunt limitate datorită cantităţii reduse de apă. Deşertificarea apare ca un rezultat al
pierderii echilibrului ecosistemului şi capacităţii lui de suport ca urmare a activităţiilor umane.
Presiunea asupra acestor ecosisteme uscate este în creştere datorită furnizării de servicii ca
alimente, furaje, combustibil, materiale de construcţii şi apa, care este necesară pentru oameni,
animale, irigaţii, şi salubritate.
Deşertificarea este rezultatul combinării factorilor climatici şi antropici. Factorii indirecţi
sunt presiunea umană, socioeconomici, politici şi fenomenul globalizării. Factorii direcţi sunt
modalitatea de utilizare a terenurilor şi procesele climatice. Factorii climatici îngrijorători sunt
seceta şi reducerea resurselor de apă dulce.
Cauzele majore ale deşertificării
Deşertificarea rezultă în urma combinării a o serie de factori sociali, economici, politici,
naturali care variază de la o regiune la alta.
Politicile care pot duce la o utilizare nedurabilă a resurselor şi lipsa de infrastructuri sunt
contribuabili importanţi la degradările terenurilor. Agricultura poate juca fie un rol negativ, fie unul
pozitiv în funcţie cum este manageriată. Politicile care promovează agricultura nomadă, turma
poate duce la deşertificare. Atunci când fermierii şi crescătorii pierd controlul asupra terenurilor pe
care le utilizează, iniţiativele de menţinere a durabilităţii resurselor sunt pierdute şi acest lucru
poate conduce la deşertificare. O decizie neadecvată poate cauza probleme în ceea ce priveşte
deficitul de apă, epuizarea apelor subterane, eroziunea solului şi salinizarea.
Procesul globalizării poate contribui la deşertificare. La nivel global regimurile comerciale
şi politicile guvernamentale pot influenţa producerea hranei şi consumarea ei afectând direct sau
indirect capacitatea ecosistemelor uscate de a-şi păstra starea de homeostazie şi echilibru dinamic.
Din punct de vedere istoric, mijloacele de subzistenţă ale terenurilor uscate s-au bazat pe un
amestec de vânătoare, colectare, agricultură şi creşterea animalelor. În unele zone creşterea
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
92
culturilor a dus la creşterea sistemelor de irigare. Irigarea poate cauza probleme mediului ca
obturarea hidrică, salinizare, poluarea apei, eutrofizare, şi folosirea excesivă a apelor subterane, au
totodată şi un impact mare caile navigabile asupra biodiversităţii.
Cum putem împiedica sau reduce deşertificarea?
Prevenirea eficientă a deşertificării necesită abordări de management şi politici care să
promoveze utilizarea durabila a resurselor.
Întervenţii politice majore şi modificări în abordările de management atât la nivel local cât
şi global sunt necesare în scopul de a preveni, stoca şi reduce deşertificarea.
Crearea unei ,,educaţii a prevenirii’’care promovează alternative ale mijloacelor de existenţă
şi strategii de conservare care pot proteja terenurile uscate atât acolo unde deşertificarea este la
început cât şi acolo unde este gravă.
Odată ce terenul a fost degradat poate fi reabilitat şi restaurat prin măsuri care îl pot ajuta
să-şi refacă servicile ecosistemice.
Legătura dintre deşertificare, schimbările climatice şi pierderea biodiversităţii
Deşertificarea diminueză diveristatea biologică, contribuie la serviciile furnizate, de
ecosistemele uscate, omului. Vegetaţia şi diversitatea ei sunt cheia pentru conservarea solului,
pentru regularizarea apelor de suprafaţă şi a climatului local.
Deşertificarea contribuie la schimbarea climatică prin eliberarea în atmosferă a carbonului
stocat în vegetaţia si solului acestor ecosisteme. Schimbarea climatică datorată deşertificării se
remarcă prin creşterea temperaturii datorită creşterii nivelului de dioxid de carbon cu impact
negativ asupra scăderii cantităţiilor de precipitaţii şi pierderea unei cantităţi mari de apă din sol, pe
de o parte, pe de altă parte poate stimula creşterea unor specii de plante.

Bibliografie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Desertification
http://pubs.usgs.gov/gip/deserts/desertification/
http://www.greenfacts.org/en/desertification/l-2/1-define-desertification.htm#0

Les changements climatiques

Profesor Andrei Jeanina Marinela

Şcoala Gimnazială Nr.1 Motru,Gorj

Les changements climatiques sont l'objet d'études scientifiques intenses, de

nombreuses interrogations du grand public et d'un défaut manifeste de prises de décisions de la

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
93
plupart des responsables politiques. Et pourtant, tout concourt à prendre conscience des interactions
à l'échelle de la planète entre les milieux physiques (les océans, l'atmosphère, les continents…),
chimiques (substances contenues dans les eaux, l'air, les sols,…) et vivants (faune et flore) et à
prendre la mesure des impacts des activités humaines sur ces milieux. Il y a seulement quelques
décennies, les mers, les océans étaient censés disposer des capacités à absorber toutes les pollutions
générées par l'homme : la dégradation des milieux marins est aujourd'hui indéniable. L'impact de
l'homme sur une modification du climat était, il y a encore peu de temps, une hypothèse à laquelle
peu de scientifiques adhéraient. Et pourtant, les changements climatiques sont aujourd'hui
indéniables et la réalité des causes anthropiques (actions de l'homme) est prouvée. Les récentes
évolutions climatiques alerteront-elles les décideurs pour que soient prises à temps les décisions
indispensables ?

Les changements climatiques sont causés par les modifications de l’atmosphère qui
résultent de sa transformation chimique par les gaz à effet de serre (GES). Cette perturbation de
l’équilibre atmosphérique s'exprime par une augmentation des températures moyennes sur Terre,
modifiant ses caractéristiques physiques, chimiques et biologiques.

Les changements climatiques sont responsables de la fonte des glaces, dont le rythme
s’est accéléré depuis les 15 dernières années. La fonte massive des glaces augmente la masse d’eau,
occasionnant une élévation du niveau de la mer. Les élévations prévues sont de 9 à 88 cm entre
1990 et 2100. Cette situation aura des conséquences néfastes sur les basses terres côtières où vit
une très grande partie de la population mondiale. Déjà, en 2008, les désastres reliés au climat
auraient causé le déplacement de 20 millions de personnes (IOCHA and IDMC, 2009). De plus, les
resources en eau potable seront affectées.

La plupart des scientifiques reconnaissent maintenant que les changements climatiques

auront de graves conséquences sur la santé humaine. Les changements climatiques bouleversent
déjà les patrons de précipitations. Ces bouleversements seront accompagnés d’une augmentation de
la fréquence et de l’intensité des événements climatiques extrêmes : sécheresses, inondations,
canicules, pluies fortes et abondantes, tornades... Ces événements climatiques, souvent à l’origine
de catastrophes, pourraient se produire plus fréquemment dans le future. L’Afrique est un des
continents les plus vulnérables aux changements et aux variabilités climatiques, une situation
aggravée par l’interaction de multiples difficultés, ayant cours à divers niveaux et par de faibles
capacités d’adaptation.

https://unfccc.int/files/adaptation/groups_committees/ldc_expert_group/application/pdf/leg_2013_f
rancophone_workshop_module_6.pdf

http://www.fao.org/3/a-i4320f.pdf

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
94
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN ȘCOALĂ – O NECESITATE

Prof. Rusu Simona Liliana

Școala Gimnazială Miron Costin Suceava

Atitudinea faţă de natură este în primul rând o chestiune de educaţie, de cultură. Omul se
naşte şi trăieşte într-un mediu natural, dependent de celelalte elemente ale biosferei cu care poate şi
trebuie să stabilească relaţii de armonie şi respect faţă de particularităţile specifice regnului sau
speciilor din care provin. Ca membru al naturii, omul trebuie să cunoască legile ei şi să se supună
lor pentru a evita un conflict din care, cu siguranţă, ar ieşi învins.

Prin activităţi şcolare şi extraşcolare elevul conştientizează faptul că mediul înconjurător

constituie un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună funcţionare
depinde întreaga activitate umană.

Programa şi conţinutul disciplinei Matematică şi explorarea mediului/ Ştiinţe ale naturii

abordează interrelaţia om-mediu şi problematica complexă a educaţiei ecologice într-o manieră
sistemică şi interdisciplinar, deoarece tratează nu numai relaţia vieţuitoare-mediu şi modul cum
omul transformă natura, ci propune elevului să descopere complexitatea acestor relaţii, formele de
poluare fizică, chimică şi chiar biologică şi consecinţele dezastruoase ale acestora asupra
vieţuitoarelor.

Prin activităţi specifice şcolare şi extraşcolare, elevul trebuie să devină conştient că mediul
înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună
funcţionare depinde întreaga activitate umană. Întrucât societatea actuală are nevoie de oameni care
să se remarce nu numai prin ceea ce ştiu, ci şi prin ceea ce pot să facă, ameliorarea relaţiilor dintre
om şi mediul înconjurător se poate realiza numai prin activităţi practice la care trebuie să
participăm cu toţii. A venit vremea când omul trebuie „să încheie pace cu natura”, o pace cu
condiţii de reciprocitate pentru „ambii combatanţi”.

Este necesar să urmărim formarea unor trăsături pozitive de caracter – respect, admiraţie,
ocrotire, apreciere, compasiune – care să se statornicească în relaţia omului cu natura. De accea,
consider că este fundamental de urmărit pricipalele obiective ale educaţiei ecologice:

- perceperea realității înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă, activând pentru gestionarea

corectă, îngrijirea şi protecţia mediului;
- recunoașterea varoetății lumii vii, a plantelor, animalelor, mediului şi interrelaţiilor dintre
acestea;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
95
 - conștientizarea faptului că orice activitate comună trebuie să aibă ca prim obiectiv
protejarea mediului;
- importanța necesității de a economisi apa, energia electrică, lemnul şi celelalte resurse
naturale;
- adoptarea unor norme de comportare specifice echilibrului dintre sănătatea individuală,
colectivă şi a mediului;
- participarea activi la activităţile de îngrijire a mediului, de ocrotire a plantelor şi animalelor,
a spaţiilor verzi.

Toate aceste obiective sunt accesibile şi realizabile prin utilizarea unor strategii activ-
participative care permit trecerea barierei dintre cunoaştere şi acţiune prin transferul cunoştinţelor
din planul teoretic în cel acţional-practic.

Pentru atingerea acestor obietive, se pot organiza diferite tipuri de activități- pornind de la o
poveste, se poate iniția o conversație; se pot realiza drumeții, excurșii, acțiuni cu implicarea
diferitor parteneri; activități artistice, observări, proiecte etc.

De sănătatea Pământului depinde sănătatea noastră; de aceea trebuie să-i învăţăm pe copii să
iubească, să respecte şi să ocrotească natura. Trebuie să refacem şi să protejăm ceea ce ni se pare
inepuizabil şi gratuit, să protejăm singura planetă din Sistemul Solar pe care există viaţă, pe care
existăm noi. Avem datoria morală ca, împreună cu familia şi comunitatea, să-i ajutăm pe copii să
găsească răspunsuri la o serie de întrebări legate de tainele naturii, de strânsa legătură care e între
om şi mediul înconjurător, de influenţa pe care o are omul asupra naturii.

Educaţia ecologică în şcoală este necesară, posibilă şi utilă, este o nouă ofertă de învăţare care a
dus la schimbări importante în comportamentul elevilor noştri. Lor nu le este greu să planteze o
floare, un copăcel, să se bucure de sosirea păsărilor călătoare, să asculte susurul apei, să descopere
micile minuni ale naturii şi, de ce nu, să ia atitudine când întâlnesc aspecte negative care
degradează mediul înconjurător.

Bibliografie:
1. Toth Maria (coord.), „Metode participative în educaţia ecologică”, Editura Studium, Cluj
Napoca,2001.
2. Abrudan Ioan, Bulgărean Sanda, Dehelean Claudia, Onaci Mariana, „Educaţie pentru mediu”,
Editura Silvania, Zalău, 2005.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
96
 EFECTUL PLOILOR ACIDE ASUPRA MEDIULUI

PROF. GREABU MARIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”MIHAI EMINESCU” NĂSĂUD

Ploaia acidă este forma de poluare datorată impurităților emise în atmosferă. Ploaia acidă
constă în impurificarea atât a aerului cât și a apei cu acizii din aer, rezultați în urma unor procese
naturale sau de producție. Aceștia cad pe Pământ în diferite regiuni afectând întregul mediu
terestru. Acţiunea corozivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului înconjurător.
Problema începe cu producerea dioxidului de sulf şi a oxizilor de azot produşi prin arderea
combustibilului fosil (cărbune, gaz natural şi petrol). Dioxidul de sulf şi oxizii de azot reacţionează
cu apa şi alte substanţe chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric, acidul azotic şi alţi poluanţi.
Aceşti acizi poluanţi ajung până în atmosferă, unde călătoresc sute de kilometri şi, în cele din urmă,
se întorc pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă sau ceaţă.

Urmările ploii acide pot fi observate mai ales în estul Americii de Nord, în Europa, în
Japonia, China şi Sud-Estul Asiei. Ploaia acidă îndepărtează substanţele nutritive din pământ,
încetineşte dezvoltarea copacilor şi transformă lacurile într-un mediu care nu poate întreţine viaţa.
În oraşe, acizii poluanţii corodează aproape tot ce intră în contact cu ei, accelerând acest proces
asupra structurilor, cum ar fi blocuri şi alte elemente de infrastructură. Acizii în combinaţie cu alte
substanţe chimice formează praful de fum urban care atacă plămânii, cauzând boli şi decedări
premature.

Aciditatea este măsurată folosind scara pH-ului. Numărul 7 de pe această scală este
considerat ca punctul neutru. În consecinţă, o substanţă cu valoarea pH-ului mai mică decât 7 este
considerată ca o substanţă acidă, în timp ce una cu o valoare mai mare decât 7 este considerată ca o
substanţă cu caracter bazic. Orice precipitație care are valoarea pH-ului mai mică decât 5,6 este
considerată ca fiind precipitație acidă.

Procesul care duce la formarea ploii acide începe cu arderea combustibililor fosili. Arderea
o constituie reacţia chimică în care oxigenul din aer se combină cu carbon, azot, sulf şi alte
elemente din substanţa care se oxidează. Noii compuşi formaţi sunt formaţi din gaze şi cuprind
oxizi ai acestor elemente. Când sulful şi azotul sunt prezenţi în combustibil, din reacţia lor cu
oxigenul rezultă dioxid de sulf şi diferiţi compuşi de oxid de azot. Oxizii de azot pot fi generaţi în
atmosferă de la mai multe surse.

Acizii ajung în marea lor majoritate pe sol prin depunere sau cădere în urma ploilor. Un
efect deosebit de puternic al substanțelor acide apare atunci când datorită condițiilor meteorologice
stratul de nori bogat în substanțe acide coboară la nivelul solului și afectează prin procesele de

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
97
respirație toate organismele sau componentele faunei și florei, precum și celelalte componente ale
mediului.

Unii dintre constituenții poluării acide sunt sulfații, nitrații, hidrocarburi și ozonul. Aceștia
există ca particule în aer și contribuie la formarea ceții, afectând vizibilitatea. Aceasta face
deplasarea dificilă, în special pentru piloți. Ceața acidă împiedică de asemenea cursul luminii solare
de la soare la pământ și înapoi. În zona arctică, aceasta afectează creșterea lichenilor, care la rândul
ei, afectează animale care se hrănesc cu aceștia.
Ploaia acidă afectează materialele precum țesăturile. Spre exemplu, steagurile arborate sunt
“mâncate” de chimicalele acide din precipitații. Cărțile și obiectele de artă, vechi de sute de ani,
sunt de asemenea afectate. Sistemele de ventilație ale librăriilor și muzeelor, în care sunt ținute
acestea, nu previn intrarea particulelor acide în clădiri și astfel ele intră, circulă și deteriorează
materialele.
Ploaia acidă se mai manifestă și prin depoziția de acid „uscat”. Acesta distruge clădirile,
statuile și alte structuri obținute din piatră și metal sau orice alt material expus pentru o perioadă
îndelungată de timp la capriciile vremii. Pagubele produse de fenomenele de coroziune sunt foarte
ridicate, iar în orașele cu clădiri istorice, acțiunea acestora este iremediabilă. Spre exemplu
“Parthenon-ul din Atena”, (Grecia), cât și ”Taj Mahal-ul din Agra” (India) se deteriorează datorită
ploii acide.
În afara efectului distructiv, ploile au totuși și efecte pozitive prin distrugerea unor materiale
produse de om și aruncate în natură, ceea ce contribuie la procesul de autoepurare pe cale naturală a
acestor deșeuri. Totuși, efectele pozitive sau negative a ploilor acide asupra materialelor și
construcțiilor sunt greu de măsurat, ele putând fi doar apreciate.
Unele dintre cele mai serioase efecte ale ploii acide asupra oamenilor sunt problemele
respiratorii. Emisiile de dioxid de sulf și dioxid de azot dau naștere unor probleme medicale precum
tusea, astmul, dureri de cap, iritații ale ochilor, nasului și gâtului. Un efect indirect al ploii acide
este că metalele toxice dizolvate în apă sunt absorbite de fructe, legume și în țesuturile animalelor.
Deși aceste metale toxice nu afectează uneori în mod direct plantele sau animalele, ele au efecte
serioase asupra oamenilor, atunci când sunt consumate. De exemplu, mercurul, care se acumulează
în organele și țesuturile animalelor, este legat de disfuncțiile creierului la copii, precum bolile pe
sistem nervos, leziuni ale creierului și poate produce chiar moartea. La fel, un alt metal, aluminiul,
prezent în organele animalelor, a fost asociat cu problemele la rinichi și recent a fost suspectat ca
fiind legat de boala Alzheimer. Astfel, în urma unui accident de la o fabrică de lângă Sudbury,
Ontario din august 1987, peste 100 de persoane au fost tratate pentru iritații ale ochilor, gâtului și
gurii, când 2 tone de dioxid de sulf gaz, foarte toxic, s-a scurs în atmosferă. Chiar fără accidente,
dioxidul de sulf, emis regulat de această fabrică, a cauzat creșterea numărului de îmbolnăviri de
bronșită cronică la angajații fabrici.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
98
 Prin îndepărtarea substanțelor nutritive din sol, ploaia acidă încetinește creșterea plantelor,
dar mai ales a copacilor. De asemenea, acizii atacă copacii într-un mod mai aparte prin producerea
unor găuri în depozitele de amidon ale frunzelor, rezultând pete moarte, maronii. Dacă se formează
mai multe astfel de pete, un copac își pierde abilitatea de a produce hrană prin fotosinteză. De
asemenea, organismele și microorganismele pot ataca și infecta copacul prin frunzele rănite mult
mai ușor decât în cazul neafectării acestuia de atacul substanțelor acide. Odată slăbiți, copacii sunt
mai vulnerabili la alți posibili factori cum sunt infestarea cu insecte, temperaturi scăzute sau secetă.
Ploaia acidă se depune, de asemenea, și în râuri, lacuri și mlaștini. Acolo unde este zăpadă
iarna, primăvara, odată cu dezghețul, nivelul apelor locale crește, iar substanțele acide depuse în
timpul iernii trec relativ brusc în aceste ape.
Primele forme afectate de efectele scăderii pH-ului sunt cele care contribuie la susținerea
biotopului acvatic, respectiv formele primare de viață. Dacă poluarea este de scurtă durată, formele
de viață superioare acestora pot supraviețui. Dacă însă efectul este pe termen lung, nici formele de
viață mai superioare nu pot rezista, apărând astfel fenomenul de extincție a acestor specii. La un
nivel redus al pH-ului, toate formele de viață intră în faza de dispariție. Odată cu revenirea pH-ului,
apar fenomene de migrație a populațiilor, ceea ce poate readuce la un nivel de relativă normalitate
flora și fauna din aceste zone afectate. Un alt efect al poluării acestor ape îl constituie faptul că
peștii, fiind în unele cazuri membrii primari ai lanțului trofic, reprezintă hrană pentru multe specii
de animale, printre care se numără și omul. Din cauza materialelor toxice, precum mercurul,
depozitate în pești ca rezultat al ploilor acide, este periculos pentru oameni să consume pește.

BIBLIOGRAFIE:
Coman Gheorghe, Economia mediului, Editura PIM, Iași, 2004, pag. 206
Gavrilescu Monica, Surse de poluare și agenți poluanți ai mediului, Editura Sitech, Craiova, 2007,
pag. 95
Munteanu Constantin, Dumitrașcu Mioara, Iliuță Alexandru, Ecologie și protecția calității
mediului, Editura Balneară, București, 2011, pag. 19
Porcar Dumitru Dan, Schimbări climatice și protecția atmosferei, Editura UT PRESS, Cluj-
Napoca, 2009, pag. 41

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
99
 ECOLOGIA ÎN ȘCOALĂ

Profesor învățământ preșcolar SOPONARU ANA PETRONELA

Grădinița P.P.Nr.9/Școala Gimnazială nr.3, Piatra Neamț

Termeul de ecologie, creat de E. Haeckel în 1866, definește”știința condițiilor luptei pentru

existență” (grecescul oikos- casă, gospodărie, loc de viață și logos - știință,vorbire).Ecologia
contemporană studiază structura, funcționalitatea și conservarea ecosistemelor.

Pentru a cunoaște modul de funcționare al acestui sistem din care facem și noi parte este
esențial ca omul să fie educat în spiritual respectul pentru mediul înconjurător, pentru ca el să
devină conștient de faptul că nu este stăpânul naturii, ci parte a ei.

În acest context, educarea maselor, în special a tinerei generații, în vederea însușirii unei
concepții ecologice unitare, a devenit tot mai necesară astăzi, când se înregistrează o influență
crescută a omului asupra naturii, când tehnica se dezvoltă vertiginous, când se vorbește de
mecanizarea agriculturii, de utrilizarea pesticidelor, de dezvoltarea turismului, etc.

Sănătatea fiecăruia dintre noi este legată de sănătatea mediului. Fiecare om afectează –
conștient sau nu – mediul în care trăiește. Este important să găsim pentru problemele noastre soluția
cea mai potrivită astfel încât natura să nu aibă de suferit. Nu putem îndeplini acest deziderat faără a
cunoaște natura. Acest lucru îl vom realiza prin activități școlare și extrașcolare, prin excursii în
mediul înconjurător, încercând să surprindem legăturile multiple care se stabilesc între organisme și
mediul lor de viață. Numai după ce vom cunoaște complexitatea naturii vom fi capabili să o lăsăm
să ne ajute și să o ajutăm la rândul nostru. Fiecare dintre noi poate să contribuie la păstrarea
sănătății mediului, nici un gest în apărarea naturii nu este inutil. Conștienți de rolul și importanța
politicilor de mediu care trebuie conjugate și integrate în politicile de dezvoltare economică, în
politicile culturale și în domeniul educației și învățământului, ne-am propus realizarea unei
incursiuni pe această temă.

Natura ne dăruieşte cu bucurie şi simplitate, din plin, necondiţionat, toate bunurile sale. Dar,
de cele mai multe ori, omul n-a ştiut sau a uitat să protejeze aceste daruri pentru el şi pentru
generaţiile următoare. În condiţiile epocii contemporane, caracterizate prin creştere demografică,
industrializare şi prin acţiunea deseori necontrolată a omului asupra mediului, se pune tot mai acut
problema protecţiei mediului înconjurător. În această problemă latura educativă are un rol
determinant. Educaţia pentru mediu ne priveşte în egală măsură pe toţi, adulţi sau copii, iar
problema, deşi nu e nouă, se pune tot mai acut, devenind obiect de studiu la unele clase, sau
obiectiv în cadrul unor discipline ca ştiinţe, chimie, biologie, geografie.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
100
 Dacă ne întrebăm ce şansă are educaţia pentru mediu intr-o lume mânată de interese materiale
şi ce efecte ar avea, nu trebuie să fim părasiţi de optimism, să fim convinşi că, începută de la cea
mai fragedă vârstă, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie să înţeleagă că pe Terra
există interdependenţă între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante şi animale, între
societate şi ciclurile biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin lecţiile de la limba română,
cunoaşterea mediului, stiinţe, educaţie plastică, dar si prin activiăţile extracurriculare speciale. Apoi
să-i facem să înţeleagă necesitatea cuceririlor ştiinţei și tehnicii care nu trebuie să devină duşmani
ai naturii, ci în concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei ; exploatarea judicioasă a
pădurilor, a bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale ale munţilor,
curăţenia apelor, a aerului, atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit omului.

 Activităţi practic-aplicative:

 Excursii în zone de câmpie, deal, munte, cu observarea faunei, florei specifice şi a

diferenţelor atât în ceea ce priveşte condiţiile naturale specifice, cât şi a celor create de om
(favorabile- nefavorabile). Admirarea frumuseţilor naturii trezeşte în sufletul elevilor
sentimente de înaltă trăire sufletească,dragostea pentru natură, dar şi revolta pentru
nepăsarea şi distrugerea ei.

 Drumeţiile în parcurile naturale reprezintă un prilej de formare a comportamentului

ecologic. Elevii pot mânca, se pot juca în mijlocul naturii, bucurându-se de frumuseţea
florilor, de cântecul păsărelelor, de foşnetul frunzelor, pot să bea din apa curată a izvoarelor,
dar să fie și îndemnaţi să se gândescă ce-ar fi dacă într-o zi toate acestea ar dispărea.
Această perspectivă i-ar putea determina să acorde o mai mare grijă locului de joacă, să
adune resturile şi să ocrotească mai atent plantele, pomişorii care mâine vor fi arbori.

 Vizite la fabrici de produse alimentare- fabrica de pâine, fabrica de conserve de legume.

Aici au posibilitatea să vadă noi tehnologii utilizate în industria alimentară modernă,
calitatea materiei prime utilizate, aditivii introduşi pentru conservare şi frăgezire, condiţiile
impuse de protecţia consumatorului si de Uniunea Europeană pentru producţia de export ş.a.

 Vizite la mini-ferme zootehnice de oi, vaci, porci. Elevii vor constata modul cum sunt
crescute animalele, alimentaţia lor şi chiar recoltarea laptelui.

 Plantarea şi îngrijirea pomilor fructiferi, seminţelor şi răsadurilor de legume. Prin aceasta

elevii vor preţui mai mult ceea ce au, vor înţelege câta muncă şi răbdare presupune creşterea
unui pom, au sesizat în mod sistematic efectele pe care le au lucrările agrotehnice asupra
dezvoltării plantelor, modalităţile de a combate dăunătorii.

 Desene, colaje. Acestea pot fi culese din diferite publicatii, fiind valorificate manuale,
reviste vechi. Cu ele se pot alcătui panouri care vor fi expuse în şcoală. Dintre acestea:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
101
 “Legumele- utilizarea în alimentaţie, reţete pe bază de legume”; “Peştele in alimentaţie-
reţete pe bază de peşte”; “Ciupercile”; “Produse de origine animală- carnea”; “Laptele”.

 Afişe-postere. Prin acestea se pot face îndemnuri pentru o alimentaţie sănătoasă, naturală.

 Învăţare de cântece ( “Copăcelul”, “Micul grădinar”, “Ţara mea”, “Chipul patriei”), poezii
(“Nu uita”, “Fapte bune”, “Glasul pădurii”, de P.Stoicescu, “Fiind băiet păduri cutreieram”,
“Lacul”, “Ce te legeni”, “Revedere”, de M.Eminescu, Fetica”, “Stupul lor” de T.Arghezi
ş.a.), proverbe, aforisme(“Padurea este plămânul verde al planetei”), ghicitori specifice.

De asemenea, există o serie de evenimente de mediu care ne dau prilejul să organizăm

activități împreună cu elevii pentru a-i sensibiliza pe ceilalți să lupte pentru o planetă curată.
Bibliografie:
1. Mohan, G. Ardelean, A., “Ecologie și protecția mediului”. Editura Scaiul, București, 1993
2. Neagu, A., “Terra planeta vie” CDR, Iași
3. Cosmovici, Andrei; Iacob, Luminița, “Psihologie școlară”, Iași, Editura Polirom, 1999.

UN MEDIU CURAT PENTRU O VIAȚĂ SĂNĂTOASĂ

PROF.BREBU-JARCU LORENA

GRĂDINIȚA P.N.14 MOCIUR

Mediul, precizat la nevoie drept mediul înconjurător, mediul ambiant sau și mediul natural, este
o noțiune care se referă la totalitatea condițiilor naturale de pe pământ sau dintr-o regiune a sa, în
care evoluează ființele sau lucrurile. Dintre aceste condiții fac parte atmosfera, temperatura, lumina,
relieful, apa, solul etc., precum și celelalte ființe vii și lucruri. Mediul are un rol foarte important în
procesul evoluției ființelor vii, care, la rândul lor, sunt un factor de transformare a mediului.
Mediul ambiant nefavorabil constă în :
 Condiţiile climaterice nefavorabile;
 Poluarea intensă a aerului;
 Schimbări bruşte ale condiţiilor climaterice;
 Expunerea excesivă la razele solare.
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezența unor componente străine,
numite poluanți, ca urmare a activității omului, și care provoacă prin natura lor, prin concentrația în
care se găsesc și prin timpul de acțiune, efecte nocive asupra sănătății, creează disconfort sau
împiedică folosirea unor componente ale mediului esențiale vieții. (conferința mondială a o.n.u.,
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
102
stockholm, 1972). Însă cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului,
poluarea aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieții omenești se pare că sunt și cele mai
afectate de acțiunile iresponsabile ale ființei omenești.
Apa este un factor de mediu indispensabil vieții. Ea îndeplinește în organism multiple
funcții.fără apă, toate reacțiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă
poluată are multiple consecințe negative asupra omului și sănătății sale.
Măsuri de prevenire a poluării apei sunt:
-interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa
-organizarea corectă a sistemelor de canalizare și a instalațiilor locale, construirea de stații de
epurare,
-construirea de stații sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale întreprinderilor
industriale,
- înzestrarea cu sisteme de reținere și colectare substanțelor radioactive din apele reziduale ale
unităților unde se produc sau se utilizează radionuclizi, controlul depozitării reziduurilor solide.
Protecția mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre,
respectiv atunci când omul a cucerit întreg spațiu al Terrei, prielnic vieții. Acum, bogățiile și
resursele de energie au fost afectate în așa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora dintre
ele, iar unele condiții esențiale existenței umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire. Trecerea
ecologiei de la stadiul de simplă disciplină științifică la cea de problemă a conștiinței comune,
națională și internațională, reprezintă o realitate tristă în zilele noastre, când distrugerea echilibrului
natural al întregii planete este iminența. Lupta împotriva poluării întregii planete solicită colaborare
și cooperare internațională și de aceea depinde de noi dacă vom trăi într-un mediu curat, sănătos și
nepoluat. Stă în puterea omului să ia măsuri eficiente și să găsească soluții pentru a opri
continuarea și agravarea acestui proces dăunător.

BIBLIOGRAFIE:

Pârvu, C., Ecologie generală. Editura Tehnică, Bucureşti, 2001.

OMUL ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Prof. Jarcu Floarea-Elena, Grădinița P.N.Dalboșeț

Viața, un dar inegalabil, pe care trebuie să-l prețuim și sa-l apărăm, este uneori amenințat de
transformări politice, economice si sociale. În prezent, mai mult de 5 miliarde de oameni folosesc
resursele naturale. În fiecare colț al lumii se taie păduri, se extrag minerale și surse de energie,
erodând solul, poluând aerul și apa, creând deșeuri periculoase. Poluarea înseamnă modificarea
compoziției aerului, apelor, solului, datorată unor substațe chimice, praf si fum care aduc impurități

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
103
și determină un dezechilibru ecologic natural. Această poluare duce la dispariția speciilor,
extinderea deșerturilor, contaminarea cu pesticide, înmulțirea problemelor de sănătate, foametea,
sărăcia sau chiar pierderea de vieți omenești. Mulți experți sunt îngrijorați de faptul că, dacă acest
regim al degradării continuă, vom fi martorii distrugerii treptate a sistemelor care sprijină viața pe
pământ. Omul este principalul vinovat de poluarea mediului si tot el suportă efectele ei negative
asupra sănătății sale, de la o banală imbolnăvire până la pierderea vieții. Se deduce astfel
posibilitatea că viitorul omenirii să fie pus sub semnul întrebării, dacă nu se iau măsuri energice de
protecție a planetei. Omul a înțeles că face și el parte din natură, că terra și resursele ei sunt
limitate, că această planetă funcționează ca un sistem și că dereglările produse într-un loc pot avea
repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om.
Primele inițiative de ocrotire a mediului au aparut acum aproximativ 200 de ani, din
necesitatea salvării unor specii pe cale de dispariție. Cu timpul, motivele care au impus ocrotirea
naturii s-au diversificat. Incepând din 1970, au apărut semne clare de îmbolnăvire a planetei :
subțierea stratului de ozon, încălzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului și a solului.
Oamenii au început să înțeleagă necesitatea adoptării unui comportament responsabil față de
natură. Insă responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală,
dar mai ales colectivă: protecția naturii angajează colaborare și sprijin reciproc pe plan local,
județean, național și mai ales internațional.
Construind fabrici și uzine, dezvoltând orașele și transporturile, defrișând pădurile pentru a
folosi lemnul și a mari suprafețele agricole, aruncând nepăsator în apă și în aer cantități mari de
deșeuri toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, așa încât uneori și-a
pus în pericol însăți viața lui. In asemenea situație, ființa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine
pentru înlăturarea răului pe care l-a produs și să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru protecția
mediului înconjurator, pentru menținerea în natură a unui echilibru normal între toți factorii care
compun mediul
Cum aș putea opri eu poluarea mediului și cum aș putea eu proteja mediul ?

Ecologizare- plantare de flori, copaci

Reciclare- reciclezi și câștigi!

Concluzii

Mediul înconjurător ne asigură condițiile necesare vieții, însă depinde de noi dacă dorim să
folosim aceste elemente esențiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieții noastre.
Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece și se pare căpopulația nu acordă interes acestui proces
nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiștilor și a forurilor internaționale, este
tot atât de eronată, pe cât este și de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială și tocmai de
aceea, fiecare om trebuie să-și asume această responsabilitate.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
104
BIBLIOGRAFIE:

Toma Liana Doina, Ecologie şi protecția mediului, Ed. PIM, Iaşi, 2009.

PROTECȚIA APELOR ȘI ECOSISTEMELOR ACVATICE

Prof. Ilie Florentina

Liceul Tehnologic „ Virgil Madgearu” Roșiorii de Vede

Ca factor ecologic, apa reprezintă componentul esențial al materiei vii (în mod curent 65-
80% din biomasă) participând la toate procesele fiziologice și biochimice. Apa are o distribuție
diferită în timp și spațiu ceea ce creează condiții foarte diverse. Dacă în emisfera nordică suprafața
oceanului este cu 54 milioane km2 mai mare decât cea a uscatului (1,53%), în emisfera sudică
aceasta depășește de 4,28 ori suprafața uscatului. Conform datelor UNESCO, rezerva mondială de
apă este de aproximativ 1.386 milioane km3 , din care peste 97% este apă sărată. Din totalul de apă
dulce, peste 68% este blocată în gheață/ ghețari, iar 30% se găsește în subteran. Sursele de apă
dulce de suprafață (râurile și lacurile) însumează 93.100 km3 . Apa contribuie la zonarea
latitudinală și altitudinală a vegetației și la împărțirea zonelor mari în subzone. Cantitatea totală
anuală de apă din precipitații determină caracterul general al ecosistemului astfel: o cantitate de 0-
250 mm precipitații căzută anual caracterizează o zonă de deșert, 250-750 mm – stepa, savana, 750-
1250 mm – pădurile din zonele umede, >1250 mm – pădurile ecuatoriale Prin poluarea apelor se
înțelege alterarea calităților fizice, chimice și biologice ale acesteia, produsă direct sau indirect de
activități umane sau de procesele naturale care o fac improprie pentru folosirea normală, în
scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea. Având în vedere
importanța apei ca resursă naturală este necesară aplicarea unui set de măsuri specifice referitoare
la protecția rezervelor de apă și a ecosistemelor acvatice. Acestea se diferențiază în raport cu tipul
resursei afectate, existând măsuri pentru protecția apelor de suprafață, a apelor subterane, precum și
a apelor marine și oceanice. Protecția apelor are ca obiect menținerea și îmbunătățirea calității și
productivității biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului,
sănătății umane și bunurilor materiale. De asemenea, conservarea, protecția și îmbunătățirea
calității apelor costiere și maritime urmărește reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau
pierderilor de substanțe prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate
stipulate de diverse reglementări internaționale și naționale. Menținerea unui echilibru durabil în
ceea ce privește diversele aspecte referitoare la apă constituie obiectivul Directivei-cadru privind
apa, adoptată în 2000. Aceasta pune bazele unei politici moderne și holistice în domeniul apei
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
105
pentru Uniunea Europeană. Politica UE în domeniul apei a abordat de asemenea anumiți factori
care exercită presiuni importante, cum ar fi: poluarea datorită evacuării apelor urbane uzate,
nutrienții proveniți din agricultură, emisiile industriale și evacuarea substanțelor periculoase și
anumite direcții neacoperite până acum: apele subterane, substanțele prioritare, evaluarea și
gestionarea inundațiilor și strategia maritimă.
Acțiunile necesare pentru menținerea durabilă a acestei resurse vizează:
 realizarea unui complex de lucrări de amenajare a teritoriului;
 aplicarea reglementărilor privind calitatea apelor naturale și a efluenților;
 utilizarea într-o manieră integrată a cercetărilor științifice;
 sensibilizarea opiniei publice etc.
Clasificarea apelor supuse protecției
Din punct de vedere administrativ apele se clasifică astfel: a. ape internaționale; sunt apele cu
privire la care statul nostru este riveran cu alte state, cele care intră sau trec prin granițele naționale,
precum și cele cu privire la care interesele unor state străine au fost recunoscute prin tratate și
convenții internaționale; b. ape teritoriale (maritime interioare); sunt apele cuprinse între porțiunea
țărmului țării spre larg, a căror întindere și delimitare este stabilită prin legea națională; c. ape
naționale; sunt râurile, fluviile, canalele și lacurile navigabile interioare, precum și apele râurilor si
fluviilor de frontieră de la malul român până la linia de frontieră stabilită prin tratate și convenții
internaționale. După criteriul situării obiective și destinației, apele se clasifică astfel:
 resurse de apă dulce – apele de suprafață și cele subterane;
 apa pentru populație - apa dulce necesară vieții și ambianței așezărilor umane;
 apă potabilă – apă de suprafață sau subterană, care, natural sau după tratare fizico-chimică
sau/și microbiologică, poate fi băută;
 apă uzată menajeră;
 apa pentru industrie;
 ape uzate industrial;
 apa pentru irigații - din sursele de apă de suprafață;
 apa de desecare.
Stabilirea stării de calitate a diferitelor categorii de ape se face numai pe baza indicatorilor de
calitate corelați cu diferitele utilizări ale apei, din legislația în vigoare.

Bibliografie

URSOIU I. (2004). Analiza apei, Editura Politehnica Timișoara

Bran Florina and ILDIKO I. (2004). Ecologie Generala, Editura ASE, București.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
106
 PĂMÂNTUL ALBASTRU

Prof. Iliescu Eliza

Colegiul Național „Anastasescu” Roșiorii de Vede

Poate că pentru fiecare om de pe planeta Pămînt cuvîntul "acasă" are un înţeles diferit şi
poate că reprezintă un loc sau un spaţiu diferit însă un adevăr fundamental adesea ignorat este
faptul că noi toţi cei aproximativ 6 miliarde de oameni trăim pe o singura planetă, într-o singură
"casă". Din păcate, în ultimii ani, simultan cu dezvoltarea sindromului tehnologic, am început să
adoptăm o oarecare atitudine de neglijenţă faţă de aceasta casă a noastră a tuturor şi suntem pe cale
să devenim un pericol major în tulburarea echilibrului ecologic al propriului nostru cămin uitînd că
viaţa noastră, calitatea aerului, apei şi a hranei vitale depind de felul în care noi avem grijă şi
respectăm dreptul la viaţă al Terrei.

Din nefericire, cu toate că planeta se găseşte la ora actuală într-o situaţie critică, oamenii
cunosc prea putin problemele cu care ea se confruntă şi asta datorită lipsei de informare, a
neglijenţei sau a eforturilor susţinute de către marile companii şi corporaţii industriale mondiale
care au tot interesul să facă acest lucru ele fiind un factor major de poluare şi perturbare a balanţei
ecologice.

România, în criza de tranziţie în care se găseşte, se înscrie în categoria ţărilor în care

educarea publicului în ceea ce priveşte adevărata stare a Pămîntului lipseşte cu desăvîrşire.
Perioada critică de aproximativ 40 de ani în care ne-a îngropat comunismul face şi mai dificilă
trezirea noastră la realitate. De aceea consider că a cunoaşte realitatea, fără să ne pese cît de
dramatică este ea, este un pas esenţial înainte spre salvarea a ceea ce încă mai avem şi a ceea ce
este Pămîntul.

Care este adevărul? Aici ar fi multe lucruri de spus. Planeta noastră a ajuns în această
situaţie datorită tendinţei fiinţei umane de cucerire, de exploatare nelimitată a resurselor naturale,
de nerespectare a celor mai elementare legi ale firii şi de încredere că ştiinţa şi tehnologia modernă
vor găsi o cale de a rezolva toate aceste probleme. Ei bine, nimic nu va reuşi să rezolve aceste
probleme decît atunci cînd noi, fiecare individ în parte, vom acţiona şi vom începe să protestăm
împotriva tuturor nedreptăţilor făcute planetei în numele banului sau a altor interese. Fiind cu toţii
cetăţeni ai acestui pămînt trebuie să găsim în noi curajul să cerem dreptul la o viaţă curată. Poate că
am fost obişnuiţi de către comunism că nu avem nevoie de drepturi însă acum a venit timpul să ne
deşteptăm şi să cerem dreptul la a respira un aer pur, la a putea să ne plimbăm printr-o pădure sau
parc fără să întalnim hîrtii şi plastic aruncate pretutindeni, la a putea să spunem NU despăduririlor
masive şi construcţiilor de noi combinate industriale, chimice sau nucleare.

Cercetătorii britanici au înregistrat o scădere a stratului de ozon încă din anul 1985. De
atunci ei au continuat să observe acest proces şi au ajuns la rezultate tulburatoare. În 1990
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
107
cantitatea concentraţiei minime de ozon a fost găsită cu 50% mai mică decît cea cu zece ani în
urmă. În Septembrie 1999 pătura de ozon în subţiere aflată deasupra Antarcticii depăşea o întindere
echivalentă cu cea a subcontinentului nord american. Care este pericolul acestei deteriorări a
stratului de ozon? Ozonul stratosferic absoarbe razele ultraviolete solare care sunt dăunătoare
organismului uman. Fără protecţia păturii de ozon, numarul îmbolnăvirilor de cancer de piele
cauzate de către radiaţiile ultraviolete ar deveni cu mult mai mare.

Principala cauză a acestei deteriorări s-a descoperit a fi întrebuinţarea masivă a unui grup de
chimicale din categoria Clorfluorcarbonaţilor cel mai cunoscut fiind elementul de răcire Freon
folosit în industria producătoare de frigidere şi a sistememelor de aer condiţionat.

Dar acesta nu este decat unul din motivele de îngrijorare în ceea ce priveşte echilibrul
ecologic şi viaţa noastră pe pămînt. Un alt pericol în desfăşurare este încălzirea climei globului
datorate creşterii dramatice a nivelului de dioxid de carbon în aer. Două din cauzele acestei creşteri
sunt arderea şi consumul de carbune, ţiţei şi gaze naturale şi procesul de despădurire masivă. Ca
urmare a descoperirilor făcute, cercetătorii din domeniul ştiintelor mediului înconjurător îşi
exprimă din ce în ce mai mult îngrijorarea privind schimbarea radicală a climei pe întreaga planetă.
Acumularea dioxidului de carbon în aer permite radiaţiilor solare să penetreze înspre pămînt însă
nu permite caldurii dinspre planetă să treacă în spaţiu. Cu cît mai dens este stratul de dioxid de
carbon, cu atît mai mult caldura emisă de pămînt este îndreptată înapoi înspre pămînt acest lucru
ducînd treptat la o încălzire globală a climei Terrei. Cercetătorii Organizaţiei Mondiale a
Meteorologilor estimează că în cazul în care procesul de acumulare a dioxidului de carbon în aer
continuă în ritmul actual, temperatura planetei pînă la mijlocul secolului XXI va creşte cu 1,5-4,5
grade. Aceasta încălzire ar putea produce schimbări majore în ceea ce priveşte ciclul ploilor pe
întregul pămînt şi ar putea cauza topirea calotei polare (proces similar cu cel petrecut cu 120.000 de
ani în urma).

Pe de altă parte scurgerile chimicale reziduale de fosfor sau mercur în ape din ultimii ani au
adus cu ele schimbari totale în fauna şi flora mediului înconjurător. Plante care de obicei nu
creşteau în Delta Dunării, din cauza alterării apei în nutrienţi, au gasit un mediu prielnic de creştere
şi au invadat spaţiul ocupat de alte specii de plante consumînd tot mai mult din oxigenul disponibil
în apă şi cauzînd dispariţia unor numeroase specii autohtone.

Dar ce este de facut pentru a schimba aceasta situaţie? După cum bine ştim România se află
la început de drum pe calea reciclării materialelor din plastic sau metal. Într-o excursie făcuta anul
trecut prin Bucegi am avut parte de o privelişte dureroasă şi mi-am dat seama că avem nevoie să ne
trezim rapid la realitate. Am inţeles că trebuie mai întîi să ne reeducăm şi să începem cu cel mai
simplu pas. Nu trebuie neapărat să curăţim străzile în urma celor fără bun simţ care aruncă hîrtii şi
cutii de bere sau suc peste tot ci să căutam să prevenim ca aruncarea gunoiului în stradă să se mai
producă. Cel mai simplu este să evităm să cumpărăm orice produs care este ambalat în plastic şi să
refolosim tot ceea ce se poate refolosi. După ce am reuşit să ne însuşim această lecţie, vom putea să
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
108
ne apucăm de proiecte mai mari. Ca şi cetăţeni ai ţării noastre avem cu toţii dreptul la vot şi acest
drept ar trebui să-l exersăm în concordanţă cu ceea ce dorim să se realizeze. Cetăţenii trebuie să
ceară cu insistenţă şi cu perseverenţă dreptul la o viaţă armonioasă. Poate că imaginea Pămîntului
prezentată aici pare puţin cam descurajantă însă perseverînd şi dorind cu adevărat să schimbăm
ceva, nu avem nimic de pierdut.

Dar de ceea ce noi avem nevoie astăzi cel mai mult este iubirea către tot ceea ce reprezintă
viaţa. Această iubire este legaţia a o suta de mii de generatii de oameni traind mana in mana cu
natura. Mai mult de 99% din istoria omenirii fiinţa umană a trăit în cete şi triburi, într-un contact
intim cu mediul înconjurător. Nu putem să ne permitem acum să uităm că avem datoria de a purta
această legaţie mai departe. Nu putem să ne lăsăm manipulaţi de ideea "magică" a confortului
tehnologic pentru că noi nu suntem maşini. Vom prefera întotdeauna un peisaj natural unei imagini
reprezentînd un combinat chimic. Nu avem nevoie de alta dovadă ca să ne convingem că suntem
umani, că aparţinem acestei planete şi că avem dreptul şi obligaţia să o păstrăm aşa cum ne-a fost
lăsată de generaţiile de dinaintea noastră.

Bibliografie

MOHAN Gh. , ARDELEAN A. (1993). ‐ Ecologie şi protecția mediului, Editura Scaiul, București.

Bran Florina, ILDIKO I. (2004). Ecologie Generala, Editura ASE, București.

PROVOCARE DE MEDIU – POLUAREA CU MICROPLASTIC

Prof. Gabriela Florea

Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” Roşiori de Vede

Producţia mondială de plastic a crescut exponenţial de la începutul anilor 1950 şi a ajuns la

322 de milioane de tone în 2015, această cifră nu include fibre sintetice care au însumat 61 de
milioane de tone în 2015. Se aşteaptă ca producţia de materiale plastice să crească în viitor astfel
încât este probabil să se dubleze până în 2025. Gestionarea inadecvată a deşeurilor de plastic a dus
la o contaminare crescută a apelor dulci şi a mediilor marine. S-a estimat că în 2010 între 4,8
milioane şi 12,7 milioane de tone de deşeuri de plastic au intrat în oceane. Angrenajele de pescuit
abandonate, pierdute sau aruncate în alt mod sunt considerate principala sursă de deşeuri din plastic
în zona sectoarelor pescuitului şi acvaculturii, dar contribuţia lor relativă nu este bine cunoscută la
nivel regional şi global.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
109
 Materialele plastice constituie între 60 – 80% din deşeurile prezente în mediul marin, şi
90% din deşeurile care plutesc pe mări şi oceane. Deşeurile din plastic prezente în mediul marin
reprezintă o ameninţare atât pentru mediu, cât şi pentru fauna marină, fiind înghiţite de vieţuitoarele
din mediul marin. Statisticile arată că cel puţin 267 de specii din întreaga lume sunt afectate de
această problemă, incluzând 44% din păsări, 43% din mamifere, 86% din ţestoase precum şi
diferite specii de peşti. Deşeurile din plastic au un impact negativ asupra sănătăţii ecosistemelor
marine, acest lucru fiind dovedit de numărul tot mai mare de specii marine afectate. Aceste
fragmente din material plastic, descompuse în microparticule aflate în suspensie în coloana de apă
sau depuse în sedimente, încetinesc sau împiedică transferul vertical de oxigen.

Microplasticele sunt particule mici de plastic prezente în mediul înconjurător care au

devenit o problemă majoră în special pentru mediul marin. Termenul „microplastic” a început să fie
utilizat după descoperirea şi recunoaşterea ameninţării pe care o constituie fragmentele de plastic
asupra mediului înconjurător. Microplasticele reprezintă particule de plastic cu dimensiuni mai mici
de 5 mm. Descrierea acceptată de specialişti nu include dimensiunea inferioară a microplasticelor,
dar se presupune că variază între 5 mm şi 333 µm. Microplasticele din mare pot fi înghiţite de către
animalele marine. Astfel, plasticul se acumulează şi poate ajunge la oameni prin intermediul
lanţului alimentar. Acestea se pot găsi în alimente şi băuturi. Cele mai multe date despre conţinutul
de microplastice sunt disponibile pentru alimente precum peşte, creveţi, midii, miere, bere şi sare
alimentară.

Efectele ingerării microplasticelor au fost identificate şi clasificate de către cercetători în trei

etape: prima este legată de blocarea şi de deteriorarea aparatului digestiv, a doua se referă la
eliberarea substanţelor chimice toxice în organism, iar a treia etapă este reprezentată de asimilarea
acestor substanţe de către organe şi ţesuturi. De asemenea, ingestia microplasticelor poate rezulta
din consumul de organisme inferioare care, la rândul lor au ingerat microplastice. Acest lucru
favorizează transportul substanţelor chimice în rândul faunei. Microplasticele sunt operatorii de
transport al poluanţilor organici persistenţi (POP), sau al metalelor grele de la organisme
nevertebrate la alte nivele trofice superioare. În urma ingerării, aditivii şi monomerii pot interfera
cu procesele biologice importante, pot cauza perturbarea sistemului endocrin, pot avea un impact
negativ asupra mobilităţii, reproducerii, dezvoltării şi pot provoca carcinogeneza.

La om, riscul ingestiei microplastice este redus prin eliminarea tractului gastrointestinal la
majoritatea speciilor de fructe de mare consumate. Cu toate acestea, majoritatea speciilor de
bivalve şi mai multe specii de peşti mici sunt consumate întregi, ceea ce poate duce la expunerea
microplastică. O situaţie estimată după expunerea la microplastice după consumul unei porţii de
midii (225 g) ar duce la ingerarea a 7 micrograme de plastic, ceea ce ar avea un efect neglijabil
(mai puţin de 0,1 % din aportul alimentar total) asupra substanţelor chimice expunerea la anumite
materiale şi aditivi plastici.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
110
 Agenţia pentru Protecţia Mediului a Statelor Unite a declarat într-un raport din anul 1992 că
sursa principală de materiale plastice în mediul marin o reprezintă pierderile din timpul fabricării şi
transportului, sau în unele cazuri, înainte de atingerea stadiului de fabricaţie. Studii recente arată
faptul că cele mai multe microparticule din material plastic identificate în mediul marin sunt
rezultatul procesului de fragmentare şi de descompunere a deşeurilor din materiale plastice.
Deşeurile plastice provenite din surse terestre constituie 80% din deşeurile de acest gen, prezente în
mediul marin. Aceste tipuri de plastic au un potenţial mare de a ajunge în mediul marin prin râuri,
şi prin intermediul sistemelor de canalizare.

În prezent există o preocupare ştiinţifică crescută privind microplasticele, deoarece aceste

microparticule din cauza dimensiunilor mici sunt uşor accesibile pentru o gamă largă de organisme
acvatice şi transferate în cele din urmă de-a lungul lanţului trofic. Efectele biologice cornice asupra
organismelor marine rezultă din acumularea de microplastice în celulele şi ţesuturile lor. Efectele
potenţiale asupra oamenilor determinate de ingerarea microparticulelor din plastic pot cauza
alterarea cromozomilor care ar putea conduce la infertilitate, obezitate şi cancer.

Din această cauză este foarte important ca utilizarea excesivă de aditivi plastici să fie
controlată şi să se introducă a prevederi legislative pentru reglementarea surselor de gunoi din
plastic. Iar acest lucru se poate face prin configurarea diferitelor procese de reciclare a plasticului
sau prin promovarea programelor de conştientizare, prin diferite medii sociale şi informaţionale,
asupra pericolului pe care plasticului îl are asupra lanţului trofic.

Bibliografie:

Ivar do Sul, Juliana A.; Costa, Monica F. (February 2014). „The present and future of microplastic
pollution in the marine environment”. Environmental Pollution. 185: 352–364;

Van Sebille, Erik; Wilcox, Chris; Lebreton, Laurent; Maximenko, Nikolai; Hardesty, Britta Denise;
Van Franeker, Jan A.; Eriksen, Marcus; Siegel, David; Galgani, Francois; Law, Kara Lavender
(2015). „A global inventory of small floating plastic debris”. Environmental Research Letters. 10
(12): 124006;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
111
 EFECTELE POLUĂRII ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Prof. Neciu-Mîrlă Ileana

Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” Roșiorii de Vede

Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneității și
una de prim ordin pentru conducerea societății.

In trecut, când densitatea redusă a populației precum și utilizarea, aproape în exclusivitate, a

produselor naturale, nu diferențiau mult viața omului de modul de existență simplu și nu se
produceau atât de multe reziduuri.

Odată cu marile progrese științifice, cantitatea și natura lor s-a schimbat fundamental. în
ultimele decenii, procesul de degradare a factorilor de mediu de pe întinsul planetei noastre a avut o
evoluție din ce în ce mai îngrijorătoare, cantitatea de poluanți atingând cifre ce depășesc orice
imaginație. Înlăturarea poluării este o problemă de corectare a erorilor care o provoacă.

Decizia de combatere trebuie să existe chiar din momentul în care răul este denunțat ca
atare, iar mijloacele tehnico-științifice actuale pot rezolva, problemele de poluare.

In ultimul timp, un termen asociat celui de mediu înconjurător este poluarea, care se mani-
festă ca o agresiune continua împotriva integrității acestuia. Poluarea reprezintă, de fapt, prețul pe
care oamenii îl plătesc pentru beneficiile aduse de tehnica modernă. Ceea ce se cheamă în prezent
poluare, este sfârșitul unui proces care a început odată cu formarea comunităților omenești și care,
la un moment dat, a început să degradeze mediul.

Poluarea mediului înconjurător, care și-a întins amenințarea asupra întregii planete, a ajuns
în punctul în care atacă dezlănțuit omul și spațiul sau de existență. Trecând peste limitele capacității
proprii de apărare a naturii, de regenerare și de echilibrare, toți agenții poluanți noi se răspândesc
rapid în aer, în apa sau în sol, generând, dezvoltând și propagând unul dintre cele mai grave
pericole pe care le-a întâmpinat civilizația modernă.

Surse latente de poluare. În prezent există numeroase surse naturale de poluare cum ar fi:
vulcanii, furtunile de praf, ozonul, vânturile, apele subterane, iar în viitor, pe măsura ce omul își va
extinde habitatul, este posibil să apară și alte surse, nu numai pe Pamat ci și în spațiul cosmic.

Ozonul este o substanță periculoasă pentru om, chiar în concentrații mici. În troposferă
concentrația lui este foarte redusă astfel el nu este periculos pentru om sau animale. În stratosferă
prezența ozonului este extrem de periculoasă datorită reacției dintre oxigen și radiațiile ultra-violete
solare.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
112
 In anul 1985, în timpul primăverii australe, s-a pus în evidență o scădere dramatică a
grosimii stratului de ozon de deasupra Antarcticii, ceea ce a condus la formarea unor "găuri" care s-
au extins ca arie de la 40% la 50% între 1985 și 1987. Acest lucru a avut loc datorită condițiilor
meteorologice specifice: iarna, stratosfera de deasupra acestei regiuni este practic izolată, datorită
unor vânturi puternice; apariția unor particule de gheață care favorizează reacțiile ce conduc la
dispariția ozonului.

Aerul este purtătorul multor agenți poluanți pe care îi împrăștie cu repeziciune pe întreaga
suprafață a Pământului. Astfel, praful împiedica vederea, îngreunează respirația și constituie
dușmanul numărul unu al curățeniei domestice. Multe vestigii au fost distruse de avalanșele de praf
aduse de vânt. Studiile arată că, în fiecare an, atmosfera poartă peste 30 milioane de tone de praf.

Apele subterane, care stau în contact îndelungat cu masive de sare sau alte minerale se
încarcă cu substanțe impurificatoare, chiar toxice.

De multe ori sunt poluate straturile de apă freatică, din care se extrage apa în mod obișnuit.
Ionizarea atmosferei, surplusul de ioni pozitivi sau negativi, care atunci când sunt inhalați în
organism pot declanșa reacții enzimatice exagerate ce supra-solicită organismele bolnave.

Surse de poluare umane. Omul, ca ființă vie, produce deșeuri proprii existenței sale. Pe
lângă acestea există și cele provenite din activitățile sale industriale: îmbrăcăminte, mobilă,
detergenți, cosmetice, chimicale de uz casnic și altele. O mare parte a acestora nu sunt
biodegradabile și altele sunt direct toxice.

Agricultura, silvicultura și zootehnia ca surse de poluare. În mod paradoxal, tocmai ramurile

economiei umane, care se bazează cel mai mult pe relațiile cu mediul, sunt, în același timp, și surse
de poluare. Agricultura poate fi sursa de poluare a mediului prin: declanșarea și favorizarea
proceselor de degradare a solurilor în urma proceselor de eroziune (desțelenirea terenurilor duce la
eroziunea solului), sărăturare, compactare; folosirea pesticidelor (insecticidele care distrug toate
insectele și pe cele folositoare); utilizarea în exces a îngrășămintelor chimice.

Despădurirea exagerată în zona superioară a majorității bazinelor hidrografice, ca și

folosirea nerațională a unor terenuri agricole, au avut influență negativă asupra scurgerii apei pe
versanți, provocând declanșarea unor grave procese de eroziune a solului. Fondul forestier al țării
noastre este de 6,4 milioane de ha, ceea ce reprezintă un puternic dezechilibru, predominând
pădurea tânără, iar cea de peste 80 de ani (exploatabilă) prezintă un deficit de 500 de mii de ha,
determinând o acută lipsă de material lemnos pentru cherestea și furnire.

In ceea ce privește zootehnia, chiar unele animale domestice distrug iremediabil vegetația
arborescentă în dezvoltare, împiedicând regenerarea pădurilor. De asemenea, crescătoriile de
animale domestice pot pune probleme serioase privind poluarea mediului cu deșeuri animaliere.
Exodul unor populații de animale poate crea catastrofe ecologice. În zootehnie, pe lângă
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
113
insecticide, se mai utilizează și alte substanțe chimice care dau efecte secundare nedorite. Este
vorba de substanțele administrate pentru influențarea dezvoltării producției animaliere. Acestea
dăunează pentru că sunt eliminate prin urina și se regăsesc în apa de băut a altor loturi de animale
(pentru care substanța respectivă este contra-indicată) sau pot ajunge la om, dacă sunt administrate
până în ultimele zile de dinaintea sacrificării.

Poluarea radioactivă este o formă specială de poluare datorită emisiei în spațiu a unor
radiații capabile să producă efecte fizice, chimice și biologice asupra organismelor vii. Pe Pământ
există un fond global de radiații, datorat surselor de iradiere naturală, care este suportat de
organismele vii datorită adaptării. Radiațiile sunt emisii spontane și permanente produse prin
dezintegrare atomică.

Poluarea Sonora. Undele mecanice, reprezentate prin trepidații, sunete, infrasunete și

vibrații ultrasonore, poluează în special mediul urban creând efecte psihologice epuizante.
Zgomotul se caracterizează prin: intensitate, durata și frecvența sunetelor componente. Intensitatea
se exprimă în Beli, însă din motive practice, se ia ca unitate de măsura a intensității zgomotului,
decibelul, dB.

Bibliografie:

Gabrian C.F., Ghid de mediu, Ed. Monitorul Oficial, 2008

Rifin Jeremy, ”The Biotech Cetury”, 1998

White I. David, „Status, Distribution and Potential Impact from Noxios Weed Legislation”, 1998

MODALITĂȚI DE EDUCARE ECOLOGICĂ ÎN ȘCOALĂ

Prof. Ing. Răcășan Remus

Liceul Tehnologic Forestier Râmnicu Vâlcea

În epoca contemporană, o problema de stringentă actualitate este formarea și educarea

elevilor în spiritul unor responsabilități umane ce vizează protecția mediului înconjurător .
Absența sau ignorarea măsurilor imperios necesare de apărare a mediului poate declanșa o
criză ecologică cu consecințe catastrofale pentru omenire . Iată de ce socotim că formarea

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
114
conștiinței și conduitei ecologice devine o cerință deosebit de importantă pentru orice demers
educativ , școlar și extrașcolar.

Educația ecologică se face începând cu primii ani de viață , în familie, în grădiniță, și,
apoi , la școală .

La intrarea în școală copiii au o serie de reprezentări despre mediul natural, social și

familial în care trăiesc . Treptat ei dispun de un orizont mai larg de cunoștințe și
posibilități de înțelegere mai mari , și astfel , pe măsură ce cresc , educația lor ecologică se
aprofundează .

Școală este chemată să determine nu numai sentimente de admirație față de

frumusețile naturii , ci și convingeri și deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Este o
obligație primordială , o datorie de onoare a tuturor cetățenilor planetei , cunoașterea
ansamblului de măsuri de ocrotire a acesteia .

Modalitățile prin care se poate realiza, încă de la vârstă școlară mică , formarea
concepției și a conduitei ecologice pot fi prin diferitele discipline incluse în procesul de
învățământ. Fiecare elev trebuie convins de necesitatea apărării mediului înconjurător
împotriva poluării și format la o conduită ecologică modernă . Acest lucru se realizează
îndeosebi în cadrul lecțiilor de științe menite să înlesnească înțelegerea organismelor vegetale
și animale, a proceselor esențiale de întreținere a vieții, a legăturilor indisolubile dintre
plante-animale-mediu, al celor de geografie, dar și, ocazional, în cadrul unor lecții de
educație civică , limba română, educație muzicală, educație plastică, istorie etc.

Contribuții de seamă la educația ecologică pot aduce activitățile extrașcolare. Orice

activitate ce se desfășoară în afară sălii de clasa înseamnă activitate în contact nemijlocit
cu mediul înconjurător . Așa cum îi învățăm pe copii să vorbească , să se poarte în familie
la școală și în societate , să respecte normele de igienă , tot așa trebuie să-I învățăm să se
poarte cu mediul în care trăim.

În întreagă muncă de educație ecologică cu elevii trebuie să ajungem la convingerea

că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi - 5 IUNIE – numai de ecologi , biologi,
silvicultori etc ., nu numai prin protejarea plantelor și animalelor declarate monumente ale
naturii, ci în toate cele 365 de zile ale fiecărui an, în fiecare clipă a fiecărei zile, de toți
locuitorii planetei . Trebuie să apărăm Planetă Albastră, leagăn al civilizației și al vieții , ea
fiind casa noastră și tuturor viețuitoarelor de pe Pământ.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
115
Bibliografie :

Benedek, A.M., Ecologie - aplicații și studii de caz, Ed. Univ. “Lucian Blaga” din Sibiu, 2015.

Ciulache, S., Meteorologie şi climatologie, Editura Universitară, Bucureşti, 2004.

Cogălniceanu, D., Managementul capitalului natural, Ed. Univ. Bucureşti, 1999.

Curtean Bănăduc Angela, Conservarea biodiversităţii, note de curs, - format electronic, 2018.

Curteran-Bănăduc A., 2018, Degradarea şi protecţia mediului, note de curs – format electronic,
2018.

IMPORTANȚA ECOLOGIEI ÎN VIAȚA OMULUI

Prof. dr. Amza Teodora

Școala Gimnazială Nr. 10 Râmnicu Vâlcea

Ecologia este o ramură a biologiei care studiază interacţiunile dintre organisme şi mediul lor
de viaţă şi între organisme. Ecologia este o ştiinţă veche, doar că nu a purtat dintotdeauna acest
nume. În continuare, o scurtă introducere în ştiinţa ecologiei.

Din cele mai vechi timpuri oamenii şi-au dat seama de importanţa pe care o au condiţiile de
mediu asupra organismelor. Termenul de ecologie a fost introdus în anul 1866 de către Ernest
Haeckel. Acest termen provine din cuvintele greceşti ecos, însemnând casă şi logos, cuvânt, ştiinţă,
deci ecologia este ştiinţa care studiază casa organismelor, adică mediul lor de viaţă. Oameni de
ştiinţă care studiază ecologia se numesc ecologi, ei nu trebuie confundaţi cu ecologiştii, termen care
desemnează persoanele care militează pentru protecţia mediului.

Viaţa oricărui organism este strâns legată de mediul de viaţă al acestuia. Mediul le oferă
organismelor hrană, adăpost şi parteneri de împerechere. Biotopul influenţează viaţa organismelor
prin luminozitate, temperatură, umiditate, prezenţa surselor de apă şi mulţi alţi factori. Niciun
organism nu poate trăi într-un mediu care nu îi oferă hrana necesară. Plantele nu pot trăi în medii
lipsite de lumină precum peşterile, deoarece ele se hrănesc prin fotosinteză şi au nevoie de lumină
pentru a-şi produce hrana; în schimb bacteriile, ciupercile şi animalele pot trăi în astfel de medii
deoarece sunt organisme heterotrofe. Animalele care trăiesc în medii lipsite de lumină şi-au pierdut
simţul văzului sau îl păstrează, dar slab dezvoltat; multe dintre ele sunt translucide sau transparente.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
116
Fertilitatea solului influenţează viaţa plantelor şi prin aceasta pe cea a organismelor care se hrănesc
pe seama altor organisme. Solul influenţează viaţa plantelor şi prin aciditatea sa.

Temperatura este un alt factor important care influenţează viaţa organismelor. Majoritatea
plantelor nu îşi pot desfăşura fotosinteza decît de la 1-2 °C, dar coniferele o pot desfăşura şi la -
20°C. Animalele adaptate zonelor reci prezintă blană groasă, un nas voluminos, pentru a încălzi
aerul rece şi nări şi urechi mici pentru a evita pierderile de căldură. Animalele care trăiesc în medii
calde au nările şi urechile mari pentru a pierde căldura, blană subţire şi dimensiuni mai reduse decât
suratele lor din regiunile reci.

Nişa ecologică este locul ocupat de o populaţie în cadrul mediului său de viaţă. Fiecare
populaţie ocupă o singură nişă. Nişa ocupată de o populaţie reprezintă totalitatea caracteristicilor
ecologice ale acestei populaţii, mai precis funcţia acestuia în mediu. De exemplu, râma trăieşte în
sol şi se hrăneşte cu substanţele organice din acesta. Ciocănitoarea se hrăneşte cu larvele şi
insectele din scoarţa arborilor. Aceste două exemple ilustrează nişele ecologice ocupate de râmă şi
de ciocănitoare.

Nerespectarea echilibrului ecologic duce la dezastre naturale inevitabile. În acest sens,

importanța ecologiei este înțeleasă. Ca urmare, pot apărea multe scenarii negative de viață, cum ar
fi foamea și războaiele cu apă. Pentru a evita aceste scenarii de catastrofă, oamenii încearcă să
producă tehnologii care protejează natura, iar în ultimii ani oamenii s-au îndreptat spre activități
naturale, cum ar fi sursele regenerabile de energie.

Pentru a înțelege mai bine importanța ecologică, se recomandă investigarea posibilelor

efecte ale soldurilor ecologice. Pericolul de a dispărea unele specii vii este unul din efectele
negative ireversibile în natură.

Bibliografie:

Benedek, A.M., Ecologie - aplicații și studii de caz, Ed. Univ. “Lucian Blaga” din Sibiu, 2015.

Ciulache, S., Meteorologie şi climatologie, Editura Universitară, Bucureşti, 2004.

Cogălniceanu, D., Managementul capitalului natural, Ed. Univ. Bucureşti, 1999.

Curtean Bănăduc Angela, Conservarea biodiversităţii, note de curs, - format electronic, 2018.

Curteran-Bănăduc A., 2018, Degradarea şi protecţia mediului, note de curs – format electronic,
2018.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
117
 EDUCAŢIA ECOLOGICĂ… NU ARE VÂRSTĂ!

Prof.Calancea Alina-Gabriela

Grădiniţa cu P.P. NR. 10 Huşi

Protejarea mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii contemporane. De

aceea omenirea caută soluţii pentru prevenirea poluării mediului de viaţă şi crearea unui mediu
echilibrat şi propice vieţii.

La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul
formării deprinderilor şi al trăirilor afective. Pentru grupele pregătitoare pentru şcoală şi clasele
primare, trebuie să existe o strategie de organizare a conţinuturilor ştiinţifice şi de transmitere a lor
într-un mod individualizat. Trebuie să axăm această strategie în mod special pe valenţe formative
mai accentuate construită adecvat capacităţilor specifice vârstei şi ritmului de dezvoltare al fiecărui
copil, nevoilor şi intereselor sale.

De aceea, cunoaşterea mediului şi a problemelor sale, la această vârstă trebuie să îmbrace

aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Ori de câte ori este posibil trebuie să punem copiii
în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a manifesta atitudini. Copiii mici tind să dezvolte un
ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de care se simt bine. Un lucru care trebuie
avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela, că dacă ei nu pricep de ce trebuie făcut un
anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu ce
pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării
dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia
trebuie reciclată,etc.

Tinând cont de faptul că reforma în învăţământul preşcolar s-a declanşat, eliberând copilul
de complexe şi oferindu-i o adaptare socială individuală şi o dezvoltare adecvată condiţiilor socio-
economice şi experimentelor pe care le trăim, s-a constatat ca noua programă prevede obiective ce
se realizează atât prin activităţile comune, prin cele liber creative, cât şi prin activitătile opţionale.
În proiectarea şi organizarea acestor activităţi se pune accentul pe libera opţiune a copilului, cât şi
pe selectarea acestor aptitudini, în scopul acordării de sprijin copiilor cu aptitudini deosebite.
Pentru desfăşurarea acestor activităţi se urmăreşte:

- - Crearea unui cadru adecvat desfăşurării activităţilor;

- -Confecţionarea şi procurarea de materiale şi accesorii corespunzătoare;

- -Formarea unor comportamente ecologice prin cultivarea dragostei pentru natură prin
ocrotirea şi conservarea mediului inconjurător;

- - Formarea unor deprinderi practice de a proteja şi întreţine natura;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
118
- -Cunoaşterea echilibrului ecologic din diverse medii şi a consecinţelor distrugerii acestuia
de către om;

- - Formarea conduitei ecologice a copiilor prin imbogăţirea orizontului de cunoştinţe,

priceperi şi deprinderi ecologice.

În educarea deprinderilor de atitudine ecologică faţă de mediul înconjurător şi natură,

educatoarele se vor ocupa de următoarele aspecte:

- -Păstrarea curăţeniei în curtea grădiniţei, în parcuri, grădini, păduri cu diverse prilejuri;

- -Menţinerea integrităţii arborilor şi florilor;

- -Întreţinerea spaţiilor verzi;

- -Plantarea de pomi, de flori si îngrijirea lor;

- -Să participe practic la protejarea mediului.

Ocaziile prin care se poate forma copiilor o educaţie ecologică sunt multiple. În toate
activitațile de observare a unor plante si animale, pe lângă sistematizarea cunoștințelor despre
părtile componente, se va orienta activitatea spre sensibilizarea copiilor în a le îngriji şi ocroti
pentru că şi acestea sunt fiinţe fragile, sensibile şi lipsite de orice mijloc de apărare.

Astfel de mici, de la grupa mică am organizat activităţi de colectare a hârtiei. Am organizat

astfel de activităţi în cadrul proiectului educaţional ” Să plantăm un copăcel ! ”

Copiii devin astfel conştienţi de răul făcut planetei noastre şi totodată se simt valorizaţi prin
aceste activităţi.

Bibliografie selectivă:

Acatrinei G.: "Poluarea şi protecţia mediului ambiant", editura Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi -
1994

Barnea M., Calciu Al.: "Ecologie umană", editura Medicală, Bucureşti - 1979

Martinescu G., Ciuhodaru L.: "Fişe medicale de igienă", editura Bit, Iaşi - 2001

Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3-4-2000 "Educaţia în anul 2000", Bucureşti

Cucuteanu I., Grunzu M., Rusu T., Luca O. "Îndreptări pentru suflet de copil", editura Pim, Iaşi -
2003

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
119
 PROTECȚIA MEDIULUI

Prof.înv.primar: Barna Aranka

Școala Gimnazială nr. 1 Ciumeghiu

Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei,poluarea solului, poluarea aerului
(atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi cele mai afectate de
acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.
Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii. De
calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă cât mai ales
a celei subterane.
Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea îndeplineşte în organism multiple funcţii,
fără apă toate reacţiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are
multiple consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale.
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine,
numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în
care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau
împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (Conferinţa Mondială a O.N.U.,
Stockholm, 1972)
Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea
mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe
măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale
specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii
populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte
neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru
combaterea poluării.
Poluarea,printre alte clasificări, este clasificată în poluare naturală si poluare artificială.
Sursele naturale principale ale poluării sunt erupţiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile
naturale ale pădurilor şi altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substanţe organice.
Erupţiile vulcanice
care generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi exercitând influenţe negative asupra purităţii
atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte numeroase
gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi, care pot pluti până la mari distanţe de
locul de emitere. Timpul de rămânere în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
120
Furtunile de praf

sunt şi ele un important factor în poluarea aerului. Terenurile afânate din regiunile de stepă, în
perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriană a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de
eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată, ridică de pe sol o parte din particulele , care sunt
reţinute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor particule ca urmare a procesului de
sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă de
locul de unde au fost ridicate.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
121
Incendiile naturale sunt o importantă sursă de fum şi cenuşă, care se produc atunci când umiditatea
climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona
tropicală, deşi, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de natură să
favorizeze izbucnirea incendiului.
Din punct de vedere al felului surselor de poluare, produse de om (artificiale) se disting:
- poluare industriala -20 – 25%

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
122
- poluare casnică -50 – 60 %
- poluare datorată mijloacelor de transport -20- 25 %

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
123
Industria

Este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială .Procesele de producţie industrială
şi producţia de energie a industriei, sunt principalele surse ale poluării atmosferice dar la acestea
putem adăuga orice arderi din care rezultă substanţe poluante.

Gazele industriale, gazele rezultate din arderi, fie ca e vorba de incalzirea locuintelor sau de gazele
de esapament eliminate de autovehicule, polueaza atmosfera cu numeroase substante daunatoare
sănătăţii, aceste substante provoaca, printre altele, boli respiratorii si alergii, precum şi ploi acide ce
distrug pădurile.
Praful, cenuşa şi fumul
au o proporţie destul de mare în totalitatea poluanţilor care există în atmosferă.
Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate activităţile omeneşti
bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi. O importanţă sursă industrială, în special
de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci
naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.)
Monoxidul de carbon
(CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare printre poluanţii
devastatori.
Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera ,amestecul de gaze ce acoperă globul
pământesc.Acest amestec de gaze asigură viaţa pe pământ şi ne protejează de razele dăunătoare ale
Soarelui.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice,este ameninţat acum de activitatea omului.Aceste pericole
ar fi efectul de seră ,încălzirea globală ,poluarea aerului, subţierea stratului de ozon şi ploile acide.
Stratul de ozon din stratosferă ne protejează reţinand razele ultraviolete ale soarelui.Deoarece în
zilele noastre a crescut foarte mult folosirea ,frigiderelor ,detergenţilor etc.,aceste gaze au ajuns în
aer în cantităţi mai mari decât cele care ar putea fi suportate de atmosfera.Pe masură ce se ridică ,se
descompun , şi distrug stratul de ozon
O mare gaura in ozon
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
124
(ilustrată la mijloc cu albastru inchis si gri) se dezvoltă deasupra Antarticii, timp de câteva luni, în
fiecare an.

Industria
arde carburanţii fosili, eliberând în atmosfera gazele de seră care încălzesc Pamântul
Gazele de sera,
rezultate din procesele industriale si din agricultura deregleaza echilibrul atmosferic,reţin gazele
infraroşii si le reflecta pe suprafaţa Pamântului. În consecinţă creşte temperatura medie globala.
Stratul gros de agenti poluanti eliberati de un oras mare poate poate crea o ceata sufocanta, mai ales
când nu exista vânturi care sa imprăştie poluanţii. Gazele acide care ies din cosurile fabricilor si din
autovehicule se amesteca cu precipitaţiile, rezultând ploi acide care distrug clădiri şi păduri şi
omoară peştii. Unii agenţi poluanţi ajung în stratosfera, distrugând ozonul natural care protejeaza
animalele si plantele împotriva razelor nocive ultraviolete ale Soarelui.
Ploaia acida distruge plantele si animalele. Ele spala nutrientii de pe sol, frunze si ace, iar acestea se
îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizând distrugerea
lor. Păduri întregi au disparut din aceasta cauza.
Este şi mai rău daca ploaia acidă ajunge în râuri sau lacuri, pentru că acestea transportă otrava la
distanţă, omorând şi cele mai mici organisme. Peştii sunt determinaţi de aluminiu să producă o
mucoasă lipicioasă care le înfundă branhiile şi îi “sufocă”, în cele din urmă. Apele acide distrug si
icrele.

Ploile acide distrug culturile

omoară peştii prin otrăvirea locurilor şi farâmiţează pietrele. Copacii isi pierd frunzele şi, în final
mor. Aceste păduri situate pe graniţele ceho-poloneze arată parcă ar fi fost lovite de bomba
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
125
atomică. Ele au fost distruse de ploile acide datorate poluării industriale din fostele ţări comuniste.

Transporturile
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
126
sunt, după cum bine ştiţi, o altă importantă sursă de poluare
Autovehiculele care funcţionează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din
ce în ce mai mult în seamă. Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense sunt afectate în mare
măsură de transporturile cu eliberare de noxe.
Gazul carbonic(CO2)
, numit ştiinţific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi
aduce clorul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale
radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o
reâncălzire a aerului, efectul de seră.
Activităţile „casnice”
sunt, fie că vrem, fie că nu, o sursă de poluare. Astăzi, în multe ţări în curs de dezvoltare, aşa cum
este şi ţara noastră, lemnul de foc este la fel de vital ca şi elementele, iar ca preţ, în unele locuri, are
un ritm de creştere mai mare decât alimentele. Cauza creşterii zi de zi a preţului este restrângerea
suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de material lemnos, au devenit
importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier.
Substanţele poluante din atmosferă sunt substanţe gazoase, lichide sau solide, care îi modifică
compoziţia.
Pe măsură ce numarul populatie creste, tot mai mult carbune, ulei, gaz (carburanti folsili) si lemn
sunt arse pentru a produce energia necesara pentru incalzire, gatit, transport, constructii si pentru
realizarea bunurilor necesare oamenilor si obiectelor de lux pe care si le doresc. Unele noxe
eliberate in procesul de ardere a acestor carburanti se numesc gaze de sera, deoarece se comporta
intocmai ca sticla unei sere: lasa lumina sa patrunda, dar retin caldura eliberata de pe suprafata
Pamântului. Ca rezultat, ele conduc la incalzirea planetei.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-au mentinut timp de milioane de ani, este amenintat

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
127
acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi, ploile acide, subtierea stratului de ozon, poluarea
aerului, efectul de sera si incalzirea globala.
Activitatile umane produc o mare poluare, zilnic. Gazele de esapament emanate de 700 de milioane
de masini in intreaga lume, impreuna cu fumul si gazele industriale, aduc in atmosfera diferiti
agenti poluanti.
Apele reziduale provenind din locuinte, din industrie si agricultura ajung inca in proportie mare in
apele lacurilor si ale raurilor.
Aceste ape poluate contin substante care favorizeaza dezvoltarea bacterilor. Aceste bacterii
consuma cantitati imense de oxigen dizolvat in apa si in felul acesta pune in pericol viata
animalelor si plantelor. Apele reziduale contin de asemenea produse industriale toxice, cum sunt
plumbul si mercurul.
De asemanea ingrasamintele, folosite mult in agricultura, ajung in apele raurilor, purtate de apa
ploii.
Aceste ingrasaminte contin nitrati si polueaza apele subterane.
La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în:
Surse organizate
apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi instituţii publice, bogate în
microrganisme, dintre care multe patogene;
- apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricaţie sau sunt utilizate la
transport, ca solvent sau separator, la purificarea şi spălarea materiilor prime, semifinite şi finite,
sau a ustensilelelor şi instalaţiilor, şi au o compoziţie heterogenă.
- apele reziduale agro – zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în scopuri agricole
(irigaţii), cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale.
Sursele neorganizate
, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă), reziduurile solide de tot felul, diversele
utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii).
Multitudinea şi variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea elementelor
poluante, împărţite în:
- elemente biologice, reprezentate, în principal, de microorganismele patogene;
- elemente chimice, reprezentate de substanţe chimice organice sau anorganice;
Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt: interzicerea îndepărtării la întâmplare a
reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa, organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a
instalaţiilor locale, construirea de staţii de epurare, construirea de staţii sau sisteme de epurare
specifice pentru apele reziduale ale întreprinderilor industriale, înzestrarea cu sisteme de reţinere şi
colectare a substanţelor radioactive din apele reziduale ale unităţilor unde se produc sau se
utilizează radionuclizi, controlul depozitării reziduurilor solide;
Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau practici
necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din
activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanţe chimice
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
128
în practica agricolă. Ţinând seama de provenienţa lor, reziduurile pot fi clasificate în:
- reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuinţe şi localuri publice;
- reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi formate din materii
brute, finite sau intermediare şi au o compoziţie foarte variată în funcţie de ramura industrială şi de
tehnologia utilizată (în industria alimentară – predominant componente organice, pe când în
industria chimică, metalurgică, siderurgică, minieră – predominant substanţe chimice organice sau
anorganice);
- reziduuri agro – zootehnice, legate îndeosebi de creşterea şi îngrijirea animalelor;
Elementele poluante ale solului sunt de două categorii:
- elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziţi), eliminate de om şi de
animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferitele reziduuri
(menajere, animaliere, industriale);
- elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanţa lor este multiplă: ele
servesc ca suport nutritiv pentru germeni,insecte şi rozătoare, suferă procese de descompunere cu
eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează etc.
Ca măsuri de prevenire şi combatere a poluării solului sunt: colectarea igienică a reziduurilor
menajere în recipiente speciale, îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor
colectate în afara localităţilor, depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a reziduurilor
îndepărtate prin neutralizarea lor, utilizarea în agricultură, ca îngrăşământ natural, a reziduurilor,
incinerarea reziduurilor uscate, recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc.
Poluarea fizică
este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă ca urmare a extinderii folosiri
izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină etc.. Pericolul deosebit al
substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii foarte reduse.
Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice. Zgomotul,
ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă şi de viaţă al omului
modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere. Supraaglomerarea şi traficul, doi
mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra echilibrului psihomatic al individului. Un număr
tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un
remediu pentru starea lor proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii neşteptate, lipsa puterii de
concentrare, dureri de cap). În sfârşit nu putem trece cu vederea poluarea termică, poate cea mai
recentă formă de poluare fizică cu influenţe puternice asupra mediului înconjurător, în special
asupra apei şi aerului, şi, indirect, asupra sănătăţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice, ca şi
timpul relativ scurt de la punerea ei în evidenţă, o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea
biologică şi chimică, necesitând eforturi deosebite de investigare şi cercetare pentru a putea fi
stăpânită în viitorul nu prea îndepărtat.
Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre, respectiv
atunci când omul a cucerit întreg spaţiu al Terrei, prielnic vieţii. Acum, bogăţiile şi resursele de
energie au fost afectate în aşa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
129
unele condiţii esenţiale existenţei umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce astfel
posibilitatea ca viitorul omenirii să fie pus sub semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau măsuri
energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele ei
sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot
avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate renunţa însă la
ritmurile înalte ale dezvoltării economice. Calea pentru realizarea acestor ritmuri, cu menţinerea
unei bune calităţi a mediului, este exploatarea acestuia în aşa fel încât să se poată regenera şi
conserva în permanenţă.
Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apărut acum aproximativ 200 de ani, din necesitatea
salvării unor specii pe cale de dispariţie. Cu timpul, motivele care au impus ocrotirea naturii s-au
diversificat. Începând din 1970, au apărut semne clare de îmbolnăvire a planetei : subţierea stratului
de ozon, încălzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii au început
să înţeleagă necesitatea adoptării unui comportament responsabil faţă de natură. Însă
responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales
colectivă: protecţia naturii angajează colaborare şi sprijin reciproc pe plan local, judeţean, naţional
şi mai ales internaţional.
Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile pentru a folosi
lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer cantităţi mari de deşeuri
toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în
pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru
înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia
mediului înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între toţi factorii care
compun mediul. Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc
corelate cu legile naturii.

SALVAȚI PLANETA ALBASTRĂ!

Prof. Dunavățu Ionela

Școala Gimnazială Afumați, Dolj

,,Nu vom fi niciodata destul de recunoscatori fata de pamantul care ne-a dat
totul’’(Constantin Brâncuși)

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
130
 Pamantul nu este al nostrum-noi suntem ai lui,asa ca trebuie sa-I identificam si sa-i
respectam legile nescrise ,sa traim in armonie cu natura.Satisfacerea nevoilor si spiratiilorgeneratiei
noastre nu trebuie in nici un fel sa compromita sansele viitoarei generatii.Trebuie luate in
considerare, limitarea resurselor si sa constientizam oamenii de stringenta nevoii de a se abtine de
la distrugerea sistemelor naturale.

Ca parte a sistemului educational,Scoala are sansa de a se adresa copiilor,cei care sunt cei
mai deschisi insusirii unor deprinderi si atitudini noi, diferite de ale adultilor ,mai ales ca educatia a
iubi natura este, in definitiv,,educatie pentru a iubi,copiii stiu cel mai bine sa primeasca sis a
daruiasca iubire,ori natura are nevoie, acum,macar in ultimul ceas, de iubirea noastra.

Din nefericire, cu toate că planeta se găseşte la ora actuală într-o situaţie critică, oamenii
cunosc prea putin problemele cu care ea se confruntă şi asta datorită lipsei de informare, a
neglijenţei sau a eforturilor susţinute de către marile companii şi corporaţii industriale mondiale
care au tot interesul să facă acest lucru ele fiind un factor major de poluare şi perturbare a balanţei
ecologice. Ca urmare a descoperirilor făcute, cercetătorii din domeniul ştiintelor mediului
înconjurător îşi exprimă din ce în ce mai mult îngrijorarea privind schimbarea radicală a climei pe
întreaga planetă. Cercetătorii Organizaţiei Mondiale a Meteorologilor estimează că în cazul în care
procesul de acumulare a dioxidului de carbon în aer continuă în ritmul actual, temperatura planetei
pînă la mijlocul secolului XXI va creşte cu 1,5-4,5 grade. Aceasta încălzire ar putea produce
schimbări majore în ceea ce priveşte ciclul ploilor pe întregul pămînt şi ar putea cauza Cercetătorii
britanici au înregistrat o scădere a stratului de ozon încă din anul 1985. De atunci ei au continuat să
observe acest proces şi au ajuns la rezultate tulburatoare. În 1990 cantitatea concentraţiei minime
de ozon a fost găsită cu 50% mai mică decît cea cu zece ani în urmă. În Septembrie 1999 pătura de
ozon în subţiere aflată deasupra Antarcticii depăşea o întindere echivalentă cu cea a
subcontinentului nord american. Care este pericolul acestei deteriorări a stratului de ozon? Ozonul
absoarbe razele ultraviolete solare care sunt dăunătoare organismului uman. Fără protecţia păturii
de ozon, numarul îmbolnăvirilor de cancer de piele cauzate de către radiaţiile ultraviolete ar deveni
cu mult mai mare.

Dar acesta nu este decat unul din motivele de îngrijorare în ceea ce priveşte echilibrul
ecologic şi viaţa noastră pe pămant. Un alt pericol în desfăşurare este încălzirea climei globului
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
131
datorate creşterii dramatice a nivelului de dioxid de carbon în aer. Două din cauzele acestei creşteri
sunt arderea şi consumul de carbune, ţiţei şi gaze naturale şi procesul de despădurire masivă. Ca
topirea calotei polare (proces similar cu cel petrecut cu 120.000 de ani în urma).

Pe de alta parte scurgerile chimicale reziduale de fosfor sau mercur in ape din ultimii ani au
adus cu ele schimbari totale in fauna si flora mediului inconjurator.Plante care de obicei nu cresteau
in Delta Dunarii,din cauza alterarii apei in nutrient,au gasit un mediu prielnic de crestere si au
invadat spatiu ocupat de alte specii de plante consumand tot maim ult din oxigenul disponibil in apa
si cauzand disparitia unor numeroase specii autohtone.

Dar ce este de facut pentru a schimba aceasta situaţie?După cum bine ştim România se află
la început de drum pe calea reciclării materialelor din plastic sau metal. Am inţeles că trebuie mai
întîi să ne reeducăm şi să începem cu cel mai simplu pas.

Implicarea copiilor in educarea ecologica este indeosebi sarcina cadrului didactic care poate da
exemple positive de ordine si curatenie ,dar si a familiei.In cadrul acestor activitati educative
trebuie implicati si copiii cu dizabilitati in masura in care li se permita sa faca acest lucru.

Creativitatea elevilor poate sa salveze omenirea de la dezastrul spre care se indreapta.

Webografie:

- www.referat.ro/referate/Planeta_albastra_6608.html

- www.pamantul.ro

- www.salvati planeta.ro

- www.pamantul casa nostra.ro

- www.planeta albastra.ro

TERRA- PLANETA OAMENILOR

Prof. Hurjui Irina

Școala Gimnazială Nr. 3 Piatra –Neamţ

Omul nu trebuie să lupte împotriva naturii,mai bine și mai inteligent este să învețe din marea
experiență a naturii. Omenirea nu are nici o șansă să lupte cu natura ci singura alternativă este de a
învăța de la natură lucru pe care l-a făcut și il face de multe ori :
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
132
- din observarea înotului animalelor subacvatice au apărut ideile construirilor primelor
submersibile;

- din observarea și studierea zborului insectelor și păsărilor sau construit primele avioane ;

- din observarea și cunoașterea creierului uman, a legăturilor neuronice s-au construit primele
calculatoare. Dar toate aceste cuceriri nu sunt în stare să învingă natura care este mult mai
inteligentă, are o experiență îndelungată .

Oamenii de știință au înțeles acest adevăr și ei sunt primii care învață din această experiență
a naturii. Din păcate o parte din descoperirile omenirii au fost folosite în scopuri de distrugere a
naturii și a societății umane , a mediului terestru in general .

Deocamdată trăim cu toți pe Planeta Oamenilor, pe Terra, considerată ca o navă eternă ce

poartă omenirea în timp și spațiu. Depinde de activitatea, orientarea activității omului, fie în scopuri
pașnice, fie în scopuri egoiste . Adevărul este că în prezent mediul înconjurător a fost puternic
transformat de către om. Este vorba de mediul înconjurător în complexitatea sa dar și anumite
elemente ale mediului înconjurător, ne referim la atmosferă, biosferă, pedosferă, antroposferă. De
cele mai multe ori aceste transformări au avut un caracter negativ.

Dacă ne referim de exemplu la atmosferă , aceasta s-a modificat mult mai ales în ceea ce
privește compoziția chimică. Dacă la început cantitatea de oxigen era mare, odată cu arderile
cărbunilor hidrocarburilor a crescut simțitor cantitatea dioxidului de carbon, a crescut și cantitatea
altor substanțe toxice, cu ar fi compușii sufului, monoxid de carbon. Compoziția atmosferei s-a
modificat mult in sec IXX-XX, dar aceste modificări sunt brutale in secolul XXI, pentru că în lume,
uriașe cantități de dioxid de carbon rezultate din arderea combustibililor sunt emanate in atmosferă.

În jurul marilor centre urbane atmosfera devine irespirabilă și pentru faptul că în puține cazuri
interprinderile ce elimină dioxid de carbon nu instalează mecanisme de reținere și purificare a
gazelor emise. Răspunzătoare în mare măsură sunt China, SUA, Rusia, Ţările din Uniunea
Europeană. Noxele nu cunosc granițe, vânturile, circulația atmosferică, transportă substanțele
toxice peste granițe pe distanțe mari, astfel că întreaga planetă are de suferit din cauza emisiilor de
gaze în atmosferă .

Este drept că există o înțelegere cu privire la emisiile de dioxid de carbon, că fiecare stat are
dreptul la o anumită cantitate de emisii dar nu ȋntotdeauna acestea se respectă și în plus, în ultimul
timp una din marile producătoare de dioxid de carbon adică SUA s-a retras din convenție. Sunt
zone în care ȋn anumite momente ale anului este depășit cu mult nivelul de alertă, asemenea zone
sunt în SUA (California pe Coasta de Vest , unele zone de pe Coasta de Est , sud-estul Canadei ) .

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
133
 În Europa, un grad destul de ridicat de poluare al aerului este în Bazinul Rur , Donbaz dar și
în jurul marilor orașe. Este drept că ȋn ultimul timp s-au luat unele măsuri destul de eficiente dar
situația nu este pe deplin rezolvată.

Două sunt marile probleme legate de emisiile de dioxid de carbon și de scăderea cantității de
oxigen.

Prima se referă la efectul de seră sau la încălzirea globală. Razele solare nu încălzesc direct
atmosfera. Razele solare trec prin atmosferă la fel cum prin sticlă, fără a o încălzi, ele ajung pe
suprafața Pământului pe ceea ce numim suprafața activa ( solul, apa, arborii). Această suprafață
activă se încălzește de la razele solare și la rândul ei emană caldura de la care se încălzește stratul
de aer din imediata ei apropiere , acesta ȋncălzindu-se se ridică și în locul lui apare aerul mai rece
care se încălzește și el și astfel,de jos in sus, ȋncepând de la suprafața activă se încălzește atmosfera
prin curenti de convenție termică.

Care este situația reală ? Să vedem la inceput ce este sera .

Sera este un spațiu închis prin care razele solare pot pătrunde deoarece acoperișul și pereții
sunt din sticlă, razele pătrund în seră, incălzesc aerul de jos ȋn sus, aerul cald nu poate ieși afară
datorită sticlei din acoperiș. Același rol îl are și dioxidul de carbon dar și vaporii de apă adică norii.
Este motivul pentru care nopțile senine de vară sunt mai răcoroase decat cele ȋn care cerul este
acoperit cu noi. Norii nu lasă sa se piardă căldura acumulată în timpul zilei. Același rol ȋl are şi
dioxidul de carbon, de a nu lăsa căldura să se piarda, în acest fel, prezența dioxidului de carbon
determină temperaturi mai mari decat în cazul în care el lipsește .

Cantitățile din ce ȋn ce mai mari de dioxid de carbon măresc efectul de seră, deci încălzirea
atmosferei terestre şi a planetei noastre. Efectul de seră, adică ȋncălzirea planetei poate fi observat
de fiecare dintre noi ȋn sensul că de la un an la altul este mai cald, verile fiind de multe ori cu
călduri greu suportabile .

Încălzirea globală determină alte modificări ale elementelor terestre. În primul rând datorită
ȋncălzirii se produce o topire accelerată a ghețarilorꓽ

- se topesc ghețarii continentali din Antartica și Groelanda ce dau naştere la iceberguri ce plutesc
departe spre latitudinile medii;

-se topesc în ritm rapid și ghețarii montani.

În Munții Alpi suprafețele ocupate de ghețari se reduc de la an la an și același fenomen se petrece

și în Caucazi, Himalaya, etc ..

Topirea masivă acelerată a ghețarilor determină creșterea nivelului Oceanului Planetar,

fenomen ce are consecințe deosebit de grave dacă ne gândim că întinse câmpii joase vor fi inundate
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
134
de mări și oceane. În aceste câmpii sunt mari orașe, centre industriale, economice, o populație
deosebit de deasă în care agricultura joacă un rol deosebit de important.

Asemenea zone joase sunt in China, India, vestul Europei, unele zone din America.

Probabil că vor avea loc masive migrații ale populații ceea ce va ridica probleme deosebite.
O altă problemă majoră care frământă omenirea este cea a lărgirii găurii de ozon .

În concluzie , atmosfera , învelisul de aer al planetei a fost puternic modificată de către om și sunt
necesare măsuri puternice de stopare a degradprii acestui înveliș dar pentru acesta sunt necesare
cheltuieli uriașe pe care unele state nu le pot suporta , iar alte state nu le fac. Poluarea atmosferei nu
are granițe , de aceasta trebuie să se țină seamă.

BIBLIOGRAFIE

1. Lazurcă , Mihaela , (2010) , Formarea noțiunilor și a capacităților de cunoaștere la geografie și

științe , Ed George Tofan Suceava;

2.Lengrand, P., (1973), „Introducere în educația permanentă”, Ed.Did.și Ped., București;

3.Cătălina , Gabriela , Lucasevici , Maricica, Andronache ,(2000) Educația în spirit ecologic – o

necesitate;

RECICLAREA MATERIALELOR REFOLOSIBILE – O ALTĂ MODALITATE DE

DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚILOR DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

Prof. FLORENTINA MUȘAT

GRĂDINIȚA Nr. 42, Sector 1, București

Copiii trebuie să înveţe şi să respecte , încă de la vârstă mică, legile naturii, ei fiind ajutaţi
să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului, a
ocrotirii naturii.

Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând curăţenia şi

îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind natura se ocrotesc pe ei înşişi.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
135
 La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul
formării deprinderilor şi al trăirilor afective. Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional
faţă de ce le este familial şi faţă de ce se simt bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când
lucrăm cu copiii, este acela că, dacă ei nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează
că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la
această vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci
când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.

Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor înţelege

importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile viitoare.

În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la grupă, am adus în atenţia copiilor

probleme legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă
pericolele ce ameninţă planeta. Am avut în vedere realizarea unor obiective majore cum ar fi:

dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător;

trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice;

dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările

posibile ale faptei lor;

înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea urmări

negative pentru om;

formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;

formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în natură;

dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?);

dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea formării

conştiinţei ecologice a copiilor, a capacităţii de transfer, de valorificare şi aplicare a

experienţei asimilate.

Educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării personalităţii individului. Ea are ca
scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui comportament necorespunzător asupra
mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.

Scopul final al educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
136
atitudini centrate pe promovare a unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de
responsabilitate faţă de natură. Prin participare tuturor factorilor educativi: şcoală, familie,
comunitate, mass-media, la realizarea acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le
are un comportament necorespunzător asupra mediului.

În cadrul activităţilor organizate la grupă, sesizând că preşcolarii sunt atraşi de educatia

ecologică si de protecţia mediului, am rezervat o săptămână întreagă desfăşurării de activităţi cu
tema “Micii ecologişti- SOS! Pământul!”

Pe parcursul acestei săptămâni am planificat diverse activităţi dintre care amintesc:

“Ecologiştii in actiune” (lectură după imagini), “Ce facem? Cum salvăm planeta?” (convorbire cu
suport ilustrativ), “Reciclare distractivă” (joc didactic), “Din refolosibil- nou” ( lucrări practice din
deşeuri menajere), “Imnul micilor ecologişti” (predare cîntec), “Ce face? Ce a facut? Ce va face? –
ieri/ azi/ mâine” (joc didactic), “Adunăm gunoaie, curăţăm/ Mediul vrem să îl salvăm” (tranziţii),
“În poiana curăţăm şi-apoi in iarbă alergăm” (tranziţii), “Bună dimineaţa! Pământul cere ajutor!”
(întâlnirea de dimineaţă), “Bună dimineaţa! Eu voi salva planeta prin….” (întâlnirea de dimineaţă),
“Containere colorate pentru reciclare selectivă” (construcţii), “Căsuţe pentru vieţuitoarele pădurii”
(construcţii), “Din ce este făcut? Cum a fost realizat?” (ştiinţă), “Salvatorii planetei in acţiune” (joc
de rol), “Deşeuri vesele; triere/ sortare” (ştiinţă), “Ştafeta ecologiştilor” (joc de mişcare), “Cum
suferă Pământul” (vizionare ppt), “Suntem prietenii naturii” (joc exerciţiu)

Am constatat cu bucurie că după parcurgerea acestei teme, preşcolarii au devenit mult mai
atenţi in tot ceea ce priveşte reciclarea selectivă, conservarea resurselor planetei, protectia mediului,
dovedind nu doar ca au înteles pe deplin informaţiile transmise dar le şi aplică şi arată interes faţă
de natura si mediul înconjurător.

În cartea sa „Sentimentul întrebării / nesiguranţei”, Rachel Carson spunea. „Dacă un copil

trebuie să menţină viu spiritul său nativ de a se întreba... el are nevoie de compania cel puţin a unui
adult căruia să i-l împărtăşească redescoperind împreună cu el bucuria şi misterul lumii în care
trăim”.

Educaţia ecologică bine realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală răspunde la una din
prevederile fundamentale ale Drepturilor Omului, cea referitoare la faptul ca dreptul la sănătate este
sinonim cu dreptul la viaţă.

În anul școlar precedent le-am propus copiilor de la grupa mare ca în cadrul unei săptămâni
de grădiniță să încercăm să renunțăm la jucăriile tradiționale și să descoperim cum putem să ne
jucăm folosind orice alte materiale pe care le avem la îndemână.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
137
 Deși la început copiii au fost puțin mirați și nedumeriți întrebându-se cum se vor putea juca
fără jucării, pe parcursul săptămânii au fost din ce în ce mai entuziasmați la descoperirea
materialelor prezentate și au găsit utilitatea tuturor materialelor pe care de obicei le-ar fi aruncat și
nici prin gând nu le-ar fi trecut că ar putea fi folosite în moduri atât de interesante și distractive.

Am utilizat capace de la sticlele de suc, dopuri de plută, CD-uri vechi, pahare de carton,
cofraje de ouă, suluri de carton de la hârtia igienică, cutii goale de carton, bucăți de polistiren de
diferite forme, etc.

Am fost uimită să descopăr că implicarea lor a fost totală, în fiecare zi au găsit singuri
modalități noi de utilizare a materialelor puse la dispoziție și nu s-au plictisit deloc. La sfârșitul
săptămânii au declarat în unanimitate că le place mai mult fără jucăriile lor obișnuite și că își doresc
ca toate aceste materiale să rămână în continuare în clasă pentru a le folosi în activitatea zilnică.

IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ LA VÂRSTA

PREŞCOLARĂ

Prof. IONEL ECATERINA

GRĂDINIŢA NR. 42, SECTOR 1, BUCUREŞTI

Copiii trebuie să înveţe şi să respecte , încă de la vârstă mică, legile naturii, ei fiind ajutaţi
să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului, a
ocrotirii naturii.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
138
 Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând curăţenia şi
îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind natura se ocrotesc pe ei înşişi.

La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul
formării deprinderilor şi al trăirilor afective. Pentru grupele pregătitoare pentru şcoală şi clasele
primare, trebuie să existe o strategie de organizare a conţinuturilor ştiinţifice şi de transmitere a lor
într-un mod individualizat. Trebuie să axăm această strategie în mod special pe valenţe formative
mai accentuate construită adecvat capacităţilor specifice vârstei şi ritmului de dezvoltare al fiecărui
copil, nevoilor şi intereselor sale. De aceea, cunoaşterea mediului şi a problemelor sale, la această
vârstă trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Ori de câte ori este
posibil trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a manifesta atitudini.

Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de ce
se simt bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela că, dacă
ei nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele
atitudini pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ acţiuni precum
oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi
cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.

Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor înţelege

importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile viitoare.

În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la grupă, am adus în atenţia copiilor

probleme legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă
pericolele ce ameninţă planeta. Am avut în vedere realizarea unor obiective majore cum ar fi:

dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător;

trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice;

dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările

posibile ale faptei lor;

înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea urmări

negative pentru om;

formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;

formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în natură;

dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?);

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
139
 dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea formării

conştiinţei ecologice a copiilor, a capacităţii de transfer, de valorificare şi aplicare a

experienţei asimilate.

Educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării personalităţii individului. Ea are ca
scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui comportament necorespunzător asupra
mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.

Scopul final al educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi

atitudini centrate pe promovare a unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de
responsabilitate faţă de natură. Prin participare tuturor factorilor educativi: şcoală, familie,
comunitate, mass-media, la realizarea acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le
are un comportament necorespunzător asupra mediului.

În cadrul activităţilor organizate la grupă, sesizând că preşcolarii sunt atraşi de educatia

ecologică si de protecţia mediului, am rezervat o săptămână întreagă desfăşurării de activităţi cu
tema “Micii ecologişti- SOS! Pământul!”

Pe parcursul acestei săptămâni am planificat diverse activităţi dintre care amintesc:

“Ecologiştii in actiune” (lectură după imagini), “Ce facem? Cum salvăm planeta?” (convorbire cu
suport ilustrativ), “Reciclare distractivă” (joc didactic), “Din refolosibil- nou” ( lucrări practice din
deşeuri menajere), “Imnul micilor ecologişti” (predare cîntec), “Ce face? Ce a facut? Ce va face? –
ieri/ azi/ mâine” (joc didactic), “Adunăm gunoaie, curăţăm/ Mediul vrem să îl salvăm” (tranziţii),
“În poiana curăţăm şi-apoi in iarbă alergăm” (tranziţii), “Bună dimineaţa! Pământul cere ajutor!”
(întâlnirea de dimineaţă), “Bună dimineaţa! Eu voi salva planeta prin….” (întâlnirea de dimineaţă),
“Containere colorate pentru reciclare selectivă” (construcţii), “Căsuţe pentru vieţuitoarele pădurii”
(construcţii), “Din ce este făcut? Cum a fost realizat?” (ştiinţă), “Salvatorii planetei in acţiune” (joc
de rol), “Deşeuri vesele; triere/ sortare” (ştiinţă), “Ştafeta ecologiştilor” (joc de mişcare), “Cum
suferă Pământul” (vizionare ppt), “Suntem prietenii naturii” (joc exerciţiu)

Am constatat cu bucurie că după parcurgerea acestei teme, preşcolarii au devenit mult mai atenţi in
tot ceea ce priveşte reciclarea selectivă, conservarea resurselor planetei, protectia mediului,
dovedind nu doar ca au înteles pe deplin informaţiile transmise dar le şi aplică şi arată interes faţă
de natura si mediul înconjurător.

În cartea sa „Sentimentul întrebării / nesiguranţei”, Rachel Carson spunea. „Dacă un copil

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
140
trebuie să menţină viu spiritul său nativ de a se întreba... el are nevoie de compania cel puţin a unui
adult căruia să i-l împărtăşească redescoperind împreună cu el bucuria şi misterul lumii în care
trăim”.

Educaţia ecologică bine realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală răspunde la una din prevederile
fundamentale ale Drepturilor Omului, cea referitoare la faptul ca dreptul la sănătate este sinonim cu
dreptul la viaţă.

BIBLIOGRAFIE:

1. Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, „Educaţia ecologică la vârsta

preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I. Coresi, 2008, Bucuresti, pag

15-18;

2. Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, 2001, Bucuresti, pag 233-240;

3. * * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii

EUTROFIZAREA APELOR

Prof. Staicu Gabriela

Liceul Tehnologic Forestier Rm. Vâlcea

Eutrofizarea apelor sau înflorirea algală este un fenomen nedorit cu cauze multiple şi care
este influenţat de mulţi factori. El se manifestă mai ales în cazul apelor stătătoare sau cu viteză
foarte mică de curgere, prin dezvoltarea masivă a alegelor.

Procesul de îmbogaţire a apelor cu substanţe nutritive (azot, fosfor), în mod direct sau prin
acumularea de substanţe organice, folosite drept nutrienţi de către plante, are ca urmare creşterea
luxuriantă a plantelor acvatice şi în special a algelor.

Dezvoltarea algelor duce la fenomene nedorite precum scăderea transparenţei apei, scaderea
concentraţiei oxigenului dizolvat in apă, fenomene ce determină dispariţia faunei acvatice şi în final
poate duce la la formarea unei mlaştini.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
141
 Gradul de eutrofizare a lacurilor naturale şi artificiale este diferit, existând o clasificare a lor
înfuncţie de acest criteriu în:

lacuri ultraoligotrofe

oligotrofe

lacuri mezotrofe

lacuri eutrofe

lacuri hipertrofe

Eutrofizarea afectează toate categoriile de ecosisteme acvatice, râuri, lacuri, ape tranzitorii
şi ape costiere, manifestandu-se însă cu precădere în ecosistemele stagnante şi semistagnante:
lacurile naturale, lacurile de acumulare, Delta Dunării, zona costieră a Mării Negre.

În România, efectele eutrofizării au fost resimţite pe toată suprafaţa Mării Negre.

Specialiştii afirmă că aproximativ 70% din nutrienţii dizolvaţi ajunşi în Marea Neagră sunt aduşi
de Dunăre deşi eutrofizarea costieră se observă la distanţe destul de mari de zona de vărsare a
fluviului. Toată marea a suferit modificări ale ecosistemului, iar eutrofizarea este una dintre cauzele
care au contribuit la aceste schimbări. Din multe puncte de vedere, se pare că fertilizarea mării cu
nutrienţi a sărăcit-o în viețuitoare, nu au îmbogăţit-o.

Printre consecinţele apariţiei eutrofizării apelor în lacuri se pot aminti:

aparţia modificărilor organoleptice (culoare, gust, miros şi turbiditate) ale apei prin creşterea
biomasei de alge planctonice în corpul de apă. Apa poate avea o coloraţie verde datorită
conţinutului mare de alge verzi sau diatomee, culoarea roşie, conferită de prezenţa speciilor de alge
albasru-verzi, sau chiar maronie;

colmatarea prematură a filtrelor şi grătarelor instalaţiilor de captare şi tratare din cadrul staţiilor de
tratare alimentate direct din lac, datorită creşterii biomasei fitoplanctonice;

colmatarea biologică a lacului şi deci o reducere a volumului util datorată creşterii conţinutului de
materie organică respectiv de detritus organic la fundul lacului;

incapacitatea de punere în circulaţie şi transformare a materiei organice, datorită cantităţii prea mari
a acesteia;

scăderea accentuată a conţinutului de oxigen dizolvat, mai ales în zona de funda lacului, datorită
intensificării reacţiilor de descompunere a materiei organice;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
142
creşterea accentuată a concentraţiei de bioxid de carbon, fier, mangan, amoniac şi hidrogen sulfurat
datorită apariţiei condiţiilor de descompunere anaerobă, atunci când oxigenul dizolvat din masa de
apă este epuizat;

corodarea instalaţiilor de înmagazinare a apei datorită apariţiei reacţiilor de precipitare a fierului şi

manganului;

apariţia în apă a substanţelor toxice eliminate de anumite specii de cianobacterii (Microcystis

aeroginosa şi Anabaena flosbaquae), care provoacă afecţiuni gastrointestinale omului;

înlocuirea speciilor valoroase de peşti cu specii de calitate inferioară şi chiar mortalitatea intregii
populaţii;

Măsurile de prevenire a fenomenului de eutrofizare sunt necesare şi constau în

epurarea avansată a apelor uzate menajere şi a celor provenite din zootehnie constituie o prima
soluţie de eliminare a compuşilor cu fosfor şi de prevenire a eutofizării.

aplicarea de îngrăşăminte agricole în dozele corespunzătoare, asimilabile de către plante;

compostarea sau incinerarea reziduurilor de la crescătoriile de animale.

Monitorizarea calităţii apelor constituie o activitate deosebit de importantă, primordială în

acţiunile de prevenire şi combatere a poluării apelor.

Bibliografie:

Munteanu Constantin, Dumitrascu Mioara, Iliuţă Alexandru, Ecologie şi protecţia calităţii

mediului, Editura Balneară, Bucureşti, 2011, pagina 36

Ciarnău Rodica şi colaboratori, Ecologie şi protecţia mediului, Editura Economică Preuniversitaria,

Bucureşti, 2004, pagina 51

https://stiintasitehnica.com/eutrofizarea-incotro-doar-o-alta-forma-de-poluare-produsa-de-actiunea-
omului/

https://geoecomar.ro/noutati/de-ce-apare-fenomenul-de-eutrofizare-in-apele-costiere-romanesti-
explicatiile-cercetatorilor-tatiana-begun-si-dan-vasiliu-de-la-geoecomar/

https://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/eutrofizarea-apelor-184656.html

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
143
 UN MEDIU CURAT, UN MEDIU SĂNĂTOS

Prof. Tironiac Cezara

Liceul Tehnologic ”Tomșa -Vodă” Solca

Ecologia (din cuvintele grecești: oekos- casă și logos- știință, adică ”știința studierii
habitatului”) este o știință biologică de sinteză ce studiază interacțiunea dintre organisme, plante și
mediul în care trăiesc.

Educația ecologică reprezintă procesul care servește la recunoaștrea valorilor mediului

înconjurător și la clarificarea conceptelor privindu-l pe acesta. Se bazează pe cunoștințele referioare
la sistemele sociale și ecologice, dar are și o componentă afectivă: domeniul responsabilității,
sistemul de valori, atitudini necesare construirii unei societăți durabile.

Scopul de bază al educației ecologice este de a reuși în a face indivizii și comunitățile să

înțeleagă caracterul complex al mediului natural ce rezultă din interacțiunea aspectelor biologice,
fizice,sociale, economice și culurale și de a dobândi cunoștințe, valori, atitudini și deprinderi
practice, în vederea participării într-un mod responsabil și eficient la anticiparea și rezolvarea
problemelor de mediu și la gestionarea calității mediului.

Conform Programei școlare pentru disciplina opțională Educație ecologică și de protecție a

mediului obiectivele cadru urmărite sunt:

1. Înțelegerea și utilizarea noțiunilor elementare referitoare la protecția mediului înconjurător.

2. Formarea și exersarea capacităților de explorare/ investigare a mediului înconjurător.

3. Formarea unei atitudini motivante și responsabile față de menținerea și îmbunătățirea calității

mediului înconjurător.

Primului obiectiv cadru îi corespunde următorul obiectiv de referință:

1.1.Să formuleze întrebări referitoare la realitățile observate în mediul înconjurător (casă, școală,
parc).

Celui de-al doilea obiectiv cadru îi corespund următoarele obiective de referință:

2.1. Să observe elementele din mediul înconjurător apropiat (casă, școală, parc);

2.2. Să recunoască elementele de poluare ale mediului apropiat.

Celui de-al treilea obiectiv cadru îi corespund următoarele obiective de referință:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
144
3.1. Să-și exprime păreri cu privire la diferite comportamente în relația omului cu mediul;

3.2. Să-și însușească norme și reguli de comportament în relația cu mediul înconjurător;

3.3.Să exerseze deprinderi de comportament ecologic în situații concrete.

Pornind de la această programă am desfășurat cu elevii, în cadrul proiectelor educaționale

numeroase activități.

Cu elevii clasei I am realizat o activitate utilizând materiale din natură, activitate intitulată
”Figurine hazlii pentru cei mai mici copii”, folosindu-ne de frunze, bețe, castane, conuri de brad,
ghinde, fructe și legume, implicându-i în activitate și pe părinții acestora.

Cu toți elevii ciclului primar am realizat acțiuni de ecologizare în locurile amenajate pentru
picnic din pădurile mărginașe localității, elevii fiind mândri de acțiunea lor.

La începutul anului școlar trecut am desfășurat acțiuni de ecologizare a malurilor pârâului din
localitate pe o porțiune de 2 kilometri selectând deșeurile după natura lor.

În luna aprilie, în cadrul activității ”Arată că îți pasă”, elevii ciclului primar au adunat masele
plastice din gospodăria proprie și le-au colectat la școală într-un loc special amenajat, fiind apoi
reciclate de o firmă în domeniu, parteneră a primăriei orașului.

La sfârșitul lunii martie, elevii au plantat puieți de brad în Parcul Balnear pe o porțiune de 1
kilometru, în zona în care brazii au fost tăiați fiind uscați. Activitatea s-a numit ”Ziua Verde” și s-a
desfășurat în parteneriat cu Ocolul Silvic local. Premergător acestei activități a avut loc o vizită la
pepiniera Ocolului, facilitată de vecinătatea acestei unități. Elevii au luat cunoștință modul de
apariție, creștere ș dezvoltare a puieților într-o pepinieră.

În luna decembrie s-au confecționat podoabe pentru decorarea sălilor de clasă și a brazilor de
Crăciun, din materiale refolosibile: suporturi pentru lumânări din sticle din plastic, oameni de
zăpadă și Moș Crăciun din pahare de unică folosință, ghirlande din paie, globuri din carton colorat.

În curtea școlii s-au văruit copăceii plantați în anii anteriori, rondurile straturilor și s-au plantat
narcise, zambile, lalele și puieți de tuia, achiziționați prin intermediul Asociației de părinți în cadrul
activității intitulate ”Școala noastră ca o floare!”

S-au realizat drumeții prin pădurile și pajiștile din împrejurimi având scopul de colectare a
plantelor medicinale: nalba sălbatică, sunătoare, chimen, floare de tei, muguri de pin, brad, etc. În
cadrul acestei activități elevii au luat cunoștință cu mediul înconjurător nealterat din orizontul
apropiat și au învățat că sunt plante protejate de lege, ruperea lor fiind interzisă.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
145
 Cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, elevii au aflat că de aproape un secol, consumul apei a
crescut foarte mult și poluarea o face să nu mai poată fi băută. De aceea, omul trebuie să fie
conștient că, deși apa este o resursă inepuizabilă, totuși apa de băut este epuizabilă.

Conform ultimului raport UNESCO a fost prezentată ordinea primelor 10 țări unde este cea
mai poluată apă: Ruanda, Republica Centrafricană, Burundi, Burkina, Niger, Sudan, Iordania,
India, Maroc și Belgia.

S-au realizat expoziții cu desene și afișe cu mesaje ecologice atât în cadrul școlii, cât și în
cadrul concursurilor pe teme ecologice.

La vârsta școlară mică educația ecologică este la fel de importantă ca educația intelectuală,
morală, estetică deoarece le transmite elevilor cunoștințe despre mediul înconjurător, le formează
deprinderi de a ocroti și proteja natura.

Grija față de mediu trebuie să fie o componentă esențială a dezvoltării morale, spirituale, sociale
și culturale, a generațiilor actuale Astăzi, mai mult ca oricând, se impune educarea tuturor
cetățenilor în spirit ecologic, în special a tinerei generații, deoarece acesta va fi beneficiarul de
mâine cât și factorul de decizie.

Consider că școala are la îndemână multiple posibilități de realizare a unei bune pregătiri
ecologice a copiilor care să se materializeze apoi în formarea unui comportament și a unei culturi
ecologice.

Bibliografie:

1. Programa pentru Educație Ecologică și Protecția Mediului, MECT; Bucuești,2007

2 Pleșa Maria-Monalisa, ”Ecologia”, Editura Rosetti Educațional, 2009, București, paginile 6, 90,
93.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
146
 EDUCAŢIA PENTRU VIAŢĂ, FACTOR IMPORTANT ÎN EDUCAŢIA PENTRU VIAŢĂ

Prof. inv. preşcolar Potorac Crina Larisa

Grădiniţa cu P.N. Băcăoani Vaslui

“Educaţia copilului trebuie să urmărească dezvoltarea respectului faţă de mediul natural”

(Art.29, Convenţia cu privire la Drepturile Copilului)

Degradarea continuă a mediului se datorează intervenţiei omului în natură, iar pericolul este
foarte mare. Protecţia naturii devine una dintre cele mai importante preocupări ale societăţii
contemporane. Natura trebuie respectată şi nu dominată. Fiecare componentă a naturii are rolul său
precis, iar omul trebuie să se integreze armonios acestui ecosistem. Relaţiile care se stabilesc între
om şi natură stârnesc interesul şi curiozitatea multor oameni de ştiinţă. Ei vor să cunoască cât mai
bine fenomenele care se petrec alături de ei, să descopere noi surse de materii prime care să nu
producă dezechilibre în natură. Epoca noastră se caracterizează prin străduinţa popoarelor de a
conserva, ocroti, ameliora şi menţine media de viaţă pe planeta noastră.

Contradicţia fundamentală a lumii moderne rămâne raportul între consecinţele crescânde

ale societăţii şi capacitatea ecologică limitată a planetei de a le satisface.

Omul s-a aflat în mijlocul naturii de la începutul existenţei sale, folosindu-i toate darurile. Nu
rareori, însă, ea îi opune şi manifestări oarbe, brutale, în faţa cărora rămâne înmărmurit şi
neputincios.

Menţinerea echilibrului ecologic este esenţială pentru desfăşurarea normală a vieţii.

Natura are nevoie de prieteni. Nu mila de vieţuitoare, ci respectul este necesar unei
adevărate prietenii cu natura.

Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura.

Copiii reprezintă o treime din populaţia planetei noastre şi au nevoie să înţeleagă evoluţia
vieţii, cu părţile ei pozitive sau negative, pentru că au dreptul la determinarea propriului viitor.

Copilul iubeşte natura. El va înţelege foarte repede ce este mediul înconjurător, cum îl
putem ocroti, de ce trebuie să-l ocrotim, ce este poluarea, efectele ei asupra sănătăţii şi care sunt
măsurile de prevenire.

Rolul activ al copiilor , de la cele mai fragede vârste şi luarea unor decizii în domeniul
protecţiei mediului este esenţial din punct de vedere al succesului pe termen lung în educaţie.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
147
 Educaţia ecologică este la fel de importantă pentru copii ca şi educaţia intelectuală, morală,
estetică, etc. În cadrul educaţiei ecologice, copiii învaţă de ce şi cum trebuie protejată natura.
Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor acţiuni practice care să contribuie
la evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lor de acţiunile dăunătoare, care pun în pericol viaţa
plantelor şi animalelor şi chiar viaţa omului. Protejarea mediului înconjurător se insuflă de la cele
mai fragede vârste. Mediul în care copiii îşi desfăşoară activitatea îi influenţează permanent şi le
oferă posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru ei, le stimulează curiozitatea şi
dorinţa de cunoaştere.

Noi, ca educatori ai generaţiei de mâine, avem obligaţia profesională, dar şi morală, de a

învăţa copilul că Terra este leagănul plantelor şi al animalelor, este “casa noastră”, a oamenilor,
„nava spaţială “ a întregii umanităţi.

Aşadar, suntem chemaţi sa facem transferul de dragoste si respect pentru tot ce ne

înconjoară de la noi adulţii ,spre cei mici si foarte mici acum când începe drumul cunoaşterii .

Copiii de azi sunt martorii oculari ai transformărilor in toate domeniile de activitate iar
aspectele noi le trezesc curiozitatea ce se manifesta prin adresarea de multiple întrebări.

Curiozitatea copilului de a cunoaşte tot ce-l înconjoară, de a afla cât mai multe despre
natură, dar ţi cauza fenomenelor ce se petrec sub ochii lor este manifestată prin întrebări ca: de
ce?,cum ?, când?, din ce cauza? etc.

Curiozitatea copilului este suscitată nu numai de obiectele pe care le poate percepe, ci şi de

legăturile interne, de cauzalitatea care există între obiecte şi fenomenele percepute: „de ce cad
frunzele?”, „de ce tună?”, „de ce creşte grâul?”

Cunoaşterea mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi

ecologic. Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul viului: plantele se nasc,
trăiesc şi mor, lăsând seminţe pentru următoarea generaţie de plante. Educaţia ecologică foloseşte
abordări interdisciplinare centrate pe mediu şi problemele acestuia. La copii, ea se realizează la
nivelul afectiv. Copilul este mai sensibil şi se află la începuturile acumulărilor de cunoştinţe despre
mediu. Ei sunt dornici să participe la activităţile de îngrijire a plantelor, a animalelor. Copiii trebuie
să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar
fiecare acţiune negativă a noastră, poate afecta în mod distructiv natura. De aceea, ei trebuie să
ajungă să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura

Educaţia ecologică are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre
om şi mediu de viaţă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi animalelor.

Îngrijirea şi protejarea mediului se insuflă copiilor de la cele mai fragede vârste.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
148
 Copiilor le putem explica pe intelesul lor că pentru a trăi într-un mediu sănătos, fiecare
trebuie să ne îngrijim de curăţenia spaţiilor din jurul nostru, să contribuim la sănătatea noastră şi a
celor din jur.

Prin participarea la diverse activităţi, copiii înţeleg rolul pe care ei îl au în mediu, ce acţiuni
sunt capabili să efectueze şi care sunt urmările unor atitudini necorespunzătoare faţă de mediul
înconjurător.

În cadrul unor activităţi ,copiii au putut constata unele comportamente negative ale
oamenilor faţă de natură ( gunoaie aruncate la întâmplare, nu în locurile special amenajate, iarba
călcată, crengi rupte din copaci, hârtii şi ambalaje din plastic aruncate pe lângă blocurile de
locuinţe).. Toate acestea contribuie la poluare. În discuţiile purtate cu copiii putem analiza
cauzele poluării atmosferei şi efectele nocive pe care le are asupra oamenilor şi naturii. Ei işi pot
da seama că între om şi natură există o strânsă legătură şi că omul prin activitatea sa omoară puţin
câte puţin natura. Poluarea nu are graniţe şi este dăunătoare atât pentru oameni , cât şi pentru
natură.

BIBLIOGRAFIE:

Revista Educaţie Ecologică nr.2/ 1997

Revista învăţământului preşcolar 1/ 2007

Adrian Mihălţeanu, Epoca inocenţei Terra xx, 2017.

IMPLICAREA FACE DIFERENȚA

Prof. Nicolaidi Cătălin

Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta” București

Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta” București este o instituție de educație pentru
elevi cu deficiențe de vedere din întreaga țară. Această instituție cu o puternică tradiție și o
îndelungată istorie, îi datorează însăşi existenţa sa, Majestăţii Sale, Regina Elisabeta. Aceasta a
avut ideea, pe care a şi pus-o în practică, de a construi un aşezământ pentru nevăzători.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
149
 În 1906 a fost înființată societatea de ajutorare „Vatra Luminoasă”. Aceasta a fost gândită să
vină în sprijinul nevăzătorilor de toate vârstele. Trebuie menționat că până atunci nu a mai existat
un proiect așa de ambițios pentru această categorie de oameni. Au fost făcute eforturi extraordinare
ca acest proiect să se dezvolte. A fost cumpărat un teren pe Strada Mărcuța între vii (numele aceste
străzi a fost schimbat în deceniul trei al secolului trecut în Strada Vatra Luminoasă ca semn al
recunoașterii de care se bucura aceasta instituție). Pus la punct acest proiect, a facilitat înființarea și
a unei școli în adevăratul sens al cuvântului. pentru deficienți de vedere. De aici istoria și-a făcut
datoria și fiecare perioadă și-a lăsat amprenta sub o formă sau alta.

Un proiect important care se desfășoară la noi în liceu este Patrula de Reciclare. Acesta este
un proiect realizat de Asociaţia Română pentru Reciclare - RoRec în parteneriat cu Primăriile şi
Inspectoratele Şcolare Judeţene din judeţele în care Primăriile şi Asociaţia RoRec colaborează, prin
implementarea de campanii de colectare a deşeurilor de echipamente electrice, electronice și
electrocasnice (DEEE) şi în vederea creării unei infrastructuri coerente de colectare a acestui tip de
deşeuri. Patrula de reciclare se desfăşoară sub forma unui program educaţional de protecţie a
mediului, centrat pe colectarea şi reciclarea DEEE în unităţile de învăţământ, pentru a contribui la
atingerea obiectivelor cantitative impuse de normele europene, anume de 4 kilograme/locuitor
anual.

În Patrula de Reciclare sunt implicați copii şi tineri din toată ţara care își doresc protejarea
mediul înconjurător. Ce fel de deșeuri se colectează? Sunt colectate deşeurile de echipamente
electrice şi electronice (DEEE), adică orice aparat care se introduce în priză sau funcţionează cu
baterii, fie vechi sau stricat! Trebuie spus și că este ilegal să aruncăm aceste deşeuri împreună cu
gunoiul menajer!

Prin intermediul acestui program, organizatorii pun la dispoziţie un sistem de colectare

DEEE accesibil şi urmăresc încurajarea obiceiului de colectare selectivă. în plus, programul are şi o
componentă educaţională puternică, prin care ajută elevii să înţeleagă unele dintre cauzele poluării
mediului şi să conştientizeze faptul că reducerea acestora depinde de fiecare dintre noi. Mai mult,
copiii pot deveni ambasadori ai unui mesaj ecologic şi modele pentru cei din jur. Chiar dacă au
vârste fragede, ei pot comunica în mediul familial informaţii aflate la şcoală şi au puterea de a îşi
"educa" părinţii în sensul unei atitudini ecologice responsabile. în toate unităţile de învăţământ
implicate, grădiniţe, şcoli şi licee, vor fi instalate kit-uri de colectare DEEE, compuse din 3
containere de carton pentru colectarea aparaturii electrice, electronice şi electrocasnice de mici
dimensiuni, becurilor/neoanelor şi bateriilor.

Trebui să fim conştienţi de faptul că unele componente din majoritatea acestor produse pot
conţine materiale periculoase precum plumb, mercur, arseniu şi cadmiu. Aceste substanţe toxice nu
reprezintă o problemă pentru cei care utilizează aparatele conform scopului pentru care au fost
create, însă vor polua consistent mediul înconjurător dacă sunt aruncate laolaltă cu alte deşeuri.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
150
 Orice deşeu electric recuperat din gospodăriile şi din birourile noastre înseamnă mai puţine
materiale periculoase eliminate la întâmplare, mai mult spaţiu disponibil şi mai puţine materii
prime cheltuite. Dar mai ales înseamnă costuri mai mici la utilităţi, căci noua generaţie de
echipamente electrice şi electronice respectă ultimele standarde de eficienţă energetică, asumate de
către toţi producătorii mondiali.

În ultimii ani școlari, Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta” București s-a implicat
foarte puternic și pe lângă activitatea de colectare a deșeurilor de echipamente electrice, electronice
și electrocasnice, a susținut și o campanie puternică de ecologie. În cadrul aceste campanii s-au
desfășurat mai multe activități cum au fost colectarea selectivă a deșeurilor de hârtie și plastic,
organizarea de concursuri pe teme ecologice, împărțirea de pliante despre importanța ecologiei,
plantarea de arbori, organizarea unei expoziții pe teme ecologice, promovarea valorilor educației
ecologice printr-un cerc de ecologie sau organizare unui miniproiect ecologic intitulat „Săptămâna
Verde”.

Eforturile acestea nu au fost trecute cu vederea și de Ziua Mediului, atunci când a fost
organizată premierea Patrulelor din toată țară, Patrula Liceului „Regina Elisabeta” în frunte cu
profesorul coordonator, a fost premiată.

În conformitate cu legislația în vigoare deșeurile electrice, electronice și electrocasnice nu

pot fi aruncate la voia întâmplării pentru că aceasta poate duce la amenzi usturătoare.

Începând cu acest an școlar a fost creat un număr de telefon (Tel Verde) 0800444800 unde
se poate suna și cineva va veni să vă ridice deşeurile electrice grele (frigidere, maşini de spălat,
televizoare, etc.) de acasă sau de la birou. Scăpând de aceste deșeuri ne puteți ajuta și pe noi să
strângem o cantitate cât mai mare, menționând numele instituției noastre.

Educația ecologică se referă la eforturile organizate de informare despre mediul

înconjurător: funcțiile sale, interacțiunea omului cu ecosistemele în limitele dezvoltării durabile. Pe
lângă școli, educația ecologică are ca suport și campanii publicitare, pagini web, materiale
tipărite. Educația ecologică se realizează prin: exemplificarea modalităților de petrecere a timpului
în aer liber, exemplificarea pe teren asupra problemelor mediului natural, angajarea, motivarea și
dezvoltarea capacității de luare responsabilă a deciziei.

Educaţia ecologică nu-şi atinge scopul decât dacă este diseminată în societate, dacă
comunitatea locală este receptivă la problemele de mediu înţelegând necesitatea adoptării unui
comportament ecologic. Comunitatea locală trebuie să înţeleagă că de noi toţi depinde calitatea
vieţii de azi, dar şi de mâine. De respectarea principiilor de dezvoltare durabilă depinde viitorul
omenirii. Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea ce asigură necesităţile prezentului fără a
compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi. Cunoscând toate

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
151
acestea este datoria noastră, a cadrelor didactice de azi dar şi a celor de mâine, să promovăm
valorile educaţiei ecologice în comunitatea din care facem parte.

Bibliografie:

https://www.moodle.ro/preparandia/index.php/arhiva/numarul-3-2012/item/120-educa%C5%A3ia-
ecologic%C4%83-responsabilitatea-educatorilor-de-azi-%C5%9Fi-a-celor-de-m%C3%A2ine

http://ro.wikipedia.org/wiki/Educa%C8%9Bie_ecologic%C4%83

www.patruladereciclare.ro

www.reginaelisabeta.ro

http://www.ps2.ro/www/ps2/stiri/1821/function.mysql-connect

OMUL ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Prof. Ștefan Romeo

Colegiul Național ”Anastasescu” Roșiorii de Vede

Viaţa, un dar inegalabil, pe care trebuie să-l preţuim şi să-l apărăm, este uneori ameninţat de
transformări politice, economice şi sociale. În prezent, mai mult de 5 miliarde de oameni folosesc
resursele naturale. In fiecare colţ al lumii se taie păduri, se extrag minerale şi surse de energie,
erodând solul, poluând aerul şi apa, creând deşeuri periculoase. Poluarea înseamnă modificarea
compoziţiei aerului, apelor, solului, datorată unor substanţe chimice, praf şi fum care aduc
impurităţi şi determină un dezechilibru ecologic natural. Această poluare duce la dispariţia
speciilor, extinderea deşerturilor, contaminarea cu pesticide, înmulţirea problemelor de sănătate,
foametea, sărăcia sau chiar pierderea de vieţi omeneşti. Mulţi experţi sunt îngrijoraţi de faptul că,
dacă acest ritm al degradării continuă, vom fi martorii distrugerii treptate a sistemelor care sprijină
viaţa pe pământ.

Omul este principalul vinovat de poluarea mediului şi tot el suportă efectele ei negative
asupra sănătăţii sale, de la o banală îmbolnăvire până la pierderea vieţii.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
152
 Coordonatele actuale ale vieţii cotidiene impun abordarea unor teme specifice în școală,
alături de alte elemente de educaţie şi probleme legate de calitatea mediului înconjurator. Astfel, se
evidenţiază prioritatea majoră a noastră, a tuturor, de a cunoaşte, proteja şi conserva mediul de
viaţă, păstrarea particularităţilor naturii devenind eficientă şi reală numai atunci când aceasta va
face parte integrantă din filozofia şi comportamentul nostru.

Se impune ca, încă din grupele preșcolare, copiii să cunoască formele de viaţă existente în
mediul înconjurător şi să înveţe să le ocrotească. Ei trebuie să cunoască şi resursele naturale care
asigură viaţa, dar şi cauzele şi formele de manifestare ale dezechilibrelor naturale din mediul
înconjurator, în special a celor produse de om.

Ceea ce învaţă copiii în primii ani reprezintă mai mult de jumătate decât vor învăţa în restul
vieţii. Astfel, educaţia omului începe din copilărie, componentele dezvoltării sale fizice si psihice
mergând în paralel cu trăsăturile de personalitate.

Educarea copiilor a devenit o preocupare şi o necesitate prefigurate de schimbările majore

ce au avut loc asupra mediului înconjurător, ceea ce ne solicită să trăim într-o permanentă stare de
adaptare pentru a putea face faţă schimbărilor potenţiale şi a preveni eventualele dezastre ecologice.

Educaţia de mediu este mai mult practică, în sensul învăţării unor aspecte pozitive sau
negative legate de mediul ambiental.

Nu există modele universale pentru integrarea educaţiei privind mediul înconjurător în

procesul instructiv-educativ. Modalităţile acestei integrări sunt definite în funcţie de condiţiile,
finalităţile şi structurile educative şi socio- economice ale fiecărei ţări. În funcţie de vârsta copiilor,
se aplică practici pedagogice diferite.

Bazate pe cooperare şi colaborare, diversitatea activităţilor practice desfăşurate cu copii

asigură asimilarea regulilor de comportament care se constituie în elemente de bază în formarea
unei educaţii a oamenilor de mâine.

Școala, prin definiţia şi rolul său, asigură cadrul adecvat în care se desfăşoară un complex
de formare a copiilor, sub cele două laturi ale sale: instructivă şi educativă.

Școala este chemată să determine nu numai sentimentele de admiraţie pentru frumuseţile

naturii, ci şi deprinderi de apărare, conservare şi dezvoltare a mediului înconjurător-condiţie de
viaţă civilizată şi sănătoasă.

Este important ca în amplul proces de formare a omului, viaţa din afara instituțiilor de
învățământ să continue să completeze, să consolideze şi să desăvârşească opera educativă din
scoală într-un adevărat comportament european. Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu copii
permite îmbogăţirea volumului de cunoştinţe, lărgirea orizontului stiinţific, sesizarea legăturilor

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
153
reciproce între fenomene, modul cum se interferează şi se influenţează reciproc şi, de asemenea,
permite formarea unei gândiri sănătoase despre lume şi viaţă.

În concluzie, si copiii, educaţi, îndrumaţi de către cadrele didactice, pot să se implice, să

lupte activ împotriva poluării pentru păstrarea unui mediu curat, pentru că un mediu poluat
dăunează foarte mult sănătăţii omului.

Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate

şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. A înţelege natura înseamnă a înţelege
viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, atât de ameninţată astăzi, înseamnă a contribui la
fericirea fiecăruia dintre noi.

BIBLIOGRAFIE:

Mircea Dutu -”Ecologie. Filozofia naturala a vietii” – Editura Economica, Bucuresti 1999.

Sanda Visan, Steliana Cretu, Cristina Alpopi “Mediul înconjurator. Poluare si protectie” Editura
Economica, Bucuresti 1998

Valeria Dițoiu, Nina Holban: Modificări antropice ale mediului, Editura Orizonturi universitare,
Timișoara, 2005.

CONSECINȚELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

prof. Bondei Ionică

Școala Gimnazială ”Sfântul Andrei”, Colegiul Pedagogic ”D.P.Perpessicius” Brăila

Deşi creşterea temperaturii medii globale este numită uneori “încălzire globală”,
schimbările climatice includ nu numai o modificare a temperaturii medii, ci şi schimbări ale
diverselor aspecte ale vremii, cum ar fi tipurile de vânt, cantitatea şi tipul de precipitaţii, cât şi tipul
şi frecvenţa evenimentelor meteorologice extreme.

De fapt, termenul “schimbări climatice globale” descrie mai clar situaţia cu care ne
confruntăm. Schimbările climatice reprezintă o problemă serioasă, întrucât atât sistemul natural cât
şi cel socio-economic sunt sensibile la schimbări ale climei, iar amploarea şi viteza prognozate
pentru acestea vor avea un impact semnificativ, care va ameninţa durabilitatea acestor sisteme.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
154
 Ecosistemele, viaţa sălbatică şi oamenii sunt capabili să se adapteze schimbărilor climatice
care apar de-a lungul unor perioade mari de timp.

Prin definiţie, schimbările climatice reprezintă o problemă la nivel global. Compoziţia

atmosferei care încojoară planeta se alterează ca rezultat a emisiilor a tone de gaze poluante, numite
şi gaze cu efect de seră (GES) din industrie, transport, agricultură şi practicile de consum. Cu
această pătură de gaze ce continua să se “îngroaşe”, atmosfera de încălzeşte treptat, iar întreaga
planetă va fi afectată de schimbările climatice.

Este recunoscut faptul că Pământul trece în prezent printr-o perioadă de încălzire, dar nu
este clar dacă forţele naturale contribuie la această tendinţă sau acţionează împotriva ei. Cu alte
cuvinte, o tendinţă naturală de răcire ar masca unele dintre efectele încălzirii provocate de oameni,
iar o tendinţă naturală de încălzire ar amplifica efectele. Cercetările continuă pentru a întelege mai
bine factorii care contribuie la tendinţele deja identificate.

Efecte ale schimbărilor climatice:

Schimbarea temperaturii medie globală

Temperatura medie globală la suprafaţa Pământului a crescut cu aproximativ 0,3 până la 0,6
grade C de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi cu aproximativ 0,2 până la 0,3 grade C în ultimii 40
de ani, aceasta din urmă reprezentând perioada cu datele cele mai sigure.

Regiunile globului nu vor fi afectate în mod egal. Diferenţele se referă la magnitudinea

prognozată a schimbărilor climatice, ca şi la vulnerabilitatea şi capacitatea de adaptare a regiunilor
Terrei.

Cercetătorii prevăd că încălzirea va fi mai accentuată în regiunile polare decât în cele

ecuatoriale.

În acelaşi timp, prognozele arată că în interiorul continentelor se va produce o încălzire mai

puternică decât în zonele costiere. Regiunile din interiorul continentelor ar putea fi confruntate cu
valuri de caldură mai frecvente şi mai intense.

Impactul asupra agriculturii

Dintre toate segmentele economiei, agricultura este cea mai sensibilă la climă.

Schimbări globale ale vegetaţiei

Calculele au arătat că dublarea concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă va determina

deplasarea taigalei, a tundrei, a pădurilor de foioase din zonele calde şi a pădurilor de conifere din

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
155
zona temperată caldă cu până la 600 de km către poli. Pădurea tropicală ar putea acoperi o zonă mai
mare decât acum.

Expansiunea deşerturilor

Viitoarele schimbări ale climei vor accelera probabil extinderea deşerturilor, datorită
creşterii temperaturii, ceea ce va antrena o scădere a precipitaţiilor în aceste zone.

Până acum, datorită în primul rând practicilor nepotrivite de inginerie agricolă şi irigaţii, o
suprafaţă de circa 20 de milioane km2 a fost transformată în deşert.

Intensificarea ciclului hidrologic

Evaporarea şi precipitaţiile vor creşte cu circa 3 până la 15%, ceea ce va conduce la o

intensificare considerabilă a ciclului hidrologic.

Conform rezultatelor modelelor utilizate, surplusul de precipitaţii va fi diferit în diversele

regiuni ale lumii.

Creşterea precipitaţiilor este asteptată în principal în zone tropicale şi la latitudini înalte,

unde se înregistrează deja cantităţi considerabile de precipitaţii.

În alte regiuni, precum unele zone subtropicale aride, precipitaţiile vor scădea, amplificând
contrastul dintre regiunile climatice aride şi cele umede.

Disponibilitatea şi lipsa apei

Influenţa asupra sănătăţii umane

Valuri de căldură mai frecvente şi mai intense, în special în “insulele urbane de caldură” ale
oraşelor mari, împreună cu alte fenomene meteorologice extreme, au fost deja identificate drept o
cauză pentru creşterea mortalităţii.

Transmiterea unor numeroase boli infecţioase este influenţată de factorii climatici.

Impact economic.

Există semne că încălzirea globală şi consecinţele sale, creşterea nivelului mării,

intensificarea furtunilor şi creşterea frecvenţei ploilor puternice contribuie deja considerabil la
catastrofe, pe lângă alţi factori precum creşterea populaţiei, urbanizarea şi vulnerabilitatea în
creştere

Concluzii:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
156
Schimbările climatice afectează întreaga planetă, având repercusiuni asupra întregii populaţii, sub
aspect economic, social şi ecologic, iar globalizarea este un factor extrem de importatnt în ceea ce
priveşte aceste efecte. Acestea generează una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă
omenirea în momentul de faţă, datorită efectelor dezastruoase induse de către acestea: creşterea
temperaturii aerului şi apei oceanelor, riscul crescut de inundaţii, secetă, diminuarea rezervelor de
apă potabilă, riscul crescut de incendii şi reducerea resurselor naturale vegetale şi animale,
modificări şi degradări ale ecosistemelor şi degradarea resurselor naturale, riscul crescut de
îmbolnăvire a populaţiei.

Bibliografie:

Bălteanu D., Şerban Mihaela - Modificările globale ale mediului. Univ. din Bucureşti, CERES,
2003, pg. 89-90

Bălteanu D., Şerban Mihaela - Modificările globale ale mediului. O evaluare interdisciplinară a
incertitudinilor, Edit.Coresi, Bucureşti, 2005, pg. 112-113

Bogdan Octavia, Marinica I., - Hazardele climatice din zona temperată. Geneză și vulnerabilitate cu
aplicații la România, Edit. Univ."L.Blaga", Sibiu, 2007, pg. 57

Nicolae Sfetcu, Schimbari climatice. Incalzirea globala, Ed. MultiMedia Publishing, Drobeta Turnu
Severin, 2018, pg. 51-52

VIITORUL ENERGIEI CURATE

Prof. Piper-Savu Cristiana

Liceul Tehnologic ”Virgil Madgearu”, Roșiori de Vede

Viitorul energiei curate nu este doar posibil și de dorit - este esențial. La nivel vital,
fundamental, deciziile și acțiunile noastre vor determina dacă Antropogenul va fi o epocă în care
ingeniozitatea umană și responsabilitatea noastră vor permite celor 10 miliarde de oameni să aibă
acces la forme moderne de energie fără a compromite sistemele care sprijină viața pe planeta
noastră. (Achim Steiner, Director executiv al UNEP din cadrul ONU)

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
157
 Resursele Pământului se epuizează mai repede decât pot fi reconstituite. De fapt, omenirea
utilizează echivalentul resurselor a 1,6 planete pentru a furniza materiile utilizate și pentru a absorbi
deșeurile, ceea ce înseamnă că Pământul regenerează într-un an și șase luni materiile folosite într-
un singur an. A venit ceasul să adoptăm și să promovăm moduri de viață mai sustenabile, în
armonie cu natura. O modalitate de a face acest lucru constă în utilizarea surselor de energie din
toată lumea.

Printr-o strategie de dezvoltare energetică a României se poate asigura creșterea siguranței

în alimentarea cu energie și limitarea importului de resurse energetice, în condițiile unei dezvoltări
economice accelerate. Această cerință se poate realiza, pe de o parte, prin implementarea unei
politici susținute de conservare a energiei, creșterea eficienței energetice care să conducă la
decuplarea ritmului de dezvoltare economică de evoluția consumului de energie, concomitent cu
creșterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie.

Oportunitatea punerii în practică a unei strategii energetice pentru valorificarea potențialului

surselor regenerabile de energie se înscrie în coordonatele dezvoltării energetică a României pe
termen lung și oferă cadrul adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la alternativele
energetice și înscrierea în acquis-ul comunitar în domeniu.

Valorificarea potențialului surselor regenerabile de energie conferă premise reale de

realizare a unor obiective strategice privind creșterea siguranței în alimentarea cu energie prin
diversificarea surselor și diminuarea ponderii importului de resurse energetice, respectiv, de
dezvoltare durabilă a sectorului energetic și protejarea mediului înconjurător.

Sursele regenerabile de energie, așa cum este biomasa de exemplu, pot contribui la
satisfacerea nevoilor curente de încălzire în anumite zone, în principal, rurale, defavorizate. Pentru
valorificarea potențialului economic al surselor regenerabile de energie, în condiții concurențiale
ale pieței de energie, este necesară adoptarea și punerea în practică a unor politici, instrumente și
resurse specifice.

În condițiile concrete din România, în balanța energetică se iau în considerare următoarele

tipuri de surse regenerabile de energie:

- energia solară este utilizată la producerea de căldură prin metode de conversie pasivă sau
activă sau la furnizarea de energie electrică prin sisteme fotovoltaice;
- energia eoliană este utilizată la producerea de energie electrică cu grupuri aerogeneratoare;
- hidroenergia provenită de la centrale hidroelectrice cu o putere instalată mai mică sau egală
cu 10 MW ("hidroenergia mică"), respectiv centrale hidro cu o putere instalată mai mare de
10 MW ("hidroenergia mare");

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
158
 - biomasa provenită din reziduuri de la exploatări forestiere și agricole, deșeuri din
prelucrarea lemnului și alte produse; biogazul este rezultatul fermentării în regim anaerob a
dejecțiilor animaliere sau de la stațiile de epurare orășenești;
- energia geotermală este energia înmagazinată în depozite și zăcăminte hidrogeotermale
subterane, exploatabilă cu tehnologii speciale de foraj și extracție.

Sursele regenerabile de energie (energia eoliană, energia solară, energia hidroelectrică,

energia oceanelor, energia geotermală, biomasa și biocombustibilii) constituie alternative la
combustibilii fosili care contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la diversificarea
ofertei de energie și la reducerea dependenței de piețele volatile și incerte ale combustibililor fosili,
în special de petrol și gaze. Legislația UE privind promovarea surselor regenerabile a evoluat
semnificativ în ultimii ani.

În sectorul energetic din majoritatea statelor europene s-au produs transformări majore
determinate de necesitatea creșterii siguranței în alimentarea cu energie a consumatorilor, iar în
cadrul acestei cerințe sursele regenerabile de energie oferă o soluție viabilă, inclusiv aceea de
protecție a mediului înconjurător.

Siguranța alimentării cu energie a consumatorilor din statele membre ale Uniunii Europene
este asigurată în mod obligatoriu prin luarea în considerare a importurilor, în condițiile liberalizării
pieței de energie și în conformitate cu nevoia stringentă de atenuare a impactului asupra mediului
climatic planetar.

Obiectivul strategic propus în Cartea Alba pentru o Strategie Comunitară constă în dublarea,
până în anul 2010, a aportului surselor regenerabile de energie al țărilor membre ale Uniunii
Europene, care trebuia să crească de la 6% la 12% din consumul total de resurse primare.

Totodată, în Cartea Albă pentru o Strategie Comunitară și Planul de acțiune "Energie pentru
viitor: sursele regenerabile", elaborată în anul 1997 în cadrul Uniunii Europene, este conturată
strategia "Campaniei de demarare a investițiilor".

În urma publicării în 1997 a Cărții albe privind sursele de energie regenerabile UE și-a
stabilit obiectivele ca, până în 2010, o proporție de 12 % din consumul de energie și de 22,1 % din
consumul de electricitate să provină din surse regenerabile de energie (SRE), în
Directiva 2001/77/CE stabilindu-se obiective orientative pentru fiecare stat membru. Absența
progreselor în ceea ce privește realizarea obiectivelor pentru 2010 a dus la adoptarea unui cadru
legislativ mai cuprinzător.

În 2009, liderii UE au stabilit obiectivul ca, până în 2020, 20% din consumul de energie al
UE să provină din surse regenerabile de energie. În 2018, s-a stabilit obiectivul ca, până în 2030,
32 % din consumul de energie al UE să provină din surse regenerabile de energie. În prezent au loc
dezbateri privind cadrul de politici de viitor pentru perioada de după 2030.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
159
 Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie în Uniunea
Europeană a crescut în 2018 până la 18%, de la un nivel de 17,5% în 2017, fiind la un nivel mai
mult decât dublu faţă de ponderea de 8,5% înregistrată în anul 2004, arată datele Eurostat. Pentru
anul 2020, România este la 0,1 puncte procentuale de a-şi atinge ţinta.

Conform Eurostat, energia eoliană și cea hidro au acoperit 42% din consumul de energie al
României în 2018, cu 10 puncte procentuale peste media europeană de 32%. Printre statele membre
ale UE, cea mai mare pondere a energiei revenerabile în consum a fost în Austria(73%), Suedia
(66%), Danemarca (62%), Letonia (53%) și Portugalia (52%). România se situează pe locul al 7-lea
în UE în ceea ce privește ponderea energiei din surse regenarabile în consumul final.

Bibliografie:

M. Balan, Energii regenerabile, Cluj-Napoca: U.T.PRESS, 2007.

Cazan, G., Surse regenerabile de energie şi dezvoltare energetică durabilă. În: Ştiinţă şi Inginerie,
vol. 17, pag. 451-458, Editura AGIR, Bucureşti, 2010

https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/70/energia-din-surse-regenerabile

https://www.zf.ro/eveniment/energiile-regenerabile-au-acoperit-42-din-consumul-de-energie-al-
romaniei-cu-10-puncte-procentuale-peste-media-europeana-18764797

EDUCAȚIA EDOLOGICĂ LA GRĂDINIȚĂ

Prof. Iliescu Cristina

Grădinița Nr.42,Sect.1,București

Grădiniţa are un rol important în implementarea educației ecologice, în sensibilizarea

factorilor care pot contribui la formarea copiilor și a opiniei publice cu privire la importanţa
realizării educaţiei ecologice încă de timpuriu.

În condiţiile societăţii de astăzi, a desfăşura activităţi ecologice eficiente nu este posibil

decât dacă acestea sunt desfăşurate în parteneriat şi activităţile desfăşurate de preşcolari depăşesc
graniţele grădiniţei. Deci, ca educatori, trebuie să determinăm nu numai sentimente de admiraţie
faţă de frumuseţile naturii, ci să le formăm unele reprezentări şi noţiuni concrete asupra realităţii.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
160
Treptat, printr-o activitate permanentă, intensă şi complexă, trebuie acţionat ca acestea să devină
convingeri, deprinderi de păstrare, de ocrotire a mediului înconjurător.

Folosind observaţia spontană sau dirijată, urmăresc să formez copiilor o gândire intuitivă în
raport cu natura, pentru a le dezvolta dragostea şi respectul faţă de aceasta, dorinţa de a o ocroti.
Prin intermediul observărilor, copiii dobândesc cunoştinţe elementare despre unele fenomene din
natură legate de succesiunea anotimpurilor .În condițiile educației online din această perioadă,am
realizat o activitate integrată: D.Ș.- o prezentare ppt cu privire la anotimpul toamna și aspectele sale
caracteristice, am încurajat părinții să meargă în parc împreună cu copiii.Sigur,cea mai interesantă
caracteristică pentru copii o reprezintă fenomenul schimbării culorilor și a caderii frunzelor
copacilor.DEC- am pictat,cu buretele, dar și prin tehnica amprentei frunzele pe care le-a cules
fiecare, cu culoarea preferată,dar specifică toamnei.Totul s-a desfășurat pe un fond muzical cu
cântece de toamnă pentru copii.

Copiii au participat cu entuziasm și bucurie, lucru pe care l-am surprins în câteva imagini.

Grădiniţa face primii paşi în formarea unor conduite ecologice adecvate ocrotirii şi îngrijirii
naturii. Pentru realizarea acestora, tot mai mult se pune accent pe organizarea de activităţi, care să-i
pună pe copii în contact direct cu natura, spre a-i cunoaşte tainele şi frumuseţile.

Preşcolarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi,
ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acţiune negativă a noastră, oricât de insignificantă ar fi, poate să
afecteze în mod distructiv natura. Semnalele de alarmă lansate de specialişti, explicaţiile şi
statisticile întocmite de aceştia au un rol incontestabil, dar pentru implicarea şi actiunea eficientă de
formare în sens ecologic se ajunge prin sensibilizare şi prin antrenarea componentelor afective şi
volitive ale copiilor. De aceea, activităţile de educaţie ecologică se desfăşoară într-o atmosferă
relaxantă, unde interesul şi comunicarea să încurajeze initiaţivele, dar şi optiunile fiecăruia.

Cele mai multe taine despre natură putem începe a le dezlega de la vârsta preşcolară.
Pornind de la curiozitatea şi interesul pe care îl manifestă copilul, consider că educaţia ecolgică

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
161
alături de celelalte laturi ale educaţiei îl pot forma pe copil să fie un bun protector al vieţii proprii, a
celor din jurul lui dar şi al mediului înconjurător.

Utilizez noțiuni specifice educației ecologice în mod constant în activitățile din grădiniță și
încurajez toate cadrele didactice să utilizeze noțiunile specifice fie în activități dedicate, fie
integrate în celelalte tipuri de activități instructiv-educative specifice preșcolarilor.

BIBLIOGRAFIE:

Martinescu G., Ciuhodaru L.: "Fise medicale de igiena", editura Bit, Iasi - 2001

Revista Invatamantului Prescolar nr. 3-4-2000 "Educatia in anul 2000", Bucuresti

Cucuteanu I., Grunzu M., Rusu T., Luca O. "Indreptari pentru suflet de copil", editura
Pim, Iasi - 2003

ECO – LEGUME

Profesor: Frățilă Lica

Liceul Tehnologic “Vintilă Brătianu”, Dragomirești Vale

Agricultura românească beneficiază de un potenţial de producţie ecologică demn de toată

invidia. Acest lucru se datorează faptului că în ţara noastră, în ultimii ani, nu s-au folosit în exces
îngrăşăminte chimice şi pesticide.

În ultimii ani, în România au fost semnalate numeroase cazuri în care sănătatea unui număr
însemnat de consumatori a fost periclitată, prin lansarea pe piaţă a unor produse improprii
consumului uman. Una dintre problemele importante cu care se confruntă sectorul alimentar este
aceea a reducerii costurilor şi, evident, a preţurilor produselor. Nu de puţine ori, unii producători se
gândesc la profit, şi mai puţin la sănătatea consumatorilor.

Produsele cu performanţe ecologice sunt rezultatul unui proces integrat, în sensul că, încă
din faza de concepere, se impune a se avea în vedere cerinţele ecologice pe care le va satisface noul
produs. De asemenea, pentru a obţine produse agricole ecologice, lipsite de substanţe chimice de
sinteză, înainte de a putea fi folosite ca terenuri ecologice, terenurile agricole trebuie să urmeze un
proces de reconversie pe durata a 2-3 ani, în care nu se utilizează substanţele de sinteză".
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
162
„Ecologic" nu înseamnă „natural".

Industria alimentară foloseste termenul de „natural" pentru a indica faptul ca un aliment a

fost procesat într-o măsură minimă şi că nu sunt adăugaţi conservanţi. Alimentele naturale pot
include alimentele ecologice, dar nu toate alimentele naturale sunt ecologice.

Ce înseamnă aliment ecologic?

Alimentele ecologice sunt cele obţinute de către fermieri care pun un accent deosebit pe
utilizarea resurselor regenerabile şi pe conservarea calitaţii mediului, ţinând cont că acesta nu le
aparţine lor, ci generaţiilor viitoare.

În ceea ce priveşte culturile vegetale ecologice, pentru acestea nu sunt utilizate pesticide şi
fertilizanţi obţinuţi prin metode artificiale. Procesarea se face fără utilizarea radiaţiilor ionizante sau
a diferiţilor aditivi alimentari. De asemenea, atât în cazul sectorului animalier, cât şi al celui vegetal
produsele nu sunt obţinute prin tehnologii de inginerie genetică.

Pentru ca un aliment sã poata fi numit „ecologic" este necesară realizarea unei inspecţii de
către un Organism de Inspecţie şi Certificare acreditat pe plan naţional sau internaţional.
Cum putem şti dacă un produs este ecologic sau nu?

Pe orice produs ecologic trebuie sã fie menţionat acest lucru prin cuvântul „ecologic" sau
„organic".

Produsele inscripţionate cu „100% ecologic" trebuie să conţină doar ingrediente ecologice.

Alimentele etichetate simplu „ecologic" trebuie să conţină cel putin 95% ingrediente ecologice.
Alimentele care au cel putin 70% conţinut ecologic pot fi etichetate „făcut din ingrediente
ecologice".

Toate produsele ecologice românesti trebuie să aibă pe etichetă sigla Organismului de

Inspecţie şi Certificare care s-a ocupat de certificare şi sigla pentru agricultura ecologică aprobata
de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Prezenta lucrare a fost efectuată în baza de practică (sera şi terenul agricol) de la Liceul
Tehnologic ,,Vintilă Brătianu’’ Dragomireşti – Vale, judeţul Ilfov.

Proiectul şcolar care se derulează în şcoala noastră, a urmărit printre obiective şi educarea
elevilor pentru un mediu natural sănătos. Alimentaţia utilizează ca materie primă produsele de
origine animală si vegetală, de calitatea acestora depinzând chiar viaţa noastră. De asemenea, pe
piaţa europeană către care şi noi tindem, se pune tot mai mult problema unei alimentaţii ecologice,
aceasta fiind una dintre preocupările de bază ale producătorilor şi nutriţioniştilor.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
163
 În acest sens, noi am aplicat o serie de chestionare elevilor şi am constatat că un număr mare
dintre ei sunt ecologişti inflăcăraţi şi doresc să se implice în proiecte legate de protecţia mediului şi
alimentaţia ecologică. Liceul nostru beneficiazã de o seră şi mult teren agricol, lucruri de care noi
putem profita în sens util şi astfel ne-am propus să realizăm un proiect pe o perioadă mai lungă de
timp (martie-octombrie). Acest proiect priveşte cultivarea legumelor ecologice, valorificarea şi
comercializarea lor şi totodată promovarea tehnologiilor de cultură ecologice de către elevi în
gospodăriile proprii.

În imaginile de mai jos: solar de producere a răsadurilor de legume ecologice.

Bibliografie:

C.Bogoiescu, A.Dabija, E.Sanielevici – Atlas zoologic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

2006

L.Popovici, C.Moruzi, I.Toma – Atlas botanic , Editura Didactică şi

Pedagogică,Bucureşti, 2005

T.Baicu, T.Sesan – Fitopatologie agricolă, Editura Ceres, Bucureşti, 1996

Gh.Georgescu – Cartea fermierului, Editura Ceres, Bucureşti, 1993

Valentin Voican , Victor Lăcătuş : ,,Cultura protejată a legumelor în sere şi solarii’’ , Editura Ceres,
2001

Victor Popescu : ,,Legumicultură’’ vol.1 , Editura Ceres , 1996

,,Hortinform’’ Revistă de horticultură nr. 5/93 – 2000

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
164
 AVEM O SINGURĂ PLANETĂ!

PROF. DICU NICOLETA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „ION CIORĂNESCU” MOROENI-JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Motto:*Natura, darul lui Dumnezeu pentru oameni…*

Fiinţa…Umanul…Existenţa…toate îşi îmbină măiestria, grandoarea, talentul, conturând un

simbol ideal, ontologic, ce merită o eternă admiraţie, animată de gândul sfinţeniei, fară de care
nimic nu ar fi făurit…

Dar cum îi putem afla tenebrele mistere, umbrite de deznădejde şi ascunse în spatele uitării,
de către negura timpului? Cine poate şti răspunsul? Decât noi...Glasul raţiunii ne împinge să o
ascultăm, să-i alinăm durerile nestingherite, să-i găsim imposibilul doar în ceea ce este posibil...

O speranţă ne va arata calea către răspuns...Trebuie să-i întindem o mână de ajutor, cu care
vom reuşi să remediem durerea, produsă chiar de către noi, oamenii , în inconştientul nostru...

Acest izvor de frumuseţe ce ne defineşte, este închis în spatele voinţei umanului, dar, prin
deschiderea porţilor sufletului şi prin cumpătare o putem înţelege ... Ceea ce este ea suntem şi noi!
Dacă Terra zâmbeşte şi noi ne bucurăm, dar dacă planeta suferă şi noi îndurăm această tristeţe
pogorată din comportamentul pe care îl arătăm prin neglijenţă...

Astfel, trebuie să o respectăm! Să ne mândrim cu această onoare, înzestrată cu uimitoarele

peisaje dătătoare de viaţă, cu elixirul sănătăţii veşnice-apa, un indispensabil lăcaş de puritate, cu
bogăţia exprimată prin mozaicul inconfundabil de culori ce se preling în toboganul tumultoasei
existenţe, dar şi cu aerul proaspăt de cristal. Aşadar, Terra ne oferă totul... iubire, admiraţie, uimire,
sănătate, viaţă dar şi speranţă....

Dacă am putea-o cuprinde în mâini ne-am da seama ce reprezintă ea pentru întreaga raţiune:
oameni, animale, plante ...Numai aşa, o vom ajuta...Viaţa noastră, a tuturor depinde de Terra!

Cel mai important lucru, pe care îl purtam în suflet îl reprezintă chiar Planeta, un nestemabil
glob de aur, proiectat în efemeritate, o unică treaptă a vieţii, ce nu o putem compara: *Terra egal
absolut*.

Fiecare măreţie ce ne încântă fiinţa, fiecare lucru ce ne iese în cale, fiecare templu de
admiraţie, este realizat cu o inegalabilă bogaţie... Terra oglindeşte munca asiduă a contemplatorului
divin... Bucuria vieţii o reprezintă materia ce ne înconjoară, natura , dar şi iubirea cu care ne este
daruită ... Dar pentru a ne înalţa în continuare în inefabilul perfect trebuie să ne unim puterile şi

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
165
împreună vom izbândi şi vom reuşi să scoatem Terra din lumina nefastă în care, acum este
cufundată din prisma activităţilor oamenilor...

Îi putem readuce zâmbetul larg de odinioară prin ecologizare, cea mai bună modalitate
deoarece, Terra suferă în urma celor desfaşurate de uman, aşadar * un mediu curat este şi un mediu
sănătos*, prin plantarea copacilor îi putem îmbunătăţii aspectul, astfel încolţesc primii muguraşi de
speranţă din sufletul curat şi inocent al Terrei, dar cel mai necesar ar fi să o respectăm pe Ea însuşi,
să-i apreciem varietatea de forme, de puritate, de splendoare!

Natura este locul unde se întoarce omul să-și ia energia de care are nevoie, dar dacă aceasta nu
are ce să-i ofere, omul se va ofili și împreună cu natura vor avea de suferit. Dacă noi nu protejăm
apa, aerul, plantele nu vom mai putea să respirăm aerul curat, nu vom mai putea să simțim
parfumul florilor sau să admirăm coloritul viu pe care natura ni-l oferă în fiecare zi.

TERRA... FRUMUSEŢE, ADMIRAŢIE, SĂNĂTATE, VIAŢĂ! UN IZVOR NESECAT DE

MISTERE!

Bibliografie:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
166
Munteanu, C; Dumitrașcu, M; Iliuță, R.A.—Ecologie și protectia calității mediului, Ed. Balneară,
București, 2011.

NE PASĂ DE PLANETA NOASTRĂ

Profesor Înv.Primar: Untaru Loredana

Școala Gimnazială Nr.1 Finiș

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă
omenirea în prezent. Aceasta nu este o problemă care suportă amânare, timpul din acest punct de
vedere nu ne este prieten, Toți suntem datori să acționăm pentru a opri înrăutățirea climei. De
măsurile pe care le luăm acum depinde cum va arăta lumea noastră.

Clima Pământului a suferit transformări de-a lungul istoriei, încălzindu-se sau răcindu-se
treptat pentru perioade îndelungate. În ultimii un milion de ani au fost aproximativ zece ere
glaciare, cu perioade mult mai calde între ele. Schimbările acelea au avut cauze naturale, dar
schimbările la care suntem martori azi sunt diferite – iar cauza lor suntem noi! Eliberând tot mai
multe gaze care păstrează căldura în atmosferă, determinăm creșterea foarte rapidă a temperaturii
pe Pământ.

Mulți dintre noi au văzut – și poate chiar au simțit – efectele schimbărilor climatice. Nu este
vorba însă numai despre condiții meteorologice extreme, ca inundațiile, secetele și uraganele.
Transformările mai lente și mai greu de observat prin care trece clima pot schimba complet modul
în care trăim.

Care este adevărul? Aici ar fi multe lucruri de spus. Planeta noastră a ajuns în această
situaţie datorită tendinţei fiinţei umane de cucerire, de exploatare nelimitată a resurselor naturale,
de nerespectare a celor mai elementare legi ale firii şi de încredere că ştiinţa şi tehnologia modernă
vor găsi o cale de a rezolva toate aceste probleme. Ei bine, nimic nu va reuşi să rezolve aceste
probleme decît atunci cînd noi, fiecare individ în parte, vom acţiona şi vom începe să protestăm
împotriva tuturor nedreptăţilor făcute planetei în numele banului sau a altor interese. Trebuie să
găsim în noi curajul și să cerem dreptul la o viaţă curată, dreptul la a respira un aer pur, de a putea
să ne plimbăm printr-o pădure sau parc fără să întalnim hîrtii şi plastic aruncate pretutindeni...

Cercetătorii britanici au înregistrat o scădere a stratului de ozon încă din anul 1985. De
atunci ei au continuat să observe acest proces şi au ajuns la rezultate tulburatoare. În 1990
cantitatea concentraţiei minime de ozon a fost găsită cu 50% mai mică decît cea cu zece ani în
urmă. În Septembrie 1999 pătura de ozon în subţiere aflată deasupra Antarcticii depăşea o întindere
echivalentă cu cea a subcontinentului nord american. Care este pericolul acestei deteriorări a

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
167
stratului de ozon? Ozonul absoarbe razele ultraviolete solare care sunt dăunătoare organismului
uman. Fără protecţia păturii de ozon, numarul îmbolnăvirilor de cancer de piele cauzate de către
radiaţiile ultraviolete ar deveni cu mult mai mare.

Trăim împreună pe aceeași planetă, iar schimbările pe care le producem într-o anumită zonă
pot afecta și oamenii din zone îndepărtate. Am putea spune că modul în care ne comportăm lasă o
impresie de durată, ca o amprentă. Așadar, prin propriile acțiuni și alegeri, fiecare dintre noi poate
lua măsuri pentru a-și reduce amprenta și a ajuta la combaterea schimbărilor climatice.

APA, ELEMENT CONSTANT AL CREAȚIEI EMINESCIENE

prof. VANCEA ALINA

Liceul Tehnologic de Industrie Alimentară, Fetești

Creator pentru care poezia nu a reprezentat un exerciţiu exterior, ci un mod profund de

existenţă, Mihai Eminescu a lăsat posterităţii o operă diversă, care cuprinde poezie, teatru,
publicistică şi traduceri. Concepţia estetică a lui Eminescu s-a articulat pe două componente: una
naţională, bazată pe retorica romantică, specifică scriitorilor de la 1848; cealaltă de sorginte cultural
– europeană, inspirată din filozofia idealist kantiană şi schopenhaueriană. Lirica eminesciană are la
bază mai multe teme şi motive de largă inspiraţie istorică, filozofică şi socială. Unul dintre motivele
poetice intens exploatate de Eminescu şi cu sensuri profunde este cel al apei, al neptunismului.
Imaginea elementului acvatic îşi are, probabil, rădăcini în lumea copilăriei de la Ipoteşti.

În analiza cosmosului acvatic eminescian, Elena Tacciu porneşte de la câteva valenţe ale
apei, element feminin şi omogen, fixate de Gaston Bachelard în Apa şi visele. Eseu despre
imaginaţia materiei.: apa clară, apa adâncă, viziunea Ofeliei, apa feminină, apa pură şi impură, apa
violentă şi apa ca logos.

O primă imagine a apei este aceea clară, plană, transparentă, luminată solar, împodobită, cu
reflexe de argint topit sau de pietre preţioase (cristal, diamant), o bijuterie lichidă, minerală: Aş
vrea să văd acum natala mea vâlcioară/ Scăldată în cristalul pârâului de-argint/ Să văd ce eu atâta
iubeam odinioară/ A codrului tenebră, poetic labirint. (Din străinătate)

Bachelard susţinea că apa clară apare la poeţii mediocrii, dar Eminescu se sustrage acestei
concepţii prin faptul că, în creaţiile sale, materia cristalină a apei are ca similitudine oglinda. Apa
devine metaforă a oglinzii magice în care se reflectă vechile civilizaţii, ca în Memento
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
168
mori unde: Nilul mişc-a lui legendă şi oglinda-i galben-clară/ Către marea liniştită ce îneacă a lui
dor. Prin această metaforă aplicată apei, Eminescu transferă, de fapt, elementului acvatic dorinţa sa
intensă de a contempla. În alte creaţii, apa adâncă – marea – este materia extincţiei, integrând fiinţa
eroului liric sau epic în circuitul universal al elementelor. Euthanasius, în scrisoarea către Ieronim
lăsată în peşteră, credea că moartea acvatică este cea mai lină: Mă voi aşeza sub cascada unui
pârâu, liane şi flori de apă să înconjoare cu vegetaţia lor corpul meu şi să-mi străţesc părul şi barba
cu firele lor, şi în palmele-mi întoarse spre izvorul etern al vieţii… râul curgând în veci proaspăt să
mă dizolve şi să mă unească cu întregul naturii.

Ca simbol al morţii, apa adâncă este densă, neagră, uleioasă, o apă a lui Charon, funebră şi
onirică, descinsă apoi spre cercuri concentrice chtoniene: insula, domul, scările, sicriul şi cadavrul
dublului. Mureşanu, din poemul cu acelaşi titlu, se retrage într-un decor asemănător, cu peşteri, la
ţărmul mării, cu bătrâne stânci şi un templu în ruină de apă înecat.

În strânsă legătură cu apa, apare în unele creaţii eminesciene şi imaginea unei luni ofelice,
amintind de mitul Ofeliei. Făptură a umedei stihii prin lacrimi, Ofelia este predestinată morţii
acvatice, întrucât apa, patrie a nimfelor vii, este totodată patria nimfelor moarte, adevărata materie a
morţii feminine (…). Apa este elementul morţii tinere şi frumoase, a morţii înflorite, şi, atât în
dramele vieţii cât şi în acelea literare, ea este elementul morţii fără orgoliu, fără răzbunare (…) Apa
este simbolul adânc, organic al femeii care nu ştie decât să-şi plângă durerea şi ai cărei ochi se
umplu atât de uşor de lacrimi . Luna moartă este surprinsă nu de puţine ori de poet plutind ca Ofelia
în somn. Plutirea, verbul care indică la Eminescu lina călătorie pe apele somnului, este a unei
moarte adormite în gestul ritual al smereniei, sugerând ascensiunea paradiziacă din Mortua est.

Apa este un element primordial, prezent cu această semnificaţie în aproape toate

mitologiile, este substanţa naşterii şi a morţii, având funcţii germinative şi purificatoare. Apa
sintetizează sensul începutului şi al regenerării prin dizolvare. Abluţiunile, botezul, potopul,
descântecele cu apă neîncepută au sensul ştergerii păcatelor, răutăţilor de tot felul, a istoriei înseşi.
Există o serie de mituri cosmogonice în care apa apare ca matrice a lumii.

Bivalenţa apei ca regenerare şi extincţie transferă simbolul apelor erotizate şi în sfera

somnului ultim. De exemplu, Cezara moare prin scufundare în perini de pânzării albastre, pat
matern al mării, care o şi adăposteşte în cele din urmă cu Ieronim într-o prefigurare a Thalassei
macedonskiene. Culoarea neagră a apei în locul celei extatice, albastre, avertizează asupra
semnificaţiei. Regele coborî iar pe malul lacului. Această cufundare lentă în apa lacului negru cu
cercuri încremenite conţine sugestia temporalităţii perfide, absorbante, la fel de fascinantă ca şi
erosul apei.

O formă a apei care apare la Eminescu, oceanul, este considerat de Hesiod principiul
masculin. Apele violente, abisale devin simbol al inconştientului. În aparenţă calmă, marea îşi
descoperă virtualităţile violente. Secţionat prin descindere, abisul marin nu mai este translucid, ci
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
169
dens, de culoare infernală, o lume negru-măreaţă, un monstru rapace, balaur cu mii de braţe. Apa
poate deveni la Eminescu şi venin lichid. Substanţă transparentă precum cristalul sau oglinda, apa
poate deveni impură, semnificând dezechilibrul şi suferinţa. Valurile opace, turburi, trădează
vârtejul interior al pasiunilor, criza afectivă, iar contemplarea lor aduce visătorului satisfacţie. El
refuză apa limpede de izvor şi are plăcerea de a o degrada prefăcând-o într-o pastă noroioasă.

Apa mării, adâncă şi întunecată, va deveni un filtru otrăvit pe care poetul îl soarbe neîncetat,
sau care îl soarbe la rândul său pe poet. Sintagma mare amară va reveni de câte ori Eminescu va
evoca apele adânci, cu semnificaţia damnării, amărăciunii dureroase.
Un termen antitetic apelor moarte şi amare este apa vie, fântâna tinereţii, filtru magic din miturile
popoarelor nordice dar şi din basmul românesc.

Apa este populată, de obicei, cu fiinţe feminine de o frumuseţe angelică, nimfe, nereide sau
zâne ale lacului. Apa, element dominant al întregului spaţiu, se constituie într-un dom cu valenţe
regeneratoare, de conservare a vieţii. Mişcarea de valuri semnifică renaşterea continuă a lumii,
fluiditatea înscriind tipare noi ale materiei. În Lacul, elementul acvatic devine un spaţiu imens, o
suprafaţă de reflexie a uranicului, contopirea ideală a celor două universuri separate prin
cosmogeneză: celestul şi chtonicul. Apare imaginea unui dom multiplu: un dom acvatic, înconjurat
de un dom silvestru.

Dacă noi modernii, aşa cum afirma George Călinescu, se pare că am pierdut simţul
elementelor, apa, aerul, focul fiind pentru omul vechi forţe numenale, se pare că, totuşi, în cazul
poetului, aceste elemente sunt în continuare valorificate, Eminescu fiind un exemplu clar,
nerămânându-ne decât să încercăm să descifrăm mesajul creaţiilor sale.

Bibliografie:
1. Elena Tacciu, Eminescu. Poezia elementelor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1979
2. Gaston Bachelard, Apa şi visele. Eseu despre imaginaţia materiei., traducere de Irina Mavrodin,
Editura Univers, Bucureşti, 1995.
3. George Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol I – II, Editura Minerva, 1976
4. Ovidiu Bârlea, Mica enciclopedie a poveştilor româneşti A – Z., Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1976

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
170
 PLANTEAZĂ UN COPAC, SALVEAZĂ NATURA!

Prof. CRĂCIUN DORINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR 1 MOTRU, GORJ

Natura ne dăruieşte cu bucurie şi simplitate, din plin, necondiţionat, toate bunurile sale.
Astǎzi, mai mult ca oricând, omul simte nevoia sǎ iasǎ în naturǎ, încearcând sǎ derscopere tainele
naturii. Natura nu este şi nici nu poate fi proprietatea cuiva. Ea este şi trebuie sǎ fie în egalǎ mǎsurǎ,
a tuturor, atât a noastrǎ a celor ce avem şansa sǎ trǎim acum, cât şi a urmașilor noştri, a generațiilor
urmǎtoare.

Ţara noastrǎ, ca şi alte ţǎri din Europa, se confruntǎ cu probleme de poluare a mediului, ca
urmare a politicii de industrializare intensivǎ practicatǎ în ultima perioadǎ. Trǎim într-o lume în
care sunt necesare reforme radicale în domeniul educaţiei privind realitatea înconjurǎtoare.

Ocrotirea naturii, pǎstrarea şi protejarea mediului în care trǎim trebuie sǎ fie preocuparea
majorǎ a tuturor, mai ales a dascǎlului care, prin specificul activitǎţii sale are datoria şi posibilitatea
de a forma viitori adulţi în spiritul respectului pentru mediul ambiant.

Prin educaţia ecologicǎ putem sǎ cultivǎm dragostea şi interesul copiilor pentru lumea care
ne înconjoarǎ, putem sǎ formǎm atitudini de aprobare sau dezaprobare privind rezultatele pozitive
sau negative ale acţiunii omului asupra mediului. Educaţia copilului în acest sens începe în familie,
apoi în grǎdiniţǎ şi se continuǎ sistematic în şcoalǎ. Acivitǎţile practice din mediul apropiat duc la
formarea unor deprinderi elementare de cercetare şi protecţie a mediului.

Educaţia ecologică presupune nu numai formarea unui comportament corect faţă de mediul
ambiant, dar şi implicarea activă şi chibzuită în procesul de adoptare a deciziilor de mediu. Scopul
esenţial al educaţiei privind protecţia mediului înconjurător este de a oferi posibilitatea fiecăruia să-
şi manifeste atitudinea personală, responsabilitatea faţă de mediul în care trăieşte. Acest lucru
începe cu mediul familial unde importante şi relevante sunt puterea exemplului şi cea a cuvântului .

Educația ecologică vizează formarea și cultivarea capacităților de rezolvare a problemelor

declanșate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale și postindustriale la scară socială, care au
înregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii și al existenței umane. Mediul înconjurător
ne asigură condițiile necesare vieții, însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente
esențiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieții noastre. Poluarea planetei se
agravează pe zi ce trece și se pare că noi nu acordăm interes acestui proces nociv. Ocrotirea
Planetei este o problemă mondială, și, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să - și asume această
responsabilitate.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
171
 Copilul şcolar este mereu dornic de cunoaştere, mereu curios spre a afla cât mai multe
lucruri despre mediul înconjurǎtor, mediu în care trǎieşte. La clasă se poate desfășura un opţional “
Natura –prietena mea”, precum și diverse activitǎţi extraşcolare desfǎşurate atât în localitate, cât şi
în afara ei.

Elevii de ciclul primar se află în perioada de structurare a personalităţii şi a sistemului

propriu de valori, de formare a imaginii de sine şi faţă de ceilalţi precum şi a conduitelor şi a
modului de viaţă. Ei au nevoie de sprijin, de un mediu informativ care să fie alături de ei, pentru a
putea trece cu succes de la dependenţa din copilărie la autonomia si responsabilităţile adulţilor.

În cadrul excursiilor organizate în mijlocul naturii şi al vieţii sociale , copiii se confruntǎ cu

realitatea într-o percepere activǎ, investigatoare prin acţiuni directe asupra fenomenelor şi
obiectelor din naturǎ. Observǎ greşelile pe care le comit oamenii mari şi încearcǎ, prin puterea lor,
sǎ îndrepte aceste lucruri.

În cadrul acestor activități copiii află lucruri noi despre viaţa plantelor şi a animalelor atât de
la noi din ţarǎ cât şi din zonele polare, despre formele de relief, despre apǎ şi cum trebuie sǎ ferim o
protejǎm de poluare, etc.

Bibliografie:

Grădinaru, Ilie – Protecţia mediului, Editura Economică, Bucureşti, (2000)

Nedelcu, Gabriela; Nedelcu, Mădălina – Educaţia ecologică şi voluntariatul în protecţia mediului,

Fundaţia pentru Cultură şi Educaţie Ecologistă Ecotop, Editura Treira, Oradea, (2003)

Coman M., Dăscălescu, A. : Ghid de bune practici de mediu, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,
(2008)

Ion Simionescu- " Din ale naturii"

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
172
 CONSECINȚELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Prof. UNTEȘU ELVIRA MIHAELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”MIHAI EMINESCU”ROȘIORI DE VEDE

Încălzirea globală implică,în prezent, două probleme majore pentru omenire: pe de o parte
necesitatea reducerii drastice a emisiilor de gaze cu efect de seră în vederea stabilizării nivelului
concentraţiei acestor gaze în atmosferă care să împiedice influenţa antropică asupra sistemului
climatic şi a da posibilitatea ecosistemelor naturale să se adapteze în mod natural, iar pe de altă
parte necesitatea adaptării la efectele schimbărilor climatice, având în vedere că aceste efecte sunt
deja vizibile şi inevitabile datorită inerţiei sistemului climatic, indiferent de rezultatul acţiunilor de
reducere a emisiilor.

Conform definiţiei, schimbările climatice reprezintă un proces complex de modificare pe

termen lung a elementelor climatice (temperatură, precipitaţii, creşterea frecvenţei şi intensităţii
unor fenomene meteo extreme, etc.), datorat cu prioritate emisiilor de gaze cu efect de seră
rezultate din activităţi antropice, care au determinat dezechilibre în atmosferă şi au favorizat
declanşarea efectului de seră.

Înregistrările geologice demonstrează că istoria pe termen lung a Pământului este punctată

de numeroase schimbări de climă produse cu o rapiditate de câţiva zeci de ani cauzând impacturi ce
durează sute de ani până la 1 mileniu. Aceste schimbări nu sunt omogene, astfel că unele regiuni se
încălzesc, în timp ce alte zone se răcesc, devin aride sau umede.

Ultimele date științifice arată că globul pământesc se încălzeşte, clima se modifică, iar
fenomenele meteorologice extreme sunt tot mai frecvente: seceta, inundațiile, creşterea
temperaturilor medii la nivel global, creşterea nivelului mării şi micşorarea calotei glaciare – toate
sunt semne ale schimbărilor climatice.Principalele surse ale gazelor cu efect de seră produse de
oameni sunt: arderea combustibililor fosili pentru producerea de electricitate, transport, industrie şi
gospodării;schimbări privitoare la agricultură şi la utilizarea terenurilor, cum ar fi
defrişarea;depozitarea deşeurilor şi utilizarea gazelor industriale fluorurate.

Impactul schimbărilor climatice sunt deja observate şi sunt prevăzute a deveni mai
pronunţate. Evenimentele climatice extreme, inclusiv valurile de căldură, perioadele de secetă şi de
inundaţii sunt preconizate a deveni mai frecvente şi mai intense. În Europa, cele mai mari creşteri
de temperatură se produc în sudul Europei şi în regiunea arctică. Precipitaţiile scad în sudul Europei
şi cresc în nord/nord-vest. Aceasta determină impacturi asupra ecosistemelor naturale, a sănătăţii
umane şi a resurselor de apă. Sectoarele economice, precum silvicultura, agricultura, turismul şi
construcţiile vor suporta în mare parte consecinţe dăunătoare.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
173
 Chiar dacă politicile şi eforturile de reducere a emisiilor sunt eficiente, unele schimbări
climatice sunt inevitabile. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm şi strategii şi acţiuni de adaptare la
impacturile schimbărilor climatice din Europa şi în special de dincolo de graniţele acesteia,
deoarece ţările mai puţin dezvoltate sunt printre cele mai vulnerabile, având cea mai redusă
capacitate financiară şi tehnică de adaptare.

Parlamentul European a votat în 7 octombrie 2020 Legea Climei, care poate transforma
Europa în primul continent neutru din punct de vedere al emisiilor. Pentru a se adapta la aceste noi
planuri europene, România va trebui să schimbe fundamental strategiile sale privind sectorul
energetic, transportul și alte domenii care influențează amprenta de carbon a acesteia.

Un pas important va fi reducerea emisiilor cu 60% până în 2030, o țintă peste cele de 50-
55%, propuse de Comisia Europeană, dar puțin sub cea de 65%, cerută de oamenii de știință. Ținta
stabilită în anii anteriori era de doar 40%, însă raportul IPCC din 2018 a expus urgența climatică și
nevoia unor ținte mai ambițioase, care pot menține încălzirea globală în jurul țintei de 1.5 grade
Celsius, stabilită prin Acordul de la Paris. La o încălzire globală medie de peste 1.5 grade,
catastrofele climatice cresc exponențial, la fel și dificultatea, sau chiar imposibilitatea omenirii de a
le gestiona.

România, la rândul său, trebuie să acționeze rapid atât pentru combaterea cauzelor (prin
reducerea emisiilor), cât și pentru diminuarea efectelor (prin acțiuni de adaptare). Adaptarea la
schimbările climatice presupune felul în care ne pregătim pentru impactul acestora asupra noastră.
Altfel spus, vom fi mai bine protejați împotriva efectelor negative ale fenomenele naturale extreme,
precum inundațiile sau seceta. În plus, vom reuși să profităm de noile oportunități apărute, cum ar fi
posibilitatea de a dezvolta culturi agricole noi.

„Votul din Parlamentul European pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu
60% va impacta puternic și sectorul transportului din România, în sensul că statul trebuie să
prioritizeze crearea rețelelor de transport public bazate pe energie regenerabilă, să modernizeze
urgent infrastructura feroviară existentă, să îmbunătățească și să extindă rapid infrastructura pentru
biciclete și pietoni, să încurajeze extinderea serviciilor de micro-mobilitate. Este urgent ca orașele
din România să implementeze restricții rutiere precum zone cu emisii reduse sau zone închise
traficului rutier. De asemenea, România trebuie să legifereze accelerarea procesului de renunțare la
mașinile diesel și pe benzină și să susțină construcția stațiilor de încărcare pentru vehicule
electrice”, spune Alin Tănase, coordonator campanii Greenpeace în domeniile Transportului și
Calității aerului.

Componenta de Adaptare la efectele Schimbărilor Climatice (ASC) 2011-2020, rezultatul

colaborării româno-olandeze în cadrul Proiectului G2G08/RM/6/2 privind Politica de Adaptare la
Schimbările Climatice în România, are ca scop furnizarea unui cadru general de acţiune şi a liniilor

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
174
directoare care să permită fiecărui sector (fiecărei instituţii responsabile la nivel sectorial) să
elaboreze un plan de acţiune separat,în conformitate cu principiile strategice naţionale.

Se pot distinge mai multe etape ale luptei omenirii cu schimbările climatice:

1992 - Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice. Țările au convenit să colaboreze

pentru a preveni schimbările climatice și pentru a readuce emisiile de gaze cu

efect de seră la nivelurile din 1990, pană la sfarșitul sec. al XX-lea.

2008-2012 este prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto. 37 de țări

dezvoltate și Comunitatea Europeană s-au angajat să-și reducă emisiile de gaze cu efect de

seră cu o medie de 5% față de nivelul din 1990.

2013-2020 - a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto. Țările dezvoltate

au decis să-și reducă emisiile cu 18% față de nivelul din 1990. Cu toate acestea, diferă

componența participanților la intrunire.

2015 - Acordul de la Paris a fost adoptat cu contribuții naționale definite la nivel național

pentru eforturile globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră după 2020.

După 2020 - intrarea in vigoare a Acordului de la Paris.

”Noi, oamenii care trăim astăzi trebuie să luăm în considerare generațiile viitoare: un mediu
curat este un drept uman ca oricare altul. Așa încât este parte a responsabilității noastre față de
ceilalți că lumea pe care o vom lăsa moștenire este sănătoasă, dacă nu chiar mai sănătoasă decât cea
pe care am găsit-o noi” (Dalai Lama)

Bibliografie:

Sfetcu Nicolae,Schimbari climatice - Incalzirea globala, MultiMedia Publishing,2018

http://apmsv.anpm.ro/schimbari-climatic

https://www.eea.europa.eu/ro/themes/climate/about-climate-change

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
175
https://www.greenpeace.org/romania/articol/4821/masuri-fara-precedent-impotriva-schimbarilor-
climatice-votate-la-bruxelles-cum-vor-impacta-romania

POLUAREA ATMOSFEREI

Prof. Radu Marin

Școala Gimnazială „Zaharia Stancu” Roșiorii de Vede

Poluarea mediului ambiant este una dintre problemele cele mai actuale şi cele mai
importante ale omenirii. Această problemă a fost tratată cu îngăduinţă până acum 15-20 de ani, dar
în condiţiile dezvoltării tehnico-ştiinţifice, pe de o parte, şi a tendinţei obţinerii unei rate cât mai
mari a profitului, pe de altă parte, problema protejării naturii a devenit o preocupare majoră atât
pentru oamenii de ştiinţă din diverse domenii cât şi pentru oamenii politici.

Pe lângă sursele majore de poluare accidentală petrecute în Italia, India sau Ucraina, există
activităţi poluante curente şi continue, mai agresive (poluări industriale).

Agenţii poluanţi afectează nu numai zona în care sunt produşi. De exemplu, degajarea
pulberilor radioactive în urma accidentului de la Cernobâl a afectat o mare parte din Europa.
Dioxidul de carbon care rezultă în urma arderii combustibililor fosili afectează clima prin aşa-
numitul efect de seră.

Ploaia acidă, rezultată din deversarea în atmosferă a noxelor industriale modifică echilibrul
ecologic.

EFECTUL DE SERĂ

Se produce ca urmare a captării de către dioxidul de carbon ori alte substanţe aflate în
atmosferă a radiaţiilor ultraviolete.

PLOILE ACIDE

Au apărut pentru prima dată în Scandinavia. Acum sunt o problemă stringentă a majorităţii
ţărilor industrializate. Peştii dispar din lacuri, suprafeţele clădirilor şi statuile din marmură sunt
corodate, pădurile se usucă. În mod natural, apa de ploaie acidă are un caracter slab acid, datorită
reacţiei sale cu dioxidul de carbon. Ploile acide sunt rezultatul reacţiei oxizilor de sulf şi de azot cu

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
176
apa. Aceşti oxizi se formează în diverse procese industriale, arderea combustibililor în centrale
electrice, în motoarele cu ardere internă ş.a.

Contribuţia acidului sulfuric la ploile acide este de 2/3, în timp ce contribuţia acizilor
azotului este sub 1/3.

COMBATEREA POLUĂRII ATMOSFERICE

Combaterea comportă trei etape:

depistarea surselor de poluare;

controlul analitic al acestor surse;

măsuri de combatere a poluării pe termen scurt, mediu şi lung.

Sursele de poluare pot fi:

Surse industriale:

- gazele uzinelor chimice care conţin oxizi de azot, SO2, SO3, H2S, hidrocarburi, pulberi metalice;

- gazele de eşapament care conţin CO, CO2, hidrocarburi nearse, compuşi ai plumbului

- fumul centralelor termoelectrice.

Amoniacul şi alte substanţe volatile provenite din dejecţie.

Fumul de ţigară

Controlul analitic al acestor surse presupune prelevarea (luarea de mostre) şi prelucrarea probelor
de aer (separarea şi determinarea poluanţilor), precum şi interpreatarea datelor obţinute.

Măsurile pe termen scurt, mediu şi lung se referă îndeosebi la:

folosirea filtrelor de mare eficacitate în industrie;

utilizarea tehnologiilor moderne de fabricare, nepoluante;

înlocuirea benzinei cu plumb cu benzină fără plumb;

folosirea catalizatoarelor la motoarele cu ardere internă;

controlul proceselor fermentative ale dejecţiilor de la combinatele de animale;

interzicerea fumatului în locurile publice.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
177
SURSE DE POLUARE

CLASIFICARE

a) După origine, sursele de poluare se clasifică în surse naturale şi surse antropice.

Sursele naturale şi principalii poluanţii specifici sunt:

omul şi animalele – prin procesele fiziologice evacuează CO2, viruşi;

plantele – prin fungi, polen, substanţe organice şi anorganice;

solul – prin viruşi, pulberi (ca urmare a eroziunii);

apa (în special cea maritimă) – prin aerosoli încărcaţi cu săruri (sulfaţi, cloruri);

descompunerea materiilor organice vegetale şi animale – prin metan, hidrogen sulfurat, amoniac
etc. – rezultate din procese;

vulcanismul – prin cenuşă, compuşi de sulf, oxizi de azot şi de carbon;

incendiile maselor vegetale – prin cenuşă, oxizi de sulf, azot, carbon, rezultaţi;

radioactivitatea terestră şi cosmică – prin radio nuclizi emişi de roci şi de provenienţă cosmică;

descărcările electrice – prin ozon;

furtunile de praf şi de nisip – prin pulberi terestre;

Surse antropice:

orice activitate umană – care conduce la evacuarea în atmosferă de substanţe care se găsesc sau nu
în compoziţia naturală a atmosferei, este considerată o sursă antropică.

În acest context considerăm necesară definirea atmosferei poluate, şi anume:

“Se spune că atmosfera este poluată atunci când o mărime care, adăugată sau scăzută din
constituenţii normali ai atmosferei, poate determina alterarea proprietăţile sale fizice sau chimice în
mod sesizabil de către om sau mediu.”

b) După formă:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
178
Surse punctuale: jetul de gaze este eliminat în atmosfera liberă printr-un sistem de dirijare
(conductă, cos) cu o gură de evacuare ale cărui dimensiuni sunt neglijabile în comparaţie cu
topografia locului;

Surse liniare: acterizate printr-o dimensiune în plan orizontal a cărei mărime nu poate fi neglijată în
comparaţie cu topografia zonei (de exemplu: artera de trafic intens);

Surse de suprafaţă: caracterizate prin arii ale căror dimensiuni nu pot fi neglijate în comparaţie cu
topografia zonei (de exemplu: un cartier privit la scara orşului, un oraş privit la scara unei zone mai
largi).

Surse de volum: caracterizate prin emisii în cele trei dimensiuni.

c) După volum (înălţimea h faţă de nivelul solului la care are loc emisia):

Surse la sol

Surse joase: h < 50m

Surse medii: 50m < h < 150m

Surse înalte: h > 50m

d) După mobilitate:

surse fixe sau staţionare

surse mobile: mijloace de transport rutier, feroviar, naval şi aerian

e) După regimul de funcţionare:

Surse continue: funcţionare continuă, cu emisie constantă, pe perioade medii sau lungi de timp
(zile, luni, sezon, an)

Surse intermediare: funcţionare cu întreruperi semnificative ca durată (ore, zile luni), în perioada de
funcţionare având emisie constantă, sau funcţionare cu emisie variabilă

Surse instantanee: emisia are loc într-un interval foarte scurt de timp (de regulă de ordinul
minutelor), după care ea încetează (în această clasă se înscriu accidentele industriale şi unele tipuri
de avarie).

f) După tipul de activitate:

Această clasificare este importantă pentru cunoaşterea poluanţilor caracteristici fiecărei

activităţi. În lipsa măsurărilor de emisii (situaţie cel mai frecvent întâlnită), pentru determinarea

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
179
debitelor masive de poluanţi evacuaţi în atmosferă, se utilizează aşa numiţii factori de emisie (sau
emisii specifice) stabiliţi prin bilanţuri tehnologice.

Principalele tipuri de activităţi şi poluanţii lor caracteristici sunt:

Arderea combustibililor fosili ( cărbune, produse petroliere, gaze naturale) în surse fixe: CO2, CO,
SO2, NO2, N2O, compuşi organici volatili;

Traficul: CO, NO2, N2O, pulberi, Pb în cazul folosirii benzinei cu Pb, SO2 în cazul folosirii
motorinei;

Petrochimie: COV, NO2, SO2;

Chimia anorganică şi organică: gama foarte mare de poluanţi, specifici fiecărui profil de producţie;

Metalurgie primară feroasă (pulberi cu conţinut Fe, SO2, NO2) şi neferoasă (pulberi cu conţinut de
metale grele: Pb, Cd, As, Zn, SO2, NO2);

Industria materialelor de construcţie: pulberi, CO2, CO, NO2, SO2, F (indicele sticlei);

Extracţia, transportul şi distribuţia petrolului, produselor petroliere şi ale gazelor naturale:

hidrocarburi;

Producerea, utilizarea substanţelor reducătoare ale stratului de ozon: cloroflorocarburi, hloni,

tetraclorura de carbon, metil cloroform;

Agricultura: NH3, NO2, CH4, pesticide.

Bibliografie:

[1] https://www.ecomagazin.ro/reducerea-emisiilor-de-co2/

[2] http://www.mediu.gov.md/ro/content/ce-po%C8%9Bi-face-tu-pentru-proteja-mediul.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
180
 SALVAȚI PLANETA ALBASTRĂ

Prof.Ologenu Nicolae Valentin

Liceul Tehnologic Nr.1,Alexandria, Teleorman

Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă de la Soare și cea mai
mare dintre planetele telurice ale Sistemului Solar, atât pentru masă, cât și pentru diametru. Este
singurul corp ceresc despre care se știe că adăpostește viață. Pământul s-a format în urmă cu
peste 4,5 miliarde de ani. Gravitația Pământului interacționează cu alte obiecte din spațiu, în special
cu Soarele și Luna, singurul satelit natural al Pământului. Terra se învârte în jurul Soarelui în
365,26 de zile, perioadă cunoscută drept un an. În acest timp, Pământul se rotește în jurul axei sale
de aproximativ 366,26 ori. Planeta Pământ a fost numită „Planeta Albastră” datorită cantității
abundente de apă de pe suprafața sa. Deși pe Pământ prezența apei pare firească și cât se poate de
normală, apa lichidă este o raritate în sistemul nostru solar. Prezența apei în formă lichidă nu a fost
confirmată în sistemul nostru solar. Apa lichidă acoperă cea mai mare parte a suprafeței planetei
noastre. Cele mai mari corpuri de apă sunt oceanele, care acoperă aproximativ 71% din suprafața
globului.

Viitorul Pământului pe termen lung este legat de cel al Soarelui. În următorii 1,1 miliarde de
ani, luminozitatea solară va crește cu 10 %, iar în următorii 3,5 miliarde cu 40 %. Temperatura de
suprafață în creștere a Pământului va accelera ciclul carbon, reducând concentrația de CO2 la
niveluri letal de scăzute pentru plante, în aproximativ 500-900 milioane de ani. Lipsa vegetației va
duce la scăderea oxigenului în atmosferă, făcând imposibilă viața animalelor. După încă un miliard
de ani, toată apa de suprafață va dispărea iar temperatura globală medie va atinge 70 °C (158
°F). Din acel moment, se așteaptă ca Pământul să fie locuibil pentru încă 500 de milioane de
ani, posibil mai mult dacă azotul este îndepărtat din atmosferă. Chiar dacă Soarele ar fi veșnic și
stabil, 27 % din apa oceanelor va coborî în manta Pământului într-un miliard de ani. Soarele va
evolua devenind o gigantă roșie în aproximativ 5 miliarde de ani. Modelele preconizează că Soarele
se va extinde la aproximativ 1 UA (150 milioane km), aproximativ de 250 de ori mai mare decât
raza actuală. Soarta Pamântului este mai puțin clară. Ca gigantă roșie, Soarele va pierde
aproximativ 30 % din masa sa, astfel că, fără a lua în considerare efectele mareei, Pământul se va
deplasa pe o orbită de 1,7 UA (250 milioane km) de la Soare, când steaua va ajunge la raza ei
maximă. Viața rămasă va fi distrusă de luminozitatea crescută a Soarelui (care va atinge o valoare
maximă de 5000 de ori mai mare față de nivelul actual). O simulare din 2008 indică faptul că orbita
Pământului se va diminua în cele din urmă din cauza efectelor mareei, determinând Terra să intre în
atmosfera Soarelui și să fie vaporizată. Suprafețe mari ale suprafeței Pământului sunt supuse unor
condiții meteorologice extreme, cum ar fi cicloane tropicale, uragane sau taifune care domină viața
în aceste zone.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
181
 Multe locuri sunt afectate de cutremure, alunecări de teren, tsunami, erupții
vulcanice, tornade, viscole, inundații, secetă, incendii și alte calamități și dezastre. Multe zone
locuite sunt supuse poluării umane din aer și apă, ploi acide și substanțe toxice, pierderea vegetației
(supraîncălzirea, despădurirea, deșertificarea), pierderea vieții sălbatice, dispariția speciilor,
degradarea solului, epuizarea solului și eroziunea. Există un consens științific care leagă activitățile
umane de încălzirea globală din cauza emisiilor industriale de dioxid de carbon. Se preconizează că
acest lucru va produce schimbări precum topirea ghețarilor și a straturilor de gheață, temperaturi
extreme, schimbările semnificative ale vremii și creșterea globală a nivelului mării.

Un mod ușor de a veni în ajutorul Pământului este RECICLAREA. Reciclarea reduce

cantitatea de deseuri de pe strazi. Fiecare tonă de hărtie reciclată poate salva copacii. Energia pe
care o recuperăm când reciclăm un pahar de sticlă poate alimenta un bec în jur de 4 ore. Reciclarea
reduce poluarea. Reciclarea reduce semnificativ cantitatea de emisii de CO2,care sunt periculoase.
Reciclarea ajută la conservarea resurselor naturale precum lemnul, etc.

BIBLIOGRAFIE:

- http://www.scribd.com/doc/42914702/poluarea-mediului-inconjurator

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare

- www.salvati planeta.ro

GUMA DE MESTECAT – UN FACTOR POLUANT !?

Prof. Glomnicu Corina

Școala Gimnazială Slătioara

Atunci când ne gândim la factorii care poluează planeta noastră, ne vin în minte, mai întâi,
activitățile umane care produc cea mai mare parte a substanțelor poluante. Cu toate că există o
poluare a mediului care poate avea la bază o cauză naturală, cum ar fi, de exemplu, o erupție
vulcanică, oamenii sunt cei care poluează cel mai mult, atât fizic și chimic, cât și biologic, întreaga
planetă.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
182
 Din fericire, Agenția Europeană de Mediu ne informează că emisiile multor poluanți
atmosferici au scăzut în Europa în ultimele decenii, calitatea aerului înregistrând o îmbunătățire
considerabilă. Cu toate acestea poluarea aerului, apei și solului rămâne o problemă mult dezbătută,
obiectivul principal al Uniunii Europe fiind acela de a reuși să atingă « niveluri ale calității aerului
care să nu afecteze sau să inducă riscuri inacceptabile pentru sănătatea umană și mediu ».

Educația despre protejarea mediului înconjurător este deja introdusă în educația zilnică a
copiilor, atât la școală, cât și în sânul familiei. De cele mai multe ori părinții sunt cei care întipăresc
în mintea copiilor responsabilitatea fiecăruia dintre noi în ceea ce privește protejarea mediului
înconjurător. Dar și în cadrul școlii sunt organizate și planificate activități școlare și extrașcolare
care au ca obiective conștientizarea riscurilor la care suntem expuși din cauza poluării și însușirea
modurilor prin care putem proteja mediul înconjurător.

Ideea de a discuta despre guma de mestecat, văzută ca un factor al poluării, mi-a apărut în
minte în momentul în care băiețelul – care la acel moment avea 6 ani – mi-a adresat o întrebare pe
cât de simplă, pe atât de greu să-i găsești un răspuns adecvat vârstei fragede a copilului: Ce pot face
eu să protejez planeta? Entuziasmul din ochii săi, dorința sa de a participa activ la salvarea Planetei
noastre m-au determinat să mă gândesc la lucrurile mărunte pe care, chiar și un copil de vârsta lui,
le poate face și, în acest mod, să contribuie la protejarea Pământului. La grădiniță deja discutaseră
despre economisirea apei sau a energiei electrice, despre strângerea gunoaielor și aruncarea
acestora în locuri special amenajate sau despre plantarea copacilor.

În acel moment, mi-am amintit de guma de mestecat pe care o întâlnim în orice magazin,
dar și pe orice trotuar, bancă din parc, pervazul mijloacelor de transport în comun și în multe alte
locuri, din păcate, după ce aceasta a fost mestecată. Mi-am amintit și de momentele neplăcute când
mi s-a întâmplat să calc într-o gumă aruncată pe trotuar și de încercările eșuate de a scăpa de
aceasta, mai ales în zilele călduroase de vară. În total, 600.000 de tone de gumă de mestecat sunt
consumate anual pe glob. Guma de mestecat are nevoie de mai bine de cinci ani pentru a se
descompune, iar costurile pentru curățarea trotoarelor din marile orașe se ridică la sume
exorbitante. De exemplu, în Londra, sunt alocate șase milioane de euro pe an, numai pentru
dezlipirea gumei de pe trotuar. Cu scopul de a păstra străzile curate, autoritățile singapore au
interzis consumul gumei de mestecat începând cu anul 1992.

Guma de mestecat este un tip de produs făcut tradițional din cauciuc natural sau un tip de
cauciuc sintetic care conține aproape o sută de chimicale care pot dăuna organismului uman
provocând tulburări digestive. Folosită pentru împrospătarea respirației, guma a fost inventată cu
5000 de ani în urmă. În 1860, a apărut guma de mestecat modernă făcută din cauciuc natural adus
din Mexic.

Astazi, studiile au demonstrat că acest aliment, guma de mestecat, are și efecte benefice
asupra organismului uman, printre care uciderea bacteriilor care atacă dinții, eliminarea tartrului
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
183
sau îmbunătățirea memoriei. Mitul conform căruia înghițirea gumei de mestecat este periculoasă
pentru om a fost demontat de mult timp. Însă, din păcate, nu același lucru se întâmplă în cazul
păsărilor care confundă guma de mestecat aruncată la întâmplare cu o bucată de pâine și o înghit.
Acest lucru este fatal pentru ele.

Așadar, dacă vă place să vă împrospătați respirația mestecând gumă, nu uitați să o aruncați

în locurile special amenajate, de preferat, învelită într-o hârtie! Astfel veți face un gest mic pentru a
salva o planetă mare și frumoasă, planeta noastră, a tuturor, Planeta Pământ.

Bibliografie:

Bamea M, Ursu P., Pollution et protection de l’atraophere. Edition Eyrolles, Paris, 1974

Lăzăroiu, Ghe., Tehnologii moderne de depoluare a aerului, Editura AGIR, Bucureşti, 2000.

https://www.green-report.ro/

https://www.eea.europa.eu/

UN MEDIU CURAT - O VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ

Prof.înv.primar LEONTE CAMELUȚA

Școala Gimnazială „Zaharia Stancu” Loc. Roșiori de Vede

Planeta noastră, Pământul, s-a născut în urmă cu 4,6 miliarde de ani. De la formarea sa,
Pământul a evoluat mult. Istoria sa a fost marcată de evenimente importante, ca formarea
oceanelor, apariția vieții, apariția sau dispariția unor animale și plante. Din cele mai vechi timpuri
până astăzi, Pământul a cunoscut o serie de schimbări majore în ceea privește aspectul mediului
înconjurător.
Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene
naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului
în special. Bineînţeles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare dintre
noi, ne afectează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră.

Această temă "Un mediu curat - o viaţă sănătoasă", ar trebui să fie o deviză pentru întreaga
populaţie a globului. Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
184
fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată
şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii
tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de
poluare şi distrugere a mediului şi implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor din
jur.
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente
străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin
concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează
disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. Din cuprinsul
definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă
omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social - economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat
pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale
specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii
populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte
neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru
combatera poluării.
Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la
concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a
poluării fizice. Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă
şi de viaţă al omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere.
Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra echilibrului
psihomatic al individului. Un număr tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate recurge la
specialiştii psihiatri pentru a găsi un remediu pentru starea lor proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii
neşteptate, lipsa puterii de concentrare, dureri de cap).
Măsurile cele mai importante pentru împiedicarea poluării masive a atmosferei sunt:
construirea de întreprinderi în afara zonelor de locuit, tratarea prealabilă a combustibilului folosit
sau a unor materii prime pentru reducerea concentraţiei de poluanţi, asigurarea unor arderi
complete a combustibililor utilizaţi în industrie, înzestrarea întreprinderilor industriale cu instalaţii
de reţinere a poluanţilor, reglarea corespunzătoare a arderilor la autovehicule pentru reducerea
eliminării poluanţilor, înlocuirea combustibilului inferior cu cel superior, mai puţin poluant,
amenajarea cât mai multor spaţii verzi etc.
Formele de poluare sunt foarte diverse şi afectează multe aspecte ale Terrei. Unele din
efectele devastatoare ale poluanţilor nu pot fi observate în momentul poluării însă, în timp,
consecinţele majore vor afecta întreaga planetă şi în acelaşi timp şi pe cel care dă naştere aceastei
situaţii : omul. Deşi o parte din poluarea mediului este rezultatul unor fenomene naturale cum ar fi
erupţiile vulcanice, cea mai mare parte este cauzată de activităţile umane.
Încărcarea organismului populaţiei expuse cu anumiţi poluanţi cunoscuţi a avea calităţi de
depozitare în anumite organe reprezintă un alt aspect important al influenţei poluării mediului
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
185
asupra sănătăţii. Este vorba, în special, de plumb, de cadmiu, de pesticide organo - clorurate, de
unele substanţe radioactive şi alţi poluanţi care intră în această categorie.
Efectele indirecte ale poluării constau însă şi din înfluenţele asupra faunei şi florei, care uneori sunt
mult mai sensibile decât organismul uman la acţiunea diverşilor poluanţi. Se ştie astfel că
animalele, păsările, insectele, unele organisme acvative, ca şi plantele suferă înfluenţa poluanţilor
până la dispariţia sau distrugerea lor.
Cunoaşterea acestor efecte ale poluării mediului asupra sănătăţii a condus la necesitatea instituirii
unor măsuri de protecţie a mediului înconjurător. S-a afirmat că toate efectele asupra sănătăţii
oamenilor arătate mai sus sunt rezultatul ruperii echilibrului dintre organismul uman şi mediuul
înconjurător. În anumite situaţii de poluare s-au înregistrat numeroase cazuri de:
bronhopneumopatii, bronşite, cancer pulmonar (poluarea aerului), febră tifoidă, dizenteria, holera,
poliomelita, hepatita epidemică, amibiaza, lambliazafascioloza, intoxicaţii (poluarea apei).
În concluzie, se pare că poluarea mediului înconjurător dăunează foarte mult sănătăţii
omului şi de aceea ar trebui să ne îndreptăm cu toţii atenţia asupra acestei consecinţe a poluării.
Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre,
respectiv atunci când omul a cucerit întreg spaţiu al Terrei, prielnic vieţii. Acum, bogăţiile şi
resursele de energie au fost afectate în aşa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora dintre
ele, iar unele condiţii esenţiale existenţei umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce
astfel posibilitatea ca viitorul omenirii să fie pus sub semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau
măsuri energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi
resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-
un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate
renunţa însă la ritmurile înalte ale dezvoltării economice. Calea pentru realizarea acestor ritmuri, cu
menţinerea unei bune calităţi a mediului, este exploatarea acestuia în aşa fel încât să se poată
regenera şi conserva în permanenţă.

BIBLIOGRAFIE:

1. MOHAN Gh. and ARDELEAN A. (1993). ‐ Ecologie şi protecția mediului, Editura Scaiul,
Bucureşti.

2. ROJANSCHI V., BRAN, F., DIACONU, Gh. ‐ Protecția şi Ingineria Mediului, Editura RAO. *
2005

***http://www.omg.ugal.ro/om/ro/personal/hm/desc/curs/Protectia%20mediului/5%20PROTECTI
A %20SOLULUI.pdf

*** http://www.eea.europa.eu

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
186
 SALVAREA PLANETEI NOASTRE

Prof. Şovar Liane

GPP Maria Clara Kindergarten Sibiu

Trăim in secolul vitezei şi am devenit prea preocupați de propria persoană fără să ne gândim
la ceea ce ne ține cu adevarat în viață sănătoşi şi anume mediul înconjurător - pământul, apa, aerul,
pădurea. În zilele noastre tot mai puțini oameni se ocupă de protejarea planetei noastre. Cei mai
mulți dintre oameni nu realizează cât de importantă este planeta pentru noi; fără ea viața noastră nu
ar mai exista. Topirea ghețarilor, inundațiile sau dispariția a mii de specii de animale sunt doar
câteva semnale pe care planeta ne-o dă “spunându-ne” că pur şi simplu nu mai are puterea de a
lupta singură şi are nevoie de ajutorul nostru , până nu va fi prea târziu.
În ultimii ani numărul de persoane cu diverse boli s-au înmulțit alarmant. Cauzele sunt
numeroase,dar cert este ca aerul pe care-l respirăm, apa pe care o bem şi alimentele pe care le
consumăm nu mai sunt cum erau odată şi nu mai conțin ceea ce ar trebui să conțină. Multe
persoane cred că protejarea mediului nu intră în sarcina lor ci în cea a autorităților.Ne dăm seama
doar dupa o simplă ieşire în natură ,cum în urma lor ,oamneii lasă tot felul de resturi care ajung sa "
omoare" vegetația, care ajung în râuri. Braconajul este încă o problema mare la noi în țară.Râurile
vor rămâne fără peşti. Trebuie să învățăm de mici copii să respectăm şi protejăm natura, atât cât
putem…puțin câte puțin, în fiecare zi,cu mic cu mare, împreuna
Reciclarea aduce de asemenea beneficii mari planetei.
Deşeurile menajere trebuiesc mai întai sortate, înainte de a le arunca în containere, şi apoi separate
pe tip de deşeu reciclabil (plastic, sticlă, hârtie).
Apa este unul dintre cele mai de preț daruri ale naturii, fără de care viața nu ar fi posibilă. Am putea
ajuta planeta şi prin economisirea apei.
Există mai multe feluri in care putem economisi apa :
-am putea face duş în loc de baie- se consumă de 4 ori mai puțină apă.
-am putea închide robinetul în timp ce ne spălăm pe dinți;
-am putea păstra apa de ploaie- se poate folosi pentru udarea grădinii, spălatul maşinii,…
-am putea astepta până se adună suficiente rufe sau vase si apoi să punem în funcțiune maşina de
spălat.
Oxigenul poate influența sănătatea prin scăderea concentrației lui în aer şi prin scăderea
presiunii atmosferice. Principalele surse de poluare sunt: industria, transporturile, activitățile
casnice.

Ce am putea face noi pentru salvarea planetei?Ei bine, am putea face câteva lucruri simple
,normale, practice şi la-ndemâna oricui; cum ar fi:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
187
-am putea evita să aruncam uleiul folosit la chiuvetă

-am putea evita folosirea pungilor de plastic

-am putea folosi şervețelele de pânză

-am putea recicla toate pungile de hârtie

-am putea evita apa îmbuteliată ,în schimb ne-am putea monta purificatoare de apă la robinet

-am putea folosi becuri economice şi am putea păstra pe cât posibil luminile închise

-am putea cumpăra produse electronice fiabile

-am putea recicla bateriile reîncărcabile

-am putea folosi cu moderație aerul condiționat si ventilatoarele

-am putea planta copaci

-am putea evita folosirea îngrăşămintelor sau produselor toxice.

Acestea sunt doar câteva idei de care putem ține cont dacă ne pasă de planeta noastră.
Ne putem gândi la ce fel de viață vrem să ducă copiilaşii noştri când facem aceste lucruri şi poate
astfel vom găsi motivația să dăm o mai mare importanță salvarii planetei albastre.

Bibliografie:

- www.pamantul.ro

- www.salvati planeta.ro

- www. pamantul casa noastra.ro

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
188
 PĂMÂNTUL STRIGĂ DUPĂ AJUTOR!

Prof. Lupea Florentina Gabriela

G.P.P. Maria Clara Kindergarten Sibiu

Conform Dicționarului Enciclopedic român, mediul, precizat la nevoie drept mediul

înconjurător, mediul ambiant sau mediul natural, este o noțiune care se referă la totalitatea
condițiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiune a acestuia, în care evoluează ființe sau lucruri.
Dintre aceste condiții fac parte atmosfera, temperatura, lumina, relieful, apa, solul etc., precum și
alte vietăți și lucruri. Mediul are un rol foarte important în procesul evoluției ființelor vii, care, la
rândul lor, sunt un factor de transformare a acestuia.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu

sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a organismele vii și mediului în care trăiesc.
Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi
modificarea înclinării planetei, activitatea solară, erupțiile vulcanice și curenții oceanici, cea mai
mare parte a substanțelor poluante provine din activitatea omului. Activitățile umane cauzează
schimbări climatice, iar consecințele încep să se vadă în întreaga lume. Schimbările climatice se
referă la numeroasele efecte ale încălzirii globale asupra sistemului climatic al Pământului. Printre
ele se numără: creșterea nivelului mării, topirea ghețarilor, schimbarea regimurilor de precipitații,
creșterea frecvenței fenomenelor naturale extreme (exemple: viiturile și valurile de căldură),
modificarea duratei anotimpurilor și schimbarea productivității culturilor.

Încălzirea globală descrie creșterea actuală a temperaturii Pământului. Clima Pământului a

suferit transformări de-a lungul istoriei, încălzindu-se sau răcindu-se treptat pentru perioade
îndelungate. În 2016, temperatura Pământului a fost cu aproximativ 1,1 °C mai ridicată decât la
sfârșitul secolului al XIX-lea și se preconizează că temperatura medie la nivel global va crește chiar
mai mult în secolul nostru. În lume sunt tot mai multe zile fierbinți și tot mai puține zile reci și se
estimează că valurile de căldură vor fi și mai numeroase și îndelungate. Perioadele lungi cu vreme
neobișnuit de călduroasă pot fi periculoase, ducând la insolație și la alte probleme de sănătate sau
chiar la moarte. Încălzirea planetei poate cauza penurie de apă și secete. Europa se confruntă cu
asemenea fenomene, în special în regiunile sudice. Lipsa ploii, duce la secetă și implicit la uscarea
copacilor și a altor plante care pot lua foc ușor, rezultând astfel incendii distrugătoare. În august
2017, Europa a fost afectată de un val de căldură intens, temperaturile urcând la peste 40 °C în mai
multe țări. S-au produs numeroase incendii și secete, precum și multe decese. Arșița și lipsa apei
reprezintă o combinație dezastruoasă pentru culturi și pentru proviziile de hrană ale lumii. Plantele
nu pot supraviețui fără apă, iar dacă nu există plante, suferim de foame și noi și animalele de la
fermă, care reprezintă tot o sursă de hrană pentru noi. Se estimează că populația lumii va crește de

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
189
la aproximativ 7,5 miliarde la 9 miliarde de oameni până în 2050, așadar vom avea nevoie de mai
multă hrană. Aceasta este doar una dintre caracteristicile schimbărilor climatice. De asemenea
proviziile noastre de hrană sunt amenințate și de efectele nocive ale schimbărilor climatice asupra
albinelor și a altor polenizatori. Trebuie să împiedicăm schimbările climatice în cea mai mare
măsură posibilă, adaptându-ne în același timp procedurile agricole pentru a face față climei în
schimbare.

Există legături între încălzirea globală și furtunile violente, devastatoare, gen uragan, taifun,
ciclon care se formează deasupra apelor calde, ca Oceanul Pacific sau Marea Caraibilor, când în
atmosferă există mult aer cald și umed. Pe uscat, vânturile rapide în spirală pot să smulgă copaci
din rădăcini, să distrugă clădiri și să răstoarne mașini. Ploile abundente cauzează inundații când se
scurg de pe uscat, făcând ca râurile și rezervoarele să iasă din matcă. Impactul poate fi devastator în
orașe, unde apa nu poate fi absorbită în beton și în asfalt, iar după ce se retrag apele, curățenia
durează mult și este costisitoare. În 2017, inundațiile grave din sudul Asiei au provocat moartea a
peste 1 000 de persoane și milioane de oameni au fost evacuați din locuințe.

Schimbările climatice au un impact puternic și asupra oceanelor lumii. Oceanele au absorbit

peste 90 % din căldura suplimentară produsă de schimbările atmosferice cauzate de activitățile
umane. Chiar dacă atmosfera nu se încălzește atât de tare pe cât ar putea, se încălzesc oceanele.
Apa mai caldă duce la reducerea numărului de pești și crustacee și determină speciile să migreze.
De exemplu, creveții mici, cum este krillul, cu care se hrănesc unii pești și balenele, se înmulțesc
cel mai bine în ape reci. Dacă apa se încălzește, populația de krill scade, reducându-se astfel și
numărul peștilor. Recifele de corali, care găzduiesc peste 25 % din totalul vietăților marine și în
care își depun icrele mulți pești, supraviețuiesc cu greu dacă apa devine prea caldă. Oceanele
absorb aproximativ un sfert din dioxidul de carbon pe care îl eliberăm în fiecare an. Cu cât crește
nivelul de dioxid de carbon, cu atât crește și cantitatea de gaz care se stochează în mări. Acest lucru
contribuie la reglarea climei, dar modifică echilibrul chimic al oceanelor. Apele devin mai acide,
ceea ce dăunează vieții marine, în special speciilor cu cochilie, ca homarii, stridiile și coralii. Acest
lucru este deosebit de îngrijorător, deoarece reprezintă începutului lanțului trofic pentru mai multe
specii.

Nivelul mediu al mărilor în lume a crescut, până în 2010, cu 19 cm, din cauză că pe măsură
ce se încălzește, apa se dilată și ocupă mai mult spațiu precum și că încălzirea globală accelerează
topirea ghețarilor și a calotelor glaciare din Groenlanda și din Antarctica, mărind cantitatea de apă
din oceane. Ca urmare a creșterii nivelului mărilor, în zonele costiere joase se produc inundații, iar
unele insule sau chiar orașe sunt în pericol de a se scufunda complet. Pilonii de lemn pe care se
sprijină Veneția dispar în nămol în laguna puțin adâncă din Marea Adriatică. Apele lagunei cresc cu
aproximativ 2 milimetri pe an, ceea ce produce efectul combinat al unei creșteri de 4 milimetri pe
an a nivelului mării. Inundațiile frecvente deteriorează clădirile istorice, acoperă potecile și
afectează turismul. Creșterea nivelului mărilor poate dăuna și unor ecosisteme de coastă

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
190
importante, cum ar fi pădurile de mangrove, care adăpostesc în siguranță peștii tineri și alte vietăți,
protejându-le de furtunile care erodează zonele de coastă. În plus, când apa sărată intră în sol,
aceasta afectează rezerva de apă potabilă și contaminează solul, făcând imposibilă cultivarea
acestuia.

Indiferent dacă ne place sau nu, schimbările climatice fac parte din viața noastră. Chiar dacă
am putea elimina de mâine toate emisiile, planeta încă ar mai avea nevoie de timp ca să își revină
în urma gazelor cu efect de seră aflate deja în atmosferă. Cu alte cuvinte, trebuie să ne adaptăm la
schimbările care au loc în prezent și să facem planuri pentru viitor, pentru a preveni sau a limita
daunele pe care le pot produce schimbările climatice.

Multe țări din UE au pregătit planuri naționale vizând impacturile schimbărilor climatice. Pe
măsură ce diferite regiuni se vor confrunta cu diferite probleme, va fi necesară adaptarea acestor
planuri la situațiile regionale și locale. Astfel, în zonele joase din Țările de Jos, Belgia și Olanda,
unii locuitori se pregătesc pentru creșterea frecvenței inundațiilor locuind în clădiri amfibii,
ancorate de țărm, dar concepute astfel încât să se ridice odată cu nivelul apei. Se mai are în vedere
construirea unor ziduri și diguri în mare care să împiedice pătrunderea apei în aceeași măsură ca
dunele de nisip. Pe acestea din urmă putându-se planta ierburi rezistente, ale căror rădăcini să nu
lase dunele să fie risipite de valuri.

Câmpiile inundabile pot îndeplini rolul unor bureți, absorbind excesul de apă pluvială.
Țările prin care trec Dunărea și Elba își reabilitează fostele câmpii, lăsând mai mult spațiu fluviilor.
O altă măsură ar fi, investiții pentru zonele agricole, în spații de stocare pentru udarea culturilor în
perioada de secetă, iar în orașe ar putea însemna amenajarea mai multor parcuri, pentru ca oamenii
să se poată răcori în perioadele caniculare. Se urmărește și o plantare inteligentă care-i vizează pe
unii agricultori care trebuie să plantez mai multe culturi printre copaci, pentru ca acestea să
beneficieze de umbră și să poată face față climei mai calde și mai uscate. În anumite orașe,
peisagiștii introduc în parcuri și de-a lungul străzilor flori și arbuști care rezistă la secetă și la
căldură. În mai multe orașe se urmărește cultivarea de plante pe ziduri și pe acoperișuri, pentru a
absorbi căldura și a contribui la menținerea sub control a temperaturii în clădiri în perioada de
arșiță. De asemenea, aceste plante absorb apa și reduc scurgerile în timpul furtunilor. În Franța și
Danemarca, legislația impune ca toate clădirile noi să aibă acoperișuri verzi.

Trebuie să facem multe pentru a reduce consumul de energie și pentru a proteja clima. Acest
lucru presupune găsirea unor soluții care să contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de
seră. Pe lângă faptul că sunt benefice pentru planetă, acestea au efecte pozitive și asupra sănătății
noastre, sporind securitatea alimentării cu energie și dezvoltând economia prin crearea mai multor
locuri de muncă. Una dintre modalitățile de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră ar fi folosirea
mai multor energii din surse regenerabile, precum cea eoliană și solară. Aceste surse de energie
sunt inepuizabile, spre deosebire de combustibilii fosili, care se vor epuiza cândva. Spre deosebire
de arderea combustibililor fosili în centrale electrice, generarea de energie din surse regenerabile
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
191
produce gaze de seră puține sau chiar deloc. Uniunea europeană este lider mondial în tehnologiile
energiei regenerabile, iar multe țări deja generează o mare parte a electricității lor din asemenea
surse. Obținând mai multă energie din surse regenerabile se reduc emisiile și se cheltuiesc mai
puțini bani pe importurile de cărbune,petrol și gaze din afara UE. În 2015, aproape 17 % din
energia din UE a provenit din surse regenerabile. Se are în vedere creșterea acestei proporții la 20
% până în 2020 și la cel puțin 27 % până în 2030. În 2014, în Țările de Jos, s-a construit o pistă
pentru biciclete care generează energie solară. Pista de 72 de metri din Krommenie, de lângă
Amsterdam, încorporează celule solare pentru a transforma lumina solară în electricitate. În primul
an, peste 300 000 de bicicliști s-au deplasat pe această pistă de probă pentru biciclete, care a
generat suficientă energie pentru a alimenta trei locuințe timp de un an. Unele țări pot folosi energia
stocată și sub suprafața Pământului pentru a încălzi conductele care asigură căldura și apa caldă în
locuințe sau pentru a alimenta un generator electric. În multe stațiuni balneare din Ungaria se
folosește energia geotermică pentru a încălzi apa pentru activități de agrement, iar UE sprijină și
acolo proiecte de energie geotermică inovatoare.

Autoturismele, trenurile, autobuzele, ambarcațiunile și avioanele care ard combustibili fosili

sunt la originea a aproximativ un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din UE. Reducând
traficul și poluarea, acestea fac ca orașele noastre să devină mai curate. În Europa, peste 70 % din
emisiile provenite din transport sunt generate de transporturile rutiere, dar, datorită standardelor
europene privind emisiile de CO2, vehiculele devin mai puțin poluante. Standardele UE sunt
printre cele mai exigente din lume, iar Uniunea are grijă ca acestea să devină tot mai exigente. De
exemplu, în 2021, standardele privind emisiile de CO2 pentru mașinile noi vor fi cu peste 20 % mai
stricte decât în 2015. Multe țări, inclusiv SUA, Canada, Japonia și China, au introdus și ele
standarde privind emisiile de CO2. Autoturismele hibride au un motor care funcționează cu benzină
pentru călătoriile lungi, dar și un motor electric, care se folosește la călătoriile mai scurte, cu opriri
frecvente. Autovehiculele electrice pe baterie nu au deloc un motor care să funcționeze cu benzină
și, atunci când sunt alimentate din surse regenerabile, nu emit CO2. Aviația se numără printre
sursele de emisii cu cea mai accelerată creștere. UE a introdus legi pentru reducerea emisiilor
produse de toate zborurile de pe teritoriul Europei și colaborează cu comunitatea internațională
pentru a dezvolta măsuri la nivel mondial.

Orașele sunt factori importanți care contribuie la schimbările climatice. Zonele urbane
reprezintă 60-80 % din consumul de energie la nivel global și aproximativ aceeași cotă din emisiile
de CO2, având astfel o amprentă mare de carbon. Și zonele urbane sunt în mod special vulnerabile
la impactul negativ inevitabil și din ce în ce mai mare al schimbărilor climatice, ce include
inundații, valuri de căldură, eroziunea costieră și incendiile forestiere. Zilele fără autoturisme sunt o
modalitate excelentă de a determina oamenii să exploreze modalități alternative de a se deplasa prin
oraș. Săptămâna mobilității le oferă oamenilor ocazia de a încerca forme de transport alternative și
încurajează orașele să introducă măsuri practice.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
192
 De măsurile pe care le luăm acum depinde cum va arăta lumea noastră chiar și peste ani.
Pentru o climă mai bună este impetuos necesar să ne implicăm cu toții: oameni, guverne, companii,
școlile și alte organizații.

BIBLIOGRAFIE:

1. Comisia Europeană, Planeta noastră, viitorul nostru. Să combatem împreună schimbările

climatice, Ed. Europe direct, Luxembourg, 2018, pp. 6-19;

2. Denni Den, Terra nu este pământul gunoaielor!, 17 iunie 2013, Salvați Planeta Terra;

3. Wikipedia, Poluare, 17 martie 2021.

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ PRIN OCHI DE PREȘCOLAR

Prof.Înv.Preșc: Ciubotaru Florina Aurora

Grădinița Cu Program Prelungit Nr.23, Municipiul Ploiești

,,Dacă te gândești la anul următor, însămânțează pământul. Dacă te gândești la următorii

zece ani, plantează un pom. Dacă te gândești la următorii o sută de ani, educă oameni” (proverb
chinezesc)

Preșcolaritatea sau ,,vârsta de aur a copilăriei”, așa cum mai este ea denumită, este perioada
marcată de o importanță deosebită deoarece acum copilul își dezvoltă capacitățile și aptitudinile
fizice, psihice și sociale, care îi vor permite acestuia să se adapteze la realitatea înconjurătoare și îl
vor ajuta să devină independent și responsabil cu el, cu cei din jur, cu mediul.

Încă de la grupa mică, copilul trebuie să învețe să respecte natura și legile sale, pentru ca
aceasta, la rândul său, să îi poată oferi cadrul prielnic pentru dezvoltarea în condiții optime și
sigure pentru sănătatea și integritatea sa. Educația timpurie pune accent pe sensibilizarea
preșcolarilor cu privire la educația ecologică. Nu este suficient ca un copil să știe că planeta pe care
locuiește se numește ,,Terra” sau ,,Pământ”. Prin activități simple, adaptate la capacitatea sa de
înțelegere și receptare, copilul trebuie făcut să conștientizeze că viața înseamnă interdependență
între oameni și tot ce îi înconjoară: natură, plante, animale, aer, ape, munți, mașini, etc și că atunci

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
193
când omul acționează greșit intenționat asupra unui element de care este legat, efectele nocive se
vor întoarce către el, distrugând sănătatea sa și pe cea a mediului înconjurător.

La grădiniță, grila de activități prin care putem introduce copiii în tainele educației
ecologice este ofertantă: fie că este vorba de activități de dezvoltare personală, de activități liber
alese, de cele pe domenii experiențiele sau extracuriculare, toate contribuie la formarea unor
premise și a unor conduite pentru conștientizarea importanței fiecărui element din natură. Primul
contact cu mediul și cu problemele sale, trebuie să îmbrace la această vârstă aspecte practice și să
producă trăiri emoționale puternice.

În cadrul activităților de dezvoltare personală (A.D.P.), copiii pot învăța să utilizeze cu

economie resursele planetei (apa, hârtia de șters pe mâini).

Activitățile liber alese (A.L.A.), activități desfășurate pe zone de interes, îndeamnă și

îndrumă copiii către investigații, experimente sau către descoperirea proprietăților unor obiecte și
fenomene din mediul înconjurător. Spre exemplu, la centrul ,,Știință”, se pot face expoziții tematice
în funcție de anotimp, iar copiii pot observa caracteristici ale naturii, schimbările prin care trece
mediul, pot planta diferite semințe din care vor crește plante care să le ofere oxigen sau hrană
sănătoasă. Se pot face experimente pentru a ilustra circuitul apei în natură, se pot viziona filmulețe
educative despre poluarea apei, a aerului, a mediului.

La centrul ,,Arte” copiii pot primi sarcini care să reflecte modul în care aceștia văd și percep
lumea înconjurătoare, precum: picturi, modelaj, colaje cu elemente din natură. Pot realiza jucării
folosind obiecte și materiale reciclabile. Astfel, vor învăța că reciclând pot contribui la reducerea
poluării și la salvarea planetei de la dezechilibre.

Și jocul de rol contribuie la dezvoltarea spiritului ecologic al copiilor. Jocuri precum ,,De-a
grădinarii”, ,,De-a îngrijitorii de animale”, ,,De-a bucătarii”, ,,De-a strângătorii de resturi aruncate
la întâmplare”, ,,Tu ești apa, eu sunt pământul/aerul”, îi fac pe copii mai responsabili învățând prin
joc cum să ocrotească mediul care îi înconjoară.

Poveștile și povestirile transmit cunoștințe despre natură și educă, în aceeași măsură, copiii
în spirit ecologic. Povești precum ,,Povestea fulgului de zăpadă” sau ,, De ce ninge?” sau ,,Pădurea
plânge, pădurea râde” îi fac pe copii să înțeleagă mai ușor că în anotimpul iarna ninge, iar zăpada
topită se transformă în apa care este atât de benefică solului și le dezvoltă curiozitatea epistemică
despre mediul natural – atitudinal și comportamental.

În cadrul unei lecturi după imagini precum ,,Cum îngrijim și ocrotim natura?”, se poate
discuta pe baza unor imagini de tipul ,, așa da/ așa nu”, insistând asupra unor îndemnuri precum:
,,Ocrotiți natura!”, ,,Salvați pădurile de la tăiere”, ,,Nu arunca resturile menajere la întâmplare!”,
,,Nu polua apele!”, ,,Nu aprindeți focul în pădure sau alte locuri nepermise!”.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
194
 Prin intermediul jocurilor didactice, preșcolarii pot învăța ce este reciclarea dar și cum pot
colecta selectiv gunoiul sau care este semnificația culorilor de pe coșurile de gunoi.

În concluzie, scopul final al educației ecologice desfășurată în grădiniță, vizează formarea și

dezvoltarea premiselor și capacităților de înțelegere a efectelor nocive pe care le au
comportamentele necorespunzătoare ale omului asupra mediului, dezvoltarea gândirii centrată pe
promovarea faptelor bune și dezvoltarea spiritului de responsabilitate față de natură. Vremurile în
care trăim, ne cere cu stăruință să educam și să formăm oameni conștienți, capabili să ocrotescă
mediul, în caz contrar riscând ca acesta să se dezintegreze din ce în ce mai mult.

,,Să trăiești în natură cu tot corpul, toate simțurile, toată curiozitatea, toată inteligența și pasiunea,
constituie cheia reală a descoperirii mediului înconjurător și o practică pedagogică.”

BIBLIOGRAFIE:

1.Curriculum pentru educația timpurie, anexa la ordinul ministrului Educației Naționale,

nr.4694/02.08.2019;

2. Dima Maria, Geamănă Nicoleta, Zainea Dana, ,,Educația ecologică la vârsta preșcolară”, Editura
Coresi, București, 2008, pag.15-18;

3. Pârvu Constantin, ,,Ecologie generală”, Editura Tehnică, București, 2001, pag.233-240.

REDUCEREA BIODIVERSITĂȚII FLOREI ȘI FAUNEI ACVATICE

Prof. Mihălceanu Claudia, G.P.P nr.3, Buzău

Prof. Papuc Aurelia, G.P.P nr.3, Buzău

Impactul societății umane a fost confirmat în timp de succesiunea unor erori grave care nu
au fost decât greșeli, omisiuni sau neînțelegeri a legilor care guvernează echilibrul ecologic.
Dispariția în timp a numeroaselor specii de plante și animale au avut la bază numeroase acțiuni ale
omului mai mult sau mai puțin raționale.

Plecând de la această situație, oameni de pretutindeni s-au gândit și au ajuns la concluzia

necesității de a crea areale protejate astfel ca flora, fauna, solul și subsolul să rîmână în afara

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
195
intervenției omului. Astăzi omul modern a devenit mai conștient în responsabilitatea pe care o are
față de natură și în creșterea considerabilă a ariilor protejate atât ca suprafață, cât și ca număr.

În prezent se cunoște că doar un număr redus de plante și animale au dispărut în timp din
cauze naturale, iar majoritatea celor pierdute au fost determinate de om, fie prin eliminarea directă,
prin schimbările brutale ale habitatelor, prin exploatarea irațională a terenurilor sau prin
introducerea unor specii noi de animale competitoare sau prădătoare. Vânătoarea excesivă,
irațională și superintensivă a condus pe de o parte la dispariția unor specii de animale de talie mare
sau de păsări, iar pe de altă parte a influențat calitatea acestora prin extragerea cu precădere a plus
variantelor dintr-un anumit areal.

Biodiversitatea reprezintă ansamblul florei și faunei dintr-un areal.

În prezent experții consideră că un sfert din totalul biodiversității este în pericol de a evolua,
existând riscul de pierdere a lor. Cauzele pierderii speciilor sunt: pierderea sau modificarea
habitatului, poluarea aerului, apei, solului, impactul introducerii în mediu a altor specii,
comercializarea faunei și florei. Pierderea speciilor afectează substanțial: dezvoltarea agriculturii,
dezvoltarea medicinei, dezvoltarea industriei, stabilizarea climatului, protecția solului.

În vederea promovării și conservării biodiversității, Comunitatea Internațională a propus și lansat 4

acțiuni: instituirea de arii protejate, protecția specială a unor specii sau grupuri de specii,
promovarea ex situ a conservării speciilor în grădini botanice, stoparea contaminării cu poluanți.

Procesul de reducere a biodiversității și fondului piscicol manifestat mai ales în cazul

sistemului Dunăre – Delta Dunării – Marea Neagră a fost cauzat de diferite tipuri de presiuni care
de cele mai multe ori acționează sinergic, efectele acestora cumulându-se, decelarea efectelor în
funcție de presiuni fiind dificil de evidențiat. Evaluarea reducerii biodiversității pentru sistemul
Dunăre – Delta Dunării – Marea Neagră s-a analizat în relație de cauzalitate și cu presiunile din
sectoarele superior și mijlociu al Dunării, având în vedere că Ddunărea la intrarea în țară prezintă
caracteristici fizico-chimice și biologice modificate.

BIBLIOGRAFIE:

Vasiu A., Contribuții la planul de management al Rezervației biosferei Delta Dunării, Institutul
național de cerecetare-dezvoltare, 2004.

Planurile de management ale bazinelor hidrografice din România, București, 2007.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
196
 NATURA – PRIETENA NOASTRĂ

Prof. înv. preşcolar Vasile Liţa Daniela, G.P.P. Nr. 3 Buzău

Prof. Înv. Preșcolar Moise Elivia Diana, G.P.P. Nr. 3 Buzău

Natura este locul unde se întoarce omul să-și ia energia de care are nevoie, dar dacă aceasta
nu are ce să-i ofere, omul se va ofili și, împreună cu natura vor avea de suferit.

Daca noi nu protejăm apa, aerul, plantele nu vom mai putea sa respiram aerul curat, nu vom
mai putea să simțim parfumul florilor sau să admirăm coloritul viu pe care natura ni-l oferă în
fiecare zi.

Cum să protejăm natura nu este doar o simplă întrebare ci și un îndemn de a face ceva.

Omul a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al naturii, dar tot el, mânat de dorinţa de a o
domina, este cel mai mare duşman al ei. Degradarea continuuă a mediului datorită influenţei
nefaste a omului, ne obligă să luăm atitudine pentru puritate, candoare, frumuseţe căci, unica
speranţă a omenirii rămâne natura.

Curiozitatea copilului de a cunoaşte tot ceea ce-l înconjoară, de a afla cât mai multe despre
natură, se manifestă prin întrebari ca de ce?, cum?. Şi asta datorită faptului că sub ochii lor se
întamplă fenomene contrar celor spuse despre cum ar trebui să ocrotim natura.

Pe copil îl impresionează şi emoţionează tot ceea ce-l înconjoară: câmpul, pădurea, râul,
marea, munţii, florile, păsările. Este de datoria noastră, a celor mari ,să le păstrăm intacte, s le
ocrotim, să le îngrijim şi să le exploatăm cu prudenţă, pentru ca şi copiii noştri să se bucure de
frumuseţile şi bogăţiile naturii. Să fim exemplu pentru ei şi să-i învăţăm să iubească tot ce-i
înconjoară „pentru că fără dragoste faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din plin, ceea
ce numim, cu cel mai minunat dintre cuvinte-VIAŢA”(C. MIHAESCU) .

Dacă vom reuşi să insuflăm copiilor dragostea de natură, generaţiile viitoare vor beneficia
de un aer curat şi un mediu sănătos, iar mileniul în care am păşit va fi unul al reconcilierii cu natura
spre binele şi folosul nostru.

Pentru a fi prietenul naturii trebuie sa ai un comportament ecologic, s-o ocrotesti, menţinând

curătenia şi îngrijind frumuseţile ei, oriunde te-ai afla. Ocrotind natura, ne ocrotim pe noi înşine!

Astfel, asa cum ne ocupăm de educaţia intelectuală, morală şi estetică, este timpul să ne
ocupăm şi de educaţia ecologică şi să-i învăţăm pe copii de ce şi cum trebuie protejetă natura.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
197
 Pentru a-l face pe copil să iubească natura am realizat un proiect în care am implicat
preșcolarii, părinții, comunitatea și toate cadrele didactice. Scopul acestui proiect a fost dezvoltarea
capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător prin stimularea curiozităţii pentru
investigarea acestuia în vederea formării unor atitudini pozitive, active, de toleranţă, solidaritate,
protecţie şi responsabilitate în relaţionarea cu mediul înconjurător, precum şi conştientizarea
raportului direct dintre mediu şi sănătatea individului şi cultivarea atitudinilor responsabile
implicate în protejarea mediului.

Obiective proiectului au fost următoarele:

- promovarea educaţiei ecologice în grădiniţă prin diverse forme de instruire;

- creşterea dorinţei de a ocroti, respecta şi proteja natura prin implicarea copiilor în activităţi cu
caracter experimental şi demonstrative;

- implicarea părinilor, preşcolarilor, comunităţii locale în crearea unui mediu sănătos şi sigur pentru
copii;

- oferirea şansei copiilor de a-şi exprima ideile personale şi de a-şi manifesta o atitudine personală
legată de responsabilitatea pe care şi-o asumă în privinţa mediului în care trăiesc;

- conştientizarea relaţiilor existente între un mediu sănătos şi propria noastră sănătate;

- stimularea copilului pentru a desfăşura activităţi cu caracter experimental, demonstrative şi practic

prin care să contribuie la păstrarea curăţeniei şi a sănătăţii mediului în care trăieşte

1. CALENDAR DE ACTIVITĂŢI:

Perioada Continuturi Modalitati de realizare

Octombrie -stabilirea tematicii şi a condiţiilor de Discuţii de grup

desfăşurare

Noiembrie ,,Toamna în pădure” Drumeţii;Colecţionări de

frunze, castane, etc.

Decembrie ,,Obiecte din materiale reciclabile” Confecţionare vaze cu flori,

jucării, animale din materiale
reciclabile (PET-uri, carton
de ouă, tubul de la hârtia de
bucătărie, deşeuri textile,
pungi colorate, nasturi)

Martie ,, Grădiniţa mea cu flori” Marcarea Lunii Pădurii

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
198
 - sădirea de flori în curtea
grădiniţei;

1 Aprilie ,,Şi Marcarea Zilei Internaţionale

păsările a păsărilor
trăiesc
- construim căsuţe pentru
alături de
păsărele;
noi”

Mai ,,Micul ecologist” -învăţarea ,,Imnului

ecologiştilor”

Concurs pe grupe ,,Parada

costumelor ecologice”

Iunie, “Să Marcarea Zilei Mondiale a

păstră Mediului
m un
mediu - o expoziţie cu obiecte de
sănătos decor din materiale
refolosibile
”

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
199
Prin realizarea acestor activități copiii și-au format un comportament ecologic şi responsabil faţă de
mediul înconjurător, dar și atitudini ecologice active care să determine manifestarea unei conduite
adecvate în relaţia cu mediul înconjurător.

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Natur%C4%83

http://www.romania.travel/ro

POLUAREA APEI

Bibliotecar Oprea Raluca

Colegiul Tehnic “Traian Vuia” Oradea

Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau a calității apei, ca rezultat al
activităților umane sau în urma unor procese naturale, astfel încât aceasta să devină mai puțin
adecvată utilizărilor sale.

Poluarea apei poate fi caracterizată după natura substanțelor poluante ca fizică (datorată
apelor termice), chimică (ca rezultat al deversării reziduurilor petroliere, fenolilor, detergenților,
pesticidelor, substanțelor cancerigene sau a altor substanțe chimice specifice diverselor industrii),
biologică (rezultată de contaminarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare patogene,
viermii paraziți, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii
etc) și radioactivă.

După perioada de timp cât acționează agentul poluant, poluarea poate fi permanentă,
sistematică, periodică sau accidentală. Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate
locuri. Sub formă de apă sărată există în oceane și mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa
se găsește în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca precipitații solide, sau ninsoare.
Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găsește în ape curgătoare, stătătoare, precipitații
lichide, ploi, și ape freatice sau subterane. În atmosferă, apa se găsește sub
formă gazoasă alcătuind norii sau fiind difuzată în aer determinând umiditatea acestuia.
Considerând întreaga planetă, apa se găsește continuu în mișcare și
transformare, evaporarea și condensarea, respectiv solidificarea și topirea alternând mereu. Această
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
200
perpetuă mișcare a apei se numește ciclul apei și constituie obiectul de studiu al meteorologiei și
al hidrologiei.

Apa care este potrivită consumului uman se numește apă potabilă. Conform standardului din
România, pentru ca apa să fie potabilă sestonul nu trebuie să depășească 1ml/m³. Pe măsura
creșterii populației umane de-a lungul timpului și a folosirii intensive și extensive a resurselor de
apă susceptibile de a furniza apă potabilă, problema apei utilizabile a devenit o problemă vitală a
omenirii. Apa acoperă 71% din suprafața Pământului.

Apa este extrem de importantă din punct de vedere fiziologic, economic și industrial.
Transportul pe apă este coloana vertebrală a comerțului și a economiei. Volumul de pește capturat
în 2017 din apele naturale și acvacultură a depășit 170 de milioane de tone. Centralele
hidroenergetice reprezintă o piatră de temelie importantă a dezvoltării durabile, capacitatea totală
hidroenergetică a lumii în 2015 fiind de 1.212 GW. În plus, apa este utilizată în sistemele de răcire,
încălzire și centralele termoelectrice. Aplicațiile apei în industria chimică și farmaceutică sunt, de
asemenea, foarte diverse. Pe de o parte, este un solvent esențial, mediu de reacție în sinteze
anorganice și organice ba chiar și reactiv (sinteza de HNO3, H2SO4). Prin reformarea alcanilor sau
alcoolilior cu vapori de apă se poate produce gaz de sinteză, iar cracarea cu vapori de apă produce
olefine foarte valoroase (etilenă, propilenă). De asemenea, apa joacă un rol semnificativ în sinteza
acidului acrilic pe baza oxidării propanului și propilenei. Cercetările intensive se concentrează, de
asemenea, pe producerea de apă oxigenată.

Datorită creșterii populației mondiale și a altor factori, tot mai puțini oameni beneficiază de
apă potabilă. Problema apei poate fi rezolvată prin creșterea producției, o distribuție mai bună, și
economisirea resurselor deja existente. Din acest motiv, apa este o resursă strategică pentru multe
țări. Au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte pentru accesul la apă și controlul acesteia.
Experții prevăd mai multe conflicte viitoare din cauza creșterii populației mondiale și creșterii
contaminării prin poluare și încălzire globală.

Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei (WWDR, 2003) din cadrul Programului de
Evaluare a Apei pe Plan Mondial arată că, în următorii 20 de ani, cantitatea de apă potabilă
disponibilă va scădea cu 30%. 40% dintre locuitorii lumii nu au apă curată suficientă pentru o
igienă minimală. Peste 2,2 milioane de oameni au murit în 2000 de boli legate de consumul de apă
contaminată sau din cauza secetei. În 2004, o organizație engleză, WaterAid, a raportat că un copil
moare la fiecare 15 secunde din cauza bolilor legate de apă ce ar putea fi ușor prevenite.

Apa potabilă este mai valoroasă decât oricând în istoria noastră, fiind folosită extensiv în
agricultură și industrie, și primește din ce în ce mai multă atenție pentru a fi folosită judicios pentru
generațiile viitoare.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
201
 Apa potabilă este de obicei colectată la izvoare sau este extrasă din puțuri artificiale.
Construirea mai multor asemenea puțuri ar fi o metodă pentru a produce mai multă apă,
presupunând că pânza de apă freatică poate să asigure un debit adecvat. Alte surse de apă sunt
ploile și apa din râuri și lacuri. Apa de suprafață trebuie însă purificată înaintea consumului de către
om. Purificarea implică îndepărtarea substanțelor nedizolvate sau dizolvate, precum și
a bacteriilor periculoase. Cele mai folosite metode sunt filtrarea cu nisip, pentru îndepărtarea
materiilor nedizolvate, și tratarea cu clor și fierberea pentru uciderea bacteriilor
periculoase. Distilarea îndeplinește toate cele trei sarcini. Există și tehnici mai avansate,
precum osmoza inversă. Desalinizarea apei sărate din mări și oceane este o soluție mai scumpă
utilizată în climatele aride de coastă.

Distribuția apei potabile are loc fie printr-un sistem de distribuție, fie îmbuteliată. În multe
țări există programe de distribuire gratuită a apei în caz de necesitate.

Reducerea risipirii apei, adică utilizarea apei potabile doar pentru consumul uman, ar fi o
altă soluție. În unele orașe, precum Hong Kong, apa de mare este folosită pe scară largă, de
exemplu la toalete, în scopul conservării resurselor de apă potabilă.

Poluarea apei ar putea fi cel mai mare consumator inutil de apă, risipind această resursă,
indiferent de beneficiile aduse poluatorului. Medicamentele consumate de oameni ajung deseori în
canalizare și au efecte negative asupra vieții acvatice dacă se acumulează și nu sunt biodegradabile.

Bibliografie:

www.wikipedia.ro

Stugren, Bogdan – Ecologie theoretică, Cluj Napoca, Ed. Sarmis, 1994

UN AER CURAT – BENEFICII ASUPRA SĂNĂTĂȚII UMANE

Prof. Cotca Alina

Colegiul Tehnic “Traian Vuia” Oradea

În Europa, calitatea aerului s-a îmbunătățit în mod considerabil din momentul în care
Uniunea Europeană și statele sale membre au introdus politici și măsuri privind calitatea aerului în

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
202
anii '70. Emisiile de poluanți atmosferici provenite din multe dintre sursele majore, de exemplu
transport, industrie și generarea de energie electrică, sunt reglementate în prezent și, în general, sunt
în scădere, însă nu întotdeauna conform așteptărilor. Concentrațiile mari de poluanți atmosferici
continuă să aibă un impact semnificativ asupra sănătății europenilor, efectul cel mai nociv fiind
cauzat de pulberile în suspensie și de dioxidul de azot.

Cel mai recent raport anual privind calitatea aerului al Agenției Europene de Mediu relevă
faptul că majoritatea oamenilor care trăiesc în orașele europene sunt încă expuși la niveluri ale
poluării atmosferice considerate nocive de Organizația Mondială a Sănătății. Potrivit raportului,
concentrațiile de pulberi fine în suspensie au cauzat 428 000 de decese premature în 41 de țări
europene în 2014, dintre care aproximativ 399 000 în UE-28.

Proasta calitate a aerului are și un impact economic considerabil, ducând la creșterea

costurilor medicale, la reducerea productivității lucrătorilor și provocând daune solului, culturilor,
pădurilor, lacurilor și râurilor. Cu toate că poluarea aerului este deseori asociată cu vârfuri și
episoade de poluare, expunerea pe termen lung la doze mai mici constituie o amenințare și mai
gravă la adresa sănătății umane și a naturii.

Reducerea poluării aerului contribuie la combaterea schimbărilor climatice

Este posibil ca dioxidul de carbon să fie cel mai important factor care determină încălzirea
globală și schimbările climatice, însă nu este singurul. Mulți alți compuși gazoși sau particule,
cunoscuți sub denumirea de „poluanți cu efect nociv asupra climei”, influențează cantitatea de
energie solară (inclusiv căldură) reținută de Pământ.

De exemplu, metanul reprezintă un poluant extrem de puternic cu efect nociv asupra climei,
precum și un poluant atmosferic legat de activitățile agricole, strâns legat de producția animală și de
consumul de carne. Pulberile în suspensie constituie un alt poluant cu impact asupra schimbărilor
climatice și a calității aerului. În funcție de compoziție, acestea pot avea un efect de răcire sau de
încălzire asupra climei locale și globale. De exemplu, carbonul negru, unul dintre compușii
particulelor fine în suspensie și un rezultat al arderii incomplete a combustibililor, absoarbe
radiațiile solare și infraroșii din atmosferă și, prin urmare, are un efect de încălzire.

Măsurile luate pentru reducerea emisiilor de poluanți cu ciclu de viață scurt cu efect nociv
asupra climei, precum carbonul negru, metanul, ozonul sau precursori ai ozonului, aduc beneficii
atât sănătății umane, cât și climei. Gazele cu efect de seră și poluanții atmosferici provin din
aceleași surse de emisii. În consecință, se pot obține beneficii potențiale, inclusiv reducerea
costurilor, prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră sau a poluanților atmosferici.

Cu toate acestea, în trecut au fost promovate anumite măsuri care ar fi trebuit să aducă
beneficii, printre altele, schimbărilor climatice, care au avut însă un impact negativ neintenționat
asupra calității aerului. De exemplu, multe țări au promovat utilizarea vehiculelor diesel, însă s-a
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
203
dovedit ulterior că acestea emit niveluri ridicate de poluanți atmosferici. În mod similar,
promovarea arderii materialului lemnos regenerabil în unele zone ale Europei a condus, din păcate,
la niveluri ridicate de particule în suspensie în aer la nivel local. Trebuie să învățăm din aceste
exemple și să ne asigurăm că toate consecințele măsurilor pe care alegem să le punem în aplicare
sunt înțelese corect și sunt luate în considerare.

Legăturile dintre schimbările climatice și calitatea aerului nu se limitează la poluanții

obișnuiți eliberați în atmosferă și proveniți din aceleași surse. Și schimbările climatice pot agrava
problemele legate de poluarea atmosferică. În multe regiuni din lume, se preconizează că
schimbările climatice vor afecta condițiile meteorologice locale, inclusiv frecvența valurilor de
căldură și episoadele atmosferice stagnante. Este posibil ca o cantitate de lumină mai mare și
temperaturile mai ridicate nu doar să prelungească perioadele în care nivelurile de ozon sunt
ridicate, ci să și agraveze concentrațiile maxime de ozon. Acestea nu sunt, cu siguranță, vești bune
pentru unele părți ale Europei, care se confruntă cu episoade frecvente de niveluri excesive de ozon
troposferic.

Poluarea atmosferică nu se manifestă la fel peste tot în lume. În atmosferă sunt eliberați
diferiți poluanți dintr-o mare varietate de surse. Transportul rutier, agricultura, termocentralele,
industria și gospodăriile sunt cele mai mari surse de poluanți atmosferici din Europa. Odată ajunși
în atmosferă, acești poluanți se pot transforma în poluanți noi și se pot răspândi. Elaborarea și
punerea în aplicare a unor politici de abordare a acestei complexități nu sunt sarcini ușoare.

Având în vedere diversitatea surselor în ceea ce privește răspândirea geografică și

activitatea economică, trebuie să se ia măsuri la diferite niveluri, de la nivel local la nivel
internațional. Convențiile internaționale pot viza reducerea cantității de poluanți eliberate în
atmosferă, însă în absența măsurilor locale — precum campaniile de informare, eliminarea din
orașe a vehiculelor cu capacitate de poluare mare și deciziile de planificare urbană — nu vom reuși
să valorificăm toate beneficiile eforturilor noastre. De asemenea, această diversitate înseamnă că nu
există o soluție universală pentru poluarea aerului. Pentru a reduce expunerea și efectele nocive
ulterioare, autoritățile trebuie să își adapteze măsurile pentru a reflecta factorii locali, precum surse,
demografie, infrastructură de transport și economie locală.

Pentru a îmbunătăți coeziunea între măsurile luate la nivel local, național, european și
global, Comisia Europeană a reunit diferite părți interesate din Europa în cadrul Forumului pentru
aer curat din luna noiembrie. Forumul organizat la Paris nu s-a concentrat doar asupra îmbunătățirii
calității aerului în orașe, ci și asupra poluării aerului din cauza activităților agricole. De asemenea,
acesta a evidențiat oportunitățile de inovare și de afaceri asociate cu măsurile luate pentru
asigurarea calității aerului.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
204
Bibliografie:

www.wikipedia.ro

Stugren, Bogdan – Ecologie theoretică, Cluj Napoca, Ed. Sarmis, 1994

OMUL ȘI MODIFICĂRILE MEDIULUI

Prof. înv.primar Negreț Carmen

Școala Gimnazialǎ Breasta, Dolj

Încălzirea globală nu mai este un subiect nou, doar că, de la an la an, îşi face simțită
prezența tot mai acut – perioade de secetă, urmate de furtuni violente, de inundații, temperaturi
foarte ridicate pe timp de iarnă sau prea scăzute în timpul primăverii.

În ciuda faptul că și în zona aceasta de țară am resimțit, în ultimii ani, efecte indirecte ale
încălzirii globale, totuși, în privința lor părerile sunt împărțite. Sunt voci care susțin, în ciuda
studiilor de specialitate, că suntem în parametri normali.

Fenomenele devastatoare din ultimii ani – uragane, inundații devastatoare, incendii de

pădure, secete cumplite, care au lovit toate zonele globului – sunt generate, afirmă specialiștii, de
efectul de încălzire globală.

Încălzirea globală este generată de efectul de seră. Energia solară intră în atmosferă sub
forma unor unde și încălzește Pământul. O parte din ea, după ce își face datoria, este trimisă înapoi
în spațiu, sub forma razelor infraroșii. În condiții normale, o parte din cantitatea de raze infraroșii
este reținută de atmosferă, ceea ce e bine, pentru că astfel, temperatura de pe Pământ rămâne în
limite suportabile. În condițiile actuale, însă, prin arderea combustibilului fosil și din defrișări
masive, rezultă cantități mari de dioxid de carbon și metan, gaze care duc la îngroșarea stratului
atmosferic și, pe măsură ce acesta se îngroașă, reține o cantitate mare de radiații infraroșii, care
altfel s-ar fi pierdut in spațiu. Nemaifiind posibilă eliminarea radiațiilor, temperatura atmosferei și a
oceanelor crește continuu.
Poluarea are de altfel un efect dramatic asupra resurselor naturale. Ecosisteme ca pădurile,
lacurile, insulele de corali sau râurile aduc mari avantaje mediului înconjurător. Ele îmbunătăţesc
apa şi calitatea aerului, sunt un habitat pentru plante şi animale şi produc alimente şi medicamente.
Aceste ecosisteme pot fi oricând distruse din cauza poluării. Mai mult, datorită relaţiilor complexe

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
205
dintre diferitele tipuri de organisme şi ecosisteme, contaminarea mediului poate avea efecte care nu
sunt imediat descoperite sau care sunt greu de prevăzut. De exemplu, oamenii de ştiinţă pot doar să
speculeze pe marginea posibilelor efecte ale micşorării stratului de ozon, singurul protector al
Pământului împotriva dăunătoarelor raze ale Soarelui. Ploaia acidă este formată atunci când
emisiile industriale se amestecă cu stratul atmosferic. Poluanţii pot fi duşi în nori distanţe lungi
până a începe ploaia, ceea ce înseamnă că pădurile şi lacurile destul de îndepărtate de fabrici sau
uzine pot fi afectate.
Poluarea există în multe forme şi afectează mai multe aspecte ale mediului. Punctele-sursă
ale poluării vin de la surse specifice, identificate cum ar fi conductele canalizărilor sau coşurile
fabricilor. Există însă şi surse ale poluării care vin din diferite locuri, cum ar fi contaminarea unui
râu dintr-o zonă urbană sau fumul de la ţevile de eşapament.Efectele acestor poluanţi pot fi
imediate sau în timp. Efectele primare apar imediat după ce s-a produs contaminarea, cum ar fi
moartea plantelor şi speciilor marine după vărsarea unei cantităţi de petrol în apă. Efectele
secundare pot fi întârziate sau pot persista în mediu, poate chiar rămânând neobservate pentru mult
timp. Aceste efecte, publicate de Rachel Carson în cartea ei apărută în 1962, ameninţă
supravieţuirea speciilor contaminate şi au zeci de efecte chimice despre care nu se ştie
încă.Modificările globale ale mediului sunt diferenţiate în modificări sistemice (încălzirea climei,
deteriorarea stratului de ozon, ridicarea nivelului Oceanului Planetar etc.) şi în modificări
cumulative (despăduriri, deşertificare, reducerea biodiversităţii, poluarea mediului etc.), care se
produc datorită impactului antropic tot mai accentuat asupra Terrei. În evoluţia Sistemului Terestru
se înregistrează unele praguri critice şi unele schimbări potenţiale rapide sub formă de salt, care pot
să fie periculoase pentru societate. Aceste salturi sunt legate de evoluţia nelineară a Sistemului
Terestru, care se află în prezent într-o situaţie fără precedent, fiind alterată variabilitatea sa naturală
caracteristică.

BIBLIOGRAFIE:

BĂLTEANU, Dan; ȘERBAN, Mihaela – “Modificările globale ale mediului, ed. C.N.I. Coresi,
Buc, 2005

MATEI, Elena – “Mediu şi turism”, ed. Credis, Bucuresti, 2005

MANEA, Gabriela-“Zone şi arii protejate şi valorificarea lor în turism”, ed. Credis, Bucuresti, 2005

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
206
 PROBLEME DE MEDIU ACTUALE

- POLUAREA CU PESTICIDE-

Prof. Bădăuță Camelia Corina

Liceul Tehnologic “Virgil Madgearu”

Dezvoltarea societăţii umane în timp se caracterizează prin extinderea sa în spaţiu şi prin

creşterea complexităţii şi diversificarea conexiunilor între componentele sale şi între acestea şi
ecosistemele naturale, ceea ce permite o absorbţie sporită a resurselor şi disiparea mai eficientă a
reziduurilor reprezentate de produşi secundari şi de energia reziduală.

Poluarea se referă la modificările factorilor de mediu, abiotici şi biotici, determinate de

introducerea în mediu a deşeurilor activităţii umane (materie sau energie degradată, numite generic
poluanţi).

Pesticidele sunt compuşi chimici de sinteză cu mare eficacitate şi selectivitate în distrugerea

unor categorii de organisme vii considerate ca dăunătoare economiei sau sănătăţii omului.
Pesticidele sintetice sunt în prezent esenţiale pentru stilul nostru de viaţă. Acestea conferă un
avantaj competitiv major omului prin eliminarea speciilor competitoare pentru hrană.

Pesticidele sunt substanțe sau amestecuri de substanțe ce conțin ingrediente biologic active
împotriva dăunătorilor. Ingredientele biologic active sunt, în general, substanțe toxice cu potențial
de degradare a mediului. Multe pesticide sunt toxice și pentru om. Din aceste motive producerea,
ambalarea, depozitarea, transportul și utilizarea pesticidelor sunt reglementate prin lege

Astfel, utilizarea ierbicidelor, a raticidelor şi insecticidelor asigură maximalizarea producţiei

agricole. Sunt eliminate de asemenea speciile dăunătoare pentru sănătatea umană (ectoparaziţi şi
vectori ai unor maladii grave cum este malaria şi febra galbenă). Explozia demografică a speciei
umane a fost posibilă în parte şi datorită utilizării acestor compuşi.

Proprietăţile insecticide ale DDT (diclor-difenil-tricloretan) au fost descoperite în 1939.

După al Doilea Război Mondial a început să fie utilizat pe scară mare pentru controlul insectelor
dăunătoare din agricultură şi silvicultură, vectorilor unor boli, ectoparaziţilor şi insectelor din
locuinţe şi clădiri industriale şi agricole. De exemplu, ţânţarul anofel (vectorul parazitului malariei)
a fost intens combătut iar malaria a fost eradicată din Europa, din zone unde era endemică, inclusiv
lunca inferioară a Dunării şi deltă.

Se poate afirma că DDT a salvat viaţa asute de milioane de oameni. Dar o serie de specii de
insecte au început să dezvolte rezistenţă la DDT, ceea ce impus utilizarea unor concentraţii din ce
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
207
în ce mai mari, iar în timp utilizarea altor pesticide de sinteză. În 1950 existau deja 30 de specii de
insecte rezistente, iar numărul acestora a crescut în 20 de ani la 225 de specii. În 1990, peste 500 de
specii de insecte erau rezistente la cel puţin un tip de insecticid.

Din a doua jumătate a secolului trecut, tot mai multe pesticide de sinteză au început să fie
folosite. Deşi s-au acumulat nenumărate informaţii referitoare la efectele negative şi la impactul
pesticidelor asupra organismelor vii şi sistemelor ecologice utilizarea lor continuă. Mai mult,
producţia globală de pesticide a crescut de peste 10 ori, în ultimii 50 de ani şi se preconizează să
crească cu peste 270% până în anul 2050. În urmă cu 20 de ani, cheltuielile la nivel global pentru
producerea şi utilizarea pesticidelor au fost estimate la 16 miliarde de dolari SUA. Statele Unite au
cheltuit aproximativ o treime din această sumă, urmate fiind de Japonia şi Franţa. În fiecare an
fermierii din SUA utilizează aproximativ 440.000 tone de pesticide. Dacă împărţim cantitatea de
pesticide utilizată anual de SUA la populaţia acesteia, rezultă aproape două kg de pesticide de
persoană anual.

Poluarea solului cu pesticide ocupa un rol important. Spre deosebire de alte

substantepoluante, pesticidele sunt dispersate voit in mediul natural pentru a distruge
anumitiparaziti ai omului, animalelor domestice sau ai culturilor agricole. Suprafetele afectatesunt
considerabile.Pesticidele moderne sunt in cea mai mare parte substante organice de sinteza. Ele
sunt destinate pentru distrugerea insectelor daunatoare (insecticide), a ciupercilor
fitofage(fungicide), a buruienilor din culturi (ierbicide), a razoarelor (rodenticide) sau
anematodelor (nematocide).Cu toate avantajele importante pe care le prezinta folosirea pesticidelor
in agricultura(cresterea productiei, reducerea miini de lucru etc.) utilizarea lor pe scara larga si
indoze mari si repetate provoaca numeroase incoveniente de ordin ecologic.

Contaminarea solurilor si a vegetatiei cu pesticide are importante efecte asupra speciilor si

biocenozelor. Acesete efecte pot fi de natura demoecologica adica cele care afecteaza populatiile si
in special densitatea acestora si de natura biocenotica – cele care provoaca rupturi ale echilibrelor
biocenotice.

Din păcate producerea şi utilizarea pesticidelor nu poate fi stopată, cel puţin momentan.

Ce putem însă face pentru e reduce măcar efectele nocive ale poluării cu pesticide? Se pot
elimina, într-o primă fază, substanţele cele mai periculoase din punct de vedere al toxicităţii şi/sau
remanenţei (duratei de timp cât persistă în mediu până a fi descompuse sau inactivate). Sunt în curs
de elaborare metode de combatere integrată ce implică utilizarea limitată, raţională a pesticidelor.
De asemenea, se caută metode de combatere biologică, cum ar fi utilizarea paraziţilor şi patogenilor
speciilor ţintă.

Căile de reducere sau eliminare a poluării sunt extrem de variate. Cele mai eficiente sunt
folosirea unor tehnologii nepoluante sau mai puţin poluante, sau renunţarea la activităţile ce

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
208
generează poluare. De exemplu, electricitatea se poate obţine fie prin arderea combustibililor fosili,
care prin noxele eliberate poluează atmosfera, fie prin folosirea surselor regenerabile (energie
hidro, eoliană, geotermală) care au un impact mai redus asupra mediului.

Reciclarea materialelor (fier, aluminiu, metale neferoase, sticlă, deşeuri de hârtie etc.)
reduce mult impactul deşeurilor asupra mediului.

Chiar dacă nu poate fi concepută o agricultură modernă, intensivă şi eficientă fără utilizarea
pesticidelor, totuşi, toxicitatea ridicată, persistenţa şi acumularea acestora reclamă o folosire
raţională, corectă şi doar în caz de ultimă soluţie existentă. Acest lucru se impune cu atât mai mult
cu cât efectele lor nocive se regăsesc amplificate la capătul lanţului trofic (organismul uman)

Bibliografie:

Botnariuc N., Vădineanu A., “Ecologie”, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982, paginile
300-342 şi 342-348.

Brown L. (Coordonator), “Starea Lumii 1999”, Editura Tehnică, 1999.

Cogălniceanu D., “Managementul Capitalului Natural”, Editura Ars Docendi, 1999, paginile 156-
158.

Cogălniceanu A., Cogălniceanu D., “Energie economie ecologie”, Editura Tehnică, 1997, paginile
180-202.

Primack R.B., Pătroescu M., Rozylowicz L., Iojă C., “Conservarea Diversităţii Biologice”, Editura
Tehnică, 2002, paginile 79-95.

POLUAREA MEDIULUI

Prof. Georgescu Otilia

Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii ,,Gheorghe Airinei”

Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente

străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului şi care provoacă, prin natura lor, prin

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
209
concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează
disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului, esenţiale vieţii.

Poluarea poate fi naturală şi artificială. Principalele surse naturale ale poluării sunt: erupţiile
vulcanice, furtunile de praf, incendiile pădurilor, gheizerele sau descompunerea unor substanţe
organice.

Erupţiile vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi, exercitând influenţe negative
asupra purităţii atmosferice. Cenuşa vulcanică, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte
numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi, care pot pluti până la mari
distanţe de locul de emitere. Timpul de rămânere în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge
chiar la 1-2 ani.

Furtunile de praf sunt, şi ele, un important factor de poluarea a aerului. Terenurile afânate
din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriană a vegetaţiei şi rămân
expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată, ridică de pe sol o parte din
particule, care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor particule, ca
urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se poate produce la
mari distanţe faţă de locul de unde au fost ridicate.

Incendiile naturale sunt o importantă sursă de fum şi cenuşă, care se produc atunci când
umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai
ales în zona tropicală, deşi, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de
natură să favorizeze izbucnirea incendiului. Din punct de vedere al surselor de poluare produse de
om (artificiale), se disting: poluare industrială 20-25%, poluare casnică 50-60%, poluare datorată
mijloacelor de transport 20-25%.

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Procesele de

producţie industrială şi producţia de energie a industriei sunt principalele surse de poluare
atmosferică, dar la aceasta putem adăuga orice arderi din care rezultă substanţe poluante.

Gazele industriale, gazele rezultate din arderi, fie că e vorba de încălzirea locuinţelor sau de
gazele de eşapament eliminate de autovehicule, poluează atmosfera cu numeroase substanţe
dăunătoare sănătăţii, aceste substanţe provocând, printre altele, boli respiratorii şi alergii, precum şi
ploi acide ce distrug pădurile.

Praful, cenuşa şi fumul au o proporţie destul de mare în totalitatea poluanţilor care există în
atmosferă. Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate
activităţile omeneşti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi. O importantă sursă
industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţii, care are la bază
prelucrarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.).

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
210
 Monoxidul de carbon (CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai
mare printre poluanţii devastatori.

Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă, acest amestec de gaze ce acoperă globul
pământesc, amestec ce asigură viaţa şi ne protejează de razele dăunătoare ale Soarelui. Echilibrul
natural al gazelor atmosferice este ameninţat acum de activitatea omului. Aceste pericole sunt
reprezentate de efectul de seră, încălzirea globală, poluarea aerului, subţierea stratului de ozon şi
ploile acide.

Stratul de ozon din stratosferă ne protejează, reţinând razele ultraviolete ale soarelui.
Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea frigiderelor, detergenţilor etc., gazele
emanate de acestea au ajuns în aer în cantităţi mai mari decât cele care ar putea fi suportate de
atmosferă. Pe măsură ce se ridică, ele descompun, distrug stratul de ozon. O mare gaură în ozon se
dezvoltă deasupra Antarcticii, timp de câteva luni, în fiecare an.

Gazele de seră, rezultate din procesele industriale şi din agricultură, dereglează echilibrul
atmosferic, reţin razele infraroşii şi le reflectă pe suprafaţa Pământului. În consecinţă, creşte
temperatura medie globală. Stratul gros de agenţi poluanţi eliberaţi de un oraş mare poate crea o
ceaţă sufocantă, mai ales când nu există curenţi de aer care să împrăştie poluanţii. Gazele acide
emanate de coşurile fabricilor şi de autovehicule se amestecă cu precipitaţiile, rezultând ploi acide
care distrug clădiri şi păduri şi omoară peştii. Unii agenţi poluanţi ajung în atmosferă, distrugând
ozonul natural care protejează animalele şi plantele împotriva razelor ultraviolete nocive ale
Soarelui.

Ploaia acidă distruge plantele şi animalele. Ele spală nutrienţii de pe sol şi frunze, acestea se
îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizând distrugerea
lor. Păduri întregi au dispărut din această cauză. Este şi mai rău dacă ploaia acidă ajunge în râuri
sau lacuri, pentru că acestea transportă otrava la distanţă, omorând şi cele mai mici organisme.
Peştii sunt determinaţi de aluminiu să producă o mucoasă lipicioasă, care le înfundă branhiile şi îi
“sufocă” în cele din urmă. Apele acide distrug şi icrele.

Gazul carbonic (CO2, dioxidul de carbon) este cel mai important gaz din ciclul carbonului.
Inofensiv, el asigură clorul necesar fotosintezei. Lasă să treacă undele scurte ale radiaţiilor solare în
atmosferă, absorbind undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reîncălzire a
aerului (efectul de seră).

Activităţile casnice sunt, fie că vrem sau nu, o importantă sursă de poluare. Astăzi, în multe
ţări în curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca şi elementele, preţul său crescând
permanent. Această creştere este datorată restrângerii suprafeţelor împădurite. Multe ţări, altădată
exportatoare de material lemnos, au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de
regenerarea fondului forestier.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
211
 Măsuri de prevenire a poluării apei, amintim: interzicerea îndepărtării la întâmplare a
reziduurilor, de orice fel, care ar putea polua apa, organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a
instalaţiilor locale, construirea de staţii de epurare, înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a
substanţelor radioactive din apele reziduale ale unităţilor unde se produc sau se utilizează
radionuclizi, controlul depozitării reziduurilor solide.

Bibliografie:

Zamfir, Gheorghe, Poluarea mediului ambient, Editura Junimea, Iaşi, 1974:

Pricope, Laura, Pricope Ferdinand, Poluarea mediului şi conservarea naturii, Editura Vladimed-
Rovimed, Bucuresti, 2008.

POLUAREA NATURII

Prof. in inv. presc. Solomon Angelica

Scoala Gimnaziala nr.190

Poluarea reprezintă totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct sau indirect,
materie sau energie cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează ecosistemele,
diminuează resursele biologice şi pun în pericol sănătatea omului” [latinescul polluere = a murdări
a pângări, a polua].

Una dintre cele mai dezbătute probleme ale conteporaneității o reprezintă poluarea
mediului. Termenul „poluare” este frecvent utilizat în ultimii ani în diferite contexte. Îl regăsim
astfel în reportajele și articolele din mass-media ce aduc în prim plan diversele tipuri de poluare și
efectele pe care acest fenomen le are asupra mediului înconjurator , dar și asupra sănătății noastre.
Poluarea reprezintă, de fapt, preţul pe care oamenii îl plătesc pentru beneficiile aduse de tehnica
modernă.

Începând din anii '70, au apărut primele semnale, tot mai vizibile, ale dereglărilor apărute la
nivel global: subțierea stratului de ozon, modificările climatice, ploile acide, poluarea apelor, a
aerului și a solului. Conform unui raport publicat de Organizația Mondială a Sănătății în 2014, circa
7 milioane de oameni au murit în anul 2012 doar din cauza poluării aerului.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
212
 Una dintre formele de poluare cu efecte majore asupra mediului înconjurător este poluarea
aerului. Implicit, poluarea aerului înseamnă poluarea atmosferei, altfel spus, orice gaz ce pătrunde
în atmosferă poate cauza efecte nedorite ce duc la dezechilibre uriașe pe termen îndelungat. De
aceea, subțierea stratului de ozon din atmosferă cauzat de poluarea aerului va avea un impact major
asupra existenței ecosistemelor de pe planetă, o amenințare la adresa omenirii provocată de însăși
omenirea.

Emisiile poluante pot fi împărțite în două categorii:

După natura poluanților, emisiile poluante pot fi sub formă de pulberi şi gaze, emisii
radioactive şi emisii sonore.

După proveniența poluanților surse de poluare sunt naturale şi artificiale

Sursele ce produc poluare pot fi și ele clasificate în surse naturale și surse artificiale.

În timp ce sursele naturale produc o poluare accidentală și sunt situate la distanțe mari de
centrele populate, sursele artificiale sunt mult mai numeroase şi cu emisii mult mai dăunătoare,
acestea fiind şi într‐o dezvoltare continuă datorată extinderii tehnologiei şi a proceselor pe care
acestea le generează. Dintre sursele de poluare naturale amintim: vulcanii, ce pot polua atmosfera
cu pulberi solide, gaze şi vapori, substanțe toxice, datorită conținutul lor mare de compuşi ai
sulfului ce rezultă în urma erupției, furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc., ceața ce
se formează în zonele din vecinătatea oceanelor care aduc în atmosfera continentală cristale de sare
ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de apă. Arderea combustibililor fosili pentru
producerea de electricitate, transport, industrie şi gospodării, procesele industriale şi utilizarea
solvenților în industriile chimice, tratarea deşeurilor se numără printre sursele de poluare artificiale.

Între efectele poluării aerului, cele mai grave sunt: probleme respiratorii și cardio,
încălzirea globală, ploile acide, eutrofizarea apei, efectul poluării asupra animalelor sălbatice,
subțierea stratului de ozon.

Pentru a ne asigura că pe termen lung omenirea va exista, trebuie găsite soluții eficiente
pentru reducerea poluării artificiale. Fiind o problemă globală ea trebuie să fie abordată la nivel
planetar, cu eforturi comune din partea țărilor dezvoltate. 25 de ţări dezvoltate şi în curs de
dezvoltare, au căzut de acord în noiembrie 1990, să creeze un instrument de asistenţă în materie
denumit: “The Global Environment Facility” (GEF), GEF concentrându-și eforturile asupra a 4
domenii şi anume: protecţia păturii de ozon; limitarea emisiilor de poluanţi (efect de seră);
protejarea biodiversităţii (fondului genetic); protejarea apelor internaţionale.

Noi, oamenii, reprezentăm omenirea și protejarea planetei începe cu fiecare dintre noi,
schimbându-ne obiceiurile și învățându-i pe cei mici să iubească și să protejeze natura prin reciclare
și plantare. Noi, oamenii, putem să redăm culoarea Planetei Pământ!
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
213
Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluarea_aerului

Constantin Munteanu, Mioara Dumitrascu, Alexandru Iliuta, „Ecologie şi protecția calitãții

mediului”, editura Balneară, București, 2011, pag.3, pag.8

https://stratos.ro/ce-este-poluarea-aerului-si-cum-o-putem-combate/

http://mediu.gov.md/ro/content/ce-po%C8%9Bi-face-tu-pentru-proteja-mediul

OUR PLANET, OUR LEGACY

Prof. Vlad Claudia

Colegiul National “Teodor Nes” Salonta

Some people live on this Earth as if they have another planet set up somewhere in the
universe that they plan to move to once this one gets too filled with litter. Some people live on this
Earth carrying on their lives believing that plants and animals are theirs for good. But there is also a
third type of people who live on this Earth believing it is their mission in life to live in harmony
with all living creatures and to leave the planet a little bit of a better place than it was when they got
here.

We, as parents, should educate our children into living each day like it’s Earth Day and
treating all creatures around us with due respect and care. It is necessary to protect the planet from
the many destructive practices humans have developed over the years because this planet is our
only home, the home that we grow our children in and the home that we leave for our future
generations. Therefore, the best way to take care of our home and to see this happen for generations
to come is to teach our children, of course!

Education starts from a very early age with small steps, making the little ones enjoy the
tasks that involve protecting the environment. Good habits are fostered early.

Of course every child is asked to clean after themselves at home, to keep their rooms tidy.
This concept is not applicable only for toy rooms and bedrooms, it can work for the Earth as well.
We should just extend this idea to cleaning up our environment. Teach children to be conscious
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
214
about what they pour down the sink (no chemicals allowed), how to recycle properly, and the
importance of composting.

Thinking about the future has become a norm for children as they grow up. When I was
growing up, it seemed like every stage of life was completed with eyes on the “future:” get good
grades so you can go to a good college and then one day get a great job, and on and on.

The idea behind “cradle to cradle” is not too far away from this mindset, it’s just translated
into thinking about the future of the inanimate objects that surround us. When I’m done with this
shirt, what will happen to it? Where will this plastic container go after I throw it out? We, as adults
should have an answer to these questions and then pass the healthy thinking on to our children.

Cradle to cradle is about learning to reduce your impact on the planet by recognizing how
everything you buy or own contributes to your footprint. We don’t live in a disposable world, so
our belongings should not be disposable either.

Another important lesson that children should be taught is to value everything from their
favourite pet to the little spider crawling on the floor; this may turn into a wonderful way to foster a
perspective that can see a larger picture and appreciate how everything has worth and deserves
ample respect and care. Children are highly emotional little people, so if we teach them to love all
things, they will love away!

Telling kids not to get dirty is something we should try to avoid. Teaching children
about planting, growing and harvesting is fun and it teaches them the essentials of environmental
conservation. Quite simply, you give what you get when it comes to growing plants of any kind.
Involving your children in the family’s gardening activities not only offers you quality time
together but it also contributes to boosting their immune system. By showing children where food
actually comes from instills a sense of appreciation for the Earth. Once you dig in the dirt, plant a
seed, and taste the incredible flavour of a home-grown tomato, you understand the power of dirt
and how important it is to protect it.

We already teach children the importance of sharing, but mostly only enforce this idea when
it comes to sharing toys or other material things. If we teach children that they share the Earth with
every living thing on it, then conservation becomes a no-brainer. When brushing your teeth,
remember to turn off the water because you share that with animals, plants, and other people! Just
because you like that flower doesn’t mean you can own it. Learning to respect natural resources
and appreciate their importance, not only to yourself but to every other creature, is a lesson that can
be extended all through life.

We, as parents and teachers, should be an example for the younger ones and teach them by
actually showing them that it is essential to do our best to keep our planet healthy, try to protect and

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
215
to reduce as much as possible our impact on it. The Earth is ours to share, so we want to protect,
cherish and leave it as a proper and healthy home for the next generations.

Source:

https://www.onegreenplanet.org/animalsandnature/things-we-need-to-teach-our-children-about-
protecting-the-planet/

POLUAREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

Prof. Popescu Georgeta

Şcoala Gimnazială “Contantin Gheorghiţă” Podari, jud. Dolj

Civilizaţia şi tehnologia ne asalteazǎ, dar noi, oamenii, trebuie sǎ realizǎm cǎ suntem bogaţi
fǎrǎ sǎ vrem şi adesea fǎrǎ sǎ ştim, bogǎţia noastrǎ constând în lumea vie care ne-a generat şi care
ne înconjoarǎ.

De 4600 milioane de ani, de când s-a format, Pǎmântul a ştiut sǎ se regenereze şi sǎ

supravieţuiascǎ urmându-şi ciclurile lui naturale. Prezenţa poluǎrii aratǎ însǎ cǎ legǎtura dintre
viaţǎ şi mediul ei a început sǎ se destrame, cǎ între relaţiile de echilibru ale mediului au apǎrut
rupturi. În condiţii de echilibru, în naturǎ nu existǎ deşeuri, reziduurile biologice ale unei specii
fiind hranǎ pentru altele, stabilind astfel cicluri de-a lungul cǎrora materia se recicleazǎ. În acest
lanţ perfect a intervenit însǎ omul care tinde sǎ distrugǎ acest echilibru transformându-l într-un
fenomen liniar.

În anul 1991, experţii de la NASA (The National Aeronautics and Space Administration)
împreună cu alte agenţii guvernamentale americane au elaborat un proiect numit „Misiune pe
Planeta Pământ”. Acest proiect studiază cu ajutorul sateliţilor artificiali modificările globale de pe
Pământ.

Poluarea este forma principală de deteriorare a mediului, aşa după cum a arătat, încă din
1974, Organizaţia pentru Cooperare Economică şi dezvoltare (OECD). Prin urmare, ansamblul de
fenomene ce conduc la schimbarea mediului înconjurător în detrimentul calităţii vieţii constituie
poluarea mediului. Totalitatea acţiunilor întreprinse pentru a păstra echilibrul ecologic, pentru a
menţine şi ameliora calitatea factorilor naturali reprezintă protecţia mediului.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
216
 Printre efectele pe termen lung ale poluării atmosferei se află: deteriorarea stratului de ozon
din stratosferă, efectul de seră, ploile acide, smogul.

După natura factorilor de poluare deosebim: poluarea chimică, poluarea fizică, poluarea
biologică, poluarea estetică şi poluarea centrelor urbane. Dintre acestea poluarea chimică are o
pondere deosebit de mare în producerea ploilor acide.

Poluarea chimică apare în urma introducerii necontrolate în atmosferă a substanţelor

gazoase, lichide, aerosoli, îngrăşăminte chimice, pesticide, hidrocarburi etc. În urma poluării
chimice parametrii fizico-chimici ai apelor de suprafaţă şi ai atmosferei se modifică. De asemenea,
ea conduce la alterarea echilibrului dintre specii, acidificarea solului, modificări fiziologice la
plante şi animale, modificarea compoziţiei apei subterane, accelerarea procesului de coroziune a
construcţiilor şi materialelor etc.

Dintre poluanţii gazoşi amintim: oxizii de azot (NOx), bioxidul de sulf (SO2), hidrogenul
sulfurat (H2S), bioxidul de carbon (CO2), monoxidul de carbon (CO) şi produsele petroliere.

Oxizii de azot (NOx) sunt estimaţi la circa 5,3∙107 t/an. În proporţie de 90% ei provin din
arderea combustibililor fosili şi din transporturile auto.

Oxizii de azot (NOx) contribuie la formarea smogului fotochimic. Aceşti oxizi au efecte
ecologice indirecte ca: schimbarea de climat şi deprecierea stratului de ozon.

Bioxidul de sulf (SO2) se eliberează anual în atmosferă în cantitate de cca. 1,5∙108 t/an.
Emanaţiile de bioxid de sulf rezultă în urma combustiei cărbunilor şi a păcurii. Ele se mai datorează
industriei neferoase şi industriei alimentare. Bioxidul de sulf contribuie în mare măsură la
producerea ploilor acide şi obstrucţionează căile respiratorii. Plantele cele mai sensibile la bioxidul
de sulf, şi în general la poluarea atmosferei, sunt lichenii. Ei pot serivi ca indicator biologic al
gradului de poluare.

Hidrogenul sulfurat (H2S) provine din procesele de putrefacţie, din gazele de cocserie şi din
industria petrolieră. Acest gaz are o acţiune toxică, concentraţia letală fiind de 1mg/laer.

Bioxidul de carbon (CO2) este estimat în atmosferă în cantitate de circa 7∙1011 t/an. Datele
statistice arată că industria chimică, energetică şi siderurgică transformă anual 5 miliarde tone de
carbon, prin ardere, în CO2. Prin acţiunile de defrişare, desţelenire, asanare sau arderea lemnului în
scopuri industriale sau casnice sunt eliberate circa 4,3 miliarde tone pe an. Din această cantitate, în
atmosferă rămân 2,4mld.t/an, 1,4mld.t/an sunt absorbite de oceane iar 1,8mld.t/an sunt preluate de
plante. Restul de 4mld.t/an au existenţă necunoscută. De asemenea, bioxidul de carbon este
responsabil de modificările de climă de pe Terra, prin aşa numitul efect de seră.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
217
 Monoxidul de carbon (CO) îşi manifestă toxicitatea la nivelul sângelui şi al celulelor. El
rezultă prin arderea incompletă a combustibililor. Principalul efect toxic constă în formarea
carboxihemoglo-binei, care în procent mai mare de 40% produce comă.

Produsele petroliere ajung în cantităţi mari în atmosferă, hidrosferă şi sol, ca urmare a

activităţii umane necorelată cu condiţiile de mediu. Statisticile au arătat că scurgerile industriale din
rafinării direct în mare sau prin reţeaua hidrografică a continentelor, ajung la valori de 5÷10
milioane tone petrol/an.

Rezultă, deci, că poluarea hidrosferei este foarte extinsă, dacă avem în vedere că numai o
tonă de ţiţei brut acoperă cu o peliculă aproximativ 12km2 suprafaţă de apă. Benzenul şi omologii
săi manifestă o acţiune toxică iritantă, narcotică, cancerigenă.

Un fenomen poluant cu urmări catastrofale îl constituie Mareea Neagră. Astfel, la interfaţa

apă – aer are loc o scădere a tensiunii superficiale, datorită peliculei formate la suprafaţa apei. În
acest mod se perturbă viaţa a numeroase organisme planctonice, vegetale şi animale şi are loc o
scădere a intensităţii fotosintezei, întrerupându-se schimbul de gaze între apă şi aer. De asemenea,
circa 25% din produsele petroliere se evaporă datorită agitaţiei apei, poluând atmosfera. O altă
parte din aceste produse se dispersează în apă, pătrunzând în diferite organisme acvatice. Un număr
mare de specii sunt distruse, dintre care unele sunt exploatate de om.

Printre poluanţii metalici amintim plumbul şi mercurul:

- Plumbul poluează şi el mediul înconjurător. Deşeurile de plumb, sunt eliminate în atmosferă, în

sol şi în hidrosferă. Cantităţi mari de plumb provin din gazele de eşapament. Aceste cantităţi mari
sunt antrenate de ploi şi introduse în circuitul apei şi în sol.

Zonele de extracţie din unele zone industriale concentraţia de plumb este mai mare, o serie
de specii fiind eliminate. Efectul toxic asupra oamenilor se manifestă prin: saturnism, anemie,
encefalopatie, acţiune toxică asupra vaselor, nevrită motorie etc. Datorită circulaţiei
autovehiculelor, s-au creat în lungul şoselelor concentraţii mari de plumb în atmosferă şi în
vegetaţie.

- Mercurul ajunge în atmosferă ca urmare a arderii combustibililor fosili sau a unor pierderi
înregistrate în procesele de obţinere sau de utilizare. Astfel, în mediul înconjurător se elimină anual
circa 5000 t de mercur, această contaminare afectând atât mediul terestru, cât şi cel acvatic.

Poluarea aerului se realizează de obicei lent, dar progresiv, punând în pericol viaţa. Aerul
poluat afectează în modul cel mai grav viaţa, slăbind rezistenţa organismului, influenţând negativ
buna dispoziţie, confortul şi sănătatea. Cele mai importante surse de poluare sunt întreprinderile
industriale, deoarece produc pulberi în concentraţii mari şi de diametre foarte mici, de ordinul

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
218
micronilor. Aceste pulberi au o mişcare browniană foarte accelerată şi sunt dispersate până la mare
altitudine.

Bibliografie:

1. Barnea, M., Papadopol, C., Poluarea şi protecţia mediului, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1975;

2. Bălteanu, D., Şerban, M., Modificări globale ale mediului. O evaluare interdisciplinară a
incertitudinilor, Ed. Coresi, Bucureşti, 2005;

3. Ciurea, A., Laurenţiu, V., Stanciu, C., Popescu, M., Managementul mediului, Ed. Didactică şi
Pedagogică R.A, volumul 1, Bucureşti, 2005;

4. Mohan, G., Ardelean, A., Ecologia şi protecţia mediului, Ed. Scaiul, Bucureşti, 1993;

5. Pumnea, C., Grigoriu, G., Protecţia mediului ambiant, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1994;

6. Roberts, N., Schimbările majore ale mediului, Ed. All Educational, Bucureşti, 2002;

7. Vespremeanu, E., Mediul înconjurător-ocrotirea şi conservarea lui, Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1981.

CAUZELE CARE CONDUC LA FORMAREA PLOILOR ACIDE

Prof. Dobre Laura Mihaela

Şcoala Gimnazială “Contantin Gheorghiţă” Podari

Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă şi este amestecul de gaze ce acoperă
globul pământesc. Acest amestec de gaze asigură viaţa pe Pământ şi ne protejează de razele
dăunătoare ale Soarelui.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice, care s-a menţinut timp de milioane de ani, este
ameninţat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de seră, încălzirea globală,
poluarea aerului, subţierea stratului de ozon şi ploile acide.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
219
 Una dintre problemele de mediu cele mai serioase, cu care se confruntă astăzi multe regiuni
ale lumii, este ploaia acidă. Acest termen generic acoperă o varietate de fenomene, incluzând
smogul acid, toate corespunzând precipitării atmosferice a substanţelor acide. Ploaia acidă are o
varietate de consecinţe ecologice distrugătoare, iar prezenţa particulelor acide în aer are efecte
directe asupra sănătăţii populaţiei.

Fenomenul ploii acide a fost descoperit, la mijlocul anilor 1800, dar a fost dat uitării până
prin anii 1950. Acesta se referă la precipitaţiile care sunt, în mod semnificativ, mult mai acide
decât ploile naturale (nepoluate), ele însele uşor acide, datorită prezenţei în acestea a dioxidului de
carbon atmosferic, ce formează acidul carbonic.

Problema poluării acide îşi are începuturile în timpul Revoluţiei Industriale, iar efectele
acesteia continuă să crească din ce în ce mai mult. Severitatea efectelor poluării acide a fost de mult
recunoscută pe plan local, exemplificată fiind de smog-urile acide din zonele puternic
industrializate, dar problema s-a ridicat şi în plan global.

Activităţile umane produc zilnic o mare poluare. Gazele de eşapament emanate de 700 de
milioane de maşini în întreaga lume, împreună cu fumul şi gazele industriale, aduc în atmosferă
diferiţi agenţi poluanţi. Stratul gros de agenţi poluanţi eliberaţi de un oraş mare poate crea o ceaţă
sufocantă, mai ales când nu există vânturi care să împrăştie poluanţii. Gazele acide care ies din
coşurile fabricilor şi din autovehicule se amestecă cu precipitaţiile, rezultând ploi acide, care
distrug clădiri şi păduri şi omoară vietăţi. Unii agenţi poluanţi ajung în stratosferă, distrugând
ozonul natural care protejează animalele şi plantele împotriva razelor ultraviolete nocive ale
Soarelui.

Principalele cauze şi factori care duc la producerea ploilor acide sunt:

- naturale: vulcanii, incendiile. Un exemplu important de menţionat ar fi erupţia vulcanului

Krakatoa în 1883 în Sumatra, care a creat un nor imens de acid, iar ploile acide şi noroioase au
căzut la peste 100km de locul erupţiei;

- artificiale: efect al revoluţiei industriale. Dezvoltarea industrială a solicitat consumuri din ce în ce

mai mari de energie şi a impus mărirea numărului şi a puterii termocentralelor, consumatoare de
combustibili fosili (petrol, cărbune, gaz).

Printre alte cauze se enumără:

- transporturile –motoarele cu ardere internă;

- industria metalurgică – siderurgia şi industria chimică;

- marile centre urbane şi industriale – consumuri sporite de combustibili fosili.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
220
 În anumite procese industriale, cum sunt rafinarea petrolului, arderea combustibililor
(cărbune, gaz, petrol), siderurgia - arderea pulberilor sau producerea îngrăşămintelor chimice se
emit în atmosferă oxizi de sulf, de carbon şi de azot precum şi reziduuri cu un conţinut ridicat de
alte elemente chimice. Atunci când picăturile de ploaie conţin concentraţii mari de ioni de
hidrogen, pH-ul este şi el redus (sub 7), din cauza nivelului ridicat de poluare din mediul
înconjurător, gazele chimice se evaporă şi se amestecă cu moleculele de apă din atmosferă formând
acizi (acid sulfuric, acid carbonic şi acid azotic), iar ploaia rezultată va avea un caracter puternic
acid.

Una dintre principalele cauze ale ploii acide este dioxidul de sulf (SO2). Sursele naturale
care emit acest gaz sunt vulcanii, picăturile fine din apa mărilor şi a oceanelor, descompunerea
resturilor vegetale. În orice caz, arderea combustibililor fosili, precum cărbunele şi petrolul este
cauza a aproximativ jumătate dintre emisiile acestui gaz în lume. Când dioxidul de sulf ajunge în
atmosferă, oxidează la prima formă a ionului sulfură. Apoi devine acid sulfuric, în timp ce
reacţionează cu atomii de hidrogen din aer şi cade înapoi pe pământ.

Oxidarea se produce în mare parte în nori şi în special în aerul foarte poluat, unde alţi
componenţi, precum amoniacul (NH3) şi ozonul (O3) ajută la catalizarea reacţiei, transformând mai
mult dioxid de sulf în acid sulfuric (H2SO4). Oricum, nu tot dioxidul de sulf este transformat în
acid sulfuric. De fapt, o cantitate substanţială poate pluti în atmosferă, mutându-se pe altă suprafaţă
şi întorcându-se pe pământ netransformat. Ecuaţiile stoechiometrice pentru formarea acidului
sulfuric sunt:

S(în cărbuni) + O2 = SO2

2 SO2 + O2 = 2 SO3

SO3 + H2O = H2SO4

Monoxidul de azot (NO) şi dioxidul de azot (NO2) sunt de asemenea componenţi ai ploii
acide. Sursele lor sunt centralele electrice şi fumul scos de ţevile de eşapament. La fel ca dioxidul
de sulf, aceşti oxizi ai azotului se ridică în atmosferă şi sunt oxidaţi în nori, pentru a forma acidul
azotic. Aceste reacţii sunt de asemenea catalizate în norii foarte poluaţi, unde fierul, manganul,
amoniacul şi peroxidul de oxigen sunt prezenţi.

Ploile acide predomină în Statele Unite ale Americii şi Canada, acestea fiind provocate de
arderea combustibililor fosili (cărbuni, benzină) şi a anumitor factori poluanţi naturali, precum
erupţiile vulcanice şi descompunerea vegetaţiei. Chiar dacă ploile acide nu sunt vizibile efectele lor
sunt devastatoare.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
221
 În Europa, 85% din ploile acide sunt datorate arderii combustibililor. Gazele degajate în
urma procesului de ardere sunt dioxidul de sulf şi protoxidul de azot. Acestea se combină cu apa
din aer şi formează acidul sulfuric şi acidul azotic.

În funcţie de cantitatea acestor gaze în atmosferă este stabilită intensitatea ploii acide.
Cercetările au demonstrat că urmările sunt devastatoare. Daunele provocate de acestea sunt
numeroase, afectând nu numai plantele, ci şi fauna, solul, pădurile, lacurile şi iazurile, provocând
totodată chiar şi oamenilor probleme de sănătate.

Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât şi a apei în care acizii din aer, produşi
în primul rând de centralele de producere a energiei electrice, dar şi alte surse, cad pe Pământ în
diferite regiuni. Acţiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului
înconjurător.

Ploile acide sunt un atentat la calitatea mediului, iar conflictul major este între necesitatea
protecţiei mediului şi activităţile economice. Soluţiile politice, privind dezvoltarea economică, ţin
cont declarativ de protecţia mediului şi mai puţin în fapt de aceasta. Distrugerea de azi o vor plăti
generaţiile viitoare.

Bibliografie:

1. Ciulache, S., Ionac, N., Fenomene atmosferice de risc, Ed Ştiinţifică, Bucureşti, 1995;

2. Mohan, G., Ardelean, A., Ecologia şi protecţia mediului, Ed. Scaiul, Bucureşti, 1993;

3.Pumnea, C., Grigoriu, G., Protecţia mediului ambiant, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1994;

4.Răuţă, C., Cârstea, S., Poluarea şi protecţia mediului înconjurător, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979;

5. Roberts, N., Schimbările majore ale mediului, Ed. All Educational, Bucureşti, 2002;

6. Tufescu, V., Tufescu, M., Ecologia şi activitatea umană, Ed. Albatros, Bucureşti, 1981.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
222
 MATERIALELE PLASTICE ȘI RECICLAREA ACESTORA

Prof. Andrei Ana Maria Roxana

Școala Șerban Cioculescu, Găești

Marile companii și industria plasticului promovează de ani buni ideea că reciclarea e cea
mai bună cale de a ține plasticul departe de gropile de gunoi, dar adevărul este că peste 90% din tot
plasticul produs la nivel global nu a fost niciodată reciclat! Asta înseamnă că tot acest plastic este
aruncat la gunoi, în mediul înconjurător sau incinerat. Există numeroase dovezi care arată că
sistemele de reciclare nu sunt viabile și nu reușesc să asigure eliminarea corespunzătoare a
materialului rezultat.

Procentele de reciclare sunt uimitor de mici și nu pot să țină pasul cu volumul uriaș de
deșeuri plastice produse zilnic. Ca să vă faceți o idee, jumătate din PET-urile vândute nu sunt
niciodată colectate pentru reciclare, și doar 7% din cele adunate organizat sunt transformate în
recipiente noi. Mare parte a materialului e “sub-reciclată”, ceea ce înseamnă că, în loc să se
producă același tip de ambalaj dintr-unul vechi, plasticul e reprocesat în produse de calitate
inferioară care nu mai pot fi reciclate ulterior.

E foarte limpede că reciclarea nu va putea vreodată să aibă decât un impact minor în

eforturile de gestionare a plasticului – produs în cantități din ce în ce mai mari – și a inevitabilelor
deșeuri. Prin urmare, eforturile marilor companii și ale unor comercianți de a îmbunătăți reciclarea
și proprietățile de reciclare sau de a-și educa clienții cu privire la acestea sunt prost orientate și
creează o perdea de fum prin activități care maschează adevărata problemă. Nu orice e catalogat
drept reciclabil este și reciclat, iar noile ambalaje ale anumitor produse, cele care specifică că un
produs sau altul ar fi biodegradabil și deci reciclabil, nu fac decât să distragă atenția de la soluțiile
reale și să încurajeze în continuare consumul și risipa obișnuite, care ne-au adus aici.

„Plasticul pe bază de biomasă” se referă la materiale plastice făcute nu din unități de

combustibili fosili, ci din material vegetal, ca porumbul sau trestia de zahăr. Acestea reprezintă
numai în jur de 1% din plasticul disponibil pe piață. Chiar dacă cercetările sunt pe cale să
favorizeze o creștere a cantității de material pe bază de biomasă, momentan cea mai mare parte din
acest tip de material e încă alcătuită din plastic derivat din combustibilii fosili. Bunăoară, sticlele
NaturALL folosite de mari companii producătoare de băuturi sunt în prezent compuse din 30%
plastic pe bază de biomasă și 70% plastic pe bază de combustibili fosili. Majoritatea plasticului
„bio” e derivat din culturi agricole care concurează cu cele alimentare, amenințând securitatea
alimentară și generând emisii și shimbări în modul de folosire a terenurilor. Producția din
agricultură e principala cauză a despăduririlor și a distrugerii habitatelor, iar culturile agricole,
exploatarea pădurilor și alte întrebuințări ale suprafețelor de teren sunt responsabile pentru o
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
223
pătrime din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial. Tot mai multe parcele de teren
agricol sunt folosite pentru culturi nonalimentare, în general semănate în plantații la scară
industrială, ce dislocă deopotrivă habitatele naturale și pe micii fermieri. Deși unele FMCG-
uri(bunuri de consum cu mișcare rapidă), cum este Unilever, au dat asigurări că plasticul lor bazat
pe biomasă provine din surse sustenabile, ele apelează cel mai frecvent în acest scop la Bioplastic
Feedstock Alliance, care nu e un standard terț de certificare. În timp ce mulți dintre consumatori
cred că tot plasticul „bio” se va descompune de la sine dacă e aruncat în natură sau dus la groapa de
gunoi, acest lucru nu e neapărat adevărat. Ambele materiale plastice, atât cele pe bază de
combustibili fosili cât și cele pe bază de biomasă, pot fi proiectate să se degradeze în anumite
condiții; acestea sunt cunoscute ca plastic degradabil sau biodegradabil. Totuși, parametrii
respectivi de temperatură și umiditate sunt rareori, dacă vreodată, întâlniți în mediul natural, iar
când plasticul biodegradabil se deteriorează în sfârșit, s-ar putea să nu dispară complet, ci să se
fragmenteze în microplastic, care poate fi ingerat de animale și pătrunde în rețeaua trofică. Impresia
că aceste produse sunt mai „naturale” pentru că provin din plante e de asemena eronată: producția
de plastic pe bază de biomasă poate implica aditivi chimici similari cu cei din plasticul
convențional.

Plasticul „compostabil” - O altă afirmație comercială care seamănă confuzie (pe lângă
plasticul „bio” și proprietatea de a fi biodegradabil) este aceea potrivit căreia un articol de unică
folosință e compostabil. Plasticul compostabil este conceput să se descompună în întregime (fără să
se fragmenteze) în anumite condiții, îndeplinite fie prin facilitățile industriale pentru compost sau,
mai rar, de sistemele casnice. Dar nu toate autoritățile locale produc compost industrial și de multe
ori nu pot recicla ambalajele din plastic compostabil, pe care cel mai probabil le duc apoi la gunoi
sau le incinerează. Acest fapt face plasticul compostabil doar cu puțin mai diferit față de cel
conventional.

Deși sunt descrise ca „circuit închis” și se face referire la „economia circulară” în

materialele publicitare, cele mai multe procedee necesită foarte multă energie, infrastructură
costisitoare și generează reziduuri (cum sunt aditivii și agenții contaminanți). Chiar și în cazul
tehnologiilor mai avansate, există prea puține dovezi că acestea ar fi sigure din punct de vedere
ecologic sau eficiente în tranziția spre o economie cu carbon redus, fiind doar prea puțin diferite de
obiceiul folosirii plasticului de unică folosință. Date fiind limitările reciclării mecanice,
angajamentele companiilor FMCG în legătură cu creșterea materialului reciclat depind de folosirea
reciclării chimice, care nu se dovedește în schimb a fi eficace, sigură sau responsabilă față de mediu
și care e încă la ani depărtare de a deveni o realitate comercială.Cu toate investițiile de amploare și
chiar dacă e promovată ca soluție salvatoare, reciclarea chimică e costisitoare, ineficientă și nu se
știe destul despre procesele potențial poluante pe care le implică. Companiile FMCG și micii
comercianți se bazează pe niște soluții teoretice, pretinzând că plasticul lor non-reutilizabil și
nereciclabil este fabricat din material reciclat și „reciclabil”. Între timp, concentrarea asupra acestor
tehnologii noi pot întârzia inventarea unor soluții responsabile. Reciclarea are un rol limitat și
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
224
totodată important pe termen scurt, însă pentru a depăși criza poluării cu plastic e nevoie, în primul
rând, să producem mai puțin plastic de unică folosință.

Bibliografie:

European Bioplastics, website. https://www.european-bioplastics.org/market/

www.foeeurope.org/sites/default/files/resource_use/2016/landunder-pressure-report-global-
impacts-eu-bioeconomy.pdf

United States Environmental Protection Agency, website. https://www.epa.gov/ facts-and-figures-

about-materials-waste-and-recycling/plasticsmaterial-specific-data

https://www.plasticstoday.com/packaging/flexible-packagingseeing-growth-all-market-
segments/106685753459758 107

https://www.greenpeace.org/static/planet4-romania-stateless/2020/07/85f02a07-raport-
plastic_viitor-aruncat-la-gunoi.pdf

CONȚINUTURI DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ DIN OPȚIONALUL-COPIII IUBESC ȘI

OCROTESC NATURA

Prof.înv.preșc.Runcan Andrea

GPN Cristeștii-Ciceului

În activitatea opțională,,Copiii iubesc și ocrotesc natura”,desfășurată în grădiniță la grupa

mare,am stabilit ca obiectiv-cadru dezvoltarea capacității copiilor de explorare-investigare pentru
cunoașterea și protecția mediului înconjurător,obiectiv pe baza căruia s-au stabilit obiectivele de
referință,conținuturile,mijloacele de realizare și temele corespunzătoare.
O să prezint în continuare câteva situații de învățare.Am urmărit ca prin acestea
preșcolarii să aibă conturat un context concret de a analiza condițiile normale de viață pentru
plante,animale și om,putând să remarce evoluția unei plante într-un mediu curat și într-altul
poluat,să descopere efectele nocive ale poluării,să învețe să protejeze solul,apa și aerul,de care
depinde viața pe Pământ.În plus preșcolarii au putut să participe activ și afectiv la îngrijirea unor
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
225
plante(iarbă,flori),conștientizând ideea păstrării sănătății mediului natural.Toate acestea sunt menite
a contribui și la formarea comportamentului civic,prin cultivarea iubirii și a respectului pentru
natură.
Activitatea s-a derulat pe durata a unui an,conținutul cuprinzând un mare
capitol,,Protejarea solului”.
Problema ocrotirii solului este prezentă în activități desfășurate cu copiii,pornind de la
ideea că tot ce este în jurul nostru,fără să fi fost făcut de mâna omului,formează mediul natural(nori
cu ploaie,flori,păsărele etc.),iar noi avem datoria de a-l păstra sănătos.Dacă pământul este sănătos și
noi vom fi sănătoși.Gunoiul este un dușman al sănătății pentru că degradează,îmbolnăvește mediul
în care trăiesc oamenii și celelalte ființe de pe pămînt.
Cunoscând și obsevând din ce se compune gunoiul (ambalaje,hârtii,plastic ,
sticle,îmbrăcăminte veche etc.),copiii au învățat să diferențieze actele corecte de cele dăunătoare
asupra solului,să nu le repete sau să inițieze unele asemenea,respectiv-în privința depozitării
resturilor și gunoaielor,să o facă în zone speciale și nu în locuri publice sau în apă.
În timpul plimbărilor,vizitelor și excursiilor,copiii au fost îndemnați să observe
ordinea,curățenia,aspectul estetic al parcurilor,al grădinilor și al curților unor gospodari,bucurându-
și sufletul și ochii și îmbogățindu-și în acest fel educația estetică.Au participat și la activități
desfășurate de adulți,înțelegând că o parte din gunoi se poate transforma în îngrășământ pentru
pământ prin descompunere naturală sau prin ardere,dar nu și cel alcătuit din obiecte de plastic,care
elimină gaze dăunătoare oamenilor și animalelor.Activitățile desfășurate alături de adulți s-au
derulat în cadrul temei cu accent practic și acasă,,Cum ajutăm părinții,bunicii,acasă/în curte”,prin
care copiii au înțeles și că nu este bine să împărțim gunoi,iar atunci trebuie să ne debarasăm de
acesta,îl vom depozita în locuri special amenajate.Prin intermediul poveștilor create la început de
către educatoare,apoi de către copii,pe diverse teme-,,O faptă bună”,,,O familie fericită”-copiii au
desprins ideea că,în loc să păstrăm jucării care nouă nu ne mai folosesc și sunt în stare bună,putem
să le dăruim celor care au nevoie de ele și celor cărora le plac.Am desfășurat activități
practice,gospodărești,copiii au învățat că lucrurile pot fi refolosite-borcanele,pungile de plastic
spălate vor contribui la economisirea banilor și la reducerea gunoiului.Copiii au învățat să
economisească hârtia,în cadrul lecturilor după imagini,al convorbirilor,pe diferite teme:,,Povestea
brazilor și a hârtiei”de Demostene Botez și a altor povești.
Îngrijind grădina proprie din curtea grădiniței,având grijă de plante,menținând apa în sol
și ajutând plantele să crească,iar legumele să fie mai sănătoase decât cele cu chimicale.
Pentru evaluarea cunoștințelor însușite am folosit următoarele fișe:,,Desenează lucruri
care nu produc poluare”,,Încercuiește oricare dintre aceste acțiuni ale oamenilor,care pot afecta
mediul înconjurător”, ,,Încercuiește cu roșu ființele care ar putea să dispară pentru totdeaunade pe
acest Pământ din cauza poluării”, ,,Arată prin desen unde poți construi o casă”, ,,Colorează
animalul care stopează poluarea naturii prin hrana pe care o consumă”.
Acestea sunt doar câteva dintre modalitățile ce pot fi folosite în scopul realizării educației
ecologice.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
226
 SCHIMBAREA ÎNCEPE CU TINE!

Prof. Popescu Roxana-Emilia

Școala Gimnazială “George Gârda” Mănăștiur

La începutul vieții cel mai important este să fii sănătos! Această sănătate este menținută de
factorii de mediu: apă, aer, hrană. Pentru o viață normală avem nevoie de o planetă curată.

De noi, locuitorii ei, depinde cum va fi viitorul acestei planete. Deseori mă gândesc ce
este de făcut pentru a schimba indiferența în preocupare, lipsa de implicare într-o atitudine
îndreptată către protejarea planetei, de la vorbe să trecem la fapte.

Faptul că lucrez în învățământ este un atu pentru ceea ce vreau să realizez. Elevii din
clasele primare sunt și ei punctul de pornire pentru o schimbare. Activitățile desfășurate cu elevii
mei m-au motivat de fiecare dată: activități de colectare și selectare a deșeurilor, dezbateri despre
importanța economisirii energiei și a apei sau găsirea motivelor pentru care nu trebuie să aruncăm
ambalajele în orice loc. De asemenea, m-am străduit să le insuflu elevilor mei dragostea și grija pe
care trebuie să le avem pentru păsări și animale. În acest sens am organizat concursuri atractive pe
diferite teme: „Animalul preferat”, „Medii de viață”, „Animale pe cale de dispariție”.

Activitatea cu un impact mai puternic asupra elevilor pe care am organizat-o la nivelul școlii
a fost un concurs „Costume realizate din materiale reciclabile”. La acest concurs, spre surprinderea
noastră, au participat toți elevii dând dovadă de imaginație, creativitate și implicare. Feedback-ul
ne-a demonstrat că a fost o activitate reușită la care au participat inclusiv părinții, fapt care a
consolidat relația școală-părinți.

Din dorința de a asculta și a fi diferiți de cei din jurul lor, respectă regulile și oamenii îi
apreciază în localitate. Suntem implicați în activități locale și sperăm să rămânem preocupați de
natură mereu.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
227
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ. METODE PRACTICE DE REALIZARE A EDUCAŢIEI
ECOLOGICE
Prof. Dume Carmen-Corina
Palatul Copiilor Oradea

„Învăţarea prin acţiune” prezintă o mare importanţă deoarece incearcă să valorifice temeinic
„solidaritatea dintre mână şi creier”, în ideea că dexteritatea uneia poate atrage adesea dezvoltarea
celeilalte (G. Monod). Metodele de învăţare prin acţiune practică realizează legătura dintre
cunoştinţele teoretice ale elevilor şi aplicarea lor în practică. Aceste metode sunt folosite la
cercurile şi activităţile de protecţia mediului unde servesc la dezvoltarea creativităţii elevilor, în
comportamente practice.
A şti inseamnă a face, a acţiona, a realiza, a învăţa se completează cu a şti să acţionezi.
Pentru ca instruirea ecologică să fie mai eficientă este necesar formarea unei atitudini adecvate faţă
de natură, conştientizarea relaţiilor om-natură-om, realizarea de activităţi practice de protecţie a
mediului, şi nu doar o simplă acumulare de informaţii teoretice.
Activităţile practice în cadrul cercului protecţia mediului au o pondere mare şi pot fi aplicate
fie la sfărşitul unui capitol fie ca metodă de invăţare separată. Este foarte bine să implicăm tinerii în
programe de acțiune pentru mediu. Aceste programe vizează totalitatea activităților care au ca scop
și finalitate protejarea mediului ambiant. În realizarea programelor de acțiune pentru mediu trebuie
cunoscuți factorii care generează necesitatea educației ecologice (C. Cucoș, 2002):
- Consecințe dezastruoase ale dezechilibrului dintre mediu și dezvoltare;
- Industrializarea nerațională care are ca efect poluarea și chiar distrugerea naturii;
- Apariția unor boli generate de degradarea cadrului natural de existență: (poluarea aerului,
apei, solului).
Avantajele acestor metode sunt:
- Implicarea in soluţionarea unor probleme din mediul înconjurător,
- Dezvoltarea unui comportament ecologic, responsabil,
- Dezvoltarea capacităţii de a lua decizii,
- Stimulează creativitatea elevilor,
- Formarea de atitudini care duc la iniţiative, decizii şi acţiuni concrete asupra mediului.
Dezavantaje nu există, singura problemă ar fi mentalitatea unora care nu doresc să se implice,
consideră că este de datoria altuia să facă.
Elevii invaţă de mici, de la grădiniţă că nu este voie să călcăm iarba, nu rupem florile, nu
omorâm animalele, etc. Pe măsură ce cresc este bine să-i implicăm in activităţi practice concrete de
protejare a mediului înconjurător. Cu cât mai devreme va fi inițiat procesul de instruire în ceea ce
privește educația ecologică, cu atât mai mult vor crește șansele ca generația de mâine să fie
orientată spre un mediu de viață mai sănătos. De asemenea principalul scop al educației relative la
mediu este prezentat ca formarea conștiinței și conduitei ecologice, care începe din familie, se
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
228
continuă în școală, în universitate, și prin formele instruirii continue, permanente. (M. Marinescu,
2005).
Prin educația ecologică trebuie să cultivăm dragostea și interesul elevilor pentru mediul
înconjurător și de asemenea trebuie să formăm atitudini de aprobare sau dezaprobare a acțiunii
omului asupra mediului.
Scopul esențial al educației ecologice este de a oferi posibilitatea fiecăruia să-și manifeste
atitudinea personală, responsabilitatea față de mediul în care trăiește și formarea unui
comportament ecologic, concretizat prin acțiuni practice de protecție a mediului înconjurător.
Ca modalități de realizare a educației ecologice putem aminti: activități instructiv-educative,
lecții, cursuri și seminarii, lucrări de laborator, practica de cercetare a studenților, excursii,
dezbateri în simpozioane, mese rotunde, conferințe, schimburi de experiență, etc.
Activităţi practice folosite învederea dezvoltării educaţiei ecologice sunt:
- Plantarea de puieţi;
- Curățarea parcurilor;
- Plantarea florilor;
- Amenajarea unui spaţiu „Colţul verde” unde putem afişa multe curiozităţi, dar şi flori pe
care să le ingrijim şi care să ne încânte şi să ne ofere un aer mai curat;
- Antrenarea elevilor în acțiuni de colectare a deșeurilor, să înțeleagă necesitatea reciclării
hârtiei, PET-urilor, sticlei, metalului, textilelor, etc;
- Reciclarea şi reutilizarea diverselor materiale (hârtie, peturi, materiale textile...) care nu mai
sunt necesare şi astfel ne dezvoltăm creativitatea, învăţăm să reducem deşeurile, reciclăm şi
refolosim.
- Inițierea unor concursuri de protecția mediului;
- Participarea la concursuri, proiecte, programe de educație ecologică .
In timp, astfel de activităţi devin îndrăgite de elevi şi adoptă un comportament ecologic şi
devin mai atenţi faţă de problemele mediului. Aceste activităţi deşi par simple trebuie să:
- le planificăm,
- să urmărim desfăşurarea acţiunilor şi pe termen mai lung,
- realizarea muncii în echipă,
- facilităm accesul la documentare,
- analizăm acţiunile,
- stabilim soluţiile celor mai eficiente acţiuni.
Metodele practice ajută elevii să stăpânească nu numai cunoştinţe ştiinţifice ci şi
deprinderile practice de acţiune, comportamente adecvate de muncă, utile pentru întregul curs al
vieţii lor ulterioare. Pentru a avea un comportament eco, responsabil trebuie ca la nivel de individ și
de grup să ne schimbăm mentalitățile și obiceiurile. Trebuie să fim conștienți că prin activitatea
noastră zilnică avem ocazia să reducem impactul negativ asupra mediului înconjurător.
Comportamentul ecologic, responsabil trebuie să fie un fel de a fi, adoptarea unor gesturi
simple, aparent mici dar cu efect mare, în vederea salvării mediului și a păstrării sănătății.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
229
 Fiecare trebuie să ne implicăm în salvarea planetei!

BIBLIOGRAFIE:
1. Cerghit,I – Metode de învăţământ, Bucureşti, Editura Polirom, 2006
2. Cucoș, C. - Pedagogie, Ediția a II-a revăzută și adăugată, Iași, Editura Polirom, 2002
3. Marinescu, M., - Repere privind optimizarea activității instructiv-educative, Editura
Universității din Oradea, 2005
4. Nicola,I – Pedagogia şcolară , Bucureşti, EDP, 1980

NATURA ARE NEVOIE DE MINE

Prof.înv.preṣ. Pop Andreea Raluca

Școala Gimnazială Băiţa de sub Codru

„Tot ce se află pe faţa Pământului se transformă necontenit, fiindcă Pământul e viu; şi are
suflet. Noi facem parte din acest suflet şi rareori ne dăm seama că el lucrează totdeauna spre binele
nostru.” ( Pablo Coelhio)

Ecologia ca știință a apărut tocmai pentru a contracara efectele poluării, despre care
umanitatea a început să fie conștientă la mult timp după demararea Revoluției Industriale, la
sfârșitul secolului al IX-lea. Poluarea nu se referă doar la efectele nocive ale gazelor cu efect de
seră, emise prin arderea combustibililor fosili (cărbuni, petrol, gaze naturale), ci și la deteriorarea
mediului (prin defrișări sau agricultură intensivă) ori afectarea faunei terestre și marine (prin vânat
și pescuit excesiv).

În ultima vreme, omenirea este pusă în fața deciziei de a alege între ecologie și poluare:
evoluția economiei moderne presupune exploatarea intensivă a resurselor naturale, iar evoluția
industrială este legată în mod direct de poluare; dimpotrivă, ecologia pare să amenințe stilul de
viață al omului modern, dar ne și demonstrează că e greșit să rupem echilibrul la care natura a ajuns
în sute de milioane de ani de evoluție.

Poluarea reprezintă totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct sau indirect,
materie sau energie cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează ecosistemele,
diminuează resursele biologice şi pun în pericol sănătatea omului.

Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii şi
una de prim ordin pentru conducerea societăţii. Omul şi mediul sunt entităţi inseparabile, existenţa
omului fiind dependentă de mediu, iar factorii de mediu (aerul, apa, solul) se pot modifica, în urma

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
230
folosirii lor de către om. Astfel apare poluarea, aspect implicit al vieţii, în desfăşurarea căreia unele
produse, rezultate din procesele fiziologice şi din activitatea omului şi a animalelor, devin reziduuri
care pot să incomodeze bunul trai în funcţie de natura şi cantitatea lor.

Am realizat un proiect educţional la nivelul grupei mele “ Pădurea ṣi copiii”, un proiect

care sprijină înbunătăţirea procesului de învăţare prin activităţi extracurriculare.

Scopul proiectului a fost stimularea interesului preṣcolarilor pentru cunoaṣterea, îngrijirea ṣi

ocrotirea pădurii în vederea formării unei atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător,
perceperea urmărilor negative pe care activitatea umană o are asupra mediului înconjurător.

Am realizat mai multe teme , am descoperit ce rol are apa, pădurea ,aerul curat ṣi tot ce ne
înconjoară ṣi binenţeles cum putem să le protejăm. Am oferit posibilitatea de a experimenta, cerceta
plantele, animalele ṣi posibilităţile acestora de a se adapta la condiţiile de mediu create. Am
transmis cunoṣtinţe, informaţii asupra celor observate ,fiecare a comunicat colegilor prin“ṣtirea
zilei” evoluţia unui proces, fenomen, relaţii cu mediul înconjurător.

Reciclarea ṣi adunarea gunoiului sortat joacă un rol foarte important în menţinerea mediului
încojurător curat.

Reciclarea este procesul prin care deṣeurile cu valoare precum ambalajele, sunt transformate
în materie primă secundară pentru fabricarea de noi produse.

Beneficiile reciclării sunt multiple, de aceea este foarte important ca fiecare dintre noi să
înţeleagă faptul că în spatele legilor drastice privind reciclarea sau idei ṣi principia solide, benefice
comunităţilor. Reciclarea nu numai că aduce beneficii mediului, dar are ṣi un efect pozitiv
economiei.

Bibliografie:

Ardelean Florinela, Ecologie ṣi protecţia mediului,MatrixRomBucureṣti,p.50

Dumnitraṣ Adelina, Efectele poluării asupra degradării mediului înconjurător,

ProEnvironment,2008,p.1.

https://odimm.md/ro/compartimente-eco/248-reciclarea-deseurilor-ecologizare/4593-ce-
este-reciclarea-beneficii-si-tipuri-de-materiale-reciclabile

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
231
 PLANETA ALBASTĂ
Prof. Mureşan Ramona Catrina
Școala Gimnazială nr. 1 Ciumeghiu

Se ştiu atȃt de multe lucruri despre planeta noastră,

Pămȃntul sau Terra, încȃt nu ştiu ce ar mai fi de adăugat…
Cert este că trăim într-o lume care se află într-o continuă
transfomare de la o zi la alta. Din păcate această
transformare nu este înspre bine, acest mers firesc al
lucrurilor care au legătură cu planeta noastră se modifică
din rău în şi mai mult rău. Care este cauza? Raspuns:
OMUL! Noi suntem principalii factori pentru care planeta
nostră suferă de la o zi la alta. Ce facem să stopăm acest
lucru? Răspuns: FOARTE PUŢIN !

Se cunosc foarte bine daunele pe care omul le-a creat pe planetă. Voi enumera cȃteva dintre ele în
cele ce urmează.

DESPĂDURIRILE MASIVE

Potrivit Green News, incendiile provocate de încălzirea globală, defrișările în exces, au

făcut ca planeta să piardă în ultimii 30 de ani o suprafață de pădure de dimensiunea Libiei.
Pâmântul are o suprafață forestieră de 4,06 miliarde de hectare, ceea ce reprezintă 31% dinsuprafața
totală a planetei. Doar 5 țări dețin 54% din pădurile lumii. Cu 815 mil. ha, adică 20% din suprafață,
Federația Rusă se află în fruntea acestui top. Brazilia deține o cotă de 12%, ceea ce înseamnă că pe
teritoriul ei avem 497 mil. ha de păduri. Canada, Statele Unite ale Americii și China continuă
clasamentul. În restul lumii se întind aproape 1900 milioane ha. de păduri.

Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) arată că cele mai mari pierderi de
păduri s-au înregistrat în Africa, America de Sud și America de Nord. În vreme ce în Asia și Europa au
fost cele mai mici pierderi de pădure în ultimii 30 de ani.
Soluții pentru salvarea pădurilor există. În primul rând, regenerarea naturală, însă gradul de
implementare este unul foarte scăzut. Inițiativele de plantare a unor noi copaci și extinderea astfela
pădurilor este o modalitate de a pune stop defrișărilor și a salva ce încă se mai poate salva. O zonă
de dimensiunea SUA ar putea fi reîmpădurită la nivel mondial, în special în zonele din pădurea
tropicală din America Centrală și de Sud, Africa și Asia de Sud-Est, ceea ce ar putea reduce
emisiile de carbon cu un sfert.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
232
POLUAREA

Potrivit Greenpeace, impactul COVID-19 este următorul: în 2020, 84% dintre țările
monitorizate au observat îmbunătățiri ale calității aerului, în mare parte datorită măsurilor globale de
încetinire a răspândirii COVID-19. Îmbunătățirile privind calitatea aerului în 2020 comparativ cu
2019 au fost observate în orașe precum Beijing (-11%), Chicago (-13%), Delhi (-15%), Londra (-
16%), Paris (-17%) și Seul (-16 %).
Doar 24 din cele 106 țări monitorizate au respectat recomandările anuale ale Organizației Mondiale a
Sănătății (OMS) pentru PM2.5 în 2020.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
233
Schimbările climatice continuă să afecteze calitatea aerului: anul 2020 este la egalitate cu 2016 ca
fiind cel mai fierbinte an înregistrat. Incendiile și furtunile de nisip alimentate de fenomene meteo
extreme au dus la niveluri extrem de ridicate de poluare în California, America de Sud, Siberia și
Australia.
Ȋn Europa, în 2020, aproximativ jumătate dintre orașele europene au depășit recomandarea OMS
privind poluarea anuală cu PM2,5. Cele mai ridicate niveluri de poluare cu PM2,5 au fost
înregistrate în Europa de Sud-Est, Bosnia Herțegovina, Macedonia de Nord și Bulgaria fiind în
frunte.
România s-a clasat pe locul 15 în topul celor mai poluate țări din Europa

ȊNCĂLZIREA GLOBALĂ

Schimbările climatice afectează toate regiunile lumii. Calotele glaciare se topesc, iar
nivelul mărilor și oceanelor este în creștere. În unele regiuni, fenomenele meteorologice
extreme și precipitațiile sunt tot mai frecvente, în timp ce altele se confruntă cu valuri de
căldură și secetă extreme. Se așteaptă o intensificare a acestor fenomene în următoarele
decenii.

Atunci când apa se încălzește, își mărește volumul. Încălzirea globală se află, de asemenea, la
originea topirii calotelor glaciare și a ghețarilor.

Luate împreună, aceste schimbări duc la creșterea nivelului mărilor și oceanelor și, astfel, la
inundarea și erodarea zonelor de coastă și a celor joase.

Locuitorii multor țări în curs de dezvoltare sărace sunt printre cei mai afectați. Pe lângă faptul că
viața lor depinde deseori într-o măsură foarte mare de mediul natural , ei au și cele mai puține
resurse care le-ar putea permite să facă față schimbărilor climatice.
Schimbările climatice au deja un impact asupra sănătății: a crescut numărul deceselor cauzate de
căldură în unele regiuni și a scăzut numărul celor cauzate de frig în altele. Apoi, asistăm deja la
modificarea distribuției unor boli transmise prin apă sau vectori.
Daunele cauzate bunurilor imobile și infrastructurii, dar și sănătății umane antrenează costuri
ridicate pentru societate și economie.

Sectoarele care depind mult de temperatură și precipitații, cum ar fi agricultura, silvicultura,

energia și turismul, sunt în mod special afectate.

Acestea aşadar sunt doar o parte din transformările majore pe care omul, prin activităţile
sale, a reuşit să transforme planeta noastră dragă într-un loc de multe ori gri, deprimant, dezolant si
fără mari perspective de viitor… Dar cum speranţa, de cele mai multe ori, moare ultima avem
încredere în generaţia noastră şi a celor care vin după noi, de a dezvolta strategii de dezvoltare

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
234
durabilă, benefice pentru mediu, acele resurse şi metode “verzi” de a salva PLANETA
ALBASTRĂ.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
235
Bibliografie:

https://www.greennews.ro/article/mai-mult-de-jumatate-din-padurile-lumii-sunt-detinute-de-
doar-5-tari-de-pe-3-continente

https://www.greenpeace.org/romania/articol/5641/noul-raport-mondial-despre-calitatea-
aerului- dezvaluie- modificari-substantiale- in-2020/

https://ec.europa.eu/clima/change/consequences_ro

POLUAREA AERULUI

Prof. înv. preşcolar Sidor Loredana

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.54, Oradea

Poluarea atmosferică este dăunătoare pentru sănătatea umană și pentru ecosisteme.

O mare parte a populației nu locuiește într-un mediu sănătos, potrivit standardelor actuale.
Pentru a urma o cale sustenabilă, Europa va trebui să dea dovadă de ambiție și să nu se
rezume la legislația actuală.

Hans Bruyninckx, director executiv al AEM

Termenul de poluare desemnează orice activitate care, prin ea însăşi sau prin
consecinţele sale, aduce modificări echilibrelor biologice, influenţând negativ ecosistemele
naturale şi / sau artificiale cu urmări nefaste pentru activitatea economică, starea de sănătate
şi confortul speciei umane.

Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de

compoziţia normală a acestuia, care în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune provoacă
tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viaţǎ al
florei şi faunei. De aici rezultǎ că – pentru a fi considerate poluante – substanţele prezente în
atmosferă trebuie să exercite un efect nociv asupra mediului de viaţǎ de pe Pǎmânt.

Poluarea atmosferică dăunează sănătății umane și mediului. În Europa, emisiile

multor poluanți atmosferici au scăzut substanțial în ultimele decenii, determinând o
îmbunătățire a calității aerului în regiune. Cu toate acestea, concentrațiile poluanților
atmosferici continuă să fie foarte mari, iar problemele legate de calitatea aerului persistă. O
proporție semnificativă a populației Europei locuiește în zone, în special orașe, unde apar

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
236
depășiri ale standardelor de calitate a aerului: poluarea cu ozon, dioxid de azot și pulberi în
suspensie induce riscuri grave pentru sănătate. Mai multe țări au depășit în 2010 una sau mai
multe limite de emisie la patru poluanți atmosferici importanți. Reducerea poluării
atmosferice rămâne așadar importantă.

Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și al emisferei. Poluanții

atmosferici emiși într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la o
calitate scăzută a aerului în alte zone.

Pulberile în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la nivelul solului sunt recunoscuți

în prezent drept cei trei poluanți care afectează cel mai grav sănătatea umană. Expunerile pe
termen lung și cele maxime la acești poluanți variază ca gravitate și impact, de la efectele
minore asupra sistemului respirator până la decesul prematur. Aproximativ 90% din locuitorii
orașelor din Europa sunt expuși la poluanți în concentrații peste nivelurile de calitate a
aerului considerate dăunătoare pentru sănătate. De exemplu, pulberile fine în suspensie din
aer reduc speranța de viață în UE cu peste opt luni. Benzopirenul este un poluant cancerigen
din ce în ce mai îngrijorător care, în mai multe zone urbane, în special din Europa centrală și
de est, este prezent în concentrații care depășesc pragul stabilit pentru protecția sănătății
umane.

Proasta calitate a aerului are și un impact economic considerabil, ducând la creșterea

costurilor medicale, la reducerea productivității lucrătorilor și provocând daune solului,
culturilor, pădurilor, lacurilor și râurilor. Cu toate că poluarea aerului este deseori asociată cu
vârfuri și episoade de poluare, expunerea pe termen lung la doze mai mici constituie o
amenințare și mai gravă la adresa sănătății umane și a naturii.

Cum putem să reducem expunerea la poluarea aerului?

Expunerea la poluarea aerului poate fi evitată în mai multe feluri în funcție de tipul
de poluant și de circumstanțe.

În general, ar trebui mai întâi de toate, să verificăm alertele de poluare a aerului din
ziua respectivă. Iarna, evitați să mergeți pe străzile aglomerate cu mult fum emanant din
trafic. Vara, nivelurile de poluare sunt în general mai ridicate în zilele călduroase și însorite.
Încercati să evitați activitățile fizice intense în aer liber sau să le faceți dimineața când
nivelurile de poluare sunt de obicei mai scăzute.

Bibliografie:

Gabrian C.F., Ghid de mediu, Ed. Monitorul Oficial, 2008

https://www.eea.europa.eu/ro/articles/

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
237
https://www.europeanlung.org/assets/files/ro/publications/outdoor-air-pollution-ro.pdf

Lixandru, B. Ecologie şi Protecţia mediului, Editura Presa Universităţii, Timişoara, 1999, vol
1.

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ – NECESITATE ȘI ABORDARE

Prof. Constantinescu Steluţa

Grădiniţa cu program prelungit Inocenţa- Găeşti

În prezent omenirea se confruntă cu o serie de probleme globale, una din cele mai
importante fiind degradarea mediului înconjurător, ca rezultat al activității umane. Poluarea
aerului, apei și solurilor, distrugerea stratului de ozon, modificarea globală a climei,
distrugerea și fragmentarea habitatelor, dispariția speciilor, sunt câteva dintre probleme
ecologice actuale dar și de perspectivă, care prezintă un pericol major la adresa vieții pe
Pământ. În majoritatea țărilor dezvoltate protecția mediului a devenit una din direcțiile
prioritare ale politicii statului. Această problemă trebuie abordată de întreaga comunitate și în
acest scop este necesară implementarea unui sistem de educație ecologică, pentru toate
segmentele populației. Aceasta poate fi realizată prin diverse tipuri de activități, în funcție de
vârstă și interese: școlare și extrașcolare, științifice, artistice și chiar sportive, prin
experimente, observații, excursii, acțiuni de conservare a naturii, jocuri, vizionarea
emisiunilor televizate cu scop educațional sau a filmelor artistice cu mesaj ecologic etc.
Având ca scop formarea atitudinii de protejare a mediului, de dezvoltare a spiritului de
responsabilitate faţă de natură, educaţia ecologică trebuie să fie un proces care să înceapă de
la vârsta preşcolară. Aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului cetățean al planetei
din toate punctele de vedere, iar particularitățile de vârstă permit mai ușor trezirea în copii a
sentimentelor şi atitudinilor pozitive faţă de mediu, precum și formarea și dezvoltarea
conștiinței ecologice și implicit a unui comportament adecvat. Curiozitatea, dorința de a imita
adultul, răspunsul emoțional puternic sunt câteva dintre caracteristicile vârstei preșcolare care
facilitează educația ecologică în grădiniță. La acestea se adaugă faptul că, în contextul social
prezent, educatoarele au un rol aproape la fel de important ca părinții în educația copilului,
întrucât el petrece adesea mai mult timp la grădiniță decât acasă. În prezent „cei 7 ani de
acasă” tind să devină „cei 3 ani de la grădiniță”, deși rolul educației parentale nu poate fi
suplinit. Educaţia ecologică are la bază cinci obiective:

• Conştientizarea. Copiii sunt ajutați să dobândească o înţelegere şi o sensibilitate faţă de

întreg mediul înconjurător şi problemele lui.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
238
 • Cunoaşterea. Copiii obțin cunoștințe privind funcţionarea mediului, interacţiunea
oamenilor cu mediul, despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu. •
Atitudinea. Copiii își însușesc un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu, pentru
menţinerea calităţii lui.

• Deprinderea. Copiii sunt îndrumați să obțină abilităţi necesare identificării şi investigării

problemelor mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.

• Participarea. Copiii capătă experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în

vederea luării unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la eradicarea
problemelor mediului. Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite
particularităţi metodologice. La vârsta preşcolară, educaţia ecologică ţine mai mult de
formarea 5 deprinderilor şi trăirilor afective. Primul contact cu mediul şi cu problemele sale
trebuie să îmbrace la aceasta vârstă aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Copiii
vor fi încurajaţi să desfăşoare activităţi în aer liber (grădinărit, acţiuni de îngrijire a parcurilor
şi spatiilor verzi, excursii în natură), „experienţe” ce pot avea funcţii educative şi recreative.
Natura în sine oferă în orice anotimp şi pe orice vreme oportunităţi ample de învăţare şi
joacă. Dacă urmărim primele reacţii ale unui copil mic ajuns într-un parc, vom vedea ce
bucurie extraordinară şi sinceră manifestă el. Pentru că nu este încă „îndoctrinat” de nevoile
societăţii sau de utilitate, el poate vedea frumuseţea exact aşa cum este ea. Sunt imagini care
multor adulţi nu le mai spun nimic, dar care lui îi transmit foarte multe mesaje ale
frumosului. Şi atunci copilul începe să colecţioneze: beţişoare, pietricele, alune, conuri de
brad sau pin, floricele, scoici, etc. Această aplecare instinctivă spre frumos și spre natură
trebuie încurajată de adulți (părinți, educatoare, învățătoare), întrucât în actuala lume a
tehnologiei și consumului, ea se pierde foarte ușor. În prezent mulți copii din mediul urban
nici nu mai realizează că există natură. Din păcate, lucrurile nu diferă prea mult nici pentru
cei din mediul rural. Dorinţele, aspiraţiile, modul lor de a privi viaţa se leagă aproape
exclusiv de oraş şi de tehnologie. Dacă familia și grădinița și ulterior școala nu desfăşoară o
activitate susţinută de cultivare a frumosului sau de îndrăgire a naturii, valorile viitoare ale
copilului vor fi unele legate de consum. Adulții au datoria de a-i face pe copii să iubească
natura. Indiferent cât de „tehnici” ar fi, ei trebuie să le ofere o şansă de a cunoaşte natura. O
plimbare prin parc, un urcuş pe un deal, o excursie sunt tot atâtea posibilităţi de a intra în
contact cu natura. O experiență trăită în natură, nemijlocit, este foarte importantă pentru un
copil, valorând mai mult decât orice explicaţie, imagine colorată sau film. Plimbările şi
excursiile sunt importante şi aceste experienţe trebuie exploatate şi după consumarea lor.

Uneori observăm în jurul nostru copii care, prin gesturi mici, dovedesc că sunt eco-
cetăţeni, mai buni decât adulţii. Situaţii în care un copil de 7-8 ani ridică o hârtie aruncată la
întâmplare de un adult şi o duce la coşul de gunoi, destul de îndepărtat, demonstrează că
educaţia ecologică realizată nu a fost în zadar. Iar educația copiilor se poate transmite și mai
departe, prin ei se pot sensibiliza și adulții, părinți sau alți membri ai comunității, în vederea
respectului și protejării naturii.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
239
Biliografie:

Dilă, S., Crăciun, V., 2002 – „Glasul Naturii”. Ghid practic de educație pentru mediu pentru
învățământul preșcolar, Tulcea.

Hac, P.A., 2010 – Educație ecologică. Ghidul educatorului de mediu. Administrația Parcului
Natural Lunca Mureșului, Arad.

Kelemen, K., Papp, D.J., Sos, T., Nagy, A.A., Kiss, R.B., 2013 – Natura – dascăl pentru
dascăli. Metode educative pentru promovarea rețelei Natura 2000. Asociația „Grupul
Milvus” Târgu Mureș, Mureș

CUM PĂSTRĂM AERUL CURAT

Prof. Verdes Elena Raluca

Școala Gimnazială Tina, Comuna Livezi

Poluarea aerului este una dintre formele de poluare cu efecte majore, dezastruoase,
asupra mediului inconjurator. Din punct de vedere tehnic, orice modificare fizica, biologica
sau chimica in atmosfera poate fi denumita poluare a aerului si apare atunci cand orice gaz
nociv, praf sau fum, intra in atmosfera si afecteaza plantele, animalele precum si fiintele
umane.

Implicit, poluarea aerului presupune poluarea atmosferei si astfel orice gaz sau
substanta care patrund in atmosfera pot crea dezechilibre nedorite pe termen mediu si lung.
De aceea, subtierea stratului de ozon din atmosfera (cel care ne protejeaza de efectele
negative ale radiatiilor ultraviolete) cauzat de poluarea aerului reprezinta o amenintare
majora pentru existenta ecosistemelor de pe planeta si reprezinta provocarea suprema pe care
omenirea trebuie sa o depaseasca in ciuda diferendelor politice de pe scena internationala.

Printre cauzele poluarii aerului se numara o serie de activitati precum:

Arderea combustibililor fosili – dioxidul de sulf emis in urma arderii combustibililor fosili
(cum ar fi carbunele sau petrolul) reprezinta una dintre principalele cauze ale poluarii aerului;
totodata, autoturismele cu motoare cu ardere interna, cele pe care le utilizam zi de zi,
reprezinta surse poluante majore cu efecte nocive asupra calitatii aerului pentru ca elibereaza
in atmosfera zilnic zeci de mii de tone de gaze nocive;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
240
Activitatile agricole – amoniacul, de exemplu, este un produs des utilizat in activitati
specifice sectorului agricol, in acelasi timp fiind unul dintre cele mai periculoase gaze
prezente in atmosfera. Mai mult, utilizarea pe scara larga a insecticidelor si pesticidelor
contribuie la poluarea mediului inconjurator, inclusiv a atmosferei.

Activitatile miniere – Mineritul este un domeniu in care se folosesc echipamente de mari

dimensiuni. In timpul procesului, praful si substantele chimice sunt eliberate in aer cauzand o
poluare masiva a aerului. Acesta este unul dintre motivele pentru care aceasta activitate este
responsabila pentru deteriorarea sanatatii lucratorilor si a locuitorilor din apropierea
exploatatiilor miniere.

Activitatile casnice: produsele de curatare de uz caznic sau produsele de vopsire emit

substante toxice in aer ce produc poluarea mediului inconjurator. Ati observat ca atunci cand
zugraviti in interior, chiar si cu geamurile deschise, aerul devine irespirabil? Desi pare o
poluare minora, zilnic se produc mii de astfel de “poluari minore” ale aerului, insa privind in
ansamblu vom constata ca toate contribuie la deteriorarea constanta si aproape ireversibila (in
absenta unor masuri adecvate) a calitatii aerului pe care cu totii il respiram.

Intre efectele poluarii aerului, cele mai grave sunt:

Probleme respiratorii si cardio-respiratorii – efectele poluarii aerului asupra sanatatii noastre

sunt alarmante. Ele cauzeaza afectiuni respiratorii si cardiace, acestea fiind cel mai des
intalnite afectiuni medicale in aceste cazuri. Studiile au demonstrat ca locuitorii din zone cu
cantitati mari de poluanti atmosferici in compozitia aerului sunt predispusi la afectiuni
precum pneumonie sau astm, pe langa multe altele.

Incalzirea globala – temperaturile ridicate la nivel mondial, cresterea nivelului marii si

topirea ghetarilor sunt semnale alarmante care ne transmit ca, daca nu se iau masuri urgente
de oprire a poluarii aerului, mediul inconjurator va suferi ireversibil. Din pacate, liderii
planetei par sa nu se inteleaga si sa nu ajunga la un consens atunci cand este vorba de
limitarea sau impiedicarea ireversibilului…

Ploile acide – gazele care patrund in atmosfera, precum oxizii de azot si oxizii de sulf, se
amesteca in atmosfera cu picaturile de apa, rezultand ploile acide, cu efecte daunatoare
asupra solului si plantelor.

Eutrofizarea apei – eutrofizarea se produce atunci cand o cantitate mare de azot se depune pe
suprafata marilor favorizand cresterea unor alge ce afecteaza in mod negativ flora si fauna
subacvatica. Algele verzi care sunt prezente pe lacuri si iazuri apar din cauza prezentei
azotului in aer, peste o anumita cantitate limita.

Efectul poluarii asupra animalelor salbatice – la fel ca si oamenii, animalele se confrunta cu

efectele devastatoare ale poluarii atmosferei. Substantele chimice prezente in aer pot

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
241
determina speciile salbatice de animale sa-si schimbe habitatul, pot cauza imbolnaviri in
randul animalelor si chiar determina moartea lor in anumite circumstante.

Subtierea stratului de ozon – ozonul exista in stratosfera Pamantului si protejeaza planeta de

razele ultraviolete (UV) daunatoare. Prezența clorofluorocarburilor si
hidroclorofluorocarburilor in atmosfera cauzeaza o subtiere accentuata a stratului de ozon. Pe
masura ce stratul de ozon se subtiaza apar dezechilibre majore in urma patrunderii unei
cantitati mult mai mari de raze UV in atmosfera, cu efecte dintre cele mai grave asupra
sanatatii umane, chiar si pe termen scurt.

Bibliografie:

https://stratos.ro/ce-este-poluarea-aerului-si-cum-o-putem-combate/

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN ȘCOALĂ

Prof. Voinea Mitru Carmen

Școala Gimnazială nr. 8 Sibiu

Educaţia ecologică în şcoală este necesară, posibilă şi utilă, este o nouă ofertă de
învăţare care a dus la schimbări importante în comportamentul elevilor noştri. Lor nu le este
greu să planteze o floare, un copăcel, să se bucure de sosirea păsărilor călătoare, să asculte
susurul apei, să descopere micile minuni ale naturii şi, de ce nu, să ia atitudine când întâlnesc
aspecte negative care degradează mediul înconjurător.
Atitudinea faţă de natură este în primul rând o chestiune de educaţie, de cultură. Omul
se naşte şi trăieşte într-un mediu natural, dependent de celelalte elemente ale biosferei cu care
poate şi trebuie să stabilească relaţii de armonie şi respect faţă de particularităţile specifice
regnului sau speciilor din care provin. Ca membru al naturii, omul trebuie să cunoască legile
ei şi să se supună lor pentru a evita un conflict din care, cu siguranţă, ar ieşi învins.
De sănătatea Pământului depinde sănătatea noastră; de aceea trebuie să-i învăţăm pe
copii să iubească, să respecte şi să ocrotească natura. Trebuie să refacem şi să protejăm ceea
ce ni se pare inepuizabil şi gratuit, să protejăm singura planetă din Sistemul Solar pe care
există viaţă, pe care existăm noi. Avem datoria morală ca, împreună cu familia şi
comunitatea, să-i ajutăm pe copii să găsească răspunsuri la o serie de întrebări legate de
tainele naturii, de strânsa legătură care e între om şi mediul înconjurător, de influenţa pe care
o are omul asupra naturii.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
242
 Cu ocazia drumeţiei pe care am efectuat-o în pădurea Dumbrava Sibiu, în scopul
vizitării Grădinii Zoologice, am putut surprinde aspecte variate ale poluării solului, apei şi
consecinţele lor asupra vieţuitoarelor. Pe anumite segmente ale pădurii, elevii au văzut solul
plin de rumeguş, de resturi menajere, de obiecte uzate aruncate la întâmplare; au observat că
arborii au ramurile strivite, rupte, cu tulpinile scrijelate de cuţit, flori culese la întâmplare şi
aruncate, pungi de plastic, PET-uri.
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate şcolară, activităţi
ştiinţifice, artistice, practice, sportive sau religioase. Se pot realiza: observaţii în natură,
experimente, povestiri ştiintifice, desene, plimbări, drumeţii, excursii, vizionare de
diapozitive sau expuneri power point, jocuri de mişcare instructiv - distractive, labirinturi
ecologice, vizitarea muzeelor, expozitii, spectacole, vizionari de emisiuni TV cu specific
educaţional, concursuri. Tematicile care pot fi parcurse sunt stabilite în funcţie de subiectul
propus: "Să ocrotim natura", "Poluarea în diferite anotimpuri", "Ce se întamplă iarna cu
plantele şi animalele?", "Ce ştim despre pădure?" "Natura se trezeşte la viaţă", "Copac tânăr,
copac bătrân", "Ce ne învaţa natura?", "S.O.S. natura...", "Culorile şi sănătatea", "Aspectul
cartierului meu, satului meu", "Curiozitati ecologice", "Pământul, planeta vie", "Măşti şi
costume ecologice", etc.
În cursul anului școlar, am inițiat un proiect numit ”Mica mea grădina”, prin care am
încurajat crearea unei grădini în curtea școlii. În acest proiect au fost implicați toți elevii
școlii. Aceștia au adus fiecare câte un răsad de legume, l–au plantat în clase în pahare,
urmând ca mai apoi să le planteze în pământ în spațiul special amenajat din curte școlii.
Proiectul a fost un real succes, profesorii, părinții și elevii arătându-se încântați de rezultate.

Bibliografie:

1. Ciubotaru Melania, „Educatia ecologica in gradinita”, Editura CD Press, 2005.

2. Falk Laura, „Ocrotirea şi conservarea mediului înconjurător” în Revista de pedagogie,
1981.
3. Toth Maria (coord.), „Metode participative în educaţia ecologică”, Editura Studium,
Cluj Napoca, 2001.
4. Abrudan Ioan, Bulgărean Sanda, Dehelean Claudia, Onaci Mariana, „Educaţie pentru
mediu”, Editura Silvania, Zalău, 2005.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
243
 SALVAȚI PLANETA NOASTRĂ!

Prof. Stoiconi Claudia Ramona

Colegiul Economic Francesco Saverio Nitti, Timișoara

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai dificile provocări cu care se
confruntă lumea noastră în prezent. Planeta noastră trece prin niște schimbări climatice
semnificative și accelerate, care au început cu peste un secol în urmă. Majoritatea oamenilor
de știință sunt de acord că planeta se încălzește mai rapid ca oricând din cauza cantității
uriașe de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă de activitățile oamenilor. Astfel de
activități includ, de exemplu, arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaz), utilizarea
autovehiculelor și tăierea pădurilor. Mulți dintre noi au văzut – și poate chiar au simțit –
efectele schimbărilor climatice. Nu este vorba însă numai despre condiții meteorologice
extreme, ca inundațiile, secetele și uraganele. Transformările mai lente și mai greu de
observat prin care trece clima pot schimba complet modul în care trăim. Din fericire, la Paris,
în decembrie 2015, 195 de țări (practic întreaga lume) au căzut de acord asupra primei
înțelegeri obligatorii pentru combaterea schimbărilor climatice. În UE și în întreaga lume,
guvernele, companiile și oamenii iau deja măsuri pentru a combate cauzele acestui fenomen
și pentru a se adapta la schimbările produse de acesta. Cu toții avem un rol, pentru că
schimbările climatice sunt o problemă globală, care ne poate afecta pe fiecare. Trăim
împreună pe aceeași planetă, iar schimbările pe care le producem într-o anumită zonă pot
afecta și oamenii din zone îndepărtate. Am putea spune că modul în care ne comportăm lasă
o impresie de durată, ca o amprentă. Așadar, prin propriile acțiuni și alegeri, fiecare dintre
noi poate lua măsuri pentru a-și reduce amprenta și a ajuta la combaterea schimbărilor
climatice.

Efectele schimbărilor climatice se simt pe toate continentele și se preconizează că ele

se vor înmulți și se vor intensifica în deceniile următoare. Problemele diferă de la o țară la
alta și de la o regiune la alta. Aceste schimbări ne pot transforma lumea, afectând proviziile
de hrană și de apă și sănătatea noastră. Cu cât sunt mai mari problemele, cu atât mai dificil și
mai costisitor va fi să le rezolvăm. De aceea, cel mai bine este să luăm cât mai curând măsuri
în ceea ce privește schimbările climatice.

În lume sunt tot mai multe zile fierbinți și tot mai puține zile reci și se estimează că
valurile de căldură vor deveni mai frecvente și mai îndelungate. Perioadele lungi cu vreme
neobișnuit de călduroasă pot fi periculoase, ducând la insolație și la alte probleme de sănătate
sau chiar la moarte. Încălzirea planetei poate cauza penurie de apă și secete. Deja ne
confruntăm cu asemenea fenomene în Europa, în special în regiunile sudice. În plus, dacă nu
plouă, copacii și alte plante devin foarte uscate și iau foc ușor, rezultând astfel incendii
distrugătoare.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
244
 Proviziile noastre de hrană sunt amenințate și de efectele nocive ale schimbărilor
climatice asupra albinelor și a altor polenizatori. Toate acestea înseamnă că trebuie să
împiedicăm schimbările climatice în cea mai mare măsură posibilă, adaptându-ne în același
timp procedurile agricole pentru a face față climei în schimbare.

Se constată că există legături între încălzirea globală și furtunile mai violente, mai
devastatoare. Uragan, taifun, ciclon: acestea sunt denumiri diferite pentru furtunile violente
care se formează deasupra apelor calde, ca Oceanul Pacific sau Marea Caraibilor, când în
atmosferă există mult aer cald și umed. Pe uscat, vânturile rapide în spirală pot să smulgă
copaci din rădăcini, să distrugă clădiri și să răstoarne mașini.

Schimbările climatice au un impact puternic și asupra oceanelor lumii. Oceanele au

absorbit peste 90 % din căldura suplimentară produsă de schimbările atmosferice cauzate de
activitățile noastre din ultimii 40 de ani. Acest lucru înseamnă că atmosfera nu se încălzește
atât de tare cât ar putea; în schimb, se încălzesc oceanele. Apa mai caldă duce la reducerea
numărului de pești și crustacee și determină speciile să migreze. De exemplu, creveții mici,
cum este krillul, cu care se hrănesc unii pești și balenele, se înmulțesc cel mai bine în ape
reci. Dacă apa se încălzește, populația de krill scade, reducându-se astfel și numărul peștilor.
Recifele de corali, care găzduiesc peste 25 % din totalul vietăților marine și în care își depun
icrele mulți pești, supraviețuiesc și ele cu greu dacă apa devine prea caldă.

Oceanele absorb aproximativ un sfert din dioxidul de carbon pe care îl eliberăm în

fiecare an, iar cu cât crește nivelul de CO2, cu atât crește și cantitatea de gaz care se
stochează în mări. Acest lucru contribuie la reglarea climei, dar modifică echilibrul chimic al
oceanelor. Apele devin mai acide, ceea ce dăunează vieții marine, în special speciilor cu
cochilie, ca homarii, stridiile și coralii. Acest lucru este deosebit de îngrijorător, deoarece
reprezintă începutului lanțului trofic pentru mai multe specii.

Indiferent dacă ne place sau nu, schimbările climatice fac parte din viața noastră.
Chiar dacă am putea elimina de mâine toate emisiile, planeta încă ar trebui să își revină în
urma gazelor cu efect de seră aflate deja în atmosferă. Cu alte cuvinte, trebuie să ne adaptăm
la schimbările care au loc în prezent și să facem planuri pentru viitor, pentru a preveni sau a
limita daunele pe care le pot provoca schimbările climatice

Bibliografie:

1.https://ec.europa.eu

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
245
 EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ȊN CONTEXTUL NOILOR EDUCAŢII

Prof. Jimborean Camelia

Liceul Tehnologic ”Sf. A. Ivireanu” București

Reprezentând noi tipuri de conṭinuturi care s-au constituit ca răspunsuri ale sistemelor
educative, ,,noile educaṭii” sunt tocmai acele răspunsuri la cerinṭele stringente ale lumii
contemporane.
Componentă a ‚,noilor educaṭii”, educaṭia ecologică studiază influenṭa activităṭii
umane asupra mediului înconjurător. În acest context, studiază mediul natural și cel artificial,
vieṭuitoarele, inclusiv omul, aducându-și contribuṭia la înṭelegerea circuitului energiei și
materiei și ajutându-i pe copii să înṭeleagă influenṭa omului asupra calităṭii mediului în care
trăiesc. Reconsiderarea atitudinii omului faṭă de mediul înconjurător, faṭă de Terra, și ieșirea
din canoanele clasice ale acestui comportament inadecvat sunt mai mult decât o necesitate a
prezentului, ele constituind certitudinea pentru un viitor care să asigure continuitatea vieṭii.
Educarea pentru protejarea mediului devine un proces complex, care începe încă din
primii ani de viaṭă, în familie, urmând să se consolideze în instituṭiile de învăṭământ, prin
activităṭile de educaṭie formală, dar și nonformală. Activitaṭile teoretice trebuie îmbinate cu
activităṭile experenṭiale, luând în calcul trei abordări principale: educaṭia pentru mediu,
educaṭia în mediu și educaṭia despre mediu.
Antrenând elevii în diverse acṭiuni, drumeṭii, activităṭi practice de îngrijire a
plantelor, plantări de flori și pomi, întreṭinerea spaṭiilor verzi, hrănirea păsărilor pe timp de
iarnă etc. asigurăm dezvoltarea spiritului de iniṭiativă, a spiritului de lucru în echipă, a
spiritului civic, a deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul realizat etc.
Prin încurajarea copiilor să găsească soluṭii, să formuleze răspunsuri proprii la
problemele de mediu, se va dezvolta o etică personală privind societatea și mediul
înconjurător. Astfel, procesul didactic trebuie direcṭionat către dezvoltarea atitudinilor
pozitive faṭă de valorile umane, implicând respect și grijă faṭă de mediul din care facem parte
cu toṭii.
În învăṭământul primar, studiul educaṭiei ecologice se realizează în cadrul lecṭiilor
integrate, cu tematică ecologică ale Ariei curriculare ,,Matematică și știinṭe” , prin tratarea
interdisciplinară și transdisciplinară a temelor legate de protecṭia mediului, sau prin optarea
pentru o disciplină opṭională care să aibă ca studiu o temă ecologică.
Pentru a construi o conștiinṭă ecologică la micii școlari, una dintre cele mai mari
șanse este implicarea școlii în promovarea și rezolvarea problemelor de mediu, alături de
comunitatea locală, prin multiple și atractive activităṭi de tipul ,,learning by doing”.
Implicarea elevilor în proiecte de tipul: ,,Din suflet, pentru cartierul meu!”, ,,Baterell și
Lumea non-E”, ,,Patrula Eco”ș.a. asigură controlul și evitarea degradării mediului, copiii
fiind deseori puși în situaṭii de a găsi soluṭii eficiente de gestionare a deșeurilor.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
246
 Totodată, participarea școlarilor la activităṭi de plantare și îngrijire a pomilor în cadrul
unor proiecte de tipul ,,Mic și ecologist!”, ,,Ziua verde a Eco-școlilor din România”, ,,Plant a
tree for peace” asigură promovarea unei atitudini responsabile faṭă de mediul înconjurător în
păstrarea echilibrului ecologic.
Astăzi, însă, contradicṭia fundamentală a lumii moderne rămâne raportul între
cerinṭele crescânde ale societăṭii și capacitatea ecologică limitată a Planetei de a le satisface.
Soluṭia este una singură: cunoașterea și riguroasa respectare a adevărului ecologiei
moderne, fără a ignora spaectacolul naturii.

Bibliografie:
Ciolan L., Învăṭarea integrată, fundamente pentru un curriculum trandisciplinar, Ed.
Polirom, București, 2008
Momanu M., Introducere în teoria educaṭiei, Ed. Polirom, Iași, 2002
Văideanu G., Educaṭia la frontiera dintre milenii, EDP, București, 1988

POLUAREA APEI
Prof.Firu Carmen Camelia
Grădinița cu P.P. nr. 29 Sibiu

Pe masură ce omul a înteles că este parte din natură şi că resursele Terrei sunt
limitate,dar mai ales ca aceasta planetă functioneaza ca un sistem şi că dereglarile produse
într‐un compartiment se transmit în întreg circuitul, a crescut interesul şi preocuparea pentru
protecția mediului inconjurator la toate nivelurile societătii umane.
Mediul înconjurător este o noţiune fundamentală care stă la baza ecologiei ca ştiinţă,
fiind susceptibilă în raport cu necesitatea punerii în valoare sau a ocrotirii elementelor sale
componente, de reglementare juridică
Poluarearea prezintă totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct sau indirect,
materie sau energie cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează ecosistemele, diminuează
resursele biologice şi pun în pericol sănătatea omului”
Conform datelor UNESCO, rezerva mondială de apă este de aproximativ 1.386
milioane km3, din care peste 97% este apă sărată. Din totalul de apă dulce, peste 68% este
blocată în gheaţă/ gheţari, iar 30% se găseşte în subteran. Sursele de apă dulce de suprafaţă
(râurile şi lacurile) însumează 93.100 km3.
Ca factor ecologic, apa reprezintă componentul esenţial al materiei vii (în mod curent 65-
80% din biomasă) participând la toate procesele fiziologice şi biochimice. Apa are o
distribuţie diferită în timp şi spaţiu ceea ce creează condiţii foarte diverse. Dacă în emisfera
nordică suprafaţa oceanului este cu 54 milioane km2 mai mare decât cea a uscatului (1,53%),
în emisfera sudică aceasta depăşeşte de 4,28 ori suprafaţa uscatului.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
247
 Prin poluarea apelor se înţelege alterarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale
acesteia, produsă direct sau indirect de activităţi umane sau de procesele naturale care o fac
improprie pentru folosirea normală, în scopurile în care această folosire era posibilă înainte
de a interveni alterarea. Având în vedere importanţa apei ca resursă naturală este necesară
aplicarea unui set de măsuri specifice referitoare la protecţia rezervelor de apă şi a
ecosistemelor acvatice. Acestea se diferenţiază în raport cu tipul resursei afectate, existând
măsuri pentru protecţia apelor de suprafaţă, a apelor subterane, precum şi a apelor marine şi
oceanice.
Protecţia apelor are ca obiect menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii
biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii
umane şi bunurilor materiale. De asemenea, conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii
apelor costiere şi maritime urmăreşte reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau
pierderilor de substanţe prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de
calitate stipulate de diverse reglementări internaţionale şi naţionale.
Poluarea apelor poate fi de natură:
 organică: cu glucide, proteine, lipide.
Răspunzătoare sunt fabricile de hârtie şi celuloză, abatoarele, industria alimentară, industria
petrochimică şi industria chimică de sinteză, tăbăcăriile şi fabricile de textile. Poluanţii
deversaţi în cursurile de apă antrenează, în urma degradării, un consum suplimentar de
oxigen în defavoarea organismelor din mediul acvatic. Importanţa acestei poluări într-un
efluent se poate evalua prin cererea chimică de oxigen (CCO);
anorganică: caracteristică industriei clorosodice, industriei petroliere de extracţie şi chimia de
sinteză. Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apei emisarului, iar unele pot
provoca creşterea durităţii. Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, mărindu-le
rugozitatea şi micşorându-le capacitatea de transport; pot interfera cu vopselele din industria
textilă, înrăutăţesc calitatea produselor în fabricile de zahăr, bere etc.; clorurile peste anumite
limite fac apa improprie pentru alimentări cu apă potabilă şi industrială, pentru irigaţii etc;
metalele grele au acţiune toxică asupra organismelor acvatice; sărurile de azot şi fosfor
produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apei etc.;
 biologică:
poate rezulta din aglomerările urbane, zootehnie, abatoare şi este caracterizată de prezenţa
microorganismelor patogene care găsesc condiţii mai bune în apele calde, murdare,
stătătoare. Poluanţii biologici pot fi primari (agenţi biologici introduşi în apă odată cu apele
reziduale sau alte surse, neavând ca habitat normal acest mediu) şi secundari (organisme
indigene care se află în mod natural în apă şi care se înmulţesc la un moment dat devenind
poluante). Prin apă se pot transmite boli bacteriene (febra tifoidă, holera), boli virotice
(poliomelita, hepatita), boli parazitare (giardiaza, tricomoniaza) şi alte boli infecţioase a căror
răspândire este legată de prezenţa unor vectori cum sunt ţânţarii (malaria), musca tze-tze
(boala somnului);
 termică:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
248
datorită apelor de răcire de la centralele termice ce pot produce o creştere cu 5-180C a
temperaturii apei.
Ca urmare a încălzirii apelor are loc:
 creşterea producţiei primare ce favorizează fenomenul de eutrofizare şi scăderea O2
din apă;
 accelerarea parcurgerii ciclurilor vitale, schimbarea dimensiunilor indivizilor şi a
structurii pe vârste;
 schimbarea dimensiunilor populaţiilor, prin creşterea sensibilităţii organismelor la
poluanţii din ape, neadaptarea vieţuitoarelor acvatice cu sânge rece la temperaturi
ridicate (crustaceele, planctonul, peştii).

Mijloace de combatere şi limitare a poluării apelor de suprafaţă se poate realiza prin:

 dezvoltarea şi modernizarea sistemului de monitoring a calităţii apelor de suprafaţă.
S-a instituit un fond special, extrabugetar, fondul apelor care este constituit din
taxele şi tarifele pentru serviciile de avizare şi autorizare precum şi din penalităţi.
Scopul este de a susţine financiar realizarea sistemului naţional de supraveghere
cantitativă şi calitativă a apelor; dotării laboratoarelor; modernizarea staţiilor de
epurare a apelor uzate; acordării de bonificaţii pentru cei care au rezultate deosebite
în protecţia epuizării şi degradării resurselor de apă etc.
 reducerea poluării la sursă prin adoptarea unor tehnologii de producţie ecologică
 realizarea unor sisteme adecvate de descărcare a apelor uzate în emisari
(conducte de descărcare dotate cu sisteme de dispersie, stabilirea corectă şi exactă a
punctelor de descărcare, respectarea indicatorilor de calitate ai apelor uzate etc.)
 taxe pentru evacuarea apelor uzate.
 întocmirea unor planuri fezabile de alarmare şi intervenţie rapidă în caz de
poluări accidentale şi punerea lor în practică;

BIBLIOGRAFIE:
Constantin Munteanu, Mioara Dumistrascu, Alexandru Iliuta, Ecologie si protectia calitatii
mediului, Editura Balneara, Bucuresti, 2011, pag. 3-6

Facultatea de biotehnologii, Bucuresti, Introducere în protecţia mediului, pag 1-16

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
249
 VALORIZAREA BIOMASEI ACVATICE
Prof. ing. Vulc Silvia
Liceul Tehnologic „Henri Coandă” Sibiu, România

Oceanele au un potențial uriaș privind facilitarea creșterii sustenabile. Dacă resursele

enorme ale oceanelor sunt folosite înțelept, oceanele pot contribui în mod semnificativ la
realizarea obiectivelor globale de dezvoltare durabilă Aici intră în joc bioeconomia albastră,
prin inovațiile biotehnologiei albastre pentru aplicațiile marine și acvatice. Bioeconomia
albastră cuprinde activități economice care se bazează pe utilizarea sustenabilă a resurselor
de biomasă acvatică vie și conversia acestora într-un număr mare de produse și servicii, cum
ar fi, alimente, furaje, materiale bio și bioenergie.
În prezent, una dintre modalitățile obișnuite de utilizare a reziduurilor și capturilor
accidentale din sectorul piscicol este prelucrarea acestora în făină de pește și ulei de pește. Cu
toate acestea, există mai multe tehnologii care extind oportunitățile de valorizare a biomasei
acvatice valoroase. Folosirea deșeurilor de pește și a capturilor accidentale pentru producția
de energie este o opțiune. Creșterea interesului este rezultatul tehnologiei, care este una
simplă și ușor de reprodus. Astfel, cu investiții minime, se poate produce energie la fermele
piscicole locale, cu costuri foarte scăzute. În acest fel se ajunge la o reducere emisiilor de
GHG (gaze cu efect de seră), la un venit suplimentar pentru comunitățile de pescari și
fermieri și, prin urmare, la un impact pozitiv asupra securității alimentare și energetice.
Companiile urmăresc o altă abordare pentru a valoriza biomasa acvatică și care
corespunde obiectivului bioeconomiei albastre. Scopul lor este de a valoriza peștii din specia
ciprinidelor prin reintegrarea lor pe piața alimentară și, în acest fel, extinderea varietății de
pești comestibili. Deoarece peștii sunt o sursă unică de proteine, uleiuri bogate în omega-3 și
vitamina D, ei contribuie la o alimentație sănătoasă, ceea ce este un subiect important în
cadrul bioeconomiei, mai precis privind principiul de bază al alimentației Indiferent de tipul
de valorizare a reziduurilor din procesarea peștilor sau a capturilor accidentale se pot obține
beneficii legate de mediu. Prin folosirea biomasei acvatice, se pot înlocui produsele din
materie fosilă și energia și se pot reduce costurile de eliminare și efectele negative asupra
mediului. În plus, se poate diversifica alimentația și se pot înlocui speciile importate și pe
cale de dispariție, cum ar fi tonul.

Impactul asupra mediului

Există o listă lungă a impactului care trebuie avut în vedere atunci când se stabilește
sustenabilitatea produselor bio asupra mediului, dar impactul care este cel mai des dezbătut
este cel al emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG), care au efect asupra schimbărilor
climatice, epuizării resurselor, biodiversității, schimbării utilizării terenurilor și altele.
Folosirea resurselor organice regenerabile pentru producția de bioenergie și produse
bio ajută la reducerea dependenței de combustibilii fosili, care este o resursă limitată, iar ele
însele sunt resurse care nu se epuizează.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
250
 În ceea ce privește emisiile de GHG, biomasa absoarbe CO2 pe parcursul creșterii
sale, care este din nou eliberată în etapa de utilizare sau de deșeu. Aceasta înseamnă că
produsele bio pot fi considerate neutre din punct de vedere al climei. Prin urmare, prin
comparație cu produsele pe bază de fosili, ele pot fi considerate ca având mai puține emisii
GHG în mod special având în vedere impactul scoaterii din uz. Totuși, producția de biomasă
necesită utilizarea de fertilizatori, ceea ce înseamnă emisii de oxid de azot, un gaz cu efect de
seră de 298 de ori mai puternic decât CO2. În plus, combustibilii fosili sunt necesari pentru a
produce fertilizatori și combustibili bio pentru agricultură, transport și procesare. Un studiu
realizat de Comisia Europeană a evaluat impactul de mediu al produselor bio prin comparație
cu produsele petrochimice omoloage și a arătat că produsele bio pot oferi peste 65%
economii de emisii de GHG (Comisia Europeană 2019).
Marea dilemă care pune în discuție nesustenabilitatea mediului pentru bioenergie și
produsele bio este tipul de materie primă folosită și efectul său asupra schimbării utilizării
terenului și biodiversității. Producția de biomasă are nevoie de teren. Fie terenul trebuie să
crească nevoile de biomasă pentru a concura cu terenul necesar pentru alimentație, fie noul
teren trebuie să fie pregătit pentru agricultură, provocând o schimbare a utilizării terenului.
Acest lucru se numește schimbarea indirectă a utilizării terenului (ILUC). Impactul ILUC
este legat de consecințele neintenționate de a elibera mai multe emisii de carbon datorită
schimbării utilizării terenului în întreaga lume, schimbare indusă de expansiunea terenurilor
de cultură. Deoarece terenurile naturale, cum ar fi pădurile tropicale și pășunile,
înmagazinează și sechestrează carbonul în sol și biomasă, pe măsură ce plantele cresc în
fiecare an, degajarea zonelor sălbatice pentru ferme noi în alte regiuni sau țări se traduce
printr-o creștere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră și, datorită acestei schimbări în
stocul de carbon din sol și biomasă, schimbarea indirectă a terenului are consecințe în ceea ce
privește echilibrul GHG dintr-un biocombustibil.
Impactul pe care îl are ILUC (Schimbarea indirectă a utilizării terenului) și
alimentația față de cel pe care îl au produsele pe bază de combustibil/bio este discutabil, în
mod special asupra biomasei de primă generație, care folosește resursele alimentare, cum ar
fi, plantele oleaginoase (de ex. soia, palmierul, floarea soarelui, ricinul, rapița), culturile care
produc amidon (de ex. porumb, grâu, cartof) și culturile care produc zahăr (de ex. trestia de
zahăr, sfecla de zahăr). Biomasa din a doua generație, care folosește resurse nealimentare,
cum ar fi, biomasa și deșeul lignocelulozice este supusă mai puțin acestor dileme. În ceea ce
privește biocombustibilii, există diferențe între biocombustibili care provin din ILUC cu risc
ridicat și biocombustibili care provin din ILUC cu risc scăzut. Biocombustibilii din ILUC cu
risc ridicat sunt combustibili care sunt produși din culturile pentru alimentație și furaje
(prima generație) care au o extindere globală semnificativă pe terenuri cu un stoc ridicat de
carbon, cum ar fi, pădurile, mlaștinile și turbăriile. Extinderea eliberează un volum mare de
emisii GHG și, prin urmare, anulează economiile de emisii din utilizarea biocombustibililor
în loc de cele din combustibilii fosili. Combustibilii din ILUC cu risc scăzut au fost definiți
ca fiind combustibili produși într-un mod care reduce emisiile din ILUC, fie deoarece ei sunt

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
251
rezultatul creșterii productivității, fie deoarece provin din culturi care cresc pe terenuri
abandonate sau serios degradate (Comisia Europeană 2019a).
Impactul asupra mediului poate să apară la nivel regional. De exemplu, utilizarea
integrală a capturii de pește ciprinid pentru produse alimentare sau bio poate să aibă un
impact pozitiv asupra ecosistemelor regionale deoarece ajută la reducerea eutroficării apelor
(sălcii). În acest caz, utilizarea resurselor necaptate de pești în diferite forme se aliniază
beneficilor pentru ecosistemele regionale. Un alt exemplu este producția și utilizarea
materialelor izolatoare regenerabile. Materialele izolatoare sustenabile au un mare potențial
de protecție a mediului datorită nevoilor scăzute de energie din timpul producției, precum și a
capacității de stocare a carbonului din lâna de oaie. Astfel, bioeconomia poate să contribuie
la reducerea schimbărilor climatice prin sechestrarea CO2 din atmosferă în produsele bio.
Aceasta are un impact direct asupra amprentei regionale de CO2.

Bibliografie:
1. Beyer C., Schultz-Zehden A., Vollmann T., Cahill B., Roß A., Coornaert C, Towards an
implementation strategy for the Sustainable Blue Growth Agenda for the Baltic Sea Region,
2017, pag.52
2. Mäkinen S., Halonen T, Roach and other cyprinid fish are an unexploited treasure in
Finnish waters, 2019, pag. 73
3. Moilanen P., Halonen T., Purtonen H., The key to sustainable growth lies in the oceans,
2019, pag.52

“SALVAȚI PLANETA ALBASTRĂ PRIN TURISMUL VERDE”

Prof. Stanciu Adina Mixandra

Liceul Tehnologic Sebes

Turismul verde este orice fel de odihnă într-un mediu natural care nu dăunează
naturii şi contribuie la conservarea acesteia.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
252
 Turismul verde este un concept menit nu sã stopeze turismul, ci sã-l orienteze astfel
încât sa se asigure conservarea mediului natural prin utilizarea durabilã a componentelor
diversitãtii biologice. Acesta presupune respectarea florei, a faunei, reducerea impactului
actiunilor umane asupre mediului inconjurator, respctarea comunitatilor locale.

Una dintre formele turismului verde este escapada, care este o încercare de a scăpa de
civilizaţia modernă. Exista unele persoane care pot oferi escapade prin locuri de cazare , cu
sau fara servicii alimentare, in natura. Sunt importante principiile si anume: un grup mic de
oameni, care trăiesc pe un teren de pământ, duc o gospodărie comună, susţin o anumită
ideologie ( dragostea pentru natura, pentru protejareda animalelor, dragostea pentru
traditii,etc).Acestia sunt deschişi pentru vizitători: acest lucru măreşte profitabilitatea aşezării
şi oferă o posibilitate de a familiariza cât mai multe persoane cu ideologia lor.

O alta forma a turismului verde este agroturismul. Acesta implică cazarea în mediul
rural , câmpurile de grâu, livezi şi grajduri.Oferirea acestor experiente este ceva personal
pentru turistii incliati catre agroturism.O cameră separată, baie şi mic dejun la o masă
comună agroturistul este asigurat.

Oricare ar fi formele turismului verde, trebuie cunoscute si aplicate anumite reguli de

catre turisti:

- sa isi pastreze vie curiozitatea fata de flora , adica putem observa florile,dar
sa nu le rupem
- sa observam animalele in mediul lor natural de viata , dar in liniste sa nu le
deranjam
- sa respectam regulile si traditiile gazdelor
- sa ne adaptam obiceiurile alimentare la cele ale zonei pe care o vizitam.

Din fericire pentru Romania avem foarte multe zone care se preteaza la practicarea
turismului verde:

- Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi Dobrogea (observarea păsărilor, plimbări cu

barca)

= Parcul Naţional Piatra Craiului şi împrejurimile acestuia (programe bazate în special pe

observarea carnivorelor mari (lup, urs, râs), dar şi a unor specii de plante specifice, turism
ecvestru, cicloturism, drumeţii montane etc.)

- Parcul Natural Munţii Apuseni (speoturism, drumeţii tematice, programe culturale, schi
de tură, turism ecvestru, cicloturism etc.)

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
253
 - Parcul Naţional Retezat - Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului, Parcul Naţional
Munţii Măcinului, Parcul Naţional Munţii Rodnei, Parcul Naţional Călimani, Parcul
Natural Lunca Mureşului, Parcul Natural Vânători Neamţ, cu programe axate pe: turism
ecvestru, cicloturism, drumeţie tematică, schi de tură, observarea florei şi faunei,
programe culturale, expediţii cu canoe etc.

- Transilvania - zona Târnava Mare (descoperirea culturii săseşti şi secuieşti, călărie,

drumeţii tematice etc.)

- Maramureş (programe de descoperire a naturii, călărie, cicloturism, descoperirea

ocupaţiilor şi a arhitecturii tradiţionale etc.)

- Bucovina (programele de observare a naturii sau drumeţiile tematice sunt combinate cu

turismul cultural şi cu turismul monahal).

Turismul verde, ca oricare alta forma de turism este un act de responsabilitate, care va
asigura un viitor mai bun copiilor nostri si care ii va ajuta sa devina la randul lor responsabili,
astfel incat multe generatii de acum inainte sa se poata bucura de minunatiile pe care natura
le ofera oamenilor.

Bibliografie:

 https://sites.google.com/site/verdepentruromania/turismul-verde
 https://ecology.md/md/page/turismul-verde-salut-arbore

BIOECONOMIA
Prof. ing. Dumitrescu Florina Stela
Liceul Tehnologic „Henri Coandă” Sibiu, România

Bioeconomia se defineşte, ca fiind ”producția de resurse biologice regenerabile și

conversia acestor fluxuri de resurse și deșeuri în produse cu valoare adăugată, cum ar fi,
alimente, furaje, produse bio și bioenergie. Sectoarele și industriile sale au un puternic
potențial de inovare, deoarece utilizează o gamă largă de științe și de tehnologii generice și
industriale, împreună cu cunoștințe locale și implicite” (Comisia Europeană 2012).
Deoarece este posibil ca produsele și procesele bio să aibă nevoie de cantități
considerabile de biomasă ca materie primă, Strategia privind bioeconomia susține că trebuie
avute în vedere limite ecologice sigure în cadrul dezvoltării bioeconomiilor din țările
membre.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
254
 Este foarte important ca resursele biologice să fie folosite în conformitate cu pragurile
de sustenabilitate, astfel încât să se poată reface și regenera și ca ecosistemele să nu fie
forțate să depășească granițele de siguranță, de exemplu, prin depășirea capacității specifice
de alimentare a ecosistemului.
Un punct forte al conceptului de bioeconomie este dezvoltarea și sprijinul pentru
zonele rurale, de coastă și zonele îndepărtate prin adăugarea de valoare bunurilor care sunt
produse de sectoarele agricol, silvic, piscicol sau al deșeurilor. În acest fel se poate reduce
exodul rural prin crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea coeziunii teritoriale prin
inovare socială. Între obiectivele bioeconomiei se află și identificarea, analizarea și
valorizarea resurselor nefolosite suficient sau chiar nefolosite deloc, precum și potențialul
acestora. Obiectivul principal este o distribuire mai proporționată și mai corectă a beneficiilor
unei bioeconomii competitive și sustenabile la nivel de regiuni (rurale), țară și la nivelul
întregii Europe.
Principiul orientativ al bioeconomiei este înființarea unei economii circulare care să
înlesnească utilizarea optimă și multiplă a materiilor prime și fluxurilor materiale, în sensul
eficienței și sustenabilității resurselor – tot pe baze orizontale. Pentru a construi o astfel de
bioeconomie, respectiv, strategii privind bioeconomia, trebuie urmate o serie de principii:
▪ Alimentația mai întâi – Cum pot fi îmbunătățite pentru toți, în cadrul unei viziuni
globale, disponibilitatea, accesul și utilizarea alimentației nutritive și sănătoase. Politicile
relevante, cum ar fi, cele legate de agricultură, alimentație, mediu, sănătate, energie, comerț,
investiții străine trebuie verificate prin intermediul unui test de siguranță alimentară iar
evaluarea impactului direct și indirect trebuie să devină o practică comună.
▪ Producții sustenabile – Utilizatorii trebuie să aibă în vedere natura regenerabilă a
producției de biomasă și să aplice regulile economice care guvernează exploatarea sa, cum ar
fi, abordarea producției sustenabile conform căreia cantitatea recoltată nu trebuie să fie mai
mare decât cea regenerată. Aici trebuie să existe o viziune holistică ce are în vedere întreaga
biomasă, inclusiv cea din sol. Un indicator important aici este volumul de materie organică
din sol.
▪ Abordare în cascadă – Pentru a evita utilizarea nesustenabilă a biomasei, conceptul
utilizării în cascadă presupune ca biomasa să fie utilizată secvențial, cât de des posibil ca
material și în final pentru energie. Utilizarea în cascadă a biomasei sporește eficiența
resursei, utilizarea sustenabilă și generarea de valoare adăugată din biomasă și face parte din
economia circulară. Crearea unei eficiențe mai mari a resursei crește disponibilitatea generală
a ofertei de materie primă, deoarece biomasa poate fi folosită de câteva ori. Teoria aceasta
este atrăgătoare dar în practică aplicarea regulilor în cascadă întâmpină două probleme: (1)
cum poate fi implementată utilizarea secvențială a biomasei și (2) cum pot fi implementate
regulile dacă ele sunt contrare mediului existent al pieței.
▪ Circularitate – Abordarea în cascadă nu rezolvă problema reducerii deșeului în sine.
Deșeul este generat atunci când costurile reutilizării și reciclării sunt mai mari decât valoarea
creată. Conceptul de economie circulară se bazează pe trei principii: (1) deșeul nu există,
deoarece produsele sunt destinate pentru un ciclu de dezasamblare și reutilizare; (2)

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
255
consumabilele trebuie returnate biosferei fără deteriorări, după o secvență în cascadă a
utilizărilor, contribuind la refacerea sa, în timp ce cele de folosință îndelungată sunt menite să
maximizeze reutilizarea lor sau să le îmbunătățească; și (3) energia regenerabilă trebuie
folosită pentru a alimenta procesul.
▪ Diversitate – Sistemele de producție trebuie să fie diverse, să folosească practici
specifice contextului la scări diferite și să producă o diversitate de rezultate finale. Deoarece
diversitatea este un element cheie pentru reziliență, trebuie dezvoltate inovațiile din
bioeconomie pentru a promova diversitatea și nu pentru a o limita.
Implementarea acestor principii este de fapt marea provocare. Disponibilitatea
resurselor naturale este menită să devină o provocare majoră pentru societățile actuale în anii
care vin. În mod special, oferta suficientă de alimente pentru o populație în creștere pune
sistemele existente la nivel global în situația de a se reînnoi iar industriile în situația de a
produce semnificativ mai mult și cu un nivel mai ridicat de sustenabilitate.
De asemenea, bioeconomia poate să aibă un impact negativ asupra mediului, cum ar
fi degradarea resurselor sau deteriorarea pădurilor și a altor ecosisteme (schimbări indirecte și
directe ale utilizării terenului), precum și a biodiversității acestora, a funcțiilor și serviciilor
(de ex. stocarea carbonului în păduri).

Biomasa – nucleul bioeconomiei

Biomasa este definită ca "partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și
reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanțele vegetale și animale),
din silvicultură și din industriile conexe, inclusiv piscicultură și acvacultură, precum și partea
biodegradabilă a deșeului industrial și urban." (Comisia Europeană 2009).
Dezvoltarea bioeconomiei depinde în primul rând de disponibilitatea biomasei, ca
unică materie primă. Aici există două premise. În primul rând, cantități mari de biomasă sunt
actualmente exploatate insuficient, și, multe fluxuri de deșeuri rămân utilizate neeficient sau
chiar de loc. Prin urmare, se pot extrage din actualele fluxuri de biomasă mai multe materiale
și mai multă energie. În al doilea rând, potențialul biomasei poate crește prin eliminarea
decalajelor de producție, extinderea producției și folosirea terenurilor marginale mai puțin
fertile și prin introducerea unor tehnologii noi și îmbunătățite de extracție și prelucrare.
Dezvoltarea de tehnologii noi, inovatoare pentru utilizarea și transformarea materiei vii a
deschis calea unei multitudini de domenii de aplicare.
În mod special în sectoarele agricol și silvic, sunt colectate materiile prime
regenerabile pentru a produce materiale și energie sub formă de căldură, electricitate sau
combustibil. Cerința de bază este ca aceste produse să nu intre în concurență cu producția de
alimente și furaje. Materiile prime regenerabile au câteva avantaje față de resursele fosile.
Atunci când sunt folosite pentru a produce energie, ele eliberează mai puține gaze cu efect de
seră decât combustibilii fosili. Atunci când sunt folosite pentru a produce materiale bio,
dioxidul de carbon înmagazinat în ele este pur și simplu închis în produs. În acest fel,
materiile prime regenerabile reprezintă o opțiune pentru reducerea schimbărilor climatice.
Utilizarea lor este adesea asociată cu beneficii pentru mediu, de exemplu, în zonele sensibile

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
256
pentru mediu. Produsele realizate din materie primă regenerabilă sunt adesea mai puțin
toxice (Eco) iar producerea lor este adesea mai puțin consumatoare de energie. Mai mult,
contrar percepției publice, cultivarea materiilor prime regenerabile nu oferă numai riscuri ci
și oportunități de extindere a gamei de specii din agricultură. Gama de plante pentru energie
și materii prime este destul de mare și mult mai mare decât spectrul plantelor pentru
alimentație și furaje care se cultivă astăzi cu preponderență. Dacă se produc materii prime
regenerabile în agricultura domestică și silvicultură și apoi sunt prelucrate și consumate în
regiune, valoarea asociată creată rămâne în regiune și generează noi locuri de muncă. În acest
fel, se creează oportunități deosebite și perspective noi pentru populația locală, în mod
special în zonele rurale care sunt slabe din punct de vedere structural și trebuie să se lupte cu
exodul rural.

Bibliografie:

1. Bourguignon D, Bioeconomy - Challenges and opportunities, 2017, pag.16

2. Hoff H., Johnson F., Allen B., Biber-Freudenberger L., Förster J.J, Sustainable bio-
resource pathways towards a fossil-free world: the European bioeconomy in a global
development context, 2018, pag.16

3. Mathijs E. Brunori G., Carus M., Griffon M., Last L, Sustainable Agriculture, Forestry
and Fisheries in the Bioeconomy -A Challenge for Europe, 2015, pag.15

4. Ministry of the environment, climate protection and the energy sector, The Baden-
Wurttemberg government's sustainable bioeconomy strategy, 2019

TOPIREA GHEȚARILOR- POLUAREA- EFECTUL DE SERĂ

Prof. Florea Mihaela-Monica

Grădinița cu PP Inocența, Găești

Creșterea temperaturii Pământului, spun experții s-ar datora efectului de seră,. Crescând
concentrații de anhidridă carbonică și nereducându-se ceilalți factori care contribuie la
producerea efectului de seră,în anul 2050 supraîncălzirea va atinge 4-5 grade.
Scenariile ipotezei "calde"pentru perioada 1989-2050 merg la o previziune de creștere
cu 1,6 grade centigrade a temperaturii medii globale a planetei noastre, la ceea înfricoșetoare
de circa 5 grade.Creșterea temperaturii nu va fi aceeași pe pământ.La Ecuator ar fi mai mică

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
257
iar la poli mai mare.Toți sunt de acord că mare parte a creșterii temperaturii ar interveni în
lunile de iarnă,astfel încât anotimpurile ar tinde să se uniformizeze.
În plus, creșterea temperaturii ar dăuna mult zonelor urbane. Un plus de căldură
,provocat de țevile de eșapament, de lipsa de ventilație, de asfalt și beton sau de dificila
pătrundere a vântului care face aproape imposibilă viața. Să nu se creadă că probema ar putea
fi rezolvată cu ajutorul instalațiilor de aer condiționat! Lăsând la o parte faptul că, poate va
trebui să renunțăm la ele, pentru a nu lărgi gaura din stratul de ozon, este bine cunoscut că,
răcorind casele, instalațiile sporesc căldura în centrele urbane.
În plină eră glaciară, temperatura medie a Pământului era cu 6-7 grade mai mică decât
cea actuală. O creștere de 4-5 grade ar fi suficientă pentru a topi aproape complet calotele
polare, făcând să se ridice nivelul mărilor. Aceasta ar crește, prin efectul așa-numitei
expansiuni termice, cu aproape 2 metri .
Uriașa ridicare a nivelului mării ar produce un lanț de efecte catastrofale care ar schimba
aspectul fizic al unor regiuni întregi. De exemplu, conform unui raport din noimbrie 1988 al
Natural Environmennt Research Council din Marea Britanie, această țară și-ar schimba
înfățișarea, bucurându-se de o climă subtropicală, care ar privilegia culturile mediteraneene,
cu totul deosebite de cele actuale. Ar dispărea aproape toate plajele, datorită ridicării
nivelului mării și ar fi necesare cheltuieli enorme pentru costruirea unor diguri care să
oprească apele.
Este adevărat că sporirea temperaturii ar permite extinderea culturilor agricole în zone
nordice astăzi prea reci; dar acest lucru aproape că nu contează față de fectele negative ale
creșterii temperaturii.
În Italia,Veneția ar fi total sub apă împreună cu părțile joase ale câtorva orașe mari.
Toate insulele plate, situate doar la câțiva metrii deasupra nivelului mării, ar dispărea
înghițite de valuri.
Un mic stat din Arhipelagul Maldivelor ar înceta să mai existe, după cum a declarat
președintele sau în cadrul unei reuniuni oficiale. De altfel, câteva din cele mai mari orașe ale
lumii, construite la gurile unor importante fluvii, ca de exemplu Cairo, Shangai, New Orleans
ar fi acoperite de ape. Practic, ar risca să dispară întreaga Olandă, dacă nu se vor cheltui sume
colosale pentru a se construi diguri uriașe și alte instalații.Acest lucru este valabil și pentru
alte teritorii.
Ar crește mult evaporarea și s-ar schimba regimul ploilor din întreaga planetă, cu cele
mai multe precipitații iarna și foarte puține vara.. Desigur, apele mărilor ar deveni mai calde
și ar crește evaporarea. Fenomenul ar fi cu atât mai perceptibil în mările relativ închise, ca
Mediterana și, în special Adriatica.
Se prevede că umiditatea solului ar descrește cu aproape 20%, iar culturile agricole ar fi
mult mai sărace. Reducerile recoltelor nu ar mai permite astfel alimentarea a celor
aproximativ 6 miliarde de oameni.
Ar dispărea multe specii de animale care au nevoie de o temperatură mai puțin ridicată.
Altele ar treibui să se adapteze la căldură, nu se știe cu ce rezultate. În ultimele milenii, omul

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
258
nu a mai văzut să dispară vreo specie de animale importante și larg răspândite, așa ca
perspectivă nu poate decât să ne ingrijoreze.
Ar dispărea, de asemenea, multe specii vegetale, care nu suportă temperaturi înalte și
puțină ploaie,contribuind la reducerea productției agricole. Alte vegetale ar produce mai
puțin. În Italia ar lipsi orezul și grâul.
. Pentru a combate poluarea generală a atmosferei planetei noastre,nu este de ajuns să se
reducă drastic anhidrida carbonică, principală responsabilă pentru efectul de seră. Mai trebuie
să descrească hotărâtor raportul celorlalte substanțe care contribuie la acest fenomen, ca
hidrocarburi rezultate din arderea materialelor fosile, dar nu numai acestea, ci și sulf , azot,
etc. Nici S.U.A. nu au reușit să limiteze aceste emanații decât într-o măsură modestă.
A interveni asupra efectului de seră este greu, dar nu imposibil. Pentru a opri poluarea
atmosferei trebuie, înainte de toate, să schimbăm cu totul actuala politică forestieră. Nu este
de ajuns să împiedicăm despădurirea, ci trebuie să extindem în toată lumea zonele verzi.
Trebuie realizată o amplă extindere a culturilor arboricole, începând cu pădurile, pentru a
contribui la reinstaurarea echilibrului în ciclul carbonului.
Pentru a reduce poluarea trebuie în primul rând să eliminăm risipa în consumul de
energie. În ceea ce privește economisirea energiei, Japonia este în frunte, cu un procent anual
de 30%.Nu puține sunt măsurile prin care se pot limita emisiile de anhidrida carbonică și de
alte gaze nocive. În ceea ce privește automobilele, atâta vreme cât acestea vor folosi
combustibili derivați din petrol ,va trebui să favorizăm aplicarea de noi tehnologii, pentru a
realiza motoare care să consume mai puțin carburant.
Actualmente, abonații particulari consumă prea multă energie și în bună parte o
risipesc. În viitor va trebui însă să o folosească cu extremă chibzuință. În vederea acestui
scop, trebuie promovate cercetările științifice destinate a face utilizabile materialele numite
super-conductoare. Se poate de asemenea micșora produrea și consumul de îngrășăminte pe
bază de azot în agricultură. Nu este imposibil nici să se împiedice lărgirea golului din pătura
de ozon, datorită motivelor pe care le-am văzut deja.
Se poate pune capăt chiar și ploilor acide care, în afara altor grave pagube, afectează
pădurile și plantele, în general, cu efecte tot atât de negative. Evident, complexitatea
operațiunilor destinate a împiedica dezastrul ecologic, previzibil într-un viitor nu prea
îndepărtat, impune un alt mod de viață pentru omenire, sau cel puțin pentru țările
industrializate, cu o dezvoltare mult mai moderată a nivelului de trai și o mai redusă
populație pe Pământ. Trebuie să alegem. Dacă se continuă astfel, se va ajunge în mod sigur la
o catastrofă.

Bibliografie:
1. Scurtu I., Sima C,”Ecologie si protectia mediului’’, Ed. Independenta Economica,
Pitesti, 2007;
2. Visan S,Angelescu A,”Mediul inconjurator”, Ed.Economica, Bucuresti, 2000;
3. Rojanschi V,Bran F,”Politici si strategii de mediu”,Ed.Economica,Bucuresti,2002;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
259
 RECICLAREA -ESENȚIALĂ PENTRU VIAȚĂ

Prof. Gorcioaia Kinga Eva

Colegiul Economic „Transilvania”, Tg. Mureș

,,O strălucitoare bijuterie în nuanțe de albastru și alb “ aşa a descris astronautul Edgar
Mitchell planeta noastră văzută în întunecimea spaţiului cosmic.

Trista realitate este însă că oamenii produc anual zeci dacă nu sute de tone de deșeuri
care sunt depozitate fie în gropi speciale, acoperite cu pământ, fie aruncate în mări și oceane,
fie incinerate și au impact puternic asuptra mediului înconjurător. Mulți se tem că semnalul
privitor la deteriorarea mediului a fost dat prea târziu, deoarece o bună parte din daunele
aduse deja ecosistemelor sunt ireversibile. Așa să fie oare?

Când ne gândim că omul ar putea distruge pământul din cauza propriei nesăbuinţe,
putem fi încurajaţi dacă avem în vedere uluitoarea capacitate de regenerare a acestuia.
Descriind capacitatea pământului de a se regenera într-un mod uimitor, René Dubos face
următoarele observaţii încurajatoare în cartea intitulată The Resilience of Ecosystems
(Capacitatea de redresare a ecosistemelor): ,,Ecosistemele au câteva mecanisme de auto-
vindecare. Datorită acestora, ecosistemele contracarează efectele perturbaţiilor, pur şi simplu
restabilind treptat echilibrul ecologic iniţial“.

Pămîntul nu este ca un restaurant, unde alimentele și produsele necesare sunt aduse din
afară, iar gunoiul este luat și dus în altă parte. Aerul curat și apa potabilă de care depinde
viața noastră nu sunt aduse de undeva din spațiu și nici deșeurile nu sunt trimise în spațiu.
Cum reușește planeta noastră să rămână un loc curat, propice vieții? Datorită ciclurilor ei
naturale, precum cel al apei, al carbonului, al oxigenului și al azotului. Să analizăm câteva
exemple.

Ciclul apei: Apa este esențială vieții. Ciclul hidrologic asigură apă curată, potabilă
întregii planete. El constă în trei etape: datorită căldurii Soarelui, apa se evaporă în
atmosferă, această apă purificată se condensează, formând norii, iar din nori, apa cade sub
formă de ploaie, grindină, lapoviță și ninsoare înapoi pe pământ, de unde se va evapora din
nou, încheind astfel ciclul. Câtă apă se reciclează anual? Potrivit unor estimări, suficient de
multă ca să acopere întreaga suprafață a planetei cu un strat de circa un metru.

Este bine cunoscut și faptul că, în cadrul procesului vital al fotosintezei, plantele
folosesc dioxidul de carbon şi apa ca materie primă pentru a produce glucide, utilizând
lumina soarelui ca sursă de energie. În paranteză fie spus, în timpul fotosintezei, plantele
eliberează oxigen. Ar putea fi acesta numit „reziduu“? Pentru noi, în mod cert, acest produs

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
260
secundar nu este un reziduu. Este vital să inspirăm oxigenul, pe care îl folosim la
metabolizarea, sau arderea, alimentelor în organism. Apoi expirăm dioxidul de carbon
rezultat, pe care plantele îl prelucrează ca pe o materie primă utilă desfăşurării fotosintezei.
S-ar putea să fi studiat acest proces la orele de ştiinţe naturale, însă aceasta nu face ca
procesul în sine să fie mai puţin important sau mai puţin uimitor.

Fosforul joacă un rol vital în ce priveşte transferul de energie atât în cadrul celulelor
corpului nostru, cât şi în cadrul celulelor animalelor. Din ce extragem fosforul? Tot din
plante. Acestea absorb fosfaţii anorganici din sol şi îi transformă în fosfaţi organici. Noi, la
rândul nostru, consumăm plantele care conţin fosfor sub această formă, fosfor pe care
organismul nostru îl foloseşte în cadrul unor procese vitale. După aceea, fosforul se întoarce
în sol sub formă de „deşeuri“, care pot fi din nou absorbite de plante.

Avem nevoie, de asemenea, de azot, care intră în alcătuirea fiecărei proteine şi a fiecărei
molecule de ADN a corpului nostru. Cum obţinem acest element indispensabil vieţii? Deşi
azotul se găseşte în atmosferă în proporţie de aproximativ 78 la sută, nici plantele şi nici
animalele nu îl pot absorbi în mod direct. Prin urmare, azotul din aer trebuie transformat
pentru a putea fi asimilat de plante şi folosit ulterior de oameni şi de animale. Cum are loc
această transformare, sau fixare, a azotului? În diferite moduri. Unul dintre acestea constă în
acţiunea fulgerelor. Procesul de fixare a azotului este realizat şi de bacteriile care trăiesc în
nodozităţile de pe rădăcinile unor plante leguminoase, cum sunt mazărea, soia şi lucerna.
Aceste bacterii transformă azotul atmosferic în substanţe care pot fi folosite de plante. Astfel,
când consumaţi legume verzi, asimilaţi azotul de care corpul are nevoie pentru a produce
proteine. Este uluitor faptul că găsim diferite specii de legume şi în pădurea tropicală, şi în
deşert, şi chiar în tundră. Iar în cazul în care o suprafaţă a solului este incendiată, primele
plante care o colonizează după aceea sunt, de obicei, plantele leguminoase.

Ce sisteme de reciclare minunate! Fiecare dintre aceste cicluri foloseşte reziduurile de la

celelalte cicluri. Energia necesară desfăşurării lor provine îndeosebi de la soare, o sursă
nepoluantă şi inepuizabilă. Cât de mult contrastează aceasta cu eforturile umane de a recicla
materialele! Chiar şi produsele artificiale considerate nepoluante s-ar putea să nu contribuie
la curăţarea planetei din cauza complexităţii sistemelor de reciclare inventate de om. În
această privinţă, revista U.S. News & World Report atrăgea atenţia asupra faptului că
produsele ar trebui concepute astfel încât componentele lor de foarte bună calitate să poată fi
recuperate cu uşurinţă prin reciclare.

Reciclarea deșeurilor a ajuns să fie o problemă de maximă importanță pentru

salubritatea generală a Terrei. În pofida progreselor tehnologice înregistrate de om, anual se
produc tone și tone de deșeuri toxice, nereciclabile. Totuși, Pământul își reciclează perfect
toate deșeurile, fiind un adevărat „expert” în inginerie chimică, oferindu-ne și nouă astfel un
exemplu suprem în reciclare.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
261
 În concluzie, pământul nu trebuie considerat sortit distrugerii din cauza proastei
administrări, a lăcomiei şi a indolenţei omului. O educaţie corespunzătoare şi eforturile
conjugate pentru binele omenirii pot ajuta pămâ ntul să înlăture până şi pagubele de mari
proporţii aduse echilibrului ecologic, mediului şi solului. Fiecare dintre noi trebuie să lăsăm
indiferența, să luăm atitudine și să fim mai atenți când ducem gunoiul: să dăm importanță
reciclării deșeurilor! Procedând astfel, ne vom bucura de un mediu mai curat și vom fi mai
sănătoși.

Bibliografie:

1. Scientific American, ediție specială (2008), intitulată „Majestic Universe”, p. 11.

2. Perfect Planet, Clever Species – How Unique Are We?, de William C. Burger, 2003,
p. 24, 34.

3. Rare Earth – Why Complex Life Is Uncommon in the Universe, de Peter D. Ward și
Donald Brownlee, 2000, p. 224.

4. The Resilience of Ecosystems: An Ecological View of Environmental

Restoration Paperback – by Ren-E Jules Dubos,Univ Pr of Colorado, 1978

5. The Sacred Balance – Rediscovering Our Place in Nature, de David Suzuki, 2007, p. 102.

6. God and the New Cosmology – The Anthropic Design Argument, de M. A. Corey, 1993,
p. 144, 145.

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ A COPIILOR LA GRĂDINIȚĂ

Prof. Moraru Ileana Corina

Grădiniţa Cu Program Normal Muguri De Anin-Aninoasa

Procesul de formare a personalității preșcolarilor moderni, obligatoriu trebuie să

prevadă și educația ecologică, dat fiind faptul că problema ecologiei actualmente este una
dintre cele mai importante atât în țara noastră, cât și în lumea întreagă, iar rolul pedagogilor
în acest proces e greu de a fi subestimat. Bazele atitudinii grijulii față de natură, formarea
cunoștințelor despre lumea înconjurătoare și abilitatea de a observa frumusețea naturii —
trebuie să fie insuflate copilului încă de la o vârstă fragedă, iar la cinci ani e posibil de a oferi
copiilor o imagine mai complexă despre mediul ambiant, deaorece anume la această vârstă
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
262
copiii asimilează informațiile mai productiv, inclusiv la nivel emoțional, ceea ce este
important pentru formarea afecțiunii, umanității și sentimentelor estetice față de natura țării
natale.

Putem afirma că educația ecologică a copiior de vârstă preșcolară, necesită abordare

complexă, dat fiind faptul că reprezintă o componentă în educația unei persoane integre,
incluzând următoarele aspecte: educația morală a atitudinii umane față de natură; educarea
abilității de a vedea și simți frumusețea naturii.

Copiii de vârstă preșcolară, de regulă, ascultă foarte atent și cu bunul simț al

observației ceea ce spune pedagogul, sunt capabili să facă diferență între bine și rău, și sunt
deschiși spre noi informații. Cu toate acestea, rolul pedagogului în această situație va consta
nu doar în a le povesti copiilor, dar și de a le arăta cum trebuie să aibă grijă de natură și cum
să învețe să trăiască în armonie cu aceasta.

În acest fel, una dintre condițiile fundamentale – crearea unui mediu în care
pedagogii prin intermediul exemplului propriu demonstrează copiilor atitudinea corectă față
de natură și participă împreună cu copiii la activități de protecție a naturii.

La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la

nivelul formării deprinderilor şi al trăirilor afective. Pentru grupele pregătitoare pentru şcoală
şi clasele primare, trebuie să existe o strategie de organizare a conţinuturilor ştiinţifice şi de
transmitere a lor într-un mod individualizat. Trebuie să axăm această strategie în mod special
pe valenţe formative mai accentuate construită adecvat capacităţilor specifice vârstei şi
ritmului de dezvoltare al fiecărui copil, nevoilor şi intereselor sale. De aceea, cunoaşterea
mediului şi a problemelor sale, la această vârstă trebuie să îmbrace aspecte practice şi să
provoace trăiri emoţionale. Ori de câte ori este posibil trebuie să punem copiii în situaţia de a
acţiona, de a reacţiona, de a manifesta atitudini. Copiii mici tind să dezvolte un ataşament
emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de care se simt bine. Un lucru care trebuie avut în
vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela, că dacă ei nu pricep de ce trebuie făcut un
anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini pozitive faţă de
mediu ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în
timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi
cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.

Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor

înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru
generaţiile viitoare. În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la grupă, am adus în
atenţia copiilor probleme legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca
aceştia să înţeleagă pericolele ce ameninţă planeta. Am avut în vedere realizarea unor
obiective majore :

dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
263
 trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice;

 dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările

 posibile ale faptei lor; înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea
acestora ar avea urmări

 negative pentru om; formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;

 formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în natură;

 dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?);

 dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea formării

 conştiinţei ecologice a copiilor, a capacităţii de transfer, de valorificare şi aplicare a

experienţei asimilate.

Formarea comportamentului ecologic la preşcolari în cadrul activităţilor pe care le-am

desfăşurat l-am realizat folosind diferite mijloace prevăzute de programă:

 Lectură după imagini, convorbiri, lectura educatoarei;

 Jocuri didactice, povestiri, scenete;

 Proiect de diafilme;

 Parada costumelor ecologice.

BIBLIOGRAFIE:

1. Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, „Educaţia ecologică la vârsta
preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I. Coresi, Bucureşti, 2008, pag
15-18;

2. Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, pag 233-240;

3. * * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin O.M.

nr. 4481/2000.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
264
 ECOLOGIE PRIN EDUCAŢIE ŞI JOC

Profesor înv. Preșcolar: Tudoran Doiniţa

Profesor înv. Preșcolar: Lupu Anda Ștefania
Grădiniţa „Floare albasră” Bucureşti, sector 4

Captarea interesului copiilor pentru mediu şi problemele sale este mai importantă
chiar decât acumularea de cunoştinţe, care oricum se va realiza în timp.
Abordarea actuală a educaţiei trebuie să se bazeze pe teorii critice şi sociale despre
mediu şi dezvoltare, acestea făcând legătura între perspectivele durabilităţii şi noile forme de
economie şi bunăstare socială. Dimensiunea socială devine astfel relevantă în cadrul unui
curriculum educaţional.
Definiţia larg acceptată a „dezvoltării durabilităţii” este aceea formulată în raportul
Comisiei Brundtland: „Dezvoltarea durabilă se referă la acea formă de dezvoltare ce
întruneşte nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi
satisface propriile nevoi” (WCED, 1987).
Cunoaşterea unor aspecte ce privesc mediul presupune nu numai „învăţarea” despre
diversele elemente ale acestuia, ci mai ales luarea în considerarea a urmărilor şi implicaţiilor
acţiunilor umane neprietenoase faţă de acesta.
Cunoaşterea capitalului natural constituie o precondiţie necesară formării unui
comportament atent faţă de mediu.
Prin încurajarea copiilor să găsească soluţii, să formuleze răspunsuri proprii la
problemele de mediu, se va dezvolta o etică personală privind societatea şi mediul. Astfel,
procesul didactic trebuie să se îndrepte spre dezvlotarea atitudinilor pozitive faţă de valorile
umane, implicând respect şi grijă faţă de mediu din care omul face parte.
Pornind de la premisa că ecologia constituie una dintre condiţiile supravieţuiriii
speciei umane, educaţia ecalogică reprezintă calea de a ajunge, prin cunoaştere, la înţelegerea
şi respectarea naturii, a mediului din care facem parte. Acestea trebuie privit în asamblul său,
ca un întreg.
Concluziile formulate în urma unui astfel de abordări a mediului, în cadrul
activităţilor de cunoaştere a mediului, de exempu, trebuie înglobate într-o imagine de
ansambul a acestuia. Un astfel de demers poate fi realizat doar în cadrul unui program
destinat educaţiei pentru viitor, o educaţie pentru o dezvoltare socio-economică durabilă, care
se constituie calea de a privi lumea într-un mod integrat.
La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul
formării deprinderilor şi al trăirilor afective. Cunoaşterea mediului şi a prolemelor sale, la
această vârstă, trebuie să îmbrace practice şi să provoace trăiri emoţional. Ori de câte ori este
posibil, copiii trebuie puşi în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a manifesta atitudini. Ei
trebuie să fie încurajaţi să ia parte la activităţi în aer liber cum ar fi: grădinărit, excursii în
natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate.
Scopul esenţial al educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei
gândiri şi atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
265
spiritul de responsabilitate faţă de natură. Prin participarea tuturor factorilor educativi:
grădiniţa, şcoala, familie, comunitate, mass-media etc., la realizarea acestor intenţii, copilul
înţelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător asupra mediului.
Nu este doar dificil să determini un copil să înveţe – e aproape ireal. De aceea,
proiectele ecologice pentru copii, adesea, în formă de jocuri didactice sau distractive, câştigă
o popularitate tot mai mare în rândul specialiştilor în cauză.
Este extrem de important faptul că, treptet apare o conştientizare a necesităţii de a
dezvolta această temă printre copii din cea mai fragedă vârstă.
De fapt, problemele mediului la grădiniţă, prezentate corect, într-o formă vie, cu un
accent maxim asupra intereselor copilului, pot da un start de succes la toate procesele
ulterioare care, în mod ideal, depăşesc conţinutul exerciţiilor cu educare şi devin o temă
naturală şi importantă pentru copil (luând în considerare vârsta şi nivelul de percepţie a lumii
înconjurătoare) în viitor.
Desigur, pentru copii proiectele ecologice joacă rolul punctelor de focalizare, care
permit, în mod operativ şi oportun, să reacţionăm la orice neînţelegere a subiectului de către
copil, ajută să observăm lacunele în cunoştinţele sale şi să contribuim la cele mai bune
rezultate în sfârşit. Ataşarea copilului faţă de lumea adulţilor cu ajutorul mecanismelor
adaptate la vârsta lui este, de asemenea, un respect considerabil pentru copilul, care le vede
(în ciuda neînţelegerii filistine a multor adulţi) şi le observă pe toate. Aici încă se află o altă
componentă importantă pentru formarea personalităţii viitoare a copilului, obişnuit cu respect
şi o anumită rigoare faţă de sine.
Dar, este foarte dorit ca tema ecologiei la grădiniţă să nu se limiteze doar cu
prezentările şi să evolueze treptat în continuare: omisiunile comise în educaţia generaţiilor
anterioare în problema cunoştinţelor ecologice şi a culturii adecvate nu ar trebui să fie
proiectate şi trecute asupra generaţiilor noi, care încă sunt dispuşi să perceapă lumea fără
criterii eronate „important / nu este important”. În final, respingerea durabilă a ecologiei pe
ultimul plan a dus la ceea că copiii ca nimeni altcineva suferă din cauza multiplelor negative,
în timp ce părinţii lor adesea nu au nici o idee reală despre factorii distructivi, de care s-ar fi
putut scăpa sau proteja în cazul competenţei.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, reciclarea sau obiectele din materiale ecologice sunt o
noutate. Pentru cei mici sunt noţiuni pe care le învaţă din grădiniţă şi le folosesc zilnic. Copiii
sunt mai receptivi la spiritul ecologic. Zeci de grădiniţe participă lunar la concursuri de acest
gen, iar cursuri opţionale de protecţia mediului nu mai sunt o raritate.
„Stinge lumina când ieşi din cameră. Vei avea mai mulţi bani la piaţă“! „Opreşte
calculatorul după ce ai terminat de lucru”. „Închide robinetul de la apă, ca să ai şi când vei fi
mare.” Acestea sunt mesaje care îţi sar în ochi cum intri în hol şi clase. Nu este holul şi
încăperile unei case în care se fac economii pe timp de criză, ci a grădiniţei noastre. Pe toţi
pereţii, afişe mici cu mesaje ecologice.
Paginile de ziar şi desenele pe teme ecologice fac ca pereţii să pară foarte verzi. Cei
mici ştiu deja ce înseamnă ecologie. Carnavalul eco - cu costume ecologice - este deja o
obişnuinţă pentru cei mici. „Doamna şerveţel“, „robotul“ şi zânele create din peturi, din

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
266
hârtie folosită sau din capace de plastic au fost vedetele de anul acesta. Copiii înţeleg ce
înseamnă ecologia. „Dacă în viaţa ta nu ai sădit un pom, înseamnă că ai trăit degeaba“, ne
învaţă o fetiţă din grupa mare.
Pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor şi terminologiei ecologice am efectut aceste
activităţi sub forma jocurilor didactice Acestea sunt mai apropiate de copiii şi mai plăcute.
Voi exemplifica câteva jocuri didactice:

„Ghici ce-ai pipăit!”

Copiii vor fi capabili să distingă viul de nevui, obiectele create de om de cele
naturale.
Mareriale necesare:
 O cutie de pantofi sau orice tip de ambalaj ce poate fi refolosit şi al cărui capac se
decupează în formă de cerc, atât cât să intre mâna copilului;
 Materiale din natură:
 Frunze diferite: rugoase, pufoase, netede, cerate... pe care copiii le-au văzut şi pipăit
în natură;
 Ghindă conuri de brad, alune, castane, nuci....;
 Pietricele netede, rugoase, ovale, mici...
 Rămurele...
 Obiecte din sala de grupă de mici dimensiuni.
Toate aceste obiecte pot fi adunate de către copii şi apoi puse în cutie. Copiii au
fost invitaţi să aleagă şi să ghicească doar pipăind, dacă este vorba despre un obiect fabricat
sau de un obiect din natură.
Asiguraţi-vă că luând din natură diverse obiecte NU vătămaţi mediul!

„Copacul însufleţit”
Copiii vor fi capabili să arate prin mişcări ceea ce simt faţă de natură, în general, faţă
de copacul „adoptat”, prin pantomimă.
Se cere copiilor ca, pe rând, să mimeze copacul „adoptat” atunci când:
 Printre crengile şi frunzele lui trece o adiere uşoară de vânt;
 Este bătut de furtună;
 Este udat de ploaie de vară răcoritoare;
 Este udat de o ploaie cu tunete şi fulgere;
 Este nins cu fulgi uşori;
 Este bătut de viscol cu ninsoare;
 În pădure este incendiat;
 Printre crengile lui aleargă o veveriţă;
 O pasăre îşi face cuib în crengile lui;
 Un copil se caţără pe el şi-i rupe o creangă;
 O persoană îl plantează;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
267
  Copiii se joacă în jurul lui...

„Cu mine sau fără mine”

Copiii vor fi capabili să descrie sau să enunţe foloasele pe care copacii le aduc
oamenilor în care ei ne fac viaţa mai frumoasă.
 Am cerut copiilor să aducă la grădiniţă imagini din păduri, din parcuri, din locuri de
agrement, imagini cu obiecte din lemn. Am pregătit imagini din zone aride, lipsite de
vegetaţie.
 Am pus la vedere toate aceste imagini şi apoi am cerut unui copil să spună, din punct
de vedere al copacului, ce a făcut acesta pentru el:
- „Cu ajutorul meu astă-vară te-ai umbrit.”
- „Cu mine şi cu fraţii mei te-ai întâlnit în pădure şi cu ajutorul meu ai respirat aer
curat.”
- „Din lemnul meu ai tu masă şi scaun.”
- „Din lemnul meu ai tu hârtia pe care desenezi”....
 Am cerut copiilor să folosească şi imaginile cu zone aride şi să spună ce le lipseşte
oamenilor care trăiesc acolo.
 Copiii care nu au spus nimic legat de frumuseţea sau foloasele aduse de copaci, vor fi
invitaţi să „locuiască” în aceste zone, până vor formula o propoziţie legată de subiectul
jocului.
 Am întrebat copiii în ce zone ar dori să locuiască (cu copaci sau fără copaci) şi
le-am cerut să decoreze clasa cu imaginile care le plac.
Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când se lucrează cu preşcolarii este că
dacă ei pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut.
Unele atitudini pozitive faţă de mediu, ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ
acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este
necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.
Musser spune că majoritatea lucrurilor care pot fi învăţate la această vârstă sunt pur şi
simplu lucruri bune în viaţă. „Este un bun obicei de viaţă să nu laşi apa săcurgă aiurea, să
nu o risipeşti”. „Lucruri ca acestea trebuie învăţate de la o vârstă fragedă”.
În cadrul cativităţilor ecologice urmărim atitudinile, formarea/stimularea dorinţei de
participare a copiilor, de implicare trup şi suflet în orice activitate. Evaluarea ecologică se
poate realiza prin fişe de un tip sau altul care implică şi verbalizarea – spre exemplu: „spune
ce faci în caz..., numeşte...” pentru că este suficient să vorbeşti cu 2-3 copii în timpul
rezolvării fişei, ceilalţi să poată să asculte şi să se gândească asupra altor răspunsuri pe care
vor putea şi ei să le exprime.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
268
Bibliografie:
EDUCAŢIE ECOLOGICĂ LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ – mic îndrumător pentru
educatoare – coord. Nicolela Adriana Geamănă, Maria Dima, Dana Zainea – tipar-C.N.I.
„Coresi” S.A. 2008
Revista Învăţământului Preşcolar „Să ocrotim natura” corina Bozdoc - tipar-C.N.I. „Coresi”
S.A. 2007

COPIII DIN GRĂDINIŢĂ ȘI NATURA

Prof. Croitoru Cristina
Grădiniţa Mărţişor , sector 4, Bucureşti

În educaţia realizată în grădiniţă trebuie să pornim de la interesul firesc al copiilor

pentru plante şi animale, pentru ceea ce reprezintă în general natura pentru ei. Natura trebuie
respectată şi nu dominată. Ea formează un întreg, imens, dar nu nesfârşit, în care fiecare
componentă are un rol precis.
A devenit tot mai necesară astăzi, educarea preşcolarilor în vederea însuşirii unor
norme de comportament ecologic când se înregistrează o influenţă crescută a omului asupra
naturii. Mai întâi de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în
contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte. Astfel,
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
269
din contactul cu obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale adulţilor, apar
diferite întrebări din care rezultă că preşcolarul se interesează de denumirea, calităţile sau
provenienţa lor. Atat parintii, cât şi educatoarele la grădiniţă, trebuie să satisfacă aceste
interese. Prin răspunsul dat se transmit atât cunoştinţele solicitate de copil cât şi mesajele cu
privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă.
Educaţia pentru protecţia mediului a devenit o noua dimensiune a curricumului, cu
scopul de a iniţia şi promova o atitudine responsabilă faţă de mediu, de a-i face pe tineri sa
conştientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului. Educaţia ecologică are ca
scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui comportament necorespunzător
asupra mediului, deci a atitudinii de protejare a mediului. Scopul esenţial al educaţiei
ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi atitudini centrate pe
promovarea unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate faţa
de natură.
Educaţie ecologica nu este o activitate de evaluare a cunostinţelor acumulate în
activitaţile de cunoasterea mediului, prin ea urmărim atitudinile, stimularea dorinţei de
participare în orice activitate.
Copilul este dornic de a imita adultul, de a cerceta, de a cunoaşte mediul prin
propriile lui simţuri. De aceea am raspuns întrebărilor copiilor, i-am pus în contact direct cu
mediul, pentru o cunoaştere concretă. Şi le-am arătat consecinţele unor fapte ale colegilor şi
adulţilor asupra mediului. Studierea mediului înconjurător de către copii presupune
perceperea unitară a aspectelor biologice, fizice şi tehnologice. Prin intermediul observărilor
spontane şi dirijate copiii dobândesc cunoştinte elementare despre unele fenomene din
natură, de succesiunea anotimpurilor ( căderea frunzelor, ploaia, ceaţa, îngheţul, topirea
zăpezii ).
În desfaşurarea activitaţilor din grădiniţa am aplicat variate procedee şi modalităţi.
Una dintre modalitaţile cu care am obţinut rezultate deosebite a fost observarea plantelor
puse la germinat. Într-o lădiţa am semanat grâu, observând plantele în dezvoltarea lor, copiii
îşi însuşesc cunoştinte, care le stimuleaza curiozitatea, dorinţa de cunoaştere. Mereu pun
întrebări, doresc să cunoască legătura dintre om-plantă-apă-lumină. Grâul pus la încolţit era
într-un loc luminos, copiii au udat pământul (grâul) o dată pe săptămână. Au fost foarte
curioşi şi impresionaţi când au văzut că din acele boabe mici creşte planta.
Pentru formarea comportamentului civic, etic, a deprinderilor copiilor de păstrare şi
iubire a naturii i-am antrenat în activităţi de îngrijirea unor copaci şi a spaţiului verde din
curtea gradiniţei.
În curtea gradinitei au desfaşurat activitaţi practic-gospodareşti au plantat flori lângă
locul nostru de joacă. Fiecare copil a avut cate o floare pe care a plantat-o cu ajutor
bineînteles.
Având în vedere că s-a lucrat cu pământ şi apă copiii au fost echipaţi în mod
corespunzător şi li s-a făcut un scurt instructaj de protecţie a muncii. La activitate au
participat câţiva părinţi si bunici care le-au explicat cum trebuie să lucreze, ce au de facut în
zilele urmatoare.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
270
 În timp ce lucrau, între copii s-a născut spiritul de competiţie în privinţa îngrijirii şi
ocrotirii plantelor, ei întrecându-se de fiecare dată, să le ude, să mărunţească pământul şi să
menţină curăţenia în jurul lor. În felul acesta copiii au reţinut mai uşor că plantele au nevoie
de apă, caldură, lumină că se hrănesc cu săruri şi substanţe minerale pe care le absorb din
pământ, de aceea, dacă nu sunt ocrotite şi îngrijite ele se ofilesc şi mor.
Plimbările şi drumeţiile din jurul oraşului au constituit un bun prilej pentru educarea
dragostei faţă de mediul înconjurător, oferind copiilor contactul direct cu natura, oferind un
tablou cadru vegetal şi animal, copiii având posibilitatea de a observa nemijlocit
interacţiunea şi interdependenţa dintre populaţii şi diverse anotimpuri.
Urmărind educarea atitudinii ecologice faţă de mediul înconjurator, cu prilejul
plimbărilor în parc și la Casa Mărțișor le-am atras atenţia copiilor asupra unor aspecte de
distrugere a mediului: copaci cu tulpina scrijelită, resturi menajere, sticle de plastic, sticle
aruncate la întâmplare etc. Pentru a nu proceda astfel şi a întări comportamentul pozitiv de
fiecare dată când am iesit în natură ne-am adunat resturile gustării în sac şi le-am dus la un
tomberon. Am controlat ca totul să rămână curat în urma noastră. Ajunşi la gradiniţă am
cerut copiilor să povestească ce au văzut când au fost cu părinţii la picnic, dacă ei au procedat
corect, dacă nu, să spună unde au greşit.
Pentru că, vara, majoritatea copiilor se duc cu părinţii la plajă, la mare sau la munte,
cu ajutorul întâmplărilor povestite de copii, am stabilit reguli de comportare pe care trebuie
să le respecte împreună cu părinţii. Am stabilit unde se face focul şi de ce, de ce trebuie stins
focul şi verificat locul unde a fost făcut, de unde s-au luat lemnele pentru foc, de ce nu ne
jucăm cu focul lângă o pădure. În cadrul acestor activitaţi le-am precizat că în ţara noastra
sunt protejate plantele şi animalele. Există rezervaţii de parcuri naturale în care sunt ocrotite
animalele şi plantele.
Prin activităţile desfăşurate cu preşcolarii i-am învăţat să exploreze lumea
înconjurătoare, să o analizeze, să pună întrebări în legătură cu aspectele întâlnite, să facă
predicţii pe baza datelor culese. Putem spune că încă din perioada preşcolară trebuie să
înceapă cunoaşterea naturii şi înţelegerea legilor care o guvernează, deoarece este şi necesară,
dar şi posibilă formarea unei atitudini ecologice la această varstă şi trebuie să continuie în
şcoală şi familie. Formarea unei gândiri şi conştiinţe ecologice este scopul suprem pentru
supravieţuirea omului, iar cunoştinţele căpătate în primii ani de viaţă cu privire la natură vor
fi mult mai bine aplicate mai târziu. Interesul faţă de natură, de protejarea şi ocrotirea
mediului în care trăiesc este manifestat de copii încă de la grupa mică. Nu ne rămâne decât să
le stimulăm dragostea față de natură. Toate acestea ne conduc la ideea că avem datoria şi
obligaţia de a sprijini în continuare copiii în cunoaşterea unor elemente din tainele
universului, de a-i învăţa să exploreze lumea înconjurătoare, să o analizeze, să pună întrebări
și să exprime opinii.
Ceea ce învaţă copilul în perioada preşcolară îşi lasă amprenta asupra conduitei şi
evoluţiei ulterioare a acestuia. Educaţia ecologică reprezintă puntea de legătură între copil şi
mediul ambient (mediul natural sau mediul social). Mai mult decât cunoaştere, „a învăţa
despre natură” înseamnă atitudine şi etică. Copiii acumulează o serie de cunoştinţe şi

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
271
impresii prin contactul direct cu natura înconjurătoare pe care o protejează sau nu, în funcţie
de educaţia primită şi de exemplele oferite de cei din jur. În acest sens educaţia ecologică
constituie o latură esenţială a educaţiei, cu implicaţii majore.

Bibliografie:
Revista de pedagogie nr. 1/2007 şi nr. 3/4/2006
Ciobotaru Melania, Geamănă Nicoleta Adriana, Jalbă Cornelia – „Educaţia ecologică în
grădiniţă – ghid pentru educatoare”, Editura CD PRESS, Bucureşti, 2005

UN MEDIU CURAT – O VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ

Prof. Scarlat Maria - Școala Gimnazială Specială “Constantin Pufan” Galați

Prof. Nedelcu Sorin - Școala Gimnazială Specială “Constantin Pufan” Galați

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi

fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi
pe cea a omului în special.
Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de
elemente care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă
ale omului, cele care sunt, ori cele care nu sunt, resimţite.
O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul înconjurător este
ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate
straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele
naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile
materiale şi spirituale.
Bineînţeles ,că starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare
dintre noi, ne afectează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră.
Tema “Un mediu curat – o viaţă sănătoasă” ce am abordat-o in lucrul cu prescolarii
din gradinita speciala, ar trebui să fie o deviză pentru întreaga populaţie a globului.
Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui
cetăţean, pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată
şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura.
Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea
ce duce la agravarea procesului de poluare şi distrugere a mediului şi implicit la distrugerea
sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor din jur.
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor
componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin
natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
272
asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului
esenţiale vieţii. (Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972).
Din cuprinsul definiţiei, se poate constata clar, că cea mai mare responsabilitate
pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii, mai ales social
– economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a
diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele
preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi
guvernelor, ale întregii populaţii a pământului.
Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat,
impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru
combaterea poluării. Acţiunea mediului poluant asupra organismului uman este foarte variată
şi complexă. Ea poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului, disconfortul,
până la perturbări puternice ale stării de sănătate şi chiar pierderea de vieţi omeneşti. Aceste
efecte au fost sesizate de multă vreme, însă omul a rămas tot iresponsabil faţă de natură.
Efectele acute au fost primele asupra cărora s-au făcut observaţii şi cercetări privind
influenţa poluării mediului asupra sănătăţii populaţiei. Ele se datorează unor concentraţii
deosebit de mari ale poluanţilor din mediu, care au repercursiuni puternice asupra
organismului uman.
Efectele cronice reprezintă formele de manifestare cele mai frecvente ale acţiunii
poluării mediului asupra sănătăţii. Acestea se datorează faptului că în mod obişnuit diverşii
poluanţi existenţi în mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar
prezenţa lor, continuă chiar la concentraţii mai scăzute, nu este lipsită de consecinţe nedorite.
Efectele cronice au însă o deosebită importanţă şi sub aspect economic şi social.
Încărcarea organismului populaţiei expuse cu anumiţi poluanţi cunoscuţi a avea
calităţi de depozitare în anumite organe reprezintă un alt aspect important al influenţei
poluării mediului asupra sănătăţii.
Este vorba, în special, de plumb, de cadmiu, de pesticide organo–clorurate, de unele
substanţe radioactive şi alţi poluanţi care intră în această categorie.
Efectele indirecte ale poluării constau însă şi din înfluenţele asupra faunei şi florei,
care uneori sunt mult mai sensibile decât organismul uman la acţiunea diverşilor poluanţi. a
poluării.
Se ştie astfel că animalele, păsările, insectele, unele organisme acvative, ca şi plantele
suferă datorita influenţei poluanţilor până la dispariţia sau distrugerea lor.
În concluzie, se pare că poluarea mediului înconjurător dăunează foarte mult sănătăţii
omului şi de aceea ar trebui să ne îndreptăm cu toţii atenţia asupra acestei consecinţe
Cu preșcolarii din cadrul grădiniței speciale s-au desfășurat activități de protejare a
mediului constând în îngrijirea grădinei de flori, activități artistico-plastice având ca mesaj
valorificarea materialelor din natură și transpunerea lor plastic, realizarea unor expoziții cu
lucrări în care și-au adus aportul la cultivarea frumosului și a unei atitudini responsabile față
de mediu.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
273
Bibliografie:
Burtică Georgeta, “Poluanții și mediul înconjurător”, ed. Politehnica, Timișoara, 2005, pag
38
Duțu Mircea, „Dicționar de drept al mediului”, ed. Economică, București, 2000, pag. 69
Vișan Sanda, „Mediul înconjurător: Poluare și protecție”, ed. Economică, 2000, pag. 71
Reiss Aurora, „Poluarea și protecția mediului: Noțiuni teoretice și lucrări practice”, ed.
Universitaria, Craiova, 2008, pag. 47

EDUCAȚIA OUTDOOR LA GRĂDINIȚĂ

Prof. Alice Ileana GÎȚAN

Grădinița „Ciupercuța”

În contextul situației pandemice create de COVID 19 toate instituțiile preșcolare din

lume vor organiza o mare parte din activități în aer liber, explorând și valorificând
potențialul mediului extern al grupei. Educația outdoor este un concept relativ nou care se
bazează pe învățarea în aer liber. Cadrele didactice dispun de cunoștințe elementare despre
activitățile de învățare și relaxare pe care le pot realiza în natură și în aer liber, dar nu dețin
un set de competențe structurate despre cum pot valorifica la maxim posibilitățile mediului
înconjurător în lucrul cu copiii. Lansarea unui proiect care să propună familiarizarea cadrelor
didactice cu conceptul de outdoor și organizarea diverselor activităților outdoor de învățare și
dezvoltare pentru preșcolarii , ar fi de bun augur pentru toate cadrele didactice interesate de
deluarea unor astfel de activități.

De ce anume outdoor?

Activităţile outdoor vizează explorarea posibilităţilor de utilizare a aerului liber şi a

cadrului natural ca spaţiu de învăţare şi formarea unor deprinderi pentru a lucra tematic,
folosind acest spaţiu într-un mod interdisciplinar / integrat. Fiecare activitate în parte are
rolul de a aduce copilului experienţe noi, de a-l pune în situaţia de a găsi soluţii singur sau de
a aduce copilul în situaţia de a conlucra cu coechipierii pentru a ajunge la rezultatul dorit.

Activităţile outdoor contribuie la completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea

înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională a activităţilor copiilor. Spre
deosebire de învățământul tradițional, activitățile outdoor preferă formele deschise de muncă
și activitate; în loc să stea liniștiți și să lucreze pasiv-receptiv, copiii au voie să se deplaseze

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
274
și să dobândească cunoștințe la prima mână. Prin activitățile outdoor copiii au posibilitatea
de a-și structura propria analiză, confruntându-se cu noi și noi situații și construindu-și noi
informații pe cunoștințele deja dobândite.

Activitățile outdoor oferă posibilitatea plasării în cadrul vieţii cotidiene a elementelor

pe care copiii le învaţă la grupă, dezvoltarea spiritului practic şi adaptarea la situaţiile
concrete de viaţă. Prin activitățile outdoor preșcolarii se raportează la mediu şi învață să
reflecteze asupra a ceea ce îi înconjoară.

Activitățile outdoor înlocuiesc cărțile, planșele și alte materiale ilustrative axându-se

pe dezvoltarea simțurilor, mișcare și acțiuni cu materiale concrete din mediul specific. Prin
activitățile outdoor gândirea divergentă (creativitatea) și cea convergentă (soluționarea
problemelor) sunt stimulate în aceeași măsură.

Activitățile outdoor implică colaborarea cu ceilalți copii în scopul atingerii țelurilor

(încercare, realizare, explicare, cooperare, joc). Din punct de vedere pedagogic, activitățile
outdoor facilitează învățarea constructivă și exploatarea mai eficientă a resurselor temporale
și personale și implică angajament, participare și activitate din partea copiilor. Prin
activitățile outdoor copiii obțin cunoștințe și competențe de durată.

Activitățile outdoor sunt bazate pe un efect de colaborare a copiilor cu adulții. În

cazul copiilor aceasta înseamnă stimulare, constatare, asociere, precum și corectarea și
dezvoltarea competențelor lingvistice, deoarece copii beneficiază de posibilitatea utilizării
continue a expresiilor verbale în scopul adresării de întrebări, de afirmare a concluziilor și
pentru prezentarea rezultatelor activităților comune desfășurate în cadrul grupului.

Educaţia outdoor este o formă de educaţie care se bazează pe învățarea în aer liber.
Realizând o sinteză a lucrărilor şi studiilor de specialitate, am identificat câteva caracteristici
cheie ale acestui tip de educaţie:

oferă posibilitatea contactului direct cu natura în acelaşi timp fiind şi o modalitate extrem de
benefică pentru schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;

reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare – în cadrul unui mediu relexant, liber,
procesul de educare devine puternic şi de natură să schimbe comportamente sociale;

facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest sens – unii elevi
care au un nivel scăzut de performanţă şcolară pot deveni mai motivaţi;

dezvoltă spiritul de echipă;

oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea elevului.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
275
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Prof. Înv. Preșc. Niță Daniela Nicoleta

Grădinița cu program prelungit ”Inocența”, Găești, Dâmbovița

Mediul în care trăim şi muncim cunoaşte transformări majore din cauza intervenției
necontrolate a omului asupra naturii şi mediului înconjurător. Pădurile care se răresc pe zi ce
trece, florile care se ofilesc şi dispar pentru totdeauna din cauza poluării, gunoaiele care ne
înconjoară, deşeurile rezultate în urma activității omului, poluarea necontrolată a apelor şi
aerului ca urmare a dezvoltării industriale, creşterea demografică sunt probleme grave ale
contemporaneității, probleme care dacă nu se încearcă a fi rezolvate imediat vor duce la
consecințe grave asupra sănătății planetei Pământ. Din acest motiv este necesar să le oferim
copiilor, încă de la vârsta preşcolară, posibilitatea de a cunoaşte frumusețile şi beneficiile pe
care natura ni le oferă, de a se bucura de natura cu frumusețile ei şi de a le forma o atitudine
responsabilă față de mediul înconjurător.

Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi

metodologice, scopul principal fiind acela de a oferi fiecărui prescolar posibilitatea de a
manifesta o atitudine responsabilă, personală, faţă de mediul înconjurător. Orice copil poate
deveni prieten al naturii cu condiţia să respecte natura. Toate aspectele noi stârnesc
curiozitatea copiilor, fapt ce se manifestă prin multiplele întrebări pe care le pun este necesar
să îl facem pe copil să înteleagă că în natură totul este folositor. Este necesar ca, încă din
perioada preşcolară, copiii să cunoască natura şi să înţeleagă legile care o guvernează,
deoarece este şi necesară, dar şi posibilă formarea unei atitudini ecologice la această vârstă.

Comportamentul ecologic se realizează în primul rând, prin puterea exemplului şi

apoi prin cea a cuvântului. Preşcolarii sunt foarte receptivi la ce li se arată şi li se spune în
legătură cu mediul, dorind să se implice, atât cât le permit puterile lor, în protejarea mediului.
Educaţia ecologică porneşte de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale,pentru
ceea ce reprezintă, în general, natura pentru ei. Prin actiunile ecologice pe care le desfășor cu
preșcolarii încerc să ofer treptat, respectând totodată particularităţile de vârstă, cunoştinţele
ştiinţifice care motivează conduitele şi normele eco-civice privind protejarea mediului
înconjurător.

Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică am pornit de la ideea simplă, dar

eficientă în planul emoţiilor şi sentimentelor-transpunerea copilului în locul elementului din
natură care a suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat şi care nu se
poate apăra singur, preşcolarul va realiza că trebuie să acorde ,,drept la viaţă” tuturor
elementelor mediului înconjurător. Astfel va conştientiza că orice acţiune de distrugere sau
exterminare de orice fel este dăunătoare pentru că strică echilibrul naturii. Curiozitatea
copiilor preşcolari este foarte mare şi conduce la acumularea de cunoştinţe despre mediul

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
276
înconjurător, despre protecţia lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacităţii copiilor de a
gândi logic şi de a interpreta corect aspecte din jurul lor.

Activităţile de educaţie ecologică pot fi desfăşurate atât ca activităţi opţionale cât şi

ca activităţi integrate tuturor domeniilor de activităi din grădiniţă şi lasă la latitudinea
educatoarelor proiectarea acestora în funcţie de posibilităţile copiilor, necesităţi şi alţi factori.
Particularităţile de vârstă ale preşcolarilor permit formarea şi dezvoltarea conştiinţei
ecologice şi, implicit, a unui comportament adecvat. Antrenând copiii în diverse acţiuni:
excursii, acţiuni practice de colectare a materialelor refolosibile, valorificarea sau utilizarea
lor în alte scopuri (la orele de abilităţi practice, la decorarea clasei şi a locuinţei), acţiuni de
igienizare a curţii gradinitei, a parcului, a locului de joacă sau a unui colţ de pădure, vizite la
grădina zoologică, lecturi despre plante, animale, poluarea solului, a apei şi a aerului(in
cadrul activităților de educarea limbajului, educație pentru societate), acţiuni de recunoaştere
şi colectare a plantelor medicinale, vom realiza o dezvoltare a spiritului de iniţiativă, a
deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozităţii. De aceea, se
impune ca încă din gradinită, copilul să cunoască formele de viaţă existente în mediul
inconjurător ,diversitatea lor şi să înveţe să le ocrotească.

Toate acestea ne conduc la ideea că avem datoria şi obligaţia de a sprijini copiii în

cunoaşterea unor elemente din tainele universului, de a-i învăţa să exploreze lumea
înconjurătoare, să o analizeze, să pună întrebări şi să exprime opinii şi să-i încurajăm în toate
acţiunile pe care le întreprind.

Transmiterea unor informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre

relaţia om-mediu, educarea unor comportamente şi conduite civilizate faţă de mediul
ambiant, formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de a proteja mediul, îmbogăţirea
vocabularului activ cu cuvinte din domeniul ecologic, cultivarea unor atitudini de investigare,
cercetare, explorarea mediului, îngrijirea colţului viu din clasă sau grădiniţă, curiozităţi din
lumea plantelor şi animalelor, cunoaşterea plantelor şi animalelor ocrotite de lege,
participarea activă la acţiuni de ocrotire, conservare a naturii, a mediului
înconjurător,recoltarea de plante medicinale şi fructe benefice sănătăţii, contribuţia copiilor la
reciclarea materialelor refolosibile, însuşirea unor cunoştinţe, norme de comportare specifice
asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, sănătatea societăţii şi a mediului,
impicarea directă, activă în protecţia mediului sunt obiective prioritare ce trebuie
implementate pe tot parcursul procesului instructiv-educativ din grădiniţă.

Bibliografie:
1. Pro Ecologia Mileniului III – revista de educatie ecologica, ed. Reprograph, ian. 2010,
pag.5;
2. Eco viata -revista de educatie ecologica, editura Arves,p.156
3. Revista Educaţia ecologică , Nr 2 , 1997, I. Ş. J. Dolj
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
277
4. Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Ediţia a II-a, Bucureşti
2005

ACTIVITĂȚILE OUTDOOR- MODALITĂȚI PRIN CARE COPIII POT SALVA

PLANETA

Prof. Înv. Preșc. Zaharia Raluca

Prof. Ionescu Ileana Constanța

Grădinița Scufița Roșie

În zilele noastre, oamenii sunt fascinați de tehnologie și cu cât o folosesc mai mult, cu
atât se pierde contactul cu natura și se uită că tot ceea ce ne înconjoară este natură sau este
inspirat de natură.
A învăța este verbul cel mai des folosit în procesul de educație dar, de multe ori acest
verb poate deveni prea obositor pentru unii copii. De aceea, am căutat noi metode pentru a le
trezi dorința de a învăța bucurându-se de tot ce este nou. Se cunoaște că activitatea de baza a
copilului de grădiniță este jocul dar, chiar și așa am încercat să ieșim din monotonia
planificării tradiționale. Astfel am introdus la grupa de preșcolari outdoor-ul – un tip de
educație nonformală bazat pe filozofia, teoria și practica educației experiențiale, a educației
ecologice și educației pentru mediu dezvoltând la copii înțelegerea și aprecierea de sine, a
celor din jur și a lumii naturale.
Ce poate fi mai minunat decât o zi petrecută în mijlocul naturii, înconjurați de liniște
și aer proaspăt, departe de zgomot și agitația orașului? Natura este un loc fascinant, plin de
mistere care abia așteaptă să fie descoperite. În cadrul activităților didactice desfasurate cu
grupa de preșcolari am încercat să suplinim programa tradițională cu elemente holistice
prevăzute de educația outdoor, care au ca efect o dezvoltare completă, echilibrată,
competitivă, sănătoasa a fiecarui copil.
Activitățile outdoor au fost gândite ca o modalitate de a- i determina pe copii să
învețe făcând- „learning by doing”, au presupus acțiune, observare și reflectare asupra
activității de desfășurat, precum și efortul de a aplica învățarea în situații noi în exterior: în
viața de zi cu zi, în sala de grupă, acasă sau în societate. Cele mai îndragite activități au fost
cele de protejare a mediului înconjurător. Astfel copiii au desfășurat acțiuni de ecologizare a
curții grădiniței, a câtorva spații din Parcul Carol, au confecționat diverse obiecte din
reciclabile( pușculițe, suporturi pentru creioane, jucării etc).
Educația outdoor vizează posibilitățile copilului de a utiliza cadrul natural ca spațiu de
învățare și formare a unor deprinderi, folosind acest spațiu în mod interdisciplinar.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
278
Bibliografie:

Maria Montessori – trad. I. Suflea Firu, (1977), Descoperirea Copilului, Bucureşti: Ed.
Didactică şi Pedagogică

PREŞCOLARII ȘI ACTIVITĂŢILE DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ

Prof. Înv. Preșc. Mihai Niculina

Grădinița cu PP „Inocența” Găești

Orice copil poate deveni prieten al naturii cu condiţia să respecte natura.

Antrenând copiii în diverse acţiuni: excursii, acţiuni practice de colectare a

materialelor refolosibile, valorificarea sau utilizarea lor în alte scopuri (la orele de abilităţi
practice, la decorarea clasei şi a locuinţei), acţiuni de igienizare a curţii gradinitei, a parcului,
a locului de joacă sau a unui colţ de pădure, vizite la grădina zoologică, lecturi despre
plante, animale, poluarea solului, a apei şi a aerului(in cadrul activităților de educarea
limbajului, educație pentru societate), acţiuni de recunoaştere şi colectare a plantelor
medicinale, vom realiza o dezvoltare a spiritului de iniţiativă, a deprinderilor de cercetare, a
răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozităţii. De aceea, se impune ca încă din gradinită,
copilul să cunoască formele de viaţă existente în mediul inconjurător ,diversitatea lor şi să
înveţe să le ocrotească.

Încă de la vârstă mică, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind
ajutaţi să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei
mediului, a ocrotirii naturii. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii,
menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind
natura se ocrotesc pe ei înşişi.

Grădiniței îi revine rolul important în educarea copiilor pentru păstrarea echilibrului

ecologic. Considerăm că este de salutat faptul că încă de la grădiniţă copiii sunt familiarizaţi
cu noţiunile de ecologie, sunt încurajaţi să ia parte la experimente în aer liber cum ar fi :
grădinărit, excursii în natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Este bine să
extindem aceste experienţe care pot fi organizate mai aproape sau mai departe de grădiniţă şi
pot avea atât caracter educaţional cât şi recreativ.

La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul
formării deprinderilor şi al trăirilor afective. De aceea, cunoaşterea mediului şi a problemelor
sale, la această vârstă trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Ori
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
279
de câte ori este posibil trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a
manifesta atitudini.

Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă
de care se simt bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este
acela, că dacă ei nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu
trebuie făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această
vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci
când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.

Este necesar să le oferim copiilor, încă de la vârsta preşcolară, posibilitatea de a

cunoaşte frumusețile şi beneficiile pe care natura ni le oferă, de a se bucura de natura cu
frumusețile ei şi de a le forma o atitudine responsabilă față de mediul înconjurător.

Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor

înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru
generaţiile viitoare.

Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă

permanent alături.

În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării
personalităţii individului.

BIBLIOGRAFIE :

1. Nicoleta Adriana Geamănu, Maria Dima, „Educaţia ecologică la vârsta preşcolară”,

Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, 2008;
2. C. Pârvu, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001;
3. * * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin
O.M. nr. 4481/2000.

IMPORTANŢA EDUCAŢIEI ECOLOGICE LA PREŞCOLARI

Prof. Iancu Alina/ Hussain Monica
Grădinița Floare Albastră

În prezent omenirea trece printr-o perioadă de ample transformări. Ne aflăm în plin

proces de transformare şi dezvoltare la toate nivelurile: economice, sociale, politice şi
culturale.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
280
 Degradarea continuă a mediului, care se petrece sub ochii noştrii, este un element
major al unei crize de civilizaţie şi se datorează intervenţiei omului în natură.
Educaţia ecologică este parte integrantă a educaţiei moral civice, alături de educaţia
rutieră, educaţia religioasă, educaţia pentru familie, educaţia pentru pace, educaţia pentru
drepturile omului etc.
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ presupune cunoştinţe, atitudini, conduite care se
dobândesc într-un timp îndelungat ce se pot realiza prin toate activitaţile instructive care se
desfăşoară în grădiniţă: observări dirijate şi spontane, lecturi după imagini, convorbiri,
memorizări, experimente la colţul naturii, jocuri didactice si jocuri de rol.
Organizarea activităţilor pe arii de stimulare creează investigaţii, descoperiri ale
proprietăţilor unor obiecte şi fenomene din mediul înconjurător, experienţe etc.
Aria de stimulare ŞTIINŢĂ se ameneajează în funcţie de anotimp şi de temele de
interes pe o perioadă determinantă. Astfel în anotimpul primăvara se vor gasi planşe cu
aspecte de primăvară, tăvi cu seminţe, crenguţe înmugurite, flori, ierbar, legume, ghivece.
Lucrăriile de la aria de stimulare ARTĂ vor reflecta modul cum copiii văd lumea
înconjurătoare. Se planifică teme diverse si accesibile de exemplu ,,Câmp cu flori,
,,Fluturi’’, ,,Plouă’’, ,,Flori de primăvară’’, ,,Vin păsările călătoare’’, ,,Copacul înflorit’’, ,,
Micile vieţuitoare’’, ,,Copiii îngrijesc curtea grădiniţei’’ ,etc
Aria BIBLIOTECA îmbogăţeste cunostinţele cognitive, formează interesul pentru
ocrotirea şi protejarea naturii. Alegerea materialelor se face tot dupa nevoile copiilor, după
teme cu cărţi de poezii şi poveşti despre vieţuitoare care vor sensibiliza copii, cărţi de colorat,
confecţionate de ei, jocuri de masă, jetoane, casete cu poveşti, calculator cu jocuri specifice
copiilor etc.
JOCURILE DE ROL din cadrul ariilor de stimulare sau din cadrul jocurilor liber
alese trebuie privite în interdependenţă cu experienţa de viaţă a copiilor şi cu deprinderile
formate. Astfel, în jocurile ,,De-a gradinarii şi ,,De-a florăresele’’, copiii ajutaţi de
educatoare pot amenaja în curtea grădiniţei ronduri cu flori, straturi de legume.
Un mijloc atrăgător şi accesibil prin care copilul îşi înşuşeşte o serie de cunoştinţe
este JOCUL DIDACTIC. După ce au realizat activităţi de observare despre caracteristicile
animalelor se poate organiza jocul ,,Musafirul nostru’’. În cadrul lui, copiii au avut de
rezolvat sarcini: să recunoască animalul, să descrie trăsăturile lui, să precizeze mediul unde
trăieşte, să enumere foloasele pe care le aduc, să indice moduri de ocrotire şi îngrijire etc.
POVESTIRILE transmit cunoştinţe despre natură şi educă copii în spirit ecologic.
Prin Povestirile ,,De ce ninge’’ ,,Povestea fulgului de zăpadă’’ de E.Căldăraru
micuţii au înţeles că ninsoarea se formează iarna, când este frig şi picăturile de apă îngheaţă
transformându-se în fulgi de zăpadă, că zăpada este benefică solului, dar nu în cantitate foarte
mare. Poveştile ,,Dumbrava minunată’’ de M.Sadoveanu , ,,Padurea plânge ,pădurea râde de
Cella Aldea Sârbu îi determină pe copii să comunice cu mediul natural în plan afectiv,
atitudinal şi comportamental.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
281
 MEMORIZĂRILE sunt un mijloc de educare a limbajului şi un mod de cunoaştere a
naturii şi de formare a comportamentelor ecologice. Poezia ,,Gândăcelul’’ de E.Farago are un
profund mesaj ecologic care face să vibreze sufletul sensibil al copiilor.
Lirica norvegiană ,,Învaţă de la toate ‚’’trezeşte la copii sentimentul că natura cu
toate elementele ei apă,piatră,stâncă,vânt,floare,miel ,păsări, lună este prietena omului şi îl
învaţă să trăiască frumos.
Activităţile integrate sunt mai complexe dar dezvolta încrederea,optimismul,spiritul
de echipă,ajutorul reciproc si nu în ultimul rând socializare
Educaţia ecologică a copiilor se realizează cu succes dacă în actiunile organizate de
educatoare se urmăresc obiective accesibileşi posibil de realizat,cu conţinuturi ,strategii
didactice şi tematici corespunzătoare.

Bibliografie:

M.E.C.T.S. Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), București, 2008.

CONȚINUTURILE INTEGRATE, FACTOR CE CONTRIBUIE LA

CALITATEA EDUCAȚIEI

Profesor înv. primar Angela Chiroșcă

Școala Gimnazială Nr.29 Galați

În ansamblul componentelor procesului de învăţământ conţinutul integrat ocupă o

poziţie centrală, deoarece formarea, adică modificările care se produc la nivelul
personalităţii elevului, se bazează pe informare, pe calitatea informaţiilor şi pe
modalităţile participative de achiziţionare a acestora de către elevi. Obiectivele
educaţionale nu se pot determina în mod abstract, ci numai în raport cu conţinuturile ce
sunt vehiculate în activitatea de instruire şi învăţare. Toate celelalte componente ale
procesului de învăţământ (metode, mijloace, strategii, etc.) se stabilesc în funcţie de
particularităţile conţinuturilor vehiculate.

Proiectarea întregului demers didactic, a situaţiilor de instruire se realizează în

funcţie de conţinuturile învăţării integrate, pentru a reliefa valenţele formative. Prin
integrare se înţelege stabilirea conştientă a acelor legături între idei, care şi fără voia
noastră s-ar fi stabilit, de la sine, deşi mai cu anevoie, pentru că erau cerute de natura
lucrurilor. Pe lângă acestea, integrarea are o repercusiune puternică asupra totalităţii vieţii
sufleteşti, contribuind astfel puternic la educaţia voinţei şi a sentimentelor, într-adevăr,
unitatea intelectuală nu poate să nu influenţeze, structurând unitar, şi viaţa emotivă şi
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
282
 voliţională. Prin efectul unui fel de rezonanţă sufletească, viaţa emotivă şi voliţională a
cuiva este determinată de cea intelectuală. Pentru determinarea voinţei, reprezentările iau
aspectul de motive.

Consider că este important să sugerăm învăţătorilor un demers integrator,

interdisciplinar, în abordarea coerentă a unui domeniu distinct de învăţare: realitatea
înconjurătoare, spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea atât subiectul educat, elevul, cât şi
învăţătorul, ca organizator principal al procesului de instruire.

Abordarea integrată a mediului înconjurător (în ciclul primar, dar nu numai), are o
dimensiune paradigmatică prin următoarele câmpuri: raportul om-mediu tinde să devină
coordonata majoră a lumii contemporane; instruirea referitoare la mediul înconjurător
îmbină elemente practicate în celelalte domenii (matematică, limbă română, limbi străine,
educaţie estetică şi civică, educaţie fizică, ştiinţe); necesitatea construirii în final a unei
concepţii integratoare, bazate pe toate aceste elemente, care să aibă o funcţie teoretică şi
acţională; asigurarea unui suport pentru autoinstruire şi educare permanentă.

Este vorba de cantitatea, varietatea, calitatea şi intensitatea informaţiilor care

există în mod obiectiv în jurul subiectului educat. Mijloacele prin care sunt transmise
informaţiile au evoluat, de asemenea, de o manieră care a mutat câmpul central al
perceperilor din clasă (prin intermediul manualelor) în exteriorul clasei, prin intermediul
sistemelor multimedia.

Există şi o diferenţă evidentă în ceea ce priveşte rapiditatea propagării

informaţiei; este simplu să comparăm o lecţie realizată în urmă cu câteva decenii şi o
lecţie actuală, sprijinită de un ansamblu de mijloace moderne de învăţare.

Problema principală care se pune, consideră E. Joiţă, este de a utiliza în mod

constructiv caracteristicile favorabile ale fluxului informaţional ce se dezvoltă spre elevi
şi de a face ca, utilizând raţional resursele sale, să contribuim în mod real la educarea şi
dezvoltarea lor intelectuală. Este de observat, însă, că ansamblul informaţilor (îndeosebi
cele extraşcolare) are o puternică încărcătură „negativă”, care redă cu precădere anumite
părţi din realitatea obiectivă. Este evident că o educaţie modernă trebuie să prezinte o
selectivitate corespunzătoare faţă de aceste informaţii şi să concretizeze interesul elevilor
spre cele cu adevărat utile propriei formări.

Consecinţele pentru procesul de învăţare integrată se referă la următoarele repere

metodologice: observarea direcţionată a unor elemente simple şi redarea (oral sau în
scris) a acestora; ordonarea unor obiecte şi fenomene observate (după criterii sugerate, iar
apoi după criterii alese de elev); stabilirea unor corelaţii între elementele observabile;
redarea unor elemente şi fenomene după imagini ale acestora; integrarea cunoştinţelor în
sistemul percepţiei empirice; dezvoltarea curiozităţii de investigare a unor elemente cu un

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
283
 grad înalt de impresionabilitate; realizarea unor experimente simple, în scopul perceperii
directe a fenomenelor specifice şi a deprinderii tehnicilor elementare de investigare.

Aceste cerinţe individualizate trebuie puse în corelaţie cu necesitatea realizării

unui învăţământ care să aibă într-o măsură mai mare un caracter informal şi care să
presupună creşterea ponderii interînvăţării. În acest context putem organiza învăţarea pe
structuri integrate. Problema principală pe care dorim să o sugerăm este în esenţă
următoarea: procesul de cunoaştere exersat de elev are la această vârstă un caracter
global integrator, iar realitatea asupra căreia se exercită, de asemenea, este coerentă şi
structurată. Procesul de învăţare va trebui să fie adecvat structurii psihologice a elevilor şi
să permită dezvoltarea la aceştia a unui sistem de cunoştinţe coerent, ordonat şi obiectiv.
Adecvarea între metoda de analiză şi obiectul analizabil este fundamentală în învăţare
pentru etapa la care ne referim.

Putem aborda diverse modalităţi de aplicare a teoriei inteligenţei multiple în

contextul actual al şcolii: secvenţa la începutul lecţiilor obişnuite (folosirea inteligenţelor
multiple ca „punct de plecare”); pe parcursul orei (învăţarea şi verificarea învăţării prin
produse realizate, prin coduri de simboluri diverse şi din perspective diferite);
exploatarea unei teme la nivelul unei discipline prin diferite coduri de reprezentare;
exploatarea unei teme interdisciplinare; în cadrul unui proiect individual prin care fiecare
elev îşi va realiza sarcina de lucru în perspective şi cu mijloacele
inteligenţei/inteligenţelor tari (ex.: „Cartea de vacanţă”); în cadrul unui proiect de grup
(ex.: „Un abecedar ilustrat”); propunerea unor discipline opţionale care să permită
exploatarea şi dezvoltarea inteligenţelor dominante (ex.: „Printre sunete şi culori”,
„Creangă - povestitorul copiilor”, „Teatru pentru copii”, „Teatru de marionete”,
„Comunicarea din perspectiva literaturii şi a artelor”, etc.); activităţi extracurriculare şi
extraşcolare.

Oricât de mult ar contribui integrarea la dezvoltarea inteligenţelor multiple ale

fiecărui copil şi la aprofundarea unor concepte sau formarea unor competenţe prevăzute
în programa pentru clasele I-IV precum şi la educarea totală a elevilor, ea nu scuteşte
învăţământul de a proceda şi pe alte căi pentru înfăptuirea principiului social, a armoniei
productive cu mediul, deci nu numai cu cel sintetic reprezentat de materiile de
învăţământ.

Dezvoltarea armonioasă favorizează introducerea personalităţii în mediu, nu

numai prin inteligenţă, ci prin totalitatea sa sufletească, şi astfel principiul social este
corectivul principal al înstrăinării de viaţă pe care învăţământul o aduce cu sine din cauza
caracterului său sintetic. Precum prin cercetare şi intuiţie se accentuează mai mult latura
individuală a idealului educaţiei, prin principiul social se reliefează latura sa socială,
integrarea servind amândurora şi fiind în acelaşi timp şi un util mijloc de trecere de la o
latură la alta.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
284
 Astfel, intuiţia, integrarea şi principiul social dau coloritul de tot momentul al
învăţământului. Prin înfăptuirea tuturor acestor principii, în mod concomitent, lucrăm la
înfăptuirea cu adevărat a idealului ultim al educaţiei, idealul personalităţii armonios
dezvoltate.

Bibliografie:

Cucoş, C., Pedagogie. Iaşi: Polirom, 2002.

Gardner, H., Teoria inteligenţelor multiple. Iaşi: Polirom, 2004.
Joiţa, E., Educaţie cognitivă. Iaşi: Polirom, 2002.
Neacşu, I., Instruire şi învăţare. Teorii. Modele. Strategii. Bucureşti: EDP, 1990.
Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: Aramis Print SRL, 2002.
Piaget, J., Psihologie şi pedagogie. Bucureşti: EDP, 1972.

EDUCAȚIA PENTRU MEDIU ÎN ȘCOALĂ

Prof. Andronic Florin Petrișor
Școala Gimnazială Nr.29 Galați

În condiţiile atât de rapide ale evoluţiei vieţii sociale, şcoala de azi trebuie să facă
faţă unor sarcini noi şi deosebit de complexe, deoarece este chemată să pregătească
tineretul pentru o viaţă ce se va desfăşura în condiţii încă necunoscute, tot mai complexe.
În fiecare etapă a dezvoltării societăţii, învăţământul trebuie să fie un organism dinamic în
continuă inovare, capabil să se adapteze mutaţiilor care se produc în viaţa socială.
Instrucţia şi educaţia şcolară se văd obligate să-şi definească propriile ţeluri principale şi să
asigure o nouă direcţie dezvoltării personalităţii umane în acord cu problematica cu care se
confruntă omul de azi şi, mai ales, cel de mâine.
Conceptul A învăţa să trăim împreună, elaborat la Conferinţa Internaţională a
UNESCO, în septembrie 2001, include cele patru scopuri definitorii ale educaţiei în sec.
XXI:
- a învăţa să înveţi - a şti să acumulezi pe parcursul întregii vieţi cunoştinţele şi
informaţiile necesare;
- a învăţa să faci - obţinerea unor abilităţi profesionale, dar şi a unor competenţe
necesare adaptării la condiţiile schimbătoare ale lumii moderne;
- a învăţa să fii - capacitatea de autoedificare a personalităţii în baza valorilor morale şi
sociale, capacitatea de a evalua propriile acţiuni şi de a fi responsabil;
- a învăţa să trăieşti cu alţii - comprehensiunea celuilalt din punctul de vedere al
toleranţei, pluralismului şi al respectului.
În concluzie, societatea actuală trebuie să facă faţă unui şir de provocări,
condiţionate de mai multe probleme existente la nivel global. În acest context, sistemul
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
285
axiologic actual implică noi valori, stabilite sub fundalul acestor probleme şi premerge
conceptului A învăţa să trăim împreună. Astfel, lumea actuală devine un context de
manifestare a noilor educaţii.
Consider că este important să sugerăm învăţătorilor un demers integrator,
interdisciplinar, în abordarea coerentă a unui domeniu distinct de învăţare: realitatea
înconjurătoare, spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea atât subiectul educat, elevul, cât şi
învăţătorul, ca organizator principal al procesului de instruire.
Abordarea integrată a mediului înconjurător (în ciclul primar, dar nu numai), are o
dimensiune paradigmatică prin următoarele câmpuri: raportul om-mediu tinde să devină
coordonata majoră a lumii contemporane; instruirea referitoare la mediul înconjurător
îmbină elemente practicate în celelalte domenii (matematică, limbă română, limbi străine,
educaţie estetică şi civică, educaţie fizică, ştiinţe); necesitatea construirii în final a unei
concepţii integratoare, bazate pe toate aceste elemente, care să aibă o funcţie teoretică şi
acţională; asigurarea unui suport pentru autoinstruire şi educare permanentă.
Este vorba de cantitatea, varietatea, calitatea şi intensitatea informaţiilor care
există în mod obiectiv în jurul subiectului educat. Mijloacele prin care sunt transmise
informaţiile au evoluat, de asemenea, de o manieră care a mutat câmpul central al
perceperilor din clasă (prin intermediul manualelor) în exteriorul clasei, prin intermediul
sistemelor multimedia.
Există şi o diferenţă evidentă în ceea ce priveşte rapiditatea propagării
informaţiei; este simplu să comparăm o lecţie realizată în urmă cu câteva decenii şi o
lecţie actuală, sprijinită de un ansamblu de mijloace moderne de învăţare.
Problema principală care se pune, consideră E. Joiţă, este de a utiliza în mod
constructiv caracteristicile favorabile ale fluxului informaţional ce se dezvoltă spre elevi
şi de a face ca, utilizând raţional resursele sale, să contribuim în mod real la educarea şi
dezvoltarea lor intelectuală. Este de observat, însă, că ansamblul informaţilor (îndeosebi
cele extraşcolare) are o puternică încărcătură „negativă”, care redă cu precădere anumite
părţi din realitatea obiectivă. Este evident că o educaţie modernă trebuie să prezinte o
selectivitate corespunzătoare faţă de aceste informaţii şi să concretizeze interesul elevilor
spre cele cu adevărat utile propriei formări.
Consecinţele pentru procesul de învăţare integrată se referă la următoarele repere
metodologice: observarea direcţionată a unor elemente simple şi redarea (oral sau în
scris) a acestora; ordonarea unor obiecte şi fenomene observate (după criterii sugerate, iar
apoi după criterii alese de elev); stabilirea unor corelaţii între elementele observabile;
redarea unor elemente şi fenomene după imagini ale acestora; integrarea cunoştinţelor în
sistemul percepţiei empirice; dezvoltarea curiozităţii de investigare a unor elemente cu un
grad înalt de impresionabilitate; realizarea unor experimente simple, în scopul perceperii
directe a fenomenelor specifice şi a deprinderii tehnicilor elementare de investigare.
Aceste cerinţe individualizate trebuie puse în corelaţie cu necesitatea realizării
unui învăţământ care să aibă într-o măsură mai mare un caracter informal şi care să
presupună creşterea ponderii interînvăţării. În acest context putem organiza învăţarea pe

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
286
 structuri integrate. Problema principală pe care dorim să o sugerăm este în esenţă
următoarea: procesul de cunoaştere exersat de elev are la această vârstă un caracter
global integrator, iar realitatea asupra căreia se exercită, de asemenea, este coerentă şi
structurată. Procesul de învăţare va trebui să fie adecvat structurii psihologice a elevilor şi
să permită dezvoltarea la aceştia a unui sistem de cunoştinţe coerent, ordonat şi obiectiv.
Adecvarea între metoda de analiză şi obiectul analizabil este fundamentală în învăţare
pentru etapa la care ne referim.
Putem aborda diverse modalităţi de aplicare a teoriei inteligenţei multiple în
contextul actual al şcolii: secvenţa la începutul lecţiilor obişnuite (folosirea inteligenţelor
multiple ca „punct de plecare”); pe parcursul orei (învăţarea şi verificarea învăţării prin
produse realizate, prin coduri de simboluri diverse şi din perspective diferite);
exploatarea unei teme la nivelul unei discipline prin diferite coduri de reprezentare;
exploatarea unei teme interdisciplinare; în cadrul unui proiect individual prin care fiecare
elev îşi va realiza sarcina de lucru în perspective şi cu mijloacele
inteligenţei/inteligenţelor tari (ex.: „Cartea de vacanţă”); în cadrul unui proiect de grup
(ex.: „Un abecedar ilustrat”); propunerea unor discipline opţionale care să permită
exploatarea şi dezvoltarea inteligenţelor dominante (ex.: „Printre sunete şi culori”,
„Creangă - povestitorul copiilor”, „Teatru pentru copii”, „Teatru de marionete”,
„Comunicarea din perspectiva literaturii şi a artelor”, etc.); activităţi extracurriculare şi
extraşcolare.
Dezvoltarea armonioasă favorizează introducerea personalităţii în mediu, nu
numai prin inteligenţă, ci prin totalitatea sa sufletească, şi astfel principiul social este
corectivul principal al înstrăinării de viaţă pe care învăţământul o aduce cu sine din cauza
caracterului său sintetic. Precum prin cercetare şi intuiţie se accentuează mai mult latura
individuală a idealului educaţiei, prin principiul social se reliefează latura sa socială,
integrarea servind amândurora şi fiind în acelaşi timp şi un util mijloc de trecere de la o
latură la alta.

PLANETA, UN TĂRÂM AL VIEȚII

Prof. drd. Moisil Octavia

Colegiul Național “Petru Rareș” Beclean, Bistrița-Năsăud

De când eram copil am auzit vorbindu-se despre ecologie, însă niciodată nu am

înțeles cu adevărat profunzimea acestui cuvânt. Mi-a fost mereu greu să înțeleg că acest
cuvânt se referă la relație, greu pentru că e atât de dificil în ziua de azi să creezi niște relații
stabile și de durată. Cu o simplă căutare pe Google putem înțelege că aceste relații se referă

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
287
la un soi de comuniune. Ne este atât de greu să creăm legături și comuniuni într-o lume a
singurătății.
Luând aceste cuvinte separat putem înțelege că ECOS- înseamnă casă, iar LOGOS-
înseamnă știință. Știința casei este știința mediului în care trăim. De-a lungul vieții suntem
călători în această lume, dar nu trebuie să purtăm această călătorie de unii singuri, frumusețea
călătoriei constă în cunoaștere, în modul în care natura ne permite să o cunoaștem, să o
descoperim. Ecologia este știința care se ocupa de existența umană, interumană sau relația
om-natură. Natura este o parte din noi, parte ce ne menține în viață, ce ne ține mereu într-o
relație. Oamenii nu sunt făcuți pentru a fi singuri, oamenii de-a lungul timpului au luptat
pentru a conviețui cu tot ceea ce îi înconjoară.
Nu știm exact cât va mai exista lumea fără relații, însă știu că în tot acest amalgam al
unei lumi grăbite, cerul nu reprezintă o limită și un alt punct de pornire. M-am săturat de
oameni care privesc educația copiilor ca fiind ceva neimportant, m-am săturat de oameni care
atunci când aud cuvintele ecologie, dezvoltare și creștere le consideră a fi neimportante. Cel
mai important este viitorul, deși, noi suntem viitorul încă suntem și prezentul. Deși dorim să
ajungem remarcabili, nimeni nu ne-a spus că suntem deja. Ne remarcăm prin înțelegere, prin
modul în care știm să ne adresăm lumii acesteia, prin modul în care respectăm natura.
Ecologia înseamnă o legătură între natura și om, între civilizație și darurile planetei.
Aceste daruri atâta timp cât sunt ocrotite și respectate ne vor duce spre prosperitate, în mod
contrar suntem mai aproape de sfârșit decât am putea crede.

IMPORTANȚA DEZVOLTĂRII EDUCAȚIEI ECOLOGICE LA GRĂDINIȚĂ

Prof. înv. Preșc. Nedelcu Matei Gheorghița
Grădinița cu Program Prelungit “Inocența”- Găești, Dâmbovița

„Dacă te gândești la anul următor însămânțează pământul. Dacă te gândești la

următorii zece ani plantează un pom. Dacă te gândești la următorii o sută de ani educă
oamenii.” (Proverb chinezesc)

Copiii reprezintă un public important pentru educaţia mediului deoarece sunt

gestionarii şi consumatorii de mâine ai resurselor. Educatorii şi toţi cei care lucrează în
grădinițe pot avea un impact deosebit, de la creşterea conştientizării şi cunoaşterii până la
formarea de atitudini şi proiecte active în numele educaţiei mediului.
Educația ecologică este un proces care are scopul să îmbunătățească calitatea vieții
prin asigurarea oamenilor cu modalitățile de care au nevoie pentru a rezolva și împiedica
problemele de mediu. Educația ecologică poate ajuta oamenii să câștige cunoștințe,
deprinderi, motivații, valori și angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient
resursele pământului și de a-și asuma răspunderea pentru menținerea calității mediului.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
288
 Studierea mediului înconjurător de către copii presupune perceperea unitară a
aspectelor biologice, fizice şi tehnologice. Educaţia în grădiniţă acţionează în scopul dirijării
şi facilitării acestei percepţii în raport cu vârsta copiilor şi cu nivelul lor de dezvoltare, astfel
activităţile comune: cunoaşterea mediului, educaţia muzicală, educaţia artistico-plastică,
activităţile manuale, excursiile, vizitele, drumeţiile aducându-şi un aport semnificativ în acest
sens.
Copiii trebuie educaţi de mici să respecte natura, să o ocrotească, să înţeleagă faptul
că este bine să ne bucurăm de flori şi de arbori, sădind în sufletul acestora gingăşie, admiraţie
faţă de armonia culorii, grija faţă de fragilitate, gândul că rămânând neatinse vor bucura şi
alţi oameni – plantele au viaţă şi este bine să ne fie milă de viaţa lor.
Aşadar, pentru a fi prieten cu natura, copilul trebuie să aibă o gândire şi un comportament
ecologic, trebuie să ştie ce este bine să facă în relaţia sa cu natura, deci cum să ocrotească
natura. Acest comportament ecologic am încercat să îl formez copiilor prin întreaga activitate
desfăşurată în grădiniţă, activităţile ecologice desfăşurate în acest sens având o importanţă
deosebită deoarece:
 dezvoltă interesul şi curiozitatea copiilor pentru cunoaşterea lumii înconjurătoare, le
îmbogăţeşte cunoştinţele despre planetele şi animalele din mediul înconjurător;
 le dezvoltă dragostea faţă de natură, faţă de tot ce este frumos şi sănătos;
 îi iniţiază în legătură cu drepturile şi îndatoririle privind protejarea şi conservarea
mediului;
 prin excursii şi drumeţii observă şi înţeleg mai bine transformările care au loc în
natură şi rolul lor în viața omului.
 particularităţile de vârstă ale preşcolarilor permit acumulări însemnate despre viaţa
naturii, importanţa unei relaţii corecte a omului cu mediul în care trăieşte ;
 copiii trebuie lăsaţi să îşi însuşească firesc abc-ul ocrotirii naturii într-o atmosferă de
implicare liberă, diferenţiată, în rezonanţă cu trăirile personale.
Activitățile de educație ecologică ajută copilul de azi și adultul de mâine să manifeste
sensibilitate față de întreg mediul înconjurător și problemele lui, îl ajută să înțeleagă
problemele lui, funcționarea lui, interacțiunea noastră, a oamenilor cu mediul. Copiii
dobândesc valori și sentimente de grijă față de mediu, învață să utilizeze cunoștințele și
abilitățile dobândite în vederea unor acțiuni pozitive care conduc la rezolvarea problemelor
mediului.
Prin activitățile ecologice desfășurate în grădiniță, copiii se dezvoltă intelectual,
emoțional, moral, volițional. Prin observări concrete, copiii evaluează sănătatea mediului și
îndrumați de educatoare pot găsi măsuri de protecție. Astfel formăm la copii atitudini
pozitive față de mediul aflat în degradare. Prin aceste activități cu preșcolarii putem constitui
un model pentru adulți, înfrânând anumite impulsuri ale acelora care pot distruge armonia
naturii.

Bibliografie:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
289
Acatrinei G.: "Poluarea si pritectia mediului ambiant", editura Universitatii "Al. I.
Cuza", Iasi – 1994, p.12
Mohan Gh., Ardelean A., ”Ecologie și protecția mediului”, Editura Scaiul, București, 1993,
p.23

IMPORTANȚA EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Prof. Brânda Aurica – Luminița

Școala Gimnazială ,,Aron Densușianu” Hațeg

Natura ne dăruiește cu bucurie și simplitate, din plin, necondiționat, toate bunurile

sale. De cele mai multe ori omul nu știe sau uită să protejeze aceste daruri pentru el și pentru
generațiile viitoate. În contextul contemporan caracterizat pe industrializare și prin actiuni
necontrolate ale omului asupra mediului înconjurător, se pune tot mai mult prolema protecției
mediului înconjurător. Educația pentru mediu ne privește pe toți copii sau adulți, pentru că
viitorul planetei depinde de noi.

În școală educația ecologică presupune o tratare operațională, iar aplicarea sa la acest

nivel este dependentă de diverși factori: resurse umane competente, materiale didactice
necesare, factori materiali, sociali,etc.

Educația ecologică se poate realiza cu succes la toate disciplinele de studiu,

accentuându-se astfel caracterul interdisciplinar și transdisciplinar al acesteia. Instituțiile de
învățământ au obligația de a organiza o vie și susținută mișcare de ocrotire a mediului, iar
copiii pot să formeze forța care va susține apărarea naturii. Adevărata educație în materie de
ecologie își va atinge scopul când tânara generație, va conștientiza importanța ocrotirii naturii
și va deveni factorul activ de împăcare a omului cu natura.

Populaţia globului este în continuă creştere. O dată cu creşterea ei, creşte şi consumul.
Dar Pământul are aceleaşi rezerve naturale care se refac în mii şi milioane de ani. În goana
lui spre o civilizaţie mai avansată, omul lasă în urma lui cantităţi imense de deşeuri şi zone
pustii aride, fără să se gândească la consecinţele acţiunilor lui. Copiii şi societatea trebuie să
fie constienţi de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu avem grijă de cea mai mare bogăţie a
noastră! Astfel educația ecologică trebuie începută de la vârsta preșcolară, să fie continuată în
mod activ pe parcursul anilor de școlă, cât si după școală, prin educația nonformală. Se știe
că educația este eficientă atunci când este făcută în mod permenent.

Formarea unui simț civic în ceea ce privește problemele ecologice ale planetei trebuie
să înceapă de la vârsta școlară, putând fi atins prin antrenarea și implicarea copiilor în
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
290
activități practice de orientare ecologică, utilizarea principiilor didactice generale,
organizarea activiăților educativ-cognitive și practice în baza conexiunii interdisplinare și
intradisciplinare.

Pentru a-i învăța pe elevi să iubescă natura conținutul activității ecologice trebuie să
fie simplu, accesibil înțelegirii lor. Interesul copiilor de a pătrunde în tainele naturii trebuie să
fie mereu stimulat prin activități diverse în care aceștia să nu se limiteze să fie doar
spectatori. Atfel am organizat cu clasele la care am predat, cu ocazia Zilei Pământului sau în
săptămâna Școala Altefel, activități practice în natură de identificare a diferitelor specii de
plante și arbori, de ecologizare a spațiului din apropierea școlii, sortarea deșeurilor,
reciclarea acetora și transformarea în diferite jucării.

În urma realizării acestor activități ecologice am observat că elevii sunt mai implicați
în procesul de învățare atunci când observă importanța subiectului pentru ei și efectul pe
termen lung al acțiunilor lor. Simțul responsabilității, la copil, se poate insufla prin dorința
de a îngriji, ocroti și apăra tot ce îl înconjoară. Rolul major le revine cadrelor didactice care
trebuie să îi ajute să conștientizeze importanța mediului înconjurător pentru dezvoltarea lor
armonioasă într-un mediu curat, lipsit de poluare.

Educaţia privind mediu înconjurător este un proces complex de lungă durată.

Rezultatele concrete pot fi observate peste câţiva ani şi de aceea este necesar ca procesul de
educaţie să înceapă foarte devreme şi să se continue de-a lungul întregului ciclu de
învăţământ.

Viaţa pe Pământ depinde de noi, oamenii şi de acţiunile noastre. Cadrelor didactice le

revine misiunea dificilă de a forma oameni responsabili şi conştienţi de pericolele care le
ameninţă viaţa. Încercând să sădim în sufletele copiilor încă din primii ani de şcoală
dragostea pentru natură, pentru tot ceea ce ne oferă ea, nu facem decât să înfrumuseţăm viaţa
şi să o prelungim cât mai mult.

Bibliografie:

1) G.Goran - Protejăm natura – Culoarul verde al vieţii, Bucureşti, Ed. “Miniped” , Înv.
primar, nr. 1/2004, pag 25;
2) D.Şuliuc - Educaţia ecologică, parte integrantă în curriculumul naţional, Bucureşti, Ed.
“Miniped”, Înv. primar, nr. 2 – 3, 2004, pag 125;
3)V.Mateşică - Modalităţi de educaţie ecologică a micilor şcolari, Ed. “Miniped” Înv. primar,
nr. 4, 2003, pag 83.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
291
 PROTECȚIA SOLULUI

Prof. Puia Dumitra-Aurelia

Școala Gimnazială Dumbrăvița

Solul este definit ca stratul de la suprafaţa scoarţei terestre. Este format din particule
minerale, materii organice, apă, aer şi organisme vii. În concepţie ecologică, solul este
,,sediul complex de substanţe – surse de nutrienţi şi de energie, al unor organisme şi
microorganisme, însuşiri şi procese, determinat atât de compoziţia şi arhitectura sa proprie,
cât şi de totalitatea factorilor pedogenetici care-l influenţează neîntrerupt, în special factori
climatici şi foarte frecvent cei hidrologici”.

Solul este descris ca un sistem dinamic cu trei faze: solidă, lichidă şi gazoasă.
Formarea acestuia este un proces complex, îndelungat, în cursul căruia, prin mecanisme
fizice, chimice şi biologice, roca mamă, sterilă, dobândeşte caracterul de fertilitate.

Componenta organică a solurilor este reprezentată de substanţele humice care servesc

drept sursă de hrană pentru microorganismele solului şi ajută la structurarea lui. Formarea
humusului are loc în urma transformării resturilor organice care ajung în sol după moartea
plantelor. Componenta biologică a solului este reprezentată de plantele verzi,
microorganisme şi animale.

Fertilitatea solului este ,,caracteristica dobândită de scoarţa terestră, mărunţită, de a

întreţine procese complexe de natură biologică, chimică şi fizică acumulatoare de biomasă,
humus şi săruri minerale,,. La formarea fertilităţii solului un important rol îl joacă
microorganismele. În sol trăiesc, în număr mare, bacterii, ciuperci microscopice şi alge.

Deosebit de importante pentru circuitul substanţelor în sol sunt bacteriile. Bacteriile

heterotrofe descompun resturile organice până la compuşi minerali simpli. Ele pot fi atât
aerobe cât şi anaerobe. Unele realizează procesul de amonificare, altele reduc NO3 până la
N2, adică înfăptuiesc procesul denitrificării.

În sol există multe bacterii fixatoare de azot care trăiesc de sine stătător (azobacterul
aerob şi clostridiul anaerob). Pe resturile organice trăiesc bacterii saprofite heterotrofe şi
ciuperci. Ciupercile microscopice, care în condiţii aerobe pot descompune celuloza, lignina şi
alţi compuşi organici stabili, participă la mineralizarea humusului. Împreună cu bacteriile şi
ciupercile, în sol se mai dezvoltă şi o mulţime de alge, în special în stratul superficial şi pe
plante. Depinzând de tipul de sol, populaţia de alge poate varia de la zeci de mii de celule
până la câteva milioane într-un gram de sol. Fertilitatea solului se apreciază după conţinutul
de humus.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
292
 Solul este un sistem deschis şi o resursă esenţial neregenerabilă ce îndeplineşte multe
funcţii (economice, sociale, culturale şi de protecţie a mediului) şi furnizează servicii vitale
pentru activităţile umane şi pentru supravieţuirea ecosistemelor. Aceste funcţii sunt:

 producţie de biomasă, inclusiv în agricultură şi în domeniul silvic;

 depozitare, filtrare şi transformare a nutrienţilor, substanţelor şi apei;
 zone de biodiversitate, cum sunt habitatele, speciile şi altele;
 mediu fizic şi cultural pentru populaţie şi activităţi umane;
 sursă de materii prime;
 sursă de cărbune;
 patrimoniu geologic şi arheologic

Bibliografie:

1. Cogălniceanu D., Ecologie și pretecția mediului, Editura Politehnica Press, București,

2012, p.78
2. Gabrian C. F. și Horaicu C. N., Protecția mediului în Uniunea Europeană, Editura
Tipo Moldova, Iași, p.54
3. Gavrilescu E., Surse de poluare și agenții poluanți ai mediului, Editura Sitech,
Craiova, 2008, p.106.

VREM SĂ CREŞTEM SĂNĂTOŞI!

Prof. Nistor Alice

Grădinița cu PP Nr.1 Târgoviște, România

Starea mediului înconjurător și a sănătății noastre depinde numai şi numai de fiecare

dintre noi. Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea
fiecăruia pentru a putea trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer nepoluat, pentru a bea
apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă sănătoase pe care ni le oferă natura. Nu
trebuie să tratăm cu neglijenţă acest aspect important al vieţii noastre, pentru că ignoranţa şi
lipsa de preocupare vor duce la agravarea poluării mediului şi, implicit, la distrugerea
sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor dragi nouă.

În perioada 14-18.09.2020 împreună cu preșcolarii grupei Mare A- Inimoşii pe care o

îndrum am derulat programul “Săptămâna ECO”. În această perioadă am desfăşurat diferite

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
293
activităţi ecologice: curățarea mediului înconjurător( parcul din curtea grădiniței), plantare de
flori și copaci, realizarea unor jucării din material reciclabile, marșul ecologiștilor.

Afectarea mediului natural are repercursiuni grave asupra calităţii vieţii ,

manifestându-se , mai ales prin poluarea apelor , a solului şi a atmosferei . Natura
înregistrează toate faptele nesăbuite, agresiunile făcute de om , conştient sau inconştient, le
stocheaza în memorie pana la un moment dat toate faptele negative se intorc asupra noastra .
De ce trebuie să punem accent pe educaţie pentru mediu? Pentru că, în prezent, mai mult de
5.3 miliarde de oameni folosesc (abuzând deseori, cu bună ştiinţă sau fără) resursele naturale
ale pământului, dispariţia speciilor, extinderea deşertului, contaminarea cu pesticide,
creşterea problemelor de sănătate, foametea, sărăcia şi chiar pierderea de vieţi umane . Omul
este principalul distrugator al mediului ambiant , este principalul distrugator incepind de la
sol si terminind cu ultimul strat atmosferic.

Copiii trebuie să conştientizeze importanţa reciclării, să dobândească diferite

cunoştinţe cu privire la reciclare. Pentru a veni în sprijinul lor am desfăşurat la grupă diferite
activităţi printre care:

Luni, împreună cu părinţii lor, au confecţionat diferite costume din materiale

reciclabile și figurine din legume. Pentru realizarea costumelor , ei au folosit diverse
materiale cum ar fi: cutii, coli, ziare, pungi biodegradabile, capace, pahare de unică folosinţă
etc., iar pentru figurine sau folosit legume de toamnă. După confecţionarea costumelor din
material reciclabile, s-a realizat o parada a costumelor, mergând prin fiecare sală de grupă şi
prezentându-şi costumele.

Marți, preşcolarii grupei împreună cu educatoarea, au preparat gustări reci din legume
proaspete şi gustoase. Copiii au tăiat, au aranjat şi gustat diferite legume. După prepararea
gustărilor, preşcolarii au preparat limonadă proaspătă.

Miercuri, copiii au mers în curtea grădiniţei şi au adunat toate deşeurile. Preşcolarii au

fost echipaţi cu mănuşi de unică folosinţă şi au purtat saci, pe post de pelerină și au realizat
un marș al ecologiștilor cu slogane pentru protejarea mediului înconjurător.

Joi, preşcolarii grupei au confecţionat coşuri de gunoi în cele trei culori

reprezentative: galben, verde, albastru. Totodată, ei au învăţat cum să sorteze deşeurile în
funcţie de materialul din care sunt realizate. Preşcolarii grupei au amenajat un spaţiu în sala
de grupă unde au pus toate cele trei coşuri de gunoi.

Vineri, programul “Săptămâna ECO” s-a încheiat cu vizionarea filmului educativ

“Planeta eşti tu”. Activităţile, fiind pregătite minuţios şi cu mult simţ de răspundere, asigură
relaţii bazate pe respect şi prietenie, pe toleranţă, pe împărtăşirea plăcerii de a fi împreună,
ducând la stabilirea unor reguli de viaţă care permit dezvoltarea personalităţii copilului,
integrarea sa firească în colectivitate, în societate.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
294
 Mai întâi de toate, mediul ambient oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în
contact cu ceva nou pentru el, care îi stârnește curiozitatea, dorința de a-l cunoaște. Astfel se
înlesnește cunoașterea treptată a mediului înconjurător, ca și integrarea din ce în ce mai
corectă a copilului în acest mediu. Totodată, noile cunoștințe dobândite prin activitățile
realizarea activităților ecologice la nivel preșcolar devin un îndreptar prețios al acțiunilor
întreprinse ulterior.

BIBLIOGRAFIE:

- Curriculum pentru educație timpurie, MEN, 2019;

-Ghid orientativ - Planificarea activităților de educație pentru sănătate și securitate personală,

Editura Diana, 2010, Bucureşti;

ENERGIA REGENERABILĂ – SOLUȚIA PENTRU VIITOR?

Prof. Înv. Preșcolar Diniță Georgiana Andreea

Grădinița „Scufița Roșie”

În orice discuție despre schimbările climatice, energia regenerabilă este, de obicei, în

topul listei de schimbări pe care o poate implementa lumea pentru a evita cele mai grave
efecte ale creșterii temperaturilor. Acest lucru se datorează faptului că sursele regenerabile de
energie, precum energiile solară și eoliană nu emit dioxid de carbon și alte gaze cu efect de
seră care contribuie la încălzirea globală .

În ultimii aproximativ 150 de ani, oamenii s-au bazat foarte mult pe cărbune, petrol și
alți combustibili fosili pentru a alimenta totul, de la becuri, mașini și până la
fabrici. Combustibilii fosili sunt resurse finite; cele mai multe estimări sugerează că rezervele
dovedite de petrol sunt suficient de mari pentru a satisface cererea globală cel puțin până la
mijlocul secolului XXI. Aceștia sunt încorporați în aproape tot ceea ce facem și, în
consecință, gazele cu efect de seră degajate în urma arderii acestor combustibili au atins
niveluri istoric ridicate. Pe măsură ce gazele cu efect de seră captează căldura în atmosferă,
care altfel ar scăpa în spațiu, temperaturile medii la suprafață cresc.

Până în 2015, aproximativ 16% din totalul de energie electrică din lume provine de la
hidrocentrale mari, în timp ce alte tipuri de energie regenerabilă (cum ar fi energia solară,
eoliană și geotermală) au reprezentat 6% din generarea totală de energie electrică. Unii
analiști de energie iau în considerare energia nucleară ca fiind o formă de energie

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
295
regenerabilă din cauza emisiilor sale reduse de carbon; energia nucleară a generat 10,6% din
energia electrică a lumii în 2015.

Tipuri de surse de energie regenerabilă

Hidrocentrală: Timp de secole, oamenii au exploatat energia curenților râurilor, folosind

baraje pentru a controla debitul de apă. Hidroenergetica este cea mai mare sursă de energie
regenerabilă din lume; China, Brazilia, Canada, SUA și Rusia fiind principalii producători
de energie. În timp ce hidroenergia este, teoretic, o sursă de energie curată, reumplută de
ploaie și zăpadă, are însă și câteva dezavantaje.

Barajele mari pot perturba ecosistemele râurilor și comunitățile din jur , dăunând vieții
sălbatice și deplasând locuitorii. Generarea hidroenergiei este vulnerabilă la acumularea
siltului, ceea ce poate compromite capacitatea și dăuna echipamentelor. Seceta poate
provoca, de asemenea, probleme.

Vânt: Utilizarea vântului ca sursă de energie a început acum mai mult de 7.000 de
ani . Acum, turbinele eoliene generatoare de energie electrică proliferează pe tot globul, iar
China, SUA și Germania sunt principalii producători de energie eoliană. Din 2001 până în
2017, capacitatea eoliană cumulată din întreaga lume a crescut la mai mult de 539.000 de
megawati de la 23.900 mw - mai mult de 22 de ori.

Unii oameni ar putea obiecta la modul în care arată turbinele eoliene la orizont și la
modul în care acestea sună, însă energia eoliană, ale cărei prețuri scad, se dovedește o resursă
prea valoroasă de negat. O altă problemă a turbinelor eoliene este că ele reprezintă un pericol
pentru păsări și lilieci, ucigând sute de mii pe an.

Solară: Energia solară transformă piețele energetice din întreaga lume. În deceniul
2007 și 2017, capacitatea energetică totală instalată din panourile fotovoltaice a crescut cu
4.300%.

Biomasa: Energia biomasă include biocombustibili, cum ar fi etanol și biodiesel ,

deșeuri de lemn și lemn, biogaz din depozitele de deșeuri și deșeuri solide municipale. Ca și
energia solară, biomasa este o sursă de energie flexibilă, capabilă să alimenteze vehicule, să
încălzească clădirile și să producă energie electrică. Dar și biomasa poate ridica probleme.

Geotermală: Folosită de mii de ani în unele țări pentru gătit și încălzire, energia
geotermală este derivată din căldura internă a Pământului . La scară largă, rezervoarele
subterane de abur și apă caldă pot fi exploatate prin puțuri care pot merge la o adâncime sau
mai mult pentru a genera electricitate. La o scară mai mică, unele clădiri au pompe de căldură
geotermale care folosesc diferențe de temperatură la câțiva metri sub pământ pentru încălzire
și răcire. Spre deosebire de energia solară și eoliană, energia geotermală este întotdeauna
disponibilă, dar are efecte secundare care trebuie gestionate, cum ar fi mirosul de ou putred,
care poate însoți sulfura de hidrogen eliberată.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
296
 Moduri de a stimula energia regenerabilă

Orașele, statele și guvernele federale din întreaga lume instituie politici care vizează creșterea
energiei regenerabile. Cel puțin 29 de state americane au stabilit standarde de portofoliu
regenerabil - politicile care mandatează un anumit procent de energie din surse
regenerabile, peste 100 de orașe din întreaga lume se mândresc cu cel puțin 70% din energie
regenerabilă și încă se angajează să ajungă la 100%. Alte politici care ar putea încuraja
creșterea energiei regenerabile includ prețurile de carbon, standardele privind economia
combustibilului și standardele de eficiență a clădirilor. De asemenea, corporațiile fac
diferența, achiziționând cantități record de energie regenerabilă în 2018.

Observând beneficiile pe care aceste tipuri de resurse de energie regenerabilă le aduc asupra
mediului înconjurător, putem spera la mărirea capacității de utilizare a lor. Astfel că,
investițiile asupra mediului înconjurător ar trebui să se axeze pe dezvoltarea energiei
regenerabile, în vederea exploatării acesteia la putere cât mai mare.

Bibliografie:

Emilian M. Dobrescu, Energiile regenerabile. Eficiența economică, socială și ecologică,

editura Sigma Educational, 2009, pag 102-106, 159-160, 241-247;

PĂMÂNTUL, CASA MEA!

Prof. Peștică Mihaela-Alexandra

Prof. Ene Mirela- Violeta

Grădinița „Scufița Roșie”, sector 4, București

Educația timpurie reprezintă prima etapă a educației de bază și are drept scop
formarea și dezvoltarea echilibrată a copilului în vederea integrării sale în societate,
completând acțiunea educațională a familiei, cu care lucrează într-o strânsă relație.

Copilăria timpurie este cea mai importantă perioadă din viața unei persoane, deoarece
se obțin cele mai multe achiziții care au consecințe durabile asupra dezvoltării acesteia.
Comportamentele și convingerile formate la o vârstă cât mai fragedă reprezintă baza
achizițiilor viitoare.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
297
 În prezent, omenirea se confruntă cu o serie de probleme globale, una dintre cele mai
importante fiind degradarea mediului înconjurător. Protejarea naturii reprezintă pentru
întreaga societate un obiectiv primordial, o sarcină a cărei realizare trebuie coordonată și
armonizată foarte bine în sistemul educațional.
Tot mai multe țări acordă o importanță deosebită educației ecologice care a devenit
una dintre direcțiile prioritare ale politicii statului, ducând la implementarea unui sistem de
educație ecologică pentru toate segmentele populației, începând de la copii, până la bătrâni.
Educația ecologică este parte integrată a educației moral-civice, alături de educația
rutieră, educația pentru sănătate, educația pentru drepturile omului etc.
Educația ecologică are scopul de a-i ajuta pe copii să dobândească o înțelegere și o
sensibilitate față de mediul înconjurător, aceștia învață cum funcționează Pământul, care sunt
urmările degradării mediului și acțiunile de protejare a acestuia.
Curiozitatea, dorința de a imita adultul, dorința de a cerceta și de a cunoaște mediul
prin intermediul propriilor stimuli, răspunsul emoțional puternic sunt câteva dintre
caracteristicile perioadei timpurii care facilitează educația ecologică.
Descoperind și înțelegând tainele naturii, copiii vor învăța să o iubească și să o
ocrotească; vor învăța să îngrijească plantele, să ocrotească animalele, să respecte mediul
înconjurător.
În grădiniță, educația ecologică poate fi realizată atât într-un cadru formal, cât și
nonformal. În cadru formal poate fi realizată prin: observări dirijate și spontane, lectură după
imagini, convorbiri, memorizări, experimente, jocuri de rol etc., iar în cadru nonformal prin:
observarea mediului înconjurător, colectare deșeuri, reciclare, grădinărit, îngrijirea spațiilor
verzi etc. Copiii pot ieși în aer liber pentru a afla informații despre plante, copaci, râuri,
păsări și insecte, dar și despre probleme de mediu precum poluarea, emisiile de gaze,
consumul de energie, reciclarea, utilizarea bună a apei și o serie întreagă de alte aspecte
importante.
Având în vedere că principalul mijloc de realizare a activităților instructiv-educative
este jocul, la copiii de vârstă preșcolară, educația ecologică se poate realiza mai mult la
nivelul formării deprinderilor și al trăirilor afective.
Beneficiile educației ecologice:
- pune copilul în contact direct cu mediul,
- răspunde nevoilor copilului de cunoaștere concretă,
- răspunde la întrebările copilului,
- sprijină cunoașterea consecințelor propriilor fapte sau ale celor din jur,
- contribuie la formarea unei atitudini de protecție față de tot ceea ce se află în jurul
său,
- contribuie la formarea unui comportament civilizat,
- copiii învață că există metode și mijloace de refolosire și reciclare a materialelor
considerate deșeuri.
Exemple de activități care încurajează o atitudine pozitivă față de mediul
înconjurător:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
298
 Activități în natură: contactul strâns cu mediul îi va face pe copil mai conștient de
cât de important este să-l protejăm, iar petrecerea timpului înconjurat de plante și animale
este o modalitate excelentă de a-l face pe acesta să protejeze natura și să o îngrijească.
Colectarea deșeurilor: curățarea deșeurilor îi va ajuta pe copii să-și dea seama cât de
nocivă este poluarea pentru mediu.
Separarea deșeurilor în clasă: a avea coșuri de gunoi de diferite culori în clasă este
extrem de util pentru a-i învăța pe copii să recicleze.
Grădinăritul: o activitate distractivă și totodată o ocazie ca cei mici să afle despre
plante, mediul lor de viață, hrana acestora, modul de creștere.
Învățând copiii de la o vârstă fragedă să fie conștienți de importanța ocrotirii mediului
înconjurător, vom construi obiceiuri pe tot parcursul vieții care ar putea face diferența în
ceea ce privește viitorul Pământului.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
299
Copiii sunt viitorul!
Odată cultivate aceste abilități, vor continua să le pună în aplicare în viața cotidiană!

Bibliografie:
1. Ciubotaru, M. Educația ecologică în grădiniță. CD Press: București, 2005, p 4-8.
2. Gînju, S.,Teleman, A. Educație ecologică: pentru specialitatea pedagogie preșcolară.
Chișinău: Universitatea de Stat Ion Creangă, 2014, p 16-19.

CASA NOASTRĂ, PLANETA ALBASTRĂ

Profesor înv. preșcolar Riciu Valentina-Daniela

Grădinița Scufița Roșie, București

În zilele noastre putem observa faptul că efectele poluării au luat amploare și produc
efecte negative la tot pasul. Emisiile nocive în atmosferă au dus atât la distrugerea naturii vii
cât și la afectarea sănătății oamenilor. În același timp, poluarea a produs schimbări climatice
care au afectat biodiversitatea.1

Având în vedere că planeta albastră este casa noastră iar mediul înconjurător ne
asigură condițiile necesare vieții suntem datori să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a
reface și pentru a proteja natura.

Chiar dacă de-a lungul timpului acțiunile oamenilor au condus la poluarea mediului, în
ultimul deceniu preocupările privind protejarea mediului înconjurător s-au dezvoltat și
diversificat datorită conștinetizării primejdiei la care este supusă casa noastră, a tuturor
oamenilor, planeta albastră. De asemenea, planeta albastră este locul unde omul își
desfășoară activitățile de zi cu zi și atunci este de la sine înțeles că și el are de suferit atunci
când în mediul său înconjurător au loc dezechilibre. Legătura omului cu natura a existat din
toate timpurile iar calitatea vieții umane depinde de calitatea mediului. Specialiștii din
diverse domenii ale științei, guvernele și statele precum și asociațiile ca MaiMultVerde 2caută
în permanență soluții pentru a combate poluarea.

1
http://old.meteo.md/mold/imppoluarii.pdf (link accesat la data de 14.04.2021)

2
https://maimultverde.ro/ (link accesat la data de 14.04.2021)

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
300
 Mahatma Gandhi spunea: ,,Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”. Dacă
fiecare dintre noi am contribui câte puțin la combaterea poluării atunci mediul în care
conviețuim s-ar schimba în bine. Formarea atitudinii de protejare a mediului este necesară să
se realizeze încă de la vârsta preșcolară atunci când particularitățile de vârstă permit
înțelegerea și dezvoltarea sentimentelor pozitive față de mediul înconjurător. Prin educarea
preșcolarilor în spiritul protejării mediului le creăm premisa de a deveni cetățeni responsabili
ce vor contribui de-a lungul vieții lor la refacerea și însănătoșirea planetei prin intermedul
comportamentelor pozitive față de mediul înconjurător.

Câteva activități care se pot desfășura în grădiniță și care contribuie la descoperirea

mediului înconjurător:

 Observarea plantelor, a fenomenelor din natură, a unor aspecte de viață și activitate

socială;
 Plimbările, vizitele și excursiile;
 Activități cu caracter practic în natură: plantarea unui copac, realizarea unor
adăposturi pentru păsărele împreună cu părinții și plasarea acestora în parc, în natură.

Activități ce pot contribui la formarea atitudinii de protejare a mediului:

 Activități practice cu materiale reciclabile: suport pentru creioane din carton și

hârtie, realizarea diverselor jucării din hârtie sau plastic, confecționarea unor
podoabe de brad cu materiale din natură;
 Conversații despre beneficiile apei, a solului și a aerului curat;
 Prezentarea unor filmulețe despre frumusețile și bogățiile planetei noastre;
 Sortarea deșeurilor reciclabile în funcție de culori.
Desigur că, pe lângă cele prezentate mai sus se pot adăuga o mare diversitate de
activități menite să sădească în sufletul preșcolarului dragostea față de natură prin
cunoașterea ei mai aprofundată. Desfășurarea activităților necesită o atmsoferă
relaxantă, uneori ludică, unde interesul și curiozitatea vor conduce la dorința de a
ocroti mediul înconjurător. De fapt, scopul acestor activități rămâne acela de a
crea comportamente adecvate prin intermediul unor acțiuni concrete de protejare a
mediului și de a-i determina pe preșcolari să conștientizeze faptul că există o
legătură strânsă între om și natură, între calitatea mediului și calitatea vieții.

BIBLIOGRAFIE:

Taiban Maria, ,,Cunoștințe despre natură și om în grădinița de copii”, Editura Didactică și

Pedagogică, București, 1979

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
301
http://old.meteo.md/mold/imppoluarii.pdf (link accesat la data de 14.04.2021)

https://maimultverde.ro/ (link accesat la data de 14.04.2021)

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ – EXEMPLE DE BUNE PRACTICI

Prof. Rohrmann Simona

Grãdiniţa Scufiţa Roşie, Bucureşti

Educaţia ecologică trebuie să fie un proces care să înceapă de la vârsta preşcolară.

Aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului cetățean al planetei din toate punctele
de vedere, iar particularitățile de vârstă permit mai ușor trezirea în copii a sentimentelor şi
atitudinilor pozitive faţă de mediu, precum și formarea și dezvoltarea conștiinței ecologice și
implicit a unui comportament adecvat. Curiozitatea, dorința de a imita adultul, răspunsul
emoțional puternic sunt câteva dintre caracteristicile vârstei preșcolare care facilitează
educația ecologică în grădiniță. La acestea se adaugă faptul că, în contextul social prezent,
educatoarele au un rol aproape la fel de important ca părinții în educația copilului, întrucât el
petrece adesea mai mult timp la grădiniță decât acasă. În prezent „cei 7 ani de acasă” tind să
devină „cei 3 ani de la grădiniță”, deși rolul educației parentale nu poate fi suplinit.

Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi

metodologice. La vârsta preşcolară, educaţia ecologică ţine mai mult de formarea
deprinderilor şi trăirilor afective. Primul contact cu mediul şi cu problemele sale trebuie să
îmbrace la aceastã vârstă aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Copiii vor fi
încurajaţi să desfăşoare activităţi în aer liber (grădinărit, acţiuni de îngrijire a parcurilor şi
spaţiilor verzi, excursii în natură), „experienţe” ce pot avea funcţii educative şi recreative.

Natura în sine oferă în orice anotimp şi pe orice vreme oportunităţi ample de învăţare
şi joacă. Dacă urmărim primele reacţii ale unui copil mic ajuns într-un parc, vom vedea ce
bucurie extraordinară şi sinceră manifestă el. Pentru că nu este încă „îndoctrinat” de nevoile
societăţii sau de utilitate, el poate vedea frumuseţea exact aşa cum este ea. Sunt imagini care
multor adulţi nu le mai spun nimic, dar care lui îi transmit foarte multe mesaje ale
frumosului. Şi atunci copilul începe să colecţioneze: beţişoare, pietricele, alune, conuri de
brad sau pin, floricele, scoici, etc. Această aplecare instinctivă spre frumos și spre natură
trebuie încurajată de adulți (părinți, educatoare, învățătoare), întrucât în actuala lume a
tehnologiei și consumului, ea se pierde foarte ușor.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
302
 Formarea conştiinţei morale trebuie dublată de formarea unei conduite morale. Nu
există o reţetă universal valabilă pentru a declanşa un comportament ecologic în fiecare copil.
Probabil cel mai important este exemplul personal, întrucât la această vârstă copiii învață cel
mai mult prin imitație. La aceastã vârstă pot fi formate obiceiuri pozitive, precum: închiderea
becului atunci când e suficientă lumină, separarea hârtiei și a altor deșeuri în vederea
reciclării, oprirea apei în timpul spălării dinţilor, protejarea spațiilor verzi, a animalelor
abandonate etc. Este indicat, de asemenea, ca în clasă sau în curtea grădiniței să se amenajeze
un colţ de natură de care copiii să aibă grijă. Chiar de la o vârstă mică ei pot să ude florile din
ghiveci sau să pună seminţe în hrănitoarea pentru păsărele. Treptat ei vor primi şi alte sarcini
pe care să le ducă la îndeplinire.

Cu toate acestea, un impact deosebit îl au zilele dedicate special unei teme privind
natura și protejarea ei, de preferință considerând calendarul ecologistului:

 21 martie – Ziua Internațională a Pădurii,

 22 martie – Ziua Internaţională a Apei,
 1 aprilie – Ziua Internaţională a Păsărilor,
 22 aprilie – Ziua Pământului,
 26 aprilie - Ziua Mondială a Protecţiei Animalelor de Laborator,
 5 iunie – Ziua Internaţională a Mediului,
 8 iunie – Ziua Mondială a Oceanelor,
 29 iunie - Ziua Internaţională a Dunării,
 9 august – Ziua Internaţională a Grădinilor Zoologice şi a Parcurilor,
 26 august - Ziua Internațională a Câinilor,
 16 septembrie – Ziua Internaţională a Ozonului,
 4 octombrie – Ziua Internaţională a Protecţiei Animalelor,
 6 octombrie – Ziua Internaţională a Habitatului.
De exemplu, de Ziua Internațională a Păsărilor se poate realiza o activitate împreunã
cu pãrinţii, de construcţie a cãsuţelor pentru pãsãrele, se ascultă ciripitul pãsãrelelor, se
observă cum acestea vin şi mãnâncã seminţele din hrãnitoare și se prezintă copiilor rolurile
acestora în viața noastră și activitățile umane care amenință pãsãrile.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
303
 Uneori observăm în jurul nostru copii care, prin gesturi mici, dovedesc că sunt eco-
cetăţeni, mai buni decât adulţii. Situaţii în care un copil de 7-8 ani ridică o hârtie aruncată la
întâmplare de un adult şi o duce la coşul de gunoi, destul de îndepărtat, demonstrează că
educaţia ecologică realizată nu a fost în zadar. Iar educația copiilor se poate transmite și mai
departe, prin ei se pot sensibiliza și adulții, părinți sau alți membri ai comunității, în vederea
respectului și protejării naturii.

Bibliografie:

Ana Maria Benedek-Sîrbu, ÎNDRUMAR PENTRU EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN

GRĂDINIȚE, Agenda Comunității, Sibiu, 2016 - material realizat în cadrul proiectului
„Piticii de azi – Voinicii de mâine”, inițiat de Asociația pentru Protecția Animalelor și a
Naturii Animal Life, cofinanțat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria Sibi

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
304
 SPECII PE CALE DE DISPARIȚIE

Prof. Înv. Preșcolar Țigănuș Silvia Andreea

Grădinița „Scufița Roșie”

Pământul este acum în mijlocul celei de-a șasea extincții majore a animalelor (și a
plantelor). Ultima extincție în masă - cu aproximativ 65 de milioane de ani în urmă - a
provocat dispariția dinozaurilor. Deși extincțiile sunt în mod natural, stingerea în masă
actuală este unică prin faptul că este cauzată aproape în întregime de oameni.

Conform listei roșii a speciilor amenințate din 2017, unul din patru dintre mamiferele
lumii și peste 40 la sută dintre amfibieni sunt amenințați cu dispariția din cauza activității
umane.

Mai simplu spus, natura nu poate susține presiunea pe care umanitatea o exercită pe
planetă. Suprapunerea și creșterea nesustenabilă a populației umane aduc modificări masive
în mediu și pun în pericol viața sălbatică prin perturbarea ecosistemelor în numeroase
moduri.

Speciile devin periclitate din două motive principale: pierderea habitatului și

pierderea variației genetice.

Pierderea habitatului

O pierdere de habitat se poate întâmpla în mod natural. Dinozaurii, de exemplu, și-au

pierdut habitatul în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani. Clima caldă și
uscată din perioada Cretaceului s-a schimbat foarte repede, cel mai probabil din cauza
unui asteroid care lovește Pământul.

Activitatea umană poate contribui și la pierderea habitatului. Dezvoltarea pentru

locuințe, industrie și agricultură reduce habitatul organismelor native.

Dezvoltarea poate elimina direct habitatul și speciile native. În

pădurea tropicală Amazon din America de Sud, dezvoltatorii au șters sute de mii de acri. A
„curăța” o bucată de pământ înseamnă a îndepărta toți copacii și vegetația din ea. Pădurea
tropicală Amazon este curățată pentru fermele de animale sau pentru exploatarea urbană.

Dezvoltarea poate pune în pericol și speciile în mod indirect. Pe măsură ce copacii

sunt distruși, speciile care depind de acel habitat ar putea deveni pe cale de
dispariție. Coroanele copacilor oferă habitat în copertina sau stratul superior al unei păduri
tropicale. Plante precum viță de vie, ciuperci, și insecte, cum ar fi fluturii, trăiesc în copertina
pădurii pluviale. La fel și sute de specii de păsări tropicale și mamifere, cum ar fi

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
305
maimuțele. Pe măsură ce copacii sunt tăiați, acest habitat se pierde. Speciile au mai puțin loc
pentru a trăi și a se reproduce.

Pierderea variației genetice

Variația genetică este diversitatea întâlnită în cadrul unei specii. De aceea, ființele
umane pot avea părul blond, roșu, maro sau negru. Variația genetică permite speciilor să se
adapteze la schimbările din mediu. De obicei, cu cât este mai mare populația unei specii, cu
atât variația genetică este mai mare.

Pierderea variației genetice poate apărea în mod natural. Gheparzii sunt o specie
amenințată originară din Africa și Asia. Aceste pisici mari au o variație genetică foarte mică.
Ele nu se pot adapta la schimbările din mediu la fel de repede ca alte animale și mai puțini
gheparzi supraviețuiesc până la maturitate. Gheparzii sunt, de asemenea, mult mai dificili de
reprodus în captivitate decât alte pisici mari, cum ar fi leii.

Activitatea umană poate duce, de asemenea, la o pierdere a variației

genetice. Exagerarea excesivă și excesul de pescuit au redus populațiile multor
animale. Populația redusă înseamnă că există mai puține perechi de reproducție. O pereche
de reproducție este formată din doi membri maturi ai speciilor care nu sunt strâns legate și
pot produce urmași sănătoși. Cu mai puține perechi de reproducție, variația genetică se
micșorează.

Multe suprafețe de păduri pluviale autohtone din Indonezia sunt eliminate pentru a
face loc plantațiilor de ulei de palmier pentru alimente procesate și produse cosmetice -
înlocuind urangutanii, tigrii Sumatran și alte animale de locuit în pădure. Zonele forestiere
bogate în eucalipt din Australia sunt distruse rapid, eliminând habitatul critic pentru
supraviețuirea urșilor koala. Convertirea pădurilor în terenuri agricole amenință urșii din
America de Sud.

Animalele care supraviețuiesc distrugerii habitatului, cum ar fi țestoasele din

Madagascar, sunt colectate de dealeri pentru a furniza comerțul cu animale de companie
exotice. Urșii, în special ursul negru asiatic pe cale de dispariție, sunt vizați de vezicule
biliare și de bilă utilizate în medicamentele și produsele cosmetice tradiționale asiatice. Labe
de urs sunt luate pentru a face supe la prețuri ridicate. Foarte pe cale de dispariție
sunt tigrii din India și Rusia, care sunt uciși pentru pielea lor, gheare, dinți, oase și alte părți
ale corpului, vândute prețuri ridicate pe piața neagră.

Populația de elefanti africani a fost redusă la jumătate în anii '70 -'80, de la

aproximativ 1,3 milioane până la 600.000, în timp ce braconierii au sacrificat aceste creaturi
maiestuoase pentru a-și extrage tusele de fildeș.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
306
 Amenințarea pentru toate aceste specii continuă și astăzi. Alte amenințări includ
poluarea, vânătoarea de carne de vânat sălbatic, introducerea speciilor invazive în mediu și
schimbările climatice.

Bibliografie:

Yves Sciama, Specii pe cale de dispariție – Mica enciclopedie Larousse, editura RAO, 2003,
pag 122-131;

VREM O PLANETĂ, VREM UN VIITOR!

Prof.Înv.Primar, Cornelia Lipovanu
Liceul Teoretic ,,Mihai Veliciu” Chișineu-Criș

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se
confruntă omenirea în prezent. Nu este o problemă pe care să o putem amâna până când vom
avea mai mult timp sau mai mulți bani. Suntem datori cu toții să acționăm pentru a opri
înrăutățirea climei. De măsurile pe care le luăm acum depinde cum va arăta lumea noastră
peste 10, 20 sau 50 de ani. Pentru o climă mai bună și un viitor mai bun va fi necesar să
facem cu toții un uriaș efort comun: oamenii, guvernele, companiile, școlile și alte
organizații.” Miguel Arias Cañete, comisarul UE pentru politici climatice și energie
Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai dificile provocări cu care se
confruntă lumea noastră în prezent. Planeta noastră trece prin niște schimbări climatice
semnificative și accelerate, care au început cu peste un secol în urmă. Majoritatea oamenilor
de știință sunt de acord că planeta se încălzește mai rapid ca oricând din cauza cantității
uriașe de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă de activitățile oamenilor. Astfel de
activități includ, de exemplu, arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaz), utilizarea
autovehiculelor și tăierea pădurilor. Mulți dintre noi au văzut – și poate chiar au simțit –
efectele schimbărilor climatice. Nu este vorba însă numai despre condiții meteorologice
extreme, ca inundațiile, secetele și uraganele. Transformările mai lente și mai greu de
observat prin care trece clima pot schimba complet modul în care trăim.
Din fericire, la Paris, în decembrie 2015, 195 de țări (practic întreaga lume) au căzut de acord
asupra primei înțelegeri obligatorii pentru combaterea schimbărilor climatice. În UE și în
întreaga lume, guvernele, companiile și oamenii iau deja măsuri pentru a combate cauzele
acestui fenomen și pentru a se adapta la schimbările produse de acesta. Cu toții avem un rol,
pentru că schimbările climatice sunt o problemă globală, care ne poate afecta pe fiecare.
Trăim împreună pe aceeași planetă, iar schimbările pe care le producem într-o anumită zonă
pot afecta și oamenii din zone îndepărtate. Am putea spune că modul în care ne comportăm
lasă o impresie de durată, ca o amprentă. Așadar, prin propriile acțiuni și alegeri, fiecare
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
307
dintre noi poate lua măsuri pentru a-și reduce amprenta și a ajuta la combaterea schimbărilor
climatice.
Clima Pământului a suferit transformări de-a lungul istoriei, încălzindu-se sau
răcindu-se treptat pentru perioade îndelungate. În ultimii un milion de ani au fost aproximativ
zece ere glaciare, cu perioade mult mai calde între ele. Schimbările acelea au avut cauze
naturale, cum ar fi modificarea înclinării planetei, activitatea solară și curenții oceanici. Dar
schimbările la care suntem martori azi sunt diferite – iar cauza lor suntem noi! Eliberând tot
mai multe gaze care păstrează căldura în atmosferă, determinăm creșterea foarte rapidă a
temperaturii pe Pământ.
Ce cauzează schimbările climatice?
Schimbările climatice sunt cauzate de creșterea temperaturii Pământului (încălzire globală),
provocată de adăugarea unui volum mai mare de gaze cu efect de seră în atmosferă decât cel
produs în mod natural. Aceste gaze cu efect de seră suplimentare rezultă, în principal, în
urma arderii de combustibili fosili pentru a produce energie, precum și din alte activități
umane – cum ar fi tăierea pădurilor tropicale, agricultură, zootehnie și producția de substanțe
chimice.
Cât de grave sunt schimbările climatice?
Planeta noastră se încălzește rapid. Activitățile umane cauzează această schimbare, iar
consecințele încep să se vadă în întreaga lume. Cu cât perturbăm mai mult clima, cu atât
crește riscul unor schimbări periculoase și cu atât va fi mai dificil și mai costisitor să limităm
schimbările viitoare și să ne adaptăm la impacturile inevitabile. Temperatura medie a
suprafeței Pământului ar putea crește cu cel puțin 4 °C față de nivelul din perioada
preindustrială înainte de sfârșitul acestui secol dacă nu luăm măsuri urgente pentru a reduce
emisiile de gaze cu efect de seră.
Cum contribuie știința la combaterea schimbărilor climatice?
Totul pornește de la știință. Ea ne ajută să înțelegem schimbările pe care le observăm acum și
pe cele care s-ar putea produce în viitor, în funcție de acțiunile noastre de azi și din deceniile
următoare. Știința aduce dovezile concrete care îi orientează pe decidenții politici și le
permite să ia decizii avizate privind măsurile optime.
Ce putem face în privința schimbărilor climatice?
Din păcate, vor exista unele impacturi ale schimbărilor climatice pe care nu le vom putea
evita și la care va trebui să ne adaptăm, dar e important să limităm amploarea impacturilor
viitoare. Vestea bună este că putem face multe. Nu numai politicienii pot lua măsuri.
Responsabilitatea de a acționa le revine și companiilor, întreprinderilor, comunităților și
indivizilor. În calitate de cetățeni, putem contribui prin alegeri inteligente, cum ar fi să
mâncăm mai puțină carne și mai multe fructe și legume din producția locală, să economisim
energie și să alegem mersul cu bicicleta sau pe jos în locul autoturismului (în special pentru
distanțe scurte). Vestea bună este că multe dintre aceste lucruri sunt benefice și pentru
sănătatea și buzunarul nostru.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
308
BIBLIOGRAFIE:

PUBLICAȚIE UNIUNEA EUROPEANĂ, 2018- ,,Planeta noastră, viitorul nostru. Să

combatem împreună schimbările climatice”, Luxemburg, 2018, pag. 3, pag.7

NATURA- PRIETENA NOASTRĂ

prof. înv. primar Grad Maria
Şcoala Gimnazială ,,Dragoş Vodă” - Moisei

Educaţia în grădiniţe şi şcoli, în domeniul protecţiei mediului, trebuie să se realizeze

în activităţile la grupă şi clasă la toate disciplinele şi în activităţi extra clasă şi extraşcolare
organizate de şcoală sau de diverse instituţii. Educaţia ecologică trebuie să aibă un caracter
interdisciplinar şi pluridisciplinar.
Educaţia ecologică este o formă a educaţiei care, printr-un sistem de acţiuni specifice
asigură formarea unei conştiinţe ecologice, iar aceasta la rândul ei stă la baza conduitei
ecologice, comportamentului ecologic sau eticii ecologice. Se fundamentează în familie prin
puterea exemplului şi apoi prin cea a cuvântului şi trebuie să nu se termine nici la adânci
bătrâneţi. În grădiniţă şi în şcoală copiii sunt receptivi la ceea ce li se arată şi li se spune în
legătură cu mediul şi sunt dispuşi să formeze marele detaşament de apărători ai naturii.
Menirea noastră, a cadrelor didactice, este să oferim în mod gradat şi în acord cu
particularităţile de vârstă, cunoştinţe ştiinţifice necesare formării ecologice şi să organizăm
activităţi şi acţiuni educative privind mediul înconjurător. Trebuie dezvoltate la copii
înclinaţiile pentru protecţia naturii, sentimentul răspunderii faţă de covorul vegetal, al
păsărilor şi animalelor din împrejurimile grădiniţelor, şcolilor şi parcurilor.
Prin ieşirile în natură, excursii sub îndrumarea cadrelor didactice, copiii percep
vizual, auditiv, olfactiv şi tactil ceea ce îi înconjoară şi se sădeşte în mintea şi în sufletul
fiecăruia conceptul că omul este dependent de natură şi nu poate trăi în afara ei. Prin
diferitele discipline incluse în procesul de învăţământ trebuie să convingem pe fiecare copil
de necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva poluării şi să le formăm o conduită
ecologică modernă.
Lecţiile de ştiinţe înlesnesc înţelegerea organismelor vegetale şi animale, a
proceselor esenţiale de întreţinere a vieţii, a legăturilor indisolubile dintre plante –animale -
mediu. În cadrul orelor de geografie, dar şi ocazional, în cadrul orelor de educaţie civică,
limba română, educaţie muzicală, educaţie plastică, istorie îi putem convinge pe elevi de
necesitatea apărării mediului. Relaţiile care se stabilesc între om şi natură suscită un interes
permanent, condiţionat atât de dorinţa cunoaşterii fenomenelor care se petrec alături de noi,
cât şi de procurarea unor surse de materie prime, fără ca prin aceasta să se producă
dezechilibre în mediul înconjurător, ale căror consecinţe pot fi imprevizibile.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
309
 Noi, cadrele didactice trebuie să educăm copiii în aşa mod, încât să îi sensibilizăm,
să îi facem să-şi dorească să crească într-un mediu sănătos şi curat şi să ajute atât cât pot ei
la realizarea acestui lucru.
Copiii trebuie să înţeleagă că ei sunt viitorul ţării, „oamenii mari” de mai târziu, care-
şi pot construi încă de pe acum, un mediu în care să crească fericiţi şi sănătoşi. Prieteni ai
naturii să fie mereu, să protejeze mediul înconjurător! Pământul nostru suferă. Să întindem o
mână de ajutor Planetei Albastre! Secolul care va veni va fi poate mai curat sau, poate, nu va
fi deloc!
Despăduririle, poluarea aerului şi a apelor, eroziunea solurilor, transformarea
peisajelor, dispariţia unor specii de plante şi animale sunt câteva din problemele grave ale
prezentului.
Pădurea constituie o sursă de frumuseţi şi bogăţii pe care omul are datoria să le
ocrotească. Aurul verde al ţării noastre, contribuie la împrospătarea aerului, adăpostirea
animalelor, limitează viteza vântului, iar lemnul lor este atât de util în diverse domenii.
Tăierea necontrolată a pădurilor duce la modificarea climei, la împuţinarea unor animale
sălbatice, la distrugerea echilibrului natural. Fără oxigenul eliminat de plantele verzi omul ar
pieri. Deci, pe bună dreptate - pădurile sunt sufletul nostru! Acum sufletul nostru este însă
din ce în ce mai chinuit! Trebuie să facem ceva, să nu lăsăm natura să moară!
În zilele noastre, prin dezvoltarea industriei, agriculturii, transporturilor, rezultă unele
substanţe care ajung în sol, aer, apă şi care sunt toxice pentru vieţuitoare, ducând, treptat, la
dispariţia speciilor rare, dar şi la poluarea aerului, a solului şi a apelor.
Apele, o altă bogăţie naturală a ţării noastre, devin şi ele din ce în ce mai poluate,
datorită deşeurilor industriale aruncate fără chibzuinţă, a naufragiilor navelor petroliere ce
declanşează adevărate catastrofe pentru vieţuitoare.
Este foarte important ca noi toţi să luptăm împotriva poluării mediilor de viaţă. Se
investeşte extrem de puţin pentru salvarea VIEŢII de pe PĂMÂNT. Prea adesea uităm să
învăţăm a trăi frumos! Ocrotirea naturii poate fi definită ca o acţiune menită să apere şi să
ajute o fiinţă aflată în impas, ceva ce este ameninţat, fie de factori din exterior, fie interiori
respectivului subiect. Să fim cu toţii responsabili în acţiunea de ocrotire a naturii!
Realitatea demonstrează că « analfabetismul ecologic » conduce la ignorarea
problemelor complexe de protecţie ale naturii şi chiar la manifestarea unui comportament
ostil, iresponsabil faţă de mediu, cu efecte negative faţă de acesta şi uneori ireparabile .
Schimbarea mentalităţii oamenilor se face prin educaţie ecologică şi prin
sensibilizarea copiilor şi a adulţilor. Atitudinea lor se formează şi se afirmă în strânsă
legătură cu: cunoştinţele ecologice, teoretice pe care aceştia le posedă; convingerile,
semnificaţia morală şi estetică; activitatea practică în raport cu mediul înconjurător .
Activităţile teoretice de educaţie ecologică care se vor face cu preşcolarii şi şcolarii,
trebuie să fie îmbinate cu activităţile practice, respectând cele trei abordări principale:
educaţia despre mediu, educaţia în mediu, educaţia pentru mediu. Numai astfel, se vor forma
atitudini pozitive faţă de natură, faţă de importanta modului de gestionare a resurselor
comune .

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
310
 Copiii trebuie să înţeleagă că a venit momentul ca OMUL să încheie pace cu
NATURA , o pace avantajoasă pentru « ambii combatanţi ». Şcolarii şi preşcolarii pot fi
ţinuţi în contact cu natura fie prin turismul ecologic, fie prin lucrări de literatură consacrate
sau creaţii ale lor, prin expoziţii de desene şi fotografii, filatelie, prin vizionarea de filme
didactice cu tematica adecvată şi prin toate mijloacele de informare.
Mediul înconjurător constituie un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a
cărui integritate şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană.
,,Natura va fi mâine ceea ce o fac să fie oamenii de azi!”

Bibliografie:
 Anca Neagu - „Terra-planeta vie“, Casa Editorială Regina, Iaşi, 2002
 Ion Drăgan, Pavel Petroman - ,,Educaţia noastră cea de toate zilele“, Editura
EUROBIT, Timişoara, 1992

ÎMPREUNĂ PENTRU NATURĂ!

Profesor învățământ primar Vizitiu Marius
Școala Gimnazială Pietrari

Planeta Pământ (numită și Terra sau Planeta Albastră) este a treia planetă de la
Soare și singura care are viață.
Deci ne este casă, deși ne dă tot ce avem nevoie, pentru a supraviețui, suntem o
amenințare pentru Pământ, prin faptul că poluăm, fără să ne gândim la consecințe.
Natura este locul unde ne luăm energia, dar dacă aceasta suferă, nu are ce să ne
ofere, ne vom ofili. Pământul nu are resurse inepuizabile și nu este corect ca tocmai noi, care
avem conștiință să-i facem rău. Conservarea naturii pornește de la fiecare în parte. Trebuie să
luăm atitudine și să-i determinăm și pe ceilalți să păstreze și să o respecte pe Mama Natură
care ne susține viața. ea poate trăi fără noi, dar noi făra ea nu putem.
Un tânăr student a venit la școala din localitatea noastră cu dorința de a le
prezenta copiilor câteva aspect legate de natură și cum putem ajuta la protejarea ei. Elevii și
cadrele didactice au fost impresionate de materialele prezentate, de dorința cu care acest
voluntar le-a vorbit. Drept care a început o campanile de strangere a deșeurilor pentru a fi
reciclate. Toți am înțeles că există și altceva pe internet în afară de jocuri și facebook: filme,
comentarii, lucruri minunate despre care nu știm că există. Împreună am stabilit câteva
reguli pe care le-am discutata în orele de Comunicare în limba română și dorim să le urmăm
și noi și cei din jurul nostru pentru a participa la protejarea TERREI:
-Putem înlocui becurile normale cu unele economice (filmulețele "Țara lui Andrei” ne-a
convins că viitorul poate fi în întuneric dacă nu facem ceva acum);
-În timp ce ne spălăm pe mâini să închidem robinetul;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
311
-În loc de baie să facem un duș;
-Uleiul de gătit aruncat în chiuvetă este foarte toxic;
-Există coșuri de gunoi;
-Copacii aurul verde, cei care ne dau oxigenul plâng. Și noi plângem pentru generețiile
următoare dacă nu oprim acest masacru asupra pădurilor;
Dumnezeu ne-a lăsat Natura pentru a ne fi hrană și medicament, mângâiere și
adăpost. Cum acest Pământ ne iubește și noi trebuie să oferim iubire unui copac, unei flori,
unui animal...
Este suficient să ne conectăm la inima noastră și ea ne va îndruma ce să facem
personal pentru a ne aduce aportul la crearea unei lumi mult mai frumoase.
Toți facem parte din Mama Natură – o invizibilă comunitate vie de forme de viață.
Toate modele de exploatare au cauzat numai distrugeri. Pentru a garanta drepturile oamenilor
trebuie să recunoaștem și să apărăm drepturile Mamei Terra.

Bibliografie:
Andronic, R.-L., Comportamentul prosocial şi voluntariat în România postdecembristă. O
abordare psihosociologică a programelor de intervenţie (teză de doctorat), Facultatea de
Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti,2009, pag. 70-84.
Voicu, Bogdan, „Voluntariatul”, în B. Voicu, Penuria pseudo-modernă a postcomunismului
românesc. Volumul I. Schimbarea socială şi acţiunile indivizilor ,Editura Expert Projects,
Iaşi,2005, pag. 117-134.

POLUAREA AERULUI

Prof. Negoi Camelia-Ionela

Grădinița nr.217, București

Resursele Pământului sunt limitate; Planeta funcționează ca un sistem , iar dereglările

produse într-un anumit mediu se transmit în tot circuitul.

Interesul și preocuparea pentru protecția mediului înconjurător a crescut în societatea

noastră.

Aerul reprezintă o componentă de bază a atmosferei. Gazele care formează aerul sunt:
azotul și oxigenul în mare parte și într-o proporție mai mică , găsim dioxid de carbon,
amoniac și vapori de apă.

Prezența în atmosferă a unor substanțe străine față de compoziția normală dă naștere unei
poluări a aerului, care, în funcție de timpul de acțiune și de concentrație provoacă tulburări în
echilibrul natural, afectând sănătatea omului sau mediul de viață al florei și faunei.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
312
 Emisiile poluante pot fi sub formă de pulberi și gaze, emisii sonore, dar și radioactive.

Vulcanii, de exemplu, pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze, vapori sau chiar
substanțe toxice ce rezultă în urma erupției și a pulverizării lavei vulcanice în aer. Chiar și
furtunile de praf provocate de vânturi mai puternice , produc poluare atmosferică pe întinderi
mari. Există numeroase surse artificiale de poluare a aerului, ele având emisii mult mai
dăunătoare decât cele naturale (vulcani, furtuni de praf, ceața). Emiterea poluanților artificiali
în atmosferă se poate face prin:agricultură, tratarea deșeurilor, arderea combustibililor fosili
pentru producerea de electricitate, transport în industrie și gospodării. Însă, poluanții cei mai
puternici, care au un impact mare asupra sănătății sunt pulberile fine în suspensie și ozonul
de la nivelul solului.

Poluarea fonică este o poluare fizică datorată emisiilor de sunete și zgomote. Principalele
surse de poluare fonică sunt: transporturile terestre și aeriene, șantierele de construcții din
apropierea locuințelor oamenilor, complexele industriale. Efectele cauzate sunt: disconfort
psihic, degradarea auzului , nevroze, hipertensiune dar și tulburări endocrine.

Poluarea radioactivă a atmosferei este datorată proceselor de emisie și propagare în aer a

unor unde electromagnetice și radiații corpusculare. Efectele nicive cauzate de astfel de
poluare sunt: modificările genetice cu afectarea cromozomilor și codului genetic.

Aerul mai este poluat și pe cale chimică prin: compuși organici volatili: benzină, eterii de
petrol, acetonă, cloroform; oxizii de carbon: monoxidul de carbon (care provine din surse
naturale ca erupțiile vulcanice, incedii, descărcări electrice,...etc.Acestea generează afecțiuni
cerebrale, malformații, decese).

Poluarea atmosferică dăunează sănătății umane. Poluarea aerului afectează și mediul.

Acidifierea este destul de pregnantă prin depunerile acide de compuși de azot și sulf în
exces.Eutrofizarea este o problemă de mediu cauzată de excesul de substanțe nutritive care
pătrund în ecosisteme. Concentrațiile mari de ozon duc la distrugerea culturilor agricole.

Efectele poluării aerului, cele mai grave sunt: probleme respiratorii și cardio-respiratorii,
încălzirea globală, ploile acide, afectarea animalelor, păsărilor, subțierea stratului de ozon (pe
măsură ce stratul de ozon se subțiază, apar dezechilibre majore în urma pătrunderii unei
cantități mult mai mari de raze UV în atmosferă, cu efecte dintre cele mai grave asupra
sănătății umane, chiar și pe termen scurt.

Bibliografie:

Lixandru B.- Ecologie și protecția mediului, Ed. Presa Universitară, Timișoara, 1999, vol. 1-
2;

Măcăreanu B.- Ingineria și protecția mediului în industrie, Ed. Tehnică-Info, Chișinău, 2003;
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
313
Negrea V., Sandu V.- Combaterea poluării mediului în transporturile rutiere, Ed.Tehnică,
București, 2000;

Popescu M.- Ecologie aplicată, Ed. Matoixrom, București, 2000;

Resurse internet-http://www.mediu.ro;

Reviste -Național Geographic;

- Știință și tehnică.

POLUAREA APEI

Prof. Ioniță Luiza-Veronica

Grădinița nr.217, București

Poluarea reprezintă totalitatea proceselor prin care se introduc în mediul înconjurător,

direct sau indirect, energia sau materia cu efecte nocive care alterează sau diminuează
resursele, punând în pericol sănătatea viețuitoarelor , fie ele păsări , animale, oameni, chiar și
plante.

Apa, prin alterarea ei chimică, fizică sau bacteriologică, peste o limită, o fac nepotabilă,
improprie pentru a putea fi folosită normal. Apa este un element indisponibil organismului
uman și implicut vieții pe Pământ. Ea reprezintă o sursă naturală și este un factor determinant
în menținerea echilibrului ecologic.

Poluarea artificială se datorează surselor de apă uzată, nămolurilor, rezidurilor de orice fel.

Sursele de poluare artificială:apele uzate- constituie principala sursă de poluare

permanentă.

Acestea sunt:apele orășenești (un amestec de ape menajere și industriale, provenite de la

gospodării); apele industriale(rezulatate din apele folosite în procesul tehnologic industrial,
ape uzate de la ferme de animale/păsări;apele uzate provenite de la navele maritime sau
fluviale, care conțin impurități nocive (pierderi de combustibil, lubrifianți...).

O altă situație în care apa este poluată, o reprezintă depozitarea deșeurilor solide sau a
rezidurilor așezate pe sol , sub cerul liber.Poluarea apei cu o multitudine de agenți poluanți,
de la nutrienți și pesticide, până la metale grele și produse petroliere, proveniți din
agricultură, afectează grav sănătatea oamenilor și distrug ecosistemele.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
314
 Cultura legumelor și plantelor ornamentale în sere și solarii este o sursă de poluare locală
complexă cu pesticide și îngrășăminte. Substanțele poluante ajung în apele de suprafață prin
parcurgerea altor circuite decât în cazul culturilor agricole. Este necesar ca toate aceste ape să
fie recuperate în bazine etanșe de beton și să urmeze un circuit închis prin recirculare fără a
mai fi evacuate în exterior.

Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă
actuală cu consecință destul de grave asupra populației și mediului. Prin poluarea apei, se
înțelege alterarea caracteristicilor fizice , chimice și biologice ale apei, produsă direct sau
indirect de activități umane și care face ca apele să devină improprii utilizării normale. În
atmosferă există impurități pe care ploaia le antrenează și le aduce pe pământ.

Efectele poluării apei sunt complexe și variate, în funcție de natura și concentrația

substanțelor impurificatoare. Substanțele poluante introduse în apă din surse naturale și
artificiale sunt numeroase producând un impact important asupra apelor de suprafață și
subterane.

Acestea pot fi clasificate după natura lor și după prejudiciile aduse astfel:

 Substanțele organice de origine materială sau artificială, care reprezintă pentru apă
poluantul principal
 Subsatnțele organice de origine naturală (vegetală și animală) consumă oxigenul din
apă

Autopurificarea apelor se realizează prin procese fizice și fizico-chimice , precum și prin

procese biologice și biochimice.Acestea constau în: -sedimentarea materiilor grele ,
sedimentare care este influențată de temperatură, viteza de scurgere a apei, etc.;-prin acțiunea
radiațiilor solare (ultravioletele ) cu efecte antibacteriene;- prin reacții chimice de oxidare ,
reducere care are loc între substanțele chimice din apă și cele din apa poluată.

Protecția apelor de suprafață și subterane și a ecosistemelor acvatice are ca obiect

menținerea calității și productivității naturale ale acestora în scopul evitării unor efecte
negative asupra mediului și sănătății umane.

Bibliografie:

- Ursoi I. – „Analiza apei”, Ed.Politehnică, Timișoara, 2004;

- Bran F. and Ildiko I.- „Ecologie Generală”, Ed.ASE, București, 2004;

- Gavrilescu E.- „Surse de poluare și agenți poluanți ai mediului”, Ed.Sitech, Craiova, 2007;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
315
- Rojanschi V. And Ognean T.- „Cartea operatorului de stații de tratare și epurarea a apelor”,
Ed.tehnică, București, 1989;

- „Cod de bune practici Agricole pentru uzul agricultorilor”, vol.II-„Protecția apelor

împotriva poluării cu pesticide și alți poluanți proveniți din agricultură”, București, 2002
(pag.5).

IMPORTANȚA PROIECTELOR CU TEMĂ ECOLOGICĂ

PENTRU PREȘCOLARI

Prof. Licu Corina Ioana

Grădinița ”Pisicile aristocrate”

Grădinița ”Pisicile aristocrate” a avut întotdeauna o considerație mare față de

acțiunile educative comune, acele interacțiuni constructive acceptate de către mai mulți
parteneri cu o comunicare eficientă între participanți, unde acțiunile comune se desfășoară
cu respectarea rolului fiecărui participant. În planificarea acestor acțiuni educaționale, echipa
grădiniței noastre și-a propus o unitate de cerințe, de opțiuni, decizii și activități educative
subordonate actului educativ propriu-zis. Parteneriatul educațional vine în sprijinul
dezvoltării personalității copiilor asigurându-le autonomia personală, prin valorizarea socială
a fiecăruia dintre ei. Proiectele educaționale cu tema ecologică venite în sprijinul
preșcolarilor noștri inițiate de grădinița noastră de-a lungul timpului au fost denumite
sugestiv: ”Grădinița pentru o Românie verde”, „Hârtie reciclăm, pădurea salvăm!”, ”Totul
verde, totul viu”.

Prin intermediul acestor proiecte, preșcolarii grădiniței noastre au învăţat ce înseamnă

să gândeşti ecologic, să colectezi diferenţiat deşeuri, să te implici în acţiuni de curăţenie a
mediului, să plantezi pomi şi flori pentru a realiza un spaţiu verde. Copiii vor fi antrenaţi în
acţiuni comunitare, crearea şi menţinerea unui climat sănătos, curat şi plăcut în şcoală,
colectarea deşeurilor electrice si electrocasnice acumulate în şcoală şi în familiile elevilor şi
valorificarea acestora.
Având în vedere faptul că grădinița pregătește preșcolarul pentru activitate sa școlară,
iar școala pregătește elevii pentru viața socială, aceste proiecte au o importanță tot mai mare
în activitatea noastră și a copiilor fiind în dialog permanent cu societatea, realizând punți de
legătură între nevoile educaționale, resursele și disponibilitatea copiilor și perspectivelor de
dezvoltare economică a societății. În acest sens colaborarea grădiniței cu factori externi
educaționali sau cu școala, este o activitate organizată, susținută, direcționată spre probleme
educative ale tinerei generații.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
316
 Implicarea elevilor în viaţa comunităţii prin activităţile ecologice ce se vor derula
urmăreşte formarea unui comportament ecoprotectiv, care cu siguranţă va folosi în
definitivarea personalităţii şi conştiinţei viitorilor cetăţeni.
Prin aceste procese le transmitem copiilor modalitati prin care ei sa recunoască valori
si să iși clarifice concepte pentru a-și putea dezvolta abilitati si atitudini necesare înțelegerii
și aprecierii relațiilor dintre om, cultura din care face parte și mediul biofizic. Pe timpul unui
an de zile, rezultatele așteptate au fost colectarea a cât mai multor deșeuri electrice și
electrocasnice și conștientizarea colectării selective.
Unul dintre cele mai atrăgătoare proiecte cu tema ecologică, pentru copii, a fost
”Căsuțe pentru prietenele păsări”. Activitățile derulate au fost despre hrănirea păsărilor pe
timpul iernii, dar și atunci când se întorc din țările calde, importanța, beneficii, modalitati de
confecționare a căsuțelor și hrănitorilor, ustensilele și materialele necesare hrănirii păsărilor
(căsuțe, hrănitori, semințe). Bucuria de a face ceva util pentru micile viețuitoare pe care
copiii le privesc cu drăgălășenie de cîte ori li se întâlnește privirea cu ele, a fost evidenta
pentru grupul de copii, pentru părinți, educatoare și alți parteneri indirecți care au luat parte
la această acțiune. Câteva căsuțe și hrănitori au fost cumpărate, pentru a avea copiii o
reprezentare asupra acestor obiecte.
Apoi, am început să construim împreună căsuțe sau să le personalizăm pe cele
cumpărate. Mai întâi au facut ”proiectul scris”, mai exact desene după propria imaginație, cu
căsuțe pline de păsări. Apoi, le-au poziționat în minte, în diferite locuri din curtea grădiniței,
în copacii existenți sau în alte locuri strategice, cum au spus ei. Ne-am amintit, în
conversațiile tematice, despre căpuse, țânțari și alte insecte dăunatoare, pe care le-au întâlnit
și ei în jocurile lor prin curtea grădiniței și care nu au fost prea prietenoase cu copiii. Desigur
că prezența păsărilor reduce semnificativ prezenta acestora și astfel, curtea grădiniței va fi
mai sănătoasa și mai veselă. Astfel, am decis să ținem acești prieteni zburători aproape în
orice anotimp. Pe timpul vacanței, am introdus în proiect un personaj de ajutor, angajat al
grădiniței, care să fie prezent din când în când și să le hrănească. Ne-a trimis informații, poze
sau filmulețe cu păsările și căsuțele lor în timpul vacanței. Rezultatele proiectului au fost
prezentate părintilor periodic, colegelor si celorlalti parteneri participanti.
Încă o dată am observat faptul că implicarea copiilor în viaţa comunităţii, prin
activităţile ecologice derulate urmăresc formarea unui comportament ecoprotectiv, care, cu
siguranţă va folosi în definitivarea personalităţii şi conştiinţei viitorilor cetăţeni.
Altă temă interesantă pentru copii a fost ”Curiozități ecologice despre animalele pe
cale de dispariție”. S-au întrecut în căutarea informațiilor despre aceste viețuitoare curioase la
descoperire: filmulețe, curiozități spuse oral prin povestiri, imagini, desene după modele sau
după imaginație.
Discuțiile din perioada pandemiei vor sublinia însă alte aspecte ecologice, referitoare
la starea de igienă a mediului înconjurator apropiat. Trebuie să avem grijă de mediul în care
trăim, sa avem grijă de sănătatea noastră. În contextul actual, al pandemiei de Covid-19,
când toți suntem obligați să păstrăm distanța pentru a fi în siguranță, continuăm să punem
accent pe mediul curat. Ne propunem să derulăm un proiect ecologic care să se numească: ”O

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
317
grădiniță îngrijită, un corp curat” . Copiii au beneficiat de lecții de educație ecologică în
format video pe care le au putut urmări în confortul propriei locuințe, în perioada de
activitate online. A fost un prilej bun pentru a fi creativi, parinții și copiii făcând activități de
reciclare creativă oferind astfel o nouă viață diverselor materiale sau obiecte pe care le aveau
prin casă. Îmi propun ca activități viitoare în cadrul acestui proiect: ”Pisicile aristocrate în
castelul curățeniei” (activități prin care copiii se vor gândi la ce instrumente pot folosi ei
pentru ingrijirea spațiului ambiant), ”Microbii, dușmani invizibili”, ”Sfatul medicului”
(jocuri de rol după vizionarea unor filmulețe educative), ”Vine Iepurașul îndrazneț”
(activități de curățare a îmbrăcămintei și a încălțămintei), etc.
Educația ecologică începe când copiii pot face diferența între ”bine” și ”rău” și
repercusiunile acțiunilor care atrag aceste calificative. Atunci Grădiniță ”Pisicile aristocrate”
își propune să implice preșcolarii în acțiuni simple de ecologie, planificându-și activități
tematice de educație ecologică prețioasă, actualizată micilor locuitori ai Planetei Albastre.

PREŞCOLARII ȘI ACTIVITĂŢILE DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ

Prof. Înv. Preșc. Mihai Niculina

Grădinița cu PP „Inocența” Găești

Orice copil poate deveni prieten al naturii cu condiţia să respecte natura.

Antrenând copiii în diverse acţiuni: excursii, acţiuni practice de colectare a

materialelor refolosibile, valorificarea sau utilizarea lor în alte scopuri (la orele de abilităţi
practice, la decorarea clasei şi a locuinţei), acţiuni de igienizare a curţii gradinitei, a parcului,
a locului de joacă sau a unui colţ de pădure, vizite la grădina zoologică, lecturi despre
plante, animale, poluarea solului, a apei şi a aerului(in cadrul activităților de educarea
limbajului, educație pentru societate), acţiuni de recunoaştere şi colectare a plantelor
medicinale, vom realiza o dezvoltare a spiritului de iniţiativă, a deprinderilor de cercetare, a
răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozităţii. De aceea, se impune ca încă din gradinită,
copilul să cunoască formele de viaţă existente în mediul inconjurător ,diversitatea lor şi să
înveţe să le ocrotească.

Încă de la vârstă mică, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind
ajutaţi să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei
mediului, a ocrotirii naturii. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii,
menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind
natura se ocrotesc pe ei înşişi.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
318
 Grădiniței îi revine rolul important în educarea copiilor pentru păstrarea echilibrului
ecologic. Considerăm că este de salutat faptul că încă de la grădiniţă copiii sunt familiarizaţi
cu noţiunile de ecologie, sunt încurajaţi să ia parte la experimente în aer liber cum ar fi :
grădinărit, excursii în natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Este bine să
extindem aceste experienţe care pot fi organizate mai aproape sau mai departe de grădiniţă şi
pot avea atât caracter educaţional cât şi recreativ.

La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul
formării deprinderilor şi al trăirilor afective. De aceea, cunoaşterea mediului şi a problemelor
sale, la această vârstă trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Ori
de câte ori este posibil trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a
manifesta atitudini.

Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă
de care se simt bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este
acela, că dacă ei nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu
trebuie făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această
vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci
când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.

Este necesar să le oferim copiilor, încă de la vârsta preşcolară, posibilitatea de a

cunoaşte frumusețile şi beneficiile pe care natura ni le oferă, de a se bucura de natura cu
frumusețile ei şi de a le forma o atitudine responsabilă față de mediul înconjurător.

Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor

înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru
generaţiile viitoare.

Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă

permanent alături.

În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării
personalităţii individului.

BIBLIOGRAFIE :

1. Nicoleta Adriana Geamănu, Maria Dima, „Educaţia ecologică la vârsta

preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, 2008;
2. C. Pârvu, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001;
3. * * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată
prin O.M. nr. 4481/2000.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
319
 S.O.S…. MICII ECOLOGIȘTI!

Prof.înv. preșc. Ioniță Iulia

G.P.P ,,Inocența” Găești

„Am primit lumea ca o moştenire pe care nu-i îngădui nimănui să o deterioreze, ci pe care
fiecare generaţie este obligată să o lase mai bună posterităţii” J. Joubert

Toţi suntem responsabili în ceea ce priveşte construirea unui mediu educaţional care
să motiveze copiii în procesul de protejare a naturii, fiind esenţial ca omul să fie educat în
spiritul respectului faţă de mediu.

Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece, devenind o problemă mondială, pentru

care fiecare om trebuie să-şi asume responsabilitatea. Acţiunea de protecţie a mediului nu
este uşoară în comunitate. Schimbarea mentalităţii oamenilor este dificilă iar fără educaţia
fiecărui individ în acest sens, începând de la vârste timpurii, orice demers la scară socială
este sortit eşecului. Prin activităţile de educaţie ecologică dorim să sensibilizăm copiii și
adulţii, că protejarea mediului este o necesitate imperioasă generată de certitudinea că
oamenii sunt parte integrantă din natură şi nicidecum superiori acesteia.

Educația ecologică a populației globului se impune încă de la vârsta preșcolarității ca

o componentă a educației timpurii deoarece acțiunile nesăbuite ale omului asupra mediului
înconjurător alături de dezastrele naturale au pus deja Planeta Pământ în pericol. De aceea,
considerăm necesar a acționa în mod organizat și sistematic pentru formarea la copii a unei
disponibilități de participare la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului, iar activităţile din
cadrul proiectului pot constitui un model pentru derularea și dezvoltarea altor proiecte pe
teme ecologice.

Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura. Aceasta
înseamnă să o privească în calitate de adevărat eco-cetăţean, cu gândul refacerii ei.
Preșcolarii trebuie să înţeleagă că, oriunde se află, atât omul cât și celelalte vietăţi au nevoie
de condiţii esenţiale mediului de viaţa: sol, aer, apa si hrană. Observarea sistematică a naturii
de către copii, sub îndrumarea cadrului didactic contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor lor, la
înțelegerea adecvată a fenomenelor naturii, la dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii
și limbajului. Observând natura, copiii pot, de asemenea, să sesizeze frumuseţile ei şi să o
îndrăgească. În felul acesta li se educă simţul estetic, sentimentul de admiraţie, de dragoste și
mândrie pentru bogăţiile și frumuseţile ţării în care trăiesc. De asemenea, mediul înconjurător
oferă copiilor și alte posibilităţi de cunoaştere. Este vorba de cunoaşterea muncii oamenilor,
a diferitelor meserii, a rezultatelor activităţii umane în diferite domenii. Prin însuşirea de noi
cunoştinţe despre aceste aspecte ale vieţii sociale, copiii îşi lărgesc orizontul, îşi dezvoltă
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
320
interesul pentru cunoaşterea activităţii omului, li se educă dragostea și respectul față de om și
de rezultatele muncii lui.

Observarea are un rol deosebit în dezvoltarea dragostei faţă de mediu şi a formării unui
comportament ecologic. Am urmărit ca prin activităţile de observare să antrenez toţi copiii şi,
pe lângă sistematizarea cunoştinţelor despre părţile componente, mod de viaţă, adăpost,
foloase, la sfârşitul activităţii să discutăm despre modul în care putem proteja natura.
Permanent am apelat la experienţa de viaţă a copiilor, la modul în care au reacționat în
diferite situaţii cum au avut grijă de animale, de plante. Le-am cerut să-mi dea exemple
pozitive şi negative de comportamente faţă de natură. Prin participarea activă a copiilor se
realizează reţinerea informaţiei ştiinţifice şi reţinerea unor scheme logice de acţiune şi
gândire specifice anumitor categorii de obiecte din mediul înconjurător şi orientarea pe baza
lor, în situaţii noi.

Am început educaţia ecologică la copii cu formarea bunului obicei de a păstra

curăţenia în sala de grupă şi acasă, de a nu călca în picioare iarba şi florile şi am continuat cu
acţiuni mai complexe, de amenajare şi întreţinere a spaţiilor verzi. Am îndrumat copiii şi am
accentuat următoarele calităţi: hărnicia, prietenia, colaborarea, întrajutorarea, creativitatea,
inventivitatea grupurilor. Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunoştinţe despre
mediul înconjurător, despre protecţia lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacitaţii copiilor
de a gândi logic şi de a interpreta corect aspectele din jurul lor.

Bibliografie:

Vadița Anca – “Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului”, Editura Aramis Print S.R.L.,
Bucuresti, 2002;

Ciubotaru Melania - Educaţia ecologică în grădiniţă, Editura: CD Press 2005.

Gheorghe Mohan, A. Ardelean ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Bucureşti, Ed. „Scaiul”,

1993.

Andrei Cosmovici, Cozma Teodor – ,,Psihopedagogie’’, Iaşi, Ed. Spiru Haret, 1995.

IMPORTANŢA EDUCAŢIEI ECOLOGICE LA VÂRSTA PREŞCOLARᾸ

Prof. Niţă Valerica Marinela
G.P.P. “Inocenţa”- Găeşti

Educaţia ecologică se bazează pe cea mai importantă latură “igiena” şi este angajată
pe drumul transformării conştiintelor pentru a le determina să stabilească noi relaţii chiar din
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
321
cele mai bune între om şi natură, pentru a opri asaltul dezechilibrelor, consecinţa poluării,
artificializării, al suprapopulaţiei sau al exploatărilor sociale şi economice.
Educatia ecologica trebuie să ofere perspective reale în restabilirea acelor relaţii între
om şi natură care sa aibă la bază întelegerea, cunoştarea şi respectarea normelor şi legilor
sanogenetice.
Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În plus,
comportamentele şi convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se
păstrează cel mai bine toată viaţa. De aceea, în educaţia realizată în grădiniţă trebuie să
pornim de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale, pentru ceea ce reprezintă în
general natura pentru ei. În acest context, educarea preşcolarilor în vederea însuşirii unor
norme de comportament ecologic, a devenit tot mai necesară astăzi, când se înregistrează o
influenţă crescută a omului asupra naturii. Lumea care ne înconjoară a fost şi mai este o
taină. Existenţa umană s-a schimbat în cursul timpului ca rezultat a curiozităţii şi gândirii
omului precum şi ca o consecinţă a nevoii de a-şi face din natură un prieten. Mediul ambiant
în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej
permanent de influenţare a personalităţii acestora.
Civilizaţia umană are un rol foarte important în evoluţia ecosistemelor de pe planeta
noastră, dar, din păcate, omul nu pare să fie conştient de imensul rol pe care îl are. Pentru a
cunoaşte modul de funcţionare al acestui sistem din care facem şi noi parte este esenţial ca
omul să fie educat în spiritul respectului pentru mediul înconjurător, pentru ca el să devină
conştient de faptul că nu este stăpânul naturii, ci parte a ei.
Mai întâi de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în
contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte. Astfel,
din contactul cu obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale adulţilor, apar
diferite întrebări din care rezultă că preşcolarul se interesează de denumirea, calităţile sau
provenienţa lor. Adulţii în familie, cât şi educatoarele la grădiniţă, trebuie să satisfacă aceste
interese. Prin răspunsul dat se transmit atât cunoştinţele solicitate de copil cât şi mesajele cu
privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă. Cu alte
cuvinte, concomitent cu transmiterea de cunoştinţe, se formează la fiecare copil o atitudine
corespunzătoare, un anumit mod de comportare.
Astfel, se înlesneşte cunoaşterea treptată a mediului înconjurător, ca şi integrarea din
ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu. Totodată, noile cunoştinţe dobândite devin un
îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse ulterior.
Curiozitatea pe care copiii o manifestă faţă de fenomenele naturii trebuie menţinută şi
transformată într-o puternică dorinţă de a le cunoaşte şi înţelege din ce în ce mai bine.
Observarea sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor, a creşterii şi îngrijirii
animalelor, educă atenţia, spiritul de observaţie deprinderea de a sesiza schimbările din
natură şi dorinţa de a cunoaşte cauzele acestora. Noile cunoştinţe transmise copiilor cu
prilejul observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înţelese şi memorate cu multă
uşurinţă.Răspunzând la întrebările preşcolarilor, educatoarea trebuie să le explice fenomenele
respective în raport cu capacitatea lor de înţelegere.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
322
 Astfel, orizontul de cunoaştere al copiilor se îmbogăţeşte treptat, ceea ce permite să
înţeleagă că plantele şi animalele au nevoie de anumite condiţii de dezvoltare ( hrană,
căldură, lumină, adăpost ),că trebuie îngrijite de om; sau că fiecare fenomen este rezultatul
unei cauze, că fenomenele sunt legate între ele şi depind unele de altele.
Înţelegerea treptată, pe baza cunoştinţelor transmise de educatoare, a fenomenelor
naturii, a interdependentei dintre ele, a cauzelor care le-au provocat, contribuie din plin la
însuşirea de către copii a unor elemente ştiinţifice despre natură.Observarea sistematică a
naturii de către copii, sub îndrumarea educatoarei contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor lor,
la înţelegerea adecvată a fenomenelor naturii, la dezvoltarea spiritului de observaţie, a
gândirii şi limbajului. Observând natura, copiii pot, de asemenea, sub îndrumarea adultului să
sesizeze frumuseţile ei şi să o îndrăgească. În felul acesta li se educă simţul estetic,
sentimentul de admiraţie, de dragoste şi mândrie pentru bogăţiile şi frumuseţile ţării în care
trăiesc.
După cum spune un vechi proverb “omul sfinţeşte locul şi omul îl dărâmă”, noi
oamenii suntem consideraţi factorul principal de stabilire a relaţiilor om – natură. De felul
cum vom şti să intervenim şi să protejam natura, la rândul ei va fi darnică sau nu cu noi cu
exceptia calamităţilor naturale.
Educaţia ecologică nu-şi atinge scopul decât dacă este diseminată în societate, dacă
comunitatea locală este receptivă la problemele de mediu înţelegând necesitatea adoptării
unui comportament ecologic. Comunitatea locală trebuie să înţeleagă că de noi toţi depinde
calitatea vieţii de azi, dar şi de mâine. De respectarea principiilor de dezvoltare durabilă
depinde viitorul omenirii. Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea ce asigură necesităţile
prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor
nevoi. Cunoscând toate acestea este datoria noastră, a cadrelor didactice de azi dar şi a celor
de mâine, să promovăm valorile educaţiei ecologice în comunitatea din care facem parte.

Bibliografie:
Geamănă, A.N., Pentru Earth Voice Romȃnia – 3R –Material didactic alternativ, destinat
activităţilor de educaţie ecologică, Ed. Nelmaco, Bucureşti, 2004
Pârvu, C., Îndrumător pentru cunoaşterea mediului, Bucureşti, 1982
Acatrinei G.: “Poluarea si protectia mediului ambiant”, editura Universitatii “Al. I. Cuza”,
Iasi – 1994
Barnea M., Calciu Al.: “Ecologie umană”, editura Medicală, Bucureşti – 1979
Revista Învăţămȃntului Preşcolar nr. 3-4-2000 “Educaţia în anul 2000”, Bucureşti

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
323
 ,,SALVEAZĂ MEDIUL ȘI FII ECO!”
Profesor Învațământ Preșcolar Constantin Dana Monica
Profesor Învațământ Preșcolar Popa Mihaela Claudia
Grădinița ,,Floare Albastră” Bucuresti

Educaţia pentru mediu ne priveşte în egală măsură pe toţi, adulţi sau copii, iar
problema, deşi nu e nouă, se pune tot mai acut, devenind obiect de studiu încă de la cea mai
fragedă vârstă.
Începută de timpuriu, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie să înţeleagă
că pe Terra există interdependenţă între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante şi
animale, între societate şi ciclurile biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin
activităţile de cunoaşterea mediului, educarea limbajului, educaţie plastică, activităţi practice,
dar şi prin activităţile de extindere, opţionale sau extracurriculare. De asemenea trebuie să-i
facem să înţeleagă necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care nu trebuie să devină duşmani
ai naturii, ci în concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei; exploatarea
judicioasă a pădurilor, a bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale
ale munţilor, curăţenia apelor, a aerului, atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit
omului.
Copiii rămân cu convingeri clare cu privire la necesitatea protejării mediului, se
implică activ, li se dezvoltă spiritul de iniţiativă, simţul răspunderii.
Omul – prieten sau dușman al mediului înconjurător?
Motto: „A înțelege natura înseamnă a înțelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea
naturii, atât de amenințată azi, înseamnă să contribui la fericirea omenirii.” Eugen Pora
Conceptul de „mediu înconjurător” este foarte complex datorită inter și multidisciplinarității
sale. El reprezintă elementul esențial al existenței umane și este rezultatul interferențelor unor
elemente naturale: sol, aer, apă, climă, cu elementele create prin activitatea umană.
Pentru protejarea mediului trebuie în primul rând identificate zonele cele mai afectate ale
planetei, evaluat gradul de deteriorare și stabilite cauzele care au produs aceste dezechilibre.
După aceea este necesară elaborarea unor programe pentru protecția mediului privind
evaluarea costurilor și stabilirea responsabilităților. Poluarea crește exponențial cu creșterea
populației globului, cu dezvoltarea industriei și a agriculturii intensive.
Explozia demografică a determinat exploatarea tot mai intensă a resurselor naturale și
creșterea producției industriale și agricole pentru a asigura hrana și bunurile de consum ale
populației. 134 Planeta suferă din neglijența oamenilor care din dorința de a avea o viață
comodă contribuie la sporirea gradului de poluare a mediului, ducând la dispariția multor
specii de plante și animale. Ceea ce natura a creat în milioane de ani, se poate distruge în
câteva zile, luni sau ani. „Ce putem face pentru a proteja mediul înconjurător?”. Răspunsurile
sunt simple: Reciclam deșeurile; Plantăm pomi, flori; Protejăm apele ferindu-le de substanțe
chimice și deșeuri; Reducem consumul; Dovedim respect și înțelegere față de biodiversitate.
Realizarea acestor masuri se poate face prin:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
324
- Diminuarea poluării prin emisiile de monoxid de carbon ce se poate obține prin verificarea
periodică a stării automobilelor, achiziționarea de vehicule electrice sau hibride sau o măsură
care este la îndemâna oricui, utilizarea mijloacelor de transport în comun
- Înlocuirea centralelor clasice ce reprezintă o măsură care se aplică deja în întreaga lume; în
locul centralelor care folosesc combustibilul clasic (lemn, cărbune,etc.), se utilizează centrale
eoliene, solare sau stații de cogenerare pe bază de deșeuri
- Utilizarea energiei solare prin stocarea acesteia prin panouri solare, utilizând apoi energia
stocată atât pentru consumul casnic, cât și public.  Utilizarea energiei eoliene ca mod de
folosire a energiei alternative; construirea de turbine eoliene care să stocheze energia eoliană
și pe care să o transforme în energie electrică, reprezintă o alternativă
-Folosirea de produse reutilizabile, ambalaje minimaliste, reciclarea hârtiei, plasticului,
sticlei, dozelor de aluminiu; prin reciclarea a numai jumătate din ceea ce se folosește într-o
gospodărie, reduce anual poluarea cu 1090 kilograme de dioxid de carbon.
-Folosirea cumpătată a încălzirii și aerului condiționat; soluțiile inteligente de izolare a casei
permit economisirea de energie atât vara, cât și iarna, reducând poluarea cu 90 kilograme de
dioxid de carbon pe an (per individ)
- Folosirea becurilor economice; un bec fluorescent are viață mai lungă decât unul clasic cu
incandescență și folosește doar două treimi din energia necesară acestuia
- Plantarea de copaci oriunde (în grădini, parcuri, lângă casă, etc.); aceștia se vor dezvolta în
timp și vor contribui la absorția dioxidului de carbon din atmosferă Aceste măsuri sunt doar
câteva dintre soluțiile ce trebuie implementate urgent. Mai mult decât atât, cu cât
conștientizăm mai repede și începem cu pași mici să fim mai responsabili cu mediul
înconjurător, cu atât efectele nocive se vor diminua. Trăind responsabil nu facem decât să
asigurăm un viitor durabil generațiilor viitoare. Îngrijirea mediului înconjurător implică deci
din partea noastră desfășurarea unor acțiuni practice, care să contribuie la evoluția plantelor
și animalelor. Natura, această splendida minune, care reprezintă însăși leagănul civilizației
umane, ar fi de neconceput fără lumea fascinantă a plantelor și animalelor. Omul s-a aflat in
mijlocul naturii de la începutul existenței sale și s-a folosit de tot ceea ce aceasta i-a oferit.
Mediul înconjurător de astăzi este un rezultat al creației omului, dar el poate influența foarte
mult evoluția societății umane.

Bibliografie
1. Berca, M.,Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura Ceres, 2000
2. Vişan S., Angelescu A., Mediul înconjurător. Poluare şi protecţie, Editura Economică,
2000
3. Teuşdea, V., Protecţia Mediului Editura Fundaţiei România de Mâine, 1998.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
325
 ECO ȘCOALA
Prof. Bârsan-Son Gabriela-Mădălina
Școala Gimnazială ,,Vasile Mitru” Tașca, Neamț

Mediul înconjurător este în cea mai mare parte o creație a omului, care poate
influența la rândul sau evoluția societății umane. Problema protecției mediului ambiant este
de o importanță majoră, protejarea acestuia înseamnând rezolvarea problemei privind
combaterea poluării.
Școlii îi revine rolul de a educa tânăra generație în spiritul mediului ambiant, de a-i
învăța pe copii să înțeleagă și să iubească natura, să urmărească formarea și dezvoltarea
conștiinței ecologice a copiilor, care trebuie educați încă din preșcolaritate, în sensul păstrării
mediului natural în care traiesc, să le dăm posibilitatea să contribuie la plantarea și îngrijirea
unui pom, a spațiilor verzi, prin acțiuni practice de protejare a vegetației, toate acestea
constituind principalul factor de regenerare al atmosferei, contribuind la formarea unei
conştiinţe şi a gândirii ecologice despre natură, dar şi a formării unui comportament atent şi
corect faţă de mediul înconjurător.
În cadrul activităților pe care le desfășurăm cu copiii, este necesar să le dezvăluim
pericolul dispariției unor specii de plante și animale, trebuie informați despre pericolul în
care se află insectele în urma poluării apelor și aerului, despre cantitățile însemnate de pești
care au murit datorită rezidurilor din ape.
Viaţa nu poate fi separată de mediul ambiant, ceea ce înseamnă că întreaga educaţie
ar trebui îndreptată în direcţia protecţiei mediului înconjurător.
Societatea umană trebuie sa fie în interrelaţie şi să cunoască faptul că, fiecare acţiune
a sa, va produce o reacţie care în complexul sistemelor vii este deseori imprevizibilă.
Copiii trebuie să conștientizeze că ce este sanătos pentru natură, de regulă este
sănătos şi pentru vieţuitoarele sale și că fiecare om trebuie să fie responsabil pentru impactul
pe care viaţa lui îl are asupra vieţii planetei. O simplă informare cu privire la mediul
înconjurător, nu este suficientă ci este important ca elevii să-şi poată exprima idei personale
şi să manifeste o atitudine legată de responsabilitatea pe care şi-o asumă în privinţa mediului
în care trăiesc. Trebuie să fie capabili să înţeleagă relaţiile existente între anumite situaţii şi
să analizeze, să sintetizeze şi să generalizeze informaţiile. Este importantă rezolvarea
cauzelor care au dus la o anumită situaţie şi nu a efectelor acesteia.
Educaţia pentru mediu este un mod de viaţă şi problemele acestuia nu vor fi rezolvate doar
prin soluţii tehnice, ci prin înţelegerea profundă a legăturii existente între fiinţa umană-
natură -mediu de viaţă şi atitudinea individuală şi comună faţă de aceste probleme.
Educaţia privind protecţia mediului înconjurător se adresează minţii cât şi sufletului
elevilor și are un rol deosebit stimulând interesului şi entuziasmului acestora.
Şcoala joacă un rol major în educaţia privind mediul înconjurător, deoarece tinerii petrec o
mare parte din timp aici şi pentru că este locul unde sunt transmise cunoştinţe care au
menirea de a dezvolta atitudinea pozitivă a elevilor faţă de problemele mediului înconjurător.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
326
 Educaţia ecologică se poate realiza prin educaţia formală (realizată în unităţile de
învăţământ); educaţia informală (realizată prin organizaţii neguvernamentale, mass media,
anturaj, familie), educaţia nonformală (realizată prin activităţi extraşcolare, centre de
educaţie permanentă, cluburi, etc.).
Educaţia ecologică este o educaţie a solidarizării acţionale, îndeamnă permanent la
responsabilitate şi solidaritate, la reflecţii şi acţiune.
Educaţia privind mediu înconjurător este un proces complex de lungă durată iar
rezultatele concrete pot fi observate peste câţiva ani şi de aceea este necesar ca procesul de
educaţie să înceapă foarte devreme şi să se continue de-a lungul întregului ciclu de
învăţământ.
Soarta viitorului vieţii în ansamblul ei, depinde de gândirea şi efortul nostru de a
menţine echilibrul în natură prin formarea unei conştiinţe ecologice de sine stătătoare în
rândul oamenilor.

Bibliografie:
• http://eke.ro/document/Raport%20de%20cercetare_EDUCATIE%20ECOLOGICA.pdf;
• Oana Andra Bălăceanu, Educaţia ecologică formală şi importanţa ei, ed. Columna,
Bucureşti, 2013;
• Societatea de Ştiinţe Biologice din România, Natura, seria III, Arad, 2007;
• Susan Shapiro, C. F. Zonis, Manual de ecologie, SUA,1995.
 www.internet

PROTECȚIA PĂSĂRILOR DE PASAJ DIN OSTROVUL PĂSĂRICA

Prof. Dragomir Nicoleta

Școala Gimnazială Nr. 7 Giurgiu

Rezervaţia naturală Cama-Dinu-Păsărica este inclusă în zona de

protecţie specială avifaunistică Dunăre Vedea fiind desemnată prin HG
1284/2007.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
327
 Zona ostroavelor Cama-Dinu adăposteşte pe o suprafaţă redusă ca dimensiune cea mai
mare colonie de stârci şi cormorani din regiune. Populaţiile de stârci lopătari care cuibăresc
reprezintă cel puţin 3,2% din totalul existent în România. Specia este ameninţată cu dispariţia
la nivel european .

Ostrovul Păsărica merită o atenţie deosebită pentru colonia mixtă de lopătari, stârci de
noapte, egrete şi cormorani, unică în acest segment al Dunării . Este un loc bun pentru
cuibărit, iar inundaţiile periodice descurajează stabilirea permanentă a prădătorilor.

Zona se remarcă şi prin populaţia de berze ce cuibăresc pe stâlpii de înaltă tensiune

populaţia fiind menţinută de sursa de hrană oferită de Gârla Pasărea, distanţa de la zona de
cuibărit la cea de hrănire fiind între 0,5 - 3 km. În zonă cuibăresc 35 de specii, majoritatea
având un statut bun de conservare.

În urma inventarierii păsărilor au fost observate 92 specii, dintre care 21 de taxoni

necesită asigurarea condiţiilor favorabile de conservare în zonele în care sunt semnalate:
Alcedo atthis (pescăruș albastru), Ardea purpurea (stârc roșu), Ardeola ralloides(stârc
galben), Aythya nyroca (rața roșie), Botaurus stellaris (buhai de baltă), Ciconia ciconia
(barza albă), Ciconia nigra (barza neagră), Circus aeruginosus (erete de stuf), Circus cyaneus
(erete vânăt), Chlidonias hybridus (chirighița cu obraz alb), Egretta alba (egreta mare),
Egretta garzetta (egreta mică), Himantopus himantopus (piciorongul), Ixobrychus minutus
(stârc pitic) , Mergus albellus (ferestraș mic), Pelecanus crispus (pelicanul creț), Pelecanus
onocrotalus (pelicanul comun), Phalacrocorax pygmaeus (cormoranul mic), Platalea
leucorodia (lopătar) , Plegadis falcinellus (țigănuș), Recurvirostra avosetta (cioc-întors).

Dintre speciile inventariate, 65 au nevoie de protecție strictă. Printre acestea se

numară: Falco tinnunculus (vânturel roșu), Falco subbuteo (șoimul rândunelelor), Rallus
aquaticus (cârstel de baltă), Charadrius dubius (prundărașul gulerat mic), Athene noctua
(cucuveaua), Strix aluco (huhurezul mic), Merops apiaster (prigoria), Riparia riparia (lăstunul
de mal), Troglodytes troglodytes (pănțăruș), Oriolus oriolus (grangur) și Lanius collurio

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
328
(sfrânciocul roșiatic). Dunărea și zonele mărginașe împădurite de tip galerie oferă habitate
pentru un număr de specii care apar într-un mod relativ uniform peste întinderi lungi de apă.

Ostrovul Păsărica – colonie mixtă

(Agenţia pentru Protecţia Mediului Giurgiu)

BIBLIOGRAFIE:

1. http:/ro.wikipedia.org/wiki/Județul_Giurgiu

2. Agenția pentru Protecția Mediului Giurgiu, Raport de Mediu 2008, pag. 82-
84

3. Schneider, E., Bicu, C., Cioacă, D., Hulea, O., Ionescu, C., Puiu, I., Iftime,
A., Murariu, D., Moldovan, Ş., Planul de management al Rezervaţiei
Naturale Cama-Dinu-Păsărica, 2009, pag. 22, 31-33, 58-60.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
329
 PLANETA ALBASTRĂ

Prof. înv.preșcolar: Birta Roxana-Maria

Școala Gimnazială Vânători

În ultimii ani, simultan cu dezvoltarea tehnologiei, am început să adoptăm o oarecare

atitudine de neglijenţă faţă de aceasta casă a noastră ( Planeta Albastră-Terra ) a tuturor şi
suntem pe cale să devenim un pericol major în tulburarea echilibrului ecologic al propriului
nostru cămin, uitând că viaţa noastră, calitatea aerului, apei şi a hranei vitale depind de felul
în care noi avem grijă şi respectăm dreptul la viaţă al Terrei.

Din nefericire, cu toate că planeta se găseşte la ora actuală într-o situaţie critică,
oamenii cunosc prea puțin problemele cu care ea se confruntă şi asta datorită lipsei de
informare, a neglijenţei sau a eforturilor susţinute de către marile companii şi corporaţii
industriale mondiale care au tot interesul să facă acest lucru, ele fiind un factor major de
poluare şi perturbare a balanţei ecologice.

România, în criza în care se găseşte, se înscrie în categoria ţărilor în care educarea

publicului în ceea ce priveşte adevărata stare a Pământului lipseşte cu desăvârşire. Perioada
critică de aproximativ 40 de ani în care ne-a îngropat comunismul face şi mai dificilă trezirea
noastră la realitate. De aceea, consider că a cunoaşte realitatea, fără să ne pese cât de
dramatică este ea, este un pas esenţial înainte spre salvarea a ceea ce încă mai avem şi a ceea
ce este Pămîntul.

Planeta noastră a ajuns în această situaţie datorită tendinţei fiinţei umane de cucerire,
de exploatare nelimitată a resurselor naturale, de nerespectare a celor mai elementare legi ale
firii şi de încredere că ştiinţa şi tehnologia modernă vor găsi o cale de a rezolva toate aceste
probleme. Ei bine, nimic nu va reuşi să rezolve aceste probleme decât atunci când noi, fiecare
individ în parte, vom acţiona şi vom începe să protestăm împotriva tuturor nedreptăţilor
făcute planetei în numele banului sau a altor interese. Fiind cu toţii cetăţeni ai acestui pământ
trebuie să găsim în noi curajul să cerem dreptul la o viaţă curată.

Să salvăm planeta! Să ne autoeducăm! Să încercăm să ne construim un nou stil de viaţă.

Nu e atât de greu să facem planeta mai bună, mai curată, să renunţăm la mizeria ce ne
înconjoară. De ce mereu e mai uşor să arunci pe lângă un coşul de gunoi, decât în el? Sau e
aşa greu să păstrezi mizeria în buzunar până ajungi la un coş? Pentru a începe să salvăm
natura, începeţi prin a vă schimba pe voi înşivă, a schimba comportamentul vostru, a da un
exemplu celorlalţi, a face primul pas. Ce-ar fi să ne gândim la unde se va ajunge dacă
continuăm în ritmul ăsta, la existenţa Terrei peste zeci de ani, la existenţa nostră pe
Pământ..Totul se va degrada şi se va distruge încetul cu încetul. Nu ar fi bine dacă am încerca
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
330
să facem această lume mai curată acum, iar mai târziu să nu avem nici o grijă, să nu ne mai
întrebăm dacă vom mai trăi, cum trăim acum.Mai uşor este să prevenim decât să tratăm!
Salvați Planeta Albastră!

Biblografie:

- www.referat.ro/referate/Planeta_albastra_6608.html

- www.pamantul.ro

- www.salvati planeta.ro

- www.pamantul casa nostra.ro

SALVAȚI, PLANETA ALBASTRĂ !

Prof. înv.preșcolar: Muntean Claudia-Anca

Grădinița P.P. Chișineu–Criș

În zilele noastre, tot mai puțini oameni se ocupă de protejarea planetei . Cei mai mulți
dintre oameni nu realizează cât de importantă este planeta pentru noi și că, fără ea,viața
noastră nu ar mai exista. Dacă ne-am imagina ce s-ar întâmpla de mâine dacă, oamenii vor
continua să arunce gunoaiele pe străzi, în lacuri, să polueze din ce în ce mai mult mediul
înconjurător, să vâneze în locurile nepermise și să defrișeze din ce în ce mai multe păduri,
răspunsul ar fi unul îngrozitor. Rezultatul acestor lucruri este unul groaznic, deoarece cu
fiecare ambalaj aruncat pe jos ne facem rău în primul rând, nouă. Nu vom mai avea oxigen
pentru a respira, nu vom mai putea ieși din casă pentru că tot ce vom putea vedea vor fi niște
maldăre de gunoaie, nu vom mai avea o viață normală. Bolile vor crește considerabil, iar
oamenii sănătoși vor fi din ce în ce mai puțini. Ce le vom putea spune copiilor noștri când ne
vor întreba: De ce Pământul a ajuns așa? Pentru ca să nu ajungem în această situație, trebuie
să respectăm câteva reguli de bază pentru sănătatea durabilă a Terrei.

10 REGULI PENTRU SĂNĂTATEA DURABILĂ A TERREI

1. Nu poluați apele! Apa înseamnă VIAȚĂ.

2. Nu risipiți apa, aceasta este un bun neprețuit și nu trebuie irosit fără rost!
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
331
3. Economisiți energie!

4. Nu distrugeți spațiile verzi, arborii, pădurile! Acestea sunt plămânii Terrei.

5. Colectați selectiv deșeurile și depozitați-le în locuri amenajate pentru a fi reciclate!

Reciclarea ajută la economisirea de energie,dar și a resurselor pământului.

6. Nu aruncați la întâmplare rezidurile! Unele au nevoie de sute de ani ca să se degradeze și

pot otrăvi mediul natural. Efectul se va resimți în calitatea apei, aerului și solului.

7.Cumpărați și utilizați produse cu eticheta ecologică! Astfel, veți micșora impactul vostru
asupra mediului.

8.Admirați și bucurați-vă de frumusețile Pămâtului, fără să le stricați!

9.Respectați viața sub toate formele sale! Viața Terrei este și viața voastră !

10. Dați un exemplu bun...ceilalți vă vor imita!

Biblografie:

- www.salvati planeta.ro

- www.referat.ro/referate/Planeta_albastra_6608.html

PROTEJÂND PĂMÂNTUL NE PROTEJĂM PE NOI!

Prof. Strungaru Maria Valeria

Școala Gimnazială Spermezeu

Pâmântul este numit şi Planeta albastră sau TERRA. În sistemul nostru solar este a
treia planetă de la Soare, şi a cincea ca mărime învârtindu-se în jurul axei sale în 24 de ore.
Este singura planetă pe care este viaţă fiind alcătuită din 71,0% apă(oceane) şi 29,0%
uscat(continente și insule). Pentru a parcurge întreaga sa orbită în jurul Soarelui, Pământul
are nevoie de un an. În compoziţie sa găsim piatră şi metal, la fel ca şi pe planetele Mercur,

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
332
Venus şi Marte, spre deosebire de celelalte planete gazoase.
Este formată din trei învelişuri specifice: atmosfera, hidrosfera şi litosfera.

Apariția și întreținerea vieții pe Terra a fost posibilă datorită unor condiții speciale:
înveliș gazos, prezența oxigenului, existența apei, temperaturi moderate.

În zilele noastre este tot mai evident semnalul tras asupra importanței mediului
înconjurător deoarece stilul de viaţă al oamenilor în ultima perioadă s-a dovedit a fi un
pericol pentru Terra. Studiile efectuate de experții din domeniu arată că modul în care au fost
până acum exploatate resursele naturale riscă să pună sub semnul întrebării însuși
posibilitatea Terrei de a asigura supravieţuirea generaţiilor viitoare.

Cel mai important lucru de conștientizat este faptul ca având un mediu curat, sănătos
este singura noastră șansă de a spera la o viață mai bună, iar omul are nevoie sa fie în
armonie cu cu acesta.

Vă propun câteva sugestii prin care omul ar putea elibera Planeta de sub această grea ,,
pedeapsă”

Plantarea unui pom;

Plantarea de flori;

Acțiuni de ecologizare;

Reducerea unor compartimente de consum;

Educatie ecologică în școli;

Amenzi pentru cei care poluează;

Acțiuni de reciclare;

Și nu uita….,,OMUL aparține Pământului NU Pământul aparţine omului!”

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
333
 APA-ESENȚA VIEȚII

Prof. Zarcu Ionela

Școala Gimnazială Stoenești, Olt

Apa reprezintă sursa de viată pentru organismele din toate mediile. Fară apă nu
poate exista viata. Calitatea ei a început din ce în ce mai mult să se degradeze ca urmare
a modificărilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic.
Dacă toată apa de pe pămant ar fi turnată in 16 pahare cu apă, 15 si jumatate
dintre ele ar contine apă sarată a oceanelor si mărilor. Din jumatatea de pahar ramasă,
mare parte este inglobată fie in ghețurile polare, fie este prea poluată pentru a fi folosită
drept apă potabilă și astfel, ceea ce ar mai rămâne pentru consumul omenirii reprezintă
continutul unei lingurițe. Din consumul mondial de apă, 69% este repartizat agriculturii,
23% industriei și numai 8% in domeniul casnic
Printre cauzele poluării apei se numără:
 Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar și deversări deliberate a
unor poluanți;
 Scurgeri de la rezervoare de depozitare și conducte de transport subterane, mai ales
produse petroliere;
 Pesticidele și ierbicidele administrate in lucrările agricole care se deplasează prin sol
fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigatii pană la panza freatică;
 Ingrășămintele chimice și scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;
 Deșeurile și reziduurile menajere;
 Sarea presarată in timpul iernii pe șosele, care este purtată prin sol de apa de ploaie
și zapada topită;
 Depunerile de poluanți din atmosfera, ploile acide.
Poluanții apei sunt produsele de orice natură care conțin substanțe in stare solidă,
lichidă sau gazoasă, în condiții și în concentrații ce pot schimba caracteristicile apei,
făcând-o dăunatoare sănătatii.
Clasificarea poluanților:
Poluanți de natura fizica:
 depunerile radioactive;
 ape folosite în uzine atomice;
 deseuri radioactive;
 ape termale;
 lichide calde provenite de la răcirea instalațiilor industriale sau a centralelor
termoelectrice și atomo – electrice.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
334
 Poluanși de natura chimica:
Mercurul provenit din:

 deșeuri industriale;
 inhalarea vaporilor ca urmare a unor scăpări accidentale determinate de deteriorarea
unor termometre sau tuburi fluorescente;
 ingerarea accidentala de compuși anorganici;
 deversarile unor uzine producătoare de fungicide organomercurice.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
335
 Azotatii proveniți din:

 îngrășăminte chimice;
 detergenți;
 pesticide organofosforice.
Cadminiul provenit din:

 ape în care sau deversat reziduuri de cadminiu;

 aerosoli.
Plumbul provenit din:

 evacuările uzinelor industriale;

 gazele de eșapament ale autovehiculelor;
 manipularea greșită a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzină
Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din:

 apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare;

 pulverizările aeriene;
 spălarea acestor substante de catre apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate;
 detergenți.
2.1. Poluanti de natură biologică:

 microorganismele patogene;
 substantele organice fermentescibile.
Consecințele poluării:
Asupra mediului:
 posibilitatea contaminării sau poluarii chimice a animalelor acvatice;
 contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică și radioactivă a legumelor,
fructelor sau a zarzavaturilor;
 Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determină micsorarea capacității de
debarasare fată de diverși poluanți prezenti la un moment dat.
Asupra sănătații:
Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul că oamenii nu beau
suficienta apă sau apa baută nu are cele mai bune calitați.
Asupra calității apelor:
In viata colectivităților umane, apele sunt utilizate zilnic atât ca aliment cât și în
asigurarea igienei personale. In medie, in 24 de ore, un om adult consumă in scopuri
alimentare 2-10L de apă.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
336
 Mirosul apei provine de la substanțele volatile pe care le conține ca rezultat al
încarcării cu substante organice in descompunere, al poluării cu substante chimice sau
ape reziduale. Cu cât apa contine mai multe substante organice, chimice sau ape reziduale
cu atât mirosul este mai ușor de perceput.
Așadar,apa ,rămâne elixirul vieții,fără de care nu am putea supravietui.

Bibliografie:
 1. Amăriucăi M., 2000 - Gestionarea şi valorificarea resurselor atmosferei şi
hidrosferei. Ed. univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi.
 2. Baloiu V., 1980 - Amenajarea bazinelor hidrografice şi a cursurilor de apă. Ed.
Ceres, Bucureşti.
 3. Creţu Gh., 1976 - Economia apelor. Ed. Didactica, Bucureşti.
 4. Giurmă I., 2010 - Managementul integrat al apelor. Ed. Politehnicii, Iaşi.
 5. Hancu Şt., 1971 - Regularizarea albiilor râurilor mici. Ed. Ceres, Bucureşti

”SALVAȚI PLANETA ALBASTRĂ”

Prof. Gligor Teodora
Tehnologic De Constructii Si Protectia Mediului Arad

Poate că pentru fiecare om de pe planeta Pământ cuvântul "acasă" are un înţeles

diferit şi poate că reprezintă un loc sau un spaţiu diferit însă un adevăr fundamental adesea
ignorat este faptul că noi toţi trăim pe o singura planetă, într-o singură "casă". Din păcate, în
ultimii ani, simultan cu dezvoltarea sindromului tehnologic, am început să adoptăm o
oarecare atitudine de neglijenţă faţă de aceasta casă a noastră a tuturor şi suntem pe cale să
devenim un pericol major în tulburarea echilibrului ecologic al propriului nostru cămin uitînd
că viaţa noastră, calitatea aerului, apei şi a hranei vitale depind de felul în care noi avem grijă
şi respectăm dreptul la viaţă.

Natura este locul unde se întoarce omul să-și ia energia de care are nevoie, dar dacă
aceasta nu are ce să-i ofere, omul se va ofili și, împreună cu natura vor avea de suferit!

Dacă noi nu protejăm apa, aerul, plantele nu vom mai putea să respirăm aerul curat,
nu vom mai putea să simțim parfumul florilor sau să admirăm coloritul viu pe care natura ni-l
oferă în fiecare zi. Cum să protejăm natura nu este doar o simplă întrebare ci și un îndemn de
a face ceva.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
337
 În primul rând ar trebui să nu mai fie tăiați copacii. Acest lucru se va realiza doar dacă
toți oamenii vor fi conștienți de importanța aerului pe care îl respirăm.

Aruncatul gunoaielor la voia întamplării este un alt rău pe care oamenii îl fac naturii.
La primul val de ploaie acestea iau drumul avalanșelor si umplu albiile râurilor făcând
imposibilă supraviețuirea micilor viețuitoare care trăiesc în adâncuri. Acestea sunt doar
câteva dintre efectele nepăsării oamenilor.

Chiar dacă adulții trec cu indiferență peste aceste suferințe ale mediului înconjurător,
copiii, pot să le atragă atenția prin exemplele oferite, astfel împreună, poate vom reuși să
salvăm planeta. Fiecare, la locul de joacă, muncă sau disracție, trebuie să aibă grijă să nu
arunce gunoaie pe jos, să colecteze selectiv deșeurile și să nu distrugă spațiile verzi. În anii ce
vor urma, generația tânără, trebuie să învețe să iubească natura. Poate nu știți, dar natura
plânge atunci când este părăsită de oameni.

Ce este de făcut?

Stop cu greșelile, faceți natura să zâmbească!

Soluțiile la care s-au gândit forurile și organizațiile de specialitate sunt la îndemâna

oricărui cetățean de rând, căruia îi pasă de protecția mediului și crede într-o dezvoltare
durabilă a societății.

Reciclarea deșeurilor, folosirea produselor ecologice, călătoriile cu bicileta. Cei care

tratează cu neseriozitate problema poluării atmosferei și a mediului în general ar trebui să
gândească pe termen lung și să facă ceva cât încă se mai poate.

Trebuie să ne gândim la dezvoltarea durabilă, deci la resursele epuizabile, la apa fără

de care nu există viață, la reciclarea deseurilor, la folosirea produselor ecologice, la sursele
de energie neconvenționale. Să conștientizăm faptul că o plimbare cu bicileta este mai
frumoasă și mai sănătoasă decat o plimbare cu mașina. Toate pentru a le permite generațiilor
care vor veni să se bucure de ceea ce ne-am bucurat și noi: apa, aer curat, soare, locuri
minunate în care să-ți petreci vacanțele.

Credeți că merită efortul ?

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se
confruntă omenirea în prezent.

Nu este o problemă pe care să o putem amâna până când vom avea mai mult timp sau
mai mulți bani. Suntem datori cu toții să acționăm pentru a opri înrăutățirea climei.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
338
 De măsurile pe care le luăm acum depinde cum va arăta lumea noastră peste 10, 20
sau 50 de ani. Pentru o climă mai bună și un viitor mai bun va fi necesar să facem cu toții un
uriaș efort comun: oamenii, guvernele, companiile, școlile și alte organizații.”

Bibliografie:

https://www.referat.ro › referate_despre › sos_salvati_planeta..

Miguel Arias Cañete, comisarul UE pentru politici climatice și energie

POLUAREA SOLULUI

Prof. Stan Paula Narcisa

Școala Gimnazială Stoenești, Olt

Solul poate fi poluat :

-direct prin deversari de deşeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrăşăminte şi
pesticide aruncate pe terenurile agricole ;

-indirect, prin depunerea agenţilor poluanti ejectaţi iniţial în atmosferă, apa ploilor
contaminate cu agenti poluanţi “spălaţi” din atmosfera contaminată, transportul agenţilor
poluanţi de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

În ceea ce priveşte poluarea prin intermediul agenţilor poluanţi din atmosferă, se observă
anumite particularităţi.

Spre exemplu, ca regulă generală, solurile cele mai contaminate se vor afla in preajma
surselor de poluare.

Pe măsură, însă, ce înălţimea coşurilor de evacuare a gazelor contaminate creşte,

contaminarea terenului din imediata apropiere a sursei de poluare va scădea ca nivel de
contaminare dar regiunea contaminata se va extinde în suprafaţă.

Nivelul contaminării solului depinde şi de regimul ploilor.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
339
Acestea spală în general atmosfera de agenţii poluanţi şi îi depun pe sol, dar în acelaşi timp
spală şi solul,ajutând la vehicularea agenţilor poluanţi spre emisari.

Trebuie totuşi amintit că ploile favorizează şi contaminarea în adâncime a solului.

Într-o oarecare măsură poluarea solului depinde şi de vegetaţia care îl acoperă, precum şi de
natura însaşi a solului.

Lucrul acesta este foarte important pentru urmărirea persistenţei pesticidelor şi

îngrăşămintelor artificiale pe terenurile agricole. Interesul econamic şi de protejare a
mediului cere ca atât ingrăşămintele cât şi pesticidele să rămână cât mai bine fixate în sol

În realitate, o parte din ele este luată de vânt, alta este spălată de ploi, iar restul se
descompune în timp, datorită oxidării în aer sau acţiunii enzimelor secretate de bacteriile din
sol.

Întrucât deplasarea pesticidelor şi a îngrăşamintelor din locul pe care au fost

administrate mediului constituie un risc grav de poluare a mediului, s-au încercat metode
pentru mărirea persistenţei lor prin aditivi chimici. Spre exemplu persistenţa heptaclorului în
sol a fost mărită:

cu 18% prin adaus de ulei lubrefiant mineral

cu 52% prin adaus de răşină de Piccopale ;

cu 30% prin adaus de polistiren alchilat ;

cu 29% prin adaus de plastifiant aromatic.

Cu 21% prin adaus de fracţiuni grele aromatice din petrol.

Experienţa a arătat că persistenţa pesticidelor mai depinde şi de natura solului : ea este

mai mică în solurile cu conţinut anorganic mai bogat (nisipuri, argile) decât în substanţe
organice.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
340
 Bibliografie:

 1. Ciobotari Gh., 2015 - Monitorizarea și diagnoza calității mediului. Suport de curs (sem I),
USAMV Iași.
 2. Ciolpan O., 2005 - Monitoringul integrat al sistemelor ecologice. Ed. Ars Docendi, București.
 3. Mihăiescu R., 2014 - Monitoringul integrat al mediului. Cluj-Napoca.
 4. Munteanu C., Dumitraşcu Mioara, Iliuţă A., 2011 - Ecologie şi protecţia calităţii mediului. Ed.
Balneară, Bucureşti.
 5. Rojanschi V., Bran Florina, Diaconu Gh., 2003 - Protecţia şi ingineria mediului. Ed.
Economică, Bucureşti.

UN MEDIU CURAT- O VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ

Prof. Niculae Daniela Ileana

Grădiniţa nr.4, Bucureşti, sector 4

Prin mediul înconjurător se înţelege ansamblu de elemente şi fenomene naturale şi artificiale

de pe planeta Pământ, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în special. Sursele
naturale pot fi alcătuite din soluri ce suferă fenomene de eroziune, plante sau animale, care pot
elimina în aer diverse elemente (fulgi, polen, păr), erupţii vulcanice cu cantităţi mari de gaze iar
sursele artificiale pot reprezenta procesele de combustie, încălzirea locuinţelor, combustibilul utilizat
în scopuri industriale, suspensiile, gazele sub formă de poluanţi.

Starea mediului înconjurător depinde de fiecare dintre noi şi ne afectează în mod direct viaţa
şi sănătatea. Democrit spunea că “Natura şi educaţia sunt asemănătoare, căci educaţia transformă pe
om, şi, prin această transformare, creează natura.” Această temă “Un mediu curat-o viaţă sănătoasă
“ar trebui să fie o deviză pentru întreaga populaţie a Pământului.Se pare că oamenii tratează cu
neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare şi
distrugere a mediului şi implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi.

Ca măsuri de combatere a poluării mediului înconjurător se pot implementa următoarele

măsuri: colectarea igienică a reziduurilor menajere, depozitarea controlată, recuperarea şi reutilizarea
reziduurilor, cu alte cuvinte reciclarea acestora. Însă o măsură la fel de importanta pentru
împiedicarea poluării masive este şi amenajarea cât mai multor spaţii verzi. Formele poluării sunt
foarte diverse şi afectează multe aspecte ale Pământului, efectele neputând fi observate în momentul
poluării, ci în timp, aceste efecte au fost sesizate de multă vreme, însă omul a rămas tot iresponsabil
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
341
faţă de natură. Efectele poluării au influenţe asupra faunei şi florei, care uneori sunt mult mai
sensibile decât omul, influenţa acesteia ducând până la dispariţia anumitor specii de plante sau
animale.

În concluzie, se pare că poluarea mediului înconjurător dăunează foarte mult omului, şi de

aceea trebuie să ne îndreptăm cu toţii atenţia asupra acestor consecinţe ale poluării, iar această
educaţie despre care Democrit făcea referire, trebuie să aibă loc încă de la vârste foarte fragede.

Un aspect deosebit de important în creşterea şi dezvoltarea copilului îl constituie mediul

social al acestuia, un climat familial adecvat, o informare corectă a părinţilor şi accesul la educaţie
au un rol major în dezvoltarea armonioasă a copiilor. Sănătatea deplină înseamnă sănătate fizică plus
sănătate psihică, pe înţelesul copiilor, sănătatea fizică este sănătatea trupului, adică sănătatea capului,
a trunchiului, a mâinilor, a picioarelor dar şi a organelor interne (inima, stomac, plămâni etc), iar
sănătatea psihică este sănătatea minţii. Aşadar, am considerat că părinţii trebuie sensibilizaţi cu un
minim de informaţii despre efectele poluării mediului înconjurător, în acest sens am desfăşurat o
sesiune pe zoom, o activitate pentru părinţi, denumită “Un mediu curat-O viaţă sănătoasă”, în cadrul
căreia părinţii au primit informaţii privind importanţa protejării mediului înconjurător.

Am încercat să le explic copiilor importanţa protejării mediului, printr-un limbaj simplu,

specific vârstei, de asemenea am încurajat activităţile practic-gospodaresti, făcând orele de educaţie
pentru societate cât mai distractive, am plantat pomi şi flori de primăvară în curtea grădiniţei.De
asemenea, am implicat copiii în activităţi ce implică colectarea reziduurilor menajere în mod selectiv,
au confecţionat recipiente speciale pentru plastic, sticlă şi carton în culorile specifice.

În urma desfăşurării acestor activităţi s-au tras următoarele concluzii:

 Preşcolarii trebuie să arunce reziduurile menajere la coşul de

gunoi şi pe categorii;

 Este bine ca preşcolarii să aibă respect faţă de mediul

înconjurător şi sa îl îngrijească, deoarece acest lucru ne face să respirăm un aer curat;

 Copiii ar trebui să participe în mod constant la activităţile

casnice, sub supravegherea unui adult, ce implică cel puţin ducerea reziduurilor la
locul special amenajat în apropierea locuinţelor , într-un cuvânt, iniţierea acestora
într-o educaţie ecologică eficientă.

De reţinut că vârsta preşcolara este cea mai propice pentru a asimila un model de comportare
civilizată faţă de mediul înconjurător, şi, în general, un stil de viaţă sănătos, iar acest model poate fi
transmis cel mai bine copilului de principalele persoane prezente în viaţa lui, părinţi, bunici şi
educatori.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
342
 Bibliografie:

Mirela Elena Mazilu, Ecologie şi protecţia mediului, Editura Mirton, 2003, pag.257.

Prima mea enciclopedie-Protectia mediului, Sănătatea planetei, Editura Aquila, 2015, pag.38

Ioan Ovidiu Muntean, Ecologie şi protecţia mediului, ediţia a II-a adăugită, Editura Emia,
2018, pag.155.

SĂ AJUȚI, ÎNSEAMNĂ CĂ ÎȚI PASĂ!

Prof. Arnăut Otilia Rahela

Liceul Teologic Baptist Reșița – secția Grădinița PP Caransebeș

“Frumusețea naturii este egalată numai de frumusețea sufletului!” - Victor Hugo.

Deoarece copiii au cel mai frumos suflet, cred că încă de la vârsta preșcolară trebuie să le
imprimăm dragostea pentru natură, conștiința de a o păstra și proteja, sensibilitatea și dorința de a o
cunoaște. Putem realiza toate acestea, chiar din grădiniță, prin educația ecologică.

Educaţia ecologică are la bază cinci obiective:

• Conştientizarea. Copiii sunt ajutați să dobândească o înţelegere şi o sensibilitate faţă de
întreg mediul înconjurător şi problemele lui.
• Cunoaşterea. Copiii obțin cunoștințe privind funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor
cu mediul, despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu.
• Atitudinea. Copiii își însușesc un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu, pentru
menţinerea calităţii lui.
• Deprinderea. Copiii sunt îndrumați să obțină abilităţi necesare identificării şi investigării
problemelor mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.
• Participarea. Copiii capătă experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în
vederea luării unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la eradicarea problemelor
mediului.
La vârsta preşcolară, educaţia ecologică ţine mai mult de formarea deprinderilor şi trăirilor
afective. Primul contact cu mediul şi cu problemele sale trebuie să îmbrace la aceasta vârstă aspecte
practice şi să provoace trăiri emoţionale.
Copiii vor fi încurajaţi să desfăşoare activităţi în aer liber (grădinărit, acţiuni de îngrijire a
parcurilor şi spatiilor verzi, excursii în natură), „experienţe” ce pot avea funcţii educative şi
recreative. Natura în sine oferă în orice anotimp şi pe orice vreme oportunităţi ample de învăţare,
joacă și cunoaștere.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
343
 Misiunea educaţiei ecologice este formarea gândirii ecologice, care să includă o atitudine
clară şi critică cu privire la problemele de mediu şi comportamente corespunzătoare acestei atitudini.
Conform unor studii, educaţia ecologică are un efect pozitiv asupra întregului curriculum,
influenţând benefic performanţele şcolare prin:
- îmbunătăţirea rezultatelor obţinute la diferite materii;
- dezvoltarea capacităţii copiiilor de a-şi transfera şi adapta cunoştinţele din contextele
familiare în cele noi;
- capacitatea copiiilor de a pune în practică cunoştinţele teoretice dobândite;
- reducerea problemelor de disciplină în sala de grupă;
- posibilitatea ridicării nivelului general al procesului de educaţie ca urmare a celor menţionate
mai sus.
Nu este suficientă o simplă informare cu privire la mediul înconjurător, ci este important ca și
copiii să-şi poată exprima idei personale şi să manifeste o atitudine legată de responsabilitatea pe
care şi-o asumă în privinţa mediului în care trăiesc. Trebuie să fie capabili să înţeleagă relaţiile
existente între anumite situaţii şi să analizeze, să sintetizeze şi generalizeze informaţiile. Este
importantă rezolvarea cauzelor care au dus la o anumită situaţie şi nu a efectelor acesteia.

Deasemenea, rezultate deosebit de importante se pot obține și prin participarea voluntară a

copiiilor (aici putem implica și părinții) la diferite acțiuni și campanii de curățare și igienizare a
spațiului verde.

Educaţia ecologică se poate realiza prin cele trei forme ale educaţiei prezentate în figura de mai
jos:
- educaţia formală (realizată în unităţile de învăţământ);

- educaţia informală (realizată prin organizaţii neguvernamentale, mass media, anturaj, familie),
- educaţia nonformală (realizată prin activităţi extraşcolare, centre de educaţie permanentă, cluburi,
etc.).

La o astfel de activitate am participat și noi împreună cu grupa de copii preșcolari, în

campania de curățenie Let’s do it, România! Let’s do it Caransebeș! – septembrie 2019, în
parteneriat cu Primăria Municipiului Caransebeș dar și cu alte unități de învățământ din oraș. Bucuria
copiilor de a da o mână de ajutor, a fost și bucuria noastră, a adulților.
Cu adevărat, să ajuți – înseamnă că îți pasă!

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
344
Bibliografie:
Alderslowe Lusi, Amus Gaye, Devapriya A.Didi, Grija față de pământ și grija față de oameni în
educație, Manualul Copiii în Permacultură, București, 2018, pag.128-134;
Benedek-Sîrbu Ana Maria, Îndrumar pentru educația ecologică în grădinițe, Sibiu, 2016, pag.4-6,
101-110;
Papp, D.J., Kelemen, K., Copiii și Natura 2000. Colecție de jocuri. Asociația „Grupul Milvus” Târgu
Mureș, Mureș. 2013;
Geamănă, N. A., Dima, M., Zainea, D., Educaţia ecologică la vârsta preşcolară – mic îndrumar
pentru educatoare, Supliment al revistei învăţământul Preşcolar, Bucureşti, C.N.I. Coresi, 2008.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
345
 LOCUITORII CASEI TERRA

Prof. Jurca Teofina

Liceul Teologic Baptist Reșița – secția Grădinița PP Caransebeș

Motto:,,Am primit lumea ca o moștenire pe care nu-i îngăduit nimănui să o deterioreze, ci pe

care fiecare generație este obligată să o lase curată.”-J. Joubert

Pe măsură ce omul a înteles că este parte din natură şi că resursele Terrei sunt limitate, dar
mai ales ca aceasta planetă funcționează ca un sistem şi că dereglările produse într‐un compartiment
se transmit în întreg circuitul, a crescut interesul şi preocuparea pentru protecția mediului
înconjurator la toate nivelurile societătii umane. In ultimii 50 de ani, au aparut primele semnale, tot
mai vizibile, ale dereglărilor apărute la nivel global: subțierea stratului de ozon, modificările
climatice, ploile acide, poluarea apelor, a aerului si a solului.
Poluarea reprezintă totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct sau indirect,
materie sau energie cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează ecosistemele..În
continuare,menționez trei factori indispensabili vieții:apa,aerul și solul.
Apa este un element fundamental şi indispensabil organismului uman şi vieții pe Pământ.
Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă, fiind un factor determinant în menținerea
echilibrului ecologic. Apa este una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ (7/10 din
suprafata totală a globului) formând unul din învelişurile acesteia, hidrosfera.
Tipuri de poluare a apei:
-Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacției apei cu
atmosfera (când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta), cu litosfera (când se produce
dizolvarea rocilor solubile) şi cu organismele vii din apă.
-Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor,
reziduurilor, navigației etc
Agricultura, alături de industrie reprezintă principalele surse de poluare a solului şi apei prin
utilizarea excesivă a îngraşămintelor, a pesticidelor, a apei de irigație necorespunzătoare calitativ şi
cantitativ etc.
Aerul reprezintă componenta de bază a atmosferei, înveliş gazos ce înconjoară Pământul
până la altitudinea medie de 3.000 km Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor
substanțe străine de compoziția normală a acestuia, care în funcție de concentrație şi timpul de
acțiune provoacă tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul
de viață al florei şi faunei. După proveniența poluanților surse de poluare sunt naturale şi artificiale.
Sursele naturale sunt:
-Vulcanii pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze şi vapori, substanțe toxice datorită
conținutul lor mare de compuşi ai sulfului, ce rezultă în urma erupției şi a pulverizării lavei
vulcanice în aer

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
346
-Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea solului produc poluare
atmosferică pe mari întinderi
-Ceața este frecventă în zonele situate în vecinătatea oceanelor şi a mărilor, care aduc în atmosfera
continentală cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de apă
Sursele artificiale sunt mai numeroase şi cu emisii mult mai dăunătoare, totodată fiind şi
într‐o dezvoltare continuă datorată extinderii tehnologiei şi a proceselor pe care acestea le generează
sunt: arderea combustibililor fosili pentru producerea de electricitate, transport, industrie şi
gospodării , procesele industriale şi utilizarea solvenților, agricultura, tratarea deşeurilor. Substantele
poluante nu rămân la locurile unde sunt produse, ci, prin intermediul unor factori, sunt deplasate pe
distanțe mai scurte sau mai lungi. Principalii factori meteorologici care contribuie la mişcarea
poluanților în atmosferă sunt: temperatura, umiditatea, vântul, turbulența şi fenomenele
meteorologice.
Poluarea solului:
-Solul este reprezentat de stratul de la suprafața scoarței terestre format din particule minerale
organice, apă, aer și organisme vii.
-Principalele functii ale solului: producerea de hrană/biomasă depozitarea, filtrarea şi transformarea
multor substațe, sursă de biodiversitate, habitate, specii şi gene și serveşte drept platformă/mediu
fizic pentru oameni şi activitățile umane sursă de materii prime, bazin carbonifer patrimoniu
geologic şi arheologic. Poluarea solului este strâns legată de: poluarea atmosferei, hidrosferei,
datorită circulației naturale a materiei în ecosferă. Principalele procese de degradare a solului
sunt: eroziunea ,degradarea materiei organice, contaminarea ,salinizarea, alunecările de teren şi
inundațiile.
Precizez câteva măsuri de protecție cum ar fi:
1.Măsuri de protecție a calității apelor: supravegherea procesului de epurare mecanică a apelor
uzate, rmărirea aplicării legislației in vigoare privind protecția apelor.
2.Măsuri de protecție a calități aerului: supravegherea procedeelor de reducere a oxizilor de azot
din gazele de ardere, urmărirea aplicării legislației în vigoare privind protecția atmosferei.
3.Măsuri de protecție a calității solului: identificarea distrugerilor provocate de ape şi vânt şi a
celor biochimice, supravegherea măsurilor de prevenire a poluării solului, urmărirea aplicării
legislației in vigoare privind regimul îngrăşămintelor chimice şi al pesticidelor.
Sănătatea celor trei elemente indispensabile vieții, este decisivă pentru sănătatea oamenilor.
Poluarea nu poate fi eliminată în totalitate datorită factorilor naturali, nici chiar poluarea artificială nu
se poate evita în totalitate, dar printr-o atenție sporită acordată factorilor poluanți și prin măsuri ferme
de reducere a acestora atât calitatea aerului, a apei și a solului se poate îmbunătățită și prin aceasta
implicit se va îmbunătăți calitatea vieții omului. În acest context, fiecare din noi devine responsabil
pentru a reduce cât mai mult factorii de poluare.

Bibliografie:
Bran Florina Ildiko I, Ecologie Generală ,Editura:ASE București, 2004, pag. 5-16

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
347
Gavrilescu Elena, Surse de poluare și agenți poluanți ai mediului, Editura: Sitech. Craiova, 2007,
pag. 36-38.

RECICLĂM – PROTEJĂM NATURA!

Prof. Iacob Diana
Grădinița PP.2 Caransebeș – structură Grădinița PP.1

Copiii, mai mult decât oricine, au nevoie de modele care să-i încurajeze să respecte și să
protejeze natura. Prin exemplul nostru, ca adulți, transmitem cel mai puternic exemplu de „așa da”
sau „așa nu” când vine vorba de grija pentru tot ceea ce ne înconjoară. De la curățarea locului în care
stau și punerea lucrurilor la „locul lor”, până la colectare selectivă și reciclare nu e decât un pas.
Reciclarea este una din cele mai simple metode de a proteja planeta de poluare.
Ce înseamnă reciclarea?
Reciclarea reprezintă introducerea unor reziduuri sau deșeuri într-un proces tehnologic pentru
a obține reutilizarea și valorificarea lor sau în scopuri ecologice. Astfel, se folosește mai puțină
energie și mai puține resurse decât pentru crearea produselor din materiale noi.

În general, reciclarea previne pierderea unor materiale potenţial folositoare, reduce consumul
de materii prime şi reduce consumul de de energie şi astfel producerea de gaze cu efect de seră.
Reciclarea este un concept modern în gestiunea deşeurilor. Reciclarea ajută la conservarea materiilor
prime importante și protejează habitatele naturale pentru viitor.

Ce se reciclează?

Deşeul este prin definiţie un material sau obiect prin care el însuşi fără a fi supus unei
transformari nu mai poate fi utilizat. Deşeurile în funcţie de destinaţie pot fi recuperabile şi
nerecuperabile care se elimină.

Tot ceea ce noi considerăm inutilizabil, poate fi refolosit, fie prin reciclare, fie poate fi utilizat
drept combustibil sau transformat în compost (așa cum este cazul resturilor vegetale care pot deveni
îngrășămant organic pentru alte plante).

În prezent, colectarea selectivă a deșeurilor provenite de la ambalaje se realizează pe trei

fluxuri – sticlă, hârtie și plastic. Asta și pentru că la nivel global consumăm în fiecare an în jur de 2
trilioane de recipiente pentru băut din plastic, sticlă și carton, potrivit unui studiu realizat de
Campaign to Protect Rural England.

Cum se reciclează?

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
348
 Pentru a putea recicla un material, el trebuie mai întâi să fie colectat separat. Colectarea
separată a deșeurilor reprezintă colectarea și depozitarea deșeurilor în funcție de materialul din care
acestea sunt făcute.

Plasticul se reciclează în pubela de culoare galbenă. 1 tonă masa plastică recuperată

economiseşte 8 tone petrol.

Etapele unei colectări corecte presupun:

spălarea obiectelor din plastic;

strivirea lor pentru a ocupa spaţiu mai puţin;

depozitarea in locuri special amenajate pentru colectarea plasticului.

Hârtia se poate recicla în pubelele de culoare albastră, alături de carton. Hârtia nu poate fi
reciclată la infinit. După mai multe reutilizări fibrele devin prea slabe și scurte pentru a mai putea fi
folosite. Hârtia poate fi reciclată de maxim 7 ori. 1 tonă de hârtie recuperată salvează 17 arbori
maturi care produc în fiecare oră oxigenul necesar pentru 900 de oameni.

Etapele unei colectări corecte presupun:

adunarea hărţiilor care nu mai pot fi folosite la impachetat sau scris etc.

strivirea cutiilor de carton pentru a ocupa un spatiu mai mic;

depozitarea într-un loc special amenajat pentru colectarea hârtiei.

Recipientele din sticlă se reciclează în publele verzi după ce au fost clătite, iar dopurile au
fost înlăturate. Sticla poate fi reciclată prin topire la infinit, fără a-și pierde proprietățile. De
asemenea, costurile de reciclare sunt mai mici decât cele de producție a sticlei din materii prime,
economisind astfel energie. Nu se reciclează geamurile, vesela, oglinzile sau becurile, acestea din
urmă fiind colectate separate de alte companii.

Etapele unei colectări corecte presupun:

spălarea obiectelor din sticlă

îndepărtarea capacele

depozitarea într-un loc special amenajat pentru colectarea sticlei.

Așadar, a recicla înseamnă să consumi eficient, să refolosești , să transformi materia, astfel

încât să existe permanent un circuit al materiei care poate fi refolosită mereu și care să producă efecte
benefice atât pentru oameni cât și pentru mediul înconjurător:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
349
Reducem cantitățile de deșeuri care ajung la gunoiște

Economisim materie primă și energie

Reducem poluarea solului, a apei și a aerului

Câștigăm spațiu de depozitare pentru restul deșeurilor

Bibliografie:
Vişan, S., Angelescu, A., Alpopi, C. , Mediul înconjurător. Poluare şi protecţie, Editura Economică,
Bucureşti, 1998
Alderslowe Lusi, Amus Gaye, Devapriya A.Didi, Grija față de pământ și grija față de oameni în
educație, Manualul Copiii în Permacultură, București, 2018, pag.128-134;
Benedek-Sîrbu Ana Maria, Îndrumar pentru educația ecologică în grădinițe, Sibiu, 2016, pag.4-6,
101-110;

S.O.S – PLANETA ALBASTRĂ!

EDUCAŢIE PENTRU UN VIITOR SĂNĂTOS

Prof. Negreanu Mirela – Lic. Tehnologic „Sf. Antim Ivireanu”, Bucureşti

Prof. Jimborean Camelia – Lic. Tehnologic „Sf. Antim Ivireanu”, Bucureşti

Motto: “Educaţia copilului trebuie să urmărească dezvoltarea respectului faţă de mediul natural”
(Art.29, Convenţia cu privire la Drepturile Copilului)

Agravarea crizei ecologice mondiale riscă să genereze schimbări de mediu ireversibile, iar
măsurile de stopare sau prevenire a dezastrelor naturale sunt mult prea timide în comparaţie cu
amploarea pe care o are degradarea mediului înconjurător. În plus, gravitatea faptului decurge din
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
350
neglijarea priorităţilor de mediu la nivel politic şi chiar din exploatarea exagerată a resurselor
naturale, fără a fi luate în serios dezechilibrele produse pe termen lung.
Naturalistul Emil Pop afirma: „Ceasul de faţă ne cere stăruitor să convertim nostalgia vagă
într-o conştiinţă generală, fermă, activă, de comunicare cu structura şi dinamica naturii, a cărei
ocrotire nu este o problemă a naturaliştilor, ci a omului însuşi”. Pentru asigurarea acestui ţel, o
importanţă deosebită o are sistemul educaţional al întregii populaţii, începând prin mediatizarea în
mass-media a importanţei protejării mediului natural.

În aceste condiţii, educaţia ecologică, privită ca încercare de conştientizare a problemelor

mediului în care trăim, ar trebui să înceapă încă din educaţia timpurie a noilor generaţii, astfel încât
să contribuie la formarea unei conştiinţe şi a unei gândiri ecologice sănătoase, în armonie cu natura,
din care să rezulte o comportare atentă şi corectă faţă de mediul înconjurător. Educaţia ecologică
trebuie să devină parte importantă din educarea unor cetăţeni responsabili, cu simţ civic dezvoltat,
care să conserve în mod responsabil mediul înconjurător. Copiii trebuie să devină conştienţi de faptul
că trăiesc într-un mediu de al cărui echilibru depinde echilibrul întregii biosfere, fapt pentru care
omul trebuie să stabilească relaţii de armonie faţă de natură ca întreg, să cunoască şi să respecte
legile ei, să se supună lor. Este de dorit ca societatea să se bazeze pe o dezvoltare durabilă, care să
aducă beneficii vieţii, rezolvând problemele de mediu ce decurg din defrişări, din deversarea unor
cantităţi enorme de plastic sau de materiale toxice în natură, din reciclarea timidă a deşeurilor, din
poluarea necontrolată a aerului, apelor şi solului etc.

Este datoria generaţiilor actuale, faţă de generaţiile viitoare, de a le face să conştientizeze

faptul că omul este factorul determinant pentru conservarea mediului. Acest lucru este posibil prin
antrenarea elevilor în activităţi şcolare şi extraşcolare în măsură să le trezească elevilor atenţia asupra
problemelor de mediu şi a necesităţii rezolvării acestora, dar şi motivaţia de a se implica ei înşişi, în
mod activ, în protejarea mediului, privit ca mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de al cărui
echilibru şi bună funcţionare depinde viaţa întreagă, nu numai activitatea umană. Doar prin implicare
directă în protejarea mediului, copiii pot învăţa valoarea acestuia, dar şi valoarea propriilor fapte. Ei
pot deveni conştienţi astfel că omul reprezintă el însuşi o verigă a ecosistemului şi, tocmai prin
aceasta este responsabil de prezervarea acestuia. Prin participarea copiilor la activităţi de împădurire,
ecologizare, colectare selectivă a deşeurilor, ei învaţă că, încă de la vârste fragede pot împlini, după
puterile lor, lucruri de importanţă vitală pentru întreaga omenire. De asemenea, prin propriul
exemplu, ei pot servi drept motivaţie şi impuls şi altor copii sau chiar adulţilor. Din această
perspectivă, educaţia ecologică dobândită în şcoală îşi poate extinde sfera de acţiune/rolul formator şi
la nivelul familiilor în care, poate, nu totdeauna, copiii primesc informaţiile şi deprinderile necesare
în acest sens.
Importanţa excepţională pe care mediul o are pentru lumea vie ar trebui să facă din
conservarea şi dezvoltarea sa un obiectiv de interes public major, o problemă la nivel naţional şi
internaţional. Educaţia ecologică ar trebui să se realizeze în condiţii de interdisciplinaritate (fizică,
chimie, biologie şi/sau biochimie, educaţie civică, ecologie), la toate vârstele şi nivelurile de
pregătire ale elevilor. În învăţământul primar, programa şi conţinutul disciplinei Matematică şi
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
351
explorarea mediului/Ştiinţe ale naturii abordează interrelaţia om-mediu şi problematica complexă a
educaţiei ecologice într-o manieră sistemică şi interdisciplinar, tratând nu numai relaţia vieţuitoare-
mediu şi modul cum omul transformă natura, ci propunând elevului să descopere complexitatea
acestor relaţii, formele de poluare fizică, chimică şi chiar biologică şi consecinţele dezastruoase ale
acestora asupra vieţuitoarelor. Conţinuturile programei sunt însă destul de timide şi, dacă nu sunt
dublate de activităţi concrete, cu un puternic impact emoţional asupra copilului, nu reuşesc decât în
foarte mică măsură să îşi atingă scopul. Lecţiile pot deveni mult mai atractive dacă se desfăşoară în
natură, eventual, bazându-se pe joc şi experimentare directă.
Întrucât societatea actuală are nevoie de oameni care să se remarce nu cunoştinţe, ci şi prin
fapte, ameliorarea relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător se poate realiza doar prin activităţi
practice, cu o implicare tot mai largă, voluntară, cărora să li se facă o reclamă motivaţională
corespunzătoare, dublată de materiale documentare bine structurate, care să producă un puternic
impact.
Este imperativ să urmărim formarea unor trăsături pozitive de caracter – respect, admiraţie,
ocrotire, apreciere, compasiune, empatie, simţ al datoriei – care să se statornicească în relaţia omului
cu natura. Fără aceste calităţi, fără o conştiinţă şi o conduită adecvate, există pericolul distrugerii
ireversibile a mediului şi riscul degradării severe a propriului nostru mediu de viaţă, a calităţii
propriei noastre vieţi.
În perspectivă, obiectivele generale ale educaţiei ecologice trebuie să vizeze – în egală
măsură – acumularea cunoştinţelor, în paralel cu cristalizarea conştiinţei propriei datorii faţă de
natură, precum şi cu formarea unor deprinderi de comportament responsabil faţă de mediul
înconjurător. Subsumat acestor obiective, devine necesară parcurgerea următoarelor trepte în
procesul de educaţie:
 perceperea realităţii înconjurătoare ca pe propriul mediu de viaţă, indispensabil propriei
supravieţuiri, de a cărui calitate depinde sănătatea fiecărei fiinţe vii în parte;
 înţelegerea faptului că orice activitate, pentru a fi sustenabilă, trebuie să aibă ca prim obiectiv
protejarea mediului, să nu altereze echilibrul mediului de viaţă al omului însuşi;
 conştientizarea necesităţii economisirii resurselor naturale, a folosirii lor judicioase;
 dezvoltarea unor instrumente de reflecţie şi de acţiune adaptate particularităţilor vârstei, astfel încât
copiii să poată înţelege, preveni şi corecta neajunsurile provocate de om mediului;
 participarea activă şi regulată la activităţile de îngrijire a mediului, de ocrotire a plantelor şi
animalelor, a spaţiilor verzi, la activităţi de colectare selectivă a deşeurilor de orice fel.
În concluzie, şcoala are menirea de a organiza şi desfăşura o vie şi susţinută activitate privind
educaţia ecologică şi protecţia mediului, iar elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice, pot şi trebuie
să se formeze ca apărători ai naturii. Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul doar atunci
când va reuşi ca elevii – cetăţenii de mâine – să fie convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi să
devină factori activi în acţiunea de respectare responsabilă a naturii. Pornind de la educaţie, se poate
nutri speranţa, în perspectivă, că generaţiile de mâine, formate la şcoala de azi, pot determina
schimbări şi în plan politic, respectiv, să contribuie la adoptarea unei legislaţii care să favorizeze

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
352
implementarea unei strategii de dezvoltare durabilă a ţării, în acord cu necesităţile de prezervare a
naturii.

BIBLIOGRAFIE:
1. ABRUDAN, Ioan, Bulgărean Sanda, Dehelean Claudia, Onaci Mariana, „Educaţie
pentru mediu”, Editura Silvania, Zalău, 2005.
2. CORNELL Joseph, „Să împîrtăşimbucuria naturii ”, Carte tipărită în cadrul
proiectului „Să împărtăşim bucuria naturii”, Bucureşti, 2017, pg. 33, 40, 54

IMPORTANṬA EDUCAŢIEI ECOLOGICE

Prof. Neacsu Violeta Luminița
Ṣcoala “Sfântul Nicolae” Liești, Galați

Schimbările climatice își fac resimțite efectele tot mai repede și au afectat toate părțile lumii,
sănătatea umană și mediul înconjurător. Acestea reprezintă problema definitorie a timpului nostru, iar
acum, mai mult ca niciodată, ne aflăm într-un moment critic. Tiparele meteorologice s-au schimbat,
iar acestea amenință producția de alimente, provoacă inundații catastrofale și viituri care afectează
comunitățile noastre deja fragile. Fără a acționa drastic azi pentru reducerea impactului asupra
mediului înconjurător, costul adaptării la aceste schimbări în viitor va fi mai costisitor și mai dificil.
Dezechilibrul ecologic existent la scară globală generalizează îngrijorarea omenirii şi motivează
creşterea cererii de educaţie ecologică.

Necesitatea de a educa viitoarea generație asupra problemelor actuale de mediu și a-i ghida spre
implementarea de bune practici axate pe colectarea separată și reciclare devine un fapt incontestabil.
Calitatea mediului înconjurător influenţează într-o măsură esenţială calitatea vieţii biologice şi
psihice şi spirituale, ştiut fiind faptul că numai un mediu echilibrat poate asigura dezvoltarea
sănătoasă fizică şi psihică a omului.

Din această perspectivă se prevede intensificarea activităţii de instruire şi educare a tuturor

cetăţenilor ţării în vederea creării unei atitudini noi faţă de natura înconjurătoare, exprimată prin
conştiinţa ecologică. Sănătatea planetei depinde de atitudinea fiecărui cetăţean faţă de ecosistemul cu
care interacţionează.

Educaţia ecologică este procesul prin care sunt recunoscute valori şi clarificate concepte pentru
a se putea dezvolta abilităţi şi atitudini necesare înţelegerii şi aprecierii relaţiilor dintre om, cultura
din care face parte şi mediul biofizic. Educaţia ecologică include şi exersarea luării de decizii şi
formularea unui cod propriu de conduită privind calitatea mediului. În declaraţia adoptată în cadrul
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
353
Conferinţei de la Tbilisi (1977) se afirma că educaţia ecologică ar trebui să „încurajeze iniţiativa,
spiritul de responsabilitate şi dedicaţie pentru edificarea unui viitor mai bun”.

Tânara generație trebuie sǎ ȋnțeleagǎ de la vârste foarte fragede, cǎ omul ṣi natura sunt noțiuni
inseparabile, ca aceasta trebuie respectatǎ si nu dominatǎ ṣi ca schimbǎrile care au loc in natura nu se
petrec la voia intamplǎrii, ci sunt supuse unor legi obiective.

Obiectivele educaţiei ecologice pot fi astfel descrise în termenii extinderii şi conştientizării,

formării unei baze de cunoştinţe, de atitudini, dezvoltării de abilităţi şi participării active în procesele
de indentificare şi rezolvare a problemelor.

Educaţia ecologică se poate realiza prin cele trei forme ale educaţiei prezentate în figura de
mai jos:

educaţia formală (realizată în unităţile de învăţământ);

educaţia informală (realizată prin organizaţii neguvernamentale, mass‑media, anturaj, familie),

educaţia nonformală (realizată prin activităţi extraşcolare, centre de educaţie permanentă, cluburi,
etc.).

Schema tipurilor de educaţie.

Educaţia ecologică formală are următoarele obiective:

îmbunătăţirea capacităţii populaţiei de a înţelege complexitatea organizării mediului, a faptului că

integritatea, calitatea şi productivitatea sistemelor ecologice (oferta de bunuri şi servicii)
condiţionează starea de sănătate şi bunăstarea oamenilor;

înţelegerea de către populaţie a necesităţii dezvoltării durabile şi acumularea cunoştinţelor şi valorilor

care să permite acesteia să se dezvolte durabil;

formarea unei populaţii conştiente şi preocupată de starea capitalului natural şi de problemele

acestuia, o populaţie care va avea cunoştinţele, competenţa, starea de spirit, motivaţia şi sensul
angajării care să‑i permită să acţioneze individual şi colectiv la rezolvarea problemelor actuale şi să
împiedice repetarea lor.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
354
 Prin activităţi şcolare şi extraşcolare elevul conştientizează faptul că mediul înconjurător
constituie un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună funcţionare
depinde întreaga activitate umană.

Dezvoltarea societăţii umane trebuie să ţină cont de faptul că viitorul speciei umane depinde
de luarea în considerare a limitării resurselor şi de hotărârea şi capacitatea oamenilor de a se abţine
de la distrugerea ecosistemelor naturale.

Dezvoltarea durabilă este un proces al schimbării modului în care se realizează exploatarea

resurselor, direcţia investiţiilor, orientarea dezvoltării tehnice şi modificarea instituţională, toate
acestea realizându‑se în armonia dintre necesităţile generaţiilor prezente cu cele ale generaţiilor
viitoare. Printre mijloacele capabile să contribuie la combaterea, conservarea şi dezvoltarea unui
mediu sănătos şi prosper, un rol deosebit îl au activităţile educative, respectiv educaţia ecologică.

Întrucât societatea actuală are nevoie de oameni care să se remarce nu numai prin ceea ce ştiu,
ci şi prin ceea ce pot să facă, ameliorarea relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător se poate realiza
numai prin activităţi practice la care trebuie să participăm cu toţii. Dezvoltarea durabilă implică
încorporarea ideii de sustenabilitate în viaţa de zi cu zi a fiecărui individ, responsabilizarea tuturor
sectoarelor societăţii în a recunoaşte că o dezvoltare durabilă reală se realizează doar prin colaborarea
tuturor celor care participă la implementarea acestui deziderat, dar mai ales responsabilizarea
generaţiilor tinere de a se implica în alegerea soluţiilor durabile, deoarece sunt afectate propriile lor
moşteniri economice, culturale şi de mediu.

Acest lucru arată că educaţia este cea mai importantă achiziţie a unei societăţi, deoarece în
urma acesteia cetăţenii pot participa în mod conştient la atenţia acordată mediului, produsul său
constând în formarea unor cetăţeni responsabili şi receptivi faţă de problemele cu care se confruntă
mediul. Atitudinea faţă de natură este în primul rând o chestiune de educaţie, de cultură. „O
educaţie ecologică va ajuta la înţelegerea şi conştientizarea faptului că în natură există legi
inexorabile, că omul poate gospodări planeta numai cunoscând-o în intregime şi folosindu-i legile, pe
cele imuabile şi pe cele trecătoare”. (Sahleanu Victor, 1989)

Bibliografie:
1. Toth Maria (coord.), „Metode participative în educaţia ecologică”, Editura Studium, Cluj Napoca,
2001.
2. Abrudan Ioan, Bulgărean Sanda, Dehelean Claudia, Onaci Mariana, „Educaţie pentru mediu”,
Editura Silvania, Zalău, 2005.

https://www.gdrc.org/uem/ee/tbilisi.html

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
355
 PĂMÂNTUL - LABORATORUL VIEȚII
Prof. Vîlciu Nicoleta
Școala Gimnazială Nr. 189
PĂMÂNTUL ÎN UNIVERS
Aflat pe o orbită stabilă, nici prea departe, nici prea aproape de Soare, Pământul ocupă
o poziție unică în Sistemul Solar și oferă condiții prielnice pentru apariția și evoluția vieții pe
pământ.
ÎNAINTE DE PĂMÂNT
La început universul era mic, fierbinte și dens. De atunci el este într-o continuă răcire și
expansiune. Au apărut întâi Hidrogenul, apoi Heliul și mici cantități de Litiu și Beriliu. După
formarea primelor stele, apar Oxigenul, Siliciul și Fierul, apoi Plumbul, iar mult mai târziu
compuși sub formă de roci. După o stratificare continuă, urmată de apariția atmosferei și a
oceanelor a fost posibilă apariția vieții. A fost nevoie de timp pentru ca totul să se dezvolte
până la stadiul actual.
DE LA SCOARȚĂ LA NUCLEU
De la suprafața pământului și până în centrul acestuia (6400 km) sunt trei straturi de
roci și metale:
1. Scoarța- formată din roci.
*Mineralele sunt compuși naturali, formate din aproximativ 8 elemente: oxigen, siliciu, calciu,
magneziu, potasiu, aluminiu, fier, sodiu. Exemple: opal, diamant, rubin, smarald, ametist,etc.
*roci vulcanice: granit și bazalt;
*roci metamorfice: calcar  marmura, lutardezie.
2. Mantaua –formată din rocă topită
3. Nucleul – format în principal din metale Nichel și Fier.
APA
Privit din spațiu Pământul apare albastru, motiv pentru care i se spune “Planeta
Albastră”. 71% din suprafața Pământului este acoperită de apă ( 97% apă sărată: oceane și
mări, restul este apă dulce: râuri, lacuri și ghețari). Apa mărilor conține clorură de sodiu, alte
săruri și minerale.
ATMOSFERA
Atmosferă, cuvânt compus de origine greacă (athmos = aer şi spherein = sferă, înveliş),
desemnând învelişul de aer al Pământului. Atmosfera planetei noastre este practic 100 %
gazoasă, conţinând însă şi urme de substanţe solide, prezente în stare fin divizată.
Atmosfera de astăzi a Pământului conţine azot (N2 - 78,2 %), oxigen (O2 - 20,5 %), argon (Ar
- 0,92 %), dioxid de carbon (CO2 - 0,03 %), ozon ( O3 ) şi alte gaze, praf, fum, alte particule în
suspensie, etc.
Amestecul de gaze şi mici particule solide, formează patru straturi principale:
troposfera, stratosfera, mezosfera şi termosfera.
PĂMÂNTUL – SURSĂ PENTRU MENȚINEREA VIEȚII
Dintotdeauna, omul a primit de la Pământ tot ceea ce a avut nevoie.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
356
 La început Pământul a fost o sursă de hrană. Procurarea hranei zilnice, apărarea
împotriva frigului și a animalelor sălbatice au făcut ca omul să observe lumea înconjurătoare,
acumulând informații.
*După descoperirea și utilizarea focului, oamenii au observat că lemnul și uleiurile
comestibile, extrase din semințele unor plante, se aprind și ard răspândind lumină și caldură (
arderea).
*Procurarea hranei necesită unelte și astfel au descoperit pietrele (roci), pe care le-au
folosit în acest scop (silex), apoi lutul pe care l-au folosit în olărit. Folosind vasele de lut ars, au
descoperit fierberea și posibilitatea de a-și pregăti o hrană caldă, mai gustoasă și pe care o
puteau reîncălzi. Au constatat că păstrând unele alimente, timp îndelungat, acestea suferă
transformări, descoperind astfel fermentația alcoolică, lactică și acetică.
*Oamenii au observat că pieile unor animale pot fi conservate și utilizate pentru
îmbrăcăminte și încălțăminte, iar țesăturile pot fi colorate dacă le țineau în soluțiile unor
coloranți vegetali sau animali.
*Folosind tot mai mult focul au început să prelucreze minereuri, descoperind unele,
metale cum ar fi : aur, argint, cupru, staniu, plumb, mercur și fier.
*Cunoșteau carbonul și sulful, precum și compuși ai arseniului, stibiului și zincului.
*Prelucrând aurul și argintul au descoperit că acestea pot fi amestecate cu alte metale ,
obtinând aliajele.
*Au descoperit și folosit bronzul (cupru-staniu) și alama (cupru-zinc), iar mult mai târziu,
fonta și oțelul.
*Olarii chinezi au folosit cea mai pură argilă (caolin) pentru obținerea porțelanului.
*Meșteșugarii fenicieni și egipteni, au obținut sticla din nisip, silitra și plante marine, din
cenușa cărora era extrasă soda.
*Meșteșugarii din Țara Nilului, erau renumiți pentru îmbălsămarea morților, prepararea
produselor cosmetice și a leacurilor pentru tratamentul unor boli. Au extras purpura din
moluște marine cu care vopseau diferite obiecte. Un gram de purpură se obținea din 10000 de
moluște: MUREX PURPUREUS.
*Mesopotamia, o țară săracă în minereuri, piatră și lemn, oamenii au obținut cărămizile
folosind argilă și trestie, iar apoi au descoperit bitumul (smoala). Tot aici s-a obținut
pergamentul.
* Chinezii au fabricat hârtia, din mătase și apoi din scoarța unor arbori sau cânepă (105
e.n.). Pe lângă porțelan și hârtie au mai descoperit praful de pușcă și leacuri care mai târziu au
devenit medicamente.
*Activitățile și necesitățile zilnice i-au determinat pe oameni să descopere cărbunii,
petrolul, gazele naturale, ca surse de energie.
Omul este o specie vie, aparte, deoarece a știut să profite de mediul terestru și să devină
o specie dominantă. Dezvoltarea activităților omenirii se accelerează, mediile naturale sunt
afectate, iar diversitatea biologică regresează. Oare vom sti sa evitam devastarea lumii vii?

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
357
 Trebuie să păstrăm echilibrul golbal al sistemului actual, pentru că a uita acest lucru
înseamnă a periclita propria noastră supraviețuire. Ca să-l parafrazăm pe Marin Preda, am
putea spune că:

“DACĂ PĂMÂNT NU E, NIMIC NU E!”

BIBLIOGRAFIE:
1. Alexander Hellmans, Bryan Bunch - ”Istoria Descoperirilor Științifice”, Editura Orizonturi,
București, 2007, Pag. 11- 546.

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. înv. preșc. Necula Adriana Lavinia

G.P.P. Inocența, Găești, Dâmbovița

Educaţia copiilor în spiritul ocrotirii naturii constituie o sarcină majoră a procesului

instructiv-educativ şi este de dorit să se înceapă cât mai timpuriu, astfel încât copilul să
conştientizeze complexitatea mediului în care trăieşte, să înveţe să iubească şi să respecte natura şi să
fie continuată în tot timpul anilor de şcoală, cât şi în afara ei. Activităţile extracurriculare contribuie
la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea
înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele
prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Aceasta se
referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metode folosite şi la formele de
organizare a activităţilor. Excursiile, vizitele, drumeţiile, plimbările, ca forme adiacente
de organizare a procesului de învăţământ, dau educatoarelor şi copiilor, posibilităţi multiple de
redare, respectiv de însuşire, consolidare, fixare a cunoştinţelor, folosind interdisciplinaritatea şi
transdisciplinaritatea. Pentru a concretiza aceste conţinuturi am organizat concursuri pe teme
ecologice în colaborare cu părinţii pentru că şi aceştia trebuie să conştientizeze importanţa ocrotirii
mediului înconjurător Marşul ecologiştilor , Parada costumelor din materiale refolosibile, Dansurile
tematice oferite de copiii promotori ai mediului sănătos şi Mesajele micilor ecologişti
pot conştientiza sau, cel puţin pot atrage atenţia opiniei publice cu privire la necesitatea respectării
regulilor de protecţie a naturii, într-o şcoală şi într-o localitate curată şi sănătoasă. Mediul
înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate şi bună
funcţionare depinde întreaga activitate umană. Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită
ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar.
Educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu vizează formarea şi cultivarea capacităţilor de
rezolvare a problemelor declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi postindustriale la
scara socială, care au înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii şi al existenţei umane.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
358
 Educaţia pentru mediu are ca scop schimbarea viziunii pe care noi o avem asupra lumii şi
înţelegerea relaţiilor care se ţes în interiorul sistemelor ecologice, între om şi natură.

Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate; şcolară, extraşcolară, activităţi
ştiinţifie, literare , artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt diversificate: observaţii,
experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări, drumeţii, excursii, vizionări de
diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii,
spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere scenete ecologice, concursuri.

Prin educaţie ecologică, copiiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii pentru
a acţiona individual şi în echipă la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia mediului
înconjurător.

Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul copiilor pentru lumea înconjurătoare,
se formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de protecţie a mediului şi se
cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.

Educaţia ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a reuţi în
timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra binelui şi a
răului, să acţioneze în folosul naturii şi a sa.

Educaţia ecologică este un domeniu extrem de generos, interesant şi atractiv pentru majoritatea
copiilor.Copilul de vârstă şcolară mică nu trebuie bombardat cu cunoştinţe teoretice, ci trebuie
implicat în activităţi practice cât mai variate şi mai atractive, care să vină în întâmpinarea curiozităţii
senzoriale în plină dezvoltare. Nu bogăţia cunoştinţelor de biologie interesează în primul rând , ci
cunoaşterea şi menţinerea în forul interior al copilului a următoarelor stări:

dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii;

puterea de a ocroti formele de viaţă.

Obiectivele urmărite pentru realizarea educaţiei ecologice sunt:

să conştientizeze interdependenţa dintre calitatea mediului şi calitatea vieţii;

să-şi însuşescă cunoştinţele referitoare la complexitatea relaţiei dintre speciile unui ecosistem;

să ia atitudine faţă de orice activitate care poate distruge echilibrul din natură;

să aibă o conduită pozitivă, de participare la activităţile de protejare a mediului, condiţie a unei vieţi
sănătoase, în deplina armonie cu natura.

Pornind de la premisa că educația ecologică presupune mai multe componente (cunoştinte,

atitudini, conduite) care se dobândesc într-un timp îndelungat, este firesc ca această latură a educaţiei
să se afle în atenţia mai multor discipline şi în toate etapele de pregătire şi formare a elevilor.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
359
 La Abilităţi practice copiii îngrijesc plantele din clasă, realizează jucării din materiale
refolosibile, realizează colecţii de frunze, seminţe, alte materiale pe care le folosesc apoi în
activitatea lor. Educaţia plastică îşi aduce aportul la dezvoltarea simţului artistic, la sesizarea
echilibrului, armoniei din mediul înconjurător oferă posibilitatea să transpună prin mijloace artistice
frumosul din natură.Educaţia civică cuprinde teme care pot fi valorificate cu succes pentru formarea
de atitudini adecvate în raporturile copiilor cu mediul înconjurător.O reală educaţie ecologică se
realizează şi în cadrul ctivităţilor extraşcolare

În întreaga muncă de educaţie ecologică cu copiii mici trebuie să ajungem la convingerea că

mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi (5 iunie), ci în toate cele 365 de zile ale fiecărui an,
în fiecare clipă a fiecărei zile, de toţi locuitorii planetei. Trebuie să apărăm Planeta Albastră, leagăn
al civilizaţiei şi al vieţii, ea fiind casa noastră şi a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ.

Bibliografie:
Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor – ,,Psihopedagogie’’, Iaşi, Ed. Spiru Haret, 1995.
Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Bucureşti,
Ed. „Scaiul”,1993.
Cuciinic, Constanţa – ,,Natura – prietena mea’’, Ed. Aramis, 2003.
Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru Tineret’’, Bucureşti, Ed. Forum, 1998.
„Tribuna învăţământului”, 27 februarie -5 martie 2006, pag 1.

NATURA FACE PARTE DIN NOI

Prof. Trandafir Silvia Georgiana

Școala Gimnazială Sf. Nicolae

Natura joacă un rol deosebit de important în viața noastră. Ea este mediul natural, neatins de
mâna omului, în care noi ne ducem veacul. Rolul naturii în viața oamenilor este unul semnificativ
fiindcă acționează ca bază naturală pentru existența și dezvoltarea noastră. Datorită schimbului de
substanțe care se realizează între noi oamenii și natură, aceasta devine sursă de viață și este obiectul
atenției noastre.

Plecând de la vorbele lui Nicolae Docsănescu care spune:” Natura este o prezență însuflețită.
Ea se contopește cu viața individului, face parte din ființa lui, participă la zbuciumul existenței
umane, este leagăn de formare și ocrotire, tărâm de vis și de împlinire.”, am să explic înțelegerea
naturii ca fiind o ființă vie, una care pășește umăr lângă umărul nostru, în fiecare clipă a existenței.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
360
 Încă de la începuturile carierei mele de dascăl am militat pentru păstrarea și protejarea
mediului nostru înconjurător. Am realizat diverse activități prin care mi-am propus să dezvolt simțul
civic al elevilor mei, să-I determin să conștientizeze nevoia menținerii unui spațiu înconjurător curat,
limitând pe cât posibil producerea poluării, fie ea de orice natură.

Suntem suma faptelor noastre, iar comportamentul pe care îl avea ne definește. În anul 2019-
2020, una dintre activitățile de conștientizare și acționare în vederea îmbunătățirii sănătății mediului
înconjurător, am ieșit împreună cu elevii ciclului primar ai școlii să curățăm satul de gunoaie.
Împărțiți pe echipe, dirijați pe sectoare diferite, elevii, dotați cu mănuși de unică folosință și saci
menajeri, împreună cu doamnele învățătoare au igienizat o parte a satului, adunând gunoiul selectiv.

Cei mici s-au bucurat că au putut ajuta mediul, au realizat cât cât este de greșit și dăunător să
aruncigunoiul iresponsabil. Au oferit, prin propriul exemplu, un model de urmat și celor din jur.

Natura face parte din noi, din viața noastră de zi cu zi.

Elevii clasei a IV-a au alcătuit, împreună, următoarele versuri:

Natura pentru noi înseamnă viață

Ne dă aer curat, peisaje, ne dă speranță

Aduce dimineața soarele la fereastră

Îți dă șansa să miroși floarea din flastră.

Fie că vezi un câmp larg împodobit cu flori

Sau că urcând pe munte simți cum te trec fiori

Ori poate-ți place atunci când în mare înoți

Toate-s de la natură, așa că vezi cum te comporți!

Nu arunca pe jos gunoiul tău, copile

Și nu tăia pădurea ce o vezi în zare!

Suferă și ea, să știi c-o doare

Când vede atâta rău și nepăsare.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
361
 SPORT ȘI ECOLOGIE PRIN ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE

Prof. Olteanu Angelica Otilia

Școala Gimnazială Nr.189

Educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu vizează formarea şi cultivarea capacităţilor
de rezolvare a problemelor declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi postindustriale la
scara socială, care au înregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii şi al existenţei umane.

Educaţia pentru mediu are ca scop schimbarea viziunii pe care noi o avem asupra lumii şi
înţelegerea relaţiilor care se ţes în interiorul sistemelor ecologice, între om şi natură.

Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate: şcolară, extraşcolară, activităţi
ştiinţifice, literare , artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt diversificate: observaţii,
experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări, drumeţii, excursii, vizionări de
diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii,
spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere, scenete ecologice, concursuri.

Prin educaţie ecologică, copiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii pentru a
acţiona individual şi în echipă la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia mediului înconjurător.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
362
 Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul elevilor pentru lumea înconjurătoare,
se formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de protecţie a mediului şi se
cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.

Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate

şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită
ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar.

Obiectivele educaţiei ecologice în şcoală se pot realiza pe două căi: prin contribuţia mai multor
discipline de studiu și prin activităţi extracurriculare.

Alături de celelalte discipline, disciplina Educație fizică și sport are un mare potenţial în educaţia
ecologică a elevilor. Această disciplină asigură în mod organizat însuşirea unor cunoştinţe prin
activităţi de mișcare, jocuri, activităţi practice de cunoaștere a lumii care ne înconjoară.

Educația ecologică si sportul oferă oportunități de petrecere a timpului liber al elevilor prin
implicarea lor în proiecte sportiv-cultural-ecologice.

La nivelul școlii noastre se desfășoară un astfel de proiect care prin complexitatea sa şi prin
timpul pe care coordonatorul îl alocă pentru desfăşurarea lui, poate atinge mai multe obiective.

Titlul proiectului: ,,Sport și ecologie prin activități extrașcolare,,

Domeniul și tipul de educație: Educație ecologică

Motivație: În prezent tinerii sunt atrași de o gama vastă de activități sedentare, cu efecte nocive pe
termen mediu și lung. Jocurile pe calculator, televizorul, petrecerile sunt doar câteva din principalele
îndeletniciri ale tinerilor în această perioadă. Datorită lipsei unor activități educative, adolescenții
încep să consume băuturi alcoolice, droguri, să fumeze, lasă mizerie atunci când fac o ieșire în
natură. În timp toate acestea, precum și lipsa activităților sportive îi vor face să fie predispuși la
diferite boli.

Prin acțiunile propuse de prezentul proiect vom oferi tinerilor o alternativă sănătoasă de petrecere
a timpului liber, implicându-i în acțiuni sportiv-cultural-ecologice. Totodată se va dezvolta spiritul de
echipă și apartenența la grup, promovându-se o atitudine de respect față de mediul înconjurator.

Obiectivele proiectului:

- oferirea unor oportunități de petrecere a timpului liber prin implicarea tinerilor în acțiuni sportiv-
cultural-ecologice;

- atragerea unui numar cât mai mare de adolescenți în acțiuni cu caracter sportiv-cultural-ecologic;

- promovarea unei atitudini de respect față de mediul înconjurător, sensibilizarea tinerilor pentru
protecția ecosistemelor și dezvoltarea spiritului ecologic la aceștia;
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
363
- dezvoltarea spiritului de echipă și apartenența la grup, dezvoltarea relațiilor interumane;

Activități:
- organizarea unor excursii și drumetii pentru cunoașterea și înțelegerea problemelor mediului
înconjurător;
- oferirea unor oportunități de petrecere a timpului liber prin implicarea tinerilor în acțiuni sportiv-
cultural-ecologice;

- organizarea de întilniri între grupele ECO din diverse clase, în care să se prezinte activități concrete
pe care elevii le-au realizat în munca în clasă sau pe teren (referate, portofolii, filme );

- realizarea unor materiale: colaje , postere ;

- realizarea de materiale audio-vizuale , filmulețe , fotografii;

- organizarea de expozitii fotografice realizate de elevi;

- concursul “Sănătate pentru viață sănătate pentru mediu,,;

- campanii de ecologizare a unor spații verzi și de plantare de puieți și flori;

- activități sportive, excursii și concursuri organizate în natură, plimbări pe bicicletă, drumeții.

Evaluarea rezultatelor proiectului:

Putem aprecia că, în perioada imediat următoare se vor observa următoarele rezultate:

- creșterea numărului de persoane convinse de importanta unui mediu nepoluat și necesitatea

protejarii lui;

- creșterea numărului adolescenților implicați în activități sportiv-cultural-ecologice;

- premiile obținute în cadrul concursurilor la care se va participa.

Utilitatea proiectului constă în aceea că îi ajută pe elevi să înţeleagă legătura care există între
om şi natură, între cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu şi lumea din afara şcolii, dă
posibilitatea elevilor de a se implica şi organiza prin investigare individuală sau în grup,
autoconducându-şi procesul de educaţie, îi pune în contact cu comunitatea şi le creează posibilitatea
de a-şi susţine în mod public opiniile.

Bibliografie:
Cosmovici Andrei, Cozma Teodor – ,,Psihopedagogie’’, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995, pag.38
Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Ed. „Scaiul”,
Bucureşti,1993,pag.48
Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru Tineret’’, Ed. Forum, Bucureşti,1998.
„Tribuna învăţământului”, 27 februarie -5 martie 2006, pag 1.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
364
 GÂNDURI PENTRU PLANETA MEA

Înv. Pașca Garofița Aurelia

Școala Gimnazială Vânători- structura Mișca, Arad

Pentru fiecare om de pe planeta Pământ cuvântul "acasă" are un înţeles diferit , reprezintă un
loc sau un spaţiu diferit, însă un adevăr fundamental ignorat este faptul că noi toţi trăim pe o
singura planetă, într-o singură "casă".

Pamântul este casa noastră , de aceea trebuie să avem grijă de el, ca să putem respira aer curat,
să bem apă limpede și să mâncăm sănătos. Aerul îi este vital omului, de aceea este imperios necesar
să îl păstrăm cât mai puțin afectat de noxe atmosferice . Apa este esențială vieții trebuind păstrată
curată. Ea găzduieste cea mai mare parte din organismele de pe Terra. Pădurile sunt casa multor
specii de plante și animale. Ele sunt "plămânul" Terrei.

Toti oamenii vor să trăiască într-un mediu sănătos și vor să știe că respiră un aer curat.Nu toti
locuitorii Pământului îi fac bine acestei planete vii.Ei o distrug pe zi ce trece, fără să conștientizeze
marele rău pe care îl fac.Îndemnul meu este : SALVAȚI PLANETA ALBASTRĂ ȘI OCROTIȚI-O
DE CELE RELE!

Natura supraviețuieste cu dificultate în zgomotul produs de diferite mijloace de transport. În

ciuda petrolului și uleiului camioanelor, rămâne suficient miros al florilor pentru a parfuma noaptea.
Cea mai importantă întrebare pe care trebuie să ne o adresăm nouă înșine este dacă știm că depinde
de noi să salvăm natura. Răspunsul este simplu: da, depinde de noi să salvăm natura! Noi, oamenii
suntem cei care trebuie să salvăm natura! Noi, oamenii suntem cei care trebuie să încetam să ucidem
natura! Noi,oamenii deținem puterea de a conserva natura și de a înceta să-i mai facem rău.
Să spunem stop aruncarii gunoaielor la voia întâmplării!
Să reciclăm deșeurile, să folosim produse ecologice și să mergem cât mai mult cu bicicleta!
Să protejăm apa,aerul și plantele pentru a putea respira aer curat!
Să ne întoarcem în natură pentru a ne lua forța și energia atât de necesare nouă, oamenilor!

Pământul nu are resurse inepuizabile. Trebuie să luăm atitudine determinându-i și pe ceilalți

să păstreze și să respecte natura,paradisul culorilor și al prospețimii.Ea poate trăi fără noi, dar noi nu
putem fără ea…

Pentru a nu mai exista suferință în natură, Oamenii Mari trebuie să fie permanent un exemplu.
Astfel vom putea trăi într-o lume curată,o lume din care să nu lipsească florile, parfumul lor, veselia
micilor pui de OM, FERICIREA!

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
365
 CE CAUZEAZĂ SCHIMBĂRILE CLIMATICE?
Prof. Ciolacu Mihaela Valentina
Șc.Gimn.Nr.29, Galați

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai dificile provocări cu care se
confruntă lumea noastră în prezent. Planeta noastră trece prin niște schimbări climatice semnificative
și accelerate, care au început cu peste un secol în urmă.Majoritatea oamenilor de știință sunt de acord
că planeta se încălzește mai rapid ca oricând din cauza cantității uriașe de gaze cu efect de seră
eliberate în atmosferă de activitățile oamenilor. Astfel de activități includ, de exemplu, arderea
combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaz), utilizarea autovehiculelor și tăierea pădurilor.Mulți
dintre noi au văzut – și poate chiar au simțit – efectele schimbărilor climatice. Nu este vorba însă
numai despre condiții meteorologice extreme, ca inundațiile, secetele și uraganele. Transformările
mai lente și mai greu de observat prin care trece clima pot schimba complet modul în care trăim.Din
fericire, la Paris, în decembrie 2015, 195 de țări (practic întreaga lume) au căzut de acord asupra
primei înțelegeri obligatorii pentru combaterea schimbărilor climatice. În UE și în întreaga lume,
guvernele, companiile și oamenii iau deja măsuri pentru a combate cauzele acestui fenomen și pentru
a se adapta la schimbările produse de acesta. Cu toții avem un rol, pentru că schimbările climatice
sunt o problemă globală, care ne poate afecta pe fiecare.Trăim împreună pe aceeași planetă, iar
schimbările pe care le producem într-o anumită zonă pot afecta și oamenii din zone îndepărtate. Am
putea spune că modul în care ne comportăm lasă o impresie de durată, ca o amprentă. Așadar, prin
propriile acțiuni și alegeri, fiecare dintre noi poate lua măsuri pentru a-și reduce amprenta și a ajuta la
combaterea schimbărilor climatice.
Clima Pământului a suferit transformări de-a lungul istoriei, încălzindu-se sau răcindu-se
treptat pentru perioade îndelungate. În ultimii un milion de ani au fost aproximativ zece ere glaciare,
cu perioade mult mai calde între ele. Schimbările acelea au avut cauze naturale, cum ar fi
modificarea înclinării planetei, activitatea solară și curenții oceanici. Dar schimbările la care suntem
martori azi sunt diferite – iar cauza lor suntem noi! Eliberând tot mai multe gaze care păstrează
căldura în atmosferă, determinăm creșterea foarte rapidă a temperaturii pe Pământ.
Efectul de seră. Când lumina soarelui atinge suprafața Pământului, o parte din această energie
se absoarbe și încălzește solul și oceanele. Restul energiei se poate întoarce în spațiu, însă o parte din
aceasta este reținută în atmosferă și încălzește Pământul. Rezultatul poartă denumirea de „efect de
seră”, deoarece atmosfera acționează la fel ca sticla care acoperă o seră – încălzind interiorul. Efectul
acesta de seră are loc deoarece atmosfera Pământului conține gaze precum vapori de apă, dioxid de
carbon, metan și protoxid de azot (acestea poartă denumirea de „gaze cu efect de seră”). Efectul de
seră menține, în mod normal, o temperatură confortabilă pe planeta noastră. Cu toate acestea,
activitățile oamenilor măresc cantitatea de gaze cu efect de seră din atmosferă, iar astfel efectul de
seră este sporit și temperatura Pământului crește.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
366
 Vremea și clima.„Vremea” și clima sunt două lucruri diferite, dar legate unul de altul.
Vremea se referă la condițiile meteorologice zilnice dintr-un anumit loc – de exemplu, înnorat și
ploios într-o zi, însorit în ziua următoare. „Clima” reprezintă media condițiilor meteo dintr-un anumit
loc pe perioade relativ îndelungate (de exemplu, 30 de ani). De exemplu, deșerturile au o climă caldă
și uscată, iar regiunile arctice și antarctice sun

Circuitul carbonului: mereu în mișcare carbonul este pretutindeni și în toate organismele vii
– inclusiv în corpul tău! Carbonul nu rămâne însă în același loc, ci se mișcă mereu dintr-o parte a
planetei în alta, schimbându-și forma. De exemplu, carbonul este prezent în aer mai ales sub forma
unui gaz (dioxidul de carbon sau CO₂), pe care îl absorb plantele, inclusiv copacii, și oceanele.Pe
uscat, animalele (inclusiv noi) consumă carbon când mănâncă plante și îl elimină apoi prin respirație.
Când plantele și animalele mor, rămășițele lor se descompun, creând carbon, care se absoarbe înapoi
în sol. Circuitul carbonului a menținut până acum mai mult sau mai puțin stabilă proporția dioxidului
de carbon în atmosferă pe parcursul a mii de ani. Acest echilibru sensibil este amenințat, însă, de
activitățile umane, care fie eliberează CO2 mai rapid decât poate fi îndepărtat acesta în mod natural,
fie reduc depozitele naturale de carbon, prin acțiuni precum defrișarea pădurilor tropicale. Astfel,
cantitatea de CO2 din atmosferă crește și, deoarece CO2 este un gaz cu efect de seră, temperatura
Pământului crește.

Gaura din stratul de ozon este responsabilă de schimbările climatice?Nu! Ozonul, un gaz
foarte util situat la altitudini mari ale atmosferei Pământului, absoarbe radiațiile solare ultravio lete
dăunătoare. Când oamenii de știință și-au dat seama că gazele produse de om și utilizate în frigidere
și aerosoli distrug stratul de ozon, comunitatea internațională a decis renunțarea treptată la aceste
gaze. S-a semnat un acord, numit Protocolul de la Montreal, pentru reducerea treptată a utilizării
acestor substanțe, numite clorofluorocarburi (CFC). Eforturile au dat rezultate atât de bune, încât
stratul de ozon își va reveni până la mijlocul secolului al XXI-lea. Din păcate, CFC – și substanțele
care le-au succedat – au fost înlocuite în cele din urmă cu gaze fluorurate, numite gaze F. Acestea nu
afectează stratul de ozon, dar au un puternic efect de seră. Se iau din nou măsuri la nivel global: în
octombrie 2016, cele 195 de țări care au semnat Protocolul de la Montreal au căzut de acord asupra
limitării utilizării acestor gaze nocive. UE este acum lider mondial în ceea ce privește restricționarea
utilizării acestora și găsirea unor alternative. Până în 2030, emisiile de gaze F din UE se vor reduce
cu două treimi față de nivelurile din 2014.

Cât de grave sunt schimbările climatice?Planeta noastră se încălzește rapid. Activitățile

umane cauzează această schimbare, iar consecințele încep să se vadă în întreaga lume. Cu cât
perturbăm mai mult clima, cu atât crește riscul unor schimbări periculoase și cu atât va fi mai dificil
și mai costisitor să limităm schimbările viitoare și să ne adaptăm la impacturile inevitabile.
Temperatura medie a suprafeței Pământului ar putea crește cu cel puțin 4 °C față de nivelul din
perioada preindustrială înainte de sfârșitul acestui secol dacă nu luăm măsuri urgente pentru a reduce
emisiile de gaze cu efect de seră. Cum contribuie știința la combaterea schimbărilor climatice?Totul
pornește de la știință. Ea ne ajută să înțelegem schimbările pe care le observăm acum și pe cele care

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
367
s-ar putea produce în viitor, în funcție de acțiunile noastre de azi și din deceniile următoare. Știința
aduce dovezile concrete care îi orientează pe decidenții politici și le permite să ia decizii avizate
privind măsurile optime. Ce putem face în privința schimbărilor climatice?Din păcate, vor exista
unele impacturi ale schimbărilor climatice pe care nu le vom putea evita și la care va trebui să ne
adaptăm, dar e important să limităm amploarea impacturilor viitoare. Vestea bună este că putem face
multe. Nu numai politicienii pot lua măsuri. Responsabilitatea de a acționa le revine și companiilor,
întreprinderilor, comunităților și indivizilor. În calitate de cetățeni, putem contribui prin alegeri
inteligente, cum ar fi să mâncăm mai puțină carne și mai multe fructe și legume din producția locală,
să economisim energie și să alegem mersul cu bicicleta sau pe jos în locul autoturismului (în special
pentru distanțe scurte).

Bibliografie:

https://ec.europa.eu/clima/citizens/eu_ro

https://ec.europa.eu/clima/citizens/tips_ro

https://www.youtube.com/user/EUClimateActio

SĂ FIM RESPONSABILI !!!

Prof. Moise Lăcrămioara

Grădiniţa cu P.N.Ţifeşti

Încă de la vârstă mică, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind ajutaţi de către
adulţii din jurul lor dar ţi de cadrele didactice să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să
înţeleagă necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii naturii. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie
la refacerea naturii, menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că
ocrotind naturii se ocrotesc pe ei înşişi.
La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul formării
deprinderilor şi al trăirilor afective, de aceia este foarte important ca noi, adulţii să fim un exemplu
pozitiv în formarea lor ca adulţi responsabili.
Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor înţelege importanţa
acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile viitoare. În acest sens
printr-o serie de activităţi desfăşurate la grupă, am adus în atenţia copiilor probleme legate de

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
368
efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă pericolele ce ameninţă
planeta.

Am avut în vedere realizarea unor obiective majore :

 dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de mediul înconjurător;
 interesului pentru activităţi ecologice prin care să protejăm natura;
 dezvoltarea unui comportament adecvat în natură;
 formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;
 formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în natură;
 dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?);
Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele mai variate
forme ale sale, am organizat o serie de acţiuni cu copiii:
 Plimbări, excursii;
 Citirea unor poveşti cu teme ecologige;
 Vizionarea unor filmuleţe pentru copii pe teme de educaţie ecologică;
 Participarea la diferite concursuri pe teme de educaţie ecologică
 Participarea la acţiuni de ecologizare şi infrumuseţare în localitate
Deasemeni putem organiza la grupă diferite jocuri prin care putem să responsabilizăm copiii să
aibă grijă de planetă, să aibă spirit civic şi să conştientizeze că fără implicarea noastră planeta va
avea de suferit.
Jocurile de rol din cadrul ariilor de stimulare sau din cadrul jocurilor liber alese trebuie privite în
interdependenţă cu experienţa de viaţă a copiilor şi cu deprinderile formate .Astfel ,în jocurile ,,De-a
gradinarii şi ,,De-a florăresele’’,copii ajutaţi de educatoare pot amenaja în curtea grădiniţei ronduri
cu flori,straturi de legume .
În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării personalităţii
individului. Ea are ca scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui comportament
necorespunzător asupra mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului. Scopul final al
educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi atitudini centrate pe
promovare a unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate faţă de
natură.
Prin participare tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate, mass-media, la realizarea
acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător
asupra mediului. În cartea sa „Sentimentul întrebării / nesiguranţei”, Rachel Carson spunea. „Dacă un
copil trebuie să menţină viu spiritul său nativ de a se întreba... el are nevoie de compania cel puţin a
unui adult căruia să î-l împărtăşească redescoperind împreună cu el bucuria şi misterul lumii în care
trăim”.
Educaţia ecologică bine realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală răspunde la una din prevederile
fundamentale ale Drepturilor Omului şi anume : „Dreptul la sănătate, dreptul la viaţă!”.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
369
BIBLIOGRAFIE:
1. Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, „Educaţia ecologică la vârsta preşcolară”,
Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I. Coresi, Bucureşti, 2008, pag 15-18;
2. Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, pag 233-240; 3. * * *
Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin O.M. nr. 4481/2000.

IMPORTANȚA EDUCAȚIEI ECOLOGICE LA GIMNAZIU

prof. Neamțu Adriana- Mihaela
Școala Gimnazială Șerban Cioculescu, Găești

Protecţia mediului, regăsită î n Strategia de la Lisabona şi Strategia de Dezvoltare Durabilă a

Uniunii Europene este î nsuşită ş i asumată de Guvernul României, prin acceptarea principiilor
documentului UNESCO „Carta Pământului”, ca instrument educaţ ional în contextul Decadei pentru
Educaţ ie pentru Dezvoltare Durabilă. Deși in numeroase țări europene Educația Ecologică este deja o
disciplină obligatorie, în România poate fi doar disciplină opțională.
Educația Ecologică răspunde provocărilor și priorităților lumii contemporane formând și
dezvoltând conștiința și responsabilitatea cetățenilor prin formarea de atitudini, valori și
comportamente corespunzătoare față de problemele de mediu și calitatea vieții.
Menționăm frecvent necesitatea dezvoltării obiceiurilor în rândul tinerilor pentru a-i face să aibă grijă
de mediu. Din păcate, ceea ce oferă școlile în ceea ce privește această chestiune nu este, în mod
evident, suficient. Analizând agenda școlilor noastre, putem concluziona că este nevoie să acordăm o
și mai mare atenție problemelor de mediu. Ecucația ecologică, pentru mediu începe la nivelul
învățământului preșcolar și trebuie continuată pe toate nivelele de școlarizare, transmițînd conținuturi
informaționale atât in context formal cât și in context non formal și vizând crarea de deprinderi
sănătoase față de natura și mediul înconjurător.
În învățământul gimnazial elevii iau contact cu educația ecologică interdisciplinar in cadrul
orelor de biologie, geografie, consiliere și dezvoltare personală, educație civică, prin programe
opționale și activități extrașcolare organizate de instituțiile de învățământ. În cadrul activităților
trebuie urmărit in special caracterul aplicativ al activităților, nu doar cel formativ, care să ducă la
înțelegerea interdependenţei viață- mediu înconjurător, cu accent pe impactul unui mediu poluat,
nesănătos asupra tuturor organismelor și a calității vieții în general.
Dorind să ne responsabilizăm impreună cu copiii nostri pentru viitor, deoarece, după cum
știm cu toții, micul poate deveni mare și uneori o persoană poate face diferența, ne implicam
permanent în acțiuni ecologice sau de ecologizare.
Având în vedere importanța protejării lumii în care trăim, școala noastră a fost si este
implicată într-o varietate de activități, proiecte locale și naționale și concursuri pe probleme de
mediu, cum ar fi: „Școli pentru un viitor verde”, „Campania Mica Baterie ”, „Patrula de reciclare ”, „
Un copac, o viață ”, „ Ziua Pământului ”, „ Ziua apei ”, „ O casă pentru o pasăre ”, „ Let’s do it,
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
370
România!”. Toate aceste activități sunt menite să-i învețe pe elevii noștri de ce ar trebui să aibă grijă
de mediu, ce pot face pentru a proteja mediul și cum pot face acest lucru.
Depinde de noi să ne conducem copiii către o viață lungă și sănătoasă, să respirăm aer
proaspăt, să mergem pe străzi curate și să bem apă curată. Pământul ne aparține tuturor și trebuie să
avem grijă de el împreună. Suntem obligați să integrăm tineri din întreaga lume și să-i facem să se
implice în această chestiune. Acest lucru ne-a motivat să scriem un proiect european privind
creșterea gradului de conștientizare a mediului (Let’s be green together!), implementat în perioada
2017- 2019. Am găsit parteneri care au identificat aceleași probleme în școlile și comunitățile lor și
care erau cu adevărat hotărâți să schimbe atitudinea față de ecologie în rândul elevilor, arătându-le că
protecția mediului nu este o datorie plictisitoare, reciclarea poate fi distractivă și economisirea apei și
a energiei înseamnă protejarea Pământului, planeta noastră albastră.
Participând la proiectul nostru, elevii și-au extins cunoștințele despre ecologie, în special prin
schimbul de bune practici cu partenerii europeni și implicând comunitatea locală în actiunile lor.
Angajamentul față de societate a fost stimulant și a încuraja toți participanții la proiect să lucreze din
greu. Învățarea și dobândirea de experiențe în ceea ce privește protecția mediului prin activități
educaționale comune creative, atractive, moderne și interesante au reprezentat o experiență nouă și
utilă și au încurajat elevii să ia inițiative suplimentare și să-și schimbe atitudinea față de mediul
înconjurător.
Exemple de metode inovatoare utilizate în cadrul proiectului:
1) ÎNVĂȚAREA INERACTIVĂ MULTIMEDIA- combinația diferitelor tipuri de suporturi
digitale, cum ar fi texte, imagini, audio și video, pentru sprijinirea si încurajarea creativității, a
gândirii critice și analitice, a rezolvării de probleme;
2) METODA CREATIVE MIND MAPS- pentru a explica conceptele de mediu într-un mod
inovator, astfel încât elevii să își amintească mai eficient ideile principale ale activităților
proiectului, utilizând întreaga gamă de instrumente vizuale și senzoriale;
3) METODA DE ANALIZĂ A SCENARIILOR- pentru a analiza diferite scenarii pe probleme de
mediu și pentru a găsi soluții;
4) JOCUL DE ROL- pentru a asigura participarea activăla temele proiectului;
5) CLIL (Content and Language Integrated Learning).
Importanța includerii Ecologiei și Protecției Mediului ca disciplina obligatorie este evidentă în
contextul actual, insă reprezintă doar un prim pas al unui proces de durată pentru dezvoltarea
conștiinței ecologice. Să avem grijă de lumea din jurul nostru și de sănătatea noastră ar trebui să fie o
parte indispensabilă a vieții noastre. Astfel, trebuie să ne facem datoria și să ne asigurăm că formăm
viitori cetățeni responsabili, care vor colabora în permanență pentru un viitor durabil privind
problemele de mediu.

Bibliografie:
1. Nedelcu, G. ş i Nedelcu, M., Educaţia ecologică ş i voluntariatul î n protecţia mediului, Ed. Treira,
Oradea, 2003, pag. 3-10
2. Pârvu, Costantin, Ecologie generală, Editura Tehnică, București, 2008, pag 16-18
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
371
3. Programe Școlare pentru Disciplina Opțională Educație Ecologică și de Protecția Mediului,
Invățământ Preșcolar, Primar, Gimnazial (V- VII), Aprobat prin Ordinul ministrului Nr. 1862 /
30.08.2007 EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

Webografie:
1. https://europa.eu/european-union/topics/environment_en
2. https://ec.europa.eu/easme/en/news/helping-save-our-planet-life-projects-front-line
3. https://ec.europa.eu/clima/sites/default/files/youth/docs/youth_magazine_ro.pdf
4. https://www.iai.it/en/pubblicazioni/planet-europe-and-i-what-all-us-can-do-save-our-planet

SĂ PROTEJĂM NATURA!

Prof. înv. preşcolar: Dănăilă Ionelia

Şcoala Gimnazială Ţifeşti, Vrancea

Încă de demult, omul are o strânsă legătură cu natura. Dacă cu mulţi ani în urmă, omul acorda
o mare importanţă naturii, în zilele noastre el e preocupat de dezvoltarea tehnologiei şi a uitat să
profite de ceea ce are în jurul lui. Omul, prin activitatea lui afectează mediul înconjurător şi în felul
acesta el îşi face rău singur. Dacă noi, oamenii, nu protejăm ceea ce a lăsat Dumnezeu pentru noi,
atunci nu vom mai putea respira un aer curat încărcat cu oxigen.
Planeta noastră suferă din cauza unor oameni care poluează mediul. Mulţi dintre ei nu sunt
întotdeauna conştienţi de răul pe care-l fac şi de aceea, cred că ar trebui să devenim mai responsabili
şi mai activi în ceea ce priveşte ocrotirea naturii şi să-i învăţăm şi pe alţii să o facă.
Din prea multă comoditate s-a ajuns la poluarea naturii, acest lucru având consecinţe grave
asupra sănătăţii noastre şi de aceea trebuie să înţelegem şi să conştientizăm că doar împreună vom
reuşi. Pentru a proteja natura trebuie să ne schimbăm stilul de viaţă, nu să renunţăm la ceea ce ne
place şi putem începe chiar de astăzi prin: oprirea tăierii copacilor, a defrişărilor pădurii, aruncarea
gunoaielor în locurile special amenajate şi nu pe unde apucăm, reciclarea hârtiei şi a plasticului,
oprirea apei atunci când nu o mai foloseşti, plantarea de copaci, pentru a crea un spaţiu verde plin de
oxigen, utilizarea mai puţină de energie, folosirea mijloacelor de transport în comun şi nu a maşinilor
personale.
Din punctul meu de vedere, este foarte important, ca încă de la grădiniţă să insuflăm copiilor,
cu toată puterea noastră, prin argumente temeinice şi puternice, dragostea pentru natură cu tot ceea ce
ne oferă ea, deoarece când va ajunge mare va şti cum să aibă grijă de natură şi îi va invăţa şi pe alţii
cum să o facă. Învăţându-i pe copii încă de mici să iubească natura, le dăm posibilitatea de a cunoaşte
că planta este o fiinţă şi că ceea ce pare neînsufleţit, un munte, un râu, poate avea influenţă asupra

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
372
omului. Trebuie să-l facem pe copil să înţeleagă că în natură totul este folositor şi trebuie să o
iubească şi să o ocrotească. Acest lucru îl putem face doar prin realizara dea activităţi ecologice, nu
prin vorbe.
„A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii atât
de ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.” Eugen Pora

NATURĂ – PREZENT ŞI VIITOR

prof. Togan Crina

Grădiniţa nr.4, Sector 4, Bucureşti

„Dacă secolul următor nu va fi ecologist, nu va mai fi deloc”

( Convenţia de la Aarhus, 1998)

De la apariţia omului şi până în present s-au produs multe modificări în peisajul geografic al
Globului, unele prin cauze naturale (schimbări climatice ,erupţii vulcanice, cutremure),altele prin
intervenţia omului.La început schimbările antropice au fost minime (mici construcţii pentru locuinţe)
astfel că natura a putut reface prin propria putere breşele produse de activitatea umană. În ultimele
decenii s-au produs din ce în ce mai multe schimbări care au dus la dezechilibre mari în
natură.Acestea se datorează industriei,înmulţirii alarmante a populaţiei(explozia demografică),
aglomerării crescânde a locuitorilor în jurul marilor oraşe, defrişărilor pe mari suprafeţe, deversării
de substanţe nocive în ape şi atmosferă. Mediul natural care stăpânea întreg Pământul, a fost treptat
înlocuit cu o natură transformată de om, îmblânzită de acesta, reprezentată de aşezări omeneşti în
care domneşte betonul, terenuri agricole, exploatări miniere, uzine .Omul a intervenit masiv în
natură, ca un prădător , punând practic stăpânire pe evoluţia normală şi firească a acesteia.

“Nu Pământul aparţine omului, ci omul aparţine pământului”

Suntem atât de obişnuiţi cu natura Terrei , încât întreaga ei alcătuire ni se pare firească şi
considerăm că ni se cuvine. De-a lungul timpului omul a prosperat pe seama naturii, de multe ori
acţionând brutal, fără să ţină cont de urmări. Stiinţa ne-a făcut capabili să stăpânim minunile lumii în
care trăim, dar nu ne-a învăţat şi cum să le preţuim.

“se poate spune că Pământul aparţine fiecărei generaţii, pe durata existenţei sale,...., nici o
generaţie nu poate face datorii mai mari decât pot fi plătite pe durata propriei existenţe”

( Thomas Jefferson )

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
373
 Deja omenirea a luat efectiv cunoştinţă de urmările sărăcirii, epuizării, poluării Pământului prin
producerea unor accidente. Deja nu este vorba numai de conservarea mediului natural, ci este pusă
sub semnul întrebării însăşi supravieţuirea speciei umane. Bunăstarea şi dezvoltarea au un preţ pe
care noi, oamenii trebuie să-l plătim, dar de cele mai multe ori acesta depăşeşte puterea noastră de a
face faţă. Omul trebuie să înţeleagă că dacă anumite dereglări de mediu se pot remedia, dispariţia
unei specii este ireversibilă. Această problemă se poate pune la nivelul întregii omeniri, al fiecărei
ţări, dar mai ales al fiecărui individ în parte.

Aici intervine dezvoltarea durabilă care ne întreabă dacă avem dreptul să lăsăm urmaşilor un
Pământ sărăcit, epuizat, sau dacă vrem să acţionăm cât nu este prea târziu.

Răspunsul este NU : nu avem dreptul de stăpâni ai Pământului şi DA: dezvoltarea durabilă

este o necesitate a zilelor noastre.

Privind în prezent, în jurul nostru, la nivel practic-aplicativ consider că dezvoltarea durabilă

este o utopie. Stresaţi de nesiguranţa zilei de mâine, de nevoia de bani care să aducă “un trai mai
bun”, nimeni nu se mai gândeşte la urmările acţiunilor sale. Consumăm din ce în ce mai mult pentru
a ne demonstra că ducem un trai îmbelşugat . Nu avem timp, răbdare să admirăm natura din jur , iar
să o protejăm nici atât.

Privind în viitor consider că dezvoltarea durabilă poate deveni realitate, acest lucru se poate
realiza prin generaţiile viitoare, cei care acum păşesc temători pragul grădiniţei, şi cu ajutorul
cadrelor didactice care îi îndrumă în acest sens.

Natura trebuie respectată şi nu dominată. Ea formează un întreg, dar nu un nesfârşit, un tot

unitar în care fiecare componentă are un rol precis, iar omul trebuie să se integreze armonios în acest
întreg. Pare dificil ca un copil să înţeleagă unitatea dintre toate componentele mediului şi faptul că
păstrarea acestei unităţi condiţionează menţinerea vieţii pe Pământ. Este momentul să ne ocupăm şi
de educaţia ecologică, aşa cum ne ocupăm de educaţia intelectuală, morală, estetică, deoarece la
vârsta preşcolară se pun bazele cetăţeanului de mâine al planetei.

Educaţia ecologică este un proces complex şi de durată care nu se încheie la sfârşitul unui ciclu de
învăţământ. Copiii acestei generaţii, precum şi cei ai generaţiilor viitoare , vor fi adevăraţii
beneficiari ai grijii tuturor faţă de mediu, dacă obiectivele educaţiei ecologice vor fi atinse pe plan
mondial la toate nivelele.

Până atunci, la nivelul educaţiei preşcolare se pot desfăşura activităţi de educaţie ecologică în
spiritul dezvoltării durabile, care pe de o parte oferă copiilor cunoştinţe, le formează deprinderile,
cultivă interesul pentru conduite,atitudini ecologice, iar pe de altă parte contribuie direct la asigurarea
unui mediu echilibrat, curat, prin responsabilizarea copiilor şi implicarea lor în acţiuni de protejare a
mediului.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
374
 Se poate începe cu formarea bunului obicei de a păstra curăţenia în sala de grupă şi acasă, de a
nu călca florile şi iarba şi se poate continua cu acţiuni mai complexe de amenajare şi întreţinere a
spaţiilor verzi, de plantare de puieţi (acţiunea “Grădinarii iscusiţi”).

“Natura ne dăruieşte jucării” poate fi un exemplu de activitate practic-aplicativă ce a vizat

realizarea unor jucării, decoruri cu materiale din natură (conuri, frunze, fructele unor copaci).

Mare succes poate avea o acţiune de tipul “Ieftin şi ecologic”, acţiune în care copiii, ajutaţi de
către părinţi au realizat din materiale refolosibile costume pentru carnaval.

Acţiunea “Deşeurile sufocă Pământul”poate consta în adunarea şi sortarea deşeurilor din

parcurile ce înconjoară grădiniţa.

Datele din “Calendarul ecologistului ” oferă oportunităţi pentru desfăşurarea unor activităţi
interesante : “Luna Pădurii”, “Ziua Internaţională a Apei ”, “Ziua Parcurilor Naţionale”

O adevărată educaţie ecologică se realizează ducând copiii în mijlocul naturii (excursii) unde
pot lua contact direct cu mediul care îi înconjoară, unde pot percepe relaţiile şi legăturile dintre
componentele mediului.

Educaţia ecologică asigură înţelegerea interdependenţei vieţii pe Pământ, valorificarea

materialelor reutilizabile , grija faţă de mediu, ceea ce duce la responsabilizarea privind dezvoltarea
durabilă.

Protecţia mediului este responsabilitatea fiecăruia şi mai ales a cadrelor didactice care formăm
oamenii de mâine.

SALVAȚI PLANETA PĂMÂNT- RESURSE, POLUAREA, COMBATEREA POLUĂRII

Prof. Marcu Simona Lenuța

Colegiul Național Pedagogic ” Regina Maria” Deva

Pământul- Planeta Albastră- este casa primitoare a oamenilor de mii de ani. Este o planetă
primitoare și oferă locuitorilor ei resurse naturale diverse și utile pentru omenire. Unele dintre aceste
resurse sunt regenerabile ( se înnoiesc în mod natural sau pot fi reînnoite de către oameni în perioade
relative scurte de timp), alte sunt aproape inepuizabile ( cu referire la solurile agricole, pășuni,
păduri) dar sunt și resurse regenerabile (energia provenită de la soare, vântul, curenții mării, mareele.
Omenirea uită de multe ori că ne oferă și resurse neregenerabile ( definite astfel prin prisma

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
375
imposibilității de regenerare sau pentru perioada îndelungată necesară pentru acest proces: mineralele
și combustibili fosili).
Ca orice locuitor trebuie să ne îngrijim casa, să fim chibzuiți în utilizarea resurselor oferite de
Planeta Albastră. Deși trăim într-o societate consumistă, este imperios necesar să învățăm încă de
mici să utilizăm rezonabil bogățiile planetei noastre și să nu irosim fără rost. Suntem vremelnici
locuitori ai acestei planete, dar suntem responsabili de moștenirea pe care o lăsăm urmașilor noștri.
Multe zone locuite sunt supuse poluării umane din apă și aer, ploi acide, substanțe toxice,
pierderea vegetației ( supraîncălzirea, despăduririle, deșertificarea), pierderea vietăților sălbatice,
dispariția speciilor, degradarea solurilor, eroziunea. Acțiunile oamenilor duc la multe din aceste
modificări.
Biosfera Pământului produce multe produse biologice utile pentru oameni, inclusiv
alimente, lemn, produse farmacologice, oxigen și reciclarea multor deșeuri organice. Ecosistemul
terestru depinde de solul vegetal și apa proaspătă, iar ecosistemul oceanic depinde de nutrienții
dizolvați aduși în apă de ploi și spălarea uscatului.

Revoluția industrială, pe lângă multitudinea de beneficii pe care le-a adus omenirii, a

presupus și un consum mare din resursele naturale. Dar pe lângă acest consum mare de resurse, a
intervenit și poluarea. Omul, pe măsura dezvoltării cunoștințelor si a tehnicii a folosit resursele
biosferei cu mult peste nevoile necesare acoperirii existentei. Daca omul preistoric a extras din
biosfera numai oxigenul necesar respirației, omul tehnicizat de azi consuma o cantitate de oxigen
incomparabil crescuta, pentru întreținerea arderilor in uzinele energetice, pentru diverse procese
tehnologice. De la revoluția industrială, activitățile economice eliberează cantități tot mai mari de
gaze cu efect de seră, mult prea mari față de cantitatea care poate fi captată de circuitul natural al
carbonului. Acest lucru duce la creșterea concentrației de carbon în atmosferă, ceea ce, la rândul său,
creează efectul de seră, reținând astfel o proporție mai mare din energia solară pe care o primește
Pământul. Din perspectivă științifică, schimbările climatice privesc în esență cantitatea de gaze cu
efect de seră, în principal dioxidul de carbon, eliberate în atmosferă și absorbite din aceasta.

Cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind
consecința activității acestuia. Poluarea a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat și s-a diversificat pe
măsura evoluției societății umane.
Poluarea este procsul de schimbare a compoziției naturale a aierului apei și solului cu
consecințe grave asupra sănătății și vieții.
Poluarea este un fenomen de îmbolnăvire a mediului înconjurător din cauza unor acțiuni
ale oamenilor, cum sunt:
- eliminarea în aer a gazelor toxice de la mașini sau fabrici;
- deversarea în apă a deșeurilor provenite din activități casnice sau ale uzinelor
- folosirea în exces a îngrășămintelor chimice care poluează solul și subsolul
- împrăștierea gunoaielor și a deșeurilor de tot felul – PET-uri, doze de aluminiu, ambalaje de
hârtie, carton și plastic.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
376
 Reducerea poluării este una dintre cele mai mari provocări cu care umanitatea se confruntă în
ultimele zeci de ani. Diminuarea efectelor nocive asupra planetei și a calității vieții este un demers
care poate fi aplicat cu succes doar dacă se implementează măsuri concrete de control și reducere a
factorilor poluanți.
Sustenabilitatea vieții pe Pământ depinde în mod direct de identificarea celor mai bune metode
de reciclare și management al deșeurilor și gunoiului. Este probabil una dintre cele mai mari
provocări ale generației noastre.
"Dacă e să avem un viitor mai bun pentru copiii noștri, ar trebui să le lăsăm drept moștenire o
planetă mai bună. Fie ca acest scop nobil să se unească în numele generațiilor viitoare!"

POLUAREA ȘI TIPURILE DE POLUARE

Prof. Nevena Stoilkov

Școala Primară Milisav Nikolic

Ce este poluarea?
Poluarea este un fenomen de îmbolnăvire a mediului înconjurător din cauza unor acțiuni
ale oamenilor, cum sunt:
- eliminarea în aer a gazelor toxice de la mașini sau fabrici;
- deversarea în apă a deșeurilor provenite din activități casnice sau ale uzinelor
- folosirea în exces a îngrășămintelor chimice care poluează solul și subsolul
- împrăștierea gunoaielor și a deșeurilor de tot felul – PET-uri, doze de aluminiu, ambalaje de
hârtie, carton și plastic.
Ce putem face pentru a combate sau
atenua poluarea?

Surse ( cauze) de poluare Modalități de combatere/atenuare

apa - deversarea în apă a deșeurilor provenite din - apa care provine din fabrici trebuie
activități casnice sau ale uzinelor curățată cu ajutorul unor filtre speciale.
- apele subterane sunt poluate prin utilizarea - utilizarea fertilizatorilor naturali pentru
produselor folosite în agricultură pentru îmbogățirea solurilor

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
377
 fertilizarea solurilor sau pentru distrugerea
dăunătorilor
aer - eliminarea în aer a gazelor toxice de la - montarea unor filtre speciale la
mașini sau fabrici; coșurile fabricilor și la țevile de
eșapament ale autoturismelor
Sol - deversarea pe sol a deșeurilor provenite din - utilizarea corespunzătoare a
activități casnice sau ale uzinelor substanțelor chimice împotriva
- împrăștierea gunoaielor și a deșeurilor de tot dăunătorilor și reducerea utilizării
felul – PET-uri, doze de aluminiu, ambalaje îngrășămintelor chimice pentru plante
de hârtie, carton și plastic.

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83m%C3%A2nt#Resurse_naturale
https://code4.ro/ro/environment-for-romania

FORMAREA COMPORTAMENTULUI ECOLOGIC LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

Prof. înv. preșcolar: Badea Monica Valentina

Grădinița Nr.3 Bragadiru

În ultimul timp, în întreaga lume, ecologia începe să însemne o știință de bază, omenirea
devenind constientă de greșelile ce s-au făcut pâna acum. De aceea, așa cum ne ocupăm de educația
intelectuala, de cea morală și estetică, de dezvoltarea aptitudinilor și sentimentelor, de educarea
voinței, este momentul să ne ocupăm și de aducația ecologică.
Fiind martori oculari ai transformărilor din mediul înconjurător, toate aspectele noi stârnesc
curiozitatea copiilor, fapt manifestat prin noianul de întrebări ce ni le pun: „de unde?, „de ce?,
„cum?, etc. Prin raspunsul pe care noi, educatorii, îl dăm, prin interpretarea noastră, canalizăm copiii
la înțelegerea relațiilor dintre unele fenomene și rezultatul acestora. Copiii trebuie învăţaţi cum să
contribuie la refacerea naturii, menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să
înţeleagă că ocrotind naturii se ocrotesc pe ei înşişi.
Încă de la grădiniţă copiii sunt familiarizaţi cu noţiunile de ecologie, sunt încurajaţi să ia parte
la experimente în aer liber cum ar fi: grădinărit, excursii, plimbări în natură sau acţiuni de
ecologizare a zonelor poluate. Este bine să extindem aceste experienţe care pot fi organizate mai
aproape sau mai departe de grădiniţă, acestea putând avea atât caracter educaţional cât şi recreativ.
La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul formării
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
378
deprinderilor şi al trăirilor afective. Cunoaşterea mediului şi a problemelor sale, la această vârstă
trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Ori de câte ori este posibil
trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a manifesta atitudini.
Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii este acela că, dacă ei nu
pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini
pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ acţiuni precum oprirea
apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi
cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.
Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor înţelege
importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra curată pentru ei şi pentru generaţiile viitoare.

BIBLIOGRAFIE:

1. Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, „Educaţia ecologică la vârsta
preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I. Coresi, Bucureşti, 2008, pag 15-18;
2. Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, pag 233-240;

EDUCAREA ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR PENTRU CUNOAȘTEREA ȘI

PROTEJAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Prof.înv.primar Bondar Adriana Elena

Școala Gimnazială Stroiești, jud.Suceava

A proteja natura înseamnă a îndeplinii o sarcină de igienă planetară.Natura își are legile ei,care
trebuie respectate cu sfințenie.A i le încălca înseamnă a profana puritatea constiturii acestora încă de
la începuturile începuturilor.Cum bine au observat biologii,omul este singura ființă care își distruge
mediul în care trăiește.De ce?Răspunsuri ar fi multe:nepăsarea,lipsa educației,incultura,inconștiența
fac din om cel mai mare inamic natural al planetei.Omul încă nu a învățat,sau mai bine spus a uitat
cum să trăiască în armonie cu natura.De aceea educația ecologică își propune să treacă de formule
socotite câteodată stupide de genul,,Nu aruncați hârtii pe jos!”, ,,Nu călcați iarba!” pentru a ne face
să realizăm zilnic că respirăm gaze de eșapament,iar apa de la robinet are prea mult clor.

Principala acțiune cu caracter vătămător exercitată de om asupra mediului ambiant este poluarea
care a fost definită ca fiind orice introducere de către om ăn mediu,direct sau indirect a unor subsanțe
sau energii cu efecte vătămătoare de natură să pună în pericol sănătatea omului,să prejudicieze
resursele biologice,ecosistemele și proprietatea materială,să diminueze binefacerile sau să împiedice
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
379
alte utilizări legitime ale mediului.Mediul înconjurător descrie cel mai bine gradul de civilizație al
societății în care trăim. Prin urmare a face bine naturii înseamnă a face un bine societății și indivizilor
ei.Să trăim în armonie cu natura,e oare așa de greu de realizat?Sticla,hârtia,plasticul se pot recicla cu
succes,s-a inventat mașina de spălat care consumă foarte puțin detergent,călătoriile cu
bicicleta,folosirea transportului în comun

reduc poluarea în oraș.Viitorul depinde de noi.Dragostea pentru natură trebuie să fie o componentă
esențială a comportamentului uman.Copiii trebuie să cunoască și să ocrotească natura ,să iubească
plantele și animalele să aibă un comportament adecvat raportat la mediul înconjurător,să ia atitudine
față de cei care distrug natura.

Obiectivele urmărite în cadrul educației ecologice a elevilor din ciclul primar pot fi grupate în
patru categorii:

1.Dezvoltarea capacităților de investigare a realității înconjurătoare în vederea formării conștiinței

ecologige a copiilor,a capacității de transfer,de valorificare,de aplicare a experienței asimilate.

2.Cunoașterea posibilităților de ocrotire a naturii,a mediului,în vederea cultivării atitudinii

responsabile în protejarea mediului.

3.Formarea unei atitudini adecvate față de comportarea omului în mediul înconjurător.

4.Educarea copiilor în spiritul ocrotirii și protejării mediului înconjurător prin participarea activă la
acțiunile de îngrijire,ocrotire și conservare a naturii.

Prin modalitățile folosite îl apropiem pe elev de realitatea vie,palpabilă și îi creăm posibilitatea ca

în mod treptat să-și îmbogățească reprezentările despre mediul înconjurător.

Natura oferă aspecte din abundență iar mijloacele de rralizare a educației ecologice sunt
diverse:observări asupra mediului,lecturarea unor legende despre locuri și frumuseți din țara
noastră,jocuri didactice,excursii,vizite,drumeții,realizarea unor expoziții cu lucrări
plastice,colaje,ierbare,postere,eseuri,fotografii realizate de elevi.

Dintre toate observarea mediului este contactul direct cu realitatea,copilul putând fi educat astfel
încât să conștientizeze faptul că între viețuitoare există o legătură,că ele nu trăiesc izolat,ei se
influențează unele pe altele,depinzând de mediul în care trăiesc și la rândul lor inflențându-l pe
acesta.De exemplu,albinele,fluturii care se hrănesc cu nectarul florilor zburând din floare în
floare,iau pe corpul lor nectar pe care îl lasă pe alte plante,realizând astfel polenizarea,înmulțirea
plantelor.Observarea plantelor puse la germinat reprezintă un mijloc palpabil,concret prin care elevii
își însușesc anumite cunoștințe care apoi le stimulează curiozitatea și de aici dorința de cunoaștere
care la ei se manifestă prin întrebări vrând să afle să înțeleagă legătura dintre om-plante-apă-lumină.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
380
 Un rol important în realizarea obiectivelor urmărite în cadrul educației ecologice îl are excursia-
lecție în natură. O asemenea excursie sub titlul ,,O zi în lumea plantelor”am realizat cu elevii clasei a
IV-a,ei fiind împărțiți în 5 grupe având sarcini concrete:

Grupa I-elevii culegeau plante medicinale;

Grupa a II-a-elevii împleteau coronițe din flori și iarbă;

Grupa a III-a-elevii realizau,,Jurnalul plantelor de câmp”;

Grupa a IV-a -elevii realizau un exercițiu joc,,Ce-ai face dacă ai fi o floare”;

Grupa a V-a- grupa micilor ecologiști-elevii au alcătuit un cod al conduitei în natură.

Plantele culese în timpul lecției au fost sortate în buchete de același fel,au fost puse în vaze cu apă
ce s-a schimbat zilnic,la aceeași oră.Plantele cu rădăcini au fost păstrate în vase cu pământ
umed,așezate în zone diferite:însorite,cu umbră sau pe masă.Elevii au observat și analizat
comportamentul plantelor în alt mediu decât cel natural și au încercat să identifice în ce fel
influențează mediul viața plantelor.

Concluzia a fost că plantele se simt bine în mediul lor natural,de aceea trebuie să le protejăm.

Adevărata educație ecologică își va atinge scopul numai atunci când se va reuși ca elevii de mâine
să devină factori activi în acțiunea de conciliere a omului cu natura.

Bibliografie

Oprea Anca,Să cunoască natura,Editura Corint,București,2012

Turleanu Sorin,SOS-Natura în pericol,București,2010

Apostol Dorin,Neștiuta natură,Editura Ion Creangă,București,2009

COPII, PROTEJAȚI PLANETA ALBASTRĂ!

Prof.Înv.Prim. Camer Ramona Elena

Școala Gimnazială Gâștești, Pașcani, Iași

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
381
 Protecția mediului înconjurător este o temă din ce în ce mai dezbătută atât la nivelul Uniunii
Europene cât și la nivel global. Schimbările climatice și consecințele deseori devastatoare ale
acestora au dus în atenția noastră, a tuturor necesitatea de a face mai mult pentru a proteja mediul.
Ființele umane au nevoi de bază cum ar fi hrana, adăpostul, îmbrăcămintea, sănătatea, dar toate
acestea provin și sunt interconectate cu natura. Cu cât suprasolicităm mediul care ne înconjoară prin
obținerea în mod excesiv de resurse, fie prin poluare sau deversarea de deșeuri, cu atât acesta nu va
mai putea sustine nevoile noastre pe termen lung. De aceea protecția mediului sub toate formele
sale, de la menținerea și extinderea spațiilor verzi la plantarea de arbori la colectarea selectivă și
reciclarea este în sarcina noastră.
Astfel este necesar adoptarea unei economii circulare se urmărește obiectivul de a reduce la
minimum deșeurile. Când un produs ajunge la sfârșitul duratei sale de viață, materialele din care este
făcut sunt păstrate în cadrul economiei de câte ori este posibil, de cele mai multe ori acestea fiind fie
reciclate și utilizate în alte scopuri, fie devenind materie prima secundară pentru alte produse.

Figură A Traseul economiei circulare (Sursa: Parlamentul European)

Economia circulară are multe beneficii atât la adresa mediului cât și a societății. Pe de o parte,
contribuie la reducerea deșeurilor, la creșterea productivității resurselor, asigurând o economie mai
competitivă, pe de altă parte prin reducerea semnificativă a deșeurilor generate contribuie la
reducerea impactului asupra mediului al producției și al consumului, permițând regenerarea
resurselor.
Planul de acțiune al UE pentru economia circulară stabilește un program de acțiune concret, cu
măsuri menite de a acoperi întregul ciclu: de la producție și consum până la gestionarea deșeurilor și
piața materiilor prime secundare. Acțiunile propuse vor contribui la "închiderea buclei" ciclului de
viață al produselor prin reciclarea și reutilizarea mai mare.
Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile pentru a folosi
lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer cantităţi mari de deşeuri
toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în
pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru
înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia
mediului înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între toţi factorii care

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
382
compun mediul. Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc
corelate cu legile naturii.
Astfel, știați că?
Data de 5 iunie a fost proclamată Ziua Mondială a Mediului?
Suprafața pământului este acoperită cu 70,9% apă, 29,1% teren.
Doar aproximativ 3% din apa totală a pământului este potabilă, cealaltă 97% apă fiind apă
sărată.
Cantitatea de lemn și hârtie pe care o aruncăm în fiecare an este suficientă pentru a încălzi 50
de milioane de case pentru 20 de ani.
.În fiecare an 15 milioane de hectare de pădure sunt tăiate sau arse.
Hârtia poate fi reciclată de maxim 6 ori, deoarece după cea de-a șasea reciclare fibrele devin
prea slabe și nu mai țin.
O doză de aluminiu poate fi reciclată la infinit fără a-și pierde calitățile

Bibliografie:
1. https://www.ecotic.ro/wp-content/uploads/2020/03/Final-Manual-de-protectia-mediului.pdf
2.http://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/priorities/economia-
circulara/20151201STO05603/economia-circulara-definitie-importanta-si-beneficii

PROTEJAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Prof. Buda Adriana Marioara

Şcoala Gimnazială Nr.1 Ciumeghiu, jud. Bihor

Cum protejăm mediul înconjurător?

Lumea animalelor are din ce în ce mai multă nevoie de protecţie şi conservare, deoarece
vânătoarea excesiva, defrişarile şi dezechilibrele biologice create de om o amenintă cu mari
distrugeri. Toate speciile de plante şi animale aflate în perimetrul rezervaţiilor devin în mod automat
monumente ale naturii.
Protecţia mediului înconjurator a apărut ca problema a omenirii numai în zilele noastre,
respectiv atunci când omul a cucerit întregul spaţiu al Terrei prielnic vieţii.
Acum, bogătiile şi resursele de energie sunt afectate în aşa masură încât se întrevede epuizarea rapidă
a unora dintre ele, iar unele condiţii esenţiale vieţii, că apa sau aerul, dau semne de otrăvire.

Cum şi de ce să oprim poluarea atmosferei?

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
383
 Protecţia mediului nu este numai responsabilitatea organizaţiilor ecologiste care se straduiesc
să oprească un dezastru ecologic, ci a noastră, a fiecărui individ în parte. Având în vedere că
atmosfera este « scutul » care permite existenţa vieţii pe Terra, ar trebui ca reducerea poluării
atmosferei să fie un imperativ. Datorită amplorii pe care a luat-o în ultimii ani fenomenul de poluare
a atmosferei (poluare naturală, artificială, chimică, fizică, biologică), echilibrul atmosferic a fost
dereglat. Se estimează că poluarea atmosferei contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese în
SUA. În fiecare an dezvoltarea îndustriei generează miliarde de tone de materiale poluante. Deşi s-au
lansat nenumărate campanii ecologiste, poluarea atmosferei este înca o realitate dură ale cări efecte le
suportam cu toţii zi de zi.

Salvaţi mediul înconjurător!!.

Trăim în secolul vitezei şi am devenit prea preocupaţi de propria persoană fără să ne gândim
la ceea ce ne ţine cu adevarat în viaţa sănătoşi : mediul înconjurător ( pământul, pădurea, apa, aerul ).
Topirea gheţarilor, inundaţiile sau disparţiia a mii de specii de plante şi animale sunt doar câteva
semne că planeta nu mai are puterea de a lupta singură ci are nevoie de ajutorul nostru !
În ultimii zeci de ani numărul de persoane cu diverse boli de plămani, cancer, chisturi, etc s-a
înmulţit alarmant. Cauza este aerul pe care-l respirăm, apa pe care o bem şi alimentele pe care le
consumăm. Multe persoane cred ca nu intră în sarcina lor protejarea mediului, ci a autoritaţilor, astfel
încât, dupa o ieşire la iarba verde lasă în urma lor tot felul de resturi care ajung să " omoare"
vegetaţia. Trebuie să învăţăm să respectăm natura ca pe o " mamă " deoarece ea ne dăruieşte toate
cele necesare supravieţuirii şi să nu mai aruncăm în ea cu gunoaie.
Reciclarea aduce de asemenea beneficii mari planetei.
Deşeurile menajere trebuiesc mai întâi sortate, înainte de a le arunca în containăre, şi apoi separate pe
tip de deşeu reciclabil (plastic, sticlă, hartie).

Bibliografie:

Eugen A. Pora, Apărarea mediului înconjurător, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1976.

SPECII OCROTITE
Prof. dr. Grec Sonia Livia

Şcoala Gimnazială Nr.1 Ciumeghiu, jud. Bihor

Europa ii recunoaste Romaniei atuul biodiversitatii: aici traiesc jumatate din salbaticiunile
vechiului continent. Suprafata Carpatilor din Romania constituie habitatul a 35% dintre lupii

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
384
europeni, 50% dintre ursi si 30% dintre risi. Ne putem chiar mindri cu aspretele, o specie de peste
care dateaza de acum 30 de milioane de ani si care e de negasit in vreo alta tara din lume. Fauna
Romaniei cuprinde 62 de specii amenintate: 15 de mamifere, 13 de pasari, doua de reptile, 10 de
pesti si 22 de nevertebrate. Detinem, deci, 62 de specii amenintate in diverse stadii, de la critic la
moderat. De la sturioni sau foca sihastru la linx si testoase, la racul european ori vipera de stepa.
Exista si proiecte de repopulare, ca acela, de succes, prin care a fost resuscitata capra neagra sau
marmota.
In 1935 se infiinteaza Parcul National Retezat, urmat de alte rezervatii naturale: Padurea Letea,
Finetele Clujului, Codrul Secular Slatioara. In 1965, in Romania existau 130 de rezervatii, intinse pe
o suprafata de 75.000 de hectare. In prezent, in Romania sint 134 de rezervatii naturale si monumente
ale naturii cu o suprafata de 130.000 de hectare.
Multe dintre speciile prioritare sunt pe cale de disparitie. Un exemplu ar fi foca sihastru, cu
burta alba sau calugar, al carei habitat se afla pe coasta bulgara si romana a Marii Negre. Specia a
fost aproape eradicata de catre pescari, deoarece se credea ca le distruge plasele. Actualmente,
estimarile spun ca nu exista mai mult de 400 de exemplare. Si perpetuarea unor efective de pesti este
periclitata. Un efect nefast asupra lor a avut constructia barajelor si lacurilor de acumulare pe o parte
din riurile interne, de pilda sistemul hidroenergetic de la Portile de Fier I si II. Acestea din urma nu
sint dotate cu trecatori pentru specii migratoare precum sturionii, lucru care impiedica reproducerea
naturala in zona Cazanelor, spatiu predilect al imperecherii. In aceste conditii, afectate pina in pragul
extinctiei sint populatiile de pastruga, morun, cega si nisetru.

Monumente ale naturii sunt declarate specii de animale sau plante care se afla in pericol de
disparitie (capra neagra, ursul, rasul, floarea de colt, sangele voinicului etc. sau arbori de varste
considerabile).

In Romania, numarul râsilor se estimeaza la 2.000 de exemplare, Carpatii fiind zona cea mai
dens populata de aceasta specie (si de ursi, si de lupi) din Europa. Risii sint insa greu de numarat prin
metode traditionale, pentru ca sint activi noaptea tirziu si dimineata devreme, atunci cind ei se pot
orienta vizual, iar noi, nu.

Dintre cele aproape 150 de specii periclitate pe plan european care cuibaresc in Romania, opt
sint amenintate cu disparitia: pelicanul comun si cel cret, rata rosie, acvila tipatoare mare, acvila de
cimp, vinturelul mic, cristeiul de cimp si dropia“, afirma Dan Munteanu, presedintele Societatii
Ornitologice Romane. Unele specii ca piciorongul, califarul rosu si cel alb, stircul lopatar, au fost
declarate monumente ale naturii.

O alta specie primejduita in Delta este pelicanul, a carui perioada de incubatie este perturbata
adesea de ambarcatiunile cu turisti care doresc sa ii admire cit mai indeaproape zborul.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
385
 PELICANI

In Delta Dunarii exista specii înalt pretuite, aflate pe cale de disparitie, ca Nimphaea alba si
Nuphar luteum, specii rare ca rata sulitar (Anas acuta), rata pitica (Anas crecca), rata lopatar (Anas
clupata), rata cu ochiul alb (Aythia niroca). Specia tiganusul (Plegadis falcinellus) inclusa în
componenta pasarilor sfinte egiptene, ocupând cuiburile noastre din stuharie, a atins un numar stabilit
de noi de peste 500 exemplare.

Nu tot atat de spectaculoase precum crocodilii, dar mai vechi decit acestia, broastele testoase
se sting intr-o criminala nebagare in seama. Au traversat sute de milioane de ani in armurile lor
ciudate si incomode ca sa dispara tocmai in zilele noastre, sub ochii nostri. La Centrul de Crestere in
Captivitate a Testoasei lui Hermann (CCCTH) din comuna Eselnita-Mehedinti, se da o batalie
disperata, contra cronometru, pentru salvarea testoaselor. Cladirea si aparatele sofisticate, cum se vad
in documentarele de la Animal Planet, au costat sute de mii de euro. Doar o particica din cele 300 de
milioane de euro alocati de UE pentru ocrotirea speciilor pe cale de disparitie de pe continent.

Parcul Natural Portile de Fier a fost infiintat, prin lege, in 2003 si are citeva caracteristici
unice: este cel mai mare parc natural din Romania (peste 115.000 de hectare); are o diversitate
geologica deosebita, e un adevarat muzeu de geologie in aer liber; intilnim acolo peste 4.000 de
specii de plante si peste 5.200 de specii faunistice, multe dintre ele protejate la nivel mondial.

Judetul Brasov, prin varietatea reliefului sau, este considerat un spatiu cu un foarte important
caracter turistic. Acest relief variat reprezinta arealul in care traiesc numeroase specii de plante
(multe endemice sau foarte rare) si de animale. Pentru o mai buna protectie si conservare a speciilor
de plante rare s-a luat decizia infiintari rezervatiilor naturale si a parcurilor nationale. Acestea,
precum si monumentele naturii se doresc a fi un element de ocrotire durabila a acestor specii, care
constituie un important punct de artactie in turismul brasovean. Astfel, judetul Brasov, se poate
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
386
mandri, din punct de vedere floristic, cu nu mai putin de 14 obiective floristice ocrotite. In continuare
sunt prezentate aceste baze de ocrotire si plantele protejate in fiecare din ele:

Piatra Craiului
Este parc natural cu statut provizoriu (statut obtinut si cu concursul Clubului pentru Protectia Naturii
si Turism din Brasov), avand ca specii rare si, astfel, ocrotite: garofita Pietrii Craiului (Dianthus
callizonus), specie endemica, unicat mondial, crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), macul
galben (Papaver pyrenaicum), floarea de colt (Leontopodium alpinum), sangele voinicului (Nigritella
rubra, N. nigra), tulichina mica (Daphne eneorum), ciubotica cucului (Primula intricata), Asperula
capitata, Campanula carpatica, Senecio carpaticus, Heracleum palmatum.

Observatie: Piatra Craiului adaposteste circa 40% din totalul speciilor endemice din Romania.

GAROFIŢA PIETRII CRAIULUI

Muntii Bucegi
Cuprind obiective floristice si faunistice reprezentate in abruptul Bucsoiului, Valea Malaiesti si
Valea Gaura.

Specii ocrotite: Daphne blagayana (iedera alba), Angelica archangelica (angelica), Leontopodium
alpinum (floarea de colt), Nigritella rubra (sangele voinicului), Dryas octopetala (argintica), Salix
herbacea, Salix reticulata (salcii pitice), Papaver pyerenacium (macul galben), Botrychium lunaria
(iarba dragostei), Silene acaulis (iarba rosioara). Ca arbusti se intalnesc Pinus montana (jnepenii),
Juniperu

(ienparul),Rohodendron kotschyi (smardarul, bujorul de munte ).

Tigaile din Ciucas

Rezervatie ce adaposteste, ca specii de prima importanta in ocrotire: Leontopodium alpinum (floarea

de colt), Rohodendron kotschyi (smardarul, bujorul de munte), Nigritella rubra (sangele voinicului).

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
387
SÂNGELE VOINICULUI

Tampa
Este o rezervatie complexa, avand ca specii rare: Fritallaria Montana (bibilica), Cypripedium
calceolus (papucul doamnei), Iris caespitose (stanjenelul), Dracocephalum austriacum (mataciunea),
Rosa spinossisima (macesul pitic), Spirea crenata (cununita de calcar), Pedicularis campestris.

Stejarisul Mare (Coltii Corbului Mari)

Draba haynaldi (flamanzica).

Stejarisul Mic (Coltii Corbului Mici)

Stipa pulcherrima (colilia), Poa badensis (firuta de piatra), Biscutella laevigata (ochelarita).

Dealul Cetatii (Lempes) si Dealul Sanpetrului

Pulsatilla montana (deditelul), Adonis vernalis (ruscuta de primavara), iris hungarica, Iris caespitosa
(stanjenei), Amygdalus nana (migdal pitic), Cerasus fruticosa (visinel).

Mlastina eutrofa de la Harman

Armeria alpina (jimla), Pedicularis sceptrum carolinum (daria), Primula farinosa (ochii broastei),
Drosera anglica (roua cerului – planta carnivora).

Padurea si mlastinile de la Prejmer

Fritillaria meleagris (laleaua pestrita), Ribes nigrum (coacaz negru), Trollius eoropaeus (bulbucii de
munte), Campanula latifolia (clopotei), Iris sibirica (stanjenelul siberian), Senecio daria (cruciulita),
Armeria alpina (jimla).

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
388
Mlastina de la Stupini
Primula farinosa (ochii broastei), Saxifraga mutata.

Poiana de narcise de la Dumbrava Vadului

Narcissus stellaris (narcisa), Trollius europaeus (bulbucii de munte), Iris sibirica (stanjenelul
siberian).

Padurea Bogatii (rezervatia stiintifica)

Hepatica transsilvanica (crucea voinicului).

Mlastina eutrofa de la Dumbravita Barsei

Redicularis sceptrum carolinum (daria), Menyanthes trifoliata (trifoistea), Trollius europaeus
(bulbucii de munte).

Organizatiilor nationale de profil le revine rolul, determinant, de a aduce la cunostinta opiniei publice
situatia de fapt a acestor specii, de a intreprinde masuri ce au rolul de a face populatia sa
constientizeze importanta protejarii si perpetuarii acestor vietati si plante nepretuite, a caror disparitie
ar insemna o imensa pierdere, de nerecuperat vreodata. Deasemenea, aceste organizatii trebuie sa ia
orice masura permisa de lege in scopul salvarii acestor specii, aflate in prag de disparitie, pentru ca
prezenta lor sa ne incante ochiul si sufletul, la fel ca pana acum.

Bibliografie:

Oprea Anca,Să cunoască natura,Editura Corint,București,2012

Turleanu Sorin,SOS-Natura în pericol,București,2010

Apostol Dorin,Neștiuta natură,Editura Ion Creangă,București,2009

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
389
 ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ

Prof. Herdean Raluca Denisa

Şcoala Gimnazială Nr.1 Ciumeghiu, jud. Bihor

Am observat că în ultimele decenii, în mass media se discută tot mai des pe tema „Efectele
încălzirii globale”. Nu de puține ori m-am întrebat: „care este cauza?”, „care sunt aceste efecte?” sau
„cum se manifestă ele?”. Răscolind articole din media am descoperit tot soiul de răspunsuri care mai
de care, relevante, mai puțin relevante, logice sau de-a dreptul ridicole. În anumite situații, mass
media joacă un rol esențial în informarea sau dezinformarea publicului țintă. Pentru subiectul în
cauză există un procentaj infim al mass-mediei, care spune căexagerările privind încălzirea globală
sunt reale, însă ceea ce îmi propun să demonstrez este contariul. Așadar, ce informații sunt exagerate
și cum le putem filtra pe cele cu adevărat utile de cele controversate?
Pentru a clarifica înca de la început, noțiunea de ,,încălzire globală” se referă la totalitatea
valorilor temperaturilor medii anuale înregistrate atât la nivelul solului, dar și a apelor oceanice la
nivel planetar. Deși există o diferență subtilă între schimbările climatice și încălzirea globală,
principalul actor este însăși omul. Cum? De ce noi? Prin ridicarea nivelului de trai, prin revoluția
industrială si avansul tehnologic din ultimii zeci de ani, prin dorința de a avea o viață mai comodă,
omul a descoperit un mod mai simplu de a folosi energia din mediul inconjurător. Arderea de
combustibili fosili (cărbune, petrol, gaz) la o scară foarte mare aduce după sine si un cost foarte
ridicat. Un produs inevitabil este poluarea, care prin emisia extrem de rapida și ridicată de gaze cu
efect de seră, a accelerat ritmul încălzirii planetei.
Deși creșterea nivelului mărilor si oceanelor este o realitate cunoscută de toți, nu se știe
perioada de timp și nivelul la care acestea vor crește. Există dovezi empirice contrar unor opinii
publice promovate in presă, precum că evenimentele extreme climatice au o vulnerabilitate mai
scăzută în rândul umanitații: „o tendință în scadere a vulnerabilității umane și economice este
evidentă” dar și că „ratele medii globale ale mortalității și pierderilor au scăzut de la 6,5 și,
respectiv, de aproape 5 ori, din 1980 până în 1989 până în 2007-2016”3.Într-un timp nu foarte
îndelungat, consecințele încălzirii globale vor fi cu mult mai vizibile decât sunt în acest moment.
Chiar dacă din punct de vedere economic topirea ghețarilor ar putea duce la exploatarea zăcămintelor
de gaze naturale și petrol, momentan blocate sub calota glaciară, ridicarea nivelului mărilor ar avea
un efect dezastruos pentru zonele mai joase ale planetei, cum este și cazul Veneției. Totodată,nu
putem exclude faptul că odată cu creșterea temperaturilor, pe de o parte avem anumite beneficii,
însăpe de cealaltă parte suntem obligați să nereeducăm și să ne remodelăm după noile schimbări
climatice. Atât agriculura, sănătatea, cât și transporturile vor avea de suferit în urma încălzirii
globale.

3Raport Science Direct, Global Environmental Change

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
390
 Consider că ceea ce poate fi interpretat ca o exagerare din partea mass-mediei este, de fapt, un
îndemn spre introspecție, spre ceea ce poate fi făcut de la cel mai mic nivel, pentru că stă în puterile
noastre să diminuăm schimbările climatice. Anul 2020 a fost un an critic pentru planeta noastră.
Știința este cât se poate de clară, încălzirea globală există și ne amenință viitorul. Combaterea
schimbărilor climatice este o lecție pe care ar trebui să o învățăm cu toții, indiferent de rasă, sex,
vărstă sau afiliere politică. În acest sens, la nivel de țară putem urma exemplul Regatului Unit al
Marii Britanii care a devenit prima economie majoră ce a legiferat emisiile nete zero și care ajută și
educă populația cu privire la pregătirea pentru impactul climatic iminent.
Acest eseu nu urmărește să creeze neliniște în rândul persoanelor mai puțin informate, însă o
gândire individualistă și de-a dreptul egoistă de genul: „Ce-mi mai pasă, și-așa nu voi fi aici peste
zeci de ani”, este absolut nesănătoasă.

Bibliografie:

Eugen A. Pora, Apărarea mediului înconjurător, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1976.

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Prof. Cionca Ancuța Mihaela

Şcoala Gimnazială Nr.1 Mădăras

Fiecare etapă istorică, fiecare orânduire socială işi pune amprentă specifică asupra naturii şi a
ansamblului peisajului umanizat, ca urmare a modului diferit in care se desfaşoară relaţiile omului cu
natura locurilor. Caracteristicele epocii noastre sunt date de dezvoltarea tehnică, economică si
politică.

In ţara noastră, in vederea unei bune echilibrări a mediului inconjurător, s-au facut legiferari
privitoare la protecţia apelor, a mediului inconjurător, la dezvoltarea fondului forestier şi la
imbunătăţiri funciare. Toate acestea reprezintă garantia unor infăptuiri de raţionala gospodărire a
naturii, paralel cu utilizarea intensive a terenurilor si resurselor.

Poluarea reprezinta modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente

străine, numite poluanţi, ca urmare a activitaţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin
concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sanătaţii, creează
disconfort sau impiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vietii.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
391
 Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influentă deosebita asupra sănătaţii. De
calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafată cât mai ales a
celei subterane. Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau
practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a rezidurilor rezultate din
activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanţe chimice
in practica agricolă.

Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului
(atmosferica).

Construind fabrici şi uzine ,dezvoltând oraşele şi transporturile,defrisând pădurile pentru a

folosi lemnul şi a mări suprafeţe agricole,aruncând nepăsător în apă şi în aer cantitaţi mari de deşeuri
toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător,aşa încât uneori şi-a pus în
pericol însaşi viaţa lui .În asemenea situaţie ,fiinţa umană s-a văzut nevoita să ia atitudine pentru
înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru a protecta
mediul înconjurător ,pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între toţi factorii care
compun mediul.

Pentru că Pământul să rămână o planeta vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile
naturii.

Bibliografie:

Valeria Dițoiu, Nina Holban: Modificări antropice ale mediului, Editura Orizonturi universitare,
Timișoara, 2005.

Marinescu, Daniela. Dreptul mediului înconjurător, Ediţia a 3-a revăzută şi adăugită, Bucureşti,
Şansa, 1996.

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Înv. Preșcolar AL-KHEMESY CAMELIA
Școala gimnazială “M. Eminescu” cu structura G.P.P. Nr 4 Roșiorii de Vede

„Educaţia copilului trebuie să urmărească dezvoltarea respectului faţă de mediul natural.”

Educaţia ecologică constituie unul din obiectivele care se regăseşte la toate disciplinele de
învăţământ.
Interdisciplinaritatea ne oferă posibilitatea de a prezenta copiilor obiecte şi fenomene într-o
relaţie de intercondiţionare şi a-i face să înţeleagă pericolul dezechilibrului natural determinat de
influenţa omului.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
392
 O plimbare prin parc, un urcuş pe un deal, o excursie sunt tot atâtea posibilităţi de a intra în
contact cu natura.
Experiența trăită în natură este foarte importantă pentru un copil, valorând mai mult decât
orice explicaţie, imagine colorată sau film. Plimbările şi excursiile sunt importante şi aceste
experienţe trebuie exploatate şi după consumarea lor. Este de preferat ca la o zi sau două de la
excursie copiii să rememoreze experiențele trăite şi să discute despre ele, imagini, situaţii care le vin
în minte, să răspundă la întrebări de genul: „Ce ai descoperit? Ce ai simţit când ai pus mâna pe el/ea?
Cum arăta? Se mişca? Sărea? Se târa? Alerga?”.
La plimbare sau în excursie pot fi luate o hârtie, un creion, un aparat de fotografiat. În timpul
excursiilor vor fi încurajați să nu rupă crengi, frunze, flori, doar pentru că sunt frumoase, ori pentru a
le mirosi o clipă, ci să le imortalizeze prin desen sau printr-o fotografie. Desenele, fotografiile,
eventualele obiecte luate de la faţa locului (pietricele, frunze, conuri) pot alcătui un jurnal de
călătorie, care va fi răsfoit din când în când de copii.
La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul formării
deprinderilor şi al trăirilor afective. Pentru grupele pregătitoare pentru şcoală şi clasele primare,
trebuie să existe o strategie de organizare a conţinuturilor ştiinţifice şi de transmitere a lor într-un
mod individualizat. Trebuie să axăm această strategie în mod special pe valenţe formative mai
accentuate construită adecvat capacităţilor specifice vârstei şi ritmului de dezvoltare al fiecărui copil,
nevoilor şi intereselor sale. De aceea, cunoaşterea mediului şi a problemelor sale, la această vârstă
trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Ori de câte ori este posibil
trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a manifesta atitudini. Copiii mici
tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de care se simt bine. Un
lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela, că dacă ei nu pricep de ce
trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini pozitive
faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în
timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea
faptului că hârtia trebuie reciclată.
Obiective :
 dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător;
 trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice;
 dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările
posibile ale faptei lor;
 înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea urmări
negative pentru om;
 formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;
 formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în natură; 
dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?);
 dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea formării conştiinţei
ecologice a copiilor, a capacităţii de transfer, de valorificare şi aplicare a experienţei
asimilate.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
393
 Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele mai
variate forme ale sale, se organizează o serie de acţiuni cu copiii:
 Observări spontane, observări pe termen lung;
 Plimbări, excursii, vizite în colaborare cu centru pentru protecţia mediului;
 Lecturarea unor texte inspirate de fauna şi flora noastră;
 Expuneri de diapozitive;
 Vizionarea unor emisiuni TV pe teme de educaţie ecologică;
 Formarea de cercuri ecologice: „Eco-piticii”, „Să iubim pământul şi natura”,
„Ocrotim viaţa”.
Formarea comportamentului ecologic la preşcolari se realizează folosind diferite mijloace
prevăzute de programă:
 Lectură după imagini, convorbiri, lectura educatoarei;
 Jocuri didactice, povestiri, scenete;
 Proiect de diafilme;
 Parada costumelor ecologice.

BIBLIOGRAFIE:
1. Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, „Educaţia ecologică la vârsta
preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I. Coresi, Bucureşti, 2008, pag 15-18;
2. Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, pag 233-240;

SURSE DE POLUARE CARACTERISTICE NIŞEI UMANE

Prof. Pătrașca Claudiu

Școala Gimnazială Andrid, jud. Satu Mare

Nişa umană reprezintă totalitatea locuinţelor de pe glob. Surse de poluare din nişă umană sunt
constituite din deşeuri rezultate din activitatea industrial a omului (detergenţi, cosmetice,
îmbrăcăminte, mobile, aparate casnice, ambalaje) şi deşeuri proprii existenţei umane (dejecţii,
cadavre) rezultate din activitatea fiziologică.
Nişa umană - ca sursă de poluare, produce efecte în continuă creştere datorită:
 diversificarii deşeurilor produse (creşterea nivelului de trai);
 creşterea cantităţii de deşeuri pe cap de locuitori,
 aglomerarea nişelor individuale în marile oraşe, unde procesele naturale de
autopurificare sunt limitate.
 Se pot distinge câteva aspecte:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
394
  o mare parte a deşeurilor nu sunt biodegradabile iar altele sunt toxice (exemple-
insectivorele). Rezultă efluenţi domestic- apele uzate nu pot fi epurate natural iar flora
bacteriană este alterată.
 în perioada sezonului rece - perioada de încălzire - sursa de poluare este constituită de
producerea energiei termice prin mijloacele diverse de încălzire care utilizează combustia
cărbunilor, lemnului, petrolului sau gazelor natural. De aici rezultă deşeuri solide (cenuşa,
fum, zgura, agenţi poluanţi ce se caracterizează prin dispersie teritorială şi cantitate).
 bacteriile patogene vehiculate în apele menajere uzate impun soluţii de purificare
(staţii de epurare).
Clasificarea deşeurilor din nişă umană sunt deşeuri solide şi deşeuri lichide.
Deşeurile solide a căror umiditate este 30% sunt:
 hârtie - 55%:
 ziare - 12%,
 cartoane - 11%,
 alte deşeuri - 32%,
 metalice - 9%:
 feroase-7,5%,
 neferoase-1,5%,
 alimentare -14%,
 textile - 5%,
 lemn - 4%,
 sticla - 9%,
 plastice - 1%,
 deşeuri diverse - 3%.
TOTAL - 100%
Deşeurile lichide - sunt apele uzate. Cantitatea apelor uzate este foarte importantă pentru calculul
instalaţiilor de tratament şi pentru posibilitatea de contaminare a emisiilor (ape de suprafaţa: râuri,
fluvii, lacuri formează emisarii).

TRANSPORTURILE- SURSA DE POLUARE

Pentru studiul acestei surse de poluare foarte importantă este clasificarea transporturilor:
 după modul de transport:
- transport terestru,
- transport naval,
- transport aerian.
 după mijloacele de propulsie:
- maşini cu aburi,

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
395
 - motoare cu ardere internă,
- motoare electrice,
- motoare cu reactive,
- tracţiune animală.
 după locul specific al transportului:
- transport urban:
- rutier,
- pe sine,
- transport interurban:
- rutier,
- pe şine,
- aerian,
- naval( maritim).
- transportul internaţional :
- rutier,
- pe şine,
- aerian,
- naval( maritim).
Maşinile cu aburi folosesc cărbunele pentru funcţionare iar poluanţii degajaţi sunt:
 vapori de apă,
 ozixi de carbon( CO şi CO2),
 fumul,
 cenuşa şi zgura,
 produsele de distilare a cărbunilor ce dau mirosuri specific în gările feroviare.
Motoarele ce explozie degajă produse de combustie incomplete, monoxidul de carbon (CO), oxizi
de azot (NOx) şi hidrocarburi nearse care sunt foarte toxice.
Dioxidul de carbon (CO2) şi vaporii de apă amplifică efectul de seră. Pământul este mai cald
decât o permite echilibrul radiant derect cu radiaţia solară, CO 2 rezultă:
 din arderea combustibililor pentru mijloacele de transport,
 arderea în surse individuale de energie termică (locuinţe),
 arderea combustibililor în centrale termice pentru încălzirea locuinţelor şi apă caldă
menajeră,
 surse de energie industrială.
Densitatea parcului de automobile în lume

Regiunea Densitatea(locuitori/auto Turism) Parc în 1986

1970 1980 1986 (milioane vehicule)
Statele-Unite 2 1,9 1,8 135
Europa Occidentala 3,3 2,8 125

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
396
 Oceania 5,2 3,3 2,8 125
Canada 4 2,6 2,2 11
Japonia 3 4,9 4,2 29
Africa de Sud 12 12 11 3
Europa Orientala 12 12 11 3
America Latina 36 18 15 26
Uniunea Sovietica 38 32 24 12
Asia 147 95 62 12
Africa 196 111 110 5
India 191 718 554 1,4
China 902 18.673 1.374 0,8
Lume 18 14 12 386
Se remarcă o puternică contaminare cu plumb a solului şi a vegetaţiei de-a lungul autostrăzilor
(bradul dispare, ca şi alte specii sensibile).
Se poate constata prezenţa Pb rezultat din arderea combustibililor, în regiuni îndepărtate, de ex.
Groenlanda, unde conţinutul în plumb al gheţarilor a crescut de 20 de ori în timpul ultimilor 40 de
ani. Efectele plumbului sunt somatice şi fenetice. În 1991, legislaţia internaţională a limitat folosirea
plumbului la benzină.
Poluarea produsă de mijloacele de transport este amplificată datorită extinderii transporturilor
aeriene în stratosferă.
Pericolul potenţial reprezentat de poluarea motoarelor cu ardere internă impune o reglementare a
emisiilor maxime de poluanţi, ceea ce este în contradicţie cu interesul economic.
AGRICULTURA, SILVICULTURA SAU ZOOTEHNIA

Ramuri ale economiei umane bazate în primul rând pe relaţiile cu mediul înconjurător, ele au
devenit surse de poluare şi elemente de distrugere. De exemplu: defrişarea terenurilor prin arături a
condus la arderea solului datorită acţiunii ploii şi vântului (dezastre în savanele emericane).
Principalii factori sunt: eroziunea, animalele şi exploatarea agricila excesivă.
Eroziunea - produsă în principal de ape este influenţată de exploatarea neraţională a pădurilor
situate pe terenurilor în pantă. Se cunosc prejudiciile cauzate de distrugerea pădurilor şi a solului
datorită acţiunii torenţilor.
Animalele - chiar şi cele domestic ( ex. caprele) distrug iremediabil vegetaţia arboricolă în
dezvoltare, lansării împiedicând regenerarea pădurilor. În regiunile calde ale terei elefanţii distrug
culturile agricole şi arborii din savane favorizând dezvoltarea deşertului. Deşeurile fermelor pentru
creşterea animalelor pot constitui agenţi poluanţi deoarece conţin acizi şi distrug solul (complexe de
porci). Migraţia lăcustelor, explozia populantiilor de şoareci şi de furnici sunt adevărate pericole
ecologice.
Exploatarea agricolă excesivă (monocultura) poate determinarea perturbarea mediului
înconjurător prin alterarea ciclurilor chimice elementare, biotopul rămâne infertil, deoarece este sărac
în fosfor, calciu, azot şi oligoelemente. Justus var Liebig a propus utilizarea îngrăşămintelor pentru

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
397
amelioararea solurilor deficitare. Această soluţie de importanţă economică deosebită a devenit o
sursă de noi agenţi poluanţi. Nitranţii (azotaţii) sunt toxici pentru copii şi produc invadarea apelor cu
colonii de alge sau alte plante acvatice.
Insecticidele (pesticidele) distrug, la utilizare, o parte din flora şi fauna necesare în metabolismul
ecosistemului, exemple ALDRIN, DIELDRIN, ENDRIN, DDT, BHC, etc.
Ierbicidele au acelaşi efect, exemple: 2,4D, 2,45T, FENOPROP, 2,3,6TBA< FENAC <
SIMAZINA.
Apă şi vântul poarta substanţele toxice depuse pe sol, dându-le posibilitatea de a contamina apele
de suprafaţă se atmosfera.
Zootehnia-substanţele care stimulează creşterea animalelor pot avea o influenţă negative asupra
evoluţiei altor specii sau generaţii ale aceleaşi specii, sau chiar asupra omului care consumă carnea.
În agricultură modernă, un rol important îl are amenajarea terenului - administrarea apelor pentru
irigaţii.
Barajele şi canalele de irigaţii modifica regimul hidrologic şi sistemul ecologic local.
Efectele pozitive: dezvoltarea civilizaţiilor: Egipt, Mexic, Mesopotamia China, etc.
Efectele negative: solidificarea terenului ca în sudul Irak-ului, unde nu există un drenaj natural sau
artificial s-a produs ridicarea (creşterea) nivelului de apă freatică. Lacul Aral – 1993 - a dispărut în
mare parte datorită programului de irigaţii a terenurilor egricole. Apele de suprafaţa au fost dirijate
cu prioritate pentru irigaţii, volumul de apă s-a diminuat şi lacul devine un sol uscat, deşi constituia
cea mai mare sursa de apă şi de peşte a regiunii ruse.

Bibliografie:

1. Protecţia Mediului - MARICICA VASILACHE, GH. IONESCU VASILACHE-

Editura Expeţilor Tehnici Iaşi, 1998

2. Construcţii şi Mediu - DANIEL STAN - Matrix Rom Bucureşti

3. Ecologia şi Protecţia Mediului - Nicolae Găldean, Gabriela Staicu - Editura

Economică Bucureşti

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
398
 TIPURI DE POLUARE ŞI POLUANŢI. PRINCIPALELE LOR EFECTE

Prof. Bobiș Sorin Georgel

Şcoala Gimnazială Nr.1 Ciumeghiu, jud. Bihor

Poluarea naturală - reprezintă cea mai veche formă de poluare, manifestată la început prin
frecventele erupţii vulcanice, apoi prin resturi organice şi continuând cu apariţia şi dezvoltarea
societăţii umane.

Poluarea biologicaă- este dată de acumulări de dejecţii şi resturi organice, în cantităţi ce

depaşesc capacitatea descompunătorilor de reciclare a acestora. În această categorie de poluare sunt
incluse şi exploziile unor organisme care afectează viaţa altor organisme, adesea şi a omului.
Epidemiile de holeră, ciumă, malaria etc. reprezintă forme de poluare, întrucât generează disconfort,
produc îmbolnăviri sau chiar moartea indivizilor.

Poluarea menajeră - a apărut odată cu revolţtia neolitică şi se agravează în timpul revoluţiei

industriale şi a urbanizării. Luându-se în considerare perspectivele creşterii demografice şi
concentrarea în aşa numitele « megalopole », precum şi creşterea condumurilor, Monod şi De
Castelbajac consideră că celelalte forme de poluare « …sunt mai puţin periculoase pentru mediul
înconjurător decât această concentraţie galopantă a populaţiei ».

Focul a jucat un rol important în evoluţia speciei umane, atât în privinţa sistemului de
alimentaţie, cât şi a posibilităţilor de adaptare a mediului la cerinţele biologice ale omului. În acelaşi
timp, însă focul este considerat ca şi un poluant natural, deoarece el contribuie la creţterea
concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă, iar când apar incendii în ecosisteme putem vorbi de
adevărate dezastre ecologice. Fumul, dioxidul de carbon, gudroanele rezultate în urma incendiilor
sunt dispersate în atmosferă, pe mari distanţe, modificând parametrii climatici.

Poluarea atmosferei. « Plapuma protectoare a Terrei », cum mai este numită atmosfera, are o
grosime de cca 3000 km, dintre care primii 50-80 (troposfera, tropopauza, stratosfera şi stratopauza)
influenţează în mod nemijlocit viaţa. Orice modificare survenită în compoziţia aerului din aceste
strate se va răsfrânge într-un fel sau altul asupra organismelor vegetale şi animale. Aerul este supus
totuşi unor modificări din ce în ce mai profunde, care-i schimbă compoziţia cunoscută, menţinută
într-un echilibru relativ stabil, de milioane de ani. Datorită poluării industriale şi rutiere, în unele
oraşe mari ale lumii mor anual cca 100.000 de persoane (Mexico).

Principalele noxe deversate în atmosferă (de către industrie şi transporturi) sunt : oxizii de
carbon, oxizii de sulf, oxizii de azot, PAN (peroxiacetatul de nitril), ozonul, CFC (clorfluorcarbon),
fluorul, plumbul, pulberile, smogul, ploile acide. Acestea pot produce adevărate dezastre ecologice.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
399
 Totuşi, faptul că se utilizează tot mai mult benzina fără plumb, faptul că se inchid multe
întreprinderi a ăaror tehnologie e puternic poluantă sunt doar mici speranţe că vom putea respira un
aer mai curat.

Poluarea solului. Odată cu extinderea agriculturii moderne, de tip intensiv, tehnologiile

aplicate neglijează solul, acordând importanţă plantelor şi producţiilor realizate de acestea. Principiul
agriculturii biologice « să hranim solul pentru a hrăni planta » a fost înlocuit cu « să hranim planta
pentru a obţine producţii cât mai mari », chiar dacă acesta din urmă presupune costuri energetice
foarte mari.

Folosirea ingrăşămintelor minerale micşorează puterea de regenerare a fertilităţii solului şi

accentuează distrugerea structurii acestuia.

Pesticidele (ierbicide, fungicide, insecticide) se folosesc într-o gamă de produse comerciale, ce

oscilează între 50 şi 60 000 şi sunt administrate într-o cantitate de aproximativ 4 milioane t/an.

Alte surse de poluare a solurilor sunt reprezentate de activitatea industrială (eliminarea şi

deversarea compuşilor cu metale grele), transporturile (prin hidrocarburile risipite, prin clorura de
sodiu folosită în timpul iernii pe şosele), zootehnia de tip industrial (prin împrăştierea dejecţiilor
nefermentate şi cu multe resturi de medicamente, cupru, pesticide, detergeţti).

Ar trebui să privim solul ca pe un organism viu, foarte complex, ca pe un bun de care depinde
necondiţionat nu numai viaţa, în general, ci viaţa noastră, a celor de azi şi a celor ce vor urma.

Poluarea apei. Dacă aerul, aşa cum este, deocamdată poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu
acelaşi lucru se întâmplă cu apa potabilă.

Considerată ca fiind cauza materială a tuturor lucrurilor (Thales din Milet, sec VIII-VI i.e.n.),
apa este pe drept cuvânt « o bogăţie mai scumpă decât tot aurul Terrei » (Giurcaneanu,1982). Faptul
că ea ocupa 70% din suprafaţa planetei, creează falsa impresie că ar fi suficientă şi « imună » la
intervenţiile umane. Analizând repartiţia ei, vom constata că 97% este reprezentată de oceanul
planetar şi doar 3 % reprezintă apa dulce., iar din aceasta din urmă , aproximativ 77% este blocată în
calotele glaciare. În timp s-a constatat o creştere destul de mare a consumului de apă, cea mai mare
parte fiind utilizată în scopuri agricole. Dar în ape se aruncă şi se deversează cantităţi uriaşe de
substanţe impurificatoare (reziduuri organice, detergenţi, hidrocarburi, minereuri ), bazinele acvatice
transformându-se încet dar sigur în « lăzi de gunoaie ale Planetei » (Cristea V.)

Poluarea apei nu se realizează numai prin deversarea diverselor noxe şi deşeuri direct în
bazinul acvatic, ci şi indirect, fie prin ploile acide, fie prin apele de scurgere de pe versanti, fie prin
apele freatice.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
400
 Poluarea fizică. Poluarea sonoră a devenit o problemă actuală, mai ales în ţările
industrializate. Intensitatea şi frecvenţa undelor sonore, asociate cu durata lor de acţiune generează
zgomote ce pot produce stare de jenă, discomfort sau chiar leziuni ale aparatului auditiv.

Poluarea radioactivă a fost cuprinsă în lista fenomenelor periculoase pentru intreaga biosferă,
odată cu dezastrul provocat de cele două bombe nucleare, lansate la Hirosima şi Nagasaki (6,
respectiv 9 august 1945) şi care au afectat 487.354 persoane, din care 101.903 au decedat.

O altă formă de poluare o reprezintă războiul, care devastează în mod neselectiv atât
ambianţa ecologică, cât şi pe cea culturală, fiind considerat ca prima şi cea mai mare problemă a
contemporaneităţii, iar cursa înarmării constituie cea mai alarmantă sursă de poluare

Poluarea psihică. Indira Ghandi, fost prim-ministru al Indiei spunea despre foame că e “cea
mai cumplită formă de poluare”. De această poluare suferă circa 2 miliarde de oameni, dintre care
aproximativ 800 traiesc într-o sărăcie absolută.

Foamea şi sărăcia sunt considerate forme de poluare psihică, pentru că ele generează
discomfort în viaţa oamenilor, dezechilibre în evoluţia şi funcţionarea firească a Naturii.

Bibliografie:

Turleanu Sorin,SOS-Natura în pericol,București,2010

Apostol Dorin,Neștiuta natură,Editura Ion Creangă,București,2009

POLUAREA INDUSTRIALĂ
Prof. Pășcuț Denisa Aura

Şcoala Gimnazială Nr.1 Ciumeghiu, jud. Bihor

La ora actuală, industria este considerată cea mai importantă sursă de poluare. Domeniul poluării
industrial este foarte larg, cuprinzând probleme de poluare ale locului de muncă până la consecinţe
ecologice globale care intereseaza toată planeta.

Poluarea la locul de muncă se caracterizează prin prezenta substanţelor sau a factorilor nocivi în
zona locului de muncă şi pot avea ca efect bolile profesionale. Este domeniul de studio ai igienii
muncii şi poluarea se reflectă în epunerea profesională.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
401
 Aproape orice meserie conţine factori nocivi, care provoacă cel puţin iritaţii, exemple:
 frizerii ce folosesc cosmetic;
 muncitorii din fabricile de material de construcţii care inhalează praf de azbest, de
ipsos, de ciment, etc.
 muncitorii din mori ce inhalează praful de făină
Există şi căi complexe prin care agentul poluant ajunge din industrie la om. Este cazul greşelilor
de manevrare a produselor chimice din procesele tehnologice care pot ajunge în altă parte şi pot
declanşa poluarea unui anumit lanţ trofic. În aceste cazuri cercetările pentru depistarea sursei de
poluare sunt complexe, lungi şi costisitoare. În general, contaminarea produsă de poluanţii industriali
are un drum direct, ajungând de la sursă (coşul de fum al uzinei) până la organul respirator al omului.
Poluarea industrială globală este dependentă de activitatea industrială, care depinde de consumul
energetic.
Evoluţia consumului de energie
%Gaze Energie Energie Total echivalent m
Anul Carbune Petrol
naturale Hidraulică nucleară petrol/zi
1930 75 17 5 3 - 2,7x10
1950 52 32 10 6 0,1 4,6x10
1970 22 53 18 6 1 11.0x10
1980 15 55 17 6 7 17,4x10
1895 14 54 16 6 10 23,2x10
Poluarea industrială va rămâne, şi în viitor, o problemă ce trebuie să constituie o preocupare
permanentă a oamenilor de ştiinţă, a autorităţilor locale, a guvernelor şi ale organizaţiilor
internaţionale.
Poluarea industrială se propagă prin aer şi prin apă.
Pentru poluarea aerului este vinovată industria care produce energia electrică, prin gazele
evacuate de centralele termine şi de asemenea alte ramuri industriale (metalurgică, a cimentului, etc.)
Surse industriale de poluare cu praf şi fum

Industria Sursa de poluare Agentul poluant

Furnale, maşini de
Oţelării sintetizare Oxid de fier, praf, fum
Furnale şi topitorii
Metalurgie neferoase Regenatorii şi Fum, fumuri de ulei şi metale
Rafinării depetrol Catalizatori, Praf de catalizatori, cenuşă de
Incineratorii de nămol
Nămol
Ciment Portland Cuptor, uscător,
Sisteme de
Manipulare Praf de ciment şi alcalin
Fabrici de hârtie Cuptoare de
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
402
 Recuperare a
Chimicalelor şi de Prafuri de substanţe chimice
Calcar
Fabrici de acizi Procese termice,
(sulfuric, fosforic) Acidularea rocii
Fosfatice, sisteme Praf, ceaţa acidă
De manipulare
Cocserii Încărcare,
Descărcare,
Celulele Praf de cocs, gudroane de carbon
Cuptorului, răcire,
Manipulare
Fabricarea sticlei şi a Manipularea
Fibrei de sticlă Materiilor prime, Praf de materiale, ceaţa de acid
Cuptoare de sticlă, sulfuric, oxizi, alcaline , aerosoli
Tragerea fibrelor De răşini.

Mult mai variată este poluarea industrială pe calea apei.

Importanţa acestui tip de poluare creşte cu consumul industrial specific de apă, dacă consumul
este mai mare posibilităţile de răspândire în mediu a substanţelor nocive care rezultă din diverse
procese industriale se amplifică.

Bibliografie:

1. Protecţia Mediului - MARICICA VASILACHE, GH. IONESCU VASILACHE- Editura

Expeţilor Tehnici Iaşi, 1998
2. Construcţii şi Mediu - DANIEL STAN - Matrix Rom Bucureşti
3. Ecologia şi Protecţia Mediului - Nicolae Găldean, Gabriela Staicu - Editura Economică
Bucureşti

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
403
 SURSE DE POLUARE ŞI NATURA AGENŢILOR POLUANŢI
Prof. Huple-Moldovan Irina-Denisa

Școala Gimnazială Nr.1 Ciumeghiu

SURSE NATURALE LATENTE DE POLUARE

Pe planeta pământ, sursele naturale de poluare sunt: vulcanii, gazele calde şi reci (mofete şi
fumarole), furtunile de praf, etc.
Agenţii poluanţi potenţiali naturali sunt:
1. Ozonul,
2. Praful,
3. Apele subterane acide şi saline,
4. Gazele (mofete reci şi fumarole calde) care însoţesc vulcanii.
OZONUL(O3) este o substanţă foarte periculoasă pentru om, chiar dacă este în concentraţii
reduse, în aerul respirabil. În mediul său de viaţa omul nu întâlneşte cantităţi periculoase de ozon, dar
cu ocazia zborurilor în stratosferă cu avioanele supersonice (la 10-15 km altitudine) el întâlneşte
concentraţii din ce în ce mai mari de ozon care pot deveni periculoase pentru sănătate. La distanţă
ozonul este un protector biologic şi constituie un ecran împotriva radiaţiilor solare ultraviolete.
În troposfera, procentajul de ozon este redus, periculos pentru om şi păsări.
În stratosferă, moleculele de oxigen sunt supuse acţiunii radiaţiei solare ultraviolete, având ca
rezultat o reacţie fotochimică, a cărei formă simplificată, este:
3O2→2O3
La un procentaj mai mare de ozon se reduce capacitatea vitală şi apar modificări în difuzia
dioxidului de carbon, datorită edemului pulmonary instalat în aceste condiţii. Aceste efecte au fost
constatate în timpul zborurilor între Europa şi America şi Extremul Orient, în timpul primăverii când
concentraţiile sunt maxime. Cercetările realizate în 1973 au pus în evidenţă cantităţi foarte mari de
ozon în aerul respirabil şi placând de aici, efectele tragice asupra pasagerilor şi echipajelor de zbor.
Măsuri preconizate:
 diminuarea înălţimii lor de zbor;
 filtrarea aerului introdus în cabină;
 provizoriu-reducerea timpului de expunere;
 libertatea de alegere a altitudinii de zbor de carte piloţii pentru că concentraţia de ozon
nu este constantă la aceeaşi înălţime ;
 umiditatea aerului, pentru a reduce efectele de iritare a căilor respiratorii;
 filtre de cărbune activ, care descompune ozonul în oxigen liber;
 reciclarea aerului din cabină prin efectul de compresie a aerului (turbine de compresie
la 120oC pentru avioanele Boeing şi la 150oC pentru avioanele Concorde) care elimină
complet problemele de poluare cu ozon.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
404
 În 1985 o echipă britanică ce lucra la staţia Halley Bay în Antarctica, anunţă descoperirea
“Găurii” de Ozon (este diminuarea dramatică a cantităţii de ozon în stratosferă în timpul primăverii
australe (octombrie).
Lipsa de ozon determină apariţia poluării radiante, prin creşterea fluxului de radiaţii ultraviolete
de la soare care ajunge pe pământ şi are efect sterilizant asupra organismelor inferioare care se găsesc
la baza lanţurilor trofice şi de asemenea asupra omului la care povoacă debutul cancerului de piele
(epiteliar). În mod natural, difuzia ozonului spre troposferă este frânată de mai mulţi factori:
 distrugerea ozonului de radiaţia solară (fenomen natural):
 reacţia cu umiditatea din troposfera care reduce ozonul din straturile de aer în contact
cu biosfera:
O3+H2O→O2+H2O2 ( apă oxigenată)
 omul prin zborurile în stratosferă şi prin substanţele gazoase chimice distruge ozonul
în zona sa de existenţă (reacţia de distrugere catalitică).

PRAFUL împiedică vederea, îngreunează respiraţia şi este duşmanul curăţeniei domestice. Prin
depunerea prafului formează rocile eoliene. În fiecare an atmosfera transportă mai mult de 30
milioane tone de praf.
Invazia prafului se produce prin:
 depunerea lentă;
 acţiune dramatică-furtuni de praf în deşert sau preerii.

FUMUL din atmosferă este înrudit cu praful.

Surse de fum:
 arderea deşeurilor agricole,
 focuri declanşate instantaneu în pădurile de conifere din zona temperate (răşina şi
terebentina propagă focul)
Nu include fumul industrial sau domestic.

PLANTELE produc un agent poluant-POLENUL-care este un factor alergen. În medicină boala

este numită ”febră de fân”. Atacurile se concretizează în crize de astm. În S.U.A. se găsesc 12
milioane personae alergice iar cheltuielile de imunizare în perioada de răspândire a polenului sunt de
300 milioane de dolari.

APELE SUBTERANE ACIDE SAU SALINE - izvoarele de apă sunt potabile sau medicinale.
Straturile de apă subterane în contact prelungit cu masive de sare alte minerale se încarcă cu
substanţe toxice. Dacă acestea nu ajung la suprafaţă nu au nici un efect asupra sănătăţii omului sau a
comunităţii ecologice. La extragerea mineralelor, se perforează stratul mineral, apa trebuie să fie
evacuată în permanenţă, pentru a putea lucra în mină sau apa ajunge singură la suprafaţă sub formă
de apă sărată (exploatări petrolifere). Efectul este impurificarea emisiilor şi a pânzei freatice de apă
din care se extrage apa potabilă.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
405
 Măsuri:
 purificarea apelor acide prin reţinerea în lagune de depunere, dar care cer investiţii
mari;
 interceptarea stratului acvifer înainte de a ajunge la stratul de mineralizare, altfel la
suprafaţă ajung ape curate iar mina rămâne uscată. Aceasta cere foraje suplimentare a
căror valoare este 20% din costul staţiilor de tratare chimică.
În general, orice factor de mediu poate deveni un agent poluant când depăşeşte limitele
echilibrului ecologic al unui biotop.
Exemplu:
 apa la inundaţii sufocă culturile sau inundă terenurile fertile şi le acoperă cu nisip.
Poate constitui un dezastru topirea calotelor glaciare.
 schimbările meteo bruşte –determinate de activitatea soarelui – exploziile solare -
ionizează atmosfera.
Acest lucru creşte transparenţa atmosferei pentru radiaţiile ultraviolete; urmează separarea celor 2
tipuri de ioni create, ceea ce are ca efect creşterea numărului bolnavilor cu afecţiuni cardiovasculare
(accidente: infarct, hemoragii cerebrale).

Bibliografie:

1. Protecţia Mediului - MARICICA VASILACHE, GH. IONESCU VASILACHE- Editura Expeţilor

Tehnici Iaşi, 1998

2. Construcţii şi Mediu - DANIEL STAN - Matrix Rom Bucureşti

3. Ecologia şi Protecţia Mediului - Nicolae Găldean, Gabriela Staicu - Editura Economică Bucureşti

POLUAREA AERULUI ROL DECISIV ÎN DEGRADAREA VIEŢII

Prof. Huple-Moldovan Irina-Denisa

Școala Gimnazială Nr.1 Ciumeghiu

“A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, atât de
ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.”

(Eugen Pora)

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
406
 Realităţile zilelor noastre arată că secolul XXI este perioada celor mai mari descoperiri şi
transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi cele mai complexe şi uneori nebănuite efecte asupra
vietii. Astfel că planeta dă tot mai des semne ca nu mai poate face faţă presiunii continue pe care o
exercită omul.

Pâna nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile
omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor
ramurilor de activitate, necesarul de materie prima şi energie pentru producţia de bunuri a crescut
mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă un dezechilibru ecologic.

Planeta are nevoie de prieteni, de o integrare armonioasă a oamenilor în natură, fară să se

producă pagube care de multe ori sunt ireversibile. Orice copil poate deveni un prieten al naturii,
devenind în aşa fel un mic egologist. Primii paşi în formarea unei conduite ecologice se fac în
grădiniţă, când educatarea cu răbdare şi tact pedagogic stimulează curiozitatea şi interesul copiilor
pentru investigarea mediului înconjurător. Treptat, prin diferite tipuri de activităţi copiii vor învăţa să
iubească natura, vor pătrunde în tainele ei, o vor proteja, respecta si apoi vor deveni prieteni cu ea. În
grădiniţă se desfăşoară multe activităţi care vizează educaţia ecologică, pornind de la observaţii atât
în oraş şi în împrejurimi, cât şi vizionarea unor materiale care prezintă modalităţi de protejare a
naturii. Activităţi ca: De vorbă cu părinţii, Inginerul silvic ne învaţă, Slaveză un copac, au
sensibilizat atât pe copii cât şi pe părinţi. Copiii descoperă plante, păsări, animale, frumuseţea si
bogăţia pădurilor, mărilor si oceanelor şi lucrul cel mai important că omul poate folosi toate aceste
bogăţii fără a dăuna naturii. Cea mai mare bogăţie a oamenilor este formată din apa limpede, aer
curat, pământ brun, plante şi animale sănătoase, toate acestea contribuind la o viaţă sănătoasă şi
armonioasă pentru oameni. Incepută de timpuriu, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie
să înţeleagă că pe Terra există interdependenţă între populaţia umană şi nenumaratele specii de plante
şi animale, între societate şi ciclurile biologice din natură.

Poluarea reprezintă o problemă cu care societatea contemporană se confruntă din ce în ce

mai des. Astfel că este nevoie de o mare atenţie la acest factor degradant, atenţie ce poate fi acordată
printr-o o informare timpurie a copilului prescolar, viitor adult în societate. Această informare, care
se poate realiza în cadrul grădiniţei, trebuie să constea în dobândirea de cunoştiinţe atât în ceea ce
priveşte prevenţia poluării, eliminarea ei cât şi menţinerea unui mediu curat. Acţiunea de protecţie
nu este uşoară, iar schimbarea mentalităţii oamenilor este foarte dificilă, în acest sens un rol
important îl deţine educaţia ecologică.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului cu materiale care dăunează sănătăţii, calităţii vieţii
sau funcţionării naturale a ecosistemelor. Cu toate că o parte din poluarea mediului este un rezultat al
acţiunii naturii, cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare

parte este cauzată de activitatea omului.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
407
 In cadrul lucrării de faţă am decis să abordăm problematica poluării aerului, deoarce am
considerat că aerul, alături de apă prezintă elemental indispensabil supravieţuirii, având o
semnificaţie deosebită pentru sănǎtatea oamenilor, pentru existenţa florei şi faunei, elemente
importante pentru biodiversitate. Poluarea aerului reprezintă adăugarea de substanţe nocive
atmosferei, rezultând pagube mediului, înrăutăţirea sănătăţii omului, animalelor şi calităţii vieţii. De
asemenea, poluarea aerului este unul dintre multele handicapuri datorate nevoii crescânde de energie
pe plan mondial.

Există două surse de provenienţă a poluării aerului: surse naturale şi surse artificiale.

Cea mai importantă cauză naturală a poluării este pulberea rezultată din eroziunea eoliană a
straturilor de la suprafaţa solului, care datorită curenţilor de aer sunt ridicaţi la înălţimi mari si
transportaţi la diferite distanţe, provocând astfel probleme de sănătate atât oamenilor cât şi
vieţuitoarelor. Printre cauzele naturale de poluare poate fi mentionată şi erupţia vulcanică, care
emană o cantitate foarte mare de cenuşă, gaze şi vapori. Tot în această grupă pot fi incluse şi
emanaţile de gaze din sol, care rezultă datorită proceselor de descompunere prin fermentare a
diferitelor substanţe organice.

Sursele artificiale sunt mult mai importante, inmulţirea acestora constituind cauza

pentru care protecţia aerului reprezintă o problemă vitală a lumii contemporane. Aceste surse sunt o
urmare a activităţii omului, progresul societăţii, în primul rând procesul de industrializare şi
urbanizare, având drept fenomen de însoţire poluarea mediului – implicit şi poluarea aerului. Aceste
surse artificiale pot fi clasificate şi ele la răndul lor în două categorii: surse staţionare şi surse mobile.

În categoria surselor de staţionare intră procesele de combustie – care înseamnă de fapt arderea
combustibilului cu scopul obţinerii energiei, necesare în industrie. Produşii de petrol reprezintă de
asemenea combustibili frecvent folosiţi în procesele de combustie din sursele staţionare. O alta sursă
importantă de poluare a societăţii contemporane este cea produsă de autovehicole. Inteprinderile
industriale reprezintă o sursă importantă de poluare a aerului. Aceste inteprinderi sunt într-un număr
din ce în ce mai mare şi reprezintă realmente un pericol pentru viitorul nostru.

Aerul are o mare importanţă în viaţa noastră, astfel că omul pe parcursul a 24 de ore inhalează 15
kg de aer. Efectele poluării aerului asupra sănătăţii ia următoarele forme: boli respiratorii, anemii,
intoxicaţii cornice, fenomene alergice, etc.

Pentru remedierea poluării aerului trebuie să se recurgă la retehnologizare în industrie,

extinderea automatizării, îmbunătăţirea funcţionării utilajelor existente, calificarea forţei de muncă,
cu alte cuvinte, prevenirea poluǎrii, şi apoi introducerea de sisteme tehnice şi organizaţionale pentru
combaterea poluării.

În general, copiii rămân cu convingeri clare în ceea ce priveşte necesitatea protejării

mediului. Astfel, că este foarte important să le întipărim copiilor ideea de sănătate prin protejarea
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
408
mediului. Poluarea aerului poate fi o temă puţin mai complicată pentru preşcolari, însă ei pot realiza
foarte uşor importanţa aerului în viaţa noastră print-un simplu experiment şi anume acela de îşi ţine
respiraţia timp de 30 de secunde. Plecând de la acest experiment, educatoarea poate iniţia uşor
activitatea ecologică cu privire la poluarea aerului, instruind preşcolarii cu informaţii teoretice, dar si
prin aplicaţii practice sau activităţi extracurriculare care vor trezi în copilul de azi un iubitor şi un
protector al naturii de mâine.

Bibliografie:

Meraru, M., Oprişoreanu, V., Scrisoarea pământului către copii, Ed. Emia, 2004
Ghid de educaţie ecologică pentru copii şi cadre didactice, Ed. Maria Montessori- Casa corpului
didactic
Revistă de educaţie ecologică “Pro Ecologia Mileniului III” , Ed. Reprograph, Craiova, 2005
Revista învăţământului preşcolar, Ministerl Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, 2007

Surse virtuale:
http://referat.clopotel.ro/Poluarea_aerului-13895.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare
http://www.preferate.ro/referat-Chimie-Poluarea-aerului-5-5831.html

SURSELE DE POLUARE

Prof. Varga Claudiu Corneliu

Şcoala Gimnazială Nr.1 Ciumeghiu, jud. Bihor

Există o serie de surse de poluare naturale (vulcani, furtuni de praf, etc), iar în viitor s-ar
putea să apară și altele noi. Dintre agenții potențiali poluanți putem amintu: ozonul, praful, apele
subterane acide sau saline, etc.
Ozonul, O3, se știe că este o substanță periculoasă pentru om chiar în concentrații mici. Până
în prezent omul nu s-a întâlnit cu asemenea concentrații periculoase, decât în cazuri rare. Periculoase
pentru sănătatea oamenilor sunt contactele pe care le au aviatorii la trecerea prin atmosferă. de
asemenea trebuie să amintim că ozonul la distanță este și un protector biologic deoarece constituie un
ecran împotriva radiațiilor solare ultraviolete vătămătoare. Radiația ultravioletă sub 242,2 nm este
practic absorbită de oxigen servind în parte la disocierea moleculei sale. Ozonul prezent în cantități
minime în atmosferă poate opri radiația sub 290 nm, iar radiația cu lungime de undă între 290 și 320
nm va pătrunde parțial în atmosferă.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
409
 Efectele vătămătoare ale ozonului au fost resimțite pentru prima dată de stewardesele de pe
avioanele de cursă lungă ce zburau la altitudini de 13-15 km. Crizele apăreau cu preponderență
primăvara din februarie până în aprilie și în special la avioanele de tip Boeing 747-SP care depășesc
plafonul de 11800 m. Crizele se manifestau sub formă de tuse, iritarea gâtului, lăcrimarea ochilor, ca
apoi să apară și la alți membri ai echipajului și în special la cei ce sufereau de bronșită sau erau
fumători.
Praful care este purtat de atmosferă, într-o cantitate de 30 mil.tone/an. Se cunoaște frica pe
care o au locuitorii Saharei de ravagiile produse de simun care deplasează de multe ori particulele de
praf peste Mediterană, până în Europa, unde își schimbă numele în sirocoo.
De asemenea, ca poluare a solului consemnăm vagabondarea nisipurilor mișcătoare. Nu
trebuie neglijate fumurile produse prin arderea deșeurilor agricole sau cele iscate din senin în savane,
pășuni sau păduri.
Apele subterane acide sau saline care ajung la suprafață ori prin intervenția omului, sau a
naturii, impurifică emisarii sau straturile de apă ce sunt folosite ca surse potabile.
Nișa umană este sursa de poluare dinamică cu efecte poluante în continuă creștere datorită
diversificării deșeurilor pe care le produce, datorită creșterii cantitative pe cap de locuitor a acestor
deșeuri și a aglomerărilor mari umane prin creștera densității populației, unde produsele de
autopurificare sunt limitate sau inexistente.
Deșeurile rezultate ca urmare a activității nișei umane sunt cele ce rezultă în urma activităților
gospodărești, industriale și agricole. Deșeurile sunt structurate din punct de vedere fizic în: gazoase,
lichide și solide.
De o deosebită importanță este calitatea apelor uzate ce rezultă din nișa umană. Avalanșa
gunoiului care amenință în special centrele urbane din tările industrializate, ridică probleme
considerabile. Atât prin depozitarea deșeurilor cât și prin combustia lor, ce produce reziduri toxice
care pereclitează viața ți sănătatea populației.
Transporturile constituie o altă sursă de poluare. Trebuie ținut cont de: modul de transport
(terestru, maritim, aerian); mijlocul de propulsie (mașini cu abur, motoare cu ardere internă, motoare
electrice); locul specific al transportului (urban, rutier, pe șine).
Bioxidul de carbon și vaporii de apă ce rezultă din arderea combustibililor, duc la creșterea
concentrațiilor în atmosferă și la apariția efectului de seră. Acestea se adaugă la cele produse de
industrie și de centralele termice.
În afară de aceste principale elemente de poluare sunt hidrocarburile nearse: oxidul de carbon,
oxizii de azot (iritant și toxic).
Motoarele cu explozie elimină în atmosferă un agent foarte periculos: plumbul. Acesta rezultă
din substanțele antidetonante (tetraetil de plumb), adăugate benzinelor pentru îmbunătățirea cifrei
octanice. În ultima perioadă de timp s-au pus la punct noi metode de obținere a cifrei octanice pentru
diferite tipuri de benzine, fără folosirea tetraetilului de plumb.
Se constată că transporturile reprezintă o sursă potențială de poluare și prin materialele pe
care le transportă, mai ales când materialele transportate scapă în atmosferă și în apă.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
410
 Poluarea produsă de mijloacele de transport, capătă un nou aspect prin extinderea
transporturilor aeriene. Modificarea caracteristicilor atmosferei se datorește în mod special zborurilor
la mari înălțimi.
Tendința generală actuală în transporturi, este de reducere a cantităților de poluanți prin
introducerea de noi tehnici în conceperea motoarelor și prin reducerea numărului de ore de
funcționare a celor puternic poluante.
Exploatarea agricolă excesivă, poate duce la perturbarea mediului ciclurilor chimice
elementare. În sistemul ecologic neperturbat, elementele chimice luate din sol de către vegetația
producătoare primară, este redusă pe vechile locuri prin deșeuri și cadavrele consumatorilor primari,
secundari și terțiari. Dacă culturile sunt extrase din bagajul chimic local și transmise în alte locuri,
biotopul rămâne sărăcit, nu în carbon, care se poate recupera prin bioxidul de carbon atmosferic, ci în
fosfor, calciu, parțial azot, precum și în oligoelementele necesare din punct de vedere biochimic.
Datorită extinderii de culturi și a ponderii mari de dăunători și buruieni, s-a impus la un
moment dat, folosirea de îngrășăminte și amendarea acestor soluri deficitare. Această soluție, a
devenit însă sursa unor noi agenți de poluare.
De asemenea pentru mărirea producției agricole s-au folosit pesticide și erbicide, iar
specificitatea lor toxică a devenit dominantă la nivelul producătorilor primari, alterând în totalitate
swistemul ecologic amendat.
Industria este considerată drept cea mai importantă sursă de poluare.
Poluarea la locul de muncă se caracterizează prin prezența substanțelor sau factorilor fizici
vătămători în zona locului de muncă.
Poluarea industrială a mediului ambiant se propagă mai ales pe calea aerului și a apei.
Substanțele vătămătoare eliminate în procesele industriale sunt foarte numeroase și variate ca efect.
Mult mai grave sunt emulsiile de substanțe industriale cu caracter direct toxic. Dintre acestea
prezentăm câteva:
-Arsenul, provine din prelucrarea unor minereuri. A fost eliminat total din tratamentele
medicale datorită caracteristicilor puternic cancerigene.
-Amoniacul, apare la descompunerea substanțelor organice, poate duce la dispariția vieții
acvatice.
-Bariul, folosit în radiologie, poate deveni un agent toxic dacă pătrunde în organism sub
formă solubilă. Poate vătăma sistemul circulator.
-Bismutul, folosit pentru tratarea deranjamentelor intestinale, produce perturbări nervoase.
-Borul, este dezinfectant sub formă de acid boric și are efecte vătămătoare asupra sistemului
nervos central.
-Cadmiul, cuprul, cromul, au acțiune toxică asupra organismului.
-Clorul, are o toxicitate care a fost folosită în primul război mondial în scopuri militare. În
practică este folosit și astăzi pentru dezinfectarea apei potabile.
-Cianurile, utilizate mult în galvanostegie, există și în stare liberă în natură.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
411
 -Fierul, deși nu este un element toxic, ci din contră foarte important în efectuarea funcției
respiratorii, constituie totuți un agent poluant. Apa cu conținut ridicat de fier, nu poate fi utilizată nici
în aplicații industriale.
-Manganul, se comportă similar cu fierul, dă o colorație specifică apei și o face inutilizabilă
pentru o serie de aplicații industriale.
-Fenolii, dau un gust neplăcut apei, chiar în concentrații foarte mici.
-Oxizii de azot, sunt în special periculoși pentru copii nou născuți.
-Plumbul, este cunoscut din vechime ca generator al saturnismului, fiind foarte toxic.
-Seleniul, deși este necesar omului, în cantități mărite poate da efecte toxice similare
arsenului.
-Sulfații din apă dau un efect laxativ.
-Zincul este un oligoelement folositor, dar sărurile de zinc dau un aspect lăptos apei, alterând-
o și modificându-i gustul.
-Mercurul, este un metal greu, toxic.
În general se poate spune că nu există industrie care să nu genereze poluare, fie prin deșeuri
toxice, fie prin deșeuri obișnuite, ori prin zgomot, fum, praf sau simple mirosuri neplăcute.
Într-o perspectivă nu prea îndepărtată, întreprinderile nu vor rezista și nici nu vor realiza
profituri dacă nu integrează în filozofia lor componenta ecologică.

Bibliografie

Oprea Anca,Să cunoască natura,Editura Corint,București,2012

Turleanu Sorin,SOS-Natura în pericol,București,2010

Apostol Dorin,Neștiuta natură,Editura Ion Creangă,București,2009

PARCUL NATURAL VÂNĂTORI NEAMȚ-OAZA DE BIODIVERSITATE

Prof. Vădureanu Elena-Lămîița

Școala Gimnazială „Dumitru Almaș”, Negrești

Parcul Natural Vânători Neamţ este o arie protejată constituită în anul 1999, cu statut de parc
natural, destinată protejării moştenirii naturale, spirituale şi culturale a zonei, gospodăririi durabile a
pădurilor, conservării peisajului şi tradiţiilor locale, reintroducerii zimbrului în arealul său natural şi
încurajării turismului bazat pe aceste valori. Zona include o largă paletă de valori naturale, culturale
şi istorice; în consecinţă, obiectivele administraţiei parcului sunt diverse, legate de specificul local, în

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
412
acord cu principiile general valabile ale managementului ariilor protejate. Existenţa tuturor acestor
valori şi importanţa integrării armonioase a rezultatelor activităţii umane cu mediul înconjurător,
necesită elaborarea şi implementarea unui plan de management specific ariei luate în considerare. În
acest mod se poate urmări îndeplinirea obiectivului major al parcului, respectiv conservarea
biodiversităţii, în cadrul unei strategii adecvate, prin măsuri cu caracter unitar, care să permită
cunoaşterea cât mai detaliată a situaţiei existente şi stabilirea unor obiective realiste. Parcul Natural
Vânători Neamţ se află situat în nordul judeţului Neamţ, la graniţa cu Suceava, cu precădere în raza
comunelor Agapia, Bălţăteşti, Brusturi,Crăcăoani, Vânători Neamţ, Raucesti, Pipirig si a oraşului Tg.
Neamţ.Accesul către Parcul Natural Vânători Neamţ este în principal posibil dinspre Tg. Neamţ,
Piatra Neamţ, Vatra Dornei-Poiana Largului, Paşcani, Fălticeni, pe drumuri naţionale. Cadrul natural
deosebit al zonei şi liniştea aşezămintelor monahale au constituit în decursul timpului, sursă de
inspiraţie pentru însemnaţi oameni de cultură şi artă.Amintiri şi descrieri despre zonă sunt lăsate
posterităţii de către Ion Creangă, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuţă, Calistrat
Hogaş, Veronica Micle.Mănăstirea Agapia a fost pictată în anul 1858 de către Nicolae Grigorescu,
care a îmbinat tradiţia bizantină cu stilul neoclasic şi cu arta românească creată de geniul său
artistic.Sculptorul Ion Jalea a realizat statuia din bronz a Saftei Brâncoveanu, aflată în curtea
mănăstirii Văratec. În muzeul mănăstirii se află şi lucrări ale Smarandei Neculce, nepoata
cronicarului Ion Neculce. Cetatea Neamţului, a fost stavilă în calea năvălirilor otomane, ungare sau
polone, jucând un rol crucial în istoria Moldovei.
Toponimia locurilor este de asemenea încărcată de istorie (Săcăluşeşti – după numele
tunarilor din oastea lui Ştefan, Vânători – după numele celor ce apărau cetatea şi vânau pentru curtea
domnească).Semnificative sunt şi toponime ca: pârâul Bourul, Vârful Cornurii, Piciorul Zimbrăriei,
pârâul Bivolul, Piciorul Coarnele şi altele, strâns legate de existenţa bourului şi a zimbrului pe aceste
meleaguri. Rol deosebit în istoria şi cultura neamului au avut şi comunităţile mănăstireşti, între care
M-rea Neamţului, (considerată de către specialişti ca cea mai elocventă expresie a stilului arhitectural
gotic moldovenesc), adăpostind totodată o bibliotecă de cca. 15.000 volume, din care 549
manuscrise. Biblioteca este considerată a fi cea mai veche din ţară şi „cea mai bogată” prin numărul
volumelor şi valoarea conţinutului lor.
În anul 1825, aici a fost tipărită pentru prima oară opera lui Dimitrie Cantemir „Descriptio
Moldaviae”.La nivel naţional, istoria, frumuseţile naturale şi semnificaţia religioasă şi culturală a
acestei zone au fost asociate cu miturile, legendele şi tradiţiile. Parcul Natural Vânători Neamţ
înseamnă un nivel ridicat de biodiversitate şi reprezintă o combinaţie unică de elemente naturale,
religioase şi cultural-istorice.Valoarea spirituală a zonei este legată de creştinismul ortodox. Un
număr de 16 mănăstiri şi schituri renumite se găsesc în raza Parcului, pentru ca, împreună cu cele
aflate în imediata apropiere, numărul acestora să se ridice la aproximativ 40. Aceste monumente,
având o triplă valenţă (religioasă, culturală, istorică) sunt bine conservate şi se gasesc răspândite pe o
zonă relativ restransă din suprafaţa Parcului.În relativa apropiere a unei vechi mănăstiri s-au construit
schituri care la randul lor, cu timpul, au devenit mănăstiri de sine stătătoare. Astfel se explică aceasta
concentraţie nemaîntâlnită de lăcăşe de cult( pe plan mondial comparaţia se poate face cu Athos sau
Meteora). Există mănăstiri fortificate precum Secu, dar şi splendori în lemn ca „Biserica dintr-un
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
413
brad”, Agapia Veche , Sihla. Fiind o arie protejată și oamenii ar trebui să fie mai responsabili și mai
atenți cu mediul înconjurător. Gunoaiele au existat dintotdeauna. Ele reprezintă chiar o modalitate
prin care istoricii pot afla date referitoare la modul de viaţă al unei populaţii dispărute. În zilele
noastre, deşeurile au devenit o problemă. Aruncăm mult mai mult decât în trecut. Pentru a produce
bunurile de consum, care mai devreme sau mai târziu devin deşeuri, folosim cantităţi din ce în ce mai
mari de materii prime şi resurse naturale, energie şi apă. În plus, tipurile de deşeuri s-au diversificat,
multe dintre ele fiind greu de asimilat de mediu, iar spaţiul alocat gunoaielor s-a tot lărgit.
Deşeurile pe care le producem au ajuns să afecteze sănătatea noastră şi a mediului
înconjurător. Cu toate acestea, continuăm să consumăm şi să aruncăm cât mai multe deşeuri fără să
ţinem cont că putem recicla şi salva planeta noastră frumoasă, plină de resurse.

BIBLIOGRAFIE:

Sebastian Cătănoiu, Elena Curea, Răzvan Deju, Prin Pădurile Neamțului – Manual Pentru Educație
Forestieră, Cetatea Doamnei, 2018

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
414
 EDUCAŢIA ECOLOGICĂ PENTRU O DEZVOLTARE DURABILĂ
Prof. Doina Comoli
Școala Gimnazială Nr. 96

De la educația ecologică la educația pentru dezvoltare durabilă este un demers despre care se
vorbește mult în ultima vreme.

De-a lungul timpului, educaţia pentru mediu a primit mai multe accepţiuni: studiul naturii,
educaţia pentru conservarea naturii, educaţia pentru mediu, despre mediu, în mediu, prin mediu.
Mulţi autori consideră educaţia pentru mediu mai mult decât o disciplină şcolară (chiar dacă uneori
apare ca o materie şcolară obligatorie), cât şi o pregătire pentru viaţă în care se poate interveni prin
acţiune directă pentru a asigura o evoluţie a societăţii umane în compatibilitate cu mediul natural.

Este din ce în ce mai necesară crearea de noi forme de relaţionare între indivizi, societate şi
natură, pentru a găsi o alianţă care să reducă eventualitatea din ce în ce mai probabilă a unor pagube
ireversibile la nivelul mediului. Sunt, deci, utile noi forme de cunoaştere care să pună indivizii,
comunităţile şi responsabilii vieţii sociale la toate nivelurile (economic, politic, instituţional,
administrativ, productiv, cultural etc), în situaţia de a nu mai putea ignora consecințele acţiunilor
umane asupra mediului.

În general când vorbim de dezvoltare durabilă avem în vedere trei componente: mediul,
societatea și economia. În momentul de față cele trei domenii sunt interdependente, astfel că nu
putem atinge o stare de bine în una dintre cele trei arii fără a ține cont de celelalte. De exemplu – o
societate sănătoasă și prosperă se bazează pe un mediu sănătos care îi furnizează hrană și resurse, apă
curată, potabilă și un aer bun pentru locuitorii săi.

Declarația de la Rio pune în evidență 18 principii pentru dezvoltarea durabilă primele două
fiind: - oamenii au dreptul la o viață sănătoasă și prosperă în armonie cu mediul înconjurător,

- dezvoltarea de azi nu trebuie să submineze necesitățile de dezvoltare și de mediu ale generațiilor

viitoare, principii care ne dau parametrii în care trebuie să vizualizăm propria dezvoltare durabilă,
ținând cont de particularitățile noastre ca națiune, de cultura și de obiceiurile țării noastre, de
specificul local.

O astfel de Educaţie ecologică pentru o dezvoltare durabilă ar putea avea ca obiective:

formarea respectului faţă de Natură, dezvoltarea unei conştiinţe globale, formarea unei atitudini de
protecţie a Naturii, stimularea interesului faţă de activismul civic şi implicare socială, studiul
fenomenelor şi proceselor naturale, studiul căilor şi metodelor de degradare şi re-echilibrare a
mediului, formarea şi dezvoltarea gândirii durabile.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
415
 Pentru a forma și dezvolta elevilor atitudini și comportamente ecologice, în cadrul școlii s-a
desfășurat în fiecare an școlar, un proiect de educație ecologică „Educația ecologică pentru o
dezvoltare durabilă” cu implicarea tuturor cadrelor didactice și a elevilor.
În cadrul proiectului au fost desfășurate un număr de 7 activități practice printre care cele mai
deosebite, care au avut un impact mai mare asupra elevilor au fost activitatea practică de plantare în
grădina școlii de arbori și flori, îngrijirea copacilor și văruirea lor, cât și activitatea desfășurata cu
ocazia Zilei Internaționale a Mediului Înconjurător sărbatorită prin colectarea unei cantități cât mai
mari de hârtie, maculatură.

În luna martie a fost realizată o activitate în care elevii au identificat obiectivele unei educații
ecologice pentru o dezvoltare durabilă și descoperirea legilor ce trebuie respectate pentru protejarea
mediului, au discutat despre cauzele problemelor de mediu, poluarea și importanța protejării
mediului inconjurator- Codul viitorului cetăţean: “Cetăţean al Mileniului III” și au realizat totodată
un panou cu anumite reguli de protejare a mediului înconjurător, a spațiilor verzi și de prevenire a
risipei de hârtie.

De asemenea, în luna aprilie a fost desfășurată o activitate de realizare a unui panou

informativ- pe care era pictată Planeta Pământ, în jurul căreia au fost afișate activitățile din cadrul
proiectului. Panoul a fost afișat pe holurile școlii pentru a putea fi văzut de către toți elevii.

Activitatea practică în care elevii au plantat arbori și flori în grădina școlii s-a realizat cu mult
entuziasm. Elevii au adus multe flori de primăvara și copăcei, au săpat gropi, în echipă au răsădit
plantele, iar la final le-au udat cu stropitoarea. În fiecare săptămână, câțiva elevi din fiecare clasă
mergeau și udau plantele răsădite.

Cu ocazia Zilei Pământului a fost organizat un mini spectacol „Odă naturii” cu cântece,
poezii, compuneri cu teme din lumea plantelor, animalelor, ocrotirea mediului înconjurător.

În luna mai s-a organizat o expoziție de artă plastică cu tematică din natură cu lucrări din
materiale reciclabile ale elevilor pe holul școlii, expoziție cu tema „Ocrotim natura!” ce a putut fi
vizionată de către toți elevii. Elevii au fost încântați de desenele, colajele, afișele și posterele
realizate.

În cadrul activității „Protejăm Mediul Înconjurător!” s-a desfășurat o campanie de igienizare a

spațiilor verzi din curtea școlii, dar și din parculețele de joacă din jurul școlii, elevii dotați cu manuși
și saci au strâns pet-uri, hârtii și alte materiale reciclabile și nereciclabile. Tema „SOS Natura!”
dedicată Mediului Înconjurător a fost sarbatorită prin colectarea unei cantități mari aproximativ 400
de kg de hârtie și carton de către toți elevii participanți. Elevii au înțeles că prin gestul lor au
contribuit la dezvoltarea durabila a lumii .

Pe parcursul desfășurării proiectului au existat multe momente deosebite, dintre care cele mai
frumoase au fost bucuria elevilor când au plantat flori și copăcei, spectcolul desfășurat în cadrul Zilei
Pământului, cât și satisfacția elevilor că au reușit să salveze arbori prin colectarea și reciclarea hârtiei
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
416
cu ocazia Zilei dedicate Mediului Înconjurător. Desigur că, în derularea activităților au existat și
unele dificultăți în ceea ce privește nivelul de implicarea al elevilor în cadrul proiectului sau de
exemplu timpul nefavorabil, ploios care a determinat ca activitatea de igienizare să fie amânată într-o
altă zi.

Derularea proiectului cu tema „Educația ecologică pentru o dezvoltare durabilă” în cadrul

școlii s-a finalizat cu succes, elevii și-au consolidat cunoștințele despre mediul înconjurător, și-au
dezvoltat comportamentele de ecologiști și ne dorim ca în viitor să realizăm și mai multe activități
frumoase și interesante.

Instruirea şi educaţia ecologică este un proces de o complexitate deosebită, de aceea trebuie

să se petreacă neîntrerupt prin toate disciplinele de învăţământ, la toate activităţile intra- şi
extraşcolare în scopul acumulării cunoştinţelor despre mediu, formarea deprinderilor şi convingerilor
necesităţii protecţiei mediului.

Societatea modernă, o societate puternic tehnologizată, cere mai mult ca oricând o altă
educaţie ecologică - educaţia pentru dezvoltare durabilă ce impune o reorientare a sistemului
educațional curent, bazat exclusiv pe oferirea de informaţii, către unul bazat pe tratarea probleme
economice, sociale și de mediu și identificarea soluţiilor posibile.

Instituţiile de învăţământ din sistemul formal joacă un rol important în dezvoltarea capacităţilor de la
vârste fragede, oferind cunoștinţe și influenţând atitudinile și comportamentul copiilor. Este
important să se asigure o bună cunoaștere în ceea ce privește dezvoltarea durabilă de către toţi elevii,
iar aceștia trebuie să fie conștienţi de efectele deciziilor ce contravin unui proces de dezvoltare
durabilă.

Bibliografie:

- Bejan M., Rusu T., Exploatarea resurselor naturale și conceptul de dezvoltare durabilă. Buletinul
AGIR Nr. 1, (2007), pg. 20-24.

- Nedelcu G., Nedelcu M., Mureșan I, Stan S., Mureșan T., Educația ecologică și voluntariatul în
protecția mediului, Fundația pentru Culturã și Educație Ecologistã ECOTOP, Centrul Național de
Voluntariat Pro Vobis, Cluj Napoca, (2003), pg. 1-8.

- Obiectivele dezvoltării durabile, 2015, https://sdgs.un.org/goals.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
417
 SĂ PROTEJĂM NATURA ȘI PLANETA PĂMÂNT

Prof. Angelica Moroşanu

Şcoala Gimnazială Nr. 96

„Pământul există de peste un miliard de ani. În ceea ce privește sfârșitul său, așteptați și vedeți.”
Albert Einstein

“Când pornim această fascinantă discuţie, este obligatoriu să introducem în dezbatere mai
multe variabile pentru a putea atinge toate coordonatele, fiecare cu importanţa sa. De aceea, când
abordăm acest subiect trebuie să subliniem importanţa dar şi necesitatea sărbătoririi Pământului ca
parte indestructibilă a existenţei noastre.” Aceste cuvinte au fost rostite de Dănuţ, cel mai implicat
elev al clasei, la care sunt dirigintă într-o pauză. Am fost imediat fascinată şi eu de subiectul pe care
elevii mei îl aleseseră, drept pentru care le-am propus să cooptăm toţi elevii clasei pentru a construi
un proiect care să ilustreze pe scurt planeta noastră și importanța protejării ei și a naturii.
Aşadar, am împărţit clasa în cinci grupe fiecare cu sarcinile ei. Prima grupă a analizat din
punct de vedere al importanţei Pământul. „Pământul ne este casă din prima zi în care venim pe lume.
Ne adăposteşte şi ne oferă atât de multe resurse printre care hrana noastră cea de toate zilele” zice
Bianca. „De aceea măcar odată pe an merită sărbătorit.” A continuat Ana. Şi cum altfel am putea
să ne exprimăm sentimentele de bucurie şi preţuire decât prin manifestări prin care să se încerce
sensibilizarea opiniei publice din întreaga lume cu privire la provocările care pot distruge bunăstarea
planetei şi viaţa pe care o susţine Pământul.
A doua grupă a identificat apariţii ale personificării Pământului încă din antichitate în semn
de preţuire, devotament, recunoştinţă şi meritat omagiu, fiind considerat o zeitate in toate culturile
lumii. „Aztecii şi hinduşi aveau o zeiţă a pământului, dacii, egiptenii şi mesopotamienii aveau un
zeu, romanii aveau o zeiţă Terra Mater sau Tellus la care se închinau. Ambele înseamnă în latină
Mama Pământ.”, a constatat Dănuţ. „La greci zeiţa Gaia sau Geea reprezenta personificarea
Pământului şi elementul primordial din care se trageau ceilalţi zei.” spune Augustin. „Dragii mei,
ca o curiozitate, în română cuvântul Pământ provine din latinescul „pavimentum” care înseamnă
„pământ bătătorit şi nivelat”,, drum pietruit”, „loc neted”, „bătătură”, a conchis Yanira.
A treia grupă a avut ca sarcină analizarea perioadei de trecere de la venerarea pământului, a
naturii ca o zeitate, de la recunoaşterea sa ca leagăn şi izvor al vieţii, la perioada dezvoltării
industriale accelerate. „Omenirea considera în secolul trecut poluarea cu gaze şi fum un semn al
prosperităţii” spune Ştefan. „Iar grija pentru mediul înconjurător nu s-a menţinut la un nivel de
atenţie ridicat, motiv pentru care au început să apară efectele negative” a intervenit Irina.” Însă,
oamenii au dat dovadă de înţelepciune şi au manifestat spirit de anticipaţie, iar senatorul american
Gaylord Nelson a propus stabilirea zilei de 22 aprilie ca ZI A PĂMÂNTULUI, pentru a trage un
semnal de alarmă în rândul opiniei publice” spune Cristina. „De-a lungul timpului oamenii au
marcat această zi prin diverse manifestări care au strâns în 1970 aproximativ 20 de milioane de

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
418
americani, în 1990 circa 200 milioane de persoane, în anul 2000 s-au angrenat în celebrarea acestei
zile speciale este 5000 de grupuri de activişti. Acest uriaş mecanism de propagandă nu a rămas fără
urmări. Astfel, la nivel mondial ziua de 22 aprilie a fost declarată sărbătoarea planetei Pământ.”, a
menţionat Maya.
Grupa a patra a avut ca temă continuarea ca o obligaţie a sarbătorii Zilei Pământului, care după
părerea unanimă trebuie să continue pentru ca noile generaţii să conştientizeze importanţa şi
necesitatea păstrării unui mediu înconjurător curat. Ultima grupă, a trebuit să picteze ipostaze ale
Pământului și Naturii.
La final, proiectul s-a dovedit o reuşită extraordinară pornită dintr-o discuţie a elevilor în
pauza dintre ore, primind aprecieri pozitive din partea elevilor clasei, dar şi din alte clase, a cadrelor
didactice care au participat la activitate, respectiv profesoara de educaţie plastică şi profesoara de
geografie. Concluzia unanimă a fost că activităţile didactice realizate contribuie la cultivarea
sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice, a respectului pentru natură şi
mediu înconjurător.
Natura este locul unde se întoarce omul să își ia energia de care are nevoie, dar dacă aceasta
nu are ce să-i ofere, omul se va ofili și împreună cu natura vor avea de suferit!
Dacă noi nu protejam Pământul cu resursele sale, apa, aerul, plantele, nu vom mai putea să
respirăm aerul curat, nu vom mai putea să simțim parfumul florilor sau să admiram coloritul viu pe
care natura ni-l oferă în fiecare zi. Cum sa protejam natura și planeta noastră nu este doar o simplă
întrebare, ci și un îndemn de a acționa în acest deziderat.
Calitatea mediului înconjurător influenţează într-o măsură esenţială calitatea vieţii biologice,
psihice şi spirituale, ştiut fiind faptul că numai un mediu echilibrat poate asigura dezvoltarea
sănătoasă fizică şi psihică a omului. Din această perspectivă se prevede intensificarea activităţii de
instruire şi educare a tuturor cetăţenilor ţării în vederea creării unei atitudini noi faţă de natura
înconjurătoare, exprimată prin conştiinţa ecologică. În acest spirit, educaţia ecologică în şcoală,
importantă în formarea unei concepţii sănătoase despre lume şi viaţă, trebuie să se bucure de un
statut realist în formarea şi educarea tinerei generaţii. Educarea elevilor şi formarea unei concepţii
ecologice trebuie să înceapă cu învăţământul preşcolar şi să fie continuată până la cel universitar.
Încă de la vârsta copilăriei trebuie să se cultive dragostea pentru cunoaştere şi protecţia naturii.
Indiferent de modul de abordare a acestei teme, ca profesori trebuie să avem în vedere faptul
că omul este parte integrantă a biosferei şi în acelaşi timp, el este specia care a modificat cel mai mult
ecosistemele naturale. În condiţiile actuale, problema ocrotirii naturii, a mediului înconjurător trebuie
să de vină o preocupare majoră a tuturor şcolilor. Şcoala trebuie să pregătească cetăţeanul de mâine,
conştient de rolul său în societate, de raporturile sale cu natura, tezaur de resurse şi frumuseţi pe care
le dorim nepieritoare.

Bibliografie:
- Dobrescu E. M., Studii şi Cercetări de Biodiversitate, vol.1, Ed. Sitech, 2019, pg. 80-100.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
419
- Nedelcu, G. şi Nedelcu, M., Educaţia ecologică şi voluntariatul în protecţia mediului, Ed. Treira,
Oradea, (2003), pg. 54-57.
- Toma C., Zamfir L., Educaţia pentru mediu în sistemul educaţional preuniversitar din România,
Revista Prietenii pământului, Galaţi, (2003).

ACȚIUNI PENTRU PROTEJAREA AERULUI ȘI A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Prof. Bogdănescu Adi Silviu

Școala Gimnazială Nr. 96

„Ca societate, nu ar trebui să acceptăm costul poluării atmosferice. Luând decizii curajoase și
făcând investiții inteligente pentru ca transportul, energia și agricultura să fie mai curate, putem să
combatem poluarea și în egală măsură să îmbunătățim calitatea vieții”, a afirmat Hans Bruyninckx,
directorul executiv al Agenției Europene de Mediu.
Există o legătură clară între starea mediului și sănătatea populației. Cu toții trebuie să înțelegem
că, având grijă de planetă, nu salvăm doar ecosisteme, ci și vieți umane, în special pe ale celor mai
vulnerabili.
Poluarea antropică (activități umane) a apărut odată cu dezvoltarea primelor așezări umane.
Inițial substanțele poluante erau puține, de natură organică și ușor biodegradabile, însă pe măsura
creșterii populației, a dezvoltării gradului de civilizație, poluanții s-au diversificat și s-au înmulțit
cantitativ, prin cantitățile și caracteristicile lor depășind capacitatea de neutralizare a mediului.
După mărimea ariei de răspândire a poluantului, poluarea poate fi:
-punctuală, care se manifestă pe o suprafață redusă, de exemplu în jurul uzinelor, exploatărilor
miniere, în jurul orașelor, etc.;
-regională, care se manifestă pe o suprafață mai extinsă, de exemplu poluarea unui fluviu, a unei
mări, impurificarea apelor freatice cu nitriți, ploi acide, etc;
-globală, care se manifestă la nivelul planetei, un exemplu sunt emisiile de dioxid de carbon
(CO2), ce duc la intensificarea efectului de seră.
Din punctul de vedere al efectelor pe care poluarea le are asupra ecosistemelor naturale şi
antropizate, distingem trei categorii:
-efecte reversibile, în care efectele datorate poluării dispar la scurt timp după dispariţia
poluantului şi organismele biosferei sau elementele ecosistemelor antropizate revin la starea iniţială.
-efecte ireversibile, în care efectele datorate poluării nu dispar după dispariţia poluantului şi
organismele biosferei se îmbolnăvesc sau mor, iar elementele ecosistemului antropizat nu mai pot fi
folosite (cazul alunecărilor de teren, al incendiilor de pădure sau al accidentelor industriale).
-mutaţii, în care organismele biosferei îşi modifică structura genetică într-o anieră degenerativă,
până la dispariţia acestora, sau iau o altă cale evolutivă.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
420
 Proasta calitate a aerului are un impact economic considerabil, ducând la creșterea costurilor
medicale, la reducerea productivității lucrătorilor și provocând daune solului, culturilor, pădurilor,
lacurilor și râurilor. Cu toate că poluarea aerului este deseori asociată cu vârfuri și episoade de
poluare, expunerea pe termen lung la doze mai mici constituie o amenințare și mai gravă la adresa
sănătății umane și a naturii.
Poluarea atmosferică nu se manifestă la fel peste tot în lume. În atmosferă sunt eliberați diferiți
poluanți dintr-o mare varietate de surse. Transportul rutier, agricultura, termocentralele, industria și
gospodăriile sunt cele mai mari surse de poluanți atmosferici din Europa. Odată ajunși în atmosferă,
acești poluanți se pot transforma în poluanți noi și se pot răspândi. Elaborarea și punerea în aplicare a
unor politici de abordare a acestei complexități nu sunt sarcini ușoare.
Având în vedere diversitatea surselor în ceea ce privește răspândirea geografică și activitatea
economică, trebuie să se ia măsuri la diferite niveluri, de la nivel local la nivel internațional. De
asemenea, această diversitate înseamnă că nu există o soluție universală pentru rezolvarea problemei.
Pentru a reduce expunerea și efectele nocive ulterioare, autoritățile trebuie să își adapteze măsurile
pentru a reflecta factorii locali, precum surse, demografie, infrastructură de transport și economie
locală.
Eliminarea totală a poluării este un obiectiv imposibil de atins, de aceea este mai eficient să ne
orientăm asupra reducerii emisiilor poluante până la un grad la care efectele adverse asociate
prezenței poluanților în aer să fie eliminate.
De obicei poluarea aerului este văzută ca un fenomen caracteristic doar zonelor industriale și
marilor centre urbane, unde concentrațiile pot atinge valori mult mai mari decât cele obișnuite.
Principalele surse de emisie sunt: producerea energiei, transportul, arderea deșeurilor, arderea
industrială și domestică a combustibililor, procesele industriale.
Pentru a avea un mediu înconjurător fără substanțe toxice, este nevoie de mai multe acțiuni de
prevenire a poluării, precum și de măsuri de curățare a mediului și de remediere a poluării. Se
acționează de mai multe decenii pentru a îmbunătăți calitatea aerului prin controlul emisiilor de
substanțe periculoase în atmosferă și integrând cerințele de protecție a mediului în sectoarele
transporturilor, industriei, energiei, agriculturii și construcțiilor. Scopul este de a reduce poluarea
aerului la niveluri care să minimizeze efectele dăunătoare asupra sănătății umane și asupra mediului.
Cu toții avem obligația să contribuim la protejarea mediului înconjurător și de a asigura, pentru
noi și pentru generațiile care vin, o calitate a aerului mai bună. Iată care sunt câteva din măsurile care
previn poluarea aerului:
Folosirea mijloacelor de transport în comun – reduce considerabil poluarea aerului și
decongestionează în același timp traficul; faceți un exercițiu de imaginație – urcați cei 60 de ocupanți
ai unui troleibuz sau autobuz în 60 de autoturisme. Deja veți avea o soșea plină pe o lungime de cel
puțin 200 m (comparativ cu cei maxim 7 metri ai unui troleibuz), un trafic aglomerat și un aer
irespirabil în imediata apropiere a “alaiului motorizat”.

Economisirea energiei – opriți luminile și orice aparat consumator de energie atunci când plecați
de acasă sau când nu îl mai folosiți. Energia electrică pare o sursă “verde” sau nepoluantă atunci când

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
421
o comparăm cu benzina, de exemplu, dacă vorbim de combustibili pentru autoturisme, însă uităm că
și aceasta este produsă în urma unor procese care generează poluare, așa cum se întâmplă în timpul
procesului de ardere a hidrocarburilor pentru obținerea energiei electrice.

Refolosirea și reciclarea materialelor – refolosind obiectele sau reciclând, economisiți indirect și

resursele necesare producerii lor dar în același timp contribuiți și la o calitate mai bună a aerului prin
eliminarea tuturor gazelor cu efect nociv care s-ar fi produs în urma proceselor tehnologice de
fabricație.

Utilizarea energiei verzi – energia solară, eoliană și geotermală contribuie la reducerea poluării
aerului; eliminarea pe cât posibil a arderilor de combustibili fosili pentru producerea energiei termice
sau electrice duce indirect la diminuarea gazelor care rezultă în urma arderilor, contribuind astfel la
păstrarea unui aer mai puțin poluat.

Modernizarea instalațiilor sau închiderea celor neperformante

Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile în fiecare tip de industrie

Desigur, fiecare, în casa lui sau la locul de muncă, pe stradă sau oriunde ar fi, poate contribui cu
câte puțin la creșterea calității aerului pe care cu toții îl respirăm – adunate însă, toate aceste mici
eforturi, pot genera modificări majore în ceea ce privește prevenirea poluării aerului.

Bibliografie:
Mărunțălu Oliver, Contribuții la dispersia în atmosferă a poluanților proveniți din arderea
combustibililor clasici, Rezumat teză de doctorat - Universitatea Politehnică Bucureşti, Facultatea de
Energetică, București 2015, pg. 6
http://www.epm.ugal.ro/Protectia%20mediului-curs.pdf, Universitatea Dunărea de Jos, Galați, pg 1-
37
https://www.eea.europa.eu/ro/articles/un-aer-mai-curat-aduce
https://stratos.ro/ce-este-poluarea-aerului-si-cum-o-putem-combate/
https://www.eea.europa.eu/ro/highlights/îmbunătățirea-calității-aerului-în-orașe

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
422
 A KÉK BOLYGÓ NAPJA

Prof. Pătrașca Melinda Edita

Școala Gimnazială Andrid

,,A Föld mindössze porszem a világegyetemben. Ám egy nagyon értékes porszem, és

egyelőre az egyetlen otthonunk." (Neil deGrasse Tyson)

A Föld (görögül: Γαῖα – Gaia, latinul: Terra vagy Tellus) a Naptól számított harmadik bolygó
a Naprendszerben, ahol a legnagyobb átmérőjű, tömegű és sűrűségű Föld-típusú bolygó. Több
millió faj, köztük az ember élőhelye is. A Föld a világegyetem egyetlen olyan bolygója, amelyről
tudjuk, hogy életet hordoz.

A Földön úgy 3,5 milliárd éve indult el egy folyamat, amelyet élet néven foglalunk össze, és
amely mai ismereteink szerint egyedülálló a Világegyetemben. A Földön 1900 óta 400 gerinces
állatfaj pusztult ki, elsősorban az emberiség által okozott környezeti változások és a vadászat miatt.
Ez a kihalási ütem hasonló a 65 millió éve a dinoszauruszok kipusztulásáért felelős eseményhez.
Évente 50 állatfaj kerül közelebb a kihaláshoz, ezek 41 százaléka kétéltű, negyede emlős állatfaj a
Természetvédelmi Világszövetség (IUCN) felmérései szerint.

Az első Föld napján, Denis Hayes amerikai egyetemista kezdeményezésére, 1970. április 22-
én 20 millió amerikai emelte fel szavát a természetért. Ez a történelmi jelentőségű esemény az
Egyesült Államokban – és az ország határain túl is – fontos változásokat hozott: az USA-ban szigorú
törvények születtek a levegő és a vizek védelmére, új környezetvédő szervezetek alakultak, és több
millió ember tért át ökológiailag érzékenyebb életvitelre.

Húsz évvel később Denis Hayes és barátai, az ökológiai válság jeleit – a bioszféra
pusztulását, az ipari szennyezést, az őserdők irtását, a sivatagosodást, az üvegházhatást, az
ózonlyukakat, a veszélyes hulladékokat, a túlnépesedést, a savas esőt, az óceánok szennyezettségét
stb. – látva kezdeményezték, hogy az 1990-es évek a környezet évtizedeként a közös felelősségre
hívják fel a figyelmet. Ennek érdekében Denis Hayes és barátai 1989-ben Kaliforniában létrehozták a
Föld Napja Nemzetközi Hírközpontot, és havonta küldtek hírlevelet a világ minden országába, hogy
a városi tömeg-felvonulásoktól kezdve szabadegyetemi előadásokig, faültetéstől a hulladékok
újrahasznosításának megszervezéséig, a nemzetközi hírközlési rendszerek bevonásától falusi
majálisokig sokféle akcióval ünnepeljék április 22-én a Föld napját a világ minden országában, a
környezetbarát, fenntartható társadalom közös vágyával.

Több mint 140 ország 200 millió környezetért aggódó polgára, civil szervezetek válaszoltak
felhívásukra, és városok, falvak, iskolák, környezetvédő szervezetek mind-mind saját programmal, a
legkülönfélébb módon tették emlékezetessé és világméretűvé ezt a napot.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
423
 Ki mondta, hogy nem tudod megváltoztatni a világot? Így hangzik a Föld napja mozgalom
egyik jelmondata.

Minden év április 22- én fát ültetnek, rajzpályázatot hirdetnek, környezeti vetélkedőt, patak-
és falutakarítást szerveznek, valamelyik zöldszervezethez csatlakoznak, vagy saját szervezetet
alapítanak. Ez a Föld napja mozgalom legnagyobb sikere: hogy helyi igény szerint, helyi
kezdeményezésre szerveződnek a Föld napi programok, és ma már nem csak a Föld napján.

A villany lekapcsolása, a szárítógép helyett a ruhák levegőn szárítása, a szemét és a veszélyes

hulladék megfelelő helyre dobása nem bonyolult, mégis sokszor előfordul, hogy égve felejtjük a
villanyt, vagy hogy nem válogatjuk szét a hulladékot. Ezek az apróságok sokat számítanak, ezekre
fontos igazán odafigyelni.

Ha mindannyian megtesszük a kis lépéseket és apró változtatásokat a Föld védelme

érdekében, az végül meghozza a kívánt eredményt.

Könyvészet:

https://hu.wikipedia.org/wiki/F%C3%B6ld

http://fna.hu/tortenetunk/afoldnapja

Annie Groovie, Leon és a környezetvédelem, Csimota Könyvkiadó, Budapest, 2010, 53 oldal

Hahane Kai, Bolygónk védelme, HVG Könyvek Kiadó, 2020, 20 oldal

CALITATEA MEDIULUI ȘI SĂNĂTATEA

Profesor: Butcovan Lucica

Centrul Școlar De Educație Incluzivă ”Cristal”, Oradea

Începând cu Conferinţa asupra Mediului ( Stockholm, 1972), omenirea a început să

recunoască faptul că problemele mediului înconjurător sunt inseparabile de cele ale bunăstării şi de
procesele economice, astfel, s-a ajuns să se vorbească despre conceptul de “dezvoltare durabilă” care
reprezintă un proces ce se desfăşoară fără a distruge sau a epuiza resursele, asigurând dezvoltarea (
Baron, Snak, și Neacşu, 2001).
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră că sănătatea este o completă bunăstare
fizică, mentală şi socială, care nu constă în absenţa bolii sau a infirmităţilor. Prin urmare definiţia
din a doua jumătate a secolului trecut sublinia importanţa condiţiilor fizice, a socialului şi a
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
424
echilibrului psihic. Aşadar, după cum reise din definiţia OMS, modelul de abordare a sănătaţii este
unul holistic, ecologic, care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul
complex.
În opinia lui Tudose (2007 din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită ca acea
stare a unui organism neatins de boală, în care toate aparatele, organele şi sistemele funcţionează
normal, stare în carefuncţiile se îndeplinesc şi se împletesc în mod armonios. Din punct de vedere
psihic, sănătatea poate fi descrisă ca fiind armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile
fundamentale ale vieţii asimilate de individ, îmbinarea elastică dintre gând, afect şi comportament.
Este acea stare a organismului în care capacităţile sunt optime, referindu-ne aici, pe lângă capacitatea
de a munci, de a studia, de a efectua anumite activităţi, şi la capacitatea de a înţelege emoţiile, de a ne
stăpâni, de a rezolva/a face faţă problemelor cotidiene saucelor stresante, fără a recurge la modalităţi
distructive de adaptare la ele (cum sunt alcoolul, drogurile etc.).
Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea de a-
şi creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi, de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate, fiind
considerată o strategie de mediere între individ şi mediu, combinând alegerea personală cu
responsabilitatea socială şi având drept scop asigurarea în viitor a unei mai bune stări de sănătate.
Reprezintă un concept unificator pentru cei care recunosc nevoia fundamentală deschimbare atât a
stilului de viaţă, cât şi a condiţiilor de trai (WHO-EURO, Health Promotion Glossary, 1989).
Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi bunăstare. Totuşi, interacţiunile dintre
mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. Aceasta face ca utilizarea
principiului precauţiei să fie extrem de utilă. Cele mai cunoscute impacturi asupra sănătăţii se referă
la poluarea aerului înconjurător, la calitatea proastă a apei şi la igienă insuficientă. Se cunosc mult
mai puţine despre impacturile substanţelor chimice periculoase asupra sănătăţii.
Ostrofeț și colab., (2009) au susținut că factorii de mediu care acţionează asupra organismului
se mai numesc factori externi saufactori ecologici şi pot fi clasificaţi în: factori fizici (temperatura,
umiditatea aerului etc.); factori chimici (diferite elemente sau substanţe chimice existente în natură
sau sintetizate de om); factori biologici (bacteriile, virusurile, etc.); factori sociali (consecinţe ale
acţiunii omului asupra mediului sau ale interrelaţiilor dintre oameni). Factorii interni cuprind factorii
genetici, constituţionali, care determină afecţiunile genetice.
Indiferent de originea şi felul lor, factorii mediului pot fi impărţiţi in două clase, şi anume:
factori sanogeni care au o acţiune benefică asupra organismului, contribuind la menţinerea şi
fortificarea sănătăţii, iar cunoașterea lor,are o importanţă deosebită in menţinerea şi ameliorarea
sănătăţii, respectiv factori patogeni, factori ecologici cu acţiune nefavorabilă asupra organismului,
alterând starea sănătăţii, cunoaşterea lor oferă posibilitatea de а-i înlătura sau de a le limita acţiunea
Profesorul Mănescu (1991) consideră că factorii patogeni respectivi formează ceea ce numim
astăzi factori de risc sau factori capabili de a produce îmbolnăvirea, iar după gradul de influenţă
asupra organismului, factorii de risc au fost clasificaţi în următoarele grupe:
a. Modul de viaţă nesănătos: supraalimentaţia, fumatul, drogurile, alcoolul, abuzul de medicamente,
sedentarismul etc.
b. Factorii biologici: factorii ereditari și predispunerea personală.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
425
c. Mediul ambiant nefavorabil: condiţiile climaterice nefavorabile, poluarea intensă a aerului,
schimbările bruşte ale condiţiilor climaterice și expunerea excesivă la razele solare.
d. Factorii de risc cu referire la asistenţa medicală: incompetenţa profesională, asistenţa medicală
târzie.

BIBLIOGRAFIE:
1. Neacşu, N., Baron, P, Snak, O., Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti., 2001
2. Lupu, I., Calitatea vieții în sănătate. Definiții și instrumente de evaluare. apărut în Revista
CALITATEA VIEŢII, XVII, nr. 1–2 , 2006
3. Mănescu S. şi coaut. Igiena. Editura Bucureşti, 1991
4. Ostrofeț, G., & colab., Metode de cercetare și studiu aplicate în igienă, Centrul Editorial-
Poligrafic -Medicina, Chișinău, 2009
5. Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
6. Tudose, F.,.Manual de Psihologie medicală, .Editura Fundației România de Mâine, București,
2007.

RISIPA ALIMENTARĂ
Prof. Vulc Dan Tiberiu
Școala Gimnazială „Octavian Goga”- loc. Rășinari

Companiile din domeniul agro-alimentar pot economisi miliarde de euro prin utilizarea de
abordări noi, inovatoare pentru reducerea risipei de alimente. Rabobank a urmărit trei domenii în care
inovarea poate reduce semnificativ risipa de alimente: recoltarea și manipularea culturilor, ambalarea
produselor alimentare și monitorizarea produselor proaspete. In opinia Rabobank, în aceste trei
domenii de inovare s-ar putea realiza economii de până la 10 miliarde de euro pentru companiile din
domeniul agro-alimentar în fiecare an. Aceste economii – fără a pune la socoteala potențialul de
reducere pierderilor de alimente ce ajung la gunoi de la consumatori – ar constitui un pas important
spre atingerea aspirațiilor UE de a reduce risipa de alimente cu 30% până în 2025.
Pionierii reducerii deșeurilor alimentare
Inițiatorii acestor inovații -“pionierii” – vor utiliza cel mai probabil aceste inovații pentru a
(re) se poziționa pe piață. Cu toate acestea punerea în aplicare a inovațiilor care reduc risipa de
alimente poate fi o provocare, deoarece compania care beneficiază cel mai mult de pe urma aplicării
inovațiilor nu este de multe ori compania care trebuie să investească cel mai mult. “De exemplu, în
cazul în care un retailer alimentar dorește să monitorizeze prospețimea, angrosist-ul, ambalatorul și
poate chiar cultivatorul trebuie să investească în tehnologie relevantă. Întrebarea este dacă sunt sau
nu sunt dispuși să investească, deoarece o reducere a risipei de alimente poate avea ca rezultat
cumpărarea unei cantități mai mici de alimente de către retailer”, spune Bosch.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
426
 In opinia lui Rabobank cheile pentru reducerea risipei de alimente sunt acelea de a explora și
de a pune în valoare beneficiile suplimentare pe care inovațiile le aduc modelului de afaceri, și, de
asemenea, de a reconfigura modelele de afaceri pentru o mai echitabilă împărțire a beneficiilor și
costurilor investițiilor pentru reducerea cantității de deșeuri.
Din experiența noastră, companiile care-și reconfigurează parteneriatele lanțului de
aprovizionare constată că beneficiile se extind dincolo de reducerea risipei de alimente, cum ar fi
îmbunătățirea coerenței produselor, îmbunătățirea managementului stocurilor și creșterea flexibilității
logisticii.
”A te hrani sănătos nu înseamnă doar limitări sau evitarea alimentelor pe care le iubim, ci
înseamnă o alimentație inteligentă și informații corecte despre ceea ce mâncăm”.
O alimentație inteligentă înseamnă mai degrabă, a te simți minunat, a avea mai multă energie
și a-ți îmbunătăți sănătatea și starea de spirit sau altfel spus, a fi în forma atât fizic, cât și mental
printr-un plus minimal de cunoștințe despre ceea ce mâncăm.
Demitizând mituri, ajutându-i pe consumatori să identifice un ”fake news” despre un produs
alimentar, oferind un plus de informații despre ceea ce ajunge, cum ajunge și de unde ajunge în
farfuria consumatorului veți vinde mai mult, iar imaginea brandului dumneavoastră va fi mai bine
poziționată, câștigând în același timp consumatori mai mulțumiți și mai sănătoși.
Este mâncarea noastră sănătoasă?
Nimeni nu poate răspunde cu certitudine la această întrebare, însă niciodată nu a fost mai bine
verificată ca în prezent. De cele mai multe ori termenii siguranța /calitatea alimentară nu sunt foarte
clari pentru consumatori.
Siguranța alimentară face referire la conținutul în pesticide reziduale, produse farmaceutice,
hormoni, alergeni, contaminanți, iar calitatea alimentelor se regăsește în compoziție, valoare
nutrițională, gust, culoare.
Performanța și calitatea excelentă a instrumentelor Shimadzu răspunde cerințelor din
managementul siguranței alimentare.
• Identificare și cuantificare (micotoxine, metale grele, etc)
• Sisteme analitice de ultimă generație
• Suport prin știința aplicată
• Complianța și siguranță
• Atât producătorii de alimente cât și consumatorii tind să se orienteze spre ingrediente
sigure.
• Echipamentele de ultimă generație Shimadzu – GC MSMS si LC MSMS, instalate și
utilizate în prezent de specialiștii ICA Research & Development, reprezintă platforma ideală pentru
analiza detaliată a reziduurilor de pesticide prezente într-o mare diversitate de alimente, precum:
fructe și legume, cereale, furaje, carne, lactate și brânzeturi, etc.
• Urmare unui program intens de specializare, având drept scop realizarea unui transfer
tehnologic și științific dinspre Shimadzu către analiștii ICA Research & Development, s-au realizat
progrese semnificative în implementarea și asimilarea rapidă în cadrul Laboratorului a celor mai
performante metode de analiză.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
427
 Inovații pentru un viitor sustenabil
Nevoia crescândă de hrană, apă curată și energie, resursele limitate și populația din ce în ce
mai numeroasă - a face față tuturor acestor factori este cea mai mare provocare a vremurilor noastre.
Inovaţiile bazate pe chimie joacă un rol-cheie aici, deoarece contribuie la găsirea de noi soluții.
Angajaţii vor oferi servicii de catering prin conceptul de “mâncare casual”. Acest concept
combină rapiditatea oferită de un fast-food cu calitatea oferită de un restaurant. “La Piața 9, toate
produsele noastre vor fi proaspete pentru a asigura cea mai bună calitate.” Împreună cu carnea,
Daniel va oferi și legume ecologice pentru a sprijini fermierii locali.
Piața 9 vine cu un concept inovator pe piață în ce privește procesul de pregătire și servire, atât pentru
produsele din carne, cât și pentru produsele preparate, totul într-un cadru un cu design deosebit.
Înainte de a face predicții în legătură cu produsele, ingredientele sau meniurile pe care
restaurantele le vor propune clienților în viitor, un lucru e cert: la fel ca în alte domenii, și în privința
gastronomiei, tehnologia va fi cea care va impune regulile. De la o interacțiune minimală între client
și angajat, datorită gadgeturilor și aplicațiilor online, până la bucătării automatizate 100% sau
ingrediente printate, „a lua masa în oraș“ va avea o semnificație complet diferită în următoarele
decenii.
La ce ne putem aștepta în următorii ani?
Odată cu apariția mai multor concepte inovatoare de restaurant, precum pop-up, restaurant-
bufet, fine dining, fast casual sau street food, ideea de a mânca în oraș este într-o continuă
transformare și este unul din cele mai fluide aspecte sociale contemporane.

Bibliografie:

1. * * *, EuropeanTechnology Platform on Food for Life –Vision for 2020 and beyond, 2007
2. https://www.shimadzu.com/an/industry/foodbeverages/index.html

EDUCAȚIE PENTRU MEDIU

Prof. Badea Teodora Isabela

Liceul Tehnologic ,,Virgil Madgearu”, Roșiorii de Vede

Educaţia pentru mediu presupune mai mult decât a învǎţa despre mediu, deoarece tinerii de
azi sunt liderii sau factorii de decizie din viitor. Ei trebuie sǎ aplice cunoştinţele şi abilitǎţile
dobândite, sǎ-şi formeze treptat deprinderea de a se implica, de a participa în luarea deciziilor privind
protecţia mediului, de a coopera la valorificarea informaţiilor privind relaţionarea între mediul
natural şi social.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
428
 Înţelegerea problematicii mediului în întreaga sa complexitate, face ca elevul să
conştientizeze poziţia sa în relaţie cu mediul şi societatea și să-și formeaze convingeri, ce vor
genera ulterior comportamente și acțiuni specifice precum: respectul faţă de natură, grija faţă de
comunitatea locală şi naţională, cooperarea cu ceilalţi pentru soluţionarea problemelor de natură
ecologică, responsabilitatea faţă de ceilalţi şi faţă de natură.
Formarea conștiinței ecologice. Noţiuni despre poluarea şi protecţia mediului se regăsesc la
nivelul mai multor module de la profilul ,,Resurse naturale și protecția mediului” ceea ce oferă o
viziune de ansamblu asupra fenomenelor complexe ce duc la degradarea mediului şi a consecinţelor
pe termen mediu şi lung a acestora, însă punctul de plecare in fomarea competențelor profesionale
pentru acest domeniu îl reprezintă formarea conștiinței ecologice, adică un sistem de convingeri
interne bazate pe valori care dau prioritate protejării mediului şi calităţii vieţii.
Formarea conștiinței ecologice se realizează treptat, printr-un proces riguros și de durată,
desfășurat în mai multe etape :
1. Conştientizarea (care sunt problemele ecologice)
2. Atenţia (care sunt exigenţele ecologice)
3. Informarea(cercetare, sistematizare a informaţiilor obţinute)
4. Dorinţa(de a acţiona, de a găsi soluţii) – conştiinţa ecologică
5. Acţiunea (atitudine ecologică, comportamentul ecologic)
Conștentizarea asupra problemelor ecologice se realizează prin activități specifice de
dobândire a unui sistem de cunoștințe, abilități și aptitudini ca unități de rezultate ale
învățării(U.R.Î.) în vederea formării unităților de competențe tehnice generale și a unităților de
competență tehnice specializate.
Spre exemplificare, noul curriculum pentru clasa a IX-a, include unități de rezultate ale
învățării tehnice generale care contribuie, prin categoriile de rezultate ale învățării, la formarea
responsabilității față de mediu.
Cunoașterea exigențelor ecologice (limite, cerințe, norme ecologice) valori ale indicatorilor
de calitate ai apei, ai solului, ai aerului și identificarea problemelor de mediu din ecosistemele locale
presupune trecerea la un alt nivel al formării conștiinței ecologice care se realizează prin aplicații la
conținuturile învățării, prin aplicații practice (vizite de studiu la staţiile meteorologice, la staţiile de
epurare, la uzina de apă, la agenții economici care valorifică deșeurile sau la depozitele de deșeuri
ale localitǎţilor, etc), studii de caz pentru fenomene de risc meteorologic sau hidrologic, descoperirea
şi identificarea surselor de poluare din orizontul local sau prin fotografii sau fotoreportaje care să
surprindă probleme de mediu sau aspecte ale mediului necesare a fi protejate.

Cercetările recente au demonstrat faptul că influența experiențelor ecologice din copilărie și

adolescență se reflectă în atitudinea și comportamentul responsabil faţă de mediu ca adult . Exemple
de bună practică cum ar fi coștientizarea unor acțiuni simple de micșorare a consumului inutil de
energie electrică (inlocuirea becurilor cu incandescență cu led-u-ri, scoaterea din priză a
consumatorilor de electricitate ,, paraziţi" când nu se folosesc) sau adoptarea unor metode simple de
utilizare eficientă a resurselor, stimulează formarea unui comportament responsabil față de mediu.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
429
 ,,Comportamentul ecologic presupune prezervarea şi protejarea ecosistemului, a
biodiversităţii, incluzând atitudini şi activităţi orientate spre conservarea şi promovarea
valorilor mediului natural. Când la nivel psihologic s-au creat resorturile cognitive ale gândirii
ecologice, reflecția în plan comportamental o reprezintă acțiunea: participarea la reîmpăduriri, la
ecologizarea ecosistemelor locale, implicarea în acţiuni comune cu instituţii abilitate, practicarea
agriculturii ecologice, colectarea selectivă a deșeurilor din gospodăria proprie, reutilizarea și
reciclarea deșeurilor, folosirea unor sisteme ecologice de încălzire a locuinței sau a apei menajere,
alimentația sănătoasă ( din surse locale și de sezon) sau voluntariat pentru transmitrea cunoștințelor
ecologice copiilor, etc.
Aceste activitǎţi permit în mare mǎsurǎ crearea eticii ecologice.

Bibliografie:
1. Bucovală C., Cândea M., Metode moderne de educaţie pentru mediu, Bucureşti, 2003;
2. Miron S., Portofoliul European pentru Educatia Mediului Înconjurator, Îndrumar pentru
profesori si elevi, TEPEE; Socrates, Comenius;
3. Resurse complementare manualului EcoEd de educaţie ecologică, Clubul Ecologic
,,Transilvania”, Cluj-Napoca, 2003;
Surse internet:
1. http://www.revistacalitateavietii.ro/2012/CV-1-2012/02.pdf
2. http://www.deseuri-online.ro/new/download/Colectaretransport.pdf

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Sârbu Liliana

G.P.N.Nădab, Jud. Arad

Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi metodologice,

scopul principal fiind acela de a oferi fiecărui preșcolar posibilitatea de a manifesta o atitudine
responsabilă, personală, faţă de mediul înconjurător.

Mediul în care trăim şi muncim cunoaşte transformări majore din cauza intervenției
necontrolate a omului asupra naturii şi mediului înconjurător. Pădurile care se răresc pe zi ce trece,
florile care se ofilesc şi dispar pentru totdeauna din cauza poluării, gunoaiele care ne înconjoară,
deşeurile rezultate în urma activității omului, poluarea necontrolată a apelor şi aerului ca urmare a
dezvoltării industriale, creşterea demografică sunt probleme grave ale contemporaneității, probleme

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
430
care dacă nu se încearcă a fi rezolvate imediat vor duce la consecințe grave asupra sănătății planetei
Pământ.

Din acest motiv este necesar să le oferim copiilor, încă de la vârsta preşcolară, posibilitatea
de a cunoaşte frumusețile şi beneficiile pe care natura ni le oferă, de a se bucura de natura cu
frumusețile ei şi de a le forma o atitudine responsabilă față de mediul înconjurător.

Orice copil poate deveni prieten al naturii cu condiţia să respecte natura. Toate aspectele noi
stârnesc curiozitatea copiilor, fapt ce se manifestă prin multiplele întrebări pe care le pun este necesar
să îl facem pe copil să înteleagă că în natură totul este folositor. Este necesar ca, încă din perioada
preşcolară, copiii să cunoască natura şi să înţeleagă legile care o guvernează, deoarece este şi
necesară, dar şi posibilă formarea unei atitudini ecologice la această vârstă.

Comportamentul ecologic se realizează în primul rând, prin puterea exemplului şi apoi prin
cea a cuvântului. Preşcolarii sunt foarte receptivi la ce li se arată şi li se spune în legătură cu mediul,
dorind să se implice, atât cât le permit puterile lor, în protejarea mediului. Educaţia ecologică
porneşte de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale,pentru ceea ce reprezintă, în
general, natura pentru ei.

Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică, dar eficientă în planul emoţiilor şi

sentimentelor - este recomandată transpunerea copilului în locul elementului din natură care a suferit
o agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat şi care nu se poate apăra singur,
preşcolarul va realiza că trebuie să acorde ,,drept la viaţă” tuturor elementelor mediului înconjurător.
Astfel va conştientiza că orice acţiune de distrugere sau exterminare de orice fel este dăunătoare
pentru că strică echilibrul naturii. Curiozitatea copiilor preşcolari este foarte mare şi conduce la
acumularea de cunoştinţe despre mediul înconjurător, despre protecţia lui, ceea ce contribuie la
dezvoltarea capacităţii copiilor de a gândi logic şi de a interpreta corect aspecte din jurul lor.

Particularităţile de vârstă ale preşcolarilor permit formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice

şi, implicit, a unui comportament adecvat. Antrenând copiii în diverse acţiuni: excursii, acţiuni
practice de colectare a materialelor refolosibile, valorificarea sau utilizarea lor în alte scopuri (la
orele de abilităţi practice, la decorarea clasei şi a locuinţei), acţiuni de igienizare a curţii grădiniței, a
parcului, a locului de joacă sau a unui colţ de pădure, vizite la grădina zoologică, lecturi despre
plante, animale, poluarea solului, a apei şi a aerului(in cadrul activităților de educarea limbajului,
educație pentru societate), acţiuni de recunoaştere şi colectare a plantelor medicinale, vom realiza o
dezvoltare a spiritului de iniţiativă, a deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul făcut, a
curiozităţii. De aceea, se impune ca încă din grădiniță, copilul să cunoască formele de viaţă existente
în mediul înconjurător, diversitatea lor şi să înveţe să le ocrotească.

Comparând fenomenele, preşcolarul învaţă să gândească despre natură, iar dificultăţile

întâmpinate în cunoaşterea ei se risipesc şi rămâne trează dorinţa de ,,a şti”. Aici intervine abilitatea
pedagogică a educatoarei ce constă în a-i crea copilului un cadru atractiv de preocupări pe care acesta

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
431
să-l exploreze cu pasiune. Cu multă răbdare, perseverenta şi tact copilul va deveni receptiv şi sensibil
la nevoile naturii, pătrunzând încet tainele ei, descoperindu-i frumuseţea şi armonia. Ea poate trezi
interesul copiilor pentru astfel de proiecte, o serie de activităţi care să le arate copiilor cum se petrec
anumite fenomene, cum se mişca anumite lucruri din mediul înconjurător, care sunt sunetele naturii
şi care sunt urmările acţiunilor omului asupra naturii. Acest lucru se poate face cu uşurinţă în cursul
plimbărilor, prin colectarea de materiale ce pot stârni interesul copiilor faţă de obiecte şi fenomene
accesibile vârstei lor.

Toate acestea ne conduc la ideea că avem datoria şi obligaţia de a sprijini copiii în

cunoaşterea unor elemente din tainele universului, de a-i învăţa să exploreze lumea înconjurătoare, să
o analizeze, să pună întrebări şi să exprime opinii şi să-i încurajăm în toate acţiunile pe care le
întreprind.

Prin implicarea copiilor in activități de cunoaștere și înțelegere a unor fapte și fenomene din
universul apropiat, prin cunoașterea frumuseților și beneficiilor unei vieți în mijlocul naturii,
identificarea unor probleme de degradare a mediului, dorim sa formăm la copii o atitudine corectă,
responsabilă față de mediul apropiat pentru o viață civilizată și sănătoasă.

Transmiterea unor informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-
mediu, educarea unor comportamente şi conduite civilizate faţă de mediul ambiant, formarea
deprinderilor şi obişnuinţelor de a proteja mediul, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din
domeniul ecologic, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare, explorarea mediului, îngrijirea
colţului viu din clasă sau grădiniţă, curiozităţi din lumea plantelor şi animalelor, cunoaşterea
plantelor şi animalelor ocrotite de lege, participarea activă la acţiuni de ocrotire, conservare a naturii,
a mediului înconjurător, recoltarea de plante medicinale şi fructe benefice sănătăţii, contribuţia
copiilor la reciclarea materialelor refolosibile, însuşirea unor cunoştinţe, norme de comportare
specifice asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, sănătatea societăţii şi a mediului,
impicarea directă, activă în protecţia mediului sunt obiective prioritare ce trebuie implementate pe tot
parcursul procesului instructiv-educativ din grădiniţă.

Scopul educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi atitudini
centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate
faţă de natură.

Pentru copil, natura se descoperă în toată splendoarea şi prospeţimea ei, nu numai ca un

spectacol, ci ca un laborator continuu şi veşnic al vieţii; cunoscându-i tainele, copilul va ajunge să
înţeleagă până la urmă că: „Dacă nu vom gospodări cu înţelepciune rezervele planetei şi nu vom
ocroti natura, vom rămâne singuri pe o planetă pustie”. (Ştefan Milcu)

Bibliografie:
1) Pro Ecologia Mileniului III – Revistă de educație ecologică, Editura Reprograph, ianuarie 2010,
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
432
p.5;
2)Eco viața - Revistă de educație ecologică, Editura Arves, p.156;
3) Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Ediţia a II-a, Bucureşti, 2005.

COMPORTAMENTUL ECOLOGIC LA PREŞCOLARI

Prof. Palcu Florentina
G.P.N. Nădab, Jud. Arad

Protecţia mediului înconjurător este un obiectiv major a lumii contemporane, de aceea

omenirea caută soluţii pentru prevenirea poluării mediului de viaţă şi crearea unui mediu echilibrat şi
propice vieţii. Încă de la vârstă mică, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind
ajutaţi să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului,
a ocrotirii naturii. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând curăţenia
şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind natura se ocrotesc pe ei înşişi. Ori
de câte ori este posibil trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a manifesta
atitudini. Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de care
se simt bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela, că dacă ei
nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele
atitudini pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ acţiuni precum
oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi
cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată. Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub
îndrumarea educatoarei copiii vor înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă
pentru ei şi pentru generaţiile viitoare. În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la grupă,
sunt aduse în atenţia copiilor probleme legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca
aceştia să înţeleagă pericolele ce ameninţă planeta. Pentru a conştientiza mai bine necesitatea
protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme ale sale, se pot organiza o serie de
acţiuni cu copiii:
- Observări spontane, observări pe termen lung; - Plimbări, excursii, vizite; - Lecturarea unor
texte inspirate de fauna şi flora noastră; - Expuneri de filmulețe; - Vizionarea unor emisiuni TV pe
teme de educaţie ecologică; etc. Formarea comportamentului ecologic la preşcolari în cadrul
activităţilor din grădiniță se realizează folosind diferite mijloace prevăzute de programă: lectură după
imagini, convorbiri, lectura educatoarei; jocuri didactice, povestiri, scenete. În cadrul observărilor
dirijate privind viața plantelor, copiii văd şi pot să înţelagă că plantele (flori, legume) au nevoie de
aer, apă, căldură şi lumină pentru a se menţine în viaţă. Ca experiment am ţinut o plantă (crizantema)
la întuneric. Ea a devenit palidă, gălbuie, frunza ofilindu-se. Le-am explicat copiilor că acest
fenomen de ofilire a plantei apare numai când planta este crescută în întuneric în condiţii
necorespunzătoare dezvoltării vieţii. Pentru veridicitatea experimentului am readus planta în condiţii

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
433
de lumină şi căldură şi copiii au observat că încet, încet planta îşi revine la culoarea normală. În acest
fel, am demonstrat copiilor că plantele au nevoie de lumină și căldură, pentru a se dezvolta, pentru a
creşte.
La preșcolari, o activitate interesantă este aceea de a strânge gunoaiele din clasă după o
activitate practică sau orice altă activitate în care s-au folosit materiael mărunte. Plecând de la aceasta
putem face chiar și un concurs: ,,Cine strânge mai repede?” care îi va mobiliza pe copii dar va
imprima, de asemenea și un caracter distractiv lecției.
În cadrul lecturii după imagini „Cum ocrotim natura?”, se pot prezenta copiilor, aspecte
pozitive şi negative, concluzionând că fără grija faţă de natură, prin îndemnuri : - Ocrotiţi natura! -
Salvaţi pădurea! - Nu lăsaţi resturi menajere! -Nu aprindeţi focul în pădure!, natura va avea de
suferit. Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă
permanent alături. Pentru evaluare se pot folosi fişe de lucru în care preşcolarii trebuie să coloreze
aspecte ecologice pozitive (plantare de puieţi, udarea arborilor, adunatul gunoaielor) şi să taie cu o
linie aspectele ecologice negative (ruperea copacilor, aruncarea gunoaielor pe jos în parcuri şi
păduri). În completarea evaluării activităţii, copiii au spus ce activităţi ecologice au desfăşurat în
vacanţă alături de părinţi şi care au fost aspectele pozitive şi negative ale acestora. Astfel de
activităţi, ca multe altele care pot fi desfăşurate în grădiniţă constituie o cale de dobândire a
cunoştinţelor ecologice şi despre mediul înconjurător de verificare, de consolidare şi chiar aplicare a
acestora, a modului în care preşcolarii percep şi interpretează realitatea înconjurătoare, deschid largi
posibilităţi de stimulare a curiozităţii şi interesului pentru cunoaştere, educă la copiii dragostea pentru
natură şi frumuseţile ei. În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale
dezvoltării personalităţii individului. Educația ecologică are ca scop formarea premiselor de
înţelegere a efectelor unui comportament necorespunzător asupra mediului şi, deci, a atitudinii de
protejare a mediului. Prin participarea tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate, mass-
media, la realizarea acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le are un comportament
necorespunzător asupra mediului. Educaţia ecologică bine realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală
răspunde la una din prevederile fundamentale ale Drepturilor Omului şi anume : „Dreptul la sănătate,
dreptul la viaţă!”.

BIBLIOGRAFIE:
1. Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, „Educaţia ecologică la vârsta
preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I. Coresi, Bucureşti, 2008, pag 15-18;
2. Pârvu C., „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, pag 233-240;
3. * * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin O.M.
nr. 4481/2000.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
434
 MICII ECOLOGIȘTI

Prof. Ateș Nadea

G.P.N. 12, Arad

La vârsta preșcolară educația ecologică transmite copiilor cunoștințe despre mediul

înconjurător, le formează deprinderi de a ocroti și proteja natura, le formează atitudini și
comportamente corecte față de mediul înconjurător.
Educaţia ecologică, începută încă din grădiniţă, are semnificaţia deprinderii unui anumit mod
de a înţelege relaţia dintre om şi mediul de viaţă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi al
animalelor, a tot ce există pe acest pământ, iar copiii trebuie să conştientizeze şi să-şi exprime
respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile
viitoare. Manifestarea unei atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător apare la copilul
preşcolar, ca urmare a desfăşurării unor activităţi variate din punct de vedere al temei, conţinutului şi
al strategiilor utilizate, care pun copilul în situaţia de a exersa numeroase acţiuni de îngrijire şi
ocrotire a mediului. Inițierea copiilor cu propriul lor mediu înconjurător, cu ambianța, cu locuința,
sala de grupă, curtea, strada și, folosind imaginația, cu întreg globul terestru, cu porțiunile lui de apă
și de uscat, oriunde ne-am găsi, peste tot, omul ca să trăiască, are nevoie de unele condiții esențiale
mediului de viață uman: sol, apă, aer, hrană.
La această vârstă puterea exemplului este foarte importantă, deoarece copiii imită ceea ce
văd. Adulții din jurul lor trebuie să-și controleze comportamentul în permanență. Copiii sunt dornici
să participe la acțiunile de amenjare a locului în care trăiesc, se implică cu plăcere în activități de
îngrijire a plantelor și animalelor, dar trebuie să fie la fel de entuziasmați și de partciparea la acțiuni
de curățare a locului, camerei lor de joacă.
Omul trebuie să respecte şi să ocrotească mediul în care trăieşte, deoarece acesta îi oferă toate
condiţiile de care are nevoie pentru a trăi. Copiii trebuie educaţi încă din grădiniţă să fie responsabili
faţă de mediu, prin participarea la diferite activităţi practice, în funcţie de specificul vârstei şi trebuie
să ştie că orice copil poate deveni un prieten al naturii. Copiii trebuie să ştie că florile trăiesc mai
mult in mediul natural decât în vaze, iar unele insecte sunt foarte folositoare pentru plante (buburuza,
albina). În timpul ieşirilor în natură, copiii trebuie să-şi însuşească şi să respecte câteva reguli de
comportare civilizată. Mijloacele de realizare a comportamentelor pot fi informative (povestiri,
lecturi după imagini, poezii, emisiuni TV) sau formative ( activităţi practice în care copiii sunt puşi în
situaţia de a acţiona). Activităţile extracurriculare (plimbările, vizitele, excursiile) contribuie la
îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre mediu, îi ajută pe aceştia să îşi petreacă timpul într-o
manieră relaxantă, dar au şi un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup, creând un sentiment
de siguranţă şi încredere.
Prin realizarea de observări în natură, jocuri, plimbări, excursii, copiii percep mai bine cât de
important este pentru om mediul în care trăieşte și cum trebuie protejată natura.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
435
 Copilul care a învăţat să admire natura, parcul cu flori, să asculte susurul unui izvor, să
observe munca depusă de unele insecte pentru a-şi strânge provizii pentru iarnă (furnicile, de
exemplu) sau câtă strădanie depune o rândunică pentru a construi cuibul puişorilor ei şi apoi pentru
a-i hrăni, acel copil va deveni prietenul naturii şi mai apoi protectorul ei. În urma plimbărilor,
excursiilor organizate în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate imaginea
realităţii în cadrul activităţilor de desen şi modelaj; iar cu materialele culese îşi îmbogăţesc simţitor
jocurile de creaţie şi activităţile practice. Prin excursiile şi plimbările organizate de grădiniţă, se
urmăreşte şi întărirea organismului copiilor, formarea unor deprinderi de igienă şi de comportare
civilizată. Se mai are în vedere educarea copiilor în spiritul grupului, prin subordonarea interesului
individual faţă de cel colectiv, educarea spiritului de ordine şi disciplină. La vârsta preşcolară, copiii
sunt foarte receptivi la ceea ce li se prezintă şi li se explică în legătură cu mediul, fiind dispuşi să
acţioneze în acest sens.
Pentru a le forma copiilor o atitudine corectă faţă de ceea ce îi înconjoară, putem transpune
copilul în locul elementului din natură care a suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura
celui agresat şi care nu se poate apăra singur, copilul va realiza că trebuie să acorde „drept la
existenţă” tuturor elementelor mediului din jurul său. Treptat, va înţelege că orice acţiune de
distrugere sau exterminare de orice fel, este cât se poate de dăunătoare pentru că strică echilibrul
naturii.
Copiii trebuie să înţeleagă că, natura şi omul sunt noţiuni inseparabile, intercondiţionate, că
mediul cu toate componentele sale dezvoltă şi întreţine viaţa omului şi că acesta trebuie să păstreze
echilibrul ecologic al spaţiului în care trăieşte. Natura trebuie respectată şi nu dominată. Ea formează
un întreg imens, dar nu nesfârşit – în care fiecare componentă are un rol precis, iar omul este obligat
să se integreze armonios în acest întreg.
Învăţând să cunoască natura, copilul poate descoperi şi compara fenomenele, ridicându-le
uneori la un anumit grad de generalizare, poate să înţeleagă că, schimbările care au loc în natură nu
se petrec la voia întâmplării, ci sunt supuse unor legi obiective.

BIBLIOGRAFIE:
1) ,,Curriculum pentru învățământul preșcolar”, Editura Didactica Publishing House –
București, 2009;
2) Nicoleta Adriana Geamănă, ,,Educația ecologică la vârsta preșcolară – mic îndrumar
pentru educatoare”, Editura Coresi S.A., București, 2008;
3) Revista ,,Învățământul preșcolar”, Nr. 3-4/1996

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
436
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN ȘCOALĂ

Profesor învățământ primar Ilie Mihaela

Școala Gimnazială ,,Zaharia Stancu”

Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate

şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită
ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ şcolar. Educaţia
ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate; şcolară, extraşcolară, activităţi ştiinţifie, literare
, artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt diversificate: observaţii, experimente,
povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări, drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive,
jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole,
vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere scenete ecologice, concursuri. Prin educaţie ecologică se
cultivă dragostea şi respectul elevilor pentru lumea înconjurătoare, se formează atitudini de
dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de protecţie a mediului şi se cultivă interesul pentru
promovarea ideii unui mediu natural sănătos.

Educaţia ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a reuși în
timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra binelui şi a
răului, să acţioneze în folosul naturii şi a sa. Este un domeniu extrem de generos, interesant şi atractiv
pentru majoritatea copiilor. Copilul de vârstă şcolară mică nu trebuie bombardat cu cunoştinţe
teoretice, ci trebuie implicat în activităţi practice cât mai variate şi mai atractive, care să vină în
întâmpinarea curiozităţii senzoriale în plină dezvoltare. Nu bogăţia cunoştinţelor de biologie
interesează în primul rând, ci cunoaşterea şi menţinerea dorinţei de a cunoaşte universul lumii vii,
puterea de a ocroti formele de viaţă.

Planeta noastră este frumoasă, dar și magică. Ca să o salvăm, trebuie să ne maturizăm. O

putem salva prin reciclarea a numai jumătate din ceea ce folosim într-o gospodărie, reducând anual
poluarea cu 1090 de kilograme de dioxid de carbon. Sau dacă o familie ar folosi un bec florescent în
locul unuia clasic, acest fapt ar reduce cu 40 miliarde de kilograme emisia de gaze de seră; asta
înseamnă, scoaterea din circulație a 7,5 milioane de mașini. Dacă ne unim forțele, copii și adulți, și
dacă vrem să o salvăm ,vom reusi.

Zece reguli pentru SĂNĂTATEA DURABILĂ A TERREI

1. Nu poluați apele! APA înseamnă VIATĂ.

2. Nu risipiți apa, aceasta este un bun neprețuit și nu trebuie irosit!

3. Economisiți energie! Nu uitați să stingeți becurile și debranșați aparatura electrică dacă nu este
utilizată!
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
437
4. Nu deteriorați spațiile verzi, arborii, PĂDURILE! Acestea sunt PLĂMÂNII TERREI.

5. Colectați selectiv deșeurile și depozitați-le în locuri amenajate pentru a fi reciclate! Reciclarea

ajută la economisirea de energie, dar și a resurselor Pământului.

6. Nu aruncați la întâmplare reziduurile! Unele au nevoie de sute de ani ca să se degradeze și pot

otrăvi mediul natural. Efectul se va resimți în calitatea apei, a aerului și a solului.

7. Cumpărati și utilizați produse cu eticheta ecologică! Astfel veți micșora impactul vostru asupra
mediului.

8. Admirați și bucurați-vă de frumusețile Pământului fără să le stricați! Și alții după voi vor să le
vadă!

9. Respectați viața sub toate formele sale! Viața Terrei este și viața voastră.

10. Fiti mereu conștienți de responsabilitățile voastre! Dați un exemplu bun...ceilalți vă vor imita!

Așa sunt prezentate copiilor regulile ce trebuie respectate pentru salvarea Planetei Albastre,
pe înțelesul lor. Copiii sunt o mlădiță tânără a omenirii și de la oamenii mari au învățat că un tânăr
este viitorul planetei, speranța zilei de mâine, un răsărit de soare și o aripă de înger ce începe acum să
zboare spre a cunoaște lumea și a se bucura de tot ceea ce este frumos în ea.
Dar aripile lor sunt firave, încât avem nevoie de căldură, dăruire și protecție din partea voastră, a
celor mari, pentru a crește într-o lume în care nu există pericole, în care ne putem bucura de razele
soarelui, de aer curat, de încântarea naturii.

Pornind de la premisa că educatia ecologică presupune mai multe componente (cunoştinte,

atitudini, conduite) care se dobândesc într-un timp îndelungat, este firesc ca această latură a educaţiei
să se afle în atenţia mai multor discipline şi în toate etapele de pregătire şi formare a elevilor.
Disciplina Ştiinţe are un mare potenţial în educaţia ecologică a elevilor. Această disciplină asigură în
mod organizat însuşirea unor cunoştinţe prin activităţi de observare, identificare, grupare, jocuri. La
Limba română, valorificând textele din manual, elevii iau contact cu frumosul din natură cu ajutorul
cuvintelor, realizează creaţii artistice după imagini din natură. Geografia este disciplina care oferă
bogate cunoştinţe despre relief, ape curgătoare, ape stătătoare, floră şi faună. La Abilităţi practice
elevii îngrijesc plantele din clasă, realizează jucării din materiale refolosibile, realizează colecţii de
frunze, seminţe, alte materiale, pe care le folosesc apoi în activitatea lor. Educaţia plastică îşi aduce
aportul la dezvoltarea simţului artistic, la sesizarea echilibrului, armoniei din mediul înconjurător
oferă posibilitatea să transpună prin mijloace artistice frumosul din natură. Educaţia civică cuprinde
teme care pot fi valorificate cu succes pentru formarea de atitudini adecvate în raporturile copiilor cu
mediul înconjurător.Unele teme prevăzute de programa de istorie ne dau posibilitatea realizării
tangenţiale a educaţiei ecologice. Problemele de matematică de aflare a unor suprafeţe de teren
ocupate de diferite culturi sau păduri, de aflare a unor cantităţi de diferite materiale din natură pot

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
438
conduce la convingerea elevilor că mediul trebuie protejat, că pot colecta materiale refolosibile în
vederea păstrării resurselor naturale.

O reală educaţie ecologică se realizează şi în cadrul activităţilor extraşcolare. Modul cel mai
elocvent îl reprezintă proiectul de mediu. Prin complexitatea sa şi prin timpul pe care fiecare
coordonator de proiect şi-l alocă pentru desfăşurarea sa, proiectul poate atinge mai multe obiective.
Totodată, proiectul presupune o gamă largă de activităţi şi, din acest motiv, tematica poate fi diversă.
Proiectul de mediu este unul dintre proiectele care se poate realiza având suportul total al copiilor
implicaţi. Utilitatea lui constă în aceea că îi ajută pe elevi să înţeleagă legătura care există între om şi
natură, între cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu şi lumea din afara şcolii, dă
posibilitatea elevilor de a se implica şi organiza prin investigare individuală sau în grup,
autoconducându-şi procesul de educaţie, îi pune în contact cu comunitatea şi le creează posibilitatea
de a-şi susţine în mod public opiniile.

În întreaga muncă de educaţie ecologică cu şcolarii mici trebuie să ajungem la convingerea că

mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi (5 iunie), ci în toate cele 365 de zile ale fiecărui an,
în fiecare clipă a fiecărei zile, de toţi locuitorii planetei. Trebuie să apărăm Planeta Albastră, leagăn
al civilizaţiei şi al vieţii, ea fiind casa noastră şi a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ.

Bibliografie:
Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor – ,,Psihopedagogie’’, Iaşi, Ed. Spiru Haret, 1995.
Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Bucureşti, Ed. „Scaiul”, 1993.
Cuciinic, Constanţa – ,,Natura – prietena mea’’, Ed. Aramis, 2003.
Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru Tineret’’, Bucureşti, Ed. Forum, 1998.
„Tribuna învăţământului”, 27 februarie -5 martie 2006, pag 1.

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Educatoare Vele Claudia

Grădinița cu Program Prelungit Nr.26, Timișoara

În zilele noastre tot mai des auzim de poluare, un subiect care este tot mai mediatizat și care ne
avertizează de cum v-a evolua Planeta noastră,dacă nu facem ceva pentru a schimba acest lucru.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
439
 Despre poluare am auzit încă de când eram copil, însă acum sunt tot mai multe dovezi că,
clima planetei se schimbă, observând tot mai multe schimbări climatice, unde ghețarii se topesc,
apele se extind, avem parte de tot mai multe furtuni,căderi de grindină, iar toate acestea au diferite
urmări, începând cu grădinile,recoltele de fructe și cereale,etc. Încă din perioada preșcolară cei mici
trebuie învățați despre cum să protejeze mediul în care trăiesc, adunând hârtiile și gunoaiele de pe
jos, reciclând și punând hârtiile, plasticul și sticlele la locul lor. În momentul în care cei mici fac
mizerie trebuie învățați să își adune gunoaiele, lucrurile și să le pună la locul lor. Mereu trebuie
atrasă atenția celor mici, deoarece ei sunt încă la etapa de învățare, asimilare de cunoștințe. Primi
care se ocupă de acest aspect sunt părinții, apoi bunicii, frații și chiar și alte neamuri. Apoi mergând
la grădiniță se ocupă și doamna educatoare de aceste aspecte. Copilul poate fi învățat chiar dacă nu
știe să vorbească, pentru că acesta înțelege tot și copiază comportamentul celor din jur.

La grădiniță dar și la școală se pot face diferite activități ecologice, printre care adunarea de
gunoaie din curtea grădiniței, plantarea unor copaci sau flori,reciclarea unor obiecte pe care le putem
folosii ca și suporturi de pixuri, cutii de jucării,etc., iar toate aceste activități pe cei mici îi încântă și
îi apropie mai mult. Cei mici ajung uneori să atragă atenția adulților în momentul în care aruncă ceva
pe jos sau aruncă greșit gunoaiele, deoarece în zilele noastre, atât pe străzile cât și în unitățile școlare,
există diferite pubele speciale pentru fiecare tip de gunoi, hârtie, sticlă, plastic.

Tot pentru a-i învăța să fie mici ecologiști există diferite filmulețe pe internet, făcute exact pe
interesul celor mici și care înțeleg totul despre un mediu curat și sănătos observând cum trebuie să fie
relația dintre om și mediu.

Înțelegând cât de important este mediul în care trăim, copii vor ști tot ce trebuie să facă pentru
a-l proteja,pentru sănătatea lor și pentru formarea personalității lor ca tineri cetățeni.

PROTECȚIA MEDIULUI-EDUCAȚIE PENTRU VIAȚĂ

Prof.Rusu Maria Constanța

Colegiul Tehnic” Henri Coandă”, Tg-Jiu

Dreptul la un mediu sănătos este un drept fundamental garantat prin articolul 35 din
Constituția României. În articolul 35 – Dreptul la mediu sănătos
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat
ecologic;
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept;
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
440
 Acest drept fundamental reprezintă premisa realizării altor drepturi fundamentale (cum ar fi:
dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și morală, la muncă, la proprietate, etc.); existența
dispozițiilor constituționale privind drepturile omului stipulate în tratatele internaționale; existența
obligațiilor fundamentale ale statului la refacerea, protejarea și menținerea echilibrului ecologic prin
măsuri de protecția mediului.
De asemenea dreptul la un mediu sănătos presupune și obligația de a proteja și îmbunătății
condițiile de mediu prin obligația generală a statelor care trebuie să ia măsuri legale, administrativ-
organizatorice și orice alte măsuri cu scopul de a preveni degradările mediului, de a remedia mediul
poluat, de a asigura folosirea durabilă a factorilor de mediu. Dreptul la un mediu sănătos mai
presupune, cum este și firesc, obligația fiecărei persoane de a contribui la protejarea mediului prin
prevenirea poluării, refacerea mediului poluat și de a contribui la îmbunătățirea condițiilor de mediu.
Protecția mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor și acțiunilor care au ca
scop menținerea, protejarea și îmbunătățirea condițiilor naturale de mediu, ca și reducerea sau
eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului înconjurător și a surselor de poluare.
Protecția mediului presupune:
- Gospodărirea rațională a resurselor;
- Reconstrucția ecologică a mediului;
- Evitarea poluării mediului;
- Evitarea dezechilibrului prin conservarea naturii;
- Descoperirea cauzelor care afectează mediul;
- Proiecte complexe, rațional fundamentate.
Prin protecţia mediului se previne deteriorarea mediului, fiind o prioritate a lumii
contemporane, regăsită în Strategia de la Lisabona şi Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii
Europene, este însuşită de Guvernul României prin promovarea unor politici sustenabile. Educaţia
ecologică, sau educaţia relativă la mediu, răspunde acestei cerinţe, investind în dezvoltarea gradului
de conştiinţă şi a simţului responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele sale;
vizează în egală măsură asimilarea de cunoştinţe, formarea de atitudini şi comportamente dezirabile,
clarificarea valorilor, precum şi un demers practic eficient. În acest context, rolul educaţiei ecologice
şi de protecţie a mediului înconjurător este evident, el se concentrează pe modelarea viitorului
cetăţean capabil de a-şi forma un punct de vedere obiectiv asupra realităţii înconjurătoare, de a-l
incita la participare, devenind astfel conştient de viitor şi de faptul că viaţa generaţiilor de mâine
depinde într-o mare măsură de opţiunile sale.
Educaţia ecologică este o educaţie prin şi pentru valori, care poate prinde forme concrete de
realizare, la diferite nivele de şcolaritate, livrând conţinuturi informaţionale în modalitate
transdisciplinară, în context formal sau nonformal.
„A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii atât de
ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii” afirma Eugen Pora. Pentru a le forma
elevilor o atitudine corectă faţă de ceea ce îi înconjoară, putem porni de la o idee simplă, dar destul
de eficientă în planul emoţiilor şi sentimentelor: transpunerea copilului în locul elementului din
natură care a suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat şi care nu se poate
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
441
apăra singur, copilul va realiza că trebuie să acorde „drept la existenţă” tuturor elementelor mediului
din jurul său. Dintr-un studiu internaţional, realizat în patru state membre ale Uniunii Europene
(Danemarca, Marea Britanie, Portugalia şi Franţa), rezultă că elevii reprezintă o legătură crucială
între adulţi şi specialiştii din domeniul protecţiei mediului, ducând mai departe în familiile lor
cunoştinţele nou dobândite (Uzzell şi alţii, 1994). Ballantyne şi alţii (2006) au realizat un studiu
participativ, încurajând elevii să iniţieze discuţii pe probleme de mediu în familiile lor şi în
comunitatea de care aparţin, ajungând, în final, la aceeaşi concluzie, şi anume că adulţii pot fi educaţi
prin intermediul copiilor în urma încurajării comunicării dintre generaţii.
Într-un studiu realizat în 2001, Asociaţia Nord - Americană pentru Educaţie Ecologică (The
North American Association for Environmental Education – NAAEE), a concluzionat că educaţia
ecologică facilitează învăţarea prin colaborare (activităţile în echipe sau cu parteneri), gândirea
critică şi discuţiile, fiind orientată pe strategii de acţiune şi aplicaţii adaptate realităţilor vieţii. Drept
urmare, cei care participă la programe de educaţie ecologică dezvoltă şi următoarele aptitudini: ƒ
 lucrul în echipă;
 ascultarea şi acceptarea unor opinii diferite,
 dovedind astfel mai bune abilităţi sociale;
 rezolvarea unor probleme reale şi capacitatea de autoeducare,
 aceste programe antrenând şi elevii apatici care devin astfel interesaţi de studiu;
 capacitatea de a avea o gândire pe termen lung;
 integrarea într-o comunitate.
Educaţia ecologică și protecția mediului este un proces care are scopul să îmbunătăţească
calitatea vieţii prin asigurarea oamenilor cu „uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva şi
împiedica problemele de mediu. Aceste probleme de mediu sunt urgente şi trebuie abordate de
întreaga comunitate, iar educaţia trebuie să fie o parte integrantă a soluţiei. Opiniile divergente
privind starea mediului, consecinţele degradării acestuia şi rolul educaţiei sunt bune subiecte de
discuţie şi dezbatere. De asemenea educaţia ecologică n-ar trebui să impună oamenilor un anumit fel
de a gândi, ea poate ajuta oamenii să înveţe cum să gândească – inclusiv cum să rezolve problemele,
să ia decizii, să cântărească opţiunile şi să alinieze valorile cu acţiunile personale.
Oamenii trebuie să fie conştienţi şi preocupaţi de problemele mediului înconjurător, dar și
pentru găsirea unor soluţii problemelor actuale, pentru a exista viață pe Terra!

Bibliografie:

www.constitutiaromaniei.ro/art-35-dreptul-la-mediu-sanatos/
revista.universuljuridic.ro/dreptul-la-un-mediu-sanatos-este-un-drept-fundamental/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Protecția_mediului
http://dppd.ubbcluj.ro/rojed/articol_1_2_11.pdf
http://www.revistacalitateavietii.ro/2012/CV-1-2012/02.pdf

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
442
 EDUCAȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Prof.Rusu Maria Constanța

Colegiul Tehnic Henri Coandă , Tg-Jiu

Educația ecologică sau educația relativă la mediu vizează formarea şi cultivarea capacităților
de rezolvare a problemelor declanșate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi postindustriale la
scara socială, care au înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii şi al existenței
umane.Atitudinea față de natură este în primul rând o chestiune de educație, de cultură. Omul se
naște şi trăiește într-un mediu natural, dependent de celelalte elemente ale biosferei cu care poate şi
trebuie să stabilească relații de armonie şi respect față de particularitățile specifice regnului sau
speciilor din care provin. Ca membru al naturii, omul trebuie să cunoască legile ei şi să se supună lor
pentru a evita un conflict din care, cu siguranță, ar ieși învins. Prin activităţi școlare şi extrașcolare
elevul conștientizează faptul că mediul înconjurător constituie un mecanism viu cu o complexitate
deosebită, de a cărui integrare şi bună funcționare depinde întreaga activitate umană.Prin educație
ecologică, copiii trebuie să dobândească cunoștințe, atitudini şi motivații pentru a acționa individual
şi în echipă la soluționarea problemelor care țin de protecția mediului înconjurător.Prin activităţi
specifice școlare şi extrașcolare, elevul trebuie să devină conștient că mediul înconjurător constituie
un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună funcționare depinde
întreaga activitate umană. Întrucât societatea actuală are nevoie de oameni care să se remarce nu
numai prin ceea ce știu, ci şi prin ceea ce pot să facă, ameliorarea relațiilor dintre om şi mediul
înconjurător se poate realiza numai prin activităţi practice la care trebuie să participăm cu toții.
Educația ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate: școlară, extrașcolară, activităţi
științifice, literare , artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt diversificate: observații,
experimente, povestiri științifice, desene, activităţi practice, plimbări, drumeții, excursii, vizionări de
diapozitive, jocuri de mișcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecții, expoziții,
spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediții, tabere scenete ecologice, concursuri.Este necesar să
urmărim formarea unor trăsături pozitive de caracter – respect, admirație, ocrotire, apreciere,
compasiune – care să se statornicească în relația omului cu natura. Fără aceste trăsături, fără o
conștiință şi o conduită adecvate, există pericolul distrugerii oricăror relații şi al trecerii de la armonie
la un război din care omul ar avea cel mai mult de pierdut.

Noi am fixat ca obiective ale educației ecologice următoarele:

să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viață, activând pentru gestionarea corectă,

îngrijirea şi protecția mediului;

să recunoască varietatea lumii vii, plante, animale, mediu şi interrelațiile dintre acestea;

să înțeleagă că orice activitate comună trebuie să aibă ca prim obiectiv protejarea mediului;
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
443
să conștientizeze necesitatea de a economisi apa, energia electrică, lemnul şi celelalte resurse
naturale;

să-şi însușească anumite cunoștințe ecologice prin activităţi experimentale şi practic- aplicative;

să adopte norme de comportare specifice echilibrului dintre sănătatea individuală, colectivă şi a

mediului;

să devină participanți activi la activitățile de îngrijire a mediului, de ocrotire a plantelor şi animalelor,

a spațiilor verzi.

Consider că aceste obiective sunt accesibile şi realizabile prin utilizarea unor strategii activ-
participative care permit trecerea barierei dintre cunoaștere şi acțiune prin transferul cunoștințelor din
planul teoretic în cel acţional-practic. De sănătatea Pământului depinde sănătatea noastră; de aceea
trebuie să-i învățăm pe copii să iubească, să respecte şi să ocrotească natura. Trebuie să refacem şi să
protejăm ceea ce ni se pare inepuizabil şi gratuit, să protejăm singura planetă din Sistemul Solar pe
care există viață, pe care existăm noi. Avem datoria morală ca, împreună cu familia şi comunitatea,
să-i ajutăm pe copii să găsească răspunsuri la o serie de întrebări legate de tainele naturii, de strânsa
legătură care e între om şi mediul înconjurător, de influența pe care o are omul asupra
naturii.Educația ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a reuși în
timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra binelui şi a
răului, să acționeze în folosul naturii şi a sa.Educația ecologică în școală este necesară, posibilă şi
utilă, este o nouă ofertă de învățare care a dus la schimbări importante în comportamentul elevilor
noștri. Lor nu le este greu să planteze o floare, un copăcel, să se bucure de sosirea păsărilor călătoare,
să asculte susurul apei, să descopere micile minuni ale naturii şi, de ce nu, să ia atitudine când
întâlnesc aspecte negative care degradează mediul înconjurător.Mediul înconjurător este un
mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate şi bună funcționare depinde întreaga
activitate umană. Formarea elevilor cu o conștiință şi o conduită ecologică devine o cerință deosebit
de importantă pentru orice demers educativ școlar şi extrașcolar.

Bibliografie:

1. Toth Maria (coord.), „Metode participative în educația ecologică”, Editura Studium, Cluj Napoca,
2001.

2. Abrudan Ioan, Bulgărean Sanda, Dehelean Claudia, Onaci Mariana, „Educație pentru mediu”,
Editura Silvania, Zalău, 2005.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
444
 DESPRE MEDIU ŞI SĂNĂTATE

Prof. Roșca Elena

Colegiul Tehnic „Traian Vuia” Oradea

Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi bunăstare. Totuşi, interacţiunile dintre
mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. Aceasta face ca utilizarea
principiului precauţiei să fie extrem de utilă.
Cele mai cunoscute impacturi asupra sănătăţii se referă la poluarea aerului înconjurător, la
calitatea proastă a apei şi la igienă insuficientă. Se cunosc mult mai puţine despre impacturile
substanţelor chimice periculoase asupra sănătăţii.
Zgomotul reprezintă o problemă emergentă de sănătate şi de mediu. Schimbările climatice,
diminuarea stratului de ozon, pierderea biodiversităţii şi degradarea solului pot afecta, de asemenea,
sănătatea umană.
În Europa, preocupările majore privind sănătatea în legătură cu mediul sunt legate de
poluarea aerului în interior şi în exterior, calitatea inferioară a apei, igiena precară şi produsele
chimice periculoase.
Impacturile aferente asupra sănătăţii cuprind afecţiuni respiratorii şi cardiovasculare,
cancerul, astmul şi alergiile, precum şi afecţiunile sistemului de reproducere şi tulburările de
dezvoltare neurologică.
Pulberile fine în suspensie şi ozonul la nivelul solului sunt principalele ameninţări asupra
sănătăţii de pe urma poluării aerului. Programul Uniunii Europene, Un aer curat pentru Europa
(CAFE), a estimat un total de 348 000 de decese premature pe an provocate de expunerea la
particulele fine (2,5PM). La acest nivel de expunere, speranţa de viaţă medie se reduce cu aproximativ
un an.
Cartea verde a Uniunii Europene privind expunerea la zgomot menţionează că aproape 20%
din populaţia UE suferă de pe urma nivelurilor de zgomot pe care experţii în sănătate le consideră a fi
inacceptabile, adică dintre cele care pot duce la enervare, perturbarea somnului şi efecte adverse
asupra sănătăţii.
Transportul, în special în zonele urbane, este unul dintre factorii cheie care contribuie la
expunerea umană la poluarea aerului şi la zgomot.
Se cunosc mult mai puţine despre impacturile substanţelor chimice asupra sănătăţii. Există o
preocupare crescută pentru efectele expunerii la amestecuri de produse chimice la niveluri scăzute şi
pe perioade îndelungate pe parcursul vieţii noastre, în special în perioada preşcolară şi în timpul
sarcinii.
Substanţele chimice persistente cu efecte pe termen lung, precum bifenilii policloruraţi (PCB-
uri) şi clorofluorocarburile CFC şi cele utilizate în structurile de viaţă îndelungată - de exemplu
materialele de construcţie - pot prezenta riscuri chiar şi după ce producţia a fost finalizată.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
445
 Mulţi poluaţi cunoscuţi ca având efecte asupra sănătăţii umane intră treptat sub control
reglementat. Totuşi, există probleme emergente pentru care căile ecologice şi efectele asupra
sănătăţii sunt încă greu de înţeles.
Printre exemple se află câmpurile electromagnetice (CEM), produsele farmaceutice din
mediu şi unele afecţiuni infecţioase (a căror răspândire poate fi afectată de schimbările climatice).
Dezvoltarea sistemelor de „avertizare precoce” ar trebui încurajate pentru a scurta timpul dintre
detectarea unui posibil pericol şi o acţiune sau intervenţie politică.
Sănătatea umană a fost ameninţată întotdeauna de pericole naturale precum furtunile,
inundaţiile, incendiile, alunecările de teren şi secetele. Consecinţele acestora sunt agravate de o lipsă
a promptitudinii şi de acţiunile umane precum defrişarea, schimbările climatice şi pierderea
diversităţii.

Bibliografie:

www.wikipedia.ro

Stugren, Bogdan – Ecologie theoretică, Cluj Napoca, Ed. Sarmis, 1994

POLUAREA ATMOSFERICĂ

Prof. înv. preșcolar Jarca Anca

Școala Gimnazială “Dimitrie Cantemir”, structura GPP nr. 24 Oradea

Poluarea atmosferică dăunează sănătății umane și mediului. În Europa, emisiile multor

poluanți atmosferici au scăzut substanțial în ultimele decenii, determinând o îmbunătățire a calității
aerului în regiune. Cu toate acestea, concentrațiile poluanților atmosferici continuă să fie foarte mari,
iar problemele legate de calitatea aerului persistă. O proporție semnificativă a populației Europei
locuiește în zone, în special orașe, unde apar depășiri ale standardelor de calitate a aerului: poluarea
cu ozon, dioxid de azot și pulberi în suspensie (PM) induce riscuri grave pentru sănătate. Mai multe
țări au depășit în 2010 una sau mai multe limite de emisie la patru poluanți atmosferici importanți.
Reducerea poluării atmosferice rămâne așadar importantă.

Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și al emisferei. Poluanții

atmosferici emiși într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la o calitate
scăzută a aerului în alte zone.

Pulberile în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la nivelul solului sunt recunoscuți în

prezent drept cei trei poluanți care afectează cel mai grav sănătatea umană. Expunerile pe termen
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
446
lung și cele maxime la acești poluanți variază ca gravitate și impact, de la efectele minore asupra
sistemului respirator până la decesul prematur. Aproximativ 90% din locuitorii orașelor din Europa
sunt expuși la poluanți în concentrații peste nivelurile de calitate a aerului considerate dăunătoare
pentru sănătate. De exemplu, pulberile fine în suspensie (PM2,5) din aer reduc speranța de viață în
UE cu peste opt luni. Benzopirenul este un poluant cancerigen din ce în ce mai îngrijorător care, în
mai multe zone urbane, în special din Europa centrală și de est, este prezent în concentrații care
depășesc pragul stabilit pentru protecția sănătății umane.

Poluarea atmosferică este dăunătoare pentru sănătatea umană și pentru ecosisteme. O mare
parte a populației nu locuiește într-un mediu sănătos, potrivit standardelor actuale. Pentru a urma o
cale sustenabilă, Europa va trebui să dea dovadă de ambiție și să nu se rezume la legislația actuală.

Poluarea aerului afectează și mediul.

 Acidificarea a fost redusă substanțial între 1990 și 2010 în zonele Europei cu ecosisteme
sensibile, aflate sub influența depunerilor acide de compuși de azot și sulf în exces.
 Eutrofizarea este o problemă de mediu cauzată de excesul de substanțe nutritive care pătrund
în ecosisteme. În acest domeniu s-au făcut mai puţine progrese. Suprafaţa ecosistemelor
sensibile afectate de excesul de azot atmosferic s-a redus foarte puțin între 1990 și 2010.
 Concentrațiile mari de ozon duc la distrugerea culturilor. Majoritatea culturilor agricole sunt
expuse la niveluri de ozon care depășesc obiectivul pe termen lung al UE destinat să protejeze
vegetația. Această problemă priveşte în mod considerabil o proporție importantă a zonelor
agricole, în special din Europa de sud, centrală și de est.

Calitatea aerului din Europa nu s-a ameliorat întotdeauna odată cu reducerea generală a emisiilor
antropice (produse de om) de poluanți atmosferici. Cauzele sunt complexe:

 nu există întotdeauna o legătură liniară clară între scăderea emisiilor și concentrațiile

poluanților atmosferici observate în aer;
 există o contribuție crescândă a transportului pe distanțe mari a poluanților atmosferici din
alte țări din emisfera nordică către Europa.

Așadar, este încă nevoie de eforturi orientate pentru a reduce emisiile, cu scopul protejării în
continuare a sănătății umane și a mediului în Europa.

Surse de poluare a aerului

Sursele de poluare atmosferică sunt variate și pot fi antropice sau naturale:

 arderea combustibililor fosili în producerea de energie electrică, transporturi, industrie și

gospodării;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
447
  procese industriale și utilizarea solvenţilor, de exemplu în industria chimică şi extractivă;
 agricultură;
 tratarea deşeurilor;
 erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării marine și emisiile de compuşi organici
volatili din plante sunt exemple de surse naturale de emisie.

Obiectivul UE pe termen lung este de a atinge niveluri ale calității aerului care să nu afecteze
sau să inducă riscuri inacceptabile pentru sănătatea umană și mediu. UE acționează pe mai multe
niveluri pentru a reduce expunerea la poluarea aerului: prin legislație;prin cooperarea cu sectoarele
responsabile cu poluarea aerului, precum și cu autoritățile internaţionale, naţionale şi regionale, cu
organizațiile neguvernamentale și prin cercetare. Politicile UE au scopul de a reduce expunerea la
poluarea aerului prin reducerea emisiilor şi prin stabilirea limitelor şi a valorilor ţintă pentru calitatea
aerului. La sfârșitul anului 2013, Comisia Europeană a adoptat Pachetul pentru calitatea aerului, care
cuprinde noi măsuri de reducere a poluării aerului.

Agenţia Europeană de Mediu (AEM) reprezintă centrul de date privind poluarea aerului al
Uniunii Europene și sprijină punerea în aplicare a legislației UE privind emisiile atmosferice şi
calitatea aerului. AEM contribuie de asemenea la evaluarea politicilor UE privind poluarea aerului și
la dezvoltarea de strategii pe termen lung pentru îmbunătățirea calităţii aerului în Europa.

Activitatea AEM se concentrează asupra:

 punerii la dispoziţia publicului a unei serii de date privind poluarea aerului,

 documentării și evaluării tendințelor privind poluarea aerului şi politicile și măsurile aferente
în Europa și
 investigării soluțiilor de compromis şi a sinergiilor dintre poluarea aerului şi politicile din
diferite domenii, și anume schimbările climatice, energie, transporturi şi industrie.

Bibliografie:

www.wikipedia.ro

Partin, Zoe – Dicționar ecologic, București, ed. Garamond, 1995

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
448
 POLUAREA PLANETEI PAMÂNT

Prof. Glodeanu Anamaria

GPP Maria Clara Kindergarten Sibiu

Planeta noastră, Pământul, s-a născut în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Dar, pe vremea aceea, nu
avea aspectul de azi: rocile, apa si aerul s-au format încetul cu încetul şi apoi a apărut viața.
Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale
şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în special.
Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în
complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, cele care sunt
ori cele care nu sunt resimţite. O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul
înconjurător este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul,
toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele
naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale şi
spirituale.Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente
străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin
concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează
disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. Din cuprinsul
definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă
omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social - economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe
măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale
specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii
populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte
neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru
combaterea poluării.
Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătăţii a îmbrăcat
de-a lungul timpului mai maulte aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare şi anume:
I. Poluarea biologică, cea mai veche şi mai bine cunoscută dintre formele de poluare, este produsă
prin eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a germenilor microbieni producători de boli.
Astfel, poluarea bacteriană însoţeşte deopotrivă omul, oriunde s-ar găsi şi indiferent pe ce treaptă de
civilizaţie s-ar afla, fie la triburile nomade, fie la societăţile cele mai evoluate. Pericolul principal
reprezentat de poluarea biologică constă în declanşarea de epidemii, care fac numeroase victime.

II. Poluarea chimică constă în eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a diverselor substanţe
chimice. Poluarea chimică devine din ce în ce mai evidentă, atât prin creşterea niveluluide poluare,
cât mai ales prin diversificarea ei. Pericolul principal al poluării chimice îl reprezintă potenţialul
toxic ridicat al acestor substanţe.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
449
III. Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă ca urmare a
extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină etc..
Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii
foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice.
Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă şi de viaţă al
omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere. Supraaglomerarea şi
traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra echilibrului psihomatic al individului.
Un număr tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a
găsi un remediu pentru starea lor proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii neşteptate, lipsa puterii de
concentrare, dureri de cap). În sfârşit nu putem trece cu vederea poluarea termică, poate cea mai
recentă formă de poluare fizică cu influenţe puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra
apei şi aerului, şi, indirect, asupra sănătăţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice, ca şi timpul
relativ scurt de la punerea ei în evidenţă, o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea biologică şi
chimică, necesitând eforturi deosebite de investigare şi cercetare pentru a putea fi stăpânită în viitorul
nu prea îndepărtat.
Însă cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului
(atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi cele mai afectate de
acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.
Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii. Mediul
înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste
elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre. Poluarea
planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes acestui proces nociv.
Convingerea că această problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor internaţionale, este tot atât de
eronată, pe cât este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, şi, tocmai de aceea,
fiecare om trebuie să-şi asume această responsabilitate.

Bibliografie:

Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972

- www.referat.ro/referate/Planeta_albastra

- www.salvati planeta.ro

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
450
 PLANETA ALBASTRĂ, CASA NOASTRĂ

Prof. Wilhelem Gyongyi

Maria Clara Kindergarten

Planeta albastră denumită și Planeta Pământ sau Terra,formată de aproximativ 4,57 miliarde
de ani, este a treia planetă de la soare și cea mai mare dintre planetele terestre ale Sistemului Solar.
Este singura planetă din Univers cunoscută că are viață și ascunde o mulțime de detalii
nemaipomenite.

Aceasta se învârte în jurul soarelui timp de 365 de zile, perioadă cunoscută drept un an. În tot
acest timp, se rotește de 366 de ori în jurul axei sale. În timpul gravitației, Pământul interacționează
și cu alte obiecte din spațiu, în special cu Soarele și Luna (singurul satelit natural al Pământului).
Datorită axei de rotație care este înclinată în raport cu planul orbital, apar anotimpurile pentru care ne
bucurăm de fiecare dată, fiecare anotimp având frumusețile ei. Suprafața Pământului de aproximativ
510 milioane de km pătrați se împarte în 310,6 milioane de km patrati sub nivelul mării, acoperiti de
oceane, iar restul de 148,94 milioane de km pătrați constă în munți, câmpii, deșerturi, platouri și alte
forme de relief care formează bogății naturale și conferă un spațiu locuibil tuturor viețuitoarelor.

Pe Terra se găsesc diferite ecosisteme care permit menținerea vieții, spre exemplu, plantele
transforma energia solară, făcând-o disponibilă și altor forme de viață, bacteriile și alte
microorganisme descompun materia organică în nutrienți, oferind plantelor un sol bogat,
polenizatorii sunt esențiali pentru reproducerea plantelor, garantând producția de alimente, plantele și
oceanele captează dioxidul de carbon, iar ciclul apei depinde de organismele vii etc. Mai pe scurt,
acestea ne oferă aer curat, apă proaspătă, sol de bună calitate și polenizarea plantelor de cultură. Ne
ajută să combatem schimbările climatice, să ne adaptăm la acestea și reduce impactele dezastrelor
naturale. Din păcate, oamenii de știință au avertizat că un milion de specii, dintr-un total de opt
milioane, sunt amenințate cu dispariția din cauza exploatărilor directe (pescuit, vânat), a speciilor
invazive, a schimbărilor climatice, a schimbării destinației terenurilor (despăduriri, urbanizare) și cel
mai important, a poluării.

Poluarea este procesul de alterare a mediilor de viața biotice și abiotice, atât sub influența
activităților umane cât și cele naturale. Principalele surse de poluare sunt activitățile industriale,
agricole și menajere. Oamenii au început să polueze încă de la primele fabrici producătoare deoarece
acestea emanau o cantitate mare de fum care nu putea fi purificat și contaminau aerul, masele
plastice sunt un alt factor foarte nociv pentru mediul înconjurător și din păcate acestea sunt utilizate
și aruncate necorespunzător. Defrișările de asemenea sunt foarte periculoase deoarece copacii,
plantele sunt purificatoarele aerului, iar fără ele crește nivelul de dioxid de carbon în aer ceea ce
afectează atât oamenii cât și celelalte viețuitoare. O altă metodă de poluare este depozitarea
deșeurilor în apropiera mărilor și oceanelor ceea ce duce atât la dispariția anumitor specii marine cât
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
451
și contaminarea apei. Poluarea trebuie să ia sfârșit într-un mod sau în altul, iar singurii capabili să
oprească acest proces sunt oamenii. Metodele de stopare a poluării sunt plantarea copacilor, filrarea
fumului emanat de fabrici, în așa fel încât substanțele nocive să nu ajungă în aerul atmosferic,
reciclarea plasticului și a metalului și aruncarea gunoaielor în spațiile corespunzătoare. Schimbarea
începe cu oamenii, fiecare persoană trebuie să se autoeduce astfel încât să fie conștient de acțiunile
lui și să învețe să prețuiască ceea ce are, o casă pe acest Pământ care trebuie și el întreținut astfel
încât să nu se deterioreze, deși în ultima perioadă se vorbește foarte mult despre încălzirea globală,
care și ea este influențat de poluare și este un factor foarte important deoarece ea reprezintă subțierea
stratului de ozon, care protejează planeta. Din cauza încălzirii globale încep să se topească ghețarii în
locurile care ar trebui să fie cele mai friguroase și are loc decalarea anotimpurilor care afectează nu
doar mediul înconjurător ci și sănătatea mentală și fizică a oamenilor și nu numai, totodată și altor
viețuitoare.

Este importantă educația ecologică încă de la vârste fragede pentru a putea înțelege
importanța îngrijirii mediului înconjurător și pentru a forma generații cât mai responsabile posibil. În
cadrul grădiniței noastre, dorim să înrădăcinăm în copii dragostea și grija față de planeta noastră,
deoarece este singura casă pe care o avem . Tocmai din acest motiv am introdus opționalul „Planeta
Verde”, prin care oferim copiilor informații vaste despre importanța planetei pentru omenire și
importanța păstrării curățeniei în mediul înconjurător. În cadrul acesui opțional organizăm diferite
activități și jocuri distractive prin intermediul cărora copiii nu doar că se distrează și își îmbogățesc
cunoștiințele ci vor deveni oameni mai responsabili și mai empatici cu natura. În fiecare an, în cadrul
propramului ”Săptămâna altfel: să știi mai multe, să fii mai bun” , dedicăm o zi pentru ecologizarea
curții grădiniței, pentru a ajuta copilașii să conștientizeze, cât de important și frumos e să trăim într-
un mediu curat și îngrijit. Totodată dorim să îi învățăm cum funcționează colectarea selectivă și cât
de importantă este reciclarea, tocmai de aceea avem coșuri speciale la îndemâna celor mici pentru a
selecta gunoiul. Nu în ultimul rând, aș dori să menționez faptul că, auzind de proiectul ”Capace cu
suflet” , în cadrul grădiniței am început colectarea dopurilor de plastic, iar bănuții câștigați în urma
lor, vor merge spre diferite cazuri umanitare, iar pe viitor dorim să încheiem împreună cu cei de la
asociație un posibil parteneriat și să prezentăm acest proiect și părinților, să-i implicăm și pe ei,
pentru o colectare mai mare.

Prin urmare, cu pași mici, dar siguri, am putea schimba lumea și totodată, uniți fiind, am
putea Salva Planeta Albastră, care e unica noastră casă, în lipsa ei, omenirea și nimic altceva de
altfel, nu ar exista, trebuie să fim cât mai recunoscători și responsabili, față de ea.

Bibliografie:

Diaconu Camelia, Planeta Pământ-curiozități și informații generale, Libertatea , 2021

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
452
 „NATURĂ, EŞTI MINUNATĂ! – ACTIVITATE DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

Prof. Salade Elena Izabela

G.P.P, nr. 3 Sebeș

Grupa: mare;
Forma de realizare: activitate integrată;
Forma de organizare: pe grupuri;
Tipul activităţii: de consolidare-evaluare;
Locul de desfăşurare: curtea grădiniţei;

Scop:
- dezvoltarea deprinderii de a reda prin desen şi pictură elemente din natură;
- dezvoltarea sociabilităţii faţă de ceilalţi și a respectului față de natură;

Obiective operaționale:
O1 să observe natura cu toate frumuseţile ei (soare, copaci, flori, fluturi, case...);
O2 să reprezinte prin desen şi pictură aceste elemente, realizând un tablou al naturii;
O3 să compare tabloul cu natura din punct de vedere al culorilor, dimensiunilor, altor
caracteristici;
O4 să descrie în propoziţii exclamative tabloul realizat;
O5 să colaboreze cu colegii pentru realizarea temei;

Strategii didactice:
- metode didactice: observaţia, exerciţiul, conversaţia, explicaţia, turul galeriei;
- material didactic: carton, culori, acuarele, pensule, elemente ale naturii;

Desfășurarea activității:
Activitatea s-a desfăşurat în curtea grădiniţei. Cu mic, cu mare, am ieşit la soare, natura să
observăm, apoi s-o desenăm şi să o pictăm. Încântaţi de frumuseţea ei, ne-am hotărât să o captăm cu
ajutorul culorilor, al creioanelor şi al pensulelor, pe o coală mare de carton pe care apoi o vom
expune în grupă. Aşa natura ne va fi mereu aproape. Tot ce am observat noi am reprezentat. De la
flori la soare, totul poate fi admirat acum în tabloul nostru. Lucrând în grupuri, am reuşit să realizăm
tablouri frumoase, pe care le-am evaluat apoi, prin turul galeriei, discutând despre cât de bine am
reuşit să imităm natura şi care sunt caracteristicile naturii pe care totuşi nu am reusit să le transpunem
pe foaie (ex. căldura soarelui, lumina lui, mişcarea furnicilor, adierea vântului...).
La final am concluzionat că, întotdeauna, natura este cel mai mare artist!

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
453
 GRĂDINIȚA ȘI ROLUL ACTIVITĂȚILOR ECOLOGICE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Prof. înv. Preșcolar Topală Adina – Ionela

Școala Gimnazială Nr.12/ Structura Grădinița cu P.P. C.F.R., Timișoara

Educația ecologică la vârsta preșcolară are o importanță foarte mare pentru copii, adulți și
mediul înconjurător. Copiii trebuie educați încă de mici, să protejeze natura și mediul care îî
înconjoară. Tocmai de aceea în cadrul activităților la grupa pe care o conduc, am introdus tema Să
protejăm natura. Copiii au fost încântați de această temă și au învățat ce înseamnă să protejezi
mediul înconjurător, Planeta Albastră.

În prezent omenirea se confruntă cu o degradare masivă a mediului înconjurător datorată

oamenilor care populează această planetă. Din cauza activităților acestora, mediul înconjurător este
poluat, apele sunt poluate, aerul este poluat, solul dar și stratul de ozon.

Prin aceste activități desfășurate la grădiniță, urmăresc să formez copiilor atitudini de

protejare a mediului, de dezvoltare a spiritului de responsabilitate față de natură, aceasta fiind vârsta
de dezvoltare a viitorului cetățean al planetei din toate punctele de vedere.

În cadrul activităților desfășurate la grupă, copiii au învățat să protejeze natura, să o

îngrijească, să planteze copaci, flori etc. Pe lângă aceste activități cei mici, am învățat unde se aruncă
gunoiul, cum trebuie să selecteze gunoiul dar au aflat și ce efecte pot produce gunoaiele aruncate în
mod necorespunzător.

Tot în cadrul activităților săptămânale, copiii au desfășurat activitatea de colectare a

deșeurilor aruncate pe marginea străzii, în zona în care locuiesc, astfel aceștia reușind să îngrijească
Planeta Albastră.

Copiii au fost încântați de aceste activități ecologice, mai ales că pentru a proteja cât mai
frumos natura care este atât de frumoasă, cei mici și-au creat propriile jucării din pet-uri. Preșcolarii,
au reușit să creeze pușculițe din pet-uri, ghivece de flori etc.

Natura, mediul înconjurător, trebuie îngrijite de toți oamenii de pe această Planetă. Doar
împreună vom reușii să o salvăm de factorul poluare.

Educația la vârsta preșcolară este esențială, aici se pun bazele viitorului adult, de aceea se
pune o așa de mare importanță celor 7 ani de acasă.

În această perioadă a preșcolarității, copilul asimilează cele mai multe informații, învață cu
ușurință, reține idei, deci este foarte important ca în această perioadă să-i învățăm pe cei mici cum
pot să protejeze natura care ne înconjoară.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
454
 Recomand cu căldură tuturor cadrelor didactice din învățământ, să abordeze cu cei mici
această temă cu o așa de mare valoare, pentru viitorul nostru ca oameni.

Pentru a avea un efect asupra dezvoltării copiilor și în formarea viitoarei lor personalități,
activitățile de educație ecologică trebuie desfășurate continuu, pe cât posibil să facă parte din
programul cotidian sau măcar unele idei să fie infiltrate în diversele teme abordate în grădiniță. (Ana
Maria Benedek-Sîrbu – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, 2016, p.6).

Bibliografie:

1. Ana Maria Benedek-Sîrbu – Îndrumar pentru educația ecologică în grădinițe,

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, 2016, p.6
2. Dilă, S., Crăciun, V., – „Glasul Naturii”. Ghid practic de educație pentru mediu pentru
învățământul preșcolar, Tulcea, 2002.
3. Hac, P.A., 2010 – Educație ecologică. Ghidul educatorului de mediu. Administrația
Parcului Natural Lunca Mureșului, Arad.
4. *** – Managementul educației ecologice. Ghid ECO pentru pici, părinți și bunici. Zalău,
Sălaj, 2012.

SALVAȚI PLANETA!!!

Prof. Groza Crina-Mariana

Școala Gimnazială Nr. 2 Chișcău

Trăim în secolul vitezei și am devenit prea preocupați de propria persoană fără să ne gândim
la ceea ce ne ține cu adevărat în viață sănătoși : mediul înconjurător ( pământul, pădurea, apa, aerul ).
Topirea ghețarilor, inundațiile sau dispariția a mii de specii de plante si animale sunt doar câteva
semne ca planeta nu mai are puterea de a lupta singura ci are nevoie de ajutorul nostru.
În ultimii zeci de ani numărul de persoane cu diverse boli de plămâni, cancer, chisturi, etc s-a
înmulțit alarmant. Cauza este aerul pe care-l respiram, apa pe care o bem si alimentele pe care le
consumam. Multe persoane cred ca nu intra in sarcina lor protejarea mediului, ci a autorităților, astfel
încât, după o ieșire la iarba verde lasă in urma lor tot felul de resturi care ajung sa " omoare"
vegetația. Trebuie să învățam să respectăm natura ca pe o " mamă " deoarece ea ne dăruiește toate
cele necesare supraviețuirii și să nu mai aruncăm în ea cu gunoaie. Reciclarea aduce de
asemenea beneficii mari planetei. Deșeurile menajere trebuie mai întâi sortate, înainte de a le arunca
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
455
in containere, și apoi separate pe tip de deșeu reciclabil (plastic, sticla, hârtie). Apa este unul dintre
cele mai de preț daruri ale naturii, fără de care viața nu ar fi posibilă. Care sunt metodele pentru a
economisi apa:- fă duș în loc de baie; se consumă de 4 ori mai puțină apă. Nu e doar ecologic dar si
economic; închide robinetul în timp ce te speli pe dinți; daca speli legumele, spală-le într-un vas și nu
lăsând sș curgă apa la chiuveta! Verifică și repară robinetele; păstrează apa de ploaie; o poți folosi
pentru udarea grădinii, spălatul mașinii.

În zilele noastre tot mai puțini oameni se ocupă de protejarea planetei noastre. Cei mai mulți
dintre oameni nu realizează cat de importanta este planeta pentru noi și că fără ea viața noastră nu ar
mai exista. Dacă ne-am imagina ce s-ar întâmpla de mâine daca oamenii vor continua sa arunce
gunoaiele pe străzi, în lacuri, să polueze din ce în ce mai mult mediul înconjurător, să vâneze în
locurile nepermise și să defrișeze din ce în ce mai multe păduri răspunsul ar fi unul îngrozitor. Cu cât
planeta noastră va fi mai ,,bolnavă’’ din cauza noastră noi vom ajunge foarte rău. Nu vom mai avea
oxigen pentru a respira, nu vom mai putea ieși din casa pentru ca tot ce vom putea vedea vor fi niște
maldăre de gunoaie, nu vom mai avea o viată normala. Bolile vor creste considerabil iar oamenii
sănătoși vor fi din ce in ce mai putini.

Pământul este casa noastră si de aceea trebuie să avem grija de el, ca să putem respira aer
curat, să bem apă limpede și să mâncam sănătos. Aerul îi este vital omului, astfel ca noi trebuie să-l
păstram cât mai puțin afectat de noxe atmosferice (gaze de eșapament, etc). Apa este esențială vieții
și, de asemenea, trebuie păstrată curatț. Ea găzduiește cea mai mare parte din organismele de pe
Terra. Pădurile sunt casa unor specii de plante si animale. Ele sunt "plămânii" Terrei.

În prezent, peste un milion de specii de plante și animale sunt în pericol datorită: încălzirii
globale, poluării aerului, infestării apelor cu substanțe toxice, pescuitului excesiv sau defrișărilor de
aceea trebuie să protejam Pământul, nu avem altă casă!!!

Bibliografie:

- www.pamantul.ro

- www.salvati planeta.ro

- www.pamantul casa nostra.ro

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
456
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN VIZIUNEA ELEVILOR

Prof. înv. primar Szanto Rozalia

Școala Gimnazială Sânger

Educaţia ecologică vizează formarea şi cultivarea capacităţilor de rezolvare a problemelor

declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi postindustriale la scara socială, care au
înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii şi al existenţei umane.
Educaţia pentru mediu are ca scop schimbarea viziunii pe care noi o avem asupra lumii şi
înţelegerea relaţiilor care se ţes în interiorul sistemelor ecologice, între om şi natură. Prin educaţie
ecologică, copiiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii pentru a acţiona individual
şi în echipă la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia mediului înconjurător.
Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul elevilor pentru lumea înconjurătoare,
se formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de protecţie a mediului şi se
cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos. naturii.
Educaţia privind mediu înconjurător este un proces complex de lungă durată. Rezultatele
concrete pot fi observate peste câţiva ani şi de aceea este necesar ca procesul de educaţie să înceapă
foarte devreme şi să se continue de-a lungul întregului ciclu de învăţământ. S-a constat că atunci
când sunt mici, copiii au o atitudine pozitivă faţă de mediul înconjurător, aceasta modificându-se pe
măsură ce cresc datorită influenţei exercitate de tehnologiile moderne şi modului de consum al vieţii
moderne. Degradarea mediului inconjurător se petrece de multe ori sub ochii noștri și aceasta se
datorează tocmai intervenției omului în natura. Pericolul este foarte mare și de aceea trebuie
conștientizată necesitatea protecției mediului în care trăim , a ocrotirii vieții pe pamânt în cele mai
variate forme ale sale.
Trebuie să-i educăm pe copii, încă din școlaritate, că natura are nevoie de prieteni, iar orice
copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să o respecte. Școlii îi revine importanta sarcină
ecologică, aceea că, încă de la cea mai fragedă vârstă, copiii să ajungă să cunoască, să iubească şi să
ocrotească natura. În programa activităţilor instructiv – educative sunt recomandate o serie de
obiective, a căror transpunere în activităţi specifice conduce copiii către înţelegerea unor legături
cauzale între evenimente, le dezvoltă spiritul de observaţie, contribuie la formarea de priceperi şi
deprinderi active, precum şi la dezvoltarea conştiinţei civice.
Educaţia ecologică este un domeniu extrem de generos, interesant şi atractiv pentru
majoritatea copiilor. Copilul de vârstă şcolară mică nu trebuie bombardat cu cunoştinţe teoretice, ci
trebuie implicat în activităţi practice cât mai variate şi mai atractive, care să vină în întâmpinarea
curiozităţii senzoriale în plină dezvoltare.
Pornind de la premisa ca educația ecologică presupune mai multe componente (cunoştinte,
atitudini, conduite) care se dobândesc într-un timp îndelungat, este firesc ca această latură a educaţiei
să se afle în atenţia mai multor discipline şi în toate etapele de pregătire şi formare a elevilor.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
457
 Disciplina Ştiinţe are un mare potenţial în educaţia ecologică a elevilor. Această disciplină
asigură în mod organizat însuşirea unor cunoştinţe prin activităţi de observare, identificare, grupare,
jocuri, activităţi practice a lumii care ne înconjoară.
La Limba română, valorificând textele din manual, elevii iau contact cu frumosul din natură
cu ajutorul cuvintelor, realizeaza creaţii artistice dupa imagini din natură.
Geografia este disciplina care oferă bogate cunoştinţe despre relief, ape curgătoare, ape
stătătoare, floră şi faună.
La Abilităţi practice elevii îngrijesc plantele din clasă, realizează jucării din materiale
refolosibile, realizează colecţii de frunze, seminţe, alte materiale pe care le folosesc apoi în
activitatea lor.
Educaţia plastică îşi aduce aportul la dezvoltarea simţului artistic, la sesizarea echilibrului,
armoniei din mediul înconjurător oferă posibilitatea să transpună prin mijloace artistice frumosul din
natură.
Educaţia civică cuprinde teme care pot fi valorificate cu succes pentru formarea de atitudini
adecvate în raporturile copiiilor cu mediul înconjurător.
Problemele de matematică de aflare a unor suprafeţe de teren ocupate de diferite culturi sau
păduri, de aflare a unor cantităţi de diferite materiale din natură pot conduce la convingerea elevilor
că mediul trebiue protejat, că pot colecta materiale refolosibile în vederea păstrării resurselor
naturale. O reală educaţie ecologică se realizează şi în cadrul activităţilor extraşcolare. Utilitatea
acestora constă în aceea că îi ajută pe elevi să înţeleagă legătura care există între om şi natură, între
cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu şi lumea din afara şcolii, dă posibilitatea
elevilor de a se implica şi organiza prin investigare individuală sau în grup, autoconducându-şi
procesul de educaţie.
În concluzie, consider că este o datorie cetăţenească, o datorie de conştiinţă şi etică, să
contribuim la ocrotirea naturii, pentru că ea aparţine nu numai generaţiilor actuale ale Terrei, ci și
generaţiilor viitoare, în care ne proiectăm idealurile cu toate speranţele noastre de continuitate, de
nemurire. În întreaga muncă de educaţie ecologică cu şcolarii mici trebuie să ajungem la convingerea
că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi, ci în toate zilele ale fiecărui an, în fiecare clipă a
fiecărei zile, de toţi locuitorii planetei. Trebuie să apărăm Planeta Albastră, leagăn al civilizaţiei şi
al vieţii, ea fiind casa noastră şi a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ.

Bibliografie:

* Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., Ecologie şi protecţia mediului, Ed. „Scaiul”,București

1993;
*Cuciinic, Constanţa, Natura – prietena mea, Ed. Aramis, 2003;
*Opris, Tudor, Mica Enciclopedie pentru Tineret’’, Ed. Forum, București 1998;
*Oana Andra Bălăceanu, Educaţia ecologică formală şi importanţa ei, ed. Columna,
Bucureşti,2013;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
458
 *https://edict.ro/educatia-ecologica-realizata-prin-activitati-scolare-si-extrascolare/
*https://edict.ro/educatia-ecologica-realizata-prin-activitati-scolare-si-extrascolare/

IMPACTUL POLUĂRII ASUPRA PLANETEI ȘI

A VIEȚILOR NOASTRE
Prof. Popescu Ioana Elisabeta
Scoala Gimnazială,,Mazilu Vipie Gheorghe”,Valea Mănăstirii,Comuna Cătunele

"Dacă e să avem un viitor mai bun pentru copiii noștri, ar trebui să le lăsăm drept moştenire o
planetă mai bună. Fie ca acest scop nobil să se unească în numele generațiilor viitoare!"
Nevena Stoilkov

Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii şi una
de prim ordin pentru conducerea societăţii. Înlăturarea poluării este o problemă de corectare a
erorilor care o provoacă. Decizia de combatere trebuie să existe chiar din momentul în care răul este
denunţat ca atare, iar mijloacele tehnico-ştiinţifice actuale pot rezolva, problemele de poluare. In
ultimul timp, un termen asociat celui de mediu înconjurător este poluarea, care se manifestă ca o
agresiune continua împotriva integrităţii acestuia. Poluarea reprezintă, de fapt, preţul pe care oamenii
îl plătesc pentru beneficiile aduse de tehnica modernă. Ceea ce se cheamă în prezent poluare, este
sfârşitul unui proces care a început odată cu formarea comunităţilor omeneşti şi care, la un moment
dat, a început să degradeze mediul.
Poluarea mediului înconjurător, care şi-a întins ameninţarea asupra întregii planete, a ajuns în
punctul în care atacă dezlănţuit omul şi spaţiul sau de existenţă. Trecând peste limitele capacităţii
proprii de apărare a naturii, de regenerare şi de echilibrare, toţi agenţii poluanţi noi se răspândesc
rapid în aer, în apa sau în sol, generând, dezvoltând şi propagând unul dintre cele mai grave pericole
pe care le-a întâmpinat civilizaţia modernă.
a. Surse latente de poluare. În prezent există numeroase surse naturale de poluare cum ar fi:
vulcanii, furtunile de praf, ozonul, vânturile, apele subterane, iar în viitor, pe măsura ce omul îşi va
extinde habitatul, este posibil să apară şi alte surse, nu numai pe Pământ ci şi în spaţiul cosmic.
Ozonul este o substanţă periculoasă pentru om, chiar în concentraţii mici. În troposferă concentraţia
lui este foarte redusă astfel el nu este periculos pentru om sau animale. În stratosferă prezenţa
ozonului este extrem de periculoasă datorită reacţiei dintre oxigen şi radiaţiile ultraviolete solare.
Aerul este purtătorul multor agenţi poluanţi pe care îi împrăştie cu repeziciune pe întreaga suprafaţă a
Pământului. Astfel, praful împiedica vederea, îngreunează respiraţia şi constituie duşmanul numărul
unu al curăţeniei domestice. Apele subterane, care stau în contact îndelungat cu masive de sare sau
alte minerale se încarcă cu substanţe impurificatoare, chiar toxice. De multe ori sunt poluate straturile
de apă freatică, din care se extrage apa în mod obişnuit.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
459
 b. Surse de poluare umane. Omul, ca fiinţă vie, produce deşeuri proprii existenţei sale. Pe
lângă acestea există şi cele provenite din activităţile sale industriale: îmbrăcăminte, mobilă,
detergenţi, cosmetice, chimicale de uz casnic şi altele. O mare parte a acestora nu sunt biodegradabile
şi altele sunt direct toxice. O sursă suplimentară de poluare, o reprezintă mijloacele de încălzire,
respectiv focarele de cărbuni, petrol, gaze, lemn care produc cantităţi mari de fum, cenuşă, zgură,
gaze. Un alt, element poluant este constituit din bacteriile patogene care sunt vehiculate mai ales în
apele menajere. Pentru o viziune de viitor, este important să se cunoască nu numai situaţia actuală a
populaţiei, ci şi tendinţa de evoluţie a acesteia.
c. Agricultura, silvicultura şi zootehnia ca surse de poluare. În mod paradoxal, tocmai
ramurile economiei umane, care se bazează cel mai mult pe relaţiile cu mediul, sunt, în acelaşi timp,
şi surse de poluare. Agricultura poate fi sursa de poluare a mediului prin: declanşarea şi favorizarea
proceselor de degradare a solurilor în urma proceselor de eroziune (desţelenirea terenurilor duce la
eroziunea solului), sărăturare, compactare; folosirea pesticidelor (insecticidele care distrug toate
insectele şi pe cele folositoare); utilizarea în exces a îngrăşămintelor chimice. In ceea ce priveşte
zootehnia, chiar unele animale domestice distrug iremediabil vegetaţia arborescentă în dezvoltare,
împiedicând regenerarea pădurilor. De asemenea, crescătoriile de animale domestice pot pune
probleme serioase privind poluarea mediului cu deşeuri animaliere. În organizarea agriculturii
moderne, un rol foarte important îl joacă lucrările de amenajare a terenurilor şi, în special,
gospodărirea apelor. Dar barajele şi canalele de irigaţii modifică nu numai regimul hidrologic din
zona respectivă, ci şi sistemele ecologice locale, prin schimbarea factorilor edafici.
d. Poluarea radioactivă este o formă specială de poluare datorită emisiei în spaţiu a unor
radiaţii capabile să producă efecte fizice, chimice şi biologice asupra organismelor vii. Pe Pământ
există un fond global de radiaţii, datorat surselor de iradiere naturală, care este suportat de
organismele vii datorită adaptării. Radiaţiile sunt emisii spontane şi permanente produse prin
dezintegrare atomică.Odată cu evoluţia societăţii umane, omul a fost supus suplimentar şi altor
expuneri de radiaţii.Astfel,investigaţiile medicale (radioscopii, radiografii, tratamente radiologice)
expun omul la radiaţii mult mai puternice decât cele naturale.Chiar şi ceasurile cu cadrane luminoase
şi televizoarele pot contribui la iradierea în masa a populaţiei. Efectele poluării cu radiaţii se fac
resimţite, în toate cazurile, în atmosferă, în apă, pe sol, influenţând organismele vii, uneori pe lanţul
trofic.Cum omenirea nu va renunţa la una din cele mai prolifice surse de energie, energia nucleară,
va fi nevoie să se imagineze şi să se pună în practică noi mijloace de protecţie împotriva radiaţiilor şi
de stăvilire a poluării mediului cu substanţe radioactive.
e. Poluarea Sonora. Undele mecanice, reprezentate prin trepidaţii, sunete, infrasunete şi
vibraţii ultrasonore, poluează în special mediul urban creând efecte psihologice epuizante.
Infrasunetele duc, în unele cazuri, la tulburări nervoase, la scăderea puterii de munca, fizice şi
intelectuale. Cele mai înalte nivele de zgomot se întâlnesc în halele industriale. Dintre sursele de
zgomot din oraşele moderne, cu o pondere mare contribuie traficul rutier, care este în continuă
creştere. In scopul reducerii nivelului zgomotului şi ţinând cont de natura activităţilor umane, s-au
stabilit anumite limite admisibile ale acestuia.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
460
 Concluzii Şi acum, ce rămâne de făcut? Încet, dificil, dar inevitabil ideea că mediul
înconjurător ca problemă globală trebuie să fie abordată la nivel planetar şi, sperăm, rezolvată. Acest
lucru nu se poate realiza fără eforturi comune din partea ţărilor dezvoltate. În prezent, şi desigur şi în
viitor, obligaţia noastră, a oamenilor, este de a echilibra şi controla calitatea mediului pentru fiecare
componentă cât şi pe ansamblu. Astfel, ameliorarea mediului va deveni acţiunea împotriva dezordinii
şi reacţie împotriva inerţiei şi compromisurilor în considerarea mediului de viaţă uman. Poate cândva
fiecare element şi parametru al mediului se va integra “într-o lume a echilibrului şi armoniei”. Sunt
celebre cuvintele lui Albert Schweitzer (câştigător al premiului Nobel pentru pace - filozof, teologist
şi misionar pentru drepturile omului şi protejare a mediului, în Africa) “Omul şi-a pierdut capacitatea
de a prevedea şi de a anticipa. Va sfârşi prin a distruge planeta”.

Bibliografie:
[1] Gabrian C.F., Ghid de mediu, Ed. Monitorul Oficial, 2008
[2] Rifin Jeremy, ”The Biotech Cetury”, 1998
[3] White I. David, „Status, Distribution and Potential Impact from Noxios Weed Legisla
***www.greenpeace.ro

MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof.Frîncu Florina

Grădinița cu P.P Inocența-Găești

În grădiniţă putem realiza educaţia ecologică prin: activităţile de cunoaşterea mediului

(observări, lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice), prin desene, prin plimbări şi
vizite, prin discuţii libere, spontane, prin activităţi practice în natură, prin dramatizări şi scenete.

În primul rând mă voi referi la rolul deosebit al observărilor. Am urmărit ca prin activităţile
de observare să antrenez toţi copiii şi pe lângă sistematizarea cunoştinţelor despre părţile
componente, mod de viaţă, adăpost, foloase, la sfârşitul activităţii să discutăm despre modul în care
putem proteja natura. Permanent am apelat la experienţa de viaţă a copiilor, la modul în care au
reacţionat în diferite situaţii cum au avut grijă de animale, de plante. Le-am cerut să-mi dea exemple
pozitive şi negative de comportamente faţă de natură. Prin participarea activă a copiilor se realizează
reţinerea informaţiei ştiinţifice şi reţinerea unor scheme logice de acţiune şi gândire specifice
anumitor categorii de obiecte din mediul înconjurător şi orientarea pe baza lor, în situaţii noi.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
461
 Am observat plante şi animale aduse în clasă dar şi animale şi plante în mediul lor natural.
Am folosit observarea spontană, în curtea grădiniţei: melcul, buburuza, omida etc. dar şi observarea
în timp îndelungat a plantelor: stadiile prin care trece toporaşul până la înflorire, păpădia, „ploaia de
aur”, pomii fructiferi, toate aceste observări s-au desfăşurat în curtea grădiniţei. Copiii au observat
căderea frunzelor – toamna, copacul fără frunze – iarna, înmugurirea, înflorirea pomului şi formarea
fructelor – primăvara, coacerea fructelor – vara şi culegerea fructelor – toamna. După aceste
observări am putut desena „pomul” în cele patru anotimpuri. Am sesizat că desenele erau cu atât mai
precise cu cât observările erau mai dese şi urmate de discuţii mai ample pe marginea celor observate.
Pentru a-i responsabiliza le-am dat temă de casă: să observe un pom fructifer din curtea lui, a
vecinului, sau din altă parte.

Pentru o mai bună cunoaştere a condiţiilor de care are nevoie o plantă pentru a se dezvolta,
am pus la încolţit grâu. Unor seminţe puse la încolţit le-am asigurat toate condiţiile necesare unei
bune dezvoltări: apă, căldură, lumină, pământ bun, aer; altele le-am pus unde aveau numai o parte din
aceste condiţii (căldură, lumină, pământ bun, aer dar fără apă, altele au avut apă, pământ bun,
căldură, aer dar nu au avut lumină, altele au avut apă, aer, pământ bun, lumină dar nu au avut
căldură); tuturor acestor seminţe copiii le-au acordat o dragoste deosebită, au vorbit cu ele în timp ce
le udau; pentru o mai bună înregistrare a datelor fiecare copil a notat (prin desen) transformările ce le
observa la plantă. Prin aceste modalităţi de desfăşurare a activităţilor copilul este pus în situaţia de a
căuta, de a pune întrebări, şi de a găsi răspunsuri corecte. Curiozitatea copilului este atrasă nu numai
de obiectele pe care le percepe, ci şi legăturile interne, cauzale care există între obiectele şi
fenomenele percepute. Întrebările pe care le pun copiii dovedesc interesul de cunoaştere al acestora
manifestat prin întrebări variate. Astfel ei îşi îmbogăţesc orizontul de cunoaştere şi înţeleg că plantele
au nevoie de anumite condiţii pentru a se dezvolta.

Lecturile după imagini „Munci de primăvară”, „Parcul primăvara”, „Vara la mare”, „Cu
cortul la munte” şi convorbirile „Ce ştim despre primăvară?”, „Ce ştim despre florile de primăvară?”,
„Animalele din ţara noastră”, „Ce ştim despre animalele domestice?” au venit să valorifice
cunoştinţele însuşite în cadrul observărilor. Copiii au răspuns cu plăcere la întrebări făcând
permanent referire la experienţa lor de viaţă.

Pentru a se obişnui să observe natura care-i înconjoară am instituit un moment de povestire:

„Drumul de acasă până la grădiniţă” şi „Drumul de la grădiniţă până acasă”. Aceste povestiri le-am
realizat în activitatea didactică de dimineaţă la colţul „Bibliotecă”. Am mai folosit povestirea ca
modalitate de educaţie ecologică în cadrul activităţilor comune: „Poveste despre animalul meu
preferat”, „Ce mi-a povestit copacul?”, „O zi în parc”, „Povestea puiului de vulpe”, „De ce s-a
supărat Motănel” (povestiri create de copii).

Prin activităţile de cunoaşterea mediului am urmărit cu precădere: să se familiarizeze cu

problemele de mediu, să-şi formeze deprinderi şi obişnuinţe necesare de cunoaştere, grijă,
descoperire şi protejare a naturii, să dobândească şi să-şi consolideze cunoştinţele despre natură, să se

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
462
antreneze în acţiuni sociale utile (îngrijirea plantelor, amenajarea grădinilor, plantarea de pomi), să-şi
formeze dorinţa şi deprinderea de a petrece timpul liber în mijlocul naturii.

În ceea ce priveşte desenul o activitate interesantă mi s-a părut tema „Eu spun şi tu desenezi”.
Am început să povestesc copiilor despre ghiocel: de la rădăcină până la floare. Pe măsură ce
povesteam ei completau desenul. Pentru a verifica cunoştinţele, şi pentru a vedea dacă sunt atenţi am
strecurat „greşeli” în povestire: „rădăcină lemnoasă” sau „frunze mici şi rotunde”. Pentru a se
apropia şi mai mult de natură am realizat câteva activităţi de desen în curtea grădiniţei: „Pomi
înfloriţi”, „Jocuri în curtea grădiniţei”. Copiii au fost încântaţi că am desfăşurat activitatea în curtea
grădiniţei şi şi-au propus şi ei să deseneze în curte, când ajung acasă.

În activităţile complementare am desfăşurat activităţi cât mai atractive: am folosit softul

educaţional PitiClic – Vara, „În excursie” unde trebuiau să răspundă repede şi clar despre
cunoştinţele însuşite anterior despre animale. Ne-am distrat la carnaval cu măştile de animale
realizate în cadrul activităţii practice.

În activităţile extracurriculare mi-am propus teme care se pot discuta, realiza cu copiii:
„Plimbare prin cartier” (unde am avut ca obiective: să observe schimbările petrecute în natură în
anotimpul toamna, să colecteze materiale necesare pentru desfăşurarea unor activităţi practice, să
protejeze mediul înconjurător); „Unde se aruncă gunoiul?” (cu obiectivele: să cunoască modalitatea
de ambalare a gunoiului, să cunoască locul unde se pot arunca gunoaie, să ia atitudine faţă de cei care
nu respectă acest lucru); „Aer curat” – plimbare la Pădurea Verde (să cunoască importanţa păstrării
aerului curat, fără noxe, să cunoască soiuri de plante ce cresc în pădure, să ocrotească şi să iubească
pădurea); „Să cunoaştem animalele” – Vizită la Grădina Zoologică (să cunoască specii de animale de
la noi din ţară şi din alte ţări, să cunoască modul de hrănire, să iubească şi să ocrotească animalele);
„Şi noi iubim animalele” (cu obiectivele: să redea prin desen, pictură, colaj animale mari şi mici, să
exerseze deprinderea de protecţie a animalelor). Trebuie să menţionez că la Grădina Zoologică le-am
dat explicaţii suplimentare: în natură animalele trăiesc în păduri şi în alte zone, în libertate.
Animalele sălbatice care se află la Grădina Zoologică ar trebui să fie libere în interiorul parcului,
dar, acest lucru nu este posibil, deoarece, o parte din oameni nu le-ar proteja, iar ele nu ar fi în
măsură să-şi procure hrana şi să reziste în aceste condiţii, iar unele din ele sunt deosebit de
periculoase. De aceea au fost grupate în acest loc pentru a permite locuitorilor oraşelor să le vadă. De
asemenea le-am atras atenţia să nu bage mâna în cuştile animalelor, să le dea mâncare.

În completarea activităţilor de educaţie ecologică am ieşit cu copiii în natură ori de câte ori a
permis timpul şi de fiecare dată am fost alături de ei pentru a le arăta, îndruma şi răspunde la
întrebările puse în legătură cu mediul.

Diversitatea acţiunilor extracurriculare pe care le-am desfăşurat cel puţin o dată pe lună au
avut un aport benefic asupra formarii personalităţii copilului. Când i-am antrenat la aceste activităţi
le-am spus despre rolul pe care-l vor juca atunci când vor fi mari şi ei vor decide .

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
463
 Contactul nemijlocit al copiilor cu aceste activităţi sporesc eficienţa demersului educaţional,
dat fiind cunoscută marea disponibilitate a celor mici de a descoperi şi asimila tot ceea ce stârneşte
curiozitatea lor vie. Activităţile cu conţinut ecologic îşi găsesc finalitatea în comportamentele
dobândite de copii: de a fi mai buni, mai sensibili faţă de ambient, de a fi mai protectori, mai plini de
solicitudine, de a acţiona mai disciplinat, de a fi mai responsabil, mai plin de iniţiativă şi mai prompţi
în respectarea unor reguli.

Activităţile de educaţie ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate faţă de întreg mediul
şi problemele lui; ajută copiii să înţeleagă funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor cu mediul
şi despre cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu; copiii dobândesc valori şi sentimente de
grijă faţă de mediu; să utilizeze cunoştinţele şi abilităţile dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive
şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului.

Prin activităţile ecologice desfăşurate cu profesionalism copiii se dezvoltă intelectual,

emoţional, voliţional, moral. Prin observări concrete copiii evaluează sănătatea mediului şi îndrumaţi
de educatoare pot găsi măsuri de protecţie. Astfel, se formează atitudini pozitive faţă de mediul
degradat. Prin unele activităţi desfăşurate cu preşcolarii, aceştia pot constitui model pentru adulţi,
înfrânând unele impulsuri ale adulţilor care distrug într-o clipă armonia naturii.

„Mediul poate fi definit ca tot ce se află în jurul nostru, vieţuitoarele şi obiectele. Este aerul
pe care-l respirăm, soarele care ne dă căldura, apa şi hrana care ne întreţin organismul, reprezintă
acoperişul deasupra capetelor noastre, plantele, animalele, pietrele şi râurile, oceanele şi munţii,
insulele îndepărtate, tot ce se poate vedea, simţi, mirosi, auzi sau gusta. Reprezintă viaţa pentru noi,
fără el nu am putea supravieţui”.

BIBLIOGRAFIE:

Mohan Gh., Ardelean A. — Ecologie şi protecţia mediului, Editura Scaiul, Bucureşti, 1993

Mohan Gh., Neacşu P. — Teorii, legi, ipoteze şi concepţii în biologie, Editura Scaiul,Bucureşti,
1992.

Braus, Judy and David Wood — Educaţia de mediu în şcoli. Să creăm un program care
funcţionează! Washington, D.C.: Peace Corps ICE, August 1993 (Pământul e comoara noastră –
Manual de educaţie ecologică).

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
464
 DETERIORAREA ECOSISTEMELOR DATORITĂ POLUĂRII

Prof. Ion Adina

Colegiul Tehnic Media București

Poluanții, indiferent de natura lor, reprezintă pentru om cât și pentru speciile din ecosistemele
naturale și artificiale modificări dăunătoare.

Ce sunt poluanții? Sunt deșeuri ale activităților umane. Mai concret pot fi:

a) Biologici -gen virusuri, bacterii patogene

b) Substanțe chimice-gaze, țiței, pesticide, substanțe organice
c) Fizici-radiațiile, căldura.

Cu cât dezvoltăm noi tehnologii, cu cât cresc necesitățile noastre, odată cu creșterea numerică a
populației, poluarea crește proporțional.

Poluarea biologică

Putem vorbi aici despre acea eutrofizare a apelor care are consecințe grave. Mai pe înțelesul
tuturor, despre creșterea puternică a algelor și macrofitelor (așa numita ,,înflorire algală,,) care apoi
mor. Dar consecințele grave sunt legate de scăderea calității apei (culoare, gust, miros, creșterea
concentrației de fier, mangan, amoniu, metan), de turbiditatea crescută a apei etc.

Această eutrofizare, fiind un proces natural de acumulare în timp a unor cantități organice pe
fundul apei, distrug echilibrul ecologic din ecosistemul respectiv.

Poluarea biologică a apei se produce prin deversarea apelor menajere și a celor industriale uzate
în cursurile de apă sau prin contaminare cu substanțe organice fermentescibile.

Poluarea chimică o întâlnim în industrie și agricultură, și sunt cele mai răspândite și periculoase
forme de poluare.

Noxele eliminate pretutindeni în mediu ; metale grele, DDT, pesticide , acumulându-se în

concentrații din ce în ce mai mari prin fenomenul de amplificare biologică, sunt în general greu
biodegradabile sau chiar nebiodegradabile, de aceea putem spune că persistă în timp îndelungat în
ecosistem.

Câteva exemple de aceste substanțe poluante:

-compuși ai azotului care contribuie la formarea asmogului.

-pulberile: funingine, mercur, zinc, calciu, azbest etc.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
465
 -gaze: monoxidul de carbon, dioxidul de sulf care în combinație cu apa din precipitații
produce ploile acide.

Poluarea fizică

Putem face referire la poluarea sonoră sau fonică din marile orașe, unde zgomotele puternice sau
emisiuni de sunete cu vibrații neperiodice de o anumită intensitate , produc o senzație dezagreabilă
cu consecințe negative (dereglarea auzului, diminuarea reflexelor, stresului, contracțiile arterelor,
accelerarea pulsului și a repirației ).

Poluarea calorică sau termică

Gazele din atmosferă duc la încălzirea globală prin efectul de seră. Efectele încălzirii globale
sunt catastrofale: prin topirea calotelor polare, creșterea nivelului mărilor și oceanelor, inundarea
țărmurilor.

Poluarea radioactivă

Expunerea neplanificată la radionuclizi are în general, un efect dăunător asupra organismelor

vii, inclusiv asupra oamenilor.

Toate elementele chimice pot exista ca radionuclizi . Chiar și cel mai ușor element , hidrogenul ,
are un radionuclid bine-cunoscut, tritiu.

Gradul de vătămare va depinde de natura și amploarea radiațiilor propuse de cantitatea și natura

expunerii- cu risc crescut de cancer.

Această poluare radioactivă prin radiații și radionuclizi are ca sursă depunerile radioactive care
au ajuns în apă odată cu ploaia, apele folosite în uzinele atomice, deșeurile atomice.

Enumerând doar câteva probleme ale ecosistemelor, ne dăm seama că acestea depind doar de noi,
omenirea acestei planete, pe care trebuie cu orice preț să o protejăm cât putem de mult.

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚA DE COPII

Prof. înv. preș. Cherciu Marioara

Grădinița cu P.P. Nr. 15, Focșani

Educaţia ecologică este la fel de importantă pentru vârsta preşcolară ca şi educaţia

intelectuală, morală, estetică, etc. In cadrul educaţiei ecologice, copiii preşcolari învaţă de ce şi cum
trebuie protejată natura. Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor acţiuni
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
466
practice care să contribuie la evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lor de acţiunile dăunătoare,
care pun în pericol viaţa plantelor şi animalelor şi chiar viaţa omului. Protejarea mediului
înconjurător se insuflă de la cele mai fragede vârste.Pentru a transmite copiilor de vârstă preșcolară
unele cunoștințe din domeniul ecologiei, am explicat pe înțelesul lor câteva noțiuni: POLUARE,
OCROTIREA NATURII, A PROTEJA, DISPARIȚIE, DISTRUGERE, REZERVAȚIE,
MONUMENT AL NATURII, arătând cauzele care produc poluarea naturii și rolul pe care îl avem
fiecare dintre noi pentru a preîntâmpina aceste efecte. Am grupat modalitățile de cunoaștere într-un
system de activități și acțiuni care să respecte principiul gradării, de la simplu la complex, de la
particular la general.

Am planificat :

- Observări asupra mediului ambiant,

- Lecturi după imagini,
- Jocuri didactice,
- Convorbiri,
- Derularea unor filme,
- Plimbări, vizite, excursii.

Prin desfăşurarea acestor activităţi am urmărit:

 Crearea unui cadru adecvat desfăşurării activităţilor;
 Confecţionarea şi procurarea de materiale şi accesorii corespunzătoare;
 Formarea unor comportamente ecologice prin cultivarea dragostei pentru natură prin ocrotirea
şi conservarea mediului înconjurător;
 Formarea unor deprinderi practice de a proteja şi întreţine natura;
 Cunoaşterea echilibrului ecologic din diverse medii şi a consecinţelor distrugerii acestuia de
către om;
 Formarea conduitei ecologice a copiilor prin îmbogăţirea orizontului de cunoştinţe, priceperi
şi deprinderi ecologice.
Toate acestea sunt mijloace preţioase de a-i educa pe copii pentru cunoaşterea mediului
înconjurător, prezentându-le relaţia dintre plante, animale şi om. Totodat le-am dezvăluit şi unele
aspecte negative, pentru a-i pregăti mai bine în dorinţa de a ocroti natura:
 Pericolul dispariţiei unor specii de animale şi plante;
 Efectul negativ al vânării unor animale şi păsări aflate pe cale de dispariţie;
 Pericolul în care se află insectele în urma poluării apei şi a aerului în condiţiile în care
constituie hrana acestor vieţuitoare;
 Acţiunile nefaste ale omului (defrişarea pădurilor, distrugerea vegetaţiei, degradarea
arborilor) şi urmările lor.
În educarea deprinderilor de atitudine ecologică faţă de mediul înconjurător şi natură,
m-am ocupat de următoarele aspecte:
- Păstrarea curăţeniei în curtea grădiniţei, în parc și grădină;
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
467
 - Menţinerea integrităţii arborilor şi florilor;
- Întreţinerea spaţiilor verzi, amenajarea unor cauciucuri frumos vopsite;
- Plantarea de trandafiri și alte specii de flori şi îngrijirea lor;
- Să participe practic la protejarea mediului.
Ocaziile prin care se poate forma copiilor o educaţie ecologică sunt multiple. În toate
activitățile de observare a unor plante şi animale, pe lângă sistematizarea cunoștințelor despre părţile
componente, am orientat activitatea spre sensibilizarea copiilor în a le îngriji şi ocroti pentru că şi
acestea sunt fiinţe fragile, sensibile şi lipsite de orice mijloc de apărare.
Prin observările cu tema „Crizantema şi tufănica”, „Ghiocelul şi vioreaua”, „Bujorul şi
trandafirul”, „Roşia şi ardeiul”, copiii văd şi înţeleg că aceste plante au nevoie de aer, apă, căldură şi
lumină, pentru a se menţine în viaţă, că rădăcina absoarbe apa şi sărurile minerale, iar frunza prepară
hrana plantei.
Cunoaşterea animalelor şi a mediului lor de viaţă sunt subiecte interesante pentru copii.
Înţelegerea comportamentului animalelor în scopul reglării comportamentului uman faţă de ele
constituie o cerinţă importantă.
Ideea de protecţie a animalelor, de apărare a lor faţă de intemperii şi faţă de acţiunile novice
ale omului, ca şi relaţiile de prietenie posibilă între copii şi animale, constituie un fond valoros,
inepuizabil din punct de vedere educativ.
Observând pisica, câinele, iepurele,etc., copiii au dovedit interes deosebit pentru a cunoaşte
părțile corpului, aspectul blănii, modul de hrănire şi au manifestat dorinţa de a se juca cu acestea.
Atunci s-au specificat anumite reguli de igienă.
Temele despre stările de agregare a apei şi precipitaţiile atmosferice, au evidenţiat rolul apei în
natură şi societate.
Convorbirile libere:
 „De ce trebuie curăţaţi pomii?”
 „Ce s-ar întâmpla dacă n-am avea aer, apă sau lumină?”
 „Cum să îngrijim natura?”
 “Cum sunt pedepsiţi cei care o distrug?”
Întrebările pe care copiii le pun, răspunsurile date arată dorinţa copiilor de a cunoaşte
obiectele şi fenomenele ce se produc în natură, iar explicarea lor corectă este o pârghie de perceperea
legăturii între fenomene şi interdependenţa lor.
Activităţile practice de îngrijire a plantelor din sala de grupă, pregătirea materialului pentru
semănat, oferă o posibilitate de verificare a cunoștințelor referitoare la evoluţia plantelor, să-şi
însuşească deprinderea de a îngrijii natura.
Dintre textele literare se recomandă: „Căldura prieteniei”, „Pasărea de aur”, „Liniştea apelor
curate” sau din creaţia lui Claudiu Vodă: „Vioara de argint”, „Lecţie de ecologie”.
Prin convorbiri la această activitate: „Pădurea-prietena mea”, „În excursie la munte sau la mare”,
„Iarna în pădure”.
S-a arătat grija permanentă a oamenilor pentru asigurarea celui mai benefic element pentru viaţă
– aerul, precum şi grija lor pentru animale, asigurându-le hrana pentru a ieşi din iarnă.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
468
 Jocurile cu rol „de-a grădinarii”, „florăresele” – organizate la groapa de nisip le-au dat
posibilitatea să amenajeze rânduri cu flori, straturi de legume şi zarzavaturi, pe care le-au săpat, le-au
udat, le-au îngrijit, cum au ştiut mai bine manifestând o atitudine critică faţă de cei care au încercat să
le distrugă grădina.
Desenele reprezintă o modalitate de reprezentare grafică a cunoștințelor. Prin desenele:
„Unde aş dori să-mi petrec vacanţa”, „Grădina bunicilor mei”, copiii au redat multe spaţii verzi, flori,
pomi, lacuri, munţi.
Cele mai frumoase activităţi sunt povestirile create de copii. Aceste povestiri reprezintă un real
suport de verificare a cunoştinţelor, a modului în care copiii percep şi interpretează realitatea
înconjurătoare. Conţinutul lor este în concordanţă cu gradul de dezvoltare a imaginaţiei şi volumului
de cunoştinţe acumulat.
Îngrijirea şi protejarea mediului se insuflă copiilor de la cele mai fragede vârste. Manifestarea
unei atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător apare la copilul preşcolar ca urmare a
desfăşurării unei activităţi variate din punct de vedere al tematicii, conţinuturilor şi a strategiilor
utilizate care pun copii în situaţia de a exersa numeroase acţiuni de îngrijire şi ocrotire a mediului.
Prin participarea la aceste activităţi, copiii înţeleg rolul pe care ei îl au în mediu, ce acţiuni sunt
capabili sa efectueze şi care sunt urmările unor atitudini necorespunzătoare faţă de mediul
înconjurător.
În concluzie, putem spune că nu există activităţi anume pentru o educaţie ecologică ci prin
toate activităţile şi acţiunile ce le desfăşurăm în grădiniţe, copiii îşi pot însuşi numeroase noţiuni şi
cunoştinţe despre problematica ecologiei.
Să luăm ca motto al activităţii noastre, afirmaţia lui Piaget:
„Copilul trebuie lăsat să descopere el însuşi adevărul acţionând în mod practic, deoarece
scopul şcolii este de a forma creatori, inventatori, şi nu de a forma indivizi care să repete ceea ce au
învăţat generaţiile precedente.”

Bibliografie:

1. Preda, V., „Metoda proiectelor la vârstele timpurii", Edit. Miniped,Bucureşti, 2002.

2. Revista de educaţie ecologica Pro Ecologia Mileniului III, Ed Reprograph, 2010

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
469
 POLUAREA ȘI EFECTUL EI ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Prof. Purdel Loredana

Grădinița cu Program Normal Tâmboești

Încă din cele mai vechi timpuri Pământul a avut de suferit cele mai multe transformări, unele
în bine cum ar fi evoluţia şi altele în rău cum ar fi dispariţia anumitor specii de animale. Pământul ne-
a oferit întotdeauna cele mai bune condiţii pentru a ne desfăşura activităţile de zi cu zi, de la sol
pentru a ne cultiva hrana pana la oxigen pentru a întreţine viaţa şi multe altele.
Cu cât omul a început să evolueze a uitat de respectul cuvenit Pământului pentru scopurile
proprii astfel încât aceasta neglijenţa a distrus în mare parte comorile Pământului de la zăcămintele
naturale utilizate în exces până la exticția diferitelor animale pentru confortul doamnelor şi nu
numai. Printr-un simplu calcul matematic ne putem da seama că daca fiecare om aruncă în fiecare zi
câte o hârtie Terra este umplută cu milioane de deşeuri pe zi ce trece, iar noi suntem vinovaţi,
deoarece considerăm că un simplu ambalaj nu poate face rău nimănui, dar uitam faptul că depinde de
noi să luăm măsuri împotriva poluării pentru a reuşi să dam planetei o mână de ajutor în scopul
regenerării ei.
Ani la rând am luat minerale fieroase, nefieroase, resurse naturale de diferite tipuri, fără a le
înlocui într-un fel sau altul și făcând ca echilibrul natural să devina defapt un dezechilibru.Pornind
de la acest dezechilibru observam ca poluarea are efecte nocive asupra vieții omului și a animalelor
distrugand ecosisteme și scăzând rata de viață a omului. Cele mai evidențiate efecte ale poluarii
asupra sănătății sunt:
Atacul asupra pielii: cancerul de piele,tumorile cutanate, dar şi îmbătrânirea prematură a pielii
sunt doar câteva dintre bolile cauzate de poluare, din păcate, pielea expusă la poluare începe din ce în
ce mai mult să sufere modificări de culoare, textură, elasticitate şi astfel se ridează foarte uşor, devine
palidă, ternă şi uscată.
Poluarea, cauza importantă a cheliei: efectele negative asupra sănătăţii se pare că se regăsesc
şi la capitolul podoabă capilară, astfel se pare ca bărbaţii care trăiesc în zone poluate sunt mult mai
predispuşi calviţiei, spre deosebire de cei care locuiesc în regiuni cu o atmosferă curată, acesta este
rezultatul unei studiu britanic care relevă faptul că toxinele prezente în aerul poluat pot opri creşterea
părului prin blocarea mecanismelor care produc proteine din care este compus firul de păr.
Risc de formare a cheagurilor sangvine: cercetătorii americani consideră că expunerea la
substanţele formate în urma arderii carburanţilor poate creşte riscul de maladii cardiace şi accident
cerebral, din păcate, afecţiunile nu se opresc aici şi cercetători au mai descoperit că aceste substanţe
toxice provoacă şi formarea trombozei venoase, cheaguri de sânge în venele picioarelor.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
470
 DESPRE APĂ

Prof. Tipi Izabella

Colegiul Tehnic Mihai Viteazul, Oradea

Apa este elementul cel mai prezent în toate aspectele planetei. Inodor, incolor și insipid, uneori
ușor verzui sau albastru când se găsește în strat gros, este categoric indispensabilă vieții.
Chiar și în afara planetei Pământ s-a dovedit existența apei: pe Marte, pe Lună, pe Encelaudus
(satelitul lui Saturn) și chiar pe Europa (satelitul lui Jupiter).
Curiozități și statistici despre apă:
 68,7% din cantitatea de apă dulce este prinsă în ghețari.
 70% din creierul uman este alcătuit din apă.
 250 ml/zi este cantitatea de apă pe care o pierde un adult prin respirație pe zi.
 1,8 trilioane de litri de apă sunt furnizați de ghețari în Washington, în fiecare vară.
 1653 litri de apă/lună putem economisi dacă scurtăm dușul cu doar 1 minut.
 Banana conține 75% apă în timp ce roșia 95%.
 Dacă se pierde 1% apă din organism, apare senzația de sete.
 5oC este temperatura optimă la care apa este cea mai benefică organismului.
 În primii 6 luni, un nou născut, consumă de 7 ori mai multă apă decât un adult obișnuit.
 Dacă apa din organism scade cu 2%, duce la pierderea memoriei.
 85% din bolile existente în lume se transmit prin apă.
 Corpul unei meduze este formai 98% din apă.
 Peștii de apă sărată beau apă, dar peștii de apă dulce, nu.
 Într-o viață care durează 70 de ani, omul consumă aproximativ 115 tone de apă, cam 2
vagoane cisternă.
 Cea mai pură apă se găsește în Finlanda.
 Apa caldă îngheață mult mai repede ca apa rece.
 Apa este singurul element care poate lua cele 3 forme: lichid, solid și gazos.
 Cauza numărul 1 al oboselii este consumul insuficient de apă.
 Apa calmează foamea, conform unui stidiu efectuat de Universitatea din Washington.
 Apa rece încetinește procesul digestiv.
 Alcoolul, ceaiul și sucurile nu sunt surse ideale de apă.
 Un studiu a demonstrat că între 8 și 10 pahare de apă pe zi, calmează durerile de spate și
ale articulațiilor.
 Un om poate supravețui fără mâncare o lună, dar fără apă doar o săptămână.

Bibliografie:
1. Dahna, “7 curiozități interesante despre apă”, https://dahnapp.com/7-curiozitati-interesante-
despre-apa/
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
471
 2. Wikipedia, ”Apă” https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83
3. Vitalmm.ro, “Ce nu știai despre apă”, https://www.vitalmm.ro/ro/stiati-ca/ce-nu-stiati-despre-
apa-ii

EU SUNT PLANETA ALBASTRĂ!

Prof. Stoichiță Oana

Grădinița Nr.208, Sector 6, București

”Natura nu este un loc pe care îl vizitezi. Este acasă!” – Gary Snyder

Educația pentru cunoașterea și păstrarea mediului înconjurător începe pentru copil încă din
familie, de la vârste fragede, urmând ca apoi, noi, cadrele didactice din grădință să continuăm să le
furnizăm, în funcție de nivelul lor de vârstă și într-o formă cât mai atractivă, situații concrete prin
care să ne păstrăm sănătoși și prin care să ne dezvoltăm armonios!

Cum facem ca cei mici șă învețe să aprecieze și să protejeze mediul înconjurător?

Această formă de educație se realizează în grădința de copii prin jocuri, poveşti, dramatizări,
excursii, vizite la muzee unde copiii vor avea acces la informații despre conservarea și păstratrea
unor aspecte din mediul înconjurător, proiecte cu teme precum ”Micii ecologiști ” sau ”Micii
cercetași” ” Reciclăm și creăm”, prin marcarea unor zile precum ”Ziua Pământului”, ”Ziua
Mediului” ”Ziua păsărilor” și a unor activități sugestive iar ca formă de evaluare se pot realiza
expoziţii tematice, concursuri, serbări, dramatizări. Aceste activităţi vor stimula copiii dezvoltându-le
şi acea motivație interioară de care au nevoie.

Educația pentru mediu sau educația ecologică cum mai este numită de unii cercetători are
importante valențe formative în dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a elevilor fiind o practică
interactivă de învățare care dezvoltă imaginația și deblochează creativitatea. Atunci când este
integrată în curriculum, elevii sunt mai entuziasmați și implicați în învățare fiind încurajați să
studieze, să investigheze cum și de ce se întâmplă lucrurile și să ia propriile decizii cu privire la
problemele complexe de mediu. Prin dezvoltarea și îmbunătățirea competențelor de gândire critică și
creativă,educația ecologică contribuie la creșterea unei noi generații care poate fi factorul de decizie
în ceea ce privește problemele de mediu cu care societatea actuală se confruntă.

Natura bucură și inspiră!

Încă de la naştere, copiii trebuie scoşi zilnic afară, aceştia au nevoie de plimbări lungi, la aer
curat, ca să se bucure de oxigen proaspăt şi de liniştea naturii. Copiii ţinuţi în casă sunt mai nervoşi,

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
472
mai irascibili şi tind să adopte o alimentaţie nesănătoasă, să petreacă prea mult timp în faţa
televizorului, ori jucându-se la calculator. În natură, copiii explorează, menţin curiozitatea vie, îşi
dezvoltă musculatura. Timpul petrecut în aer liber este vital, pentru o viață sănătoasă tocmai de
aceea, copiii au nevoie de mișcare, de activități distractive în aer liber, pentru a-și dezvolta abilitățile
motrice, echilibrul, coordonarea și încrederea în forțele proprii. În unitatea noastră, activitățile
desfășurate zilnic (atunci când timpul o permite) sunt importante pentru dezvoltarea armonioasă, atât
din punct de vedere fizic, cât și psihic, deoarece legătura copilului cu natura este importantă pentru a
întelege și a descoperi lumea, din care face parte. Studiile arată că unitățile de învățământ care
organizează regulat lecții în aer liber sau alte activități în natură, reușesc să crească abilitățile elevilor
de a învăța materiile predate în clasă. Ameliorarea starii de nemultumire, de anxietate, de
irascibilitate este evident vizibilă dupa activitati creativ-educative în natură.

Natura ne oferă cea mai frumoasă lecție despre culori! Când natura își etalează culorile
indiferent de anotimp, nu ai cum să rămâi neclintit și nu are cum să nu te bucure! Lasă-i pe cei mici
să se bucure și de o zi cu soare dar și de una cu ploaie! O plimbare în zilele ploioase are o mulțime de
beneficii pentru sănătate. Calmează mintea, corpul și sufletul. Ce poate fi mai frumos decât să pictezi
în aer liber! Pictură în aer liber este o activitate foarte îndragită de cei mici. Copilul își poate exersa
creativitatea și dexteritatea. In loc de o pictura clasică, pe hârtia de desen, copilul poate să decoreze o
piatră mare, sticlă, obiecte învechite din casa sau curte, baloane, farfurii de unica folosință, sau
drăgălașe forme din ipsos.

Participarea în cadrul unui proiect în Finlanda a avut asupra mea un impact emoțional
important asupra mea pe care l-am materializat în activități, din orice domeniu de activitate, toate
petrecute în natură. Diversitatea acestor activități petrecute în natură pot schimba perceptia și
întelegerea noțiunii ne mediu și diversitatea mai ales la copiii mici. Exemplele de bune practici
oferite acolo au fost multe, dar una dintre cele care mi-a plăcut în mod aparte a fost o activitate
matematică desfășurată evident afară, în pădurea din spatele unității de învățamânt. Cunoștințele
despre domeniul matematică, mai exact despre unitatea de măsură metrul, au fost deprinse cu
ajutorul unui copac, masurând și observănd varietatea și diversitatea mediului înconjurător. De
asemenea, păstrarea mediului în care își desfășurau activitatea se realiza într-un mod natural, fără
impunere, regulă sau restricție!

Ce, de ce și cum se reciclează? Cum îi învățăm pe copii să fie responsabili față de mediul
înconjurător?

Despre reciclare și importanța acesteia se vorbește în aceste zile atât de mult, încât nu este
nevoie să repetăm cât de mult afectează plasticul natura, calitatea vieții, viitorul nostru și al copiilor
noștri.

Explică-i copilului pe înțelesul lui ce înseamnă poluarea. Nu uita că aceasta nu se reduce doar
la plastic, ci poate fi și luminoasă, fonică etc. Copilul va înțelege cum poluarea și risipa ne afectează
pe toți, de ce și cum protejăm mediul.Profită de fiecare plimbare în aer liber pentru a oferi o lecție:
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
473
dacă oamenii nu aruncă ambalajele la gunoi, acestea vor polua natura, pungile de plastic aruncate în
apă vor omorî peștii, guma de mestecat aruncată pe jos poate sufoca păsările și cum copacii, plantele
și animalele fac parte dintr-un eco-sistem care ne ajută să trăim sănătos și noi la rândul nostru.

Natura înseamnă libertate! Este locul în care simți că trăiești și visei continuu! Ia o patură și
ieși în curte, în parc împreună cu cel mic! Lasă-l să se întindă și să privească cerul, să asculte păsările
și insectele, să respire adânc! Va aprecia mai mult tot ce îl inconjoară și va învăța că dacă păstrează
natura curată va trăi într-un echilibru, va fi sănatos! Activitățile precum ” Micii ecologiști” ,
”Reciclăm și creăm” ne-au ajutat la grădiniță să consolidăm aceste deprinderi de păstrare a mediului
înconjurător și în același timp să transformăm obiecte nefolositoare, în obiecte de decor care să ne
înfrumusețeze viața și spațiul! Dacă le insufli obiceiuri bune încă de la o vârstă fragedă, sunt șanse să
le aibă toată viața. Ne putem folosi imaginația, sau ne putem inspira căutând tutoriale- internetul este
foarte generos din acest punct de vedere- despre cum putem transforma sticlele de plastic, paiele,
șervețelele, revistele vechi, tuburile de la hârtia igienică, tricouri vechi, cartoanele de ouă, ambalaje
de lapte și iaurt, șosete și mănuși fără perechi, în jucării, sacoșe textile pentru cumpărături, suporturi,
căsuțe de păpuși, creaturi extraterestre, nave spațiale, animăluțe și lista poate continua în nesfârșite
moduri. Astfel, ne distram, ne punem imaginația la lucru, în timp ce contribuiți la un mediu mai
curat.

Grădinăritul, poate fi una dintre cele mai sănătoase activitați în aer liber pentru copii. Este
considerată și o experiență senzorială complexă care permite copiilor să se conecteze cu natura. Prin
intermediul grădinăritului, copilul va înțelege ciclul vieții precum și ideea de responsabilitate,
îngrijire, independenta și grija fata de mediu. Copilul vă conștientiza sursă mâncării. Săpatul,
plantatul, plivirea și alte sarcini repetitive care necesită forță sau întinderi sunt forme excelente de
exerciții fizice. Este și o ocazie să-ți înfrumusețezi locul în care trăiești dar și să-l transformi într-unul
mai sănătos, care la rândul lui să ofere sănătate și bucurie!

Rolul nostru, al cadrelor didactice este de a modela, prin urmare, este și de datoria noastră să
contribuim la sănătatea celor mici! Comportamentele sănătoase sunt învăţate de către copii prin
observarea şi imitarea adultului. De exemplu, alimentaţia, practicarea exerciţiului fizic sunt
comportamente care se învaţă din familie la vârsta preşcolară şi au un rol definitoriu în dezvoltarea
atitudinilor şi practicilor din perioadele ulterioare de dezvoltare şi din viaţa adultă relaţionate cu stilul
de viaţă sănătos și continuate apoi în grădiniță și școală!

Iubește natura și ea te va răsplăti!

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
474
 MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE LA PREŞCOLARI

Prof. Înv. Preşcolar: Zinca Elena Mădălina

Grădiniţa cu Program Prelungit Inocenţa-Găeşti

Etimologic, cuvântul “educaţie”provine din latinescul “educo, educere”, termen care în

limbajul uzual are deopotrivă, două semnificaţii. În primul rând el desemnează acţiunea de ,,a scoate
din”, ,,a ridica”, ,,a înalţa”, de unde semnificaţia actului educaţional ca modificare, transformare,
susţinere a trecerii de la o stare (primară, ereditară sau dobândită pe parcurs), la alta nou-formată, în
lanţul dezvoltării; imprimarea unei direcţii de acţiune dinspre interior în vederea armonizării
conduitei individuale cu normele sociale ale comunităţii. În planul al doilea, acelaşi termen indică
acţiunea de “a creşte”,”a îngriji”,”a hrăni” (plante, animale, oameni), iar de aici educaţia a fost
înţeleasă ca activitate de creare a condiţiilor necesare creşterii (fizice, biologice), dar şi ingrijirii,
dezvoltării psihice, morale şi spirituale.
Educaţia ecologică trebuie să fie un proces care să înceapă de la vârsta preşcolară, având
drept scop prezentarea datelor, a corelaţiilor valorilor, problemelor şi soluţiilor, toate acestea fiind
raportate la ecologie, la relaţia om-mediu.
Cunoaşterea naturii trezeşte gândirea copilului, contribuie la dezvoltarea capacităţii creatoare,
la dezvoltarea vorbirii corecte şi coerente, făcându-l astfel pe copil să mediteze asupra fenomenelor
şi corpurilor ce-l inconjoară.
Ştim cu toţii că sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului, aceasta fiind o calitate a
organismului uman, omul având răspunderea de a o menţine de-a lungul vieţii. Copilul de vârstă
preşcolară nu are informaţii şi atitudini faţă de problemele de sănătate, de aceea , toţi cei din jurul lui
ar trebui să îl ajute să înţeleagă modul de păstrare al acesteia, de ocrotire a naturii, de formare a unor
comportamente şi deprinderi faţă de plante şi animale.
Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate
şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită
ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar.
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate; şcolară, extraşcolară, activităţi
ştiinţifie, literare , artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt diversificate: observaţii,
experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări, drumeţii, excursii, vizionări de
diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii,
spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere scenete ecologice, concursuri.
Prin educaţie ecologică, copiiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii pentru
a acţiona individual şi în echipă la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia mediului
înconjurător.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
475
 Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul elevilor pentru lumea înconjurătoare,
se formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de protecţie a mediului şi se
cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.
Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi metodologice,
scopul final al acestui demers fiind formarea unui comportament ecologic adecvat şi derularea de
acţiuni concrete de protecţie a mediului înconjurător. Schema logică de abordare a educaţiei
ecologice prezintă câteva etape care descriu un traseu formativ ce poate fi urmat de către orice cadru
didactic, prin valorificarea atentă a conţinutului şi metodologiei specifice disciplinei:
- Perceperea şi observarea naturii: această primă etapă poate fi realizată cel mai bine prin ieşirile în
natură, excursii, tabere. Este primul pas de contact nemijlocit cu elementele mediului şi constituie
premisele etapelor urmaăoare.
- Determinarea trăirii unor senzaţii şi sentimente şi conştientizarea copiilor asupra acestora: in urma
perceperii aspectelor din mediul înconjurător, copiilor li se atrage atenţia asupra plăcerii de a privi
cerul senin, de a trage în piept aerul curat al unei păduri, de a asculta susurul unui pârâu etc. În
această etapă educatoarei îi revine rolul de a discuta şi a atrage atenţia asupra acestor aspecte şi de a
sublinia beneficiile unui mediu curat, sănătos, precum şi apartenenţa noastră la sistemele naturale de
viaţă şi comunicarea existentă între noi şi mediul natural.
- Implicarea personal: prin discuţii, în urma stabilirii locului şi rolului fiecăruia în spaţiu şi timp, în
cadrul social pot fi relevate modalităţi de implicare individuală, felul în care putem fi de folos.
- Asumarea responsabilităţii: această etapă este esenţială în formarea unei structuri comportamentale
adecvate. Existând implicare, trebuie să existe şi responsabilitate. Etapele menţionate, de desfăşurare
a educaţiei ecologice asigură, potrivit nivelului acestei vârste, adoptarea comportamentului ecologic.
Este implicit faptul că informaţia motivează, însoţeşte şi susţine percepţia senzorială, analiza
senzaţiilor, încadrarea în sistemul natural de viaţă, definirea rolului personal, respectiv, implicarea
individuală şi asumarea responsabilităţii.
- Alcătuirea unei strategii de acţiune: această etapă reprezintă trecerea spre acţiunea concretă. Faptul
că în calitate de cadre didactice, organizăm acţiuni diverse împreună cu copiii, nu este suficient.
Realizarea, într-adevăr importantă, ar fi să forăm copiilor acel interes şi acele abilităţi care să le
permită să înţeleagă cum se organizează astfel de acţuni şi să acţioneze din imbold propriu.
Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică putem porni de la o idee simplă, dar destul de
eficientă în planul emoţiilor şi sentimentelor: transpunerea copilului în locul elementului din natură
care a suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat şi care nu se poate apăra
singur, copilul va realiza că trebuie să acorde “drept la existenţă” tuturor elementelor mediului din
jurul său. Treptat va înţelege că orice acţiune de distrugere sau exterminarea de orice fel este cât se
poate de dăunătoare pentru că strică echilibrul naturii.
Există o multitudine de modalităţi de realizare a educaţiei ecologice la nivel preşcolar, însă
trebuie să existe o motivaţie a cadrelor didactice, o conştientizare a acestora că ocrotirea, protecţia şi
conservarea mediului sunt probleme foarte importante care trebuie cunoscute de la o vârstă fragedă ,
că lumea se confruntă cu grave probleme ecologice , care ar trebui evitate sau înlăturate de către cel
care le-a produs- omul. şi de ce nu, acest om să fie chiar copilul preşcolar.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
476
BIBLIOGRAFIE:

1. Neagu Anca , Terra – planeta vie, Casa Editorială Regina, Iaşi, 2002, pg.6;
2. Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Bucureşti, Ed. „Scaiul”,
1993, pg. 21.
3. Pârâială V., Pârâială D., Filoti C., Ştiinţe ale naturii pentru elevi, cadre didactice şi părinţi,
Editura Euristica, Iaşi, 2002, pg.14;

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ LA PREȘCOLARI

Ed. Niță Andreea

Grădinița cu P.P ”Căsuța Poveștilor” Sibiu

”A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, atât
de ameninţată azi, înseamnă să contribui la fericirea omenirii” –Eugen A. Pora

După cum spune un vechi proverb “omul sfinţeşte locul şi omul îl dărâmă”, noi oamenii
suntem consideraţi factorul principal de stabilire a relaţiilor om – natură. De felul cum vom şti să
intervenim şi să protejam natura, la rândul ei va fi darnică sau nu cu noi cu exceptia calamităţilor
naturale.
De mici, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind ajutaţi să descifreze şi să-
şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii naturii. Copiii
mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de care se simt bine.
Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela, că dacă ei nu pricep de
ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini pozitive
faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în
timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea
faptului că hârtia trebuie reciclată.
În programa învăţământului preşcolar la categoria activităţilor opţionale şi educaţie ecologică
se prevede că, în pofida importanţei sale, se aplică în funcţie de diverşi factori: resursa umană
competentă şi cu disponibilitate pentru acest tip de activităţi, materialele didactice necesare, factori
materiali, sociali. Apare întrebarea: „De ce este obligatoriu ca educaţia ecologică să înceapă de
timpuriu, încă de la vârsta preşcolară?”. Răspunsul este simplu: ”Pentru că aceasta este vârsta la care
începe formarea viitorului cetăţean al planetei, din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, este
evident că nu trebuie să uităm de valoarea, pentru formarea viitorului individ uman, a celor „7 ani de
acasă”, prin care unui copil i se transmit normele elementare de comportament, care constituie
fundamentul acţiunilor unui cetăţean preocupat de mediul în care trăieşte.”

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
477
 Un comportamentul ecologic se realizează în primul rând, prin puterea exemplului şi apoi
prin cea a cuvântului. Preşcolarii sunt foarte receptivi la ce li se arată şi li se spune în legătură cu
mediul, dorind să se implice, atât cât le permit puterile lor, în protejarea mediului. Educaţia ecologică
porneşte de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale,pentru ceea ce reprezintă, în
general, natura pentru ei. Prin actiunile ecologice pe care le desfășor cu preșcolarii încerc să ofer
treptat, respectând totodată particularităţile de vârstă, cunoştinţele ştiinţifice care motivează
conduitele şi normele eco-civice privind protejarea mediului înconjurător.
Prin implicarea copiilor în activități de cunoaștere și înțelegere a unor fapte și fenomene din
universul apropiat, prin cunoașterea frumuseților și beneficiilor unei vieți în mijlocul naturii,
identificarea unor probleme de degradare a mediului, dorim să formăm la copii o atitudine corectă,
responsabilă față de mediul apropiat pentru o viață civilizată și sănătoasă.

Bibliografie:

1. Eco viata -revista de educatie ecologica, editura Arves,p.156

2. Revista Educaţia ecologică , Nr 2 , 1997, I. Ş. J. Dolj
3. Ciubotaru Melania, „Educatia ecologica in gradinita”, Editura CD Press, 2005.
4. Falk Laura, „Ocrotirea şi conservarea mediului înconjurător” în Revista de pedagogie, 1981.
5. Geamănă Nicoleta Adriana, „Educaţie ecologică la vârsta preşcolară – mic îndrumător pentru
educatoare”, Editura Coresi S.A., Bucureşti, 2008.

APA, MIRACOLUL VIEȚII PE PĂMÂNT

Profesor pentru învățământul primar Mocanu Ileana

Școala Gimnazială „Adrian Păunescu” Focșani

Apa este unul dintre cele mai importante elemente structurale ale vieții noastre. Poluarea -
contaminarea apelor de suprafață și a apelor subterane datorită activităților umane creează riscuri atât
pentru sănătatea noastră, cât și pentru menținerea vieții pe planetă.
Peste tot pe Pământ, apa este o resursă naturală valoroasă, dar și vulnerabilă. Lipsa acesteia
precum și cererea crescândă, duc la probleme complexe și interdependente, cu impact deosebit de
puternic asupra societății, economiei și vieții noastre de zi cu zi. Ea este o sursă de viață pentru tot ce
este pe pământ. Indiferent cine suntem, cum trăim și ce facem, noi, toți, depindem de apă. Avem
nevoie de ea în fiecare zi, într-o mare varietate de moduri. Este nevoie de ea pentru a fi sănătoși,
pentru a produce alimentele noastre, pentru transporturi, irigații, industrie și agrement. Avem nevoie
de apă pentru animale și plante, pentru a schimba anotimpurile și culorile. Cu toate acestea, în ciuda
importanței apei pentru existența noastră, manifestăm o lipsă tot mai mare de respect față de

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
478
rezervele de apă. Le pierdem, le jefuim, le contaminăm, uităm cât de necesare sunt pentru
supraviețuirea noastră .
Suprafața pământului vibrează de viață. Primele forme de viață au apărut în apă. Peștii,
mamiferele marine, amfibienii, plantele trăiesc în și din apă.
Corpul uman are nevoie de apă pentru a se curăța și a rămâne sănătos. Chiar și starea de spirit
a omului se schimbă atunci când corpul său este bine hidratat. Apa este literalmente sufletul
Pământului. Fiecare picătură din ea este valoroasă. Fără apă nu ar exista nicio formă de viață. Fiecare
organism viu trăiește și crește datorită apei. Fără ea viața s-ar opri. Oamenii și animalele au 55-78%
apă în corpul lor, ajungând până la 90% din cel al celulelor. Ca activitate biologică, apa ajută la
transportul nutrienților și a oxigenului la organe și țesuturi, elimină toxinele, reglează funcționarea
sistemului circulator și digestiv, tensiunea arterială și temperatura corpului. Deci, apa este probabil
cea mai necesară mâncare, deoarece se moare de 10 ori mai repede de sete decât de foame.
Cea mai mare parte a planetei va fi afectată de secetă în următorii 30 de ani. Seceta va pune
probleme grave în agricultură, turism, aprovizionarea cu apă, ecosisteme și, în general, în calitatea
vieții oamenilor. Prin protejarea apei, ajutăm la asigurarea viitorului atât pentru noi cât și pentru
generațiile viitoare.
Pe de altă parte, schimbările climatice și creșterea excesivă a poluării, impun necesitatea
sensibilizării copiilor pentru a-și crea conștiința ecologică în scopul protejării resurselor naturale și a
sănătății lor și, mai ales, în ceea ce privește utilizarea rațională și economisirea apei în activitățile lor
de zi cu zi. Omul este un oaspete pe planeta Pământ și nu are dreptul să degradeze și să contamineze
apa și pământul. Trebuie să le transmită pe acestea generațiilor viitoare. Apa este cea mai valoroasă
marfă de pe pământ. Oferă viață oamenilor, animalelor și plantelor. Fără ea, o pădure luxuriantă
poate deveni un peisaj lunar. Un sat cu locuitorii săi zâmbitori poate să devină un sat cu locuitorii săi
triști. Un oraș dezvoltat industrial se poate transforma într-un oraș pustiu cu un declin foarte mare.
Apa este o resursă regenerabilă, dar limitată. Ciclul hidrologic reînnoiește rezervele de apă
dulce pe suprafața pământului și a acviferelor subterane. Cu toate acestea, cantitatea de apă este
limitată, iar distribuția în spațiu și timp este neuniformă. Condițiile de poluare a apei limitează și mai
mult cantitățile pentru diversele sale utilizări. Deci, nu avem întotdeauna la dispoziția noastră cât mai
multă apă pe cât vrem, ori de câte ori o dorim și la calitatea pe care o dorim.
Această sursă de viață nu este doar pentru om. Natura are nevoie de apă. Râurile, izvoarele,
zonele umede sunt necesare pentru conservarea faunei și a florei. Este deosebit de importantă
conservarea zonelor umede, atât pentru protejarea faunei și florei sălbatice pe care o au, cât și pentru
rolul lor în echilibrul hidrologic, aprovizionarea cu apă subterană, retenția inundațiilor și purificarea
apei.
Aceasta joacă un rol central și primordial în toate aspectele vieții, fiind un bun social,
economic și de mediu. Ea este mult mai mult decât o nevoie umană, este un element esențial și de
neînlocuit pentru a asigura continuitatea vieții. Apa este intrinsec legată de drepturile fundamentale
ale omului, cum ar fi dreptul la viață, alimentație și sănătate.
Definirea accesului la apă potabilă ca drept al omului este un pas important în a face ca acest
acces să devină o realitate în viața multor oameni care trăiesc în sărăcie. Importanța vitală a apei
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
479
pentru omenire înseamnă, de asemenea, că este un factor strategic pentru stabilirea și menținerea
păcii în lume. Apa este o dimensiune a ceea ce se numește acum securitatea resurselor. Conflictele au
izbucnit deja pentru controlul asupra resurselor de apă, iar altele pot apărea deoarece deficitul de apă
afectează viața oamenilor și a comunităților lor.

Surse de informare:
- http://www.europarl.europa.eu
- www.descopera.ro
- https://water.usgs.gov/edu
- http://www.argumentpress.ro

NATURA, IZVOR DE SĂNĂTATE

Prof. inv. primar: Petruse Alexandra Carla

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Nucet

Nа tu rа  nе  dă ru і е ştе  сu  bu сu rі е  şі  ѕі mplі tа tе , dі n plі n, nе сο ndі ţ і ο nа t, tο а tе  bu nu rі lе 
ѕа lе . Сі vі lі zа t і а  u mа nă а rе  u n rο l fο а rtе  і mpο rtа nt în е vο lοuţі а  е сο ѕі ѕtе mе lο r dе  pе  plа nе tа 
nο а ѕtră , dа r, dі n pă са tе , ο mu l nu  pа rе  ѕă  fі е  сο nştі е nt dе  і mе nѕu l rο l pе  са rе  îl а rе . Atât pe
plan naţional cât şi pe plan mondial se vorbeşte tot mai mult despre necesitatea protecţiei
mediului înconjurător, mediu din care fac parte aerul, apa, solul, subsolul, vieţuitoarele,. Am căutat
ca, în primul rând, EU trebuie să cunosc cât mai multe lucruri din acest domeniu, lucruri pe
care să le pot transmite in cadrul lecţiilor, activităţilor şi elevilor, pentru a-i convinge despre
rolul deosebit de important al omului în utilizarea raţională a resurselor.
De ce se pune accent pe educaţie de mediu? Pentru că, în prezent, mai mult de 5.3 miliarde de
oameni folosesc resursele naturale ale pământului. În fiecare colţ al lumii, omenii taie păduri, extrag
minerale şi surse de energie, erodând solul de la suprafaţă, poluând aerul şi apa, creând deşeuri
primejdioase şi producând o ruptură a zonelor naturale într-un ritm fără precedent în istoria vieţii pe
pământ. A proteja mediul înseamnă a rezolva problema combaterii poluării, indiferent de unde ar
veni această poluare care ameninţă în primul rând culturile agricole şi implicit sănătatea
oamenilor. În acest context şcoala este cea careia îi revine rolul de a educa tânăra generaţie în
spiritul mediului ambiant. Educatorilor le revine obligaţia de a-i învăţa pe copii să înţeleagă şi să
iubească natura, să-i patrundă tainele şi să o protejeze, să urmăreasca formarea şi dezvoltarea
conştiinţei ecologice a copiilor. Copiii trebuie învăţaţi să ocrotească natura şi să o respecte.
O rі се  lе сtі е  ѕа u  а сtі vі tа tе  е сο lο gі сă trе bu і е  ѕа  pο rnе а ѕсă  dе  lа  prа сtі сă şі  ѕă ѕе  сο nсrе t і zе zе  în
а се а ѕtа , е lе vі і  сărο rа  lі  ѕе  ο rgа nі zе а ză а сtі vі tăţі  prа сtі се  ο bţі n rе zu ltа tе  şсο lа rе  mu lt mа і 

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
480
bu nе  dе сât се і  са rе  ѕе  lі mі tе а ză ѕtrі сt lа  се rі nţе lе  mа nu а lu lu і  dе  ştі і nţе . I ntе rе ѕu l fа ţă dе 
nа tu rа  înсο nju rătο а rе  сrе ştе  ѕе mnі fі са t і v pе ntru  е lе vі і  dі n învăţământu l prі mа r, а tu nсі  сând
а се ştі а  і ntră în сο ntа сt dі rе сt сu  dі fе rі tе  е lе mе ntе  а lе  а се ѕtе і а . Trе bu і е  dе zvο ltа tе  mі jlο а се 
а ltе rnа tі vе  dе  е du са ţ і е  е сο lο gі сă, сu m а r fі  сο nсu rѕu rі lе  е сο , са lе ndа ru l е сο lο gі с ѕа u 
ο bѕе rvа ţ і і lе  în tе rе n. A сtі vі tăţі lе  dе  ο сrο tі rе  а  nа tu rі і  vі n în ѕprі jі nu l е du са ţ і е і  е сο lο gі се ,
ο fе rі nd е lе vі і lο r ο  pе rсе pţі е  mа і  bu nă а  се е а  се  înѕе а mnă rе lа ţ і а  ο m-mе dі u .
Pе ntru  а  сu nο а ştе  mο du l dе  fu nсţі ο nа rе  а l а се ѕtu і  ѕі ѕtе m dі n са rе  fа се m şі  nο і  pа rtе  е ѕtе 
е ѕе ntі а l са  ο mu l ѕа  fі е  е du са t în ѕpі rі tu l rе ѕpе сtu lu і  pе ntru  mе dі u l înсο nju ră tο r, pе ntru  са  е l ѕа 
dе vі nă сο nştі е nt dе  fа ptu l сă  nu  е ѕtе  ѕtă pâ nu l nа tu rі і , сі  pа rtе а  е і . Folosit cu pricepere şi tact
pedagogic, adaptat la particularităţile de vârstă şi dezvoltare psihofizică a copiilor, prin joc putem
deschide numeroase oportunităţi în procesul educativ-instructiv, copiii participând cu plăcere si
curiozitate la activităţile propuse.
O metodă modernă care poate fi aplicată la clasă şi la care copii participă cu placere şi curiozitate
este: Сο pа сu l і dе і lο r. Ѕа rсі nа  dе  lu сru : Dе ѕе nа ţі  u n drе ptu nghі  ѕі tu а t lа  bа zа  fο і і  , în pа rtе а 
се ntrа lă şі  ѕсrі е ţ і  сu vântu l сhе і е -,,Planeta albastră” . În pа rtе а  ѕu pе rі ο а ră trа ѕа ţі  lі nі і  са rе  ѕе 
rа mі fі сă, а ѕе mе nе а  сrе ngі lο r u nu і  сο pа с, şі  сο mplе tа ţі  pе  fі е са rе  rа mu ră сâtе  ο  а fі rmа ţ і е  dі n
сu nο ştі nţе lе  dο bândі tе  în сlа ѕа  şі /ѕа u , dі n сu ltu rа  gе nе rа lă. Сο lа bο rе а ză în rе а lі zа rе а  ѕа rсі nі і 
dе  lu сru  сu  сο lе gu l dе  bа nсă. Nο tа ţі  fі е са rе , ѕu ссе ѕі v, сâtе  ο  і nfο rmа ţ і е .Ѕсu rtă dе ѕсrі е rе  а 
tе hnі сі і : Сο pа сu l і dе і lο r е ѕtе  u n ο rgа nі zа tο r grа fі с în са rе  сu vântu l сhе і е  е ѕtе  înѕсrі ѕ într-u n
drе ptu nghі  ѕі tu а t lа  bа zа  fο і і , în pа rtе а  се ntrа lă. Dе  lа  а се ѕt drе ptu nghі  ѕе  rа mі fі сă ѕprе  pа rtе а 
ѕu pе rі ο а ră, а ѕе mе nі  сrе ngі lο r u nu і  сο pа с, tο а tе  сu nο ştі nţе lе  е vο са tе . Сο pа сu l і dе і lο r pο а tе  fі 
сο mplе tа t і ndі vі du а l, în pе rе сhі , în gru p ѕа u  frο ntа l. Dа сă е ѕtе  сο mplе tа t dе  сătrе  mе mbrі і 
u nu і  gru p, fο а і а  pе  са rе  е ѕtе  dе ѕе nа t сο pа сu l trе се  dе  lа  u n mе mbru  lа  а ltu l şі  fі е са rе  е l е v а rе 
pο ѕі bі lі tа tе а  ѕă сі tе а ѕсă се  а  ѕсrі ѕ сο lе gі і  lu і . Tе hnі са  е ѕtе  а vа ntа jο а  ѕă dе ο а rе се  prο pu nе 
е lе vі lο r ο  nο u ă fο rmă dе  ο rgа nі zа rе  а  сu nο ştі nţе lο r е vο са tе  ѕа u  а  і nfο rmа ţ і і lο r nο і .
Ѕе  ştі е  сă  î nсе pâ nd dе  lа  се а  mа і  frа gе dă vârѕtă, сο pі і і  а сu mu lе а ză ο  ѕе rі е  dе  сu nο ştі ntе 
pu nându -і  і n сο ntа сt dі rе сt сu  ο bі е сtе lе  şі  fе nο mе nе lе  dі n nа tu ră. А сtі vі tăţі lе  dе  а се ѕt gе n а u 
ο  dе ο ѕе bі tă і nflu е nţă fο rmа tі vă, а u  lа  bа ză tο а tе  fο rmе lе  dе  а сţі u nі  tu rі ѕtі се :plі mbărі ,
е xсu rѕі і , tа bе rе .. În са dru l а сtі vі tăţі lο r ο rgа nі zа tе  і n mі jlο сu l nа tu rі і , а l vі е tі і  ѕο сі а lе , сο pі і і 
ѕе  сο nfru ntă сu  rе а lі tа tе а  ѕі  pе rсе p а сtі v, prі n а сţі u nі  dі rе сtе  ο bі е сtе lе , fе nο mе nе lе , а nu mі tе 
lο сu rі  і ѕtο rі се . Fі і nd а xа tе  în prі nсі pа l pе  vі а tа  în а е r lі bе r, în са dru l а сţі u nі lο r tu rі ѕtі се ,
е lе vі і  і ѕі  pο t fο rmа  ѕе ntі mе ntu l dе  rе ѕpе сt ѕі  drа gο ѕtе  fа ţă de  nа tu ră , fа ţă  dе  ο m şі  rе а lі ză rі lе 
ѕа lе .
Ο bі е сtі vе lе  е du са ţ і е і  dе  mе dі u  în tο а tă lu mе а  ѕu nt а ѕе mănătο а rе : ѕă mе nţі nе m şі  ѕă
îmbu nătăţі m са lі tа tе а  mе dі u lu і , ѕă prе vе nі m prο blе mе lе  mе dі u lu і  în vі і tο r. Pе  dе  ο  pа rtе ,
е du са ţ і а  dе  mе dі u  înѕе а mnă і nfο rmа rе а  şі  ѕpο rі rе а  сu nο ştі nţе lο r е lе vі lο r dе ѕprе  mе dі u l
înсο nju rătο r. Е lе vі і  învа ţă dе ѕprе  înсălzі rе а  glο bа lă, dе şе u rі  ѕο lі dе  şі  а ltе  prο blе mе  а lе 
mе dі u lu і , dе ѕprе  е сο lο gі е  şі  сu m fu nсţі ο nе а ză pământu l, dе ѕprе  u rmărі lе  dе grа dărі і  mе dі u lu і 
şі  învа ţă са rе  е ѕtе  rο lu l lο r în сrе а rе а  şі  prе vе nі rе а  prο blе mе lο r mе dі u lu і . Pе  dе  а ltă pа rtе ,
е du са ţ і а  dе  mе dі u  ѕpο rе ştе  сο nştі е ntі zа rе а  prο blе mе lο r şі  înţе lе gе rе а  vа lο rі lο r pе rѕο nа lе  prі n
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
481
dе ѕсο pе rі rе а  а tі tu dі nі і  şі  înţе lе gе rі і , а ju tându -і  pе  е lе vі  ѕă-şі  е vа lu е zе  şі  ѕă-şі  сlа rі fі се 
ѕе ntі mе ntе lе  în се е а  се  prі vе ştе  mе dі u l şі  сu m сο ntrі bu і е  lа  prο blе mе lе  а се ѕtu і а  .

Bibliografie:
1. Ionescu Al., Ecologie și societate, Editura Ceres, București, 1991, pag 34 Bocoș M.

2.Teoria și practica cercetǎrii pedagogice, Ed.a –III-a, Editura Casa Cǎrții de Ştiințǎ, Cluj-Napoca,
2005, pag 93.

3.Bucovalǎ C., Cândea M., Metode modern de educație pentru mediu, Editura ONG Mare Nostrum,
Constanța, 2003, pag 67.

CAUZELE POLUĂRII AERULUI

Prof. Crețu Emanuela - Colegiul Național George Coșbuc, Motru, Gorj

Prof. Crețu Claudiu - Colegiul Tehnic Motru, Gorj

Poluarea aerului este una dintre formele de poluare cu efecte majore, dezastruoase, asupra
mediului înconjurător. Din punct de vedere tehnic, orice modificare fizică, biologică sau chimică în
atmosfera poate fi denumită poluare a aerului și apare atunci când orice gaz nociv, praf sau fum, intră
în atmosferă si afectează plantele, animalele precum si ființele umane.

Implicit, poluarea aerului presupune poluarea atmosferei și astfel orice gaz sau substanță care
pătrund în atmosfera pot crea dezechilibre nedorite pe termen mediu și lung. De aceea, subțierea
stratului de ozon din atmosferă (cel care ne protejează de efectele negative ale radiațiilor
ultraviolete) cauzat de poluarea aerului reprezintă o amenințare majoră pentru existența
ecosistemelor de pe planeta și reprezintă provocarea supremă pe care omenirea trebuie să o
depășească în ciuda diferendelor politice de pe scena internațională.

Pentru a putea înțelege mai bine cauzele poluării aerului trebuie să știm ca poluanții care intră
în atmosfera pot fi împărțiți în poluanți primari și poluanți secundari. Astfel, poluanții primari sunt
rezultatul direct al unui proces industrial (așa cum este dioxidul de sulf emis de fabrici, de exemplu)
în timp ce poluanții secundari sunt cauzați de reacțiile poluanților primari.

Cauzele poluării aerului

Printre cauzele poluării aerului se număra o serie de activități precum:

Arderea combustibililor fosili – dioxidul de sulf emis în urma arderii combustibililor fosili
(cum ar fi cărbunele sau petrolul) reprezintă una dintre principalele cauze ale poluării aerului;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
482
totodată, autoturismele cu motoare cu ardere internă, cele pe care le utilizăm zi de zi, reprezintă surse
poluante majore cu efecte nocive asupra calității aerului pentru că eliberează în atmosferă zilnic zeci
de mii de tone de gaze nocive;

Activitățile agricole – amoniacul, de exemplu, este un produs des utilizat în activități

specifice sectorului agricol, în același timp fiind unul dintre cele mai periculoase gaze prezente în
atmosferă. Mai mult, utilizarea pe scară largă a insecticidelor și pesticidelor contribuie la poluarea
mediului înconjurător, inclusiv a atmosferei.

Activitățile miniere – Mineritul este un domeniu în care se folosesc echipamente de mari

dimensiuni. In timpul procesului, praful și substanțele chimice sunt eliberate în aer cauzând o poluare
masivă a aerului. Acesta este unul dintre motivele pentru care această activitate este responsabilă
pentru deteriorarea sănătății lucrătorilor și a locuitorilor din apropierea exploatațiilor miniere.

Activitățile casnice: produsele de curățare de uz casnic sau produsele de vopsire emit

substanțe toxice în aer ce produc poluarea mediului înconjurător. Ați observat că atunci când
zugrăviți in interior, chiar și cu geamurile deschise, aerul devine irespirabil? Deși pare o poluare
minoră, zilnic se produc mii de astfel de “poluări minore” ale aerului, însă privind în ansamblu vom
constata că toate contribuie la deteriorarea constantă și aproape ireversibilă (în absența unor măsuri
adecvate) a calității aerului pe care cu toții îl respirăm.

Bibliografie:

Constantin Munteanu, Mioara Dumitrașcu , Alexandru Iliuță- Ecologie si protecția calității mediului ,
Editura Balneară, 2011, București

EFECTE ALE POLUĂRII ŞI DEPRECIEREA CALITĂŢII VIEŢII

Profesor Inv. Primar: Chercheșiu Iulia

Şcoala Gimnaziala „Leonardo Da Vinci”

Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt:poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului.
Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi cele mai afectate de acţiunile iresponsabile
ale fiinţei omeneşti. Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra
sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă
cât mai ales a celei subterane. Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea îndeplineşte în
organism multiple funcţii, fără apă toate reacţiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau
consumul de apă poluată are multiple consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
483
 Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine,
numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în
care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau
împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.
Cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa
activităţii mai ales social – economice a acestuia . Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu
omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una
dintre importantele preocupări ale omenirii. Din punct de vedere al felului surselor de poluare,
produse de om (artificiale) se disting: poluare industriala ,poluare casnică , poluare datorată
mijloacelor de transport..
Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Procesele de producţie
industrială şi producţia de energie a industriei, sunt principalele surse ale poluării atmosferice dar la
acestea putem adăuga orice arderi din care rezultă substanţe poluante.
Gazele industriale, gazele rezultate din arderi, fie ca e vorba de incalzirea locuintelor sau de
gazele de esapament eliminate de autovehicule, polueaza atmosfera cu numeroase substante
daunatoare sănătăţii, aceste substante provoaca, printre altele, boli respiratorii si alergii, precum şi
ploi acide ce distrug pădurile. Echilibrul natural al gazelor atmosferice,este ameninţat acum de
activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de seră ,încălzirea globală ,poluarea aerului, subţierea
stratului de ozon şi ploile acide. Stratul de ozon din stratosferă ne protejează reţinand razele
ultraviolete ale soarelui.Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea ,frigiderelor
,detergenţilor etc.,aceste gaze au ajuns în aer în cantităţi mai mari decât cele care ar putea fi suportate
de atmosfera.Pe masură ce se ridică ,se descompun , şi distrug stratul de ozon.
Intr-un interval mai lung de timp, pamantul trebuie sa emita energia in spatiu cu aceeasi viteza
cu care o absoarbe de la soare. Energia solara ne parvine in forma de radiatie cu lungime de unda
scurta. O parte din aceasta radiatie este reflectata inapoi de catre suprafata pamantului precum chiar
si de catre atmosfera. Insa, majoritatea acestei radiatii trece direct prin atmosfera si incalzeste
suprafata terestra. Pamantul se elibereaza de aceasta energie, transmitand-o inapoi in spatiu, sub
forma unei radiatii infrarosii cu lungime de unda lunga.
Gazele de sera, rezultate din procesele industriale si din agricultura deregleaza echilibrul
atmosferic,reţin gazele infraroşii si le reflecta pe suprafaţa Pamântului. În consecinţă creşte
temperatura medie globala. Stratul gros de agenti poluanti eliberati de un oras mare poate crea o
ceata sufocanta, mai ales când nu exista vânturi care sa imprăştie poluanţii. Gazele acide care ies din
cosurile fabricilor si din autovehicule se amesteca cu precipitaţiile, rezultând ploi acide care distrug
clădiri şi păduri şi omoară peştii. Unii agenţi poluanţi ajung în stratosfera, distrugând ozonul natural
care protejeaza animalele si plantele împotriva razelor nocive ultraviolete ale Soarelui.
Ploaia acida distruge plantele si animalele. Ele spala nutrientii de pe sol, frunze si ace, iar
acestea se îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizând
distrugerea lor. Păduri întregi au disparut din aceasta cauza. Este şi mai rău daca ploaia acidă ajunge
în râuri sau lacuri, pentru că acestea transportă otrava la distanţă, omorând şi cele mai mici

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
484
organisme. Peştii sunt determinaţi de aluminiu să producă o mucoasă lipicioasă care le înfundă
branhiile şi îi “sufocă”, în cele din urmă. Apele acide distrug si icrele.
Ploile acide distrug culturile omoară peştii prin otrăvirea locurilor şi farâmiţează pietrele.
Copacii isi pierd frunzele şi, în final mor. Aceste păduri situate pe graniţele ceho-poloneze arată
parcă ar fi fost lovite de bomba atomică. Ele au fost distruse de ploile acide datorate poluării
industriale din fostele ţări comuniste.
Transporturile sunt, după cum bine ştiţi, o altă importantă sursă de poluare. Autovehiculele care
funcţionează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce în ce mai mult în
seamă. Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense sunt afectate în mare măsură de transporturile cu
eliberare de noxe. Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau
practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate
din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanţe
chimice în practica agricolă.
Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă ca urmare a
extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină etc..
Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii
foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice.
Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă şi de viaţă al
omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere. Supraaglomerarea şi
traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra echilibrului psihomatic al individului.
Un număr tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate recurge .
Ce este incalzirea globala si cum putem lupta cu ea? Incalzirea globala este efectul provocat in
mare parte de industrializarea intensa precedata de emisiile de gaze cu efect de sera. Efectul de sera
presupune absorbtia energiei solare si imposibilitatea eliminarii ei din atmosfera, astfel ea raminind
pe Terra si incalzind temperatura pe planeta. Unele grave consecinte ale acestui fapt pot deveni:
Topirea totala a ghetarilor din Groenlanda si Antarctida,transformarea padurii tropicale Amazon in
pustiu, ridicarea nivelului marii cu 30 de metri. Lumea lupta astazi cu incalzirea globala prin toate
instrumentele de care dispun. Unul din principalele instrumente este informarea populatiei cu privire
la acest fenomen si intreprinderea anumitor actiuni ce vor imbunatati starea ecologica generala.
In primul rind fiecare dintre locuitorii planetei noastre trebuie sa se gindeasca la propriile
economii privind utilizarea energiei electrice si termice, cum am putea sa micsoram consumul de
energie sau cum ar putea el deveni mai mic? Daca vom face acest lucru rezultatele vor fi benefice
pentru mediul ambiant, dar si pentru propriul buzunar. Unele masuri care pot fi realizate de catre
fiecare sunt:
1. Sa avem grija sa stingem lumina dupa ce iesim din casa ;
2. Sa utilizam becuri mai eficiente (se cunoaste ca un bec traditional elimina doar 2 procente de
lumina din totalul energiei electrice consumate, restul fiind eliminata in atmosfera sub forma de
caldura);
3. Sa nu irosim apa in timpul dusului de dimineata si in urma altor actiuni cotidiene;
4. Sadirea si ingrijirea unui copac intr-un loc, unde acesta lipsea.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
485
 Planeta noastra se incalzeste intr-un mod iesit din comun, avand consecinte grave pe viitor daca
nu vom lua masuri: canicule si desertificari, inundatii si furtuni, disparitia ghetarilor si a banchizei,
cresterea nivelului marilor… 1 milion de specii de animale si plante ar putea disparea in 50 de ani si
milioane de persoane vor fi afectate. Este vorba despre acumularea in atmosfera de gaze cu efect de
sera care perturba clima Terei. Aceste gaze provin in cea mai mare parte din activitatile umane:
transport, industrie, agricultura, productia d energie, incalzire.
A actiona impotriva schimbarilor climaterice inseamna a actiona in vederea reducerii varsarii in
atmosfera a acestor gaze cu efect de sera. In numeroase domenii, mijloacele de prevenire sunt
cunoscute si nu inseamna o intoarcere in trecut sau o risipa de confort:
- folosirea energiei cat mai corect evitand risipa;
-dezvoltarea celor mai bune energii fara gaze cu efecte de sera(energii solare, eoliene, geotermice);
- -reducerea transporturilor aeriene si rutiere in mod special ;
-construirea de cladiri , dar si renovarea acestora intr-o maniera ecologica ;
--modificarea practicilor agricole, etc. Dar aceste angajamente trebuie luate imediat, incepand din
acest moment si urmarite pas cu pas pentru ca este urgent! Pentru evitarea unui dereglaj climatic
catastrofal, vor trebui reduse foarte mult emisiile de gaze cu efect de sera in mai putin de 50 de ani.
Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre, respectiv
atunci când omul a cucerit întreg spaţiu al Terrei, prielnic vieţii. Omul a înţeles că face şi el parte din
natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că
dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om.
Omenirea nu poate renunţa însă la ritmurile înalte ale dezvoltării economice. Calea pentru realizarea
acestor ritmuri, cu menţinerea unei bune calităţi a mediului, este exploatarea acestuia în aşa fel încât
să se poată regenera şi conserva în permanenţă. Oamenii au început să înţeleagă necesitatea adoptării
unui comportament responsabil faţă de natură. Însă responsabilitatea omului pentru ocrotirea
mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales colectivă: protecţia naturii angajează
colaborare şi sprijin reciproc pe plan local, judeţean,

Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile pentru a folosi
lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer cantităţi mari de deşeuri
toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în
pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru
înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia
mediului înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între toţi factorii care
compun mediul.

BIBLIOGRAFIE:

Mircea Dutu- ,, Ecologie. Filozofia naturală a vieții”-Editura Economică, București 1999.

Sanda Visan, Steliana Cretu, Cristina Alpopi, „ Mediul înconjurător. Poluare și protecție”, Editura
Economică, București, 1998.
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
486
Valeria Dițoiu, Nina Holban: „Modificări antropice ale mediului”, Editura Orizonturi Universitare,
Timișoara

NOI ȘI PLANETA ALBASTRĂ

Prof.înv.primar Buda Ioana-Andreia

Școala Gimnazială Nr. 1 Finiș,jud.Bihor

Antagonia dintre ecologie și poluare a devenit foarte vizibilă în ultima jumătate de secol, când
poluarea produsă de activitatea industrială umană s-a amplificat, iar efectele negative asupra
mediului înconjurător, a climei și biodiversității și chiar asupra omului au devenit extrem de clare.

De fapt, ecologia ca știință a apărut tocmai pentru a contracara efectele poluării, despre care
umanitatea a început să fie conștientă la mult timp după demararea Revoluției Industriale, la sfârșitul
secolului 19. Poluarea nu se referă doar la efectele nocive ale gazelor cu efect de seră, emise prin
arderea combustibililor fosili (cărbuni, petrol, gaze naturale), ci și la deteriorarea mediului (prin
defrișări sau agricultură intensivă) ori afectarea faunei terestre și marine (prin vânat și pescuit
excesiv).

În ultima vreme, omenirea este pusă în fața deciziei de a alege între ecologie și poluare:
evoluția economiei moderne presupune exploatarea intensivă a resurselor naturale, iar evoluția
industrială este legată în mod direct de poluare; dimpotrivă, ecologia pare să amenințe stilul de viață
al omului modern, dar ne și demonstrează că e greșit să rupem echilibrul la care natura a ajuns în sute
de milioane de ani de evoluție.

Pentru supraviețuirea speciei umane, dar și păstrarea biodiversității pe planetă cât mai puțin
afectată de activitatea omului, e necesar să găsim soluții viabile de a reduce și chiar elimina poluarea,
în paralel făcând eforturi să protejăm ecosistemele și natura din care facem parte.

Elementul principal legat de protecția mediului înconjurător îl reprezintă păstrarea calității

acestuia. Protecția naturii devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări ale societății
contemporane. Educația ecologică și cultura civică joacă un rol deosebit de important în viața
comunității la toate nivelurile și sub toate formele. Trăim într-o societate cu o creștere continuă a
populației, a nevoilor de consum, a tehnologiei, fără să ținem seama de acele resurse naturale care
sunt nevoi ale oamenilor în viața de zi cu zi și care sunt, din păcate, limitate. Mediul înconjurător
reprezintă o prioritate, dar există și oameni care, abuzând de el, fără să țină cont de rostul și
importanța lui, acționează negativ, degradându-l. Toate aceste acțiuni, mai mult sau mai puțin
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
487
involuntare, duc la consecințe dramatice. PROTECȚIA și COMBATEREA sunt două cuvinte-cheie
atunci când vorbim despre mediul înconjurător. Pentru a reduce degradarea acestuia trebuie să se țină
cont de o mulțime de măsuri de prevenire-combatere: păstrarea curățeniei atât în spațiile verzi, cât și
în zonele locuite, amplasarea coșurilor de gunoi și educarea mentalității colective în scopul utilizării
acestora, colectarea selectivă a deșeurilor, publicarea de panouri-afișe cu mesaje ecologice,
construirea stațiilor de epurare a apei și reciclare a deșeurilor. Poluarea mediului înconjurător, care
şi-a întins ameninţarea asupra întregii planete, a ajuns în punctul în care atacă dezlănţuit omul şi
spaţiul său de existenţă. Trecând peste limitele capacităţii proprii de apărare a naturii, de regenerare
şi de echilibrare, toţi agenţii poluanţi noi se răspândesc rapid în aer, în apă sau în sol, generând,
dezvoltând şi propagând unul dintre cele mai grave pericole pe care le-a întâmpinat civilizaţia
modernă.

Sfaturi pentru a proteja mediul

Nu arunca pe jos

Strânge gunoiul din drumul tău. Mediul înconjurător va arată mai bine, iar riscul ca deșeurile noastre
să ducă la distrugerea speciilor scade

Refuză punguța și recipientele din plastic. Vei ajuta la reducerea consumului de plastic, implicit la
poluarea cu plastic

Reciclează. Protejarea resurselor naturale, diminuarea poluării, economisirea de energie

Reutilizează. Reducerea cantității de deșeuri și investiția în produse durabil

Oprește apa când te speli pe dinți

Consumă moderat. Prevenirea risipei (alimentare, textile, etc.)

Consumă local. Încurajarea micilor producători și reducerea poluării generate de transportul

produselor

Plantează. Pentru că oxigen

Informează-i și pe alții de ce e bine să facă toate aceste mici gesturi. Pentru că unii oameni preferă
informația „de-a gata” este util să transmitem mai departe orice fel de detalii despre un stil de viața
sănătos, atât pentru ei cât și pentru planetă.

Bibliografie:

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
488
1. Barna, A., Pop, I., Moldovan, A., 1998, Predarea biologiei în învăţământul gimnazial, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
2. Dobrotă, C., Barna, A., 1996, „Educaţia ecologică temelia unui mod de viaţă” I
Profesorulmeditator, în Marcu A. (coord), Zilele mediului pentru elevii clujeni,
Cluj–Napoca

PROTEJEAZĂ MEDIUL ÎN CARE TRĂIM!

Prof. Stăvărache Gina

Școala Gimnazială ,, Zaharia Stancu”, Localitatea Roșiori de Vede

Când sunt întrebată ce se poate face pentru protejarea mediului, îmi trec prin cap o mie de
idei. Așadar, am realizat un top al sfaturilor pentru persoanele îngrijorate de starea planetei:

Nu arunca pe jos;

Strânge gunoiul din drumul tău;

Mediul înconjurător va arata mai bine, iar riscul ca deșeurile noastre să ducă la distrugerea speciilor
scade.

Refuză punguța și recipientele din plastic;

Vei ajuta la reducerea consumului de plastic, implicit la poluarea cu plastic.

Reciclează;

Protejarea resurselor naturale, diminuarea poluării, economisirea de energie.

Reutilizează;

Reducerea cantității de deșeuri și investiția în produse durabil.

Oprește apa când te speli pe dinți;

Consumă moderat;

Prevenirea risipei (alimentare, textile, etc.).

Consumă local;

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
489
Încurajarea micilor producători și reducerea poluării generate de transportul produselor.

Plantează;

Pentru că oxigen.

Informează-i și pe alții de ce e bine să facă toate aceste mici gesturi.

Pentru că unii oameni preferă informația „de-a gata” este util să transmitem mai departe orice
fel de detalii despre un stil de viața sănătos, atât pentru ei cât și pentru planetă.

Planeta suferă și noi o putem ajuta. Salvarea planetei depinde de fiecare dintre noi. Mi-ar plăcea
să derulăm campanii de conștientizare prin care lumea să înțeleagă faptul că ne aflăm într-o stare de
urgență climatică. În același timp, mi-aș dori ca oamenii să curețe după ei sau după alții constant, nu
doar o dată pe an, cu prilejul Zilei Mondiale a Curățeniei. Indiferent de percepțiile fiecăruia dintre
noi legate de schimbările climatice (fie că e o conspirație, că e un nou ciclu natural sau că e pe bune),
un lucru este clar: planeta suferă și noi o putem ajuta. Astăzi strângem un gunoi de pe jos, mâine
renunțăm la punguță – prin puținul pe care îl poate face fiecare dintre noi, la nivel global, rezultatele
pot fi uluitoare.

Bibliografie:

- www.pământul.ro
- www.salvați planeta.ro
- www.pământul casa nostră.ro.

COPACUL SPERANȚEI

Prof. Enculescu Daniela

Școala Gimnazială comuna Orțișoara

Se pare că secolul al XXI-lea a adus și conștientizarea implicării în activități de conservare a

resurselor Terrei care sunt limitate și, mai ales, înțelegerea planetei ca un sistem ale cărui dereglări
produse într-un compartiment afectează întrg circuitul. Efectele acestor dereglări sunt tot mai vizibile
pe măsură ce timpul trece și, chiar dacă, începând cu anii ’70, au apărut semne tot mai vizibile ale
dereglărilor la nivel global: modificări climatice, poluarea apelor, a aerului și a solului, subțierea
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
490
stratului de ozon, ploile acide, totuși, parcă, încă nu suntem pe deplin convinși că obiceiurile,
comportamentele noastre sunt cele care distrug armonia lumii în care trăim, și, implicit, ne distrug și
pe noi.

Din fercire, la nivelul mentalului colectiv s-au produs modificări esențiale și pentru că odată cu
schimbarea programelor școlare se pune accent pe educarea copiilor, a elevilor în spiritul manifestării
respectului față de mediu.

Ecologia este o știință biologică de sinteză ce studiază interacțiunea dintre organisme, plante și
mediul în care trăiesc. Pentru aceasta, ecologia analizează îndeaproape structura, funcția și
productivitatea sistemelor biologice supraindividuale și a sistemelor mixte.Cu timpul, în a doua
jumătate a secolului al XX-lea prin conștientizarea importanței condițiilor de mediu, semnificația
termenului ecologie s-a lărgit peste sensul restrâns din domeniul biologiei, devenind și un sinonim
pentru ideea de protecție a mediului înconjurător. Totodată, se leagă strâns de ecologie domeniul
promovării unei economii ecologizate, unde principiile ecologice devin principii fundamentale în
dezvoltare.

Chiar dacă acest concept este relativ nou în cultura noastră și părinții și bunicii nu sunt încă pe
deplin familiarizați cu el, putem totuși să educăm tinerele generații în această manieră, mai ales că și
evoluția galopantă a tehnologiei facilitează accesul la informație, astfel încât putem anticipa
consecințele nefaste ale ignorării suferinței mediului înconjurător.

Sigur că bazele educației se pun în familie, dar știm că școala deține rolul fundamental în
formarea indivizilor pentru viață și societate și, astfel, putem implementa programe, proiecte care să
includă atât elevii, preșcolarii alături de familiile lor, cât și membrii cunoscuți din societatea civilă.
Exemplele pot fi grăitoare și de mare impact asupra copiilor și tinerilor care la această vârstă sunt
sensibili la suferința a tot ceea ce îi înconjoară. Evident că și realizarea unor lecții trandisciplinare
poate contribui la educarea în această manieră.

Indiferent de disciplina pe care o predăm, consider că putem găsi conexiuni cu acțiunile de

ecologizare asfel încât să formăm deprideri și comportamente sănătoase învățându-i pe copii să fie
protectivi și prietenoși cu mediul înconjurător.

Tinerii, dacă sunt îndrumați și coordonați corespunzător, pot schimba în bine fața planetei.

Evident că fără a fi implicați în acțiuni de ecologizare nu pot înțelege efectele devastatoare ale
unor comportamente aparent inofensive precum aruncarea ambalajelor în natură sau refuzul de a
recicla selectiv.

În școala în care îmi desfășor activitatea, de mai mulți ani, se desfășoară, în fiecare primăvară,
activitatea de ecologizare ce poartă sugestiv numele Copacul speranței, activitate ce antrenează un
număr foarte mare de preșcolari și școlari, dar și de părinți pentru că cele mai grăitoare exemple le
oferă întotdeauna familia. În cadrul acestei activități copiii au descoperit că gesturi aparent banale
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
491
produc un rău major mediului înconjurător. Mergând pe străzile comunei, în special pe cele
lăturalnice, au descoperit munți de gunoaie, formați în timp, în special din cauza ambalajelor
aruncate chiar de ei la întâmplare. Au înțeles că cei mai mulți fac aceste răni mamei naturi din cauza
superficialității, a comodității și chiar a absenței educației ecologice. Cu alte cuvinte, nu este
suficient să se discute și să se prezinte doar teoretic efectele devastatoare ale nerespectării mediului
înconjurător, ci trebuie să corelăm teoria cu practica pentru a obține rezultate spectaculoase.

Cu certitudine, discuțiile din cadrul diferitelor discipline de studiu sunt deosebit de constructive,
dar nu pot fi pe deplin edificatoare atâta timp cât practic nu se realizează nimic și rămân doar niște
discuții sterile. Copiii și tinerii pot înțelege că schimbarea pornește de la fiecare dintre noi și că, în
calitate de ființe sociale înteracționăm și ne influențăm în permanență, conștient sau inconștient.

Dacă apreciem că în țările civilizate ecologia este o realitate și dacă ne dorim cu adevărat să se
întâmple asta și în România unde în acest moment există doar la nivel de deziderat, trebuie să
dezbatem mai puțin acest aspect și să acționăm mai mult în această privință.

Iată că această perioadă nefericită pe care o traversează întreaga omenire de aproximativ un an

de zile, pandemia, a condus la derularea majorității activităților în special în mediul on-line unde
copiii și tinerii se pare că au avut acces nelimitat nu doar la activitățile școlare, ci și la informații și
materiale care nefiind adecvate vârstei puteau să le afecteze sănătatea emoțională și psihică,
Prlamentul European a propus o rezoluție referitoare la ecologia digitală.

Necesitatea acțiunilor de ecologizare capătă proporții și se extinde chiar și la domeniul digital

pentru că, în fond, tot ceea ce afectează sănătatea în mod direct, fie prin suportarea consecințelor
nerespectării mediului înconjurător, fie prin accesul la materiale și informații de impact, afectează, în
definitiv, ființa umană.

În concluzie, salvând planeta albastră ne salvăm pe noi!

Bibliogrfie:

Cristina Munteanu, Mioara Dumitrescu, Alexandru Iliuta, Ecologie și protecția calității mediului,
Editura Balneara, București, 2011, pag.3.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
492
 MĂSURI PENTRU PROTECŢIA CALITĂŢII APELOR
Prof. Manea-Scorţaru Rodica
Liceul Tehnologic Forestier, Rm. Vâlcea

După cum ştim activităţile economice desfăşurate de om presupun consum de apă în cantitate
mai mare sau mai mică. În final, apele utilizate în aceste scopuri devin ape poluate care necesită o
tenţie sporită înainte de a fi deversate în receptori.
Sursele de poluare a apelor clasificate în funcie de diverse criterii şi anume:
După acţiunea poluanţilor în timp, sursele de poluare a apelor pot fi:
 continue, cu caracter permanent, aşa cum este canalizarea unei localităţi.
 discontinue, cum este canalizarea unei fabrici care funcţionează numai un interval de timp.
 accidentale, cum sunt avariile la rezervoarele cu ape uzate ale unui agent economic
După provenienţa poluanţilor, sursele de poluare a apelor pot fi:
 Organizate fiind reprezentate de apele uzate rezultate din utilizarea de către colectivităţi a
apei în diferite scopuri şi sunt colectate prin sistemele de canalizare.
Aceste surse organizate la rândul lor clasificate în:
- uzate menajere, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe, spitale, şcoli etc. Poluanţii
acestor ape sunt de natură biologică (bacterii), dar şi de natură chimică (detergenţii) etc.
- apele uzate industriale, care rezultă din diverse procese de fabricaţie şi care constituie
cea mai masivă şi nocivă categorie de poluare. Conţin o mare varietate de poluanţi fie
degradabili fie cu persistenţă îndelungată.
- apele uzate agrozootehnice, care rezultă din utilizarea apei în scopuri agricole. În
compoziţia acestor ape intră dejecţiile animalelor, îngrăşămintele naturale sau chimice,
pesticidele, medicamente, resturi de furaje, substanţe chimice folosite la deznfecţie şi
dezinsecţie etc.
- Neorganizate sunt reprezentate de apele meteorice, apele utilizate necorespunzator etc.
Aceste surse de poluare au caracter intermitent, au debit redus şi o compoziţie diversă:
germeni patogeni, suspensii organice şi minerale etc.
Pentru reducerea la maxim posibil a efectelor negative pe care le au apele poluate asupra
mediului se recurge la epurarea apelor.
Epurarea este un proces cu complexitate ridicată care constă în reţinerea, eliminarea,
neutralizarea poluanţilor din apele uzate prin procedee specifice, în cadrul staţiilor de epurare.
Există mai multe metode de epurare a apelor uzate care se bazează pe procese fizice, chimice
şi biologice şi anume:
1. Epurarea mecanică
2. Epurarea chimică
3. Epurare biologică
Epurarea mecanică constă în utilizarea diferitelor instalaţii care reţin poluanţii solizi,
nedizolvaţi ce plutesc sau se află în masa de apă şi care ar putea înfunda conductele, canalele.
Practic, apa este trecută print-un sistem de grătare şi site cu dimensiuni din ce în ce mai mici, după
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
493
care ajunge în deznisipatoare unde se vor depune materiile grosiere aflate în suspensie şi apoi în
decantoare primare.
Epurarea chimică constă în folosirea de substanţe chimice în funcţie de tipul poluanţilor. În
cazul poluanţilor aflaţi în suspensie, se recurge la substanţe chimice coagulante cum sunt sărurile de
aluminiu şi fier care determină coagularea-flocularea poluanţilor, urmând ca ulterior aceste
formaţiuni să se depună şi să fie eliminate. În cazul poluanţilor diyolvaţi în apă, se folosesc substanţe
care interacţionează cu poluantul formând compuşi greu solubili ce se depun pe fundul bazinelor de
reacţie sau care descompun, transformă poluantul într-o substanţă inactivă.
Epurarea biologică constă în folosirea diverselor microorganisme pentru a elimina poluanţii
biodegradabili. Practic, aceşti poluanţi sunt hrană pentru microorganisme precum bacterii aerobe,
ciuperci inferioare, alge, protozoare etc.
Se practică trei procedee principale de epurare biologică: epurarea cu nămol activ, epurarea
cu biofiltre, epurarea în iazuri de oxidare
Deoarece apele uzate conţin mai multe tipuri de poluanţi ele sunt supuse la mai multe
procedee de epurare. Din păcate, nicio metodă de epurare nu are eficienţă maximă deoarece
sexistă poluanţi care pot fi dificil de eliminat.

Bibliografie:
Munteanu Constantin, Dumitrascu Mioara, Iliuţă Alexandru, Ecologie şi protecţia calităţii
mediului, Editura Balneară, bucureşti, 2011, paginile 14-15
Ciarnău Rodica şi colaboratori, Ecologie şi protecţia mediului, Editura Economică
Preuniversitaria, Bucureşti, 2004, paginile 89-92
http://www.amac.md/Biblioteca/data/17/08/Romania/80-Procedee-Si-Echipamente-de-
Epurare-a-Apei.pdf
http://dspace.incdecoind.ro/bitstream/123456789/1571/1/Rezumat%20Teza%20Doctorat%20
-%20TRICOLICI%20OLGA%20%28TIRON%29.pdf

IMPORTANȚA PROTEJĂRII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Prof. Lascu Angela Geanina
Clubul Copiilor Caransebeș, Județul Caraș – Severin

Noţiunea de mediu are un conținut foarte larg, afirmându-se, chiar că aceasta este o „noţiune
– cameleon” Mediul este definit ca un ansamblu de factori naturali sau creaţi prin activităţi umane
care acţionează asupra condiţiilor de viaţă şi existenţă ale omului În alte opinii se constată că acest
concept, privit sub aspect juridic, are un caracter dinamic, exprimând tendinţa generală – naţională şi
internaţională – pentru includerea în compunerea sa atât a elementelor naturale, cât şi a celor create
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
494
de om, noţiunea fiind definită prin cele două componente ale sale. Mediul se mai definește și ca
totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi de om, care se află în strânsă interacţiune și influenţează
echilibrul ecologic, precum și condiţiile de viaţă pentru om. Într-o altă opinie mediul reprezintă
„totalitatea lucrurilor, fenomenelor, influenţelor, de natură să cauzeze schimbări de diferit ordin în
activitatea umană şi a omului însuşi, precum şi cele ce nu provoacă influenţă şi nu pot fi influenţate
de om, dar formează un anturaj al vieţii lui”.
Educaţia pentru mediu are scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii, poate ajuta oamenii să câştige
cunoştinţe, deprinderi, motivaţii şi valori de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele
pământului şi de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.
Starea de degradare avansată a ecosistemelor naturale, interacţiunile dintre mediu şi
activităţile umane (în special cele economice), apariţia şi multiplicarea „problemelor de mediu” la
scară globală reprezintă suficiente motive de îngrijorare pentru noi toţi. Dimensiunea internaţională a
fenomenului (tradus prin nelinişte/temere) a devenit în prezent elementul central – poate chiar
determinant – al politicilor naţionale de mediu, care se răsfrâng, inevitabil, asupra politicilor externe
ale tuturor statelor – responsabile – ale lumii. O analiză atentă a elementelor care formează conţinutul
termenului mediu conduce – în mod inevitabil şi dintru început – la concluzia că nici unuia nu i se
poate acorda o importanţă mai mică sau mai mare decât altuia, iar a proteja mediul – prin aceasta
înţelegând totalitatea acţiunilor menite să asigure conservarea resurselor naturale şi protejarea
calităţii componentelor mediului – echivalează cu acordarea unei aceleiaşi atenţii fiecărei
componente. Cunoscută fiind alterarea raporturilor om – societate – natură (în orice sens le-am
aprecia) se impune o nouă direcţionare a acţiunilor umane, fapt posibil de realizat pe două căi: a
strategiei (politicii ecologice) şi a acţiunii politice (ecologiei politice). Ocrotirea mediului a fost
identificată ca reprezentând „o problemă vitală a lumii contemporane”. Într-adevăr, încă din cele mai
vechi timpuri omul a încercat să modeleze natura ale cărei legi trebuiau respectate pentru a
supravieţui, însă, în ultimele două secole s-a făcut simţită, prin comportament şi concepţie, de a
domina natura, de a folosi în interes propriu toate bogăţiile naturale, accentuându-se progresiv
conflictul dintre procesele ciclice naturale ale ecosferei şi cele liniare ale tehnologiilor create şi
susţinute de civilizaţia umană, ajungându-se la „criza ecologică.”

Măsuri de protejare a mediului:

1. Reduceți, reutilizați, reciclați: alegeți produse reutilizabile în loc de cele dispensabile, ambalaje
minimaliste, colectate separat și reciclați hârtie, plastic, sticla, reviste si ziare, precum și doze de
aluminiu.

2. Folosirea cumpătată a încălzii și a aerului condiționat: confortul personal este important, dar
excesul nu se justifică. Soluții inteligente de izolare a casei vă pot ajuta să economisiți energie atât
iarna, cât și vara, prin reducerea nevoilor de încalzire sau a costurilor pentru aer condiționat.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
495
3.Alegerea becurilor economice: becurile cu LED-uri reprezinta o alternativa optima, fiind cea mai
eficienta solutie de iluminat in momentul de fata. LED-urile sunt diode semi- conductoare cu o
eficienta de pana la 80% mai mare si o durata de utilizare de pana la 10 ori mai ridicata.

4. Cumpararea produselor eficiente energetic: cand se alege o mașină noua, se alege una cu un
consum mic. Pentru produsele necesare casei, există din ce în ce mai multe variante eficiente
energetic, indiferent că e vorba de un bec sau un robot de bucătărie.

6. Economisirea apei calde: în loc de apă fierbinte pentru duș sau baie, trebuie încercată o variantă cu
ceva grade mai în jos. Capetele de duș cu jet moderat ajută și ele la reducerea consumului de apa.

7. Stingeți lumina: când plecați din casa, închideți becurile și scoateți din priză aparatura electronică.
Cand sunteți acasă, folosiți lumina doar acolo unde aveți nevoie, nu în toată casa și încercați să nu
utilizați toate aparatele electronice și electrocasnice în același timp.
8. Plantarea copacilor: oriunde: în gradina, în curtea blocului, în afara orașului, oriunde se poate,
plantați un copac sau mai mulți. Se vor dezvolta în timp, dar vor contribui, la un moment dat, la
absorbția dioxidului de carbon din atmosferă, chiar dacă într-o mică măsură. Însa un copac face mult
pentru ecosistemul de care aparține și oricum merită să îl plantați.
9. Încercați energiile alternative: acă aveți posibilitatea să folosiți energii alternative, nu ezitați.
10. Invatați și incurajați si pe altii: familie, copii, prieteni, oricine poate fi ajutat să înțeleaga
importanța utilizării inteligente a resurselor. Explicati-le că orice gest contează!

Bibliografie:

1.https://creedromania.wordpress.com/2009/08/30/importanta-protejarii-mediului-inconjurator/.
2.http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/4198/1/Danoi_I_mediu_inc.pdf.
3.http://www.mediu.gov.md/ro/content/ce-po%C8%9Bi-face-tu-pentru-proteja-mediul.

UN AER MAI CURAT ADUCE BENEFICII SĂNĂTAȚII ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Prof. Barna Gabriella

Școala Gimnazială Pădureni, Chișineu-Criș

În Europa, calitatea aerului s-a îmbunătățit în mod considerabil din momentul în care Uniunea
Europeană și statele sale membre au introdus politici și măsuri privind calitatea aerului în anii '70.
Emisiile de poluanți atmosferici provenite din multe dintre sursele majore, de exemplu transport,
industrie și generarea de energie electrică, sunt reglementate în prezent și, în general, sunt în scădere,
însă nu întotdeauna conform așteptărilor. Concentrațiile mari de poluanți atmosferici continuă să aibă
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
496
un impact semnificativ asupra sănătății europenilor, efectul cel mai nociv fiind cauzat de pulberile în
suspensie și de dioxidul de azot.

Cel mai recent raport anual privind calitatea aerului al Agenției Europene de Mediu relevă
faptul că majoritatea oamenilor care trăiesc în orașele europene sunt încă expuși la niveluri ale
poluării atmosferice considerate nocive de Organizația Mondială a Sănătății. Potrivit raportului,
concentrațiile de pulberi fine în suspensie au cauzat 428 000 de decese premature în 41 de țări
europene în 2014, dintre care aproximativ 399 000 în UE-28.

Proasta calitate a aerului are și un impact economic considerabil, ducând la creșterea

costurilor medicale, la reducerea productivității lucrătorilor și provocând daune solului, culturilor,
pădurilor, lacurilor și râurilor. Cu toate că poluarea aerului este deseori asociată cu vârfuri și
episoade de poluare, expunerea pe termen lung la doze mai mici constituie o amenințare și mai gravă
la adresa sănătății umane și a naturii.

Reducerea poluării aerului contribuie la combaterea schimbărilor climatice

Este posibil ca dioxidul de carbon să fie cel mai important factor care determină încălzirea
globală și schimbările climatice, însă nu este singurul. Mulți alți compuși gazoși sau particule,
cunoscuți sub denumirea de „poluanți cu efect nociv asupra climei”, influențează cantitatea de
energie solară (inclusiv căldură) reținută de Pământ.

De exemplu, metanul reprezintă un poluant extrem de puternic cu efect nociv asupra climei,
precum și un poluant atmosferic legat de activitățile agricole, strâns legat de producția animală și de
consumul de carne. Pulberile în suspensie constituie un alt poluant cu impact asupra schimbărilor
climatice și a calității aerului. În funcție de compoziție, acestea pot avea un efect de răcire sau de
încălzire asupra climei locale și globale. De exemplu, carbonul negru, unul dintre compușii
particulelor fine în suspensie și un rezultat al arderii incomplete a combustibililor, absoarbe radiațiile
solare și infraroșii din atmosferă și, prin urmare, are un efect de încălzire.

Măsurile luate pentru reducerea emisiilor de poluanți cu ciclu de viață scurt cu efect nociv
asupra climei, precum carbonul negru, metanul, ozonul sau precursori ai ozonului, aduc beneficii atât
sănătății umane, cât și climei. Gazele cu efect de seră și poluanții atmosferici provin din aceleași
surse de emisii. În consecință, se pot obține beneficii potențiale, inclusiv reducerea costurilor, prin
limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră sau a poluanților atmosferici.

Cu toate acestea, în trecut au fost promovate anumite măsuri care ar fi trebuit să aducă
beneficii, printre altele, schimbărilor climatice, care au avut însă un impact negativ neintenționat
asupra calității aerului. De exemplu, multe țări au promovat utilizarea vehiculelor diesel, însă s-a
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
497
dovedit ulterior că acestea emit niveluri ridicate de poluanți atmosferici. În mod similar, promovarea
arderii materialului lemnos regenerabil în unele zone ale Europei a condus, din păcate, la niveluri
ridicate de particule în suspensie în aer la nivel local. Trebuie să învățăm din aceste exemple și să ne
asigurăm că toate consecințele măsurilor pe care alegem să le punem în aplicare sunt înțelese corect
și sunt luate în considerare.

Legăturile dintre schimbările climatice și calitatea aerului nu se limitează la poluanții

obișnuiți eliberați în atmosferă și proveniți din aceleași surse. Și schimbările climatice pot agrava
problemele legate de poluarea atmosferică. În multe regiuni din lume, se preconizează că schimbările
climatice vor afecta condițiile meteorologice locale, inclusiv frecvența valurilor de căldură și
episoadele atmosferice stagnante. Este posibil ca o cantitate de lumină mai mare și temperaturile mai
ridicate nu doar să prelungească perioadele în care nivelurile de ozon sunt ridicate, ci să și agraveze
concentrațiile maxime de ozon. Acestea nu sunt, cu siguranță, vești bune pentru unele părți ale
Europei, care se confruntă cu episoade frecvente de niveluri excesive de ozon troposferic.

Luarea unor măsuri coerente de la nivel local la nivel global

Poluarea atmosferică nu se manifestă la fel peste tot în lume. În atmosferă sunt eliberați
diferiți poluanți dintr-o mare varietate de surse. Transportul rutier, agricultura, termocentralele,
industria și gospodăriile sunt cele mai mari surse de poluanți atmosferici din Europa. Odată ajunși în
atmosferă, acești poluanți se pot transforma în poluanți noi și se pot răspândi. Elaborarea și punerea
în aplicare a unor politici de abordare a acestei complexități nu sunt sarcini ușoare.

Având în vedere diversitatea surselor în ceea ce privește răspândirea geografică și activitatea

economică, trebuie să se ia măsuri la diferite niveluri, de la nivel local la nivel internațional.
Convențiile internaționale pot viza reducerea cantității de poluanți eliberate în atmosferă, însă în
absența măsurilor locale — precum campaniile de informare, eliminarea din orașe a vehiculelor cu
capacitate de poluare mare și deciziile de planificare urbană — nu vom reuși să valorificăm toate
beneficiile eforturilor noastre. De asemenea, această diversitate înseamnă că nu există o soluție
universală pentru poluarea aerului. Pentru a reduce expunerea și efectele nocive ulterioare,
autoritățile trebuie să își adapteze măsurile pentru a reflecta factorii locali, precum surse, demografie,
infrastructură de transport și economie locală.

Pentru a îmbunătăți coeziunea între măsurile luate la nivel local, național, european și global,
Comisia Europeană a reunit diferite părți interesate din Europa în cadrul Forumului pentru aer
curat din luna noiembrie. Forumul organizat la Paris nu s-a concentrat doar asupra îmbunătățirii
calității aerului în orașe, ci și asupra poluării aerului din cauza activităților agricole. De asemenea,
acesta a evidențiat oportunitățile de inovare și de afaceri asociate cu măsurile luate pentru asigurarea
calității aerului.

Informații-cheie pentru reducerea expunerii

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
498
 Agenția Europeană de Mediu colaborează cu statele membre pentru a colecta informații
comparabile privind calitatea aerului în timp. Pe baza datelor colectate, măsurăm progresul, analizăm
tendințele și căutăm legături între surse, precum transportul rutier și măsurătorile reale privind
calitatea aerului.

Dacă este necesar, măsurătorile obținute de la stațiile de monitorizare pot fi completate de

observațiile din satelit. În cadrul programului său de observare a Pământului – Copernicus, UE a
lansat în octombrie un nou satelit destinat monitorizării poluării aerului, care a început deja să
transmită imagini. Aceste informații sunt apoi transmise în mod regulat publicului și factorilor de
decizie politică. Este important de reținut că agenția abordează doar calitatea aerului exterior și nu
calitatea aerului pe care îl respirăm acasă sau la serviciu, care are un impact direct asupra sănătății
noastre.

În cadrul eforturilor noastre de a pune la dispoziție informații cât mai actualizate, împreună cu
Comisia Europeană s-a dezvoltat un nou serviciu online: Indicele european al calității aerului.
Prezentat în cadrul Forumului pentru aer curat, indicele oferă informații cu privire la situația actuală
a calității aerului, pe baza măsurătorilor efectuate în peste 2 000 de stații de monitorizare a calității
aerului din toată Europa. Indicele permite cetățenilor să utilizeze o hartă interactivă pentru verificarea
calității aerului la nivelul stației, pe baza a cinci poluanți-cheie care afectează sănătatea umană și
mediul: și anume, pulberile în suspensie (PM2,5 și PM10), ozonul troposferic, dioxidul de azot și
oxidul de sulf. Acest instrument ne permite să transmitem aceste informații tuturor europenilor
interesați de abordarea poluării aerului. Cu toții putem să verificăm calitatea aerului la nivel local și
să luăm măsurile de precauție necesare pentru reducerea expunerii noastre la poluare.

Informațiile sunt, cu siguranță, esențiale pentru abordarea poluării aerului și pentru reducerea
impactului negativ al acesteia. Cu toate acestea, pentru a îmbunătăți calitatea aerului și pentru a
îndeplini obiectivele UE privind emisiile scăzute de dioxid de carbon pe termen mai lung, trebuie să
abordăm emisiile din toate sectoarele și sistemele economice, precum mobilitate, energie electrică
sau alimentație, și să înțelegem modelele de producție și de consum care generează aceste emisii.
Acesta este singurul mijloc adecvat de acțiune.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
499
 PROIECT TEMATIC - ”MICII ECOLOGIȘTI ”

prof.înv.preșc. Bălaj Alina Andreea

Grădinița cu P.P.nr.22, Arad

1. Argument

Natura ne dăruiește toate bunurile sale din plin și necondiționat.Preșcolarii trebuie să

realizeze cǎ problemele mediului sunt ale lumii întregi, ale fiecǎruia dintre noi, iar acţiunea
negativǎ a noastrǎ poate afecta în mod distructiv natura. O activitate despre mediul înconjurǎtor
va trezi interesul copiilor dacǎ va fi completatǎ de acţiuni desfǎşurate direct în naturǎ, unde aceştia
au posibilitatea sǎ simtǎ, sǎ vadǎ ce li s-a spus. Grija pentru mediu trebuie să devină o preocupare
permanentă pentru a păstra bogățiile solului și subsolului, frumusețea naturii, curățenia apelor, a
aerului atât de necesare plantelor, animalelor și implicit omului.
2.Descrierea proiectului

Participarea directă la activităţile care conduc la rezolvarea problemelor de mediu, înţelegând

necesitatea unui mediu curat

Obiective educaționale:
 Dezvoltarea interesului şi curiozităţii pentru cunoştinţe din domeniul ecologiei;
 Cunoaşterea şi aplicarea normelor de comportare specifice asigurării echilibrului naturii şi
adoptarea unei atitudini de prietenie şi respect faţă de aceasta şi formarea unei atitudini
dezaprobatoare faţă de cei care încalcă aceste norme;
 Stimularea copiilor în desfăşurarea unor activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ,
prin care să contribuie la păstrarea sănătăţii lor şi a unui mediu natural curat;
 Dezvoltarea învăţării prin cooperare, respectarea unor sarcini specifice pentru realizarea unui
proiect comun;
 Sesizarea importanţei mediului natural în viaţa omului înţelegând necesitatea protejării lui;
 Identificarea acţiunilor negative ale omului asupra naturii (pericolul poluării şi efectele ei);
 Cunoaşterea regulilor de minimă protecţie a naturii;
 Promovarea în rândul preșcolarilor a dragostei şi respectului pentru natură, om şi societate
prin dezvoltarea respectului faţă de sine şi mediul ambiant;
Beneficiari: direcţi: preşcolari, părinţi, cadre didactice, indirecţi: comunitatea.
a) Resursele proiectului: Resurse umane:
- copiii preşcolari ;
- părinţii copiilor preşcolari;
- specialişti – inginer silvic, agent de mediu, profesor de biologie.
b) Resurse materiale:
- informaţionale: albume, enciclopedii, reviste, cărţi, pliante, casete audio-video, jetoane,

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
500
 planşe, jucării, cărţi, ilustraţii pentru poveşti şi poezii, aparatură audio-video, TV.
c) Resurse de spaţiu pentru derularea proiectului:
 sala de grupă, sala de clasă, curtea grădiniţei, Parcul Natural Lunca Mureșului.

Parteneri: reprezentanţi ai comunităţii auxiliare: instrumente de lucru.locale, Administrația Parcului

Natural Lunca Mureșului, Primăria

Monitorizare: înregistrări video, album cu fotografii, consemnări în jurnalul grupei.

ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
501
 IV.Calendarul activităților:

Luna Tema/conţinuturi Modalităţi Resurse Strategia

de materiale didactică
realizare
OCTOMBRI „ O grădiniță curată!” Curățarea curții Coșuri pentru Emiterea
E -adunarea frunzelor din grădiniței, a frunze/ unor
curtea grădiniței; trotuarului și a judecăți
-ecologizarea spațiului spațiului de desprecele
grădiniței. joacă. observate.
Exercițiul
MARTIE „Ziua Mondială a Realizarea unui Lucrare Observare
apei” (22 martie) banner cu colectivă a
- cunoaşterea de către mesajul Eco- Explicaţia
copii a unor aspecte codul: Nu Conversaţi
importante cu privire la risipim apa! a
importanța apei pentru Problemati
lumea înconjurătoare. -
zarea
APRILIE ”Ziua Pământului” Participarea cu
(22aprilie) - eveniment lucrări la Demonstrația
simbol al expoziţia Lucrările Exercițiul
responsabilităţii civice organizată în copiilor
în protecţia mediului. cadrul
- cultivarea dragostei concursului din
pentru Terra cu tot ce Săptămâna
intră în componenţa Altfel.
acesteia: apă, aer, plante,
animale.
IUNIE „Ziua Mondială a Mediului”
Vizită în Parcul
(5 iunie) -Înţelegerea naturii
Observaţia
com- plexe a mediului ,
o utilizare prudentă şi Natural Lunca Saci și mănuși explicatia
raţională a resurselor Mureșului; Activitate
acestuia - picnic în practica.
natură;
-
curăţarea
pădurii
împreună cu
preşcolarii

502
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
Evaluarea proiectului
 Expoziţie de fotografii realizat în timpul şi la sfârşitul desfăşurării proiectului;
 Expoziţie cu lucrarile copiilor in cadrul concursului din Săptămâna Altfel.;
 Portofoliul şi Jurnalul proiectului - cu lucrări artistico-plastice (desene, picturi)
şi lucrări practice realizate de copii în timpul proiectului;
 Înregistrări audio-video din timpul derulării proiectului.


Bibliografie:
 MECT-2007 -Educatie ecologica si protectia mediului-Ghid metodic
pentru cadrele didactice din Învatamantul prescolar

DEȘERTIFICAREA – EXPRESIE A SUFERINȚEI PĂMÂNTULUI

prof. Nistor Oltea

Școala Gimnazială „George Voevidca” Câmpulung Moldovenesc

Deșertificarea este un fenomen complex de transformare treptată a unor terenuri cu

soluri fertile în deșerturi, determinat de schimbările climatice (secetă puternică și prelungită)
și activitățile umane (supraexploatarea terenurilor)

Termenul de „deșertificare” descrie procesele legate de activitatea umană și de climă

care duc la probleme ce afectează zonele aride, cum ar fi reducerea producției de alimente,
infertilitatea solului, scăderea rezilienței naturale a terenurilor și reducerea calității apei.
Previziunile referitoare la schimbările climatice în Europa arată că riscul de deșertificare este
în creștere. În sudul Europei există deja semideșerturi calde și fenomenul se extinde către
nord. Deșertificarea este atât o consecință, cât și o cauză a schimbărilor climatice: degradarea
solului determină emisia de gaze cu efect de seră în atmosferă, iar solurile degradate au o
capacitate mai scăzută de reținere a carbonului.

România este unul dintre statele Uniunii Europene (UE) grav afectate de deşertificare,
cele mai lovite de acest fenomen fiind sudul Câmpiei Române, Dobrogea şi sudul Moldovei.

Principala cauză a deșertificării este îndepărtarea sau dispariția vegetației, determinată

de mai mulți factori, cum ar fi seceta, schimbările climatice, cultivarea terenurilor arabile,
pășunatul excesiv și defrișarea. Vegetația are un rol important în determinarea compoziției
solului. Studiile au arătat că, în multe ecosisteme, rata eroziunii solului descrește exponențial
odată cu abundența vegetației. Suprafețele uscate și neprotejate de vegetație sunt spălate de
ploi sau de inundații, lăsând straturile infertile de la baza solului să se usuce la soare. Aceste
suprafețe devin astfel tari și neproductive. Schimbările climatice recente înseamnă temperaturi
503
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
ridicate şi lipsa precipitaţiilor sau furtuni şi grindină, secetă, praf şi conţinut ridicat de dioxid
de carbon în atmosferă – toate cauze ale deșertificării.

La rândul său, deșertificarea poate avea și ea un efect negativ asupra schimbărilor

climatice. Degradarea solului determină emisia de gaze cu efect de seră în atmosferă, ceea ce
crește și mai mult riscul schimbărilor climatice și al declinului biodiversității. Biomasa și
stocurile de carbon din sol sunt vulnerabile la pierderea în atmosferă ca urmare a creșterilor
preconizate ale intensității furtunilor, a incendiilor, a degradării terenurilor și a focarelor de
dăunători. Regenerarea solului absoarbe treptat gazele cu efect de seră din atmosferă,
permițând copacilor și vegetației să crească. Aceste plante pot absorbi ulterior mai mult
dioxid de carbon. În zonele în care solul este degradat, acest proces nu poate avea loc – și
dioxidul de carbon nu este absorbit din atmosferă.

Deşertificarea reprezintă una dintre provocările la nivel global, care afectează

dezvoltarea durabilă, întrucât este asociată cu sărăcia, lipsa de alimente şi sănătatea, precum şi
cu problemele care rezultă din migraţia sau strămutarea persoanelor din zonele afectate.
Deşertificarea este o realitate care poate fi abordată în mod eficient, iar soluţiile şi
instrumentele cheie constau în implicarea şi cooperarea comunităţii.

Previziunile referitoare la schimbările climatice în Europa arată că riscul de

deșertificare este în creștere. Există deja semideșerturi calde în sudul Europei, unde studiile au
constatat că clima se transformă din temperată în uscată. Acest fenomen se extinde deja către
nord și dovezile științifice sugerează că emisiile provocate de om au crescut substanțial
probabilitatea unor ani de secetă în regiunea mediteraneeană.. Odată cu schimbările climatice,
apa devine tot mai rară în unele părți ale Europei, iar studiile au identificat faptul că
perioadele de secetă sunt mai frecvente, lucru ce sporește vulnerabilitatea la deșertificare. Se
preconizează o creștere a temperaturii cu mai mult de 2 °C în anumite regiuni (cum ar fi
Spania) până la sfârșitul secolului. În decursul aceleiași perioade, se preconizează o scădere
cu 50 % sau mai mult a precipitațiilor pe timpul verii în Europa de Sud.

Din păcate, acțiunile UE de combatere a deșertificării sunt lipsite de coerență. UE nu

dispune de legislație în vigoare care să abordeze în mod specific fenomenul de deșertificare.
În timp ce alte resurse de mediu vitale, cum ar fi aerul sau apa, sunt reglementate în diferite
directive și regulamente ale UE, nu există legislație UE integrată similară cu privire la sol.

Un prim pas care ar trebui făcut la nivel național și internațional îl reprezintă oprirea
defrișărilor prin măsuri dure în plan legislativ, politic și social. Pe de altă parte, se impune o
politică globală în ceea ce privește reducerea poluării și salvarea mediului în care trăim până
nu este prea târziu. Nu trebuie să uităm faptul că fiecare schimbare semnificativă începe la
nivel personal, fiind necesară schimbarea obiceiurilor proprii, dar se impune o implicare
coerentă și unitară la nivel mondial.

504
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 EXEMPLE DE BUNE PRACTICI PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI

REALIZATE CU PREȘCOLARII GRĂDINIȚEI P.P. 1, PECICA, JUDEȚUL ARAD

Prof. Blidar Anișoara Nicoleta

Școala Gimnazială nr.1 Pecica(Grădinița PP.1)

Care va fi viitorul omenirii? Este întrebarea tulburătoare care preocupă oamenii de

ştiinţă, instituţii de cercetare, instituţii internaţionale şi, nu în ultimul rând Organizaţia
Naţiunilor Unite. Răspunsurile şi soluţiile converg spre concluzia că de noi depinde propria
supravieţuire. Educaţia pentru mediu are scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii prin
cunoştinţele, dar mai ales prin motivaţiile și conduitele pe care le oferă pentru a acorda
mediului atenţia şi îngrijirea necesară.

Dovadă că protecţia mediului reprezintă o prioritate pentru tările Uniunii Europene

este faptul că în tratatul de bază al Comunităţii Europene (art. 2 din secţiunea principiilor de
bază) se stipulează că rolul UE este acela de a promova un nivel înalt de protecţie şi
îmbunătăţire a mediului. Realizarea activităţilor de către elevi alături de cadrele didactice,
părinţi şi de către alţi membrii ai comunităţii locale este o modalitate eficientă de a face în
mod conştient educaţie ecologică, astfel putându-se rezolva o mică parte din problemele
mediului.

Activităţi practico-aplicative realizate de preșcolari

Pe parcursul acestui an scolar, principalele activităţi desfăşurate de elevii în scopul

formării la aceştia a unui comportament ecologic şi a unei conduite ecologice au avut caracter
preponderent practice, iar impactul a fost deosebit asupra elevilor, generând interes,
evidenţiind creativitatea elevilor, implicarea, spiritul de echipă, competitivitatea.

S-au desfăşurat activităţi educative ecologice, de voluntariat precum şi activităţi de

colectare selectiva a deşeurilor, dar şi activităţi de educare cu privire la ecologia şi protecţia
mediului.

Cu ocazia „Zilei Pământului”, sărbătorită pe 22 aprilie, am realizat o activitate care a

constat în vizionarea unor materiale (prezentări ppt) , despre modul cum ar trebui să avem
grijă de mediul înconjurător, de asemenea, copiii au realizat o planşă sugestiv intitulată
„Viitorul Terrei este în mâinile noastre”.

În „Luna Pădurii” (15 Martie-15 Aprilie) am realizat împreună cu preșcolarii din

grădiniță, o expoziţie de desene tematice, precum şi poveşti moralizatoare. Pe parcursul
acestor activităţi preșcolarii şi-au format deprinderi de lucru în echipă, abilităţi de comunicare
şi au dat dovadă de creativitate, ingeniozitate şi talent.

505
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 În cadrul proiectului de educaţie ecologică derulat an de an în grădinița noastră –
”Nouă ne pasă…PENTRU MÂINE!”, am desfăşurat activităţi de ecologizare în cadrul cărora
am adunat gunoaiele de pe şanţurile din fața Grădiniței și din curte.

O altă activitate din cadrul proiectului ”Nouă ne pasă… PENTRU MÂINE!” este cea
de amenajare şi întreținere a „Colțului Verde” şi a tuturor spatiilor verzi din grădiniță și din
fața unității de învățământ.

Preșcolarii, pe grupe şi sub îndrumarea educatoarelor au plantat petunii (Petunia

hybridamultiflora) şi flori de piatră (Portucala grandiflora) în spaţiile special destinate. De
asemenea, au fost montate suporturile metalice pentru susţinerea trandafirilor.

Toate activităţile desfăşurate de elevii sub atenta îndrumare a educatoarelor, au fost

eficiente, plăcute, preșcolarii au dat dovadă de multă implicare, seriozitate şi devotament în
analiza şi mai ales în rezolvarea problemelor legate de poluarea mediului înconjurător.
Preșcolarii au avut posibilitatea să constate singuri dacă mediul este poluat sau nu, dacă şi
cum se pot implica în protejarea acestuia, şi putem spune: „cu o floare, se face primăvară!”,
dacă fiecare dintre noi acţionăm pentru a păstra calitatea mediului de viaţă.

IMPORTANȚA EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Luca Maria Olga

G.P.N. Liteni /Liceul Tehnologic „I.V. Liteanu” Liteni

„Natura și educația sunt asemănătoare, căci educația transformă omul și prin această
transformare creează natura.” (Democrit)

Problema mediului, a ocrotirii acestuia, este o necesitate dată de situaţia tot mai gravă
cu care se confrunta planeta, mai ales din cauza faptului că intervenţia nocivă a omului, din
inconştienţă sau nepăsare, îi afectează fiecare părticică. Poluarea degradează componentele
mediului, producând dezechilibre ecologice. Fiecare tip de poluant acţionează o dată
individual, dar adesea combinaţiile lor sunt dezastruoase pentru mediu. Suntem conştienţi că
problemele de mediu sunt urgente şi trebuie abordate de întreaga comunitate, dar ca dascăli
considerăm că educaţia trebuie să fie o parte integrantă a soluţiei datorită mijloacelor directe
şi indirecte de acţiune asupra tinerelor generaţii, cei care vor popula lumea viitorului.
Proiectele educative pe aceasta tema derulate de educatoare cu copiii derivă dintr-o necesitate
obiectivă, având în vedere faptul că una dintre cele mai acute probleme ale societăţii
contemporane este reprezentată de comportamentele care poluează peste limita de regenerare
a sistemelor naturale. Prin aceste proiecte nu putem stopa şi nici influenţa marii poluanţi
industriali, însa pe termen lung putem realiza poate mai mult: o schimbare de atitudine a

506
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
oamenilor, în general, şi a copiilor în special asupra modului cum poate fi ocrotită natura. Prin
acţiuni de conştientizare, de informare şi sensibilizare asupra necesităţii păstrării unui mediu
curat şi a promovării unei conduite care sa-l protejeze şi prin utilizarea unor strategii didactice
adecvate vârstei celor pe care dorim să-i formăm în spiritul ecologic, putem reuşi ceea ce
legile adesea nu reuşesc: să implicăm comunitatea în soluţionarea problemelor de mediu, să
pornim într-o luptă contra gunoaielor pe lângă care trecem zilnic şi pe care le vedem la tot
pasul pe străzi, pe terenurile virane şi lângă casele noastre şi să-i readucem în atenţie pe cei
4R: reducerea folosirii materialelor nereciclabile– refolosirea materialelor prin păstrarea
structurii iniţiale a materialului – reciclarea sau utilizarea deşeurilor ca materie primă pentru
refabricare – recumpărarea ca pas final care încheie şi începe un nou proces ciclic 4R .

Educaţia în grădiniţă acţionează în scopul dirijării şi facilitării acestei percepţii în

raport cu vârsta copiilor şi cu nivelul lor de dezvoltare, astfel activităţile comune: cunoaşterea
mediului, educaţia muzicală, educaţia artistico-plastică, activităţile manuale, excursiile,
vizitele, drumeţiile aducându-şi un aport semnificativ în acest sens.

Activităţile artistico-plastice cu subiecte ca „Parcul în culorile toamnei”, „Copacul din

grădină”, „Covorul de frunze uscate”, „Poiana cu flori” etc. sunt ocazii prin care se pot
explica copiilor consecinţele tăierii necontrolate a copacilor, importanţa plantelor pentru viaţa
oamenilor.

Un rol deosebit îl au observările. Prin activitățile de observare, noi, educatoarele,

urmărim să antrenăm copiii, pe lângă sistematizarea cunoștințelor despre părțile componente,
mod de viață, adăpost, foloase, la discuții despre modul în care putem proteja natura. Trebuie
să apelăm permanent la experiența de viață a copiilor, la modul în care au reacționat în diferite
situații, cum au avut grijă de animale, de plante; le cerem exemple pozitive și negative de
comportamente față de natură.

Pentru o mai bună cunoaștere a condițiilor de care are nevoie o plantă pentru a se
dezvolta am plantat semințe de grâu, fasole, flori. Unor semințe le-am asigurat toate condițiile
necesare unei bune dezvoltări: pământ bun, apă, căldură, lumină, aer, iar altora le-am dat doar
o parte din aceste condiții: pământ bun, căldură, lumină, aer, dar fără apă, altora apă, pământ
bun, lumină dar fără căldură. Astfel copilul este pus în situația de a cerceta, de a pune
întrebări, dar și de a găsi răspunsuri corecte. Întrebările pe care le pun copiii dovedesc
interesul pentru cunoaștere manifestat prin întrebările diverse. Astfel ei își îmbogățesc
universul de cunoaștere și înțeleg că plantele au nevoie de anumite condiții pentru a se
dezvolta.

„Colţul naturii vii” a cuprins acţiuni de plantare şi îngrijire a plantelor din sala de
grupă şi din curtea grădiniţei ce au ajutat copiii să înţeleagă modul în care trebuie să
îngrijească plantele, să utilizeze unelte specifice unor lucrări

Prin activităţi de felul: convorbire „Să trăim într-un mediu curat”, „Cum ne
comportăm în excursii şi drumeţii”, copii au reuşit să îşi însuşească reguli de comportare
civilizată faţă de mediul înconjurător de la imediata apropiere a acestora - curăţenia în sala de

507
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
grupă, până la comportamentul în excursii şi drumeţii, fiind deprinşi cu folosirea coşului de
gunoi sau a sacilor menajeri pentru aruncarea deşeurilor şi ambalajelor.

De o deosebită importanţă s-a dovedit a fi lectura după imagini „Să protejăm natura”,
copiii fiind familiarizaţi cu acţiunile de îngrijire, ocrotire şi protejare a mediului.

Vizita la Grădina Zoologică a îmbogăţit tabloul referitor la îngrijirea şi ocrotirea

animalelor, la mediul lor de viaţă. Cu ocazia excursiilor, a drumeţiilor, a vizitelor realizate cu
copiii şi părinţii acestora, am strâns materiale din natură şi materiale reciclabile: pietricele,
melci, flori, frunze, semințe, pene, hârtie, sticle de plastic etc. desfăşurând activităţi
interesante care au avut ca scop folosirea materialelor din natură şi materialelor reciclabile
într-un scop plăcut şi util. Din aceste materiale copiii au confecţionat mărţişoare, covoare
înflorate (seminţe de bostan), figuri hazlii, tablouri, flori nemuritoare, oameni de zăpadă, etc.

Aşadar, activităţile ecologice desfăşurate în grădiniță au o importanţă deosebită

deoarece:

dezvoltă interesul şi curiozitatea copiilor pentru cunoaşterea lumii înconjurătoare, le

îmbogăţeşte cunoştinţele despre planetele şi animalele din mediul înconjurător;

le dezvoltă dragostea faţă de natură, faţă de tot ce este frumos şi sănătos;

îi iniţiază în legătură cu drepturile şi îndatoririle privind protejarea şi conservarea mediului;

prin excursii şi drumeţii observă şi înţeleg mai bine transformările care au loc în natură şi
rolul lor în viața omului.

particularităţile de vârstă ale preşcolarilor permit acumulări însemnate despre viaţa naturii,
importanţa unei relaţii corecte a omului cu mediul în care trăieşte ;

Activitățile de educație ecologică ajută copilul de azi și adultul de mâine să manifeste

sensibilitate față de întreg mediul înconjurător și problemele lui, îl ajută să înțeleagă
problemele lui, funcționarea lui, interacțiunea noastră, a oamenilor cu mediul. Copiii
dobândesc valori și sentimente de grijă față de mediu, învață să utilizeze cunoștințele și
abilitățile dobândite în vederea unor acțiuni pozitive care conduc la rezolvarea problemelor
mediului.

Referinţe bibliografice:

1. Babov V. Cunoașterea mediului: Cartea educatorului din grupa mare pregătitoare: 5-7 ani.
Chișinău: Zuev Invest, 2015.

2. Buzinschi E., Andon C. Formarea culturii ecologice elementare la copiii de vârstă

preșcolară mare. Chișinău: 2004.

3. Ciobotaru M. Educația ecologică în grădiniță. Ghid pentru educatoare. București: CD

PRESS,2005
508
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 ECO-MIȘCARE PENTRU SĂNĂTATE!

Prof.Înv.Preșc. Muntean Maria Cristina

Prof.Înv.Preșc. Morar Ioana Cipriana

Grădinița cu Program Prelungit nr. 3 Sebeș, Alba

Mişcarea este recunoscută ca prim factor al formării intelectuale corespunzătoare a

copiilor. Studiile în domeniu au dovedit că prin practicarea diferitelor activităţi sportive se
favorizează capacităţile de comunicare şi creativitate, se reduc agresivitatea şi inhibiţia şi,
astfel, se ajunge la îmbunătăţirea premiselor unor activităţi complexe, constructive,
socializante. Practicarea mişcării fizice ajută la dezvoltarea psihică a individului, previne
labilitatea emoţională, modelează temperamentul şi atitudinile, constituind un fundament solid
pentru personalitatea în formare.

Exerciţiile fizice, jocurile de mişcare împreună cu factorii naturali – apă, aer, soare –
fortifică organismul, generându-i o pavăză naturală în faţa îmbolnăvirilor, cultivă răbdarea,
stăpânirea de sine, curajul, iniţiativa, perseverenţa, disciplina, dezvoltă sentimentele de
prietenie, spiritul colectiv şi competitiv. Un copil care aleargă, se joacă este sănătos şi pregătit
oricând să facă faţă unui efort intelectual.

Dezvoltarea fizică armonioasă este unul din obiectivele pregătirii preşcolarului pentru
şcoală.

Prin mişcare, prin jocuri pe fond muzical, prin dans, la această vârstă, copiii îşi
exteriorizează sentimentele devin dezinvolţi, li se dezvoltă capacităţile şi deprinderile motrice,
simţul estetic. Prin dans, ajung să redea diverse ritmuri individual, în grup, în perechi.

Împreună cu copiii grupei și cu părinții acestora am inițiat un proiect de educație fizică

și ecologică care a avut ca și scop stimularea interesului pentru educaţie fizică şi sport,
prevenirea unor atitudini şi comportamente dăunătoare sănătăţii.

Prin activitățile realizate s-au urmărit obiective ca stimularea copiilor în direcția

desfăşurării unor activităţi de mişcare şi sport pe măsura propriilor posibilităţi fizice, însuşirea
unor norme de comportament care promovează strategii pozitive de depăşire a conflictelor şi
dezvoltarea respectului de sine, dezvoltarea armonioasă a copiilor, stimularea imaginaţiei şi
creativităţii, încurajarea copiilor pentru exprimarea stărilor sufleteşti proprii prin mişcare şi
motivarea lor. De asemenea, s-a dorit ca părinții să conștientizeze rolul lor în formarea și
dezvoltarea copiilor, să se implice în activitatea grădiniței, în crearea unui mediu sigur şi
sănătos pentru toţi;

Pentru a preveni sedentarismul şi obezitatea în rândul copiilor, considerăm că este

necesar să stimulăm interesul copiilor şi părinţilor pentru mișcare. Acest lucru îl vom realiza

509
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
pe parcursul programului prin desfăşurarea câtorva tipuri de activități, acestea fiind agreate de
copii.

Printre primele activități desfășurate s-a regăsit activitatea de ecologizare a mediului.

Pentru a aprecia mediul înconjurător, pentru a conștientiza necesitatea păstrării unui mediu
curat, copiii au fost angrenați într-o activitate de ecologizare a locurilor mai frecventate de ei.
În aceste locuri s-au desfășurat, mai apoi, viitoarele noastre activități. Fiecare copil, echipat
corespunzător cu mănuși de unică folosință și saci menajeri, a adunat mizeriile găsite în
locurile de joacă frecventate. Au conștientizat, astfel, faptul că dacă fiecare dintre noi am
arunca resturile la coșurile de gunoi, mediul înconjurător ar fi mult mai curat și mai sănătos.

Un tip de activitate este plimbarea în aer liber, foarte benefică pentru sănătate. La
această activitate copiii au putut fi însoțiți și de părinți, bunici, alte persoane adulte. Traseul a
fost stabilit de comun acord cu clubul organizator și poliția. Plimbările contribuie, într-o mare
măsură, la dezvoltarea armonioasă şi la călirea organismului, prin factorii naturali – aer, apă,
soare – organismul copiilor devenind mai rezistent la contactul cu agenţii patogeni, mai
adaptabil la variația factorilor mediului ambiant. Pentru buna desfășurare a acestor tipuri de
activităţi a fost nevoie de mobilizarea și instruirea copiilor.

De departe, activitatea preferată de copii a fost plimbatul cu bicicleta. Una din

principalele mijloace de stimulare a interesului copiilor pentru mişcare îl constituie concursul,
indiferent de grupa de vârstă. Copiii le aşteaptă cu multă plăcere, ceea ce duce la o implicare
totală a acestora în respectarea sarcinilor şi regulilor cerute. Concursurile stimulează iniţiativa,
curajul, perseverenţa, comportarea disciplinată, rapiditatea în acțiune, spiritul de colectiv.

Toate activitățile realizate au dus la aprecierea practicării mersului pe bicicletă în

timpul liber, fiind folosit ca un mijloc important de dezvoltare și destindere. Totodată, o
practicare constantă a acestui sport va combate sedentarismul și, implicit, obezitatea și
celelalte boli cauzate de lipsa mișcării. Nu în ultimul rând se va îmbunătăți și calitatea
mediului urban prin scăderea poluării excesive și prin schimbarea atitudinii locuitorilor
privind mobilitatea urbană.

ROLUL EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Chihaia Maria

G.P.N. Liteni Structură Liceului Tehnologic Iorgu Vârnav Liteanu -Liteni

„A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii,
atât de ameninţată azi, înseamnă să contribui la fericirea omenirii.” (Eugen A.Pora)

510
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 Mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui
integritate şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană.

Omul s-a aflat în mijlocul naturii de la începutul existenţei sale, folosindu-i toate darurile.
Nu rareori, însă, ea îi opune şi manifestări oarbe, brutale, în faţa cărora rămâne înmărmurit şi

Cu timpul, oamenii au început să facă cercetări ştiinţifice şi să-i descifreze multe din tainele
ascunse, înţelegând că manifestările ei se petrec sub acţiunea legilor ce o guvernează, pentru
că în natură nimic nu se desfăşoară haotic şi întâmplător, ci numai sub impulsul implacabil al
legilor obiective.

Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura. Natura are
nevoie de prieteni. Nu mila de vieţuitoare, ci respectul este necesar unei adevărate prietenii cu
natura.

Grădiniţei îi revine importanta sarcină ecologică, aceea că, încă de la cea mai fragedă vârstă,
copiii să ajungă să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura. În programa activităţilor
instructiv – educative sunt recomandate o serie de obiective, a căror transpunere în activităţi
specifice conduce copiii către înţelegerea unor legături cauzale între evenimente, le dezvoltă
spiritul de observaţie, contribuie la formarea de priceperi şi deprinderi active, precum şi la
dezvoltarea conştiinţei civice.

Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate; şcolară, extraşcolară,
activităţi ştiinţifie, literare , artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt
diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări,
drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice,
labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere
scenete ecologice, concursuri.

Prin educaţie ecologică, copiiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii

pentru a acţiona individual şi în echipă la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia
mediului înconjurător.

Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul copiilor pentru lumea

înconjurătoare,

Educaţia ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a reuţi
în timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra
binelui şi a răului, să acţioneze în folosul naturii şi a sa.

Educaţia ecologică este un domeniu extrem de generos, interesant şi atractiv pentru

majoritatea copiilor.Copilul de vârstă şcolară mică nu trebuie bombardat cu cunoştinţe
teoretice, ci trebuie implicat în activităţi practice cât mai variate şi mai atractive, care să vină
în întâmpinarea curiozităţii senzoriale în plină dezvoltare.

Pornind de la premisa că educația ecologică presupune mai multe componente (cunoştinte,

atitudini, conduite) care se dobândesc într-un timp îndelungat, este firesc ca această latură a
511
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
educaţiei să se afle în atenţia mai multor discipline şi în toate etapele de pregătire şi formare a
elevilor.

La Abilităţi practice copiii îngrijesc plantele din clasă, realizează jucării din materiale
refolosibile, realizează colecţii de frunze, seminţe, alte materiale pe care le folosesc apoi în
activitatea lor. Educaţia plastică îşi aduce aportul la dezvoltarea simţului artistic, la sesizarea
echilibrului, armoniei din mediul înconjurător oferă posibilitatea să transpună prin mijloace
artistice frumosul din natură.Educaţia civică cuprinde teme care pot fi valorificate cu succes
pentru formarea de atitudini adecvate în raporturile copiilor cu mediul înconjurător.O reală
educaţie ecologică se realizează şi în cadrul ctivităţilor extraşcolare

În întreaga muncă de educaţie ecologică cu copiii mici trebuie să ajungem la convingerea

că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi (5 iunie), ci în toate cele 365 de zile ale
fiecărui an, în fiecare clipă a fiecărei zile, de toţi locuitorii planetei. Trebuie să apărăm Planeta
Albastră, leagăn al civilizaţiei şi al vieţii, ea fiind casa noastră şi a tuturor vieţuitoarelor de pe
Pământ.

Bibliografie:

Revista „Învăţământul preşcolar” nr.1/2007

Melania Ciubotaru, Educatia ecologica in gradinita, Editura: CD Press 2005
Mazilu M., Ecologie şi protecţia mediului înconjurător, Timişoara, Editura
Mirton, 2004
Drucker P.F., 1999, Realităţile lumii de mâine, Bucureşti, Editura Teora, 1999

AURUL VERDE AL PLANETEI

Prof. Dragomir Roxana
Școala Gimnazială Nr. 1 Mădăras

Pădurea, atât de prezentă în poeziile Eminesciene și în basme, atât de pomenită în

poveștile de iarna, este supranumită și "Aurul verde al planetei".

Ce bine este să ne plimbăm prin pădure, să respirăm aerul poaspăt și să ne încântăm

privirile cu frumusețile oferite de natură!

Aurului verde ne oferă atât de multe facilități! La fel ca și în timpurile de mult trecute,
pădurea ne oferă și azi hrană, lemne sau fructe. În fiecare zi, în fiecare moment, arborii din
jurul nostru sunt neobosiţi şi fac acelaşi lucru: livrează în mediul înconjurător oxigen. Fără
acest gaz, pe care nu-l vedem şi nu-l simţim, viaţa umană şi animală nu ar putea fi posibilă.

512
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 Un rol deosebit de important al copacilor în natură este reglarea temperaturii, precum
şi menţinerea unei umidităţi constante în ecosistem. Fără menţinerea acestui echilibru de către
copaci, pământul ar ajunge încetul cu încetul să se deşertifice, iar într-un final totul în jurul
nostru ar arăta precum un imens deşert. Copacii plantaţi în zonele mai înalte, în special pe
dealuri, asigură stabilitatea solului.

Dar, aurul verde care ne înconjoară este în pericol. Se pierd zeci de hectare de păduri,
defrișările masive duc la dispariția unui întreg ecosistem, produc dezechilibru în compoziția
solului sau inundații. De mici am fost învătați la școală să respectăm natura, să îi oferim locul
care i se cuvine. Știm cu toții că forțele naturii sunt cele mai periculoase și necontrolabile.
Prietenă bună cu noi, pădurea, ne oferă atât de multe, fără a avea mari așteptări în schimb, ea
cere doar respect și puțină atenție.

Vă propunem un mic exercițiu de imaginație! Gândiți-vă la o după-amiază relaxantă și

însorită. Vi se face dor de o plimbare prin pădure, să ascultați cântecul păsărilor și să priviți
razele soarelui scaldate printre ramurile copacilor. Porniți entuziasmați spre locul știut de
dumneavoastră și găsiți brusc o lume din piatră, rece, obscură, deloc similară ce ceea ce știați
că veți găsi acolo. Care este sentimentul care vă cuprinde…?
Un vechi proverb indian spune: "Doar după ce ultimul copac a fost doborât, doar
după ce ultimul râu a fost otrăvit, doar după ce ultimul peşte a fost prins, doar atunci veţi
realiza că banii nu pot fi mâncaţi!”

Bibliografie:
https://ro.scribd.com/doc/191622879/Padurea

ROLUL PĂDURII ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI

Prof. Rada Daniela
Școala Gimnazială Nicolae Popoviciu Beiuș, Bihor

Cuvîntul pădure provine din cuvantul latinesc “palus-udis” ceea ce înseamnă teren
acoperit cu arbori. Din cele mai vechi timpuri se ştie că pădurea a fost mijloc de adăpost, de
refugiu atât pentru animale cât şi pentru oameni. Padurea era sursa de energie a stramosilor,
era materia prima pentru arme și locuințe, era locul unde își găseau vânatul și era cetatea de
nepătruns în care se ascundeau ei înşişi, cand se simţeau ameninţaţi. Acest lucru este dovedit
şi de columna lui Traian, de la Roma, unde se vede cum luptau dacii in codri sau in apropierea
lor

Pădurea reprezintă plămânul planetei. Ea produce oxigen și consumă dioxid de

carbon. 2/3 din O2 planetei, consumat de lumea vie, de industrie sau autovehicule, este
furnizat atmosferei de către arbori și arbuști. Pădurile reprezintă, filtre naturale foarte
eficiente, deoarece reține, în coroanele arborilor, particule fine de praf sau cenușă. Ele pot

513
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
furniza cantităti uriașe de lemn de bună calitate, utilizat în diferite domenii ale vieții umane:
industria mobilei, hârtiei, chimică, în constructii, etc..
Pădurile reprezintă pentru om un refugiu din calea poluării, zgomotului, soarelui
puternic sau vântului. Lumea animală este adapostită sub haina ocrotitoare a pădurii și
reprezintă o sursă de hrană pentru om și animale.
Văzută de la distanță sau de sus, bolta pădurii impresionează prin varietatea culorilor
frunzișului, prin multitudinea de nuanțe de verde care alternează pe suprafețe imense. Sub
acoperișul maiestuos al arborilor, îți duc existența felurite familii de plante care, prin coloritul
lor, încântă ochiul privitorului. Sub acoperișul maiestuos al arborilor, își duc existența felurite
familii de plante care, prin coloritul lor, încântă ochiul privitorului. Frumusețea pădurii a
impresionat mulți artiști care, prin arta lor, și-au exprimat sentimentele față de această
comoară a naturii. Prezenţa pădurilor este benefică şi pentru combaterea secetei şi implicit a
deşertificării. Defrisările excesive, fără discernământ, au dus la eroziunea solului.
Absolvent al Școlii silvice de la Nancy și profesor la Școala Specială de Silvicultură de la
Brănesti, George Stătescu (1858-1897), afirma: „Se întreabă mulți de atâtea secete, de atâtea
deversări, de atâtea deosebiri de climă. Distrugerea pădurilor e cauza răului, care e cu atât mai
grav cu cât aceasta se face în părtile muntoase, unde rolul binefacator al pădurii e colossal.”
(Stătescu 1884).

Pădurea trebuie deci protejată pentru a-și putea manifesta și dezvolta rolurile sale
benefice!

Bibliografie:

https://rural.rfi.ro/emisiune/paduri-exploatare-romania

POLUAREA, FACTORUL DĂUNĂTOR AL UNEI VIEŢI PLINĂ DE CULOARE

Prof. Savin Emilia
Grădiniţa Cu Program Prelungit Nr.7, Galaţi

„Dacă e să avem un viitor mai bun pentru copiii noştri, ar trebui să le lăsăm drept
moştenire o planetă mai bună. Fie ca acest scop nobil să se unească în numele generaţiilor
viitoare!‟
Nevena Stoilkov, profesoară la şcoala primară Milisav Nikolic

Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale
contemporaneităţii şi una de prim ordin pentru conducerea societăţii. Omul şi mediul sunt
entităţi inseparabile. Existenţa omului depinde de mediul, iar factori precum aerul, apa, solul,
pot fi modificaţi, ca urmare a inervenţiei omului asupra lor. Astfel apare poluarea, aspect

514
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
implicit al vieţii, în desfăşurarea căreia, unele produse rezultate din procesele fiziologice, din
activitatea omului şi a animalelor, devin reziduri care pot incomoda bunul trai, în funcţie de
natura şi cantitatea lor.
În ultimele decenii, procesul de degradare a factorilor de mediu de pe întinsul planetei,
a avut o evoluţie din ce în ce mai îngrijoratoare, cantitatea de poluanţi atingând cifre ce
depăşesc orice imaginaţie.
Decizia de combatere trebuie să existe chiar din momentul în care răul este denunţat
ca atare, iar mijloacele tehnico-ştiinţifice actuale pot rezolva, problemele de poluare.
Noţiunea de mediu înconjurător nu trebuie confundată cu aceea de natură. Conceptul
de mediu înconjurător, are caracter de sistem, un sistem complex, dar unitar, format dintr-un
număr foarte mare de elemente şi legături, având o anumită capacitate de autoreglare şi în
care, factorul cel mai activ îl reprezintă comunităţile omeneşti. În ultimul timp, un termen
asociat celui de mediu înconjurător este poluarea, care se manifestă ca o agresiune continua,
asupra integrităţii acestuia.
Poluarea, reprezintă de fapt, preţul pe care oamenii îl plătesc pentru beneficiile aduse
de tehnica modernă. Ceea ce se cheamă în prezent poluare, este sfârşitul unui proces care a
început o dată cu formarea comunităţii omeneşti.
Uneori, poluarea poate apărea din cauze naturale, dar, în marea majoritate a cazurilor,
se datorează activităţilor umane (poluare antropică). Dată fiind complexitatea şi diversitatea
activitălilor umane, poluarea poate fi de diferite tipuri. Una dintre clasificări, care tine seama
de natura elementelor poluante, include:

-poluarea chimică(produsă de diverse substanţe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă
sau de particule solide);
-poluarea radioactivă;
-poluarea fonică;
-poluarea luminoasă.

În funcţie de componenţa biostefei în care are loc poluarea, se vorbeşte de poluarea

aerului (poluarea atmosferică), a apei, a solului.

Surse naturale de poluare.

Furtunile de praf pot constitui, uneori, factori de poluare atmosferică, afectând starea
de sănătate a populaţiei umane, în special, în apropierea zonelor aride sau deşertice. Printre
alte surse de poluare naturală a atmosferei, mai pot fi enumerate erupţiile vulcanice,
emanaţiile de gazedin sol, procesele natural de descompunere a substanţelor organice prezente
în sol, incendiile din zonele forestiere etc.

Surse artificiale de poluare.

Aceste surse de poluare sunt legate

de activităţile antropice necontrolate şi pot
afecta starea de sănătate a întregii planete.
Ele sunt rezultatul activităţilor economice
pe care societatea unană le desfăşoară în 515
scopul2601-548X
ISSN exploatării resurselor naturale ale
ISSN-L
globului.2601-548X
Exemple de activităţi umane care
produc poluări importante ale mediului:
 Cu alte cuvinte, pentru a începe să salvăm planeta, lumea, natura, trebebuie să ne
schimbăm noi, să schimbăm obiceiurile noastre. Ar trebui să ne gândim unde se va ajunge
dacă vom continua în acest ritm, dacă va mai exista Terra, dacă vom mai exista noi, dacă
minunile noastre vor duce o viaţă într-un mediu curat sau totul se va degrada, se va distruge
încetul cu încetul. De noi depinde fericirea noasră şi a planetei unde trăim.

Salvaţi Planeta Albastră!

Bibliogarfie:
-Efectele poluării asupra degradării mediului înconjurător, de Adelina Dumitraş, pag.1,2
-https://www.ecotic.ro/wp-content/uploads/2020/03/Final-Manual-de-protectia-mediului
-https://www.eea.europa.eu/ro/themes/air/intro
-https://scolipentruunviitorverde.ro/wp-content/uploads/2019/01/Fise_idei_verzi_tema4-p2-
3.pdf

PĂDUREA, LEAGĂN AL VIEŢII

Prof. înv. preșcolar, Sime Gabriela-Adriana

Grădinița cu Program Prelungit ,,Floare de Colț” Beiuș

Pădurea este unul dintre multele locuri frumoase pe care ni le-a dăruit Dumnezeu.
Nouă, oamenilor, pădurea ne oferă mai multe resurse pe care le putem exploata şi folosi.

Într-una din zilele ploioase de toamnă, făcându-mi temele, m-am gândit ce interesant
ar fi să fac o plimbare prin pădure. În timp ce terminam temele, privind pe fereastră zăresc o
ploaie de lumini care odată cu sosirea lor luminează întreaga curte.

Vedeam un peisaj încântător şi m-am gândit să pornesc la drum, dar mama îmi spuse
că nu este bine ceea ce vreau să fac, însă eu am plecat. Pe drumul spre pădure erau presărate
din loc în loc grăunţe de piatră cât un munte.

Plimbându-mă, întâlnesc un iepuraş care avea ochii îndureraţi, dar când mă apropii de
el, se sperie şi fuge.

Mergând mai departe aud nişte voci care parcă mă strigau: Gabriela! Gabriela!
Gabriela! … Mă uit în jur, dar nu văd pe nimeni. Era foarte ciudat! Uitându-mă spre marginea
pădurii zăresc un izvor şi dau fuga la el, deoarece îmi era sete, dar în acelaşi timp mă gândesc
la cele spuse de mama:
516
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 - Ai grijă de tine, draga mea! Acolo în pădurea de la marginea satului este un lup!
Fiindu-mi foarte sete, mă îndrept spre izvor. Ajunsă în faţa lui şi vrând să mă aplec să degust
apa, aud o voce care îmi spunea:

- Nu trebuia să vii astăzi pe aici, deoarece lupului îi este foarte foame!

Nu ştiam cine îmi vorbeşte pentru că eram doar eu pe acolo. Vocea se aude din nou şi
atunci îmi dau seama cine îmi vorbeşte, de fapt. Era izvorul! Nu-mi venea să cred. În gând îmi
puneam tot felul de întrebări: Cum poate vorbi un izvor? Oare visez? Speriată fiind, el îmi
spune că a fost trimis de o persoană care mă îndrăgeşte enorm de mult pentru a mă preveni în
priviinţa lupului.

Mulţumindu-i pentru sfat, mă decid să mă întorc acasă cât mai repede. Picioarele mele
subţiri ca nişte lujere fac salturi îndrăzneţe spre casă. Atunci, se avântă ca o săgeată prin faţa
mea un lucru malefic, caruia îi văd doar ochii care îi străluceau lacomi. Fără îndoială: Era
lupul! Nu-mi venea să cred. Vocea din izvor m-a avertizat, iar eu nu puteam crede deoarece
mi se părea ceva imposibil până atunci: să-mi vorbească un izvor. Nu ştiam ce să fac în faţa
lupului, dar când am vrut să mă urc într-un pom, atunci lupul îmi vorbise:

- Nu sunt lupul cel rău, ci doar o iluzie care vrea să te ajute să întelegi cum este să fii
neascultătoare.

După toate acestea, lupul se topeşte în adâncul pădurii, iar eu mă îndrept spre casă şi îi
povestesc mamei cele întâmplate. Îi cer ierate, iar după aceea când voiam să intrăm în casă
apare pe cer un nor care se preface într-un mesaj:

,,Milă mi-i de tine, dar de mine mi se rupe inima de milă ce-mi este!”.

BUNE PRACTICI ECOLOGICE ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. înv. preșcolar Kristo Viorica Florica

Grădinița cu Program Prelungit ,,Floare de Colț” Beiuș, Bihor

Intervenţia nesăbuită a omului asupra naturii, industrializarea şi tehnologizarea

excesivă duc la degradarea continuă a mediului, la epuizarea resurselor naturale, la încălzirea
globală, la ameninţarea însăşi a sănătăţii şi vieţii planetei, la dezastri ecologice, elemente
majore ale crizei generate de civilizaţie.

Educaţia ecologică vizează o latură intelectuală, cognitivă şi informaţională, una

volitiv - emoţională şi atitudinală pro-natura, cât şi una practic - aplicativă.

517
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 Ca urmare se impune cu prioritate abordare şi implementarea educaţiei ecologice
reale, autentice încă din grădiniţă. Realizarea obiectivelor educaţiei ecologice au ca punct de
pornire şi susţinere efectivă curiozitatea infantilă, interesul firesc, natural, instinctiv al
copilului faţă de animale şi plante, faţă de ceea ce-i înconjoară, aspect ce trebuie menţinut şi
stimulat în permanenţă.

În grădiniţa noastră obiectivele ecologice s-au realizat atât prin activităţile pe domenii
experienţiale cât şi prin cele de dezvoltare personală şi educative, dar şi prin diversitatea celor
extracurriculare. În timpul plimbărilor, vizitelor şi excursiilor, copiii au fost încurajaţi să
observe ordinea, curăţenia, aspectul estetic al parcurilor, grădinilor şi al pădurii sau, din
contră, opusul acestor aspecte pozitive. Am stimulat dezvoltarea sentimentelor de bucurie,
plăcere şi satisfacţie faţă de un mediu curat şi estetic şi de dragoste şi interes faţă de natură
pentru formarea unei atitudini pro-natura.

Acţiunile de îngrijire a florilor şi a plantelor ornamentale din ghivece, curte şi parc, de

însămânţare şi sădire, pe lângă dezvoltarea fizică şi formarea deprinderilor practice, le
formează copiilor aptitudini sociale şi o conduita ecologică. Copiii au fost încurajaţi să ia
decizii, să rezolve anumite situaţii, să socializeze şi să relaţioneze cu cei din jur.

Aspectele redate prin jocurile de rol: ,,De-a grădinarii’’, ,,Micii ecologişti’’, ,,Să
îmbrăţişăm prietenii noştri copacii”, iniţiate mai întâi în sălile de grupă, au devenit realitate în
curtea grădiniţei, în parcul din vecinătate şi în excursiile la pădure.

Prin exemplul atitudinii educatoarelor şi personalului faţă de economisirea apei şi

energiei şi a acţiunilor practice de stingere a becurilor şi oprirea robinetelor, cu timpul copiii
vor înţelege şi vor ajunge ca din proprie conştiinţă să facă acelaşi lucru.

În urma tuturor activităţilor, cât şi a discuţiilor desfăşurate în jurul unor situaţii / cazuri
pozitive sau negative de comportament uman, copiii au învăţat să diferenţieze actele corecte,
de protejare a mediului, faţă de cele dăunătoare, nocive asupra acestora şi să nu le repete sau
chiar să iniţieze acţiuni şi activităţi de dezvoltare şi creare a unui mediu propice creşterii şi
dezvoltării sănătoase, a unui ambient plăcut şi să dezaprobe pe cei ce încalcă normele
ecologice.

Bibliografie:

1. Învăţământul preşcolar în mileniul III, Nr. 15-16, Editura Reprograph, Craiova;

2. Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar, Didactica Publishing House, B.

518
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 NATURA VS OM

Prof. Ștefan Cătălina

Colegiul Național ”Anastasescu”, Roșiorii de Vede

„Natura ne aseamana, educatia ne deosebeste! “

În această lume, există o anumită legătură între oricare două lucruri, dar cea mai
puternică relație se stabilește între om și natură, elemente esențiale, care fac vie planetă
noastră și o diferențiază de celelalte corpuri cerești. Mediul oferă posibilități nelimitate pentru
acțiunea omului care, la rândul sau, poate îmbogăți și diversifica componentele celui dintâi.

De multe ori afirmăm: “Minte sănătoasă în corp sanatos”, însă schimbările umane,
sociale și tehnologice apărute în ultimul timp mă fac să spun mai degrabă ”Om sănătos în
mediu sănătos! ”.

Mediul înconjurător nu cuprinde numai o componența fizică, ci și una socio-culturală.

Ambele contribuie la dezvoltarea ființei umane, acțiunea lor manifestându-se în direcția unor
modificări organice, precum maturizarea biologică, statură corpului, culoarea pielii, dar și în
direcția unor modificări psihice, a adoptării unui regim de viață (alimentație, îmbrăcăminte,
îndeletniciri etc).

Natura este suport pentru viață! Ea ne oferă toate condițiile și resursele necesare
supraviețuirii, însă depinde de noi să le folosim într-o manieră durabilă, să conștientizam că
toate procesele care contribuie la degradarea mediului sunt accelerate continuu și sănătatea
planetei se agravează pe zi ce trece.

Pe de o parte, educația se reflectă în acțiunile pe care le întreprindem asupra mediului

– de ocrotire sau degradare. Pe de altă parte, copiii nu au ce învață într-o lume fără viață, fără
copaci, înconjurați de deșeuri, braconaj și alte amenințări la adresa biodiversității.

Educația înseamnă creștere, hrănire, cultivare și tocmai de aici rezultă interdependență

acesteia cu mediul. Natura ne face egali între noi – ca oameni. Educația ne face egali cu
natura.

Ocrotirea planetei nu este responsabilitatea unor specialiști, ci a tuturor oamenilor.

Transformând mediul, omul se transformă pe sine însuși. Ne dorim să respirăm aer curat, să
bem apă curată, să mâncăm sănătos, în timp ce recurgem la acțiuni care îmbolnăvesc tot ce ne
înconjoară: practicăm agricultura intensivă, modificăm genetic organismele, construim acolo
unde nu este necesar și defrișam excesiv, pescuim tot ce putem din mari și oceane, exploatăm
resursele fără să ne gândim la capacitatea lor de regenerare, obligăm Pământul să “fumeze”
pasiv gazele emanate de autovehicule.

519
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 Exploatarea omului de către om reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului, însă
exploatarea naturii de către om este o practică globală. Dacă viața noastră depinde de natură,
atunci unde se întorc toate consecințele?

În ciuda progresului științific și tehnologic, întreaga populație suferă de boli, modul

nostru de viață dovedindu-se a fi un eșec. Împinși de dorința unor supraconditii de trai,
ignorăm dezastrele produse la nivel global, lăsând natură să găsească singură soluții pentru
acestea. Trăim liber, fără să înțelegem că libertatea înseamnă responsabilitate și orice acțiune
atrage după sine și consecințe.

Ucidem cu ușurință animalele, pentru plăcere sau de dragul gastronomiei, tăiem brazi
pentru a-i împodobi în casă de Crăciun, fără să ne gândim că în acest ritm vom ajunge să
ucidem o data cu pădurile și spiritul sărbătorilor. Avem o scuza… așa am fost învățați, facem
asta de când ne știm. Dar de când ne știm? Cine ne-a învățat? Și cât vom mai continua să
trăim astfel? Pentru a redescoperi legătura dintre noi și natură, alături de ființele cu care
împărțim această lume, pentru a aduce o contribuție personală în lupta împotrivă poluării,
putem începe din farfuria noastră!

Trebuie să încetăm a mai spune “ nu este vina mea pentru răul care se întâmplă în
lume”! Este vina noastră, a fiecăruia, deoarece trăim într-o ignoranță cumplită față de
educație, față de protejarea naturii.

Mișcările ecologice nu găsesc întotdeauna cheia tuturor problemelor. Cheia spre o

lume a siguranței și a abundenței depinde de noi, de încurajarea valorilor morale, care pun
semnul egal între om și natură.

Nu putem schimba mult într-o zi! Însă putem schimba câte puțin, puțin și bine! Putem
da dovadă de grijă și compasiune, pentru oamenii de azi, pentru copiii de mâine.

Nu e nevoie să fim specialisi în ecologie pentru a educa, pentru a ne autoeduca și

pentru a ajută oamenii să câștige cunoștințe, deprinderi, motivații, valori și angajamentul de
care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului, pentru a-și asuma
răspunderea în vederea menținerii calității mediului.

Ecologia adevărată nu depinde de legi, definiții, ci de conștiință noastră, de respectarea

naturii și a valorii sale.

Bibliografie:

http://greenly.ro/viata-eco/natura-ne-aseamana-educatia-ne-deosebeste

520
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 EDUCAŢIA PENTRU UN STIL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS

Prof. Bălănoiu Georgiana Maria

Școala Gimnazială Jupânești

Sănătatea, din punct de vedere modern, are câteva dimensiuni – emoţională,

intelectuală, fizică, socială şi spirituală, fiecare dintre acestea contribuind la condiţia de
bunăstare a unei persoane. Pentru menţinerea unei sănătăţi bune, o persoană trebuie să-şi
examineze fiecare din aceste dimensiuni şi să se orienteze în sensul în care i se permite nu
doar să trăiască o perioadă lungă de timp, ci de asemenea să se bucure de viaţă.

Sănătatea este acel proces în care toate aspectele din viaţa unei persoane lucrează
laolaltă, într-un mod integrat. Nici un aspect al vieţii nu funcţionează în mod izolat.
Organismul, mintea, spiritul, familia, comunitatea, ţara, locul de muncă, educaţia şi
convingerile sunt toate inter-relaţionate. Modul prin care aceste aspecte interacţionează,
contribuie la îmbogăţirea vieţii unei persoane, fapt care ajută la determinarea caracterului de
unicitate al persoanei cât şi a sănătăţii acestuia.

Promovarea sănătăţii este un termen care presupune o abordare multidimensională de

îmbunătăţire a stării de sănătate, care include activităţi de educaţie, activităţi de promovare a
unor schimbări comportamentale şi de stil de viaţă, politici şi măsuri legislative.

Copilul de azi va fi adultul de mâine, iar educaţia copiilor, sub toate formele ei
reprezintă elementul cheie al dezvoltării sale, atât fizice, cât şi psihice. Ca atare, educaţia
pentru o alimentaţie sănătoasă şi un stil de viaţă sănătos este punctul de plecare.

Promovarea sănătăţii implică activ populaţia pentru stabilirea unui program de fiecare
zi care favorizează sănătatea, în loc de a se orienta preponderent şi exclusiv asupra indivizilor
la risc, care au legături cu serviciile medicale. Acesta înseamnă, de fapt, folosirea strategiilor
preventive populaţionale ecologice, care încearcă să scadă incidenţa bolilor prin modificarea
distribuţiei factorilor de risc în populaţie.

Termenul folosit în România este, încă, cel de educaţie sanitară, noţiune consacrată
pentru transmiterea unor informaţii legate în special de deprinderi igienice. Astăzi se încearcă
trecerea la un concept mai cuprinzător şi anume, educaţia pentru sănătate.

Nu mai încape nici o îndoială că, medicina modernă va deveni din ce în ce mai mult
preventivă, îndreptându-se spre o medicină a omului sănătos.

Astfel, în medicina copilului, orientarea spre prevenire se va amplifica şi mai mult,

începând mult mai devreme, prin sfaturi pentru o procreare normală, în domeniul bolilor de
rinichi, un obiectiv important va fi prevenirea insuficienţei renale cronice, în medicina internă,
orientarea majoră va fi spre prevenirea bolilor cronice cu caracter degenerativ: arterioscleroza,
521
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
cardiopatia ischemică, reumatismul degenerativ. În domeniul nutriţiei : prevenirea obezităţii şi
a diabetului, prin evitarea stresului şi sedentarismului, evitarea traumelor psihice, alimentaţie
corespunzătoare, evitarea abuzului de medicamente, suprimarea consumului de cafea şi tutun.

În domeniul bolilor infecţioase: prevenirea hepatitelor, antraxul, toxiinfecţia

alimentară, boli diareice acute prin respectarea cu stricteţe a regulilor de igienă personală şi
în gospodărie (în cazul antraxului vor fi efectuate vaccinările la animale), spălarea mâinilor
înainte de masă şi după folosirea toaletei, utilizarea unei vesele curate, păstrarea alimentelor
acoperite ferindu-le de contactul cu diferite insecte.

Profilaxia nu mai poate fi redusă numai la metodele ei mai vechi cum ar fi: prezentarea
la vaccinări contra bolilor infecţioase, trebuie să ne bazăm pe o profilaxie activă, pe
participarea întregii populaţii la obiectivele medicinii preventive, prin respectarea regulilor de
viaţă care asigură sănătatea, protecţia mediului înconjurător, dobândirea unei culturi medicale.

Pentru a fi eficiente, obiectivele, în ceea ce priveşte sănătatea proprie trebuie să fie

fundamentate pe înţelegerea clară a informaţiilor şi obiectivelor referitoare la sănătate.

Medicina omului sănătos urmăreşte să intervină activ în apărarea sănătăţii prin

promovarea măsurilor de igienizare a mediului înconjurător a localităţilor în care trăieşte şi
munceşte omul, pentru a face acest mediu cât mai favorabil sănătăţii, formarea unor
deprinderi igienice (educaţia igienică) la fiecare persoană, folosind toate mijloacele de cultură
şi educaţie, începând cu şcoala, reviste, cărţi.

Sănătatea nu se vinde în farmacii, ci se asigură prin deprinderi igienice igiena

alimentară, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale, îmbunătăţirea condiţiilor de
mediu la locul de muncă şi aplicarea tuturor măsurilor care privesc protecţia muncii, punerea
în valoare a culturii fizice (gimnastică, sport) a excursiilor şi a vieţii în aer liber, folosirea
factorilor naturali de întărire a organismului: aer, soare, apă.

Sănătatea este mai mult decât o problemă pur medicală : ea angajază răspunderea
întregii societăţi. Este necesară antrenarea sistematică a studenţilor medicinişti la acţiuni
educativ-sanitare, pentru a deprinde „arta” de a comunica, de a se adresa oamenilor şi de a-i
convinge, pentru a le trezi interesul nu numai faţă de boală, ci în primul rând faţă de
menţinerea sănătăţii.

BIBLIOGRAFIE:

1. Ardeleanu, I. Tănăsescu, Gh. – „ Stadiile dezvoltării fizice a copiilor şi tinerilor”, Editura

Medicală Bucureşti, 1964.

2. Drăgan, Ioan ― “Medicina Sportivă”, Editura Medicală, Bucureşti, 2002;

3. Ivan, Aurel - „Medicina omului sănătos”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993.

522
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 EDUCAȚIE ECOLIGICĂ LA GRĂDINIȚĂ - PLANIFICARE ANUALĂ

Prof. Godiciu-Runcan Ileana-Maria

Grădinița cu P.P. nr. 3 Sebeș

Locul de
Data Activitatea Obiective urmărite desfăşurare
„Planeta noastră verde” -conştientizarea fumuseţii naturii
- lectură după imagini. prin observarea de imagini care
SEPTEMBRIE prezintă aspecte din mediul -sala de grupă
înconjurător.
„Minunile naturii” - observarea schimbărilor din
OCTOMBRIE - experimente natură în urma experimentelor - curte
„Buchetele toamnei” - colectare de materiale din natură.
NOIEMBRIE -activitate practică. - parc
„Curățenie și sănătate”
DECEMBRIE -activitate practică - amenajarea curţii grădiniţei -curtea
grădiniţei
„Locul unde mă simt fericit” -exprimarea sentimentelor despre
IANUARIE - povestirile copiilor natură - sala de grupă
- înțelegerea efectelor negative ale
„Natura curată, natura poluării asupra naturii - grupă
FEBRUARIE nepoluată” - formarea unei atitudini pozitive
- întâlnire cu special işti față de natură

“Rezervatii naturale” -informarea copiilor despre

MARTIE - vizionare videoclip actiunile omului in detrimentul - sala de grupă
naturii;

„Jucării din materiale -exersarea deprinderilor practice

reciclabile” - activitate in realizarea unor jucării din
APRILIE colectivă cu părinţii. materiale reciclabile - sala de grupă
„Natura, prietena noastră!” - exprimarea sentimentelor şi
MAI - povestire cu început dat. cunoştinţelor despre natură - parc

„Prietenii naturii” – - evaluarea proiectului printrun

IUNIE - concurs de cunoştinţe concurs de cunoştinţe şi realizarea - curte
generale şi expoziţii de lucrări unor postere ecologice

523
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 AVEM GRIJĂ DE PLANETA ALBASTRĂ!
Prof. înv. preșc. Pîrtac Daniela
Grădinița Mărțișor, București, sector 4

Trăim în secolul vitezei și am devenit prea preocupați de propria persoană fără să ne

gândim la ceea ce ne ține cu adevărat în viață sănătoși: mediul înconjurător ( pământul,
pădurea, apa, aerul). Topirea ghețarilor, inundațiile sau dispariția a mii de specii de plante și
animale sunt doar câteva semne că planeta nu mai are puterea de a lupta singură ci are nevoie
de ajutorul nostru. În ultimii zeci de ani numărul de persoane cu diverse boli de plămâni,
cancer, etc s-a înmulțit alarmant. Cauzele sunt multiple, de la aerul pe care-l respirăm, la apa
pe care o bem și alimentele consumate. Multe persoane sunt de rea-credință, astfel încât, după
o ieșire în natură, lasă în urma lor tot felul de resturi. Trebuie să învățăm să respectăm natura
deoarece ea ne dăruiește toate cele necesare supraviețuirii.

Chiar din grădiniță, copiii învață ce este reciclarea, ce materiale se pot recicla, de ce
este nevoie sa ajutam si sa protejăm natura. Reciclarea aduce de asemenea beneficii mari
planetei. Deșeurile menajere trebuiesc mai întâi sortate, înainte de a le arunca în containere și
apoi separate pe tip de deșeu reciclabil (plastic, sticlă, hârtie). Am învățat să reciclăm, să
reutilizăm și să refolosim obiecte, material avute la îndemână, pentru a ne aduce contribuția la
salvarea planei noastre dragi!

Fiecare dintre noi ar trebui să țină cont de câteva reguli care ar duce la o planetă mai
sănătoasă de care să se bucure și alte generații:

1.Nu poluați apele! Apa înseamnă VIAȚA.

2.Nu uitați să stingeți becurile!

3.Aveți grijă de păduri, arbori, etc! Astfel respiră planeta dar si noi.

5.Colectați selectiv deșeurile și depozitați-le în locuri amenajate pentru a fi reciclate!

CE DEȘEURI COLECTĂM ÎN IGLU ALBASTRU? – HÂRTIE ȘI CARTON: cutii
de pantofi, de aparatură electrocasnică; plicuri; fotografii; farfurii și pahare de carton;
cartoane de ouă; pungi de cadouri; etichetele de la haine; ziare, reviste, cărți, caiete; tuburi de
la hârtia igienică și de la prosoapele de bucătărie

CE DEȘEURI COLECTĂM ÎN PUBELA/ CONTAINERUL GALBEN (PLASTIC +

METAL)? - Ambalaje din plastic; pungi și folii de plastic; sticle de plastic; jucării; cutii de
plastic și

metal; ligheane; ghivece; cutii de conserve; doze de băuturi; folie de aluminiul; tăvițele de
polistiren și veselă de plastic de unică folosință, puțin murdară; cutii de lapte și sucuri; cutii de
la alimente, cosmetice, detergenți și produse de curățat, confecționate din plastic sau metal.

524
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 CE DEȘEURI COLECTĂM ÎN PUBELA/ CONTAINERUL MARO (DEȘEURI
BIODEGRADABILE)?- resturi de fructe și legume proaspete sau gătite; resturi de orez,
paste, fasole și cereale; coji de ouă și coji de nucă; zaț de cafea/resturi de ceai (inclusiv
pliculețe); resturi de pâine, cereale și produse de patiserie; produse alimentare expirate; păr și
blană; haine din fibre naturale (lână, bumbac sau mătase) mărunțite; rumeguș, bucăți de lemn
mărunțit; cenușa de la sobe (dacă se arde lemn); frunze, iarbă, crengi și flori, fân și paie; ziare,
hârtie și carton, dacă sunt umede și murdare (hârtia și cartonul curate se vor colecta în iglu de
culoare albastră)

CE DEȘEURI COLECTĂM ÎN PUBELA/CONTAINERUL DE CULOARE

NEAGRĂ (DEȘEURI REZIDUALE)?- resturi de carne și pește gătite sau proaspete; resturi
de produse lactate (lapte, smântână, brânză, iaurt, unt, frișcă); ouă întregi; grăsimi animale și
uleiuri vegetale; scutece de unică folosință / tampoane; reziduurile/excrementele animalelor
de casă; conținutul sacului de la aspirator; mucuri de țigară; șervețele folosite; ambalaje foarte
murdare; cioburi de ceramică și porțelan; veselă de unică folosință foarte murdară; cenușa de
la sobe (dacă în afară de lemn se ard și cărbuni); resturi vegetale din curte (dacă sunt tratate cu
pesticid); lemn tratat sau vopsit.

CE DEȘEURI COLECTĂM ÎN IGLU VERDE? – STICLĂ: sticle și borcane goale;

ambalaje din sticlă de la produse cosmetice.

Copiii de la noi din grădiniță au fost implicați în mi multe proiecte cu tema ecologica
tocmai pentru a înțelege cât de mult poate ajuta si un copil, dar și a învăța modurile de
reciclare și de protejare a naturii, la nivelul personal și individual: LeAf, Planeta Verde,
Heroes Club( proiect internațional).

BIBLIOGRAFIE:
1. Ana Maria Benedek-Sîrbu, ÎNDRUMAR PENTRU EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN
GRĂDINIȚE, Sibiu, 2016
2. Emilian M. Dobrescu, STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIODIVERSITATE, VOL.1,
Ed. SITECH, 2019

ÎMPREUNĂ PUTEM SALVA PLANETA PĂMÂNT

Prof. Ivan Cristina

Grădinița „Mărțișor”

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai dificile provocări cu care se
confruntă lumea noastră în prezent. Planeta noastră trece prin niște schimbări climatice
semnificative și accelerate, care au început cu peste un secol în urmă.

525
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 Majoritatea oamenilor de știință sunt de acord că planeta se încălzește mai rapid ca
oricând din cauza cantității uriașe de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă de activitățile
oamenilor. Astfel de activități includ, de exemplu, arderea combustibililor fosili (cărbune,
petrol și gaz), utilizarea autovehiculelor și tăierea pădurilor.

Mulți dintre noi au văzut – și poate chiar au simțit – efectele schimbărilor climatice.
Nu este vorba însă numai despre condiții meteorologice extreme, ca inundațiile, secetele și
uraganele. Transformările mai lente și mai greu de observat prin care trece clima pot schimba
complet modul în care trăim.

Cu toții avem un rol, pentru că schimbările climatice sunt o problemă globală, care ne
poate afecta pe fiecare.

Trăim împreună pe aceeași planetă, iar schimbările pe care le producem într-o anumită
zonă pot afecta și oamenii din zone îndepărtate. Am putea spune că modul în care ne
comportăm lasă o impresie de durată, ca o amprentă. Așadar, prin propriile acțiuni și alegeri,
fiecare dintre noi poate lua măsuri pentru a-și reduce amprenta și a ajuta la combaterea
schimbărilor climatice.

Clima Pământului a suferit transformări de-a lungul istoriei, încălzindu-se sau răcindu-
se treptat pentru perioade îndelungate. În ultimii un milion de ani au fost aproximativ zece ere
glaciare, cu perioade mult mai calde între ele. Schimbările acelea au avut cauze naturale, cum
ar fi modificarea înclinării planetei, activitatea solară și curenții oceanici. Dar schimbările la
care suntem martori azi sunt diferite – iar cauza lor suntem noi! Eliberând tot mai multe gaze
care păstrează căldura în atmosferă, determinăm creșterea foarte rapidă a temperaturii pe
Pământ.

Cât de grave sunt schimbările climatice?

Planeta noastră se încălzește rapid. Activitățile umane cauzează această schimbare, iar
consecințele încep să se vadă în întreaga lume. Cu cât perturbăm mai mult clima, cu atât
crește riscul unor schimbări periculoase și cu atât va fi mai dificil și mai costisitor să limităm
schimbările viitoare și să ne adaptăm la impacturile inevitabile. Temperatura medie a
suprafeței Pământului ar putea crește cu cel puțin 4 °C față de nivelul din perioada
preindustrială înainte de sfârșitul acestui secol dacă nu luăm măsuri urgente pentru a reduce
emisiile de gaze cu efect de seră.

Cum contribuie știința la combaterea schimbărilor climatice?

Totul pornește de la știință. Ea ne ajută să înțelegem schimbările pe care le observăm
acum și pe cele care s-ar putea produce în viitor, în funcție de acțiunile noastre de azi și din
deceniile următoare. Știința aduce dovezile concrete care îi orientează pe decidenții politici și
le permite să ia decizii avizate privind măsurile optime.

Ce putem face în privința schimbărilor climatice?

Din păcate, vor exista unele impacturi ale schimbărilor climatice pe care nu le vom
putea evita și la care va trebui să ne adaptăm, dar e important să limităm amploarea
impacturilor viitoare. Vestea bună este că putem face multe. Nu numai politicienii pot lua
526
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
măsuri. Responsabilitatea de a acționa le revine și companiilor, întreprinderilor, comunităților
și indivizilor. În calitate de cetățeni, putem contribui prin alegeri inteligente, cum ar fi să
mâncăm mai puțină carne și mai multe fructe și legume din producția locală, să economisim
energie și să alegem mersul cu bicicleta sau pe jos în locul autoturismului (în special pentru
distanțe scurte). Vestea bună este că multe dintre aceste lucruri sunt benefice și pentru
sănătatea și buzunarul nostru.

Pădurile ne protejează clima. Când vine vorba despre schimbările climatice, pădurile
joacă un rol unic. Pe de o parte, acestea eliberează gaze cu efect de seră când copacii sunt
tăiați sau se descompun ori când solul de sub aceștia este afectat, contribuind la încălzirea
globală. Pe de altă parte, pădurile captează gazele cu efect de seră prin fotosinteză și
contribuie, de asemenea, la răcirea planetei. Astfel, ele reprezintă un factor esențial în lupta
împotriva schimbărilor climatice. Cum ne putem asigura că pădurile au un efect pozitiv? O
soluție eficientă o poate reprezenta gestionarea durabilă a pădurilor, ce implică plantarea de
copaci noi pentru a-i înlocui pe cei bătrâni sau pe cei care au fost tăiați. Oamenii taie pădurile
într-un ritm alarmant în întreaga lume: până la 80 % din despăduririle tropicale au ca scop
punerea la dispoziție a terenurilor pentru ferme, dar copacii sunt tăiați și pentru a fi realizate
produse precum cheresteaua și hârtia sau pentru construcția de drumuri și de mine. Pe lângă
accelerarea schimbărilor climatice, despădurirea distruge habitatul animalelor sălbatice și
modifică regimurile de precipitații, având ca efect secetele.
Refolosirea, repararea și reciclarea deșeurilor contribuie la economisirea resurselor naturale
insuficiente, la economia de energie și la reducerea emisiilor de CO2.
Fiecare dinte noi poate contribui in viața de zi cu zi la o mai bună gestionare in colectare
selectivă a deșeurilor și implicit la un mediu mai sănătos.

BIBLIOGRAFIE:
Autor: Constantin Cranganu, Schimbarile climatice. Un ghid (uneori) incorect politic, Editura
INTEGRAL, București, 2020, pagina 203
Autor: Ovidiu Murarescu, Editura CETATEA DE SCAUN, Tîrgoviște, 2013, pagina 315

RECICLAREA SELECTIVĂ ȘI IMPORTANȚA ACESTEIA

Prof. Antonache Nicoleta Florentina

Grădinița „Mărțișor”

„Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” — M. Gandhi

Reciclarea presupune separarea și colectarea materialelor în vederea transformării lor

în produse utile, noi.

527
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 Reciclarea selectivă reprezintă colectarea deșeurilor în containere separate, special
amenajate și inscripționate cu imagini reprezentative pentru categorii , urmată de reciclarea
lor. Avantajul reciclării materialelor folosite este reducerea consumului și conservarea
resurselor naturale, dar și a poluării, precum și scăderea cantității deșeurilor.

Colectarea deșeurilor se face în sistem cu pubele, de diferite culori, astfel:

pentru colectare selectivă a plasticului și metal se va folosi pubela de culoare galbenă (folii,
PEID, PET, PVC și alte materiale plastice, dar și metale feroase și neferoase);

pentru colectare selectivă carton și hârtie se va folosit pubela de culoare albastră (hârtie
tipărită, hârtie în amestec);

pentru colectare selectivă sticlă se va folosi pubela de culoare verde (sticlă colorată și sticlă
albă);

pubela de culoare gri/maro este destinată colectării pentru fracția mixtă (biodeșeuri și
deșeurile menajere),

pubela de culoare neagră este destinată colectării de deșeuri biodegradabile din gospodăriile
proprii (frunze uscate, iarbă, flori, resturi de legume și fructe).

Conştientizarea şi înțelegerea reciclării selective sunt primii paşi în educația unui copil
cu privire la protejarea mediului.

De ce este importantă colectarea selectivă?

Există nenumărate beneficii pe care acest proces le aduce comunității și planetei, însă
este important că noi să conștientizăm și să încercăm să facem diferența. Cel mai mic gest
contează și dacă ne uităm pe statistici, avem nevoie să ne unim forțele și să “provocăm” un
impact pozitiv, folosindu-ne de toate armele noastre.

Înțelegem ce înseamnă un comportament responsabil, calculat și integru.

Reprezentăm un exemplu pentru alți oameni responsabili care doresc să aducă plus
valoare comunității în care trăiesc;

Protejăm mediul înconjurător;

Mai puține deșeuri ajung la gropile de gunoi;

Conservăm resursele naturale și utilizăm în procesul de producție materiale reciclate;

Salvăm materialele primare și stopăm dispariția lor;

Reducem gradul de poluare și contribuim la un nivel de sănătate publică optim, fără a

amestecă deșeurile periculoase cu cele generale;

Stopăm focarele de infecție și ajutăm la purificarea aerului pe care îl respirăm.

528
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 În zilele călduroase ne simțim de multe ori sufocați și suntem în stare de orice ca să ne
răcorim puțin. Cu toate acestea nu trebuie să uităm câteva reguli importante menite să ne
îmbunătățească viața, atât nouă cât și „urmașilor, urmașilor noștri”! Mai jos regăsim câteva
exemple pe care să le urmăm la tot pasul, pentru a beneficia pe termen lung de ceea ce numim
„sănătate”!

1. După ce bem cei 2 litri de apă pe zi, sticla o presăm ușor și o aruncăm la tomberonul
galben, cel pentru plastic.

2. Dacă mâncăm o înghețată, fie ea pe băț sau la cutie, ambalajele nu le abandonăm răzleț pe
marginea drumului sau prin tufișuri, le punem, în funcție de categorie, în tomberonul aferent.

4. Când ne ducem în vacanță, la destinație sau pe drum, lăsăm doar banii și urmele tălpilor pe
nisip, dar luăm pe lângă amintiri și gunoaiele pe care le generăm.

5. Chiar dacă cojile de semințe sunt biodegradabile, ele se văd urât în jurul băncilor și dacă ne
gândim mai bine... reprezintă abandonare de deșeuri.

6. În cazul în care consumam produse care sunt ambalate în sticlă sau aluminiu, vom fi
responsabili și vom arunca deșeurile în containerele special amenajate.

7. Ținând cont de contextul actual, amenințarea COVID-19, fumați mai puțin, sau chiar deloc,
ar fi drăguț să nu mai vedem chiștoace pe jos!

GOALE. CURATE. USCATE.

Nu este suficient ca recipientele reciclabile să fie aruncate la containerele potrivite, ci

acestea trebuie să fie și goale, curățate de orice urme de mancare sau lichide și uscate, adică să
nu conțină mai mult de o linguriță de lichid, altfel, acestea nu mai pot fi reciclate.

Ceea ce trebuie știut în cazul deșeurilor colectate selectiv este că, doar un singur
articol murdar poate contamina un camion întreg de deșeuri ce pot fi reciclate.

Pentru a crește procentul colectării selective în România și pentru a beneficia de mai

bine de 40% din deșeurile care reprezintă materie primă pentru economia tării, putem să
recurgem la educație și anume, aplicarea puterii exemplului într-un sistem bine pus la punct,
urmat de informarea cetățenilor prin diverse metode, care să implice modul în care trebuie
realizată colectarea selectivă, avantajele implementării și dezavantajele care survin în urma
indiferenței la adresa acestui subiect.

Bibliografie:

N. Botnariuc, A. Vădineanu, Ecologie, Editura didactică și pedagogică, București, 1982;

Organizația ECOTIC, Ghid de reciclare – Să învățăm să sortăm deșeurile.

529
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 PĂMÂNTUL, RESPONSABILITATEA NOASTRĂ, A TUTUROR

Prof. Gavrilă Carmen Monica

Școala Gimnazială Afumați

Pământul este o minunată planetă vie și habitatul pentru șapte miliarde de locuitori și
milioane de specii de animale și plante. Planeta ne furnizează toate resursele necesare vieții,
hrană, adăpost, iar omul abuzează de toate acestea, utilizând irațional totulu. În ciuda faptului
că este singura noastră ”casă”, noi, oamenii, nu suntem capabili să fim recunoscători pentru
ceea ce primim în mod gratuit. Suntem cruzi și egoiști. Mahatma Gandi spunea: ”Pământul
oferă suficient pentru a satisface nevoile omului, dar nu și lăcomia omului”.

Zilnic producem tone de deșeuri, multe dintre acestea fiind nedegradabile. Afectăm în
felul acesta atât solul, cât și apele. Gazele toxice produse de vehicule, uzine și chiar de
locuințele noastre poluează aerul și distrug statul de ozon. De asemenea, o altă problemă cu
care se confruntă planeta noastră este problema despaduririlor, cauzată tot de noi, oamenii.

Toate aceste probleme pe care le-am amintit duc la același lucru, la distrugerea
sistematică a propriului nostru cămin. Se discută mult și se face puțin, atât la nivel global, cât
și la nivel de individ.

Schimbarea incepe cu noi înșine prin educație și conștientizare. Consider că totul

începe cu fiecare individ în parte. Noi toți putem face diferența prin reciclarea selectivă a
deșeurilor, prin reducerea consumului de energie, reducerea utilizării vehiculelor, în special
pe distanțe scurte,prin reutilizarea diverselor bunuri, prin plantarea copacilor.

Toate aceste activități trebuie făcute și în cadrul școlilor, pentru că educarea timpurie
în sensul adoptării măsurilor ecologice a tinerilor aduce mari beneficii și satisfacții.

Există programe și activități derulate în multe școli din țară și din lume, dar trebuie
implicate absolut toate instituțiile de învățământ pe tot parcursul anului școlar, dar și în
vacanțe. Activitățile derulate pot fi atractive dacă se respectă niște reguri simple. Copiilor li se
explică motivele și cauzele poluării aerului, solului și apelor, li se prezintă filmulețe care să
dovedească efectele poluării, de asemenea, li se demonstrează faptul că și ei contribuie la
aceste fenomene nedorite prin folosirea materialelor plastice în exces, prin folosirea energiei
electrice inutil etc. Apoi se dau exemple de bună practică în domeniul ecologiei și sunt
implicați și ei în diverse activități precum reciclarea selectivă, confecționarea de jucării din
materiale reciclate, plantare de flori și pomi fructiferi în grădina școlii.

În derularea acestor activități se urmărește implicarea tuturor copiilor, inclusiv a celor

cu CES, atribuindu-le sarcini de lucru pe măsura capacităților și vârstei lor. Dacă atribuim o
sarcină cum ar fi plantarea copacilor unui copil cu dizabilități locomotorii, acesta va avea
frustrări care vor duce la abandon. Îi putem atribui sarcina de a desena, de a proiecta un model

530
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
de jucărie din materiale reciclate sau îl putem desemna ca și coordonator al programului de
colectare selectivă a deșeurilor din școală.

Trebuie să conștientizăm că schimbarea începe cu noi și continuă cu toți. Efortul

comun poate face diferența, implicarea contează.

Nu trebuie să uităm că noi avem nevoie de Pământ pentru a trăi, dar Pământul ar trăi
mai bine fără noi.

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org

https://www.voicesofyouth.org

SĂ PROTEJĂM NATURA!
Prof. Duca Mariana
Grădinița ,Panseluța”, București

Protejarea mediului este o prioritate a lumii contemporane, Educaţia ecologică

desfășurată în grădiniță răspunde acestei cerinţe, investind în dezvoltarea gradului de
conştiinţă şi a simţului responsabilităţii copiilor faţă de mediu şi problemele sale. Formarea
copiilor cu o conştiinţă şi o conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru
orice demers educativ şcolar şi extraşcolar. Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi
respectul copiilor pentru lumea înconjurătoare, se formează atitudini de dezaprobare faţă de
cei care încalcă normele de protecţie a mediului şi se cultivă interesul pentru promovarea ideii
unui mediu natural sănătos.
Copiii precum și noi, adulții trebuie să fim conștienți de faptul că în fiecare zi avem
ocazia de a reduce impactul negativ asupra mediului, generat de activitățile noastre. Acest
lucru vizează în egală măsură asimilarea de cunoştinţe, formarea de atitudini şi
comportamente dezirabile precum şi un demers practic eficient. Comportamentul responsabil
este o stare de spirit care se referă în primul rând la adoptarea unor gesturi simple, aparent
mici dar cu efect mare.

531
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 Trebuie să protejăm Planeta Albastră deoarece, protejând natura, vom lăsa moștenire
generațiilor viitoare un mediu înconjurător sănătos. Prin exemplul adulților, copiii vor înțelege
că mediul natural nu poate fi apărat numai pe data de 22 aprilie, de Ziua Pământului ci în toate
zilele, în orice moment, de toţi locuitorii planetei. Cunoscând natura şi descifrându-i tainele
sub îndrumarea adulților, copiii vor înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra
sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile viitoare. Astfel, copiii vor fi îndrumați ca în timpul
drumețiilor să poarte saci de plastic pentru gunoi, să aprindă focul în mediul înconjurător doar
în spațiile special amenajate, să protejeze plantele, animalele, păsările și peștii, să păstreze
curățenia și să arunce gunoiul doar în locurile special amenajate, să participe voluntar la
acțiuni ecologice de plantare a copacilor, de igienizare etc. Totodată este indicat să avem un
comportament civilizat, să eliminăm consumul inutil de apă rece și caldă, să evităm risipa de
apă și energie, să nu aruncăm nimic în apa mării, în lacuri sau oricare curs de apă, iar dacă
observăm orice accident ecologic sau act de braconaj trebuie să anunțăm imediat autoritățile.
Copiii trebuie să conștientizeze faptul că autoturismul personal consumă mai multă
energie decât transportul cu trenul sau autocarul și incomparabil mai multă energie față de o
bicicletă. Pentru deplasările pe traseele lungi din perioada vacanței, este de preferat să
utilizăm transportul cu trenul sau autocarul și numai dacă este strict necesar, autoturismul
personal. Dacă mergem în vacanță împreună cu prietenii, dacă este posibil, în funcție de
locurile disponibile, să ne deplasăm cu un singur autoturism personal, de preferință să
utilizăm autoturismul care consumă cel mai puțin combustibil și este cel mai puțin poluant.
Pentru deplasarea pe trasee scurte, mergem pe jos sau utilizăm bicicleta.
De asemenea, când vizităm o regiune sau o țară, trebuie să respectăm spațiile naturale
precum și obiceiurile, cultura și locuitorii, iar în timpul activităților de educaţie ecologică cu
preșcolarii trebuie să ajungem la convingerea că Planeta Albastră este casa noastră şi a tuturor
vieţuitoarelor de pe Pământ.
Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă
permanent alături. Prin participarea tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate,
mass-media, la realizarea acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le are un
comportament necorespunzător asupra mediului.Toate activităţile desfăşurate în grădiniţă
constituie o cale de dobândire a cunoştinţelor ecologice şi despre mediul înconjurător, dar
copiii au povestit și ce activităţi ecologice au desfăşurat în timpul petrecut alături de părinţii
lor şi care au fost aspectele pozitive şi negative ale acestora.

532
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X
 Scopul final al educaţiei ecologice la preşcolari este de a forma bazele unei gândiri şi
atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieţii, de a dezvolta spiritul de
responsabilitate faţă de natură.

BIBLIOGRAFIE :

1. Geamănu, Nicoleta Adriana, Dima, Maria „Educaţia ecologică la vârsta preşcolară”,

Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, 2008;

2. Cuciinic, Constanţa – ,,Natura – prietena mea’’, Ed. Aramis, 2003.

533
ISSN 2601-548X
ISSN-L 2601-548X