CUPRINS
Argument
EDUCATOARE
ÎNVĂȚĂTORI/ INSTITUTORI ((secția română)
ÎNVĂȚĂTORI/ INSTITUTORI (secția maghiară)
PROFESORI
PROFESORI-DOCUMENTARIȘTI
ARGUMENT
Cartea de față s-a născut din dorința autorului de a oferi și cadrelor didactice
posibilitatea de a se autoverifica, instrui și perfecționa în vederea numeroaselor
examene pe care le întâlnesc pe parcursul carierei didactice, mai exact ea vine în
preîntâmpinarea dificultăților din cadrul examenelor de titularizare, examenele de
grad didactic și definitivat și, nu în ultimul rând, în pregătirea pentru cursuri.
În acest sens, vă oferim un volum care adună subiecte pentru examenul de
titularizare la disciplina limba și literatura română, inclusiv cu baremele de
rigoare, diferențiate pe niveluri și funcții ( educatoare, învățători/ institutori,
profesori), fiind în conformitate cu programele școlare și de examen, respectiv cu
unele tratate de specialitate actuale (DOOM2 -2005-, GALR -2005/2008-), lucrări
indispensabile și chiar obligatorii pentru examenele de specialitate.
De asemenea, considerăm că lucrarea de față este utilă și pentru studenții de la
facultățile cu profil filologic în vederea pregătirii pentru examenele (morfologie,
sintaxă), masteranzilor, chiar elevilor și tuturor celor pasionați de studiul limbii
române contemporane.
CAPITOLUL I
educatoare
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR
iulie 2008
Probă scrisă la LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
- educatoare -
Varianta 1
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conţinutul
eseului, se acordă 20 de puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper), pentru
redactarea eseului, se acordă 10 puncte (organizarea ideilor în scris – 2 puncte; utilizarea
limbii literare – 2 puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare – 2 puncte; ortografie şi
punctuaţie – 2 puncte; lizibilitate şi aşezare în pagină – 2 puncte).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2
pagini.
2. Menţionaţi câte un sinonim pentru fiecare dintre termenii următori: copilăros, indubitabil,
vremelnic, a insista. 4 puncte
5. Precizaţi ce părţi de vorbire sunt cuvintele subliniate şi ce funcţii sintactice deţin în textul
de mai jos în textul:
,,Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată…”
(Ion Minulescu, Celei care pleacă) 5 puncte
3. Descrieţi un joc didactic pentru educarea limbajului, care se poate desfăşura cu copiii
grupei pregătitoare pentru şcoală.
Veţi avea în vedere următoarele repere:
a) sarcina didactică;
b) regulile jocului;
c) elementele de joc;
d) materialul didactic;
e) o variantă de joc. 20 de puncte
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR
iulie 2008
Probă scrisă la LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
- educatoare -
Varianta 2
2. Alcătuiţi câte un enunţ în care să folosiţi corect următoarele cuvinte / structuri, fără a
le modifica forma: niciodată, nici odată, nici o dată, încontinuu, în continuu. 5 puncte
6. Precizaţi ce părţi de vorbire sunt cuvintele subliniate şi ce funcţii sintactice deţin în textul
de mai jos în textul:
,,Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă, de soare.”
Notă! Unele forme lexico-gramaticale ar putea să nu deţină nicio funcţie sintactică.
(Nichita Stănescu, Adolescenţi pe mare) 5 puncte
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conţinutul
eseului, se acordă 20 de puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper), pentru
redactarea eseului, se acordă 10 puncte (organizarea ideilor în scris – 2 puncte; utilizarea
limbii literare – 2 puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare – 2 puncte; ortografie şi
punctuaţie – 2 puncte; lizibilitate şi aşezare în pagină – 2 puncte).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2
pagini.
5. Alcătuiţi câte un enunţ în care să folosiţi corect următoarele cuvinte / structuri, fără a le
modifica forma: totodată, tot odată, tot o dată, niciunul, nici unul. 5 puncte
5. Conjugaţi la modul indicativ, timpul prezent (toate persoanele) următoarele două verbe:
a agrea şi a mirosi. 5 puncte
6. Precizaţi ce părţi de vorbire sunt cuvintele subliniate şi ce funcţii sintactice deţin în textul
de mai jos în textul:
,,Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.”
(Nicolae Labiş, Moartea căprioarei)
Notă! Unele forme lexico-gramaticale ar putea să nu deţină nicio funcţie sintactică.
5 puncte
Scrieţi un eseu, de 2-4 pagini, în care să caracterizaţi un personaj masculin sau feminin
dintr-un roman de Camil Petrescu.
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conţinutul
eseului, se acordă 20 de puncte (4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper), pentru redactarea
eseului, se acordă 10 puncte (organizarea ideilor în scris – 2 puncte; utilizarea limbii literare – 2
puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare – 2 puncte; ortografie şi punctuaţie – 2 puncte;
lizibilitate şi aşezare în pagină - 2 puncte).
1. Menţionaţi câte un sinonim pentru sensul din text al fiecăruia dintre următoarele cuvinte: a se
familiariza, docil, bizar, caracter. 4 puncte
2. Alcătuiţi un enunţ în care cuvântul de să aibă alte două valori morfologice decât aceea din
text. Menţionaţi valorile. 2 puncte
3. Precizaţi valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: „Îi plăcea să povestească lui Felix tot
ce i se întâmplase peste zi”. 4 puncte
5 puncte
3. Alcătuiţi câte un enunţ în care substantivul stradă, însoţit de câte o prepoziţie, să fie în cazul
genitiv, respectiv, în acuzativ. 2 puncte
4. Alcătuiţi o frază în care un verb să fie regent pentru o propoziţie subordonată subiectivă.
2 puncte
1. În cadrul lecţiilor de citire şi de scriere, există mai multe etape ale predării-învăţării unui sunet
nou şi a literei corespunzătoare. Enumeraţi şase dintre aceste etape.
15 puncte
• precizarea a patru caracteristici ale speciei literare romanul, care se regăsesc în una din cele
două opere literare menţionate;
• evidenţierea, prin referire la opera literară aleasă, a două particularităţi ale romanului scris de
Mihail Sadoveanu (de exemplu: titlu, temă, surse de inspiraţie, formula estetică, tipul de
narator / perspectiva narativă, compoziţie, stil etc.);
Pentru conţinutul eseului, se acordă 20 de puncte (4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper),
pentru redactarea eseului, se acordă 10 puncte (organizarea ideilor în scris – 2 puncte;
utilizarea limbii literare – 2 puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare – 2 puncte; ortografie şi
punctuaţie – 2 puncte; lizibilitate şi aşezare în pagină - 2 puncte).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.
,,Pe urmă se mai învârte cât se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găseşte
nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peştele în borş la foc. Dacă
vede lupul şi vede că nu mai găseşte nimic, îşi pune în gând una: aşază cele două capete cu
dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi păreţii cu sânge, ca să facă
şi mai mult în ciuda caprei, ş-apoi iese şi-şi caută de drum.
Cum a ieşit duşmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn şi încuie uşa bine. Apoi
începe a se scărmăna de cap şi a plânge cu amar după frăţiorii săi.”
1. Menţionaţi câte un sinonim pentru sensul din text al fiecăruia dintre următoarele cuvinte:
cuminte, molcum, a aşeza, iute. 4 puncte
2. Transcrieţi din text un cuvânt derivat şi un cuvânt compus. 2 puncte
3. Precizaţi valoarea morfologică din text a cuvintelor: ,,Pe urmă se mai învârte cât se
mai învârte prin casă”. 4 puncte
4. Menţionaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: ,,Apoi începe a se scărmăna de cap
şi a plânge cu amar după frăţiorii săi”. 2 puncte
5. Conjugaţi la modul indicativ, timpul prezent verbul a crăpa. 3 puncte
Scrieţi un eseu, de 2 - 4 pagini, în care să caracterizaţi personajul preferat din nuvela socială
Moara cu noroc de Ioan Slavici.
conflictelor;
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conţinutul
eseului, se acordă 20 de puncte (4 puncte pentru fiecare cerinţă / reper), pentru redactarea
eseului, se acordă 10 puncte (organizarea ideilor în scris – 2 puncte; utilizarea limbii literare – 2
puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare – 2 puncte; ortografie şi punctuaţie – 2 puncte;
lizibilitate şi aşezare în pagină - 2 puncte). În vederea acordării punctajului pentru redactare,
eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.
A. (15 puncte) Scrieţi, pe foaia de concurs, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe
cu privire la textul de mai jos:
,,Sufrageria cuprinde o masă lungă, două bănci cu spătar şi câteva scaune. Pe cele două
bănci pot intra mai mulţi sau mai puţini tovarăşi. Câteodată sunt mai mulţi. Mai ales la vremea
cucoşilor de munte, când pe acele înălţimi se prelungeşte coada iernii şi petrecerile sunt mai
plăcute înlăuntru, în preajma sobei. Atunci se întemeiază celebrele priveghiuri, în care vânătorii
vechi îşi istorisesc isprăvile.”
1. Menţionaţi câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al următoarelor cuvinte / structuri: a
cuprinde, a intra, mai ales, în preajma. 4 puncte
4. Menţionaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: ,,Pe cele două bănci pot intra
cerinţe:
1. Alcătuiţi câte un enunţ potrivit pentru sensul fiecăruia dintre următoarele cuvinte:
2. Alcătuiţi două enunţuri în care să folosiţi formele de plural ale cuvintelor canal, profil şi statut.
3 puncte
C. (5 puncte) Rescrieţi enunţurile de mai jos, corectând greşelile, indiferent de natura lor:
3. Fii cuminte cum n-ai fost, nu fii prost cum ai mai fost!
1. Prezentaţi patru elemente care asigură poziţia corectă la scris a elevului din clasa I.
8 puncte
2. Enumeraţi zece etape ale unei lecţii de literatură română la clasa a III-a, în care se predă un
text epic (prima lecţie). Argumentaţi succesiunea etapelor. 22 puncte
Învățătoare- maghiară-
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR
iulie 2008
Probă scrisă la LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
- institutori / învăţători (MA) -
Varianta 1
Scrieţi un eseu, de 1-2 pagini, în care să caracterizaţi un personaj masculin sau feminin
dintr-un roman, la alegere.
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conţinutul
eseului, se acordă 10 de puncte, iar pentru redactarea eseului, se acordă 5 puncte
(organizarea ideilor în scris – 1 puncte; utilizarea limbii literare – 1 puncte; abilităţi de analiză şi
de argumentare – 1 puncte; ortografie şi punctuaţie – 1 puncte; lizibilitate şi aşezare în pagină -
1 puncte).
1. Menţionaţi câte un sinonim pentru sensul din text al fiecăruia dintre următoarele cuvinte: a se
familiariza, amănunt, a nara. 3 puncte
2. Precizaţi valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: „Fata venise la noi pentru a-şi spune
oful.” 4 puncte
4. Alcătuiţi câte un enunţ potrivit pentru sensul fiecăruia dintre următoarele cuvinte:
(b) Membrii aceia din comisie erau colegii lui Maria. 3 puncte
În cadrul lecţiilor de citire şi de scriere, există mai multe etape ale predării-învăţării unui sunet
nou şi a literei corespunzătoare. Enumeraţi şase dintre aceste etape.
15 puncte
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR
iulie 2008
Probă scrisă la LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
- institutori / învăţători (MA) -
Varianta 2
Scrieţi un eseu, de 1-2 pagini, în care să prezentaţi succinct subiectul unui roman de Mihail
Sadoveanu.
• precizarea a două caracteristici ale speciei literare romanul, care se regăsesc în una din cele
două opere literare menţionate;
• evidenţierea, prin referire la opera literară aleasă, a două particularităţi ale romanului scris de
Mihail Sadoveanu (de exemplu: titlu, temă, surse de inspiraţie, formula estetică, tipul de
narator / perspectiva narativă, compoziţie, stil etc.);
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 1 pagină.
1. Menţionaţi câte un sinonim pentru sensul din text al fiecăruia dintre următoarele cuvinte: citeţ,
obraznic, a cere. 3 puncte
2. Menţionaţi valoarea morfologică şi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: ,,După ce îl certă
învăţătoarea, George ţuşti acasă.” 4 puncte
3. Conjugaţi la modul indicativ, timpul prezent verbul a se recrea. 3 puncte
4. Alcătuiţi câte un enunţ potrivit pentru sensul fiecăruia dintre următoarele cuvinte: capi, capuri,
capete. 3 puncte
5. Rescrieţi enunţurile de mai jos, corectând greşelile, indiferent de natura lor:
(a) Ştii cumva care dintre ei îi oşan, respectiv oltean?
(b) S-a rănit la palme şi la un genunchi, iar acum se bandajază. 2 puncte
15 puncte
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR
iulie 2008
Probă scrisă la LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
- institutori / învăţători (MA) -
Varianta 3
Scrieţi un eseu, de 1-2 pagini, în care să caracterizaţi personajul preferat din nuvela socială
Moara cu noroc de Ioan Slavici.
conflictelor;
1. Menţionaţi câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al următoarelor cuvinte: handicap,
precaut, a cere. 3 puncte
3. Alcătuiţi câte un enunţ potrivit pentru sensul fiecăruia dintre următoarele cuvinte:
(b) Fii cuminte cum n-ai fost, nu fii prost cum ai mai fost! 3 puncte
Prezentaţi patru elemente care asigură poziţia corectă la scris a elevului din clasa I.
profesori
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR
iulie 2008
Probă scrisă la LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
- profesori -
Varianta 1
♦ Timpul efectiv de lucru este de patru ore.
♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
♦ Răspunsurile candidatului vor respecta prevederile următoarelor instrumente
normative: DOOM, 2005; GLR, vol. I-II, 1966.
1. Motivaţi rolul a trei semne de punctuaţie diferite din secvenţa următoare: ,,Apoi,
încet-încet m-am furişat printer oameni, şi unde-am croit-o la fugă spre Humuleşti,
uitându-mă înapoi să văd nu mă ajunge moşneagul?”
3 puncte
2. Transformaţi în vorbire indirectă replica humuleşteanului (,,Dă pace băietului,
moşule, zise un humuleştean de-ai noştri, că-i feciorul lui Ştefan a Petrei, gospodar de
la noi din sat, şi ţi-i găsi beleaua cu dânsul pentru asta.”), precizând două modificări
apărute în transformare.
3 puncte
3. Demonstraţi prin trei argumente caracterul oral, popular al stilului din textul dat.
3 puncte
4. Precizaţi mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului prin care s-au format
cuvintele din text: ,,dânsul”, ,,negustoria”, ,,vânzare”. 3 puncte
5. Menţionaţi câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: ,,belea”, ,,a
chiti”, ,,a spurca”. 3 puncte
6. Precizaţi valoarea morfologică din textul dat a cuvintelor subliniate: ,,Căci îmi era
acum a scăpare de dânsul, drept să vă spun.”
3 puncte
7. Motivaţi rolul în frază al cuvântului subliniat: ,,…şi unde-am croit-o la fugă spre
Humuleşti…” 3 puncte
8. Formulaţi enunţuri cu următoarele ortograme: niciodată, nici o dată, nici odată,
precizând, pe rând, valoarea fiecărui lexem (cuvânt). 3 puncte
9. Precizaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: ,, Apoi bine că ştiu a cui eşti, măi
ţică! ian stai oleacă, să te duc eu la tată-tău…”. 3 puncte
10. Transcrieţi din text trei propoziţii subordonate, precizându-le felul (după modelul: ,,
când am auzit eu de tata” = propoziţie subordonată circumstanţială de timp).
3 puncte
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
1. Analizaţi natura evaluării şi argumentaţi contribuţia acesteia la creşterea calităţii
educaţiei. 20 de puncte
În redactarea eseului, veţi avea în vedere următoarele repere:
- definirea evaluării;
- specificarea problematicii evaluării;
- analiza funcţiilor evaluării;
- clasificări ale tipurilor de evaluare;
- prezentarea succintă a metodelor de evaluare (tradiţionale şi alternative).
1. Motivaţi rolul a trei semne de punctuaţie diferite, selectate din textul de mai sus.
3 puncte
2. Transformaţi în vorbire indirectă replica personajului Gâtlan (,,- Ia poftim, puiculiţă, de
cinsteşte dumneta întâi! să vedem, poate c-ai pus ceva într-însul.”), precizând două
modificări apărute în transformare. 3 puncte
3. Demonstraţi prin trei argumente caracterul oral, popular al stilului din textul dat.
3 puncte
4. Precizaţi mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului prin care s-au format
cuvintele din text: ,,dumneta”, ,,crâşmăriţa”, ,,sărutare”. 3 puncte
5. Menţionaţi câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: ,,iute”, ,,a
cinsti”, ,,a dovedi”. 3 puncte
6. Precizaţi valoarea morfologică din textul dat a următoarelor cuvinte: ,,şi” (,,ni s-a şi
înfăţoşat”), ,,la” (,,molfăind la pere uscate”), ,,zău” (,,Şi, zău, mare pomană şi-a făcut”).
3 puncte
7. Conjugaţi la indicativ - prezent, respectiv la conjunctiv – prezent verbele: a crăpa şi a
absolvi. 3 puncte
8. Transcrieţi din text câte o structură în care verbul a fi este folosit cu următoarele
valori: predicativă, copulativă, de auxiliar morfologic. 3 puncte
9. Precizaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: ,,râzându-i ochii, şi, după ce gustă
puţin, se roagă să n-o zăbovim, că mai are şi alţi muşterei”. 3 puncte
10. Transcrieţi din text trei propoziţii subordonate, precizându-le felul (după modelul:
,,căci eram flămânzi ca nişte lupi!” = propoziţie subordonată circumstanţială de cauză).
3 puncte
7 iulie 2008
Varianta 1
Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
Timpul efectiv de lucru este de patru ore.
În realizarea eseului, veţi face referiri la următoarele repere: spaţii specifice, suprafeţe
recomandate, dotarea cu materiale şi echipamente informatice şi audiovizuale.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.
- definirea evaluării;
- specificarea problematicii evaluării;
- analiza funcţiilor evaluării;
- identificarea şi aprecierea elementelor de reformă în domeniul evaluării şcolare, în
învăţământul preuniversitar din România.
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
7 iulie 2008
Varianta 2
Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
Timpul efectiv de lucru este de patru ore.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
7 iulie 2008
Varianta 3
Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
Timpul efectiv de lucru este de patru ore.
În realizarea eseului, veţi face referiri la următoarele repere: spaţii specifice, suprafeţe
recomandate, dotarea cu materiale şi echipamente informatice şi audiovizuale.
- definirea evaluării;
- specificarea problematicii evaluării;
- analiza funcţiilor evaluării;
- identificarea şi aprecierea elementelor de reformă în domeniul evaluării şcolare, în
învăţământul preuniversitar din România.
CAPITOLUL II
4. Scrierea formelor verbale indicate: creez, creezi, creează, creăm, creaţi, creează; (eu)
continui – DOOM 2005 / (eu) continuu – DOOM 1982, (tu) continui, continuă,
continuăm, continuaţi, continuă. (5 p. x 2) 10 puncte
iulie 2008
Varianta 1
- text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente (introducere-cuprins-
încheiere); construcţia paragrafelor subliniază ideile; succesiunea logică a ideilor - 2 p.;
- părţile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu există un echilibru între ele; ideile
sunt, în general, subliniate prin paragrafe - 1 p.
2. Utilizarea limbii literare: 2
puncte
- stil şi vocabular adecvate conţinutului eseului, claritatea enunţului, varietatea lexicului - 2 p.;
- stil şi vocabular parţial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor - 1 p.
3. Abilităţile de analiză şi de argumentare: 2
puncte
- ideile urmează o succesiune logică şi sunt susţinute prin argumente prezentate într-un mod
persuasiv; abilitatea de interpretare critică şi personală - 2 p.;
- încercări de a susţine ideile prin argumente; elemente de interpretare, dar rezultat
neconvingător - 1 p.
4. Ortografia (0-2 erori: 1 p.) şi punctuaţia (0-3 erori: 1 p.). 2
puncte
2. Alcătuirea corectă a enunţurilor şi precizarea valorilor morfologice: De vii cu mine, poate vei
mai uita de probleme. (conjuncţie simplă subordonatoare); Apoi de, crezi că te va înţelege?
(interjecţie); Omul de vine e fratele meu. (pronume relativ, echivalent al lui care) Lipseşte un
„de” din text. (substantiv – în metalimbaj).
2 puncte
3. Valori morfologice: îi – pronume personal, plăcea – verb predicativ, lui – articol hotărât
proclitic, ce – pronume relativ.
4. Conjugarea corectă a celor două verbe: plac, placi, place, plăcem, plăceţi, plac; mă recreez,
te recreezi, se recreează, ne recreăm, vă recreaţi, se recreează. 5 puncte
B. (10 puncte)
1. Construirea corectă a celor patru enunţuri. (1 p.+1 p.+1 p.+1 p.) 4 puncte
C. (5 puncte)
1. Viii cu viii, morţii cu morţii.
1. (15 puncte)
a) Se acordă 5 p. dacă se precizează corect: titlul lecţiei, clasa, subiectul, obiectivele operaţionale,
tipul lecţiei, metode şi procedee, materialul bibliografic, dificultăţile anticipate;
b) Se acordă 10 puncte. pentru structura şi desfăşurarea lecţiei.
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
iulie 2008
Varianta 2
1. Precizarea a patru caracteristici ale speciei literare romanul, care se regăsesc în una din cele
două opere literare menţionate (de exemplu: specie epică în proză, de mare întindere, planuri
narative, conflicte, acţiune complexă, personaje numeroase, perspectiva narativă, stil,
diversitate tipologică etc.).
2. Evidenţierea argumentată a două particularităţi ale romanului scris de Mihail Sadoveanu, prin
referire la opera literară aleasă (de exemplu: titlu, temă, surse de inspiraţie, formula estetică,
tipul de narrator / perspectiva narativă, compoziţie, stil etc.):
4 puncte
- evidenţierea argumentată a două particularităţi ale romanului scris de Mihail Sadoveanu, prin
referire la opera literară aleasă - 4 p.;
- menţionarea unor particularităţi ale romanului scris de Mihail Sadoveanu, fără explicaţii sau
exemple - 1 p.
4 puncte
- prezentarea argumentată a personajului principal din romanul ales, prin referire la trăsături şi
la mijloace de caracterizare - 4 p.;
- prezentarea parţială a personajului principal din romanul ales, cu unele referiri la trăsături şi /
sau la mijloace de caracterizare - 2 p.;
- simpla menţionare a unor trăsături şi/ sau a unor mijloace de caracterizare, fără explicaţii sau
exemple - 1 p.
- comentarea începutului şi a finalului romanului ales, cu unele referiri la relaţia dintre ele - 2 p.;
- stil şi vocabular adecvate conţinutului eseului, claritatea enunţului, varietatea lexicului - 2 p.;
- stil şi vocabular parţial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor - 1 p.
3. Abilităţile de analiză şi de argumentare: 2
puncte
- ideile urmează o succesiune logică şi sunt susţinute prin argumente prezentate într-un mod
persuasiv; abilitatea de interpretare critică şi personală - 2 p.;
- încercări de a susţine ideile prin argumente; elemente de interpretare, dar rezultat
neconvingător - 1 p.
4. Ortografia (0-2 erori: 1 p.) şi punctuaţia (0-3 erori: 1 p.). 2
puncte
A. (15 puncte)
1. Exemple de răspuns: ,,cuminte” – aşezat, liniştit, cu judecată etc.; ,,molcum” – liniştit, lin,
domol etc.; ,,a aşeza” – a rândui, a aranja, a pune (într-o anumită ordine) etc.; ,,iute” –
prompt, rapid, în grabă etc. (1 p. + 1 p. + 1 p.
+ 1 p.) 4 puncte
2. Exemple de răspuns: cuvânt derivat - ,,frăţiorii” etc.; cuvinte compuse - ,,cuminte”, ,,căci”
etc. (1 p. + 1 p.)
2 puncte
3. Valoarea morfologică a cuvintelor: ,,se” – pronume reflexiv; ,,mai” – adverb de mod; ,,prin” –
prepoziţie (compusă); ,,casă” – substantiv (comun). (1 p. + 1 p. + 1 p. + 1 p.) 4
puncte
4. Funcţia sintactică a cuvintelor: ,,a se scărmăna” – complement direct; ,,săi” – atribut
adjectival. (1 p. + 1 p.)
2 puncte
5. Conjugarea corectă: crăp, crăpi, crapă, crăpăm, crăpaţi, crapă. 3
puncte
B. (10 puncte)
1. Construcţia corectă a enunţurilor. (1 p. + 1 p. + 1 p. + 1 p. + 1 p.) 5
puncte
2. Construcţia corectă a enunţurilor. (1 p. + 1 p.) 2
puncte
3. Construcţia corectă a enunţului. (1 p.) 1
puncte
4. Construcţia corectă a enunţurilor. (1 p. + 1 p.) 2
puncte
C. (5 puncte)
4. Arbitrii aceia sobri nu prea îl agreează pe oşeanul nostru.
5. S-a rănit la un genunchi, la palme, iar acum se bandajează.
6. O pieptăn pe fetiţa aceea frumoasă în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară.
Total test: 90 de puncte. Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota se stabileşte prin
împărţirea la 10 a punctajului obţinut.
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
iulie 2008
Varianta 3
1. Evidenţierea unor elemente folosite în construcţia nuvelei sociale Moara cu noroc de Ioan
Slavici (temă, acţiune, conflicte, moduri de expunere): 4 puncte
- evidenţierea corectă/ nuanţată a celor patru elemente folosite în construcţia nuvelei sociale – 4
p.;
- evidenţierea parţială a celor patru elemente folosite în construcţia nuvelei sociale sau
evidenţierea correct / nuanţată a două-trei elemente dintre cele date în cerinţă – 2 p.;
- evidenţierea unui singur element de construcţie a subiectului sau menţionarea unor aspect
corespunzătoare cerinţei, fără explicaţiile necesare – 1 p.
conflictelor: – 2 p.;
- simpla menţionare a unor trăsături ale personajului, fără referire explicită la conflict – 1 p.
4 puncte
- menţionarea unor mijloace / procedee de caracterizare a personajului ales, fără exemple sau
explicaţii – 1 p.
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre personajul ales; utilizarea mijloacelor
lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri, ca şi a unor structuri, conectori sau tehnici
argumentative – 4 p.;
- exprimarea unui punct de vedere despre personajul ales, fără încercare de argumentare – 1 p.
- stil şi vocabular adecvate conţinutului eseului, claritatea enunţului, varietatea lexicului - 2 p.;
- stil şi vocabular parţial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor - 1 p.
3. Abilităţile de analiză şi de argumentare: 2
puncte
- ideile urmează o succesiune logică şi sunt susţinute prin argumente prezentate într-un mod
persuasiv; abilitatea de interpretare critică şi personală - 2 p.;
- încercări de a susţine ideile prin argumente; elemente de interpretare, dar rezultat
neconvingător - 1 p.
4. Ortografia (0-2 erori: 1 p.) şi punctuaţia (0-3 erori: 1 p.). 2
puncte
A. (15 puncte)
1. Exemple de răspuns: ,,a cuprinde” – a include, a conţine, a îngloba, a avea, a încăpea etc.;
,,a intra” – a încăpea, a avea loc etc.; ,,mai ales” – îndeosebi, în special, mai cu seamă etc.; ,,în
preajma” – în jurul, pe lângă, de jur împrejurul etc.
(1 p. + 1 p. + 1 p. + 1 p.) 4 puncte
3. Valoarea morfologică a cuvintelor: ,,o” – numeral cardinal (cu valoare adjectivală); ,,lungă” –
adjectiv (propriu-zis/ calificativ); ,,cu” – prepoziţie (simplă); ,,şi” – conjuncţie simplă
coordonatoare (copulativă). (1 p. + 1 p. + 1 p. + 1 p.) 4 puncte
4. Funcţia sintactică a cuvintelor: ,,cele două” – atribut adjectival; ,,intra” – complement direct;
,,tovarăşi” – subiect. (1 p. + 1 p. + 1 p.) 3 puncte
5. Ultima propoziţie subordonată atributivă: ,,în care vânătorii vechi îşi istorisesc isprăvile”.
2 puncte
B. (10 puncte)
(1 p. + 1 p. + 1 p.) 2 puncte
C. (5 puncte)
1. (8 puncte) Prezentarea a patru elemente care asigură poziţia corectă, de exemplu: spatele
drept, mâna dreaptă cu cotul pe bancă, tălpile piciorelor pe podea, pieptul la distanţă de un
pumn de bancă, caietul înclinat spre stânga şi ţinut cu mâna stângă etc. (2 p. + 2 p. + 2 p. + 2
p.) 8 puncte
2. (22 de puncte) Enumerarea a zece etape ale unei lecţii de literatură română la clasa a III-a,
în care se predă un text epic, prima lecţie, de exemplu: citirea textului de către elev sau de către
învăţător, întrebări în legătură cu textul, citirea pe fragmente, explicarea cuvintelor şi folosirea
lor în structuri noi, povestirea fragmentului, formularea ideii principale, citirea model, citirea după
model, povestirea după planul de idei, exerciţii de cultivare a limbii (1 p. + 1 p. + 1 p. + 1 p. + 1
p. + 1 p. + 1 p. + 1 p. + 1 p. +1 p.); argumentarea/ motivarea corectă a succesiunii etapelor:
câte 1 punct pentru fiecare etapă = 10 puncte; se acordă 2 puncte pentru încadrarea strictă în
cerinţa dată.
Total test: 90 de puncte. Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota se stabileşte prin împărţirea
la 10 a punctajului obţinut.
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
iulie 2008
Varianta 1
- text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente (introducere-cuprins-
încheiere); construcţia paragrafelor subliniază ideile; succesiunea logică a ideilor - 1 p.;
- părţile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu există un echilibru între ele; ideile
sunt, în general, subliniate prin paragrafe – 0,5 p.
2. Utilizarea limbii literare: 1
punct
- stil şi vocabular adecvate conţinutului eseului, claritatea enunţului, varietatea lexicului - 1 p.;
- stil şi vocabular parţial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor – 0,5 p.
3. Abilităţile de analiză şi de argumentare: 1
punct
- ideile urmează o succesiune logică şi sunt susţinute prin argumente prezentate într-un mod
persuasiv; abilitatea de interpretare critică şi personală - 1 p.;
2 Valori morfologice: venise – verb predicativ; pentru – prepoziţie simplă; -şi – pronume
reflexiv; oful – substantiv. (1 p.+1 p.+1 p.+1 p.) 4 puncte
3. Conjugarea corectă a celor două verbe: creez, creezi, creează, creăm, creaţi, creează.
3 puncte
5. Corectarea enunţurilor:
(a) Am observat că tot nu ştii să scrii corect cu un „i” sau cu doi „i”.
(b) Membrii aceia din comisie erau colegii Mariei. 3 puncte
iulie 2008
Varianta 2
1. Precizarea a patru caracteristici ale speciei literare romanul, care se regăsesc în una din cele
două opere literare menţionate (de exemplu: specie epică în proză, de mare întindere, planuri
narative, conflicte, acţiune complexă, personaje numeroase, perspectiva narativă, stil,
diversitate tipologică etc.).
2. Evidenţierea argumentată a două particularităţi ale romanului scris de Mihail Sadoveanu, prin
referire la opera literară aleasă (de exemplu: titlu, temă, surse de inspiraţie, formula estetică,
tipul de narrator / perspectiva narativă, compoziţie, stil etc.):
4 puncte
- evidenţierea argumentată a două particularităţi ale romanului scris de Mihail Sadoveanu, prin
referire la opera literară aleasă - 4 p.;
4 puncte
B. Redactare - 5 puncte (Punctele pentru redactare se acordă numai dacă răspunsul se încadrează în
- text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente (introducere-cuprins-
încheiere); construcţia paragrafelor subliniază ideile; succesiunea logică a ideilor - 1 p.;
- părţile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu există un echilibru între ele; ideile
sunt, în general, subliniate prin paragrafe – 0,5 p.
2. Utilizarea limbii literare: 1
punct
- stil şi vocabular adecvate conţinutului eseului, claritatea enunţului, varietatea lexicului - 1 p.;
- stil şi vocabular parţial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor – 0,5 p.
3. Abilităţile de analiză şi de argumentare: 1
punct
- ideile urmează o succesiune logică şi sunt susţinute prin argumente prezentate într-un mod
persuasiv; abilitatea de interpretare critică şi personală - 1 p.;
iulie 2008
Varianta 3
1. Evidenţierea unor elemente folosite în construcţia nuvelei sociale Moara cu noroc de Ioan
Slavici (temă, acţiune, conflicte, moduri de expunere): 2 puncte
- - evidenţierea unui singur element de construcţie a subiectului sau menţionarea unor aspect
corespunzătoare cerinţei, fără explicaţiile necesare – 1 p.
- text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente (introducere-cuprins-
încheiere); construcţia paragrafelor subliniază ideile; succesiunea logică a ideilor - 2 p.;
- părţile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu există un echilibru între ele; ideile
sunt, în general, subliniate prin paragrafe - 1 p.
2. Utilizarea limbii literare: 2 puncte
- stil şi vocabular adecvate conţinutului eseului, claritatea enunţului, varietatea lexicului - 2 p.;
- stil şi vocabular parţial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor - 1 p.
3. Abilităţile de analiză şi de argumentare: 2 puncte
- ideile urmează o succesiune logică şi sunt susţinute prin argumente prezentate într-un mod
persuasiv; abilitatea de interpretare critică şi personală - 2 p.;
- încercări de a susţine ideile prin argumente; elemente de interpretare, dar rezultat
neconvingător - 1 p.
4. Ortografia (0-2 erori: 1 p.) şi punctuaţia (0-3 erori: 1 p.). 2 puncte
(0,5 p. x 8) 4 puncte
(1 p. + 1) 2 puncte
3 puncte
5. Rescrieţi enunţurile de mai jos, corectând greşelile, indiferent de natura lor:
(b) Fii cuminte cum n-ai fost, nu fi prost cum ai mai fost! 3 puncte
Prezentarea a patru elemente care asigură poziţia corectă, de exemplu: spatele drept, mâna
dreaptă cu cotul pe bancă, tălpile piciorelor pe podea, pieptul la distanţă de un pumn de bancă,
caietul înclinat spre stânga şi ţinut cu mâna stângă etc.
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR
iulie 2008
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
BAREM DE CORECTARE ŞI DE NOTARE
- profesori -
Varianta 1
2. (15 puncte)
a) Se acordă câte 3 p. pentru fiecare item corect formulat. (3 p. + 3 p. + 3 p.) 9 puncte
b) Se acordă 6 p. pentru baremul corect formulat, distribuite astfel:
- câte 1 p. pentru indicarea răspunsului corect pentru fiecare item;
(1 p. + 1 p. + 1 p.) 3 puncte
- câte 1 p. pentru distribuirea punctajului indicat. (1 p. + 1 p. + 1 p.) 3 puncte
2. (10 puncte)
a) Se acordă 2 p. pentru definirea corectă a metodei alese.
b) Se acordă 5 p. pentru caracterizare.
c) Se acordă 3 p. pentru prezentarea exemplului de utilizare la disciplina de concurs.
2. (15 puncte)
a) Se acordă 6 p. pentru definirea corectă a tipologiei itemilor.
(2 p. + 2 p. + 2 p.) 6 puncte
b) Se acordă 5 p. pentru formularea corectă a fiecărui tip de item:
(1 p. + 1 p. +1 p. + 1 p. + 1 p.) 5 puncte
b) Se acordă 4 p. pentru formularea corectă a baremului:
4 puncte
7 iulie 2008
Varianta 1
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem.
C. Conţinut - 20 de puncte
3. Evidenţierea modului de gestionare a spaţiilor specifice şi a suprafeţelor recomandate unui CDI-
10 puncte
- text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente (introducere-cuprins-
încheiere); construcţia paragrafelor subliniază ideile; succesiunea logică a ideilor - 2 p.;
- părţile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu există un echilibru între ele; ideile
sunt, în general, subliniate prin paragrafe - 1 p.
2. Utilizarea limbii literare: 2
puncte
- stil şi vocabular adecvate conţinutului eseului, claritatea enunţului, varietatea lexicului - 2 p.;
- stil şi vocabular parţial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor - 1 p.
3. Abilităţile de analiză şi de argumentare: 2
puncte
- ideile urmează o succesiune logică şi sunt susţinute prin argumente prezentate într-un mod
persuasiv; abilitatea de interpretare critică şi personală - 2 p.;
- încercări de a susţine ideile prin argumente; elemente de interpretare, dar rezultat
neconvingător - 1 p.
4. Ortografia (0-2 erori: 1 p.) şi punctuaţia (0-3 erori: 1 p.). 2
puncte
definirea evaluării; 6
puncte
specificarea problematicii evaluării; 6
puncte
analiza funcţiilor evaluării; 10
puncte
identificarea şi aprecierea elementelor de reformă în domeniul evaluării şcolare, în
învăţământul preuniversitar din România. 8
puncte
Total test: 90 de puncte. Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota se stabileşte prin
împărţirea la 10 a punctajului obţinut.
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
7 iulie 2008
Varianta 2
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem.
A. Conţinut - 20 de puncte
1. Evidenţierea modului de gestionare (dezvoltare, evidenţă, prelucrare, organizare şi comunicare) a
fondului documentar clasic (cărţi, reviste, cataloage etc.) - 10 puncte
2. Evidenţierea modului de gestionare (dezvoltare, evidenţă, prelucrare, organizare şi
comunicare) a fondului documentar modern (CD, CD-ROM, DVD, baze de date, documente
electronice etc.) -
10 puncte
B. Redactare - 10 puncte (Punctele pentru redactare se acordă numai dacă răspunsul se
- text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente (introducere-cuprins-
încheiere); construcţia paragrafelor subliniază ideile; succesiunea logică a ideilor - 2 p.;
- părţile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu există un echilibru între ele; ideile
sunt, în general, subliniate prin paragrafe - 1 p.
2. Utilizarea limbii literare: 2
puncte
- stil şi vocabular adecvate conţinutului eseului, claritatea enunţului, varietatea lexicului - 2 p.;
- stil şi vocabular parţial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor - 1 p.
3. Abilităţile de analiză şi de argumentare: 2
puncte
- ideile urmează o succesiune logică şi sunt susţinute prin argumente prezentate într-un mod
persuasiv; abilitatea de interpretare critică şi personală - 2 p.;
- încercări de a susţine ideile prin argumente; elemente de interpretare, dar rezultat
neconvingător - 1 p.
4. Ortografia (0-2 erori: 1 p.) şi punctuaţia (0-3 erori: 1 p.). 2
puncte
Total test: 90 de puncte. Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota se stabileşte prin
împărţirea la 10 a punctajului obţinut.
7 iulie 2008
Varianta 3
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem.
D. Conţinut - 20 de puncte
1. Evidenţierea modului de gestionare a spaţiilor specifice şi a suprafeţelor recomandate unui
CDI-
10 unc
te
2. Evidenţierea modului de dotare cu materiale şi echipamente informatice şi audiovizuale
specifice unui CDI - 10
puncte
B. Redactare - 10 puncte (Punctele pentru redactare se acordă numai dacă răspunsul se
- text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente (introducere-cuprins-
încheiere); construcţia paragrafelor subliniază ideile; succesiunea logică a ideilor - 2 p.;
- părţile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu există un echilibru între ele; ideile
sunt, în general, subliniate prin paragrafe - 1 p.
2. Utilizarea limbii literare: 2
puncte
- stil şi vocabular adecvate conţinutului eseului, claritatea enunţului, varietatea lexicului - 2 p.;
- stil şi vocabular parţial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor - 1 p.
3. Abilităţile de analiză şi de argumentare: 2
puncte
- ideile urmează o succesiune logică şi sunt susţinute prin argumente prezentate într-un mod
persuasiv; abilitatea de interpretare critică şi personală - 2 p.;
- încercări de a susţine ideile prin argumente; elemente de interpretare, dar rezultat
neconvingător - 1 p.
4. Ortografia (0-2 erori: 1 p.) şi punctuaţia (0-3 erori: 1 p.). 2
puncte
5. Aşezarea corectă a textului în pagină (1p.), lizibilitatea (1 p.). 2
puncte
definirea evaluării; 6
puncte
specificarea problematicii evaluării; 6
puncte
analiza funcţiilor evaluării; 10
puncte
identificarea şi aprecierea elementelor de reformă în domeniul evaluării şcolare, în
învăţământul preuniversitar din România. 8
puncte
Total test: 90 de puncte. Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota se stabileşte prin
împărţirea la 10 a punctajului obţinut.
CAPITOLUL III
TESTUL-GRILĂ NR. 1
a. derivare progresivă
b. derivare stadială
a. sarmală
b. ţărance
c. ucrainieni
d. aragaze
a. predicţie
b. antecliză
c. prezumţie
d. dicţie
a. aromân
b. istroromân
c. macedonean
d. meglenoromân
b. pretext invocat de cineva, aparent credibil, dar care are o raţiune ascunsă
a. toate
c. numai a doua
b. numai a doua
d. toate
Sune corecte:
d. toate
a. toate
a. 4 semivocale şi 3 vocale
b. 7 semivocale
c. 7 vocale
d. 4 vocale şi 3 semivocale
15. Avem două hiaturi în:
a. poezioară
b. poeziilor
c. poetei
d. poetesei
a. nici o greşală
b. 1 greşală
c. 2 greşeli
d. 3 greşeli
17. Enunţul ,,De cât rău aţi îndurat se ştie că dumneavoastră înşişi fii-veţi mai acri şi, chiar mai sobrii,
decât maeştri aceia care vor prezida procesul.” conţine:
a. 6 greşeli
b. 4 greşeli
c. 5 greşeli
d. 7 greşeli
a. turcă
b. neogreacă
c. slavă
d. franceză
19. Substantivul impiegat este de origine:
a. spaniolă
b. italiană
c. franceză
d.portugheză
a. zgaibă
b. zgardă
c. zgârci
d. zgâria
a. radical+sufix modal-temporal+desinenţă
a. rădăcină+sufix modal-temporal+desinenţă
b. radical+sufix derivativ
c. rădăcină+sufix derivativ+desinenţă
d. radical+sufix derivativ+desinenţă
b. rădăcină+sufixe
c. radical+desinenţe
d. radical+sufix modal-temporal+desinenţă
a. radical+articol hotărât
b. rădăcină+desinenţă
c. radical(=rădăcină)+desinenţă+articol hotărât
d. rădăcină+articol hotărât
a. radical+desinenţă
b. rădăcină+sufix+desinenţă
c. prefix+rădăcină+desinenţă
d. radical+sufix+desinenţă
26. Cuvântul subliniat din enunţul: ,,De ce-l consideri tâmpit ?”
29. Secvenţa subliniată din textul:,,Făra a fi fost profesor, tot i-a ştiut explica foarte bine.” este:
31. ,,Se va fi prezentând el onorabil, însă nimeni nu-l ia în serios.” Secvenţa subliniată este:
32. În enunţul:,,Nu se ştie datorită căruia s-a terminat jocul.”, secvenţa subliniată este:
a. compl. direct /subst. propriu (însoţit de art. posesiv şi art. hotărât), Ac. cu prep.
35. Cuvântul subliniat di enunţul:,, Le vei ânmâna cărţi tuturor celor din sală?” este:
a. chit că
b. numai că
c. aşa că
d. doar că
a. numai propriu-zisă
b. exclusiv fonetice
c. exclusiv flexionare
40. Există unele adverbe care, din perspectiva categoriei comparaţiei, cunosc exclusiv:
a. gradul comparativ
d. altă variantă
41. Structura frazei:,, Crede-mă că era atât de frumoasă de-ţi era mai mare dragu.l” este:
a. PP+CD+CNS
b. PP+CI+CNS
c. PP+CD+ATR
d. PP+CI+ATR
42. Subordonata din fraza:,,Cum se face că nu mi-ai spus pâna acum?”este:
a. completivă directă
b. modală
c. predicativă
d. subiectivă
43.,, Având darul să prezică cu exactitate, omul acesta era cu neputinţă să nu desluşească ceva din
mintea celor care-l obligau să tacă.” Structura frazei este:
a. AT+PP+CD+AT+CD
b. CD+PP+SB+AT+CI
c. AT+PP+SB+AT+CD
d. AT+PP+SB+AT+CI
44. Subordonata din fraza:,, Dacă s-a aşezat lângă sobă, bunica s-a şi apucat de împletit.” este:
a. temporală
b. condiţională
c. modală
d. altă variantă
a. completivă indirectă
b. completivă directă
c. subiectivă
d. cauzală
TESTUL-GRILĂ NR. 2
I. FONETICĂ, LEXIC, ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE, ISTORIA LIMBII ROMÂNE:
a. diligenţă, măritiş
b. marcă, bronz
c. but, geniu
d. ostentativ, demonstrativ
c. furios, turbat
a. ca ziua
b. pe curând
c. bravo!, halal!
d. succes
5. Cuvântul subliniat din sintagma ,,spirit olimpian” este în raport de sinonimie cu:
a. reprobabil
b. senin
c. judicios
d. serafic
a. fetei insăşi
b. întreg stadionul
c. ei uscă
d. prăjitură cu căpşune
a. reporteraş
b. repauzare
c. hilocuvânt
d. obstretică
b. derivare regresivă
c. derivare parasintetică
d. compunere
a. a binevoi
b. dumneavoastră
c. Munţii Sebeşului
d. Aleea Salcâmilor
a. arhaismele
b. muntenismele
c. ardelenismele
d. oltenismele
a. un regionalism fonetic
b. un regionalism lexical
c. un regionalism gramatical(morfologic)
d. un arhaism
a. linia de dialog
b. linia de pauză
c. liniuţa de unire(cratima)
d. apostroful
b. Bulevardul 1848
c. Institutul de Lingvistică
d. Strada Primăverii
17. Enunţul: ,,Drăguţ i-i din parte-i să nu-ţi creieze iar aceleaşi probleme ambigui măcar că
a. 3 greşeli
b. 4 greşeli
c. 6 greşeli
d. 7 greşeli
a. 1 greşală
b. 2 greşeli
d. 3 greşeli
a. în repetiţii
d. între două numerale care arată limitele unei distanţe sau ale unui interval de timp
20. Punctul nu este utilizat în unele abrevieri când:
a. PP+CZ+PR
b. PP+CŢ+CZ+CD
c. PP+CŢ+CZ+PR
d. altă variantă
22. Fie fraza: ,,Cum se întâmplă că a mai rămas de stabilit unde îi veţi caza, mai că-mi vine să vă consider
nişte neserioşi.” Structura frazei este:
a. CZ+SB+SB+PP+SB+SB
b. CZ+SB+CD+PP+SB
c. CZ+CD+SB+PP+CD
d. CZ+SB+CD+PP+SB+SB
23. Fie fraza: ,,Înveţi mai mult, ştii tot mai mult.” Subordonata este:
a. temporală
b. condiţională
c. modală comparativă
24. Fie fraza: ,,Sunt convins că tot nemulţumit va fi, de-l ajut, de nu.” Structura acesteia este:
a. PP+CI+CŢ+CŢ
b. PP+CI+CŢ
c. PP+CD+CV+CV
d. PP+CI+CV+CV
25. Structura frazei: ,,Neisprăvitule ce eşti, de ce l-ai minţit că nu nu bine ai urcat în tren că te-am şi
sunat ca să îţi cer să revii la serviciu?” este:
a. AT+PP+CD+CT+CS+CD
b. PP+PP+CD+CT+CS+CD
c. AT+PP+CI+CT+CS+CD
d. PP+CZ+CI+CT+CS+CD
27. Cuvântul subliniat din enunţul: ,,Domnule elev, cam puţin te-ai pregătit!” este:
28. În enunţul: ,,Fie-mi permis a-mi expune concluziile!” cuvântul subliniat este:
b. pred. nominal/ vb. cop. la modul conj.(cu morfenul să eliptic)+nume pred., adj., N.
d. altă variantă
29. Funcţia sintactică a cuvântului subliniat din enunţul: ,,...Şi s-a prefăcut într-o prinţesă de toată
frumuseţea.” este:
a. nume predicativ
c. compl. indirect
d. altă variantă
33. Secvenţa subliniată din enunţul: ,,Părând totul în regulă, inspectorul nu a insistat.” este:
34. Cuvântul subliniat din enunţul:,,Ştiai că şi-a schimbat bicicleta pe un câine?” este:
a. aşa-zis, aşa-numit
c. de rasă, de duh
d. cu hotărâre, la greu
38. Secvenţa subliniată din enunţul: ,,Mâniatu-te-ai, că te-am trimis la strâns paie?” este:
b. –esc, -ăsc
c. –a-, -u-, -se-, -i-, -â-
d. –a-, -ea-
a. hotele-hoteluri, chibrite-chibrituri
b. student-studentă, profesor-profesoară
a. auxiliar+rădăcină+sufix
b. auxiliar+radical+desinenţă
c. auxiliar+rădăcină+desinenţă
d. auxiliar+rădăcină+sufix+desinenţă
a. rădăcină+sufix
b.rădăcină+desunenţă
c. rădăcină+sufix+desinenţă
d. radical(=rădăcină)
a. prefix+radical+sufix
b. prefix+rădăcină+desinenţă
c. prefix+radical+sufix
d. prefix+rădăcină+sufix
a.dânsa
b. alta
c. a treia
d. aceasta
TESTUL-GRILĂ NR. 3
b. 3 greşeli
c. 4 greşeli
d. 1 greşeală
2. Enunţul: ,,Zglobii-ţi copii şi cheflii-ţi socrii au agreeat întrucâtva propria-mi opinie de a-i asculta, ca
mai demult, şi pe acei iluştri maeştri ai vioarei.”, conţine:
a. 3 greşeli
b. 6 greşeli
c. 8 greşeli
a. 3 vocale şi 4 semivocale
b. 6 vocale şi o semivocală
c. 4 vocale şi 3 semivocale
d. 7 vocale
a. 4 vocale
b. un hiat
c. un triftong
d. un diftong
5. Care dintre următoarele serii conţine numai cuvinte despărţite corect în silabe?
a. ardent
b. febril
c. incapabil
d. infam
a. zelos
b. naiv
c. prezumţios
d. indolent
9. Fie perechile de cuvinte: (1) izocrom/izocron; (2) dicţie/dicţiune; (3)marmotă/marmită,
(4)detraca/detracta. Avem:
c. sinonime în toate
d. paronime în toate
a. parvenit
b. arhivist
c. îmbogăţit
d. arhivar
11. În enunţul: ,,Acel muscal mi-a oferit în dar un muscal nou.”, secvenţele subliniate reprezintă:
a. cuvinte polisemantice
b. omonime morfologice
c. omonime parţiale
d. omonime totale
b. termenii tehnico-ştiinţifici
d. arhaismele
13. Perechea de cuvinte paludism/inpaludism reprezintă:
a. sinonime totale
b. sinonime aproximative
c. paronime
d. antonime
c. derivare regresivă
a. verbe
b. adverbe
c. articole
d. interjecţii
a. latină
b. substrat
c. slavă
d.maghiară
a. slavă
b. tracă
c. latina literară
d. latina populară
a. protoromâna
b. dacoromâna
c. istroromâna
d. aromâna
a. a trece
b. a putea
c. a afirma
d. a auzi
a. Iubirea învinge.
c. O vreau ca şefă.
d. Du-te naibii!
a. numărul
b. diateza
c. conjugarea
d. gradele de comparaţie
c. modul conjunctiv
d. modul condiţional
26. Subordonata din fraza: ,,Dacă a ajuns acasă, s-a şi apucat de treabă.” este:
a. condiţională
b. modală
c. temporală
d. altă variantă
a. modală
b. circumstanţială de loc
c. completivă indirectă
d. temporală
28. Subordonata din fraza: ,,De ce să nu-l părăsesc, dacă nu mă respectă?” este:
a. temporală
b. condiţională
c. consecutivă
d. cauzală
29. Subordonata din fraza: ,,Să-mi fi solicitat ajutorul, n-aş fi refuzat-o.” este:
a. temporală
b. condiţională
c. concesivă
d. altă variantă
30. Fie enunţul: ,,Fie ce-o fi, eu tot îl admir!”, structura frazei este:
a. PP+SB+PP
b. CV+SB+PP
c. PP+PR+CV
d. PP+PR+PP
31. Structura frazei: ,,Pe atunci nu ştiam că îi place să fie anunţat .” este:
a. PP+CD+CD
b. PP+SB+SB
c. PP+CD +SB
d. PP+CD+CI
32. În enunţul: ,,Mă caută prea des în cancelarie, situaţie care îmi displace.” Cuvântul subliniat este:
b. subiect/ subst., N.
33. Cuvântul subliniatdin enunţul: ,,Fie pâinea cât de rea,/ Tot mai bună-n ţara mea!” (proverb) este:
a. E.P.S./ adj. var., 2 term., 4 forme flexionare, N.
35. Cuvântul subliniat din enunţul: ,,În sinea lui era convins că va reuşi.” este:
36. În enunţul: ,,Din două rele îl alegi pe cel mai mic.” Cuvântul subliniat este:
d. altă variantă
c. compl. circ. de mod/ subst., Ac. cu prep.+compl. circ. de mod/ adv. cu prep.
d. compl. indirect/ subst., Ac. cu prep. +compl. circ. de mod/ adv. cu prep.
38. Cuvântul subliniat din enunţul: ,,Împotriva obiceiului său, a acţionat altfel de data aceasta.” este:
39. Cuvântul subliniat din enunţul: ,,Nu ştiu ce urmează să faci.” este:
41. Cuvântul subliniat din enunţul: ,,Se bazează numai pe banii de la părinţi.” este:
d. altă variantă
a. rădăcină+sufix+desinenţă
b. rădăcină+sufixe
c. rădăcină+sufixe+desinenţă
d. radical+desinenţă
a. radical
b. rădăcină+sufix
c. rădăcină
d. radical+desinenţă
45. Structura morfematică a verbului ,revăd este:
a. radical+desinenţă zero
c. prefix+rădăcină+sufix+desinenţă
d. prefix+rădăcină
TESTUL-GRILĂ NR. 4
1. Fie enunţul: ,,Îţi repet nene Iancule c-am aflat că fie ce-o fi ei nu te pot ajuta în continuare deoarece
cred eu nici ei nu mai au resurse.” Numărul de virgule obligatorii este:
a. 2
b. 3
c. 5
d. 7
2. În enunţul ,,Prietenia e benefică, duşmănia — malefică”, segmentul scris cursiv este:
a. cratimă
b. semn de ortografie
c. liniuţă de unire
d. linie de pauză
3. Fie formele: (planta) doi-dinţi; (peşte) nouă-ochi; show-ul; face-li-se-va. Linia de pauză apare :
a. numai în a patra
c. în toate
4. Fie tipurile de paranteze: (1) rotunde, (2) oblice şi (3) drepte. Reprezintă semne de punctuaţie:
b. numai (2)
c. numai (3)
d. toate tipurile
a. e, i, o, u
b. a. ă, î/â
c. a, e, ă, u
d. a, e, i, o, u, ă, î/â
b. un diftong ascendent
c. 2 vocale
d. un hiat
a. i-gno-ra
b. fol-clor
c. a-ni-on
d. î-năs-pri
b. numai a doua
c. numai a treia
d. toate
a. costumier
b. coşaveraj
c. golaveraj
d. (a) ierba
b. giacă/ geci
c. giacă/ giace
d. geacă/ geci
a. afect
b. concurent
c. macru
d. mag
CAPITOLUL IV
Relaţia semantico-sintactică dintre subiect şi predicat în câteva construcţii atipice
1. Descriindu-se câteva tipare sintactice complexe din sintaxa limbii române, în GALR (2008
II: 368 sqq.) se afirmă că în cadrul unor construcţii de tipul celor pe care le analizăm în
prezentul studiu avem de-a face cu construcţii atipice şi opace; în opinia noastră, putem
vorbi de structuri cel mult atipice, dar nu şi opace. Nici caracterul atipic nu corespunde în
toate cazurile realităţii, datorită frecvenţei mari în uzul limbii a unora dintre aceste tipare
sintactice.
În articolul de faţă, ne ocupăm de tipul de relaţie sintactică constituită în interiorul
sintagmei subiect-predicat în construcţiile în care predicatul se exprimă prin formă verbală
nonfinită (infinitiv, gerunziu, participiu ori supin), prin adverb, respectiv interjecţie
predicativă. Exemplificăm: Înainte de a se lăsa seara, George şi-a ajutat părinţii la
treburile gospodăreşti. Ajungând Roxana consilier financiar, s-a angajat la o bancă
prestigioasă. Chiar plecaţi părinţii de acasă, copiii s-au descurcat foarte bine. Nu e uşor
când unul da, altul ba. Mâniat din cale-afară, tata pleosc o palmă pe obrazul fetei. Când i-
am văzut pe ceilalţi, haidem şi noi la joacă.
Scopul prezentului studiu este de a evidenţia complexitatea relaţiei sintactice dintre
subiect şi predicat, precum şi de a argumenta că sintagma predicativă se constituie pe baza
aderenţei, a juxtapunerii/parataxei.
Prin aderenţă înţelegem simpla alăturare a celor două componente sintactice, fără
obligativitatea impunerii unor restricţii, respectiv imposibilitatea fenomenalizării acordului
verbal.
2. Sintagma: Subiect + Predicat verbal nonfinit
2.3. Subiectul din interiorul construcţiei infinitivale pseudoabsolute, respectiv subiectul din
interiorul construcţiei gerunziale absolute se combină cu forma verbală nonfinită (anume, cu
infinitivul sau gerunziul) în absenţa flectivului de acord verbal (de număr şi persoană): În loc
de a fi detensionată atmosfera, s-a optat pentru tăcere. Obligându-l tatăl său, Ion s-a apucat
de învăţat. Relaţia de interdependenţă nu se manifestă bilateral, ca la verbele personale, adică
atât dinspre subiect spre predicat, prin acordul impus de subiect în număr şi persoană, cât şi
dinspre predicat spre subiect, prin impunerea cazului nominativ. Coeziunea grupului subiect-
predicat este asigurată în interiorul acestor construcţii exclusiv prin recţiune, verbul-predicat
impunându-i nominalului-subiect cazul nominativ. Un argument în favoarea acceptării
recţiunii ca mijloc sintactic de relaţionare a subiectului cu infinitivul-predicat, respectiv cu
gerunziul-predicat se constituie prin analogie, anume faptul că verbul, deşi are caracter
1
Ideea că subordonarea se realizează la nivel interpropoziţional prin morfemele formelor nepersonale (anume,
sufixele gerunziului şi ale participiului) apare în gramatica generativ-transformaţională, la Pană Dindelegan (1999:
125) şi Vasiliu, Golopenţia-Eretescu (1969: 244).
2
Enciclopedia limbii române (Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001; în lucrarea de faţă abreviat ELR) este
singurul tratat academic în care construcţiile circumstanţiale cu centru verbal infinitival nu sunt incluse în rândul
„construcţiilor absolute”, dar fără a se detalia (ELR 2001: s.v. (construcţii) absolute).
nonfinit, îşi menţine şi disponibilitatea semantică de a-i atribui nominalului-subiect un rol
tematic.
2.4. În gramaticile altor limbi, se admite existenţa unui aşa-numit „nominativ absolut”,
metasintagmă terminologică prin care se înţelege că nominalul-subiect de pe lângă o formă
verbală nonfinită este liber, nerelaţionat în niciun fel de verb. O asemenea situaţie este
contrazisă de însuşi comportamentul nominalului, iar argumentele sunt următoarele: verbul
nonfinit deţine capacitatea de a-i atribui propriului subiectului un rol tematic chiar şi în absenţa
acordului verbal; între cele două poziţii sintactice (de subiect, respectiv de predicat) se
manifestă o relaţie de solidaritate; odată ce nominalul îndeplineşte un rol sintactic, acela de
subiect, nu se mai poate spune că el (nominalul) este liber, independent de orice relaţie,
absolut. A avea caracter „absolut” înseamnă a situa conţinutul în afara noţiunilor de caz
gramatical şi de rol sintactic, ceea ce nu se întâmplă în interiorul construcţiilor în discuţie.
Altfel spus, având în vedere că nominalul în nominativ de pe lângă forma verbală nonfinită
cunoaşte o restricţie semantică, respectiv o restricţie sintactică, ambele impuse de verb, nu
putem vorbi de un „nominativ absolut” ori de un „subiect absolut”3.
2.5. Acordul verbal nu reprezintă, aşadar, singurul factor decizional în vederea constituirii
grupului subiect-predicat şi, implicit, în vederea realizării predicaţiei, la fel cum verbele
impersonale sunt predicate, chiar dacă nu pot selecta un nominal-subiect în structură (Îmi
pasă de tine. Mâine se merge la biserică.). Prin extrapolare, cele expuse mai sus duc la
concluzia că şi în interiorul construcţiilor în care predicaţie se exprimă adverbial sau
interjecţional, iar nominalul-subiect este tot în nominativ, relaţia sintactică dintre subiect şi
predicatul adverbial sau interjecţional este de tip recţiune: - Aţi înţeles? Se pare că eu da,
voi nu. Băiatul hop peste gard şi a intrat în casă.
D. Irimia (2000: 338) numeşte (pro)numele-subiect al unei construcţii gerunziale absolute (extrapolând, al
oricărei construcţii complexe absolute) subiect interior: Căci voi murind în sânge ei pot să fie mari. (M.
Eminescu). Nu acceptăm ca justificată formularea, întrucât:
a. nu există un criteriu distribuţional pentru statuarea acestei poziţii sintactice, ştiut fiind că toate subiectele
sunt integrate sintactic, adică apar în interiorul unei structuri gramaticale, chiar şi în cazul lipsei unei relaţii
sintactice marcate, precum în cazul „construcţiilor absolute”;
3
Vezi şi Pomian (2008, infra Construcţiile gerunziale absolute 1.2.3.).
b. chiar dacă la baza statuării acestui tip de subiect s-a avut în vedere faptul că nominalul „absolut” este
element constitutiv al unui „circumstanţial de cauză dezvoltat”, nu se vorbeşte despre poziţii sintactice
interne vs externe;
c. ca tipar sintactic, „construcţia absolută” este complexă şi funcţionează că o propoziţie subordonată
veritabilă, fiind inferioară propoziţiei independente, dar obligatoriu superioară părţii de propoziţie,
constituenţii săi organizându-se pe baza unor coeziuni de tip special.
2.6. Participiul absolut selectează un subiect cu care se acordă în gen, număr şi caz, ca o
particularitate cu totul specială pentru limba română: Oricât m-aş strădui, mi-este cu
neputinţă să-mi imaginez că, odată verdictul pronunţat, voi putea adresa lumii un tandru
adio nepăsător. (M. Preda, Cel mai iubit dintre pământeni I: 33-34); Chiar ajuns cuţitul la
os, băieţii au continuat să sfideze legea.; Rămaşi copiii singuri acasă, au şi lăsat cărţile
deoparte.; Ajunsă Enia manager general, colegii o privesc cu alţi ochi.
2.6.1. Acordul verbului cu subiectul în gen, număr şi caz slăbeşte calitatea de verb a participiului, dar nu o
anulează. Fenomenul este similar participiilor din cadrul diatezei pasive: Televiziunea publică a fost
subordonată puterii mulţi ani. Proiectele vor fi realizate anul acestea, cu sprijinul sponsorilor. În
interiorul construcţiei absolute, participiul îşi manifestă calitatea verbală chiar mai puternic decât în
cadrul diatezei pasive. Argumentele forte sunt următoarele:
2.6.1.1. (a) Participiul din propoziţia absolută se combină cu un nominal-subiect, situat în imediata sa
vecinătate (semn al gradului înalt de coeziune), impunându-i cazul nominativ (Odată Alexandru devenit
redactor-şef al gazetei, s-a observat o schimbare radicală în bine. (construcţie absolută) vs Colegul nostru
M. C., pe care mulţi îl considerau genial, a fost numit de profesori liderul echipei olimpice naţionale.
(diateză pasivă)).
2.6.1.2. În timp ce participiile din construcţiile pasive cu operatorul pasiv a fi în structură acceptă mărci ale gradării,
ale progresiei, ale aproximării sau ale modalizării specifice adjectivului: Diamantele sunt cele mai căutate pietre
preţioase din lume. Clădirile au fost foarte avariate de tornadă. Dintotdeauna, televiziunea publică a fost mai
subordonată puterii decât televiziunile particulare. Cartea în discuţie este cam nerecomandată minorilor.,
participiile din cadrul construcţiei absolute pot fi însoţite de asemenea mărci numai în mod excepţional: Foarte
ruşinat eu însumi de cele întâmplate, mi-am cerut scuze în numele colegilor.
2.6.2.Variabilitatea participiului prin preluarea de la nominalul-subiect a categoriilor de gen, număr şi caz (!),
combinarea cu morfemele comparaţiei diminuează natura verbală a participiului, încât unii neagă existenţa diatezei
pasive cu participiu în structură, respectiv consideră această formă verbală incapabilă de a sta pe poziţia sintactică de
predicat. Cu toate acestea, se poate vorbi, în interiorul construcţiei participiale absolute, de o relaţie de
interdependenţă între verbul la participiul şi nominalul-subiect, datorită constrângerilor bilaterale: pe de o parte,
impunerea cazului nominativ dinspre forma verbală participială spre nominalul-subiect şi, pe de altă parte,
impunerea de nominalul-subiect a acordului verbal în gen, număr şi caz. Acordul în caz este evident, atâta timp cât
predicatul exprimat prin participiu nu poate apărea la forma de genitiv-dativ: *Odată plecate [G.D.] copila [N.Ac.],
am rămas singur. Deşi calitatea verbală a participiului este diminuată, forma verbală nofinită glisând spre clasa
lexico-gramaticală a adjectivului, considerăm că, prin acceptarea unui subiect propriu şi prin păstrarea
disponibilităţilor combinatorii ale verbului prototipic (chiar dacă nu în totalitate), participiul are capacitatea de a
structura o propoziţie nonfinită.
2.7. În limba română, subiectul care însoţeşte forma verbală nonfinită (infinitiv, gerunziu sau
participiu) în cadrul unei construcţii (pseudo)absolute stă întotdeauna în cazul nominativ, având
rolul de complement semantic principal (Irimia 2000: 262, 279, passim) pe lângă verbul nonfinit
În interiorul propoziţiilor verbale nonfinite4 (absolute, pseudoabsolute sau relative infinitivale), relaţia
sintactică de predicativitate este una complexă, interdependenţa manifestându-se într-un mod special. Este
interesant de urmărit cum în interiorul sintagmei predicative atipice (subiect+formă verbală nepersonală),
restricţiile formale nu se realizează bilateral, subiectul neavând capacitatea de a impune acordul.
Totuşi, am putea afirma că predicatul nonfinit (infinitiv, gerunziu, participiu ori supin), adverbial sau
interjecţional îşi menţine capacitatea de a atribui complementului său semantic principal (subiectului) un rol
tematic (Agent, Beneficiar, Experimentator, Posesor, Pacient), respectiv capacitatea de a-i impune cazul
nominativ.
În GALR (2008 II: 251-252), se descriu două tipuri de construcţii sintactice în care interjecţia
poate îndeplini rolul de predicat al enunţării5
4
V. Pomian 2008.
5
În Bejan (1996: 263) se propune clasificarea următoare: interjecţii provenite din:
1. Subst.: Linişte!, Tăcere! Ajutor! Dumnezeu! (Ce dumnezeu ai păţit?);
2. Verbe: Poftim! Uite! Păzea!;
3. Adverbe: Înainte! Înapoi! Jos! Sus!
Acelaşi autor (1996: 263) numeşte interjecţii predicative formele hai, haide, iată, iaca, na, bravo, marş, poftim, uite + onomatopee: haţ!,
Hârşt!, huştiuluc!, pac!, pleosc!, poc! +: ho!, Nani! nani!, Aho!
Ah!, of!, hait! – interj. nepredicative.
a. clasa interjecţiilor deictice prezentative (iată, uite) şi a interjecţiilor imperative (hai, na, poftim), care,
în absenţa morfemelor predicativităţii, marchează predicativitatea prin intonaţie, sunt capabile de a se
combina cu clitice şi de a impune restricţii de formă nominalelor subordonate( forma de acuzativ, dativ
sau prepoziţională: iată-l, na-ţi-o, uite-o) şi pot contracta uneori relaţia de interdependenţă cu un
subiect propriu ( hai şi noi la plimbare, na şi tu o bucată)
b. subclasa interjecţiilor onomatopeice, întotdeauna în enunţuri asertvi, nu imperative, aceste interjecţii
substituind verbe pe care le sugerează, preluând toate caracteristicile verbelor înlocuite, inclusiv
posibilitatea de combinare cu un subiect propriu şi trăsătura predicativităţii (Iepurele sare/ţuşti în tufe.
Copilul dă/pleosc! o palmă. Copilul rupe/hârşti o) foaie.6
Cel mai adesea, subiectul unui predicat interjecţional este însoţit de semiadverbul de insistenţă
şi, caracteristic anumitor structuri cu subiect dublu exprimat: Poftiţi şi dumneavoastră pe la noi.
Na şi tu o bomboană. Iar el zvârr cu piatra după băieţi. (cf subiectul dublu exprimat: Vine ea
mama şi vezi tu apoi. Tânărul preşedinte a rezistat şi el cât a rezistat. Profesorul este şi el om.)
Relaţia sintactică dintre subiect şi predicatul adverbial, verbal nonfinit sau interjecţional este
unul de tip special, apropiat de inerenţă, dar totuşi deosebit. Această relaţie specială se aseamănă
cu inerenţa, deoarece ” în mintea vorbitorului, subiectul este gândit împreună cu predicatul
său şi invers, predicatul împreună cu subiectul său” ( Dimitriu 2002 2: 1147), însă există şi
diferenţieri, după cum urmează: chiar şi în aceste structuri sintactice atipice, subiectului este
selecţionat exclusiv în cazul nominativ, ceea ce înseamnă că termenul-predicat, fie el şi
nonverbal, deşi se sustrage categoriei gramaticale a conjugării, îşi păstrează capacitatea de a
impune o restricţie formală(cazul) Aşadar, raportul sintactic de inerenţă dintre subiect şi predicat
se realizează prin juxtapunere (Dimitriu 2002 2: 1159) sau, în alţi termeni, prin aderenţă. În
interiorul sintagmei subiect-predicat interjecţional, C Dimitriu (2002 2:1160) asertează că
raportul sintactic este de inerenţă se constituie pe baza echivalenţei semantice a interjecţiei cu un
verb-predicat.
6
Aceste interjecţii, deşi preiau grila sintactică a verbului substituit, nu acceptă şi construcţia cu clitice(Copilul o
hârşti), iar subiectul se supune restricţiilor selecţionale(lexicale) ale verbului substituit. ( GALR 2008 II: 252,
368.).
1978: 599) Numărul acestor adverbe nu este mare (sub 20), dar au o frecvenţă ridicată în uzul
limbii: bineînţeles, fireşte, cu siguranţă, poate, desigur. Relaţia sintactică de interdependenţă se
realizează cu un subiect realizat propoziţional, prin intermediul unui conectiv interpropoziţional (
Fireşte că îl voi susţine. Desigur că este adevărat) ori prin aderenţă, dacă acceptăm existenţa
unui subiect zero, neexprimat şi neexprimabil, dar implicit, un subiect indus de semantica
adverbului.
Toate aceste adverbe predicative aparţin clasei construcţiilor modalizatoare (de atitudine
propoziţională), exprimând atitudinea locutorului(certitudinea, aproximarea, aprecierea,
modalizarea deontică). Inventarul predicatelor adverbiale menţionate mai sus poate fi îmbogăţit
cu altele, precum: realmente, de bună seamă, cu siguranţă, din nefericire, cică, aproape,
mai(reg), musai, sigur, negreşit.7. Supralicitând analiza semantico-sintactică, am putea vorbi, în
cazul acestor construcţii, de bivalenţa adverbelor predicative, care prezintă o dublă
disponibilitate, anume aceea de a se combina, prin aderenţă, cu un subiect neexprimat şi
inexprimabil, pe de o parte, respectiv de a avea un subiect, întotdeauna postpus în imediata
vecinătate, exprimat propoziţional, pe de altă parte.
4.2. În cazul adverbelor predicative, credem că se poate vorbi de existenţa unui subiect zero,
vid, neexprimat şi nedeterminat, nelexicalizabil, similar construcţiilor verbale cu valoare
impersonală (Sună la uşă. Scrie în ziare. Te va costa mult).
Caracterul nedeterminat al acestui subiect vid este neintenţionat, în sensul că agentul sau cauza
care declanşează procesul sunt necunoscute de către locutori [SB Ø] Fireşte că vin. [SB Ø]
Bineînţeles că îl ştiu. Nerecuperarea subiectului este totală. Fenomenul nedeterminării este
similar construcţiilor în care are loc neexprimarea subiectului formelor verbale nepersonale : A
nu se călca iarba! De învăţat poezia. L i-am văzut plângând (ei). În ultimul enunţ se observă că
apare o ambiguitate gramaticală, construcţia permiţând, după cum se admite şi în GALR (2008
II: 339), lecţiuni deferite, în sensul că subiectul gerunziului poate fi identic sau, dimpotrivă,
diferit de subiectul verbului-regent. Elipsa subiectului conferă atipicitate construcţiei şi, de aceea,
considerăm că în cazul enunţurilor cu predicat adverbial în structură, există latent o relaţie între
predicatul adverbial şi propriul subiect neexprimat, chiar dacă un subiect vid, această relaţie
nemarcată fiind asimilabilă aderenţei sau juxtapunerii. Astfel, arumentăm că adverbele
predicative funcţionează similar verbelor impersonale zerovalente (Ninge. Plouă. Tună.) ori
7
Cf GALR 2008 II: 252-253
similar verbelor impersonale care, deşi primesc determinări actanţiale, nu le selectează în poziţia
de subiect ( Mă plouă. Îmi merge bine. Îmi pasă de ceva/de cineva. Îmi arde de plimbare.). În
GALR (2008 I: 350), se recunoaşte că în limba română nu există un subiect pronominal expletiv
care să acopere poziţia subiectului rămasă vidă. Omisiunea subiectului poate crea ambiguităţi,
deşi, de cele mai multe ori, opţiunea pentru acest tipar sintactic o reprezintă intenţia locutorului
de a marginaliza subiectul, pentru că sistemul sintactic al limbii române permite acest lucru.
4.3. Din punct de vedere sintactic, aceste adverbe sunt , în orice context, urmate de o secvenţă
propoziţională, relaţionată printr-un complementizator8, că (Poate că este bolnav.Fireşte că voi
respecta regulile jocului.)ori să( Posibil/ Nici vorbă/ Peste putinţă să vină. Obligatoriu să
citească) Se ştie că unele dintre aceste adverbe admit copula a fi, încât putem vorbi de existenţa
unui predicat nominal, în timp ce altele nu accept copula în structură(Este probabil/ sigur/
neîndoielnic/ incontestabil/ precis/ evident/ adevărat/ Fără doar şi poate/ Fără discuţie/ că
vine vs Poate/ Realmente/ Trebuie că a greşit. )
4.4. Când adverbele modalizatoare sunt urmate de structuri propoziţionale în afara unui
conectiv interpropoziţional, acestea ( adverbele/ locuţiunile adverbiale) îşi menţin statutul de
modalizatori şi ocupă funcţia de circumstanţiale de modalitate9(Literalmente/ Fireşte nimeni
nu îl mai respectă.)
Cu privire la enunţuri de tipul La întrebarea cine va pleca în tabără, răspunsul este că eu da,
tu nu. , GALR (2008) nu oferă interpretări privind relaţia dintre subiect şi predicat. În asemenea
structuri se admite doar caracterul de predicat al profrazelor da şi nu (GALR 2008 II: 674, 699)
sau, alteori, se face precizarea că, în unele contexte, predicatul este vag recuperabil,
exemplificându-se: Jos mafia, sus patria!
4.5. Gheorghe Constantinescu Dobridor (2001: 336) include în rândul predicatelor adverbiale şi câteva adverbe de
mod şi de loc , foste componente ale unor locuţiuni verbale, care intonate imperativ-predicativ , în cadrul unor
propoziţii imperative, preiau funcţia locuţiunilor, exemplificându-se: Încet la curbă! Repede la mine! Lionel,
fuga(< vino fuga, grăbeşte-te) la mine! Jos(<daţi-vă jos, coborâţi) de pe scaune! De eşti om bun/ aproape (< vino
aproape, apropie-te)de chilioara mea/ iar de eşti om rău/ departe (<du-te departe, depărtează-te )de pe locurile
aceste – I. Creangă. Cercetătorul asertează că absenţa acordului cu subiectul gramatical se explică prin caracterul
neflexibil al adverbelor (2001: 336)
5. Corneliu Dimitriu (2002 2:1314 sqq ) operează cu dihotomia predicat tip/prototipic vs predicat analogic. În
categoria predicatului analogic intră predicatul adverbial şi predicatul interjecţional, care prezintă asemănări cu
predicatul tip, dar nu generează niciun raport sintactic de inerenţă cu subiectul, chiar dacă acesta (subiectul) este
exprimat.
Predicatul analogic adverbial nu poate fi definit, pentru că în propoziţia (obligatoriu monomembră) din care face
parte nu există nici subiect şi nici raportul sintactic specific de inerenţă. Adverbele predicative exprimă acţiuni, dar
8
Pentru trihotomia complementizator/ relativizator/ adverbializator, vezi Pomian (2008)
9
Vezi GALR (2008 II: 254)
nu procese şi au ca inconvenient major faptul că nu pot exprima categoriile gramaticale de diateză, mod, timp,
persoană şi număr, consecinţe ale caracterului invariabil, ale absenţei flexiunii. Prezenţa complementizatorului
că/să în imediata vecinătate la dreapta a adverbului predicativ este obligatorie, adverbul având întotdeauna lecţiune
modală, adică aparţine modus-ului, ca substitut modalizator10.
6. În sintagmele subiect – predicat atipice, anume atunci când predicatul se exprimă printr-un
verb nonfinit (infinitiv, gerunziu, participiu ori supin), prin adverb sau interjecţie, acordul verbal
este blocat11.
În funcţie de natura morfologică a predicatului, diferenţiem două tipuri de blocaj:
a. blocajul datorat absenţei morfemelor predicativităţii, cum este în cazul formelor verbale
nonfinite când ocupă poziţia sintactică de predicat: Înainte de a pleca George, petrecerea era în
toi. Venind vremea urâtă, turiştii s-au risipit. Odată ajunşi şi noi la destinaţie, ne-am simţit mai
bine.
b. blocajul datorat formelor lexico-gramaticale (adverbul şi interjecţia) când ocupă poziţia de
predicat, forme incapabile de a cunoaşte categoria gramaticală a conjugării în orice context: Ca
de obicei, unul pro, altul contra, aşa a decurs întreaga noastră discuţie. În urma tabadamului12,
Vlad pleosc o palmă lui Raul. Vaza paf de pământ şi să vezi nervi atunci! Fenomenul blocării
acordului cunoaşte câteva excepţii a căror analiză ar fi interesant de supus atenţiei: haideţi!
Haidem!, dar şi Uitaţi!13, unde glisarea de la clasa interjecţiei spre clasa verbului devine evidentă
prin marcarea / combinarea interjecţiilor cu morfemele predicativităţii. Excepţiile se limitează la
morfemele imperativului afirmativ, pers. a II-a, numărul plural (haideţi, uitaţi), respectiv la
indicativul prezent cu valoare hortativă, pers. I, numărul plural (haidem).
Aşadar, în a. vorbim de un blocaj morfosintactic, iar în b. de un blocaj de natură exclusiv
morfologică, determinat de incompatibilitatea adverbului şi a interjecţiei de a se conjuga, chiar şi
în condiţiile în care funcţionează ca predicate. Pe de o parte, blocajul din interiorul sintagmei
subiect – predicat verbal nonfinit este constituit in praesentia, contextual, extrinsec, determinat
10
În structuri ca: Este frig., identificăm un predicat nominal, compus din verbul copulativ este şi numele predicativ
exprimat printr-un substantiv aflat într-un stadiu avansat de adjectivizare: frig; cf. este mai frig / foarte frig / la fel
de frig / din ce în ce mai frig / tot mai frig etc. A se vedea şi Neamţu (1986), A. Dragomirescu (2007 Ses. Ştiinţ.
Cj...). În GALR (2008 II: 369-370), deşi se descriu ambele variante de interpretare, se optează pentru analiza:
predicat verbal (este) + subiect (frig).
11
În GALR (2005 II: 373), se vorbeşte despre fenomenul acordului blocat numai în interiorul structurilor în care
poziţia de predicat este ocupată de un verb nepersonal (nonfinit).
12
Tabadam este o creaţie lexicală argotică, prin acest lexem înţelegându-se o petrecere cu final scandalos
13
În DEX (1996: s.v. uita) se consemnează că verbul a se uita funcţionează la imperativ cu valoare de interjecţie:
Uite! = Iacă! Iată! Vezi! [Ia! Priveşte!].
de opţiunea la un moment dat a vorbitorului pentru forma verbală finită (personală) ori nonfinită
(nepersonală): Înainte [să plece] PV finit / Înainte de a [a pleca] PV nonfinit George, petrecerea era în
toi. Pe de altă parte, blocajul din interiorul sintagmei subiect – predicat adverbial / interjecţional
este unul constituit in absentia, necontextual, intrinsec, determinat de disponibilităţile claselor
lexico-gramaticale în discuţie (anume: adverbul şi interjecţia).
7. O altă ambiguitate / dificultate o ridică răspunsul la întrebarea în ce măsură verbul nonfinit, adverbul şi
interjecţia situate pe poziţia de predicat impun nominalului subiect cazul nominativ, din moment ce aceste forme
lexico-gramaticale nu cunosc categoria sintactică specific nominală a cazului.
Când vorbim de o funcţie sintactică, admitem, în mod implicit şi necesar, existenţa unui caz, în timp ce reversul nu
se verifică în orice context (cf. nominativul sau genitivul absolute (nerelate), care nu presupun, nu impun existenţa
unor funcţii sintactice: Ce naiba / naibii tot îndrugi acolo?)
Dacă în plan morfologic paradigma verbului nu cunoaşte categoria cazului, după cum similar nu cunosc această
categorie adverbul şi interjecţie, în plan sintagmatic, verbul, adverbul şi interjecţia impun restricţii formale şi
cazuale complementelor. Cauza o reprezintă apariţia, la nivelul sintactic, a relaţiilor. Astfel, verbul impune
acuzativul pentru complementul direct, restricţii formale de tipul prepoziţiei (v. complementul prepoziţional). De
altfel, în plan semantic, verbul atribuie roluri tematice. Exemplificăm: Înainte de a pleca George [Agent],
petrecerea era în toi. Rolul de atribuitor de roluri tematice se confirmă atâta timp cât enunţuri de tipul: *Mama
fierbe pianul de bijuteriii. (vs Mama fierbe carnea de trei ore.), sunt incoerente în plan semantic.
8. Viorel Hodiş (2006 1: 90-91) asertează că relaţia predicativă dintre predicatul interjecţional şi propriul subiect,
respectiv dintre predicatul exprimat prin formă verbală nonfinită şi subiect “este incompatibilă cu vreunul din
mijloacele clasice de realizare a subordonării (flexiunea, joncţiunea sau acordul)”, încât “avem, prin urmare, şi aici
fenomenul juxtapunerii fără pauză, adică aderenţa”. Indirect, argumentăm că aderenţa este mijlocul de realizare a
relaţiei sintactice dintre forma verbală nonfinită şi propriul subiect, respective dintre predicatul adverbial şi subiectul
său neexprimat (vid, nedeterminat).
Bibliografie
1. AVRAM, Mioara (1997), Gramatica pentru toţi, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti: Humanitas.
2. CARAGIU, Matilda (1957), Sintaxa gerunziului românesc, în SG, vol. II, p. 61-89.
1. DIMITRIU, Corneliu (1999/2002), Tratat de gramatică a limbii române, vol. I: Morfologia, vol. II: Sintaxa, Iaşi:
Institutul European.
2. DRAŞOVEANU, D. D. (1997), Teze şi antiteze în sintaxa limbii române, Cluj-Napoca:
Clusium.
3. DŞL = Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela
Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan (2001), Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti:
Nemira.
4. ELR = Marius Sala (coordonator) (2001), Enciclopedia limbii române, Bucureşti: Univers Enciclopedic.
5. GALR = Gramatica limbii române. I. Cuvântul; II. Enunţul (2008), Tiraj nou, revizuit, Academia Română.
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al . Rosetti”, coordonator: Valeria Guţu Romalo, Bucureşti: Editura
Academiei Române.
6. HODIŞ, Viorel (2006), Articole şi studii, vol.1-2, Cluj-Napoca: Risoprint.
7. IORDAN, Iorgu; ROBU, Vladimir (1978), Limba română contemporană, Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică.
8. IRIMIA, Dumitru (2000), Gramatica limbii române, Iaşi: Polirom.
9. NEAMŢU, G. G. (2007), Teoria şi practica analizei gramaticale. Distincţii şi… distincţii, Ediţia a II-a revăzută,
adăugită şi îmbunătăţită, Piteşti: Paralela 45.
10. PANĂ DINDELEGAN, Gabriela (2003), Elemente de gramatică. Dificultăţi, controverse, noi interpretări,
Bucureşti: Humanitas Educaţional.
11. PANĂ DINDELEGAN, Gabriela (1994), Teorie şi analiză gramaticală, ediţia a II-a, Bucureşti: Coresi.
12. POMIAN, Ionuţ (2008), Construcţii complexe în sintaxa limbii române, Piteşti: Paralela 45. Colecţia:
Gramaticile Paralela 45.
Stilul funcţional electronic
Rezumat
Cuvinte-cheie:
Comunicarea electronică, conversație, tăceri, alterări grafice, abrevierile electronice, trăsături lingvistice și
nonlingvistice, chat, discurs
Articolul de faţă are ca finalitate argumentarea că din perspectiva diafazică, în româna actuală, putem vorbi de
existenţa unui nou stil funcţional, anume stilul conversaţiei electronice (pe scurt: stilul electronic), desprins din
varianta funcţională publicistică şi înglobând comunicarea mediată de calculator şi de celelalte mijloace
electronice (GPS; telefonie: SMS, MMS). Supunând discursul electronic analizei conversaţionale, degajăm o serie
de caracteristici specifice ale acestuia la diverse niveluri ale limbii (fonetic, lexical, gramatical, stilistic), precum şi
câteva implicaţii socio-psihologice. Dintre acestea, menţionăm: accidentele fonetice, alterările grafice (pozitive şi
negative), abrevierile electronice, punctuaţia deficitară, predilecţia pentru anglicisme, utilizarea imagemelor,
apocopa verbală, oralitatea, tăcerile comunicative (pragmatice) vs tăcerile noncomunicative (accidentale).
The electronic conversational style/ The computer-mediated communication style
Abstract
Key-words:
Elecronic communication, conversation, silences, graphical alterations, electronic abbreviations, linguistic and
nonlinguistic features, chat, discourse
The finality of our present article is to argue that from the diaphazical perspective in the contemporary Romanian
language we could identify the existence of a new functional style, that is the electronic conversational style
(shortly: the electronic style), detached from the publicistic style and including the computer-mediated
communication and the other electronic means (GPS; telephony: SMS, MMS). After we subjected the electronic
discourse to a conversational analysis, we formulated a series of specific characteristics referring to various levels
of the language (phonetic, lexical, grammatical, stylistical) and to some sociopsychological implications. We
mention here: the phonetic accidents, the (positive and negative) graphic alterations, the electronic abbreviations,
the lack of punctuation, the preference for Anglicisms, the use of emoticons, the verbal apocope, the orality, the
communicative (pragmatic) silences vs the non-communicative (accidental) silences.
1. Noţiuni introductive
0.1. În româna actuală, comunicarea electronică devine o formă discursivă din ce în ce mai extinsă 14 şi
mai complexă, care însumează caracteristici aparţinând celorlalte stiluri funcţionale, dar şi suficiente
elemente specifice, încât să se poată vorbi de un nou stil funcţional: stilul conversaţiei15 electronice
(simplificat: stilul electronic), care înglobează comunicarea mediată de calculator (abreviat CMC; cf.
engl. ’Computer-Mediated Communication’), respectiv, prin extensiunea sensului, şi celelalte forme ale
comunicării mediate de diverse mijloace electronice (telefonie, GPS). Prin multitudinea caracteristicilor
specifice, conversaţia electronică se constituie ca variantă funcţională aparte, independentă, desprinsă din
stilul publicistic. Aşadar, CMC se referă la informaţia transmisă în formate mediate de calculator
(internet; camere de chat de tipul Yahoo!Messenger; hi5; mirc; forum; e-mailuri; bloguri), iar celelalte
mijloace electronice includ MMS-urile, SMS-urile, indicaţiile GPS.
Cum calificativul „electronic” din sintagma stil electronic se referă la mijlocul de transmitere a
informaţiei (la canalul comunicării), această variantă diafazică a limbii se caracterizează prin absenţa
omogenităţii sub raportul conţinutului, al finalităţii, al formelor discursive şi de limbaj pe care le exprimă.
Aşadar, factorii şi funcţiile comunicării sunt relativi, diferă de la un discurs la altul. Vorbim astfel de
funcţia comercială în cazul site-urilor de comerţ on-line; de funcţia informativă pe bloguri, tabloide on-
line, GPS etc.; de funcţia conversaţională în camerele de chat, în unele mesaje electronice.
Perspectivele actuale de abordare a comunicării electronice sunt diverse: sociopsihologică,
paralingvistică, pragmatică, analiza secvenţială a organizării conversaţiei, stilistică etc. În studiul de faţă,
lansăm o analiză integratoare, evidenţiind particularităţile lingvistice şi paralingvistice implicate în
realizarea acestui tip de discurs. Numărul mare de caracteristici specifice la fiecare nivel al limbii
(fonetic, lexical, morfologic, sintactic, stilistic), la care se adaugă implicaţiile socio-psihologice ale
discursului electronic (impresia de „intimitate / securitate în grup” prin identitate falsă ori anonimat,
dezinhibarea, interacţiunea umană sincronă / live / în direct, consecinţa „izolării în grup”,
(cvasi)dependenţa, limitele exclusiv tehnice etc.) se constituie ca argumente ale acceptării în româna
actuală a stilului funcţional electronic, stil constituit începând cu sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor
2000.
Analiza discursului electronic se impune şi din prisma faptului că studiul limbii vorbite cunoaşte un
interes din ce în ce mai larg în lingvistica actuală, interes direct proporţional cu extinderea unor
ştiinţe/discipline ca sociolingvistica, psiholingvistica, pragmatica, etnometodologia, analiza discursului şi
14
În prezent, se estimează că în România există cel puţin 5 milioane de utilizatori.
15
În unele lucrări se operează cu distincţia conversaţie vs discuţie. Cf. Ionescu-Ruxăndoiu (1999: 29-31); DŞL
(2001: s.v. conversaţie); GALR (2005 II: 812-813; 2008 II: 852-854).
a conversaţiei. În acest sens, au apărut şi în lingvistica românească corpusuri de limbă vorbită16, lucrări
care cuprind ansambluri finite de enunţuri, alcătuite din texte orale şi scrise, constituind eşantioane
reprezentative pentru limba supusă descrierii şi care sunt omogene ca etape istorice şi ca variante stilistice
sau dialectale (DŞL 2001: s.v. corpus).
0.2. Comunicarea electronică cunoaşte diverse clasificări. Din punctul de vedere al momentului
efectiv de realizare, aceasta poate fi sincronă, participanţii la actul comunicării fiind prezenţi în acelaşi
timp (on-line) ori asincronă, când nu există constrângeri de ordin temporal. Dintr-o altă perspectivă, cea a
formei de interacţiune, comunicarea electronică poate fi dialogică (forma cea mai răspândită) ori
monologică (blogurile, publicaţiile electronice).
0.3. Jocurile electronice, preferate de copii de vârste din ce în ce mai mici, sunt pur virtuale şi au funcţii
diverse, dintre care predilecte sunt funcţia de delectare (jocurile de strategie) şi funcţia instructiv-
educativă (jocurile de cultură generală, precum ConQUIZtador). Când jocurile electronice devin
stimulative din punct de vedere financiar, se poate vorbi de intervenţia factorului negativ.
0.4. În articolul de faţă, analiza discursului electronic se bazează mai mult pe analiza strategiilor
comunicative ocurente în camerele de chat. Procesul semiozic în camerele de chat se realizează cel mai
adesea printr-un limbaj informal, iar descrierea particularităţilor stilului electronic, stil „creat” în
proporţie covârşitoare de segmentul tânăr al populaţiei, are la bază metoda inductivă. De altfel, multe
dintre particularităţile prezentate în articolul de faţă sunt comune stilului electronic şi stilului colocvial.
0.5. Conversaţia electronică este marcată de oralitate şi îmbină stilul scris cu cel vizual, respectiv
auditiv. Codul predilect este limba română şi „romgleza”, la care se adaugă animaţia (imagemele).
Termenul imagem (subst. neutru, pl. imageme) denumeşte un simbol sau o combinaţie de simboluri
utililizat(e) pentru a transmite într-o manieră extrem de concisă un conţinut emoţional sau o opinie în
mesajele scrise. Lansăm această noţiune lingvistică drept corespondent pentru englezescul emoticon.
Imagem este un cuvânt telescopat, numit şi cuvânt portmanteau sau cuvânt-valiză, reprezentând un tip de
contaminare lingvistică, prin alăturarea unor fragmente din cuvinte, a cărui semnificaţie combină
semnificaţiile termenilor din care s-a format, anume: imagine17 + emoţie > imagem; cf. şi engl. emoticon,
cuvânt de asemenea telescopat, provenit din emotion + icon. Canalul de transmitere a informaţiei este
predominant vizual (camera de chat şi/sau camera video (video chat reprezentat de webcam)) şi, opţional,
auditiv (concretizat în microfon (voice chat)).
0.6. Referindu-se la formele comunicării mediate de calculator, Elena Trohin (2006: 35) defineşte
discursul computerizat ca activitate lingvistică individuală în cadrul tuturor formelor de comunicare prin
intermediul computerului, în general, şi al Internetului, în special. În studiul de faţă, stilul conversaţiei
electronice înglobează atât discursul computerizat, cât şi celelalte forme de comunicare mediate prin
mijloace electronice (telefonie, GPS).
0.7. În camerele de chat, emiţătorul şi receptorul îşi aleg fiecare un nickname, iar identitatea (reală sau
falsă) poate fi însoţită de un avatar (de exemplu: poză personală, imagine sugestivă, o replică). Avatarul
descrie o stare de spirit, o opinie. Unele softuri de chat, precum Yahoo!Messenger, încorporează diverse
statusuri „prefabricate”, prin status înţelegându-se locul în care fiecare utilizator poate introduce un text
personal de maximum 255 de caractere. Cele mai frecvente statusuri „prefabricate” sunt: Available
(„disponibil”); Busy („ocupat(ă)”); Be Right Back („revin imediat”); Not at My Desk („nu sunt la birou”);
On the Phone („la telefon”) etc. Se poate opta şi pentru statusul Invisible („invizibil”), aceasta însemnând
că utilizatorul nu apar conectat, on-line celorlalţi utilizatori.
0.8. O particularitate proprie, frecvent întâlnită în cadrul stilului conversaţiei electronice, cu precădere
în camerele de chat, constă în faptul că o conversaţie poate fi iniţiată de un emiţător, dar potenţialul
receptor poate să nu răspundă fără a fi acuzat de lipsă de respect; altfel spus, tăcerea ( expresia zero)
devine o componentă semnificativă a interacţiunii comunicative. E. Trohin (2006: 101) clasifică tăcerile
16
Vezi LRVMI (2000), Dacălu Jinga (2002), IVLRA (2002), Hoarţă Cărăuşu (2005).
17
În structura cuvântului imagem, termenul imagine denotă atât reprezentarea vizuală, cât şi reprezentarea auditivă.
Cf. Pomian (2008: 348).
din perspectivă funcţională în: a. tăceri comunicative, care nu transmit un conţinut propoziţional, fiind
legate de generarea intervenţiei în curs sau a celei imediat următoare, şi b. tăceri elocvente, purtătoare ale
unor semnificaţii sau ale unei forţe ilocuţionare (acceptare, reproş, scuză etc.), acestea fiind singurele
tăceri semnificative din punct de vedere pragmatic. După noi, o terminologie mai adecvată pentru
dihotomia în discuţie ar fi: a. tăceri noncomunicative sau accidentale, nu „comunicative”, tocmai datorită
faptului că sunt private de semnificaţii pragmatice şi au cauze (cvasi)independente de utilizator (căderea
conexiunii, situaţia de a nu te afla în faţa calculatorului, situaţia de a fi implicat într-o altă conversaţie
etc.) şi b. tăceri comunicative sau pragmatice, tăceri care subliminal transmit, „comunică” ceva (lisa de
interes, reproşul, supărarea etc.). În comunicarea electronică, tăcerea pragmatică poate fi redată şi grafic
prin puncte de suspensie. Când este conectat (on-line), dar nu intervine în conversaţii, utilizatorul este
factor pasiv în procesul comunicării.
Alteori, conversaţia poate fi întreruptă ordinar de către emiţător sau tacit de către receptor sau dialogul
electronic se poate rezuma la o conversaţie fatică. De asemenea, replicile nu au o ordine (un interlocutor
poate scrie mai mult decât altul), accesul la cuvânt (engl. ’turn-taking’) fiind nelimitat.
0.9. În cadrul conversaţiei electronice din camerele de chat, pot fi considerate avantaje: degajarea
psihică datorată absenţei faţă în faţă a interlocutorului; posibilitatea de a sista tacit conversaţia;
posibilitatea de „a urmări” pe cineva adoptând statutul de invizibil în raport cu potenţialii interlocutori;
limbajul concis, concentrat; îmbinarea codului vizual cu cel auditiv.
1. Nivelul fonetic
1.1. Discursul electronic se caracterizează prin modificări lingvistice dintre cele mai diverse, unele
majore, încât adeseori nivelul morfosintactic devine o consecinţă a modificărilor operate la nivelul
fonetic. Se remarcă astfel neglijenţe în grafia cuvintelor, neglijenţe care iau forma unor accidente
fonetice, iar cele mai multe dintre acestea au drept cauze principiul economiei de limbaj (derivat din
principiul economie de timp) şi punctuaţia lacunară sau, alteori, excesivă (precum scrierea cu minusculă
în mod aproape exclusiv). Lipsa semnelor de punctuaţie, uneori chiar şi a celor de ortografie, nu traduc
neapărat incultura, ci se constituie ca o caracteristică cvasigenerală a stilului conversaţiei electronice, în
special în camerele de chat şi în SMS-uri.
Accidente fonetice frecvente sunt:
1.1.1. Lungirea unor litere (sunete): geminarea vocalică18 (biiine, viiiin, paaa, nuuuu, te roooog,
pleeease, pfooo) şi geminarea consonantică (mmmmmmh).
1.1.2. Reduceri ale formelor lexicale în diverse poziţii:
• iniţială (afereza): (î)nainte;
• mediană (sincopa): n(im)ic, m(ăn)ânc;
• finală (apocopă): pove(stim), tre(buie).
Accidentele fonetice pot funcţiona combinat în interiorul unuia şi aceluiaşi cuvânt: pron. mine / tine >
m(i)ne / t(i)ne (sincopă) > mn(e) / tn(e) (apocopă) > mn / tn; adv. bine > b(i)ne (sincopă) > bn(e)
(apocopă) > bn. Ca tendinţă generală apare elidarea vocalelor, accident fonetic asociabil cu alte fenomene
fonetice: knd (alterare grafică) < c(â)nd (sincopă) < când; mlt < m(u)lt (sincopă) < mult; besk (alterare
grafică) < (iu)besc (afereză) < [te] iubesc; byta (alterare grafică) < (iu)bita (sincopă) < iubita [mea].
1.1.3. Augmentări ale formelor lexicale în diverse poziţii:
• iniţială (proteza): mna;
• mediană (epenteza): a hărăni (epenteză vocalică sau anaptixă), sclab (epenteză
consonantică);
• finală (paragoga): dap
1.2. La nivelul grafiei, o caracteristică este preferinţa pentru utilizarea apostrofului în detrimentul
cratimei, după modelului englez: soră’mea în loc de soră-mea, nu’s în loc de nu-s; ce’i? în loc de ce-i?,
(mi-a vorbit) de’ale lui în loc de de-ale lui, în timp ce structurile lingvistice care reclamă apostroful apar
tot mai frecvent nemarcate în plan ortografic: neaţa în loc de ’neaţa, domle în loc de dom’le, la / pe dracu
18
Considerăm ca justificată introducerea metasintagmei terminologice de geminare vocalică, deşi în literatura de
specialitate se vorbeşte exclusiv de geminarea consonantică.
în loc de la / pe dracu’; 99 în loc de ’99; nainte în loc de ’nainte; pân la în loc de pân’ la; las în loc de
las’. Absenţa semnelor ortografice este una dintre cele mai grave erori de scriere specifice mediului
discursiv electronic: *teai (dus) în loc de te-ai (dus), *luatil în loc de luaţi-l, *nauzi în loc de n-auzi, *nui
(voie) în loc de nu-i (voie).
Scrierea cu minusculă şi absenţa semnelor de punctuaţie devin caracteristici de bază, specifice în
conversaţiile din camerele de chat. În relaţie cu acestea se află cazurile de îmbinare a semnelor alfabetice
cu cifre, cu semne de punctuaţie, de ortografie ori cu alte simboluri, în special în momentul
alegerii/creării nick-name-ului: DiSTuRb3d 4 3v3r; Cr@zy Bluerigard Qkazu™16; \m/... †† OzzY
††... _|_; .....::::::T@rn@iT@m@$:::::.....; ___**Vlad Jiscu**___. La avatar, mesajele personalizate
pot lua aspectul unor combinaţii de minuscule şi majuscule, respectiv combinaţii între diverse fenomene
lingvistice: PoZe NoI!! dA iO Nu'S.
1.3. Discursul electronic are ca inconvenient major absenţa, de cele mai multe ori, a semnelor diacritice.
S-au propus unele soluţii de compromis, a căror rezistenţă se va confirma sau infirma în timp. Putem
vorbi, în aceste situaţii, de alterări grafice, clasificabile în:
a. alterări grafice pozitive, când substituirea literelor însoţite de semne diacritice prin alte forme
grafice are rolul dezambiguitor: sh pentru ş (cosh, shi, interj. shhh), tz pentru ţ (tzeapă, interj.
tzutz) vezi şi: shortz pentru şorţ.
b. alterări grafice negative, când înlocuirea unor litere nu este justificată, fiind doar un act de „modă
lingvistică”: nimik, secsi, 2dor (versiune pentru Tudor, 2 având în engleză o citire apropiată de
secvenţa fonică din română /tu/). Intră aici şi substituirile intenţionate ale unor litere prin alte
litere, simboluri sau cifre, al căror scop principal este de a epata prin inedit, originalitate, grad
sporit de afectivitate, sugestii subliminale: bebsi în loc de pepsi; mumos în loc de frumos; sepsi în
loc de sexy; gentl3m@n în loc de gentleman etc. Se pot întâlni forme lexicale unde ş este
substituit prin perechea lui sonoră j: jmecher pentru şmecher, aj (merge) pentru aş (merge).
Pentru unele litere, precum ă, â, î, nu s-au găsit corespondente în mijloacele de comunicare electronică
lipsite de caractere româneşti, încât pot apărea confuzii: român vs roman, până / pană vs pana, masă /
măsa (grafie adesea întâlnită pentru mă-sa) vs masa, mâţă vs matza / mata, ţâţă vs tzatza / tata. În
asemenea situaţii, rolul dezambiguizator revine contextului. În absenţa diacriticelor, locutorul optează
uneori pentru substituirea literei cu semn diacritic printr-o altă literă: poi în loc de păi.
1.4. Unele interjecţii sunt redate cu caractere englezeşti (de exemplu, interjecţia emotivă uau redată
wow; mmm cu paragoga lui h: mmmh; onomatopeea marş sub forma marsh, explicabilă prin absenţa
diacriticelor pe internet, telefoane mobile şi alte aparaturi electronice; boom în loc de bum). Snobismul
lingvistic merge până la folosirea unor structuri interjecţionale în traducere engleză: oh God în loc de of,
Doamne. O altă caracteristică constă în protezarea interjecţiilor: mna ca variantă pentru na, după cum
apar şi adverbe cu proteza consonantică m: mda; proteza introduce o marcă afectivă suplimentară, şi
anume exprimă ezitarea.
1.5. În cazul unor cuvinte foarte vechi, cu grafii cât mai apropiate de etimoane, principiul ortografic
tradiţional-istoric al limbii române îşi pierde uneori din consistenţă; regăsim astfel grafii de tipul: *ieu în
loc de eu, *iel în loc de el, *iei în loc de ei şi tot mai des *ieste în loc de este, *ieram în loc de eram19.
2. Nivelul lexico-semantic
2.1. Abrevierile electronice diferă atât de abrevierile unor unităţi semantice complexe cu sens unitar, de
tipul formelor lingvistice compuse prin abreviere (PSD, Asirom, Romtelecom, aprozar), cât şi de
abrevierile din diverse forme ale comunicării (ştiinţifice, administrative etc.) unde apar din raţiuni de
economie de spaţiu grafic (sg., cap., p., rom.). Prescurtările din stilul computaţional sunt permanente
surse de expresivitate, asociind de multe ori semnificaţii suplimentare şi/sau inedite cuvântului abreviat;
în acest sens, se mizează pe echivoc, pe jocul de cuvinte, pe caracterul inedit şi, implicit, pe originalitate.
19
În schimb, în exprimarea orală, formele pronominale eu, el, ei (mai rar, ea şi ele) şi cele verbale este, eram etc.
cunosc fenomenul invers: din hipercorectitudine, vorbitorii aplică principiul fonetic, pronunţându-le cum se scriu.
Abrevierile predilecte în discursul electronic sunt preluate din limba engleză; dintre acestea, reţinem aici
câteva:
• pls pentru please („te rog”);
• thx pentru thanks („mulţam”);
• lol pentru Laughing out Loud („râd în hohote”) / lots of Luck („mult noroc”) /
lots of Love („multă dragoste”);
• ty pentru thank you („mulţumesc”);
• u pentru you („tu / voi / dv.”);
• btw pentru by the way („apropo”);
• dnd pentru do not disturb („nu deranja(ţi)”), cu varianta argotică dnfd (do not fuck
disturb „nu deranja(ţi) cumva”);
• mess pentru messenger („program / soft de chat, de interacţiune socială pe internet”);
• c2c / cam-to-cam pentru camera to camera communication („comunicare de la cameră
(video) la cameră”), abreviere asociată cu omofonia 2/to;
• asl pentru age/sex/location („vârsta/sexul/localitatea”);
• brb pentru be right back („revin imediat”);
• SMS pentru Short Message Service („serviciul de mesaje scurte”, mai exact „mesaj”);
• MMS pentru Multimedia Messaging Service („serviciul de mesaje multimedia”, mai
exact „mesaje multimedia”);
• str8 pentru straight („hetero(sexual)”), abreviere asociată cu omofonia 8/-aight;
• ema pentru e-mail address („adresa de e-mail”);
• wtf pentru what the fuck („ce dracu’ / naiba”).
La fel de originale şi inedite sunt şi unele abrevierile unor forme lingvistice româneşti:
• npc pentru n-ai pentru ce;
• ms pentru mersi;
• cf pentru ce faci?;
• b pentru bine;
• 22ror pentru tuturor, abreviere asociată cu omofonia din engleză unde 2 are o citire
apropiată de românescul /tu/;
• nb pentru Noapte bună!;
• dc pentru De ce?
Apar şi situaţii în care locul cuvintelor este luat de semnele de punctuaţie, fără a se lexicaliza nicio literă
ori niciun grup de litere: ? pentru ce faci?; ! pentru a exprima mirarea.
2.2. O modă lingvistică este combinarea cuvintelor româneşti (cel mai adesea lipsite de diacritice) cu
termeni din engleză, augmentând consistent fondul lexico-gramatical al romglezei. Exemplificăm: S-a
lansat noul Rempad Design.com – solutii web unice, Optimizari, Grafica and more
http://www.rempaddesign.com; Sunt home; Mi-am luat jeepan din Japan; WoW ce jeepane cool.
2.3. Preferinţa pentru anglicisme (mai mult sau mai puţin adaptate sistemului ortografic şi ortoepic al
limbii române: fifty-fifty, crazy, stand-by, a scana, a drinkui, a ticiui, self, versus, hard) are ca avantaje
modernizarea, împrospătarea lexicului, iar ca dezavantaje („riscuri”) incomodarea exprimării orale, grafia
greşită, generarea de pleonasme (morfologice: snacksuri, sticksuri20, lexico-semantice: summit la vârf,
board de conducere).
2.4. Sub influenţa limbii engleze, are loc o reactivare puternică a derivatelor cu sufixe de origine
engleză: -man (tupeuman); -ing (toping); -gate („scandal”: Draculagate, Bechtelgate); -er (driver,
suporter, stripper); -al (managerial, atitudinal), respectiv a compuselor cu prefixoide de origine engleză:
mega („foarte mare”: megaconcert, megashow); super („foarte, peste, deasupra”: superinteresant,
superbestial, supersexy); hiper („foarte”: hipersexual); mini („mic”: minimarket, minicampionat,
minispectacol); jumbo („foarte mare”: jumbosandwich).
3. Nivelul morfosintactic
20
În DOOM (2005), se admite forma sticksuri (cu sg. sticks), dar nu şi snacksuri, ci snackuri (cu sg. snack).
Modificările la nivel gramatical, deşi lente, sunt consecinţe ale schimbărilor de la celelalte niveluri. Prin
combinarea elementelor verbale cu cele paraverbale şi nonverbale, comunicarea se constituie pe baza unei
sintaxe mixte (Slama-Cazacu 1999). Gramatica conversaţiei electronice relevă fenomene dintre cele mai
diverse.
3.1. Substituiri între diverse forme morfologice:
• Antiptoza (substituire bazată pe echivalenţa cazuală) asociată cu încălcarea corectitudinii
gramaticale; această caracteristică apare mai ales în construcţiile care preferă utilizarea prepoziţiei la ori a
afixului proclitic lui în faţa numelor feminine declinabile şi în faţa substantivelor care denumesc grade de
rudenie: i-am spus la Ioana [acuzativ] vs i-am spus Ioanei [dativ] vs i-am spus lui / lu’ / lu Ioana [dativ /
acuzativ21]; asemenea „mutaţii” sintactice devin tipologice: tatei / tatălui (+ atribut) / lui tata; mamei / lui
mama.
• Enalaga: substituirea între moduri şi timpuri: de ştiam, veneam şi eu [indicativ – imperfect] vs de
aş fi ştiut, aş fi venit şi eu [condiţional-optativ - perfect].
3.2. O particularitate tot mai extinsă la nivel morfologic este cacografia unor forme substantivale şi
verbale terminate în „i”. Pot fi statuate două cauze: incultura şi economia de timp, ambele impardonabile
în acest context. Este cazul substantivelor care, articulate hotărât, conţin realizări duble ori triple ale lui
„i”, de tipul: copii / copiii. Cel puţin la fel de deranjante sunt cacografiile verbelor terminate în –i sau -ii,
în funcţie de modurile şi timpurile verbale. Cele mai frecvente verbe greşit utilizate sunt: a fi (*ieste;
*voi/vei/va/vom/veţi/vor fii; *aş/ai/ar/am/aţi/ar fi;*Fi!; *să fi bun; *Nu fii!; *poate fii), a şti (*tu şti; *voi
ştii; *aş ştii; *ştiiam; *să şti), a dori (*vei dorii; *aş dorii; *îţi poţi dorii).
3.3. Apocopa articolului hotărât -l devine o caracteristică generalizată în conversaţiile electronice
(marcă a oralităţii), fenomen asociat de cele mai multe ori şi cu omisiunea apostrofului: pomu’, prietenu,
băiatu etc.
3.4. Tot în plan morfologic, cu precădere în camerele de chat, stârnesc interesul unele forme verbale ce
funcţionează cu apocopă ca substitute ale forme verbale personale (/finite): a povesti sub forma pove (mai
pove mâine; ţi-aş pove, dar n-am timp), a iubi sub forma iubi (te-am iubi ca nimeni altcineva; eu te iubi,
după cum ştiu că şi tu mă iubi), a se plictisi sub forma plicti (mă plicti; nu ai să te plicti când vei începe
munca; nu te-ai mai plicti de-ai fi cu noi). Absenţa morfemelor predicativităţii datorată scurtării
(apocopării) apare mai ales la indicativul prezent, viitor şi perfect compus, respectiv la condiţionalul-
optativ prezent.
3.5. Conversaţiile în camerele de chat abundă în interjecţii, unele recent intrate în limbă, ca: (o)ups,
mersi, hello, ciao (grafiat şi ceau), ola, stop, bla-bla-bla, altele mai vechi: adio, bravo, aha, hm, îhî (cu
varianta fără diacritice ihi). Sunt reperabile şi combinaţii de interjecţii: (colocv.) hai pa, (reg.) (m)na pa,
respectiv structuri interjecţionale de origine verbală: şatap / shatap (< eng. Shut up! „Taci! Gura!”). Stilul
electronic a impus în limbă interjecţia bip, care a funcţionat iniţial ca onomatopee pentru soneria redusă la
câteva (două-trei) secunde a telefoanelor mobile. Unele dintre aceste interjecţii funcţionează şi
substantivizate: bip / bipuri, bla-bla-uri.
3.6. Cliticul adverbial mai prezintă ca tendinţă sintactică particularitatea de a nu mai disloca, în
interiorul perfectului compus, auxiliarul de forma participială: nu mai am cântat de mult, sau formele
pronominale (reflexive şi personale) de verbul conjugat: nu mai mă duc, mai îl ajut şi pe el.
4. Elemente paralingvistice şi nonlingvistice
4.1. În cadrul conversaţiei electronice, codul iconic se îmbină firesc cu codul verbal, coerenţa şi
continuitatea schimburilor verbale fiind asigurate de implicaturile conversaţionale. Imagemele sunt
mijloace paralingvistice (/paraverbale) şi nonlingvistice (/nonverbale) predilecte în camerele de chat unde
21
Pentru interpretarea ca acuzativ pledează faptul că afixul proclitic lui nu impune restricţia cazuală (aici dativul),
nominalul de după lui apărând cu forma nominativ-acuzativală (Ioana, nu Ioanei). Cf. şi: lui soacră-sa vs despre / a
/ cu soacră-sa. Pentru detalii, vezi Neamţu (2008: 64-65), unde afixul prolitic lui este asimilabil unei prepoziţii cu
acuzativul, iar structura pe care o constituie este interpretată ca genitiv-dativ analitic.
funcţionează sub formă de imagini, de unde s-au extins în SMS-uri, MMS-uri, în poşta electronică (e-
mailuri) etc. În SMS-uri, poşta electronică, pe bloguri, în publicaţiile on-line, imagemele se pot reduce la
combinaţiile de semne de puctuaţie, diacritice şi alte simboluri, combinaţii deja consacrate.
Exemplificăm:
• :) pentru (= zâmbesc);
• :)) pentru (= râd);
• :( pentru (= sunt trist);
• :- pentru (= sunt bolnav);
• :-c pentru (= sună-mă);
• :- O pentru (= sunt surprins);
• ;) pentru (= trag cu ochiul).
Există şi imageme care îmbină codul vizual cu cel auditiv, respectiv imageme care nu pot fi
reprezentate prin combinaţii de simboluri.
Imagemele pot, aşadar, prelua rolul paraverbalului când se vizează acţiuni de tipul: zâmbeşte, râde (în
hohote), plânge, strănută, tuşeşte, respectiv rolul nonverbalului când se referă la expresia feţei (trist,
vesel, ruşinat), la gesturi (trasul cu ochiul, priviri expresive etc.).
4.2. Scrierea cu majuscule poate fi o marcă a intonaţiei ascendente; de exemplu: bine, dragă, vin
ACUM; (pereche de adiacenţă:) A. cu cine eşti acasă? B. SINGUR.
4.3. În cazul unor forme lexico-gramaticale, se asociază mai multe accidente fonetice şi/sau fenomene
lingvistice (lexicale, morfosintactice, de punctuaţie etc.), respectiv paralingvistice; exemplificăm pe baza
unei conversaţii electronice:
În conversaţia de mai sus, redactată într-un limbaj informal, participanţii la comunicarea electronică
apelează la diverse strategii lingvistice şi paralingvistice:
- apocopă: sal < salut;
- abreviere la iniţiale: cf? < ce faci?, combinată uneori cu punctuaţia insuficientă prin suprimarea
semnului întrebării: cf;
- sincopă şi alterare grafică în raport cu normele de scriere în limba română (nik < nimik (sincopare)
< (alterare grafică negativă) nimik < nimic);
- anglicism şi omofonie: u (în loc de you);
- anglicism şi afereză: k (în loc de O.K.); k funcţionează şi ca substitut pentru rom. că;
- apocopă şi anularea flexiunii verbale: (mai) pove (în loc de (mai) povestim);
- alterare grafică pozitivă: te tzuc (în loc de te ţuc);
- animaţie (imagem): ;
- geminare vocalică: paaa
Bibliografie
1. DASCĂLU JINGA, Laurenţia (2002), Corpus de română vorbită (CORV). Eşantioane, Bucuresti:
Oscar Print.
2. DASCĂLU JINGA, Laurenţia; POP, Liana (coord.) (2003), Dialogul în româna vorbită, Bucureşti:
Oscar Print.
3. DOOM = Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (2005), Ediţia a II-a
revăzută şi adăugită, Bucureşti: Univers Enciclopedic.
3. DŞL = Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş,
Gabriela Pană Dindelegan (2001), Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti:
Nemira.
4. GALR = Gramatica limbii române. I. Cuvântul; II. Enunţul (2005/2008 (tiraj revizuit)), Academia
Română. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al . Rosetti”, coordonator: Valeria Guţu Romalo,
Bucureşti: Editura Academiei Române.
5. HOARŢĂ CĂRĂUŞU, Luminiţa (2005), Corpus de limba română vorbită actuală, Iaşi: Editura
Tehnică, Ştiinţifică şi Didactică CERMI.
6. IONESCU-RUXĂNDOIU, Liliana (1999), Conversaţia. Structuri şi strategii. Sugestii pentru o
pragmatică a românei vorbite, Ed. a II-a revizuită, Bucureşti: All Educational.
7. IVLRA = Liliana Ionescu-Ruxăndoiu (coordonator) (2002), Interacţiunea verbală în limba română
actuală. Corpus (selectiv). Schiţă de tipologie, Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.
8. LRVMI = Klaus Bochmann şi Vasile Dumbravă (coordonatori) (2000), Limba română vorbită în
Moldova istorică, vol. I-II, Leipzig: Lepziger Universitatsverlag.
9.NEAMŢU, G. G. (2008), Teoria şi practica analizei gramaticale. Distincţii şi… distincţii, Ediţia a III-a
revăzută, adăugită şi îmbunătăţită, Colecţia Gramaticile Paralela 45, Piteşti: Paralela 45.
10. POMIAN, Ionuţ (2008), Construcţii complexe în sintaxa limbii române, Colecţia Gramaticile
Paralela 45, Piteşti: Paralela 45.
11. SLAMA-CAZACU, Tatiana (1999), Psiholingvistica - o ştiinţă a comunicării, Bucureşti: All.
12. TROHIN, Elena (2006), Particularităţi lingvistice ale comunicării pe Internet, Teză de doctor în
filologie, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău, 158 de pagini,
http://www.cnaa.acad.md/files/theses/2006/4834/elena_trohin_thesis.pdf