In condițiile în care, activitatea depusă, pe multiple planuri, de către Ion lonescu-Quintus

se soldase cu rezultate dintre cele mai benefice atât pentru organizația liberală din Prahova, cât și
pentru parlamentul țării, inclusiv și ca urmare a afirmării personalității sale originale, în primul
deceniu interbelic a apărut un curent local de ordin politico-ideologic cu numele de Quintusism.
Recent, în istoriografie s-a apreciat că, prin acest demers, care se constituia mai degrabă într-o
nuanță decât într-o concepție liberală, se urmărea regenerarea unor aspecte morale ale doctrinei și
acțiunii PNL în orașul Ploiești și, în genere, în Prahova 1 2. Deși pare o naivitate, Quintusismul a
tulburat apele și a contribuit la încordarea relațiilor dintre cele două grupări ce se formau chiar
atunci în sânul organizației liberale din Prahova: pe de o parte, o echipă compusă din oamenii
președintelui lonescu-Quintus, care se și aflau în fruntea administrației locale (prefectul Spirea
Sorescu, primarul Gogu Fotescu) și în structurile parlamentare (N. Constantinescu-Bordeni,
Constantin Rigu, Constantin lonescu-Lungu și alții); pe de altă parte, o echipa aparținând adepților
vicepreședintelui Dem. I. Nicolaescu (Aurelian Moșoiu, Alexandru Ștefanescu, Dem. I. Agraru,
N.N. Boeru și alții). Și încă un alt element ce mijea la orizont: curentul cu numele de bejamsnv, el va
avea drept protagonist pe inginerul ploieștean Petre Bej an — luptător în gruparea „ tinerilor
liberali”, care doreau schimbări în doctrină și în programul PNL

Sala teatrului „ Modern ” din Ploiești a fost gazda „ Congresului Județean ” al liberalilor prahoveni din
data de 28 noiembrie 1926; el și-a desfășurat lucrările în prezența unor invitați de primă mărime din
capitală precum: Ionel Brătianu,. loan Gh. Duca, Ion Inculeț și Gheorghe Tătărescu 3. în plenul congresului
s-a dezbătut situația existentă în organizația liberală din Prahova, toți vorbitorii insistând asupra păstrării
Unității de acțiune, a „împăcării spiritelor agitate până acum de chestiuni artificiale”’, a luat cuvântul și
Gheorghe Tătărescu, critica sa îndreptându-se, în special, împotriva opoziției național-țărăniste. Spre finalul
discuțiilor, Ion lonescu-Quintus și-a expus idealul său politic, considerând că, până atunci, fusese
„depozitarul unor comori sfinte, de gânduri curate și de emoțiuni interioare ”, care făceau parte „ din tot
ce au avut mai bun, mai vrednic și mai nobil toți aceia pe care i-am cârmuit”. Recunoscându-și propriile
slăbiciuni și greșeli, el a propus alegerea lui Dem. I. Nicolaescu în funcția de președinte

1Vezi pe larg Constantin Vrânceanu, Liberalismul prahovean de la Quintusism la Bejanism. 1918-1938 în Anuar”
2Ploiești, nr. X/2001.
I. lonescu-Quintus Dem. I. Nicolaescu
3 „Luptătorul” din 5 decembrie 1926.