1.

ENDO SI EXO-BOLTA

1. ENDOBOLTA:

Este concava si formata din: solzul frontalului, cele 2 parietale si solzul occipitalului.

a)Pe linia MEDIANA este din ANT spre POST: creasta frontala, santul sinusului sagital,
protuberanta occipitala interna

b)Pe liniile laterale: foveole granulare,sutura coronara, sutura lambdoida, gaura parietala,
santuri arteriale, eminente mamilare si impresiuni digitale.

c) santul longitudinal pentru sinusul venos longitudinal superior, care merge crescand pana
la protuberanta occipital interna, el poate fi mai accentuat in partea dreapta, iar
protuberanta occipitala interna se poate continua cu sinusul lateral drept.

2. EXOBOLTA:

Prezinta 4 oase si 3 suturi.

Pe linia mediana: sutura medio-frontala, sutura parietala sau sagitala, partea cea mai ridicata
a solzului occipitalului

Pe linia medio-sagitala: glabella(bosa frontal mijlocie), ophryon (depresiunea

supraglobulara), bregma(la nivelul suturii coronale), obelion(la 5 cm inaintea lambdei),
sutura lambdoida, inion

Lateral: bosa frontala, parietala, occipitala; creasta temporala a frontalului ce se continua cu

linia temporala superioara -> ajunge la unirea dintre parietal, occipital si temporal in
punctual asterion.

2. ENDOBAZA 3 etaje
a) Etajul anterior:

Segmentul anterior sau frontal este delimitat:

-anterior de limita dintre bază şi endoboltă,

-posterior printr-un plan transversal care urmăreşte marginile posterioare ale aripilor mici
ale osului sfenoid, pe părţile laterale şi tuberculul pituitar, pe linia mediană.

Componente osoase:

Pe linia mediană:creasta internă a frontalului, crista galli, lama ciuruită a etmoidului, jugum
sfenoidale, şanţurile olfactive, găurile optice, şanţul chiasmei optice
Pe părţile laterale:bosele orbitare,sutura fronto-sfenoidală,conductele fronto-etmoidale

Componente nervoase:

De o parte şi de alta a liniei mediane: nervii olfactivi,bulbii olfactivi,tractusurile olfactive,

nervii optici, chiasma optică

Pe părţile laterale:faţa inferioară a lobului frontal,cunoscută şi sub numele delob orbitar, cu

cele treigirusuri.

b) Etajul mijlociu:

Segmentul mijlociu este delimitat:

- anterior de limita posterioară a segmentului frontal,

-posterior, lateral - marginile superioare ale oaselor temporale,

iar pe linia mediană - lama patrulateră a sfenoidului.

Componente osoase:

Pe linia mediană: Tuberculul pituitar,şaua turcească, cu cele patru apofize clinoide, lama
patrulateră a sfenoidului, cu apofizele clinoide posterioare.

Lateral: şanţul sinusului cavernos,fosa sfeno-temporală,fanta sfenoidală,marea gaură

rotundă ,gaura ovală,mica gaură rotundă,foseta gasseriană,hiatusurile lui Faloppe.

Organe şi componente neuro-vasculare:

Pe linia mediană: cortul glandei hipofize,glanda hipofiză

Lateral: sinusul cavernos, care conţine artera carotidă internă, nervii III, IV, V oftalmic, VI.

La nivelul fantei sfenoidale se găsesc următoarele organe: nervii II, IV, V oftalmic, VI, vena
oftalmică

Prin gaura mare rotundă părăseşte cutia craniană nervul maxilar, iar prin gaura ovală iese
nervul mandibular şi intră mica meningee.

Prin gaura mică rotundă intră în interiorul cutiei craniene meningeea mijlocie.

La nivelul fosetei gaseriene se află ganglionul lui Gasser, cu cei trei nervi, protejat de o
dependinţă a durei mater numită cavum Meckeli, în rest segmentul mijlociu corespunde
lobului temporal al emisferului cerebral.
c) Etajul posterior:

Segmentul posterior este delimitat:

- anterior de limita posterioară a segmentului mijlociu

-posterior de porţiunea orizontală a sinusului lateral şi protuberanţa occipitală internă, pe

linia mediană.

Componentele osoase :

Pe linia mediană: şanţul bazilar, gaura occipitală, creasta occipitală internă,protuberanţa

occipitală internă

Pe părţile laterale: gaura condiliană anterioară,gaura condiliană posterioară,gaura ruptă

anterioară,conductul auditiv intern,gaura ruptă posterioară,porţiunea verticală a sinusului
lateral,porţiunea orizontală a sinusului lateral,fosele cerebeloase

Organele din etajul posterioar al endobazei:

Pe linia mediană: trunchiul cerebral

Lateral:cele două artere vertebrale,rădăcinile spinale ale celor doi nervi spinali, trunchiul
bazilar,rădăcinile nervilor IX, X, XI,rădăcinile nervilor V şi VII,nervul XII la nivelul găurii
condiliene anterioare,artera carotida internă la nivelul găurii rupte anterioare,nervul
acustico-vestibular golful venei jugulare interne la nivelul găurii rupte posterioare şi,
împreună cu aceasta, nervii IX, X, XI,sinusul venos lateral, cu partea sa verticală şi cea
orizontală,emisferele cerebeloase,cortul cerebelului.

3. EXOBAZA 2 etaje

a) Etajul mijlociu:

Componente osoase:

Pe linia mediană: suprafaţa bazilară a occipitalului

Patrulaterele laterale sunt determinate de următoarele repere osoase:

anterior - tuberculul zigomatic şi apofiza pterigoidă;

posterior - condilul occipital şi apofizele mastoide.

Orificii şi componente neuro-vasculare ale triunghiului antero-extern:

- conductul auditiv extern,cavitatea glenoidă, gaura mică rotundă ,gaura ovală

Orificii şi componente neuro-vasculare ale triunghiului postero-intern:

- gaura stilo-mastoidiană ,gaura ruptă posterioara, Orificiul inferior al canalului

carotidian,Orificiul nervului lui Jacobson,apeductul melcului, orificiul exocranian al trompei
lui Eustachio şi orificiul muşchiului ciocanului;gaura condiliană anterioară, gaura ruptă
anterioară.

b) Etajul posterior:

Elementele osoase:

Pe linia mediană:gaura occipitală , creasta occipitală externă, protuberanţa occipitală

externă

Lateral:condilii occipitali,gaura condiliană posterioară,linia nucală inferioară,suprafeţele

dintre cele două linii nucale,linia nucală superioară.

Componente neuro-musculo-vasculare :ligamentul cervical posterior,muşchii cefei,gaura

condiliană posterioară (artera meningee posterioară), nervul suboccipital al lui Arnold, artera
şi vena occipitală.

4. OSUL MAXILAR FEȚE

a) Faţa internă – prezintă la unirea ¾ superioare cu ¼ inferioară- apofiza

palatină.

Apofiza palatină

• Formează cea mai mare parte a planşeului nazal şi a plafonului bucal

• Formă patrulateră, cu 2 feţe şi 4 margini

Faţa superioară – netedă, formează planşeul nazal

Faţa inferioară – rugoasă, formează împreună cu apofiza de partea opusă, ¾

anterioare ale palatului dur
Marginea externă a apofizei palatine – se uneşte cu corpul maxilarului
Marginea internă a apofizei palatine: • se articulează cu cea opusă şi formează
sutura palatină medie

• anterior, prezintă o semispină, care împreună cu cea de partea pusă

formează spina nazală anterioară

• posterior de spină, există un semişanţ, care împreună cu cel de partea opusă

formează canalul incisiv (canalul palatin anterior) prin care trec ramul anterior
al a. sfeno-palatine şi n. sfeno-palatin intern al lui HIRSCHFIELD

• posterior de canalul incisiv, există uneori un şanţ fin – sutura incisivă

• din articularea celor 2 margini interne – creasta nazală situată pe faţa

superioară a planşeului nazal, pe linia mediană.

Marginea posterioară a apofizei palatine – se articulează cu lama orizontală a

palatinului

Marginea anterioară a apofizei palatine – concavă în sus şi înăuntru, ia parte la

delimitarea orificiului anterior al foselor nazale

Porţiunea din faţa internă a maxilarului situată deasupra apofizei palatine, face
parte din fosele nazale.

Această porţiune prezintă un orificiu mare – orificiul sinusului maxilar.

Acest orificiu este micşorat foarte mult de:

• osul lacrimal – înainte

• lama verticală a palatinului – înapoi

• masele laterale ale etmoidului – superior

• cornetul nazal inferior – în jos

- Înapoia sinusului maxilar – o suprafaţă rugoasă (se articulează cu lama

verticală a palatinului) străbătută de un şanţ oblic în jos şi înainte, transformat
de lama verticală a palatinului în canalul palatin posterior prin care trec a.
palatină descendentă şi n. palatin anterior.
- Înaintea orificiului sinusului maxilar – un şanţ oblic în jos şi înapoi care
delimitează cu osul lacrimal canalul lacrimo-nazal cu deschidere în meatul
inferior nazal.

- De pe apofiza montantă a maxilarului, pleacă 2 creste antero-posterioare,

paralele între ele (una superioară situată la nivelul planşeului orbitar – creasta
etmoidală şi alta inferioară – creasta conchală).

Între cele 2 creste, se dilimitează o porţiune patrulateră – atrium, care face

parte din meatul mijlociu.

b) Faţa externă a maxilarului superior:

• Prezintă anterior foseta mirtiformă sau incisivă – m. mirtiform

• Posterior de foseta mirtiformă – bosa canină dată de rădăcina caninului

superior.

• În spatele bosei canine – fosa canină

• Îndărătul fosei canine – apofiză triunghiulară – apofiza piramidală a

maxilarului (apofiza zigomatică)

5. OSUL MAXILARMARGINI

1. M. anterioară: reprezentată de jos în sus de:

• Marginea anterioară a apofizei palatine cu spina nazală anterioară şi

articulaţia intermaxilară

• În mijloc – incizura nazală

• Superior – marginea anterioară a apofizei montante a maxilarului

2. M. posterioară – tuberozitatea maxilară:

• Superior constituie peretele posterior al fosei pterigo-maxilare

• Inferior se articulează cu osul palatin.

Aici – un şanţ cu şanţul similar de pe palatin – canalul palatin posterior (a.

paltină descendentă şi n. palatin anterior)
3. M. superioară se articulează dinainte îndărăt cu: osul lacrimal, etmoid,
apofiza orbitară a palatinului

4. M. inferioară (apofiza alveolară) – arcuată, concavă posterior şi prezintă

alveole

6.Sinusul maxilarului

Sinusul maxilar (antrul lui Highmore) este o cavitate pneumatică situată în

corpul osului maxilar şi inconstant în procesele acestuia

Componente Sinusul maxilar avand forma de piramida triunghiulara prezinta 4

pereti,peretele medial fiind considerat baza acesteia. )eretii sinusului
corespund cu orientarea fetelor corpului maxilei  

Peretele superior formează parţial podeaua orbitei si conţine în grosimea lui

şanţul, canalul şi mănunchiul vasculonervos infraorbitar.

Peretele inferior sau podeaua sinusală este format din osul alveolar
corespunzător alveolelor molarilor şi premolarilor, uneori extinzându-se până la
nivelul caninului.

Peretele anterior corespunde fosei canine, este subţire şi străbătut de canalele

dentare superioare şi anterioare. Reprezintă alături de peretele inferior, locul
de elecţie în abordarea chirurgicală a sinusului maxilar în scop implantologic.
corespunde fetei anterioare a corpului maxilarului. )oate fi impartit intr-o zona
superioara, locul de insertie musculara si o zona inferioara, acoperita de
mucoasa vestibulului bucal. +ontine canalicule osoase, nervoase si vasculare
Peretele posterior este cel mai gros şi corespunde tuberozităţii maxilare. Prin
intermediul său, sinusul maxilar vine în raport cu fosa pterigomaxilară.

Peretele medial corespunde peretelui lateral al foselor nazale şi conţine

ostiumul sau hiatul semilunar, orificiu de comunicare între sinus şi cavitatea
nazală care se deschide la nivelul meatului nazal mijlociu.

Mucoasa sinusală este de tip respirator, formată dintr-un epiteliu cilindric

pluristratificat, cu cili, care are rolul de a evacua mucusul şi secreţiile sinusale
prin ostium, în meatul mijlociu. Această mucoasă este susceptibilă patologiei
infecţioase, alergice şi neoplazice

7. OSUL LACRIMAL

- osul lacrimal este o mică lamă osoasă, turtită dinafară înăuntru, situată în partea anterioară
a peretelui intern al orbitei.

- este un os patrulater care stă imediat în spatele apofizei montante a maxilarului

- prezintă 2 feţe şi 4 margini.

Faţa laterală:

- prezintă o creastă verticală numită creasta lacrimală posterioară pe care se inseră tendonul
reflectat al m orbicular al pleopelor. Această creastă împarte faţa laterală în 2 porţiuni:

- una posterioară, netedă care formează partea anterioară a peretelui intern al orbitei.

- alta anterioară, care prezintă un şanţ vertical ce completează în sus foseta sacului
lacrimal şi contribuie în jos la formarea conductului lacrimo-nazal; acesta face comunicarea
dintre orbită şi fosa nazală corespondentă, deschizându-se la nivelul meatului inferior.

Faţa medială (etmoidală):

- netedă înainte şi în jos (unde corespunde mucoasei cavitaţii nazale) şi neregulată postero-
superior unde se articulează cu faţa anterioară a maselor laterale ale etmoidului.

- prezintă o depresiune care corespunde crestei lacrimale de pe faţa externă

- intră în constituţia peretelui extern al foselor nazale, dar este acoperită parţial de
etmoid.

- Marginea superioară – cea mai scurtă şi se articulează cu apofiza orbitară internă a

osului frontal (sutura fronto-lacrimală).

- Marginea inferioară – se articulează cu apofiza lacrimală a cornetului nazal inferior şi

cu maxilarul superior.

- Marginea posterioară – se articulează cu lama papilacee a etmoidului (sutura

etmoido-lacrimală).

- Marginea anterioară – se articulează cu marginea posterioară a apofizei montante a

maxilarului, formând sutura lacrimo-maxilară.
8. OSUL PALATIN – LAMA ORIZONTALA

Porţiunea (lama) orizontală:

- formă patrulateră, cu marele ax transversal, continuă posterior apofiza orizontală a

maxilarului şi prezintă:

• Faţa superioară:

- netedă şi concavă transversal, formează treimea posterioară a planşeului nazal.

Marginea sa internă este groasă, proeminentă şi formează, articulându-se cu cea de
partea opusă, creasta nazală care se articulează superior cu vomerul.

• Faţa inferioară –aparţine palatului dur, căruia îi formează ¼ posterioară.

• Marginea externă – corespunde locului de unire a lamei orizontale cu lama verticală

• Marginea internă – rugoasă şi se articulează cu cea de partea opusă.

• Marginea anterioară:

- se articulează “în bizou” cu marginea posterioară a apofizei palatine a maxilarului

superior (sutura palatină transversă). La acest nivel,între cele 2 maxilare şi cele 2 oase
palatine se formează sutura cruciformă.

• Marginea posterioară:

- netedă şi concavă posterior, dă inserţie unor muşchi ai vălului palatin. Ea limitează

posterior fosele nazale prezentând pe linia mediană o semispină, care împreună cu
semispina de pe osul opus formează spina nazală posterioară.

9. OSUL PALATIN – LAMA VERTICALA

Porţiunea (lama) verticală:

- formă patrulateră, dar mult mai înaltă decât largă, fiind turtită dinafară înăuntru şi
prezentând:

• Faţa internă:

- face parte din peretele extern al foselor nazale şi are pe ea 2 creste orizontale, cu
direcţie antero-posterioară:

- una superioară, situată imediat sub apofiza orbitară a osului palatin, creasta
etmoidală

- alta inferioară, situată la unirea treimii mijlocii cu treimea inferioară a feţei

interne a lamei verticale şi care se numeşte creastă conchală

• Faţa externă –prezintă 4 segmente principale mergând dinainte îndărăt:

- un segment sinusian, neted, corespunde cavităţii sinusiene

- un segment maxilar, rugos, articulat cu partea posterioară a feţei interne a

maxilarului.

- un segment interpterigo-maxilar, neted, situat numai în jumătatea superioară a

osului, plasat între segmentul maxilar şi segmentul pterigoidian.

- un segment posterior sau pterigoidian, rugos, care se articulează cu faţa medială a

lamei interne a apofizei pterigoide a osului sfenoid.

- Marginea anterioară: oblică în jos şi înainte, încrucişeză superior partea posterioară a

orificiului sinusului maxilar.

- Marginea posterioară: foarte subţire, se aplică pe faţa medială a aripii interne a

apofizei pterigoide, cu care formează o sutură dantelată.

- Marginea inferioară: se confundă cu marginea laterală a lamei orizontale.

- Marginea superioară: neregulată, prezintă 2 apofize: una anterioară sau orbitară şi

alta posterioară sau sfenoidală. Aceste apofize sunt separate printr-o depresiune
profundă numită incizura sfeno-palatină.

10. OSUL ZIGOMATIC

-Situat în partea postero-laterală a feţei,înafara maxilarului contribuind la formarea
orbitei şi a fosei zigomatice, completând arcada zigomatică.
 -Uneşte părţile laterale ale feţei şi craniului.

-Are formă patrulateră, cu:

- 2 feţe

- 4 unghiuri

- 4 margini

Faţa antero-externă (cutanată)

• Este convexă şi netedă, situată sub pielea pomeţilor.

• Pe ea se inseră muşchii marele zigomatic (posterior) şi micul zigomatic (anterior).

• Puţin dedesubtul rebordului orbitar se observă orificiul malaral canalului temporo-

malar (foramen zygomatico-facial), prin care trece n. zigomatico-facial, ram al n. temporo-
malar, ram din n.maxilar.

Faţa postero-internă

• Cuprinde 2 segmente:

- unul anterior (articular)

- altul posterior (temporal)

- segmentul anterior – rugos, de formă triunghiulară, prin care osul malar se

articulează cu vârful truncheat al apofizei piramidale a maxilarului (sutura maxilo-malară).

- segmentul posterior – neted, concav, în raport cu fosa temporală în sus şi fosa

infratemporală în jos.

Marginea antero-superioară (orbitară)

• concavă înăuntru şi în sus

• formează partea infero-laterală a rebordului orbitar.

• de pe această margine ia naştere o apofiză lamelară numită şi apofiza frontală a

osului zigomatic, care este turtită dinăuntru în afară, dinţată, groasă şi prezintă:

- o faţă medială, concavă care ia parte la formarea pereţilor inferior şi lateral al orbitei;
ea prezintă orificiul de intrare al canalului temporo-malar.

- o faţă laterală, convexă ce aparţine fosei temporale. Aici se observă, aproape de

marginea anterioară, orificiului temporal al canalului temporo-malar, prin care trece n.
zigomatico-temporal, ram terminal al n. temporo-malar, ram din n maxilar.
- o margine post, care se articulează mergând de sus în jos cu osul frontal (sutura
fonto-malară), marea aripă a sfenoidului (sutura sfeno-malară) şi cu maxilarul (sutura
maxilo-malară).

Marginea postero-superioară (temporală)

- este sinuoasă şi dă inserţie fasciei muşchiului temporal.

Marginea antero-inferioară (maxilară)

- este dantelată şi se articulează cu vârful truncheat al apofizei piramidale a

maxilarului. Capătul ei medial ajunge până la un punct situat deasupra găurii infraorbitare.

Marginea postero-inferioară (maseterină)

- este groasă şi dă inserţie fascicolelor anterioare ale muşchiului maseter.

Unghiul superior

- este dantelat şi se articulează cu osul frontal, formând sutura fronto-malară.

Unghiul anterior şi inferior

- se articulează cu vârful apofizei piramidale a maxilarului, luând parte la formarea

suturii maxilo-malare.

Unghiul posterior

- este tăiat “în bizou” pe seama marginii superioare

- se articulează cu extremitatea anterioară a apofizei zigomatice a solzului

temporalului (sutura temporo-malară), formând arcada zigomatică.

- Canalul temporo-malar

- - Este un canal în formă de “Y” care începe pe faţa medială a apofizei frontale a osului
zigomatic printr-un orificiu unic (formina zygomatico-orbitale).

- - El se împarte în grosimea osului zigomatic în două canale secundare: unul se

deschide pe faţa antero-externă (foramen zygomatico-facial) a osului, celălalt pe faţa
temporală a apofizei frontale, aproape de marginea anterioară (foramen zygomatico-
temporal).
11. OASELE PROPRII ALE NASULUI

- sunt situate de o parte şi de alta a liniei mediene, între ramurile montante ale
maxilarelor, imediat dedesubtul regiunii glabelare a osului frontal, în partea antero-
superioară a fosei nazale corespondente.

Faţa anterioară (cutanată) convexă în sens transversal dar în sens vertical este concavă
superior şi inferior; dă inserţie în partea sa infero-externă m. piramidal al nasului.

Faţa posterioară (nazală):

- prezintă în partea posterioară asperităţi prin care osul se articulează cu spina nazală a
frontalului.

- este netedă în rest şi prezintă pe toată întinderea sa un şanţ strâmt,şanţul etmoidal

prin care trec ramurile nazale laterale din nervul nazal intern,ram din n. nazal, ram al
oftalmicului.

- Marginea superioară

- - dantelată şi groasă, se articulează cu marginea anterioară a osului frontal (formând

sutura fronto-nazală).

- - pe linia mediană, la intersecţia oaselor nazale cu frontalul se găseşte punctul

craniometric nasion.

- Marginea inferioară – subţire, corespunde cartilajului lateral al nasului.

- Marginea laterală – tăiată “în bizou” pe seama tăbliei interne a osului. Se articulează
cu apofiza montantă a maxilarului, formând sutura naso-maxilară.

- Marginea internă – neregulată, rugoasă, mai groasă inferior şi se articulează cu osul

nazal de partea opusă.
12. CORNETUL NAZAL INFERIOR

2 fete, 2 margini, 2 extremitati

Marginea superioara- 3 parti

1. anterior se articuleaza cu creasta CONCALA A MAXILEI

2. posterior se articuleaza cu creasta CONCALA de pe lama perpendiculara a palatinului

3. mijlociu prezinta 3 procese

-lacrimal- contribuie la determinarea canalului lacrimo-nazal

-maxilar-participa la micsorarea hiatusului maxilar

-etmoidal
13. VOMERUL (OSUL VOMER)

- singurul os nepereche al fălcii superioare.

- este o lamă osoasă verticală trapezoidală, mediană, aplatizată transversal, cu formă de

“lamă de plug” situată în partea postero-inferioară a septului nazal.

- are o direcţie oblică în jos şi înainte, de la corpul sfenoidului către planşeul foselor
nazale.

- Feţele laterale– sunt plane, dar pot prezenta deviaţii, astfel încât o faţă este convexă iar
cealaltă este concavă. Cele 2 feţe prezintă mai multe şanţuri strâmte prin care trec
elemente vasculare şi nervoase.

- Marginea superioară- este cea mai groasă şi este împărţită în 2 lame numite aripile
vomerului, cu direcţie în afară şi separate între ele printr-un şanţ.

- Marginea anterioară – este dreaptă sau convexă, oblică în jos şi înainte, divizată în
două lamele laterale.

- Marginea posterioară – subţire, oblică în jos şi înainte şi concavă. Ea este liberă,

formând marginea posterioară a cloazonului şi separând cele două choane.

Marginea inferioară – este subţire, rugoasă, orizontală, articulându-se cu apofiza palatină a

maxilarului şi cu lama orizontală a palatinului.

14. MANDIBULA – CORP

• Os impar, simetric, median

• Este format dintr-un corp orizontal, curb, concav posterior şi 2 ramuri verticale largi
care se desprind din partea posterioară a corpului.

1. Corpul mandibulei – formă de potcoavă cu deschiderea posterior cu 2 feţe şi 2

margini

a) Faţa anterioară:

• Prezintă pe linia mediană o creastă – simfiza mentonieră care se termină în jos pe

vârful unei formaţiuni triunghiulare – protuberanţa mentonieră
• Jumătatea superioară prezintă bosele incisivilor centrali, laterali şi ale caninilor

• De la linia mediană pleacă o linie oblică în sus şi în afară – linia oblică externă care se
termină pe marginea anterioară a ramurii montante a mandibulei. Pe linie se inseră pătratul
mandibulei, triunghiularul buzelor şi pielosul gâtului.

• Deasupra liniei, se găseşte gaura mentonieră deschisă înăuntru şi îndărăt prin care
iese din mandibulă pachetul vasculo-nervos mentonier

• Partea alveolară a acestei regiuni prezintă bose pentru premolari şi molari

b) Faţa posterioară:

• Prezintă aproape de linia mediană şi de marginea inferioară o spină – spina mentalis,

care este formată din 4 tuberculi mici – tuberculii genieni.

• De la tuberculii genieni, iau naştere 2 linii oblice – liniile milo-hioidiene cu traseu în

sus şi îndărăt până la ramura montantă a mandibulei.

• Sub linia milohioidiană – şanţul milo-hioidian prin care trece pachetul vasculo-nervos
milo-hioidian

• Linia milo-hioidiană împarte faţa posterioară într-o porţiune superioară concavă

anterior – foseta sublinguală (stă glanda sublinguală) şi o porţiune inferioară ocupată de
foseta submandibulară (stă glanda submaxilară)

• c) Marginea superioară – prezintă alveole pentru rădăcinile dinţilor

• d) Marginea inferioară – este netedă.

• Prezintă pe linia mediană – foseta digastrică pe care se inseră burta anterioară a

digastricului

• La limita corpului cu ramura mandibulei – un şanţ prin care trece artera facială.
15. MANDIBULA – RAMURI

Ramurile mandibulei – patrulatere, alungite de sus în jos, cu 2 feţe şi 4 margini.

a) Faţa laterală – ocupată de amprenta maseterină – inserţia masete-rului.

b) Faţa mediană – prezintă în partea mijlocie – orificiul de intrare în canalul mandibular –

orificiul superior al canalului dentar prin care pătrunde în mandibulă pachetul vasculo-
nervos alveolar inferior.

• Canalul mandibular se îndreaptă în jos şi înainte prin profunzimea mandibulei,

descriind o curbă concavă înainte şi în sus.

• Orificiul este limitat înainte şi înăuntru de o proeminenţă triunghiulară – spina lui Spix
pe care se inseră ligamentul sfeno-mandibular al articulaţiei temporo-mandibulare.

• Uneori, în spatele orificiului – o proeminenţă mai mică decât spina lui Spix –
antilingula. Între cele două proeminenţe începe şanţul milo-hioidian.

c) Marginea inferioară – se continuă anterior cu marginea inferioară a corpului

d) Marginea posterioară – formă de S italic, vine în raport cu parotida. Împreună cu

marginea inferioară – un unghi de 120° deschis în afară – unghiul mandibulei în vârful căruia
găsim punctul craniometric gonion.

e) Marginea anterioară – se bifurcă inferior în 2 creste (una medială, alta laterală) care
continuă cu liniile oblice internă şi externă de pe corpul mandibulei.

f) Marginea superioară – prezintă 2 proeminenţe: una anterioară triunghiulară – apofiza

coronară şi alta posterioară – condilul mandibulei. Cele 2 proeminenţe sunt separate printr-o
depresiune – incizura mandibulară (sigmoidă) prin care trece pachetul vasculo-nervos
maseterin.

• Apofiza coronară este triunghiulară şi ascuţită cu o direcţie în sus şi înainte. Baza ei

face corp comun cu osul. Pe faţa laterală se inseră maseterul

Condilul – se articulează cu cavitatea glenoidă a temporalului. Este unit de restul osului

printr-o porţiune mai îngustă – colul condilului care este săpat în partea internă şi anterioară
de o fosetă – foseta pterigoidiană (se inseră pterigoidianul extern).
16. PERETII ORBITEI

Este o cavitate largă şi profundă, cu formă de piramidă patrunghiulară, având vârful plasat în
centrul găurii optice şi baza anterior.

Peretele superior (plafonul):

• Concav, mai ales anterior

• Format anterior de fosa orbitară şi posterior de faţa inferioară a aripii mici a

sfenoidului.

• Anterior este gros şi subţire în rest

• Vine în raport cu lobul frontal al emisferului cerebral

• Antero-intern prezintă fosa trohleară unde se inseră un scripete fibro-cartilaginos pe

care se reflectă tendonul muşchiului mare oblic al globului ocular

• Antero-extern – foseta lacrimală

• Posterior – sutura sfeno-frontală

Peretele inferior (planşeul):

• Concav

• Stă pe sinusul maxilar

• Este subţire, ascensionând lateral către peretele extern al orbitei de care e separat
posterior prin fisura orbitară inferioară – n. maxilar şi a. suborbitară

• Este format din:

- Faţa superioară a apofizei piramidale a maxilarului – ocupă 2/3 interne ale

acestui perete

- Apofiza frontală a zigomaticului – antero-lateral

- Apofiza orbitară a palatinului – extremitatea posterioară

• Pe peretele inferior – şanţul suborbitar – n. maxilar şi a. suborbitară, ram din

maxilara internă.

Peretele extern al orbitei:

• Gros posterior, unde separă orbita de fosa craniană mijlocie

 • Subţire anterior, unde separă orbita de fosa temporală.

• Se continuă cu plafonul orbitei anterior, dar este separat de el posterior prin fisura
orbitară superioară.

• Format din aripa mare (faţa anterioară) în 2/3 posterioare şi anterior din apofiza
frontală a zigomaticului şi apofiza externă a frontalului.

• Avem aici suturile sfeno-zigomatică, sfeno-frontală şi fronto-malară

Peretele intern al orbitei:

• Subţire (mai ales anterior) şi aproape paralel cu planul median.

• Este format dinainte înapoi de:

- Apofiza montantă a maxilarului

- Faţa externă a lacrimalului

- Etmoid (lama papiraceae)

- O porţiune din faţa externă a corpului sfenoidului

• Anterior, pe acest perete avem canalul lacrimo-nazal, în spatele apofizei montante a

maxilarului. Acest canal merge oblic în jos, în afară şi înapoi.

Între semicelulele frontale şi cele etmoidale se delimitează şanţurile fronto-etmoidale

anterior (a. etmoidală anterioară şi n. nazal intern) şi posterior (a. etmoidală posterioară şi n.
sfeno-etmoidal al lui Luschka).
17. REBORDUL ORBITAR SI COMUNICARILE ORBITEI

Baza orbitei – îndreptată anterior, are formă de patrulater cu unghiuri rotunjite. Conturul
(rebordul orbitar) prezintă 4 margini:

• Marginea superioară – formată din arcada sprâncenară a frontalului. În 1/3 internă –

şanţul supraorbitar – n. frontal extern (ram extern al frontalului, ram din oftalmic) şi
vasele supraorbitare. La 1 cm mai intern de acest şanţ – şanţul n. frontal intern

• Marginea inferioară – formată de apofiza piramidală a maxilarului şi de malar

• Marginea externă – formată de malar

• Marginea internă – apofiza montantă a maxilarului

Comunicările orbitei:

• Cu etajul anterior al bazei craniului prin gaura optică, fisura orbitară superioară şi
conductele etmoidale

• Cu fosele nazale prin canalul lacrimo-nazal (se deschide în meatul inferior)

• Cu groapa pterigo-maxilară prin fisura orbitară inferioară

Cu exteriorul prin gaura supraorbitară şi canalul malar (pentru n. temporo-malar).

18. FOSELE NAZALE – PERETI

• Sunt 2 cavităţi situate în centrul feţei, deasupra cavităţii bucale, sub baza craniului şi
între cele 2 orbite.

• Fiecare fosă nazală seamănă cu un culoar aplatizat în sens transversal cu 4 pereţi şi 2

deschizături.

Peretele inferior (planşeul):

• Constituit din apofiza palatină a maxilarului şi sporţiunea orizontală a palatinului

(posterior)

• Prezintă anterior canalul incisiv

Peretele superior (plafonul):

• Reprezentat de un şanţ curb, concav în jos, format dinainte înapoi de:

- Faţa posterioară a oaselor nazale prelungită în sus de spina nazală a frontalului

- Faţa inferioară a lamei ciuruite a etmoidului

- Faţa anterioară a corpului sfenoidului

- Faţa inferioară a corpului sfenoidului acoperită la acest nivel de aripile vomerului şi

de apofiza spinală a palatinului.

• Primul segment este oblic în sus şi înapoi, al doilea este orizontal, al treilea este
vertical şi perpendicular pe al doilea, iar ultimul segment este aproximativ orizontal.

• Cel mai posterior – conductul pterigo-palatin delimitat de faţa inferioară a corpului

sfenoidului, apofiza vaginală a lamei interne a pterigoidei şi apofiza sfenoidală a palatinului.
Prin el trece a. pterigo-palatină şi nervul pterigo-palatin (faringianul lui Bock). Acest canal se
deschide în fosa pterigo-maxilară.

Peretele intern – aparţine septului osos al cavităţilor nazale:

• Antero-superior– lama perpendiculară a etmoidului parţial articulată în jos cu

vomerul.
• Înapoi, ciocul sfenoidal şi creasta sfenoidală prelungesc lama perpendiculară a
etmoidului

• Între etmoid şi vomer – un unghi larg deschis anterior şi care este completat de
cartilajul cloazonului.

• Acest perete poate fi situat pe linia mediană, sau deviat la dreapta/stânga, cel mai
ades la nivelul suturii etmoido-vomeriene.

Peretele extern:

• Se întinde de la planşeu la plafon şi este înclinat de sus în jos şi dinăuntru înafară.

• Este format din:

- Faţa internă a maxilarului

- Aripa internă a pterigoidei formează partea cea mai posterioară a peretelui nazal
extern şi marginea externă a choanelor

- Faţa internă a lacrimalului care, împreună cu cornetul nazal inferior, transformă

şanţul lacrimal al maxilarului în canalul lacrimo-nazal

- Porţiunea verticală a palatinului

- Cornetul inferior – în partea inferioară a peretelui extern

19. FOSELE NAZALE – COMUNICARI

Comunicările foselor nazale:

• Cu exteriorul prin narină

• Cu rinofaringele prin choane

• Cu orbita prin canalul lacrimo-nazal

• Cu craniul prin orificiile lamei ciuruite a etmoidului

• Cu cavitatea bucală prin canalul palatin anterior

• Cu fosa pterigo-maxilară prin canalul sfeno-palatin şi canalul pterigo-palatin

20. FOSA INFRATEMPORALA

• Excavaţie îndărătul maxilarului, sub creasta sfeno-temporală şi în afara apofizei

pterigoidiene.

• Formă de piramidă triunghiulară care prezintă:

- Perete anterior – tuberozitatea maxilară

- Perete superior – faţa externă a marii aripi

- Perete intern – lama externă a apofizei pterigoidiene

- Baza – se deschide larg în afară

• Fisura pterigo-maxilară este o fantă care separă apofiza pterigoidă de tuberozitatea

maxilară. Este mai largă superior. Prin această fisură, se face accesul în fosa pterigo-
maxilară.

• 1.corpul madibulei

• 2. tuberozitatea maxilară

• 3. fisura orbitală inferioară

• 4. lama laterală a procesului pterigoid

• 5. gaura ovală

• 6. spina sfenoidului

• 7. gaura spinoasă

• 8. aripa mare a sfenoidului

• 9. creasta infratemporală

• 10. tuberculul articular

• 11. porţiunea precondiliană a scuamei osului temporal

• 12. procesul coronoid

• 13. ramul mandibulei

• 14. Antilingula

• 15. gaura mandibulei

 •

21. FOSA PTERIGO-PALATINA

Fosa pterigo-palatină este situată intre tuberozitatea maxilei, procesul pterigoid şi lama
perpendiculară a palatinului. Este, de fapt, o anexă a fosei infratemporale, fiind situată in
fundul acesteia.

In fosa pterigo-palatină este situat nervul maxilar, ganglionul pterigo-palatin şi terminaţia

arterei maxilare. De la nervul maxilar, ganglionul pterigo-palatin şi artera maxilară pleacă
multe ramuri, care străbat orificiile acestei fose şi se răspandesc in regiunile invecinate. Fosa
pterigopalatină este comparată cu o piramidă patruunghiulară, care prezintă o bază, un varf
şi patru pereţi.

Baza este indreptată in sus.

Este formată din faţa maxilară a aripii mari a sfenoidului şi de faţa inferioară a corpului
acestuia; prezintă:

a) gaura rotundă, prin care nervul maxilar pătrunde in această fosă;

b) fisura orbitară inferioară, prin care ies nervul maxilar şi artera suborbitară.

Varful este indreptatin jos şi este format prin intalnirea procesului pterigoid cu tuberozitatea
maxilei.

Varful se continuă cu trei canale: canalul palatin mare prin care ies nervul palatin mare şi
artera palatină descendentă, şi cele două canale palatine mici pentru arterele şi nervii
omonimi.

Peretele anterior este format de tuberozitatea maxilei; prezintă găurile şi canalele alveolare
pentru trecerea nervilor şi arterelor alveolare postero-superioare.

Peretele posterior este format de procesul pterigoid. Aici se găseşte canalul pterigoid prin
care trece nervul canalului pterigoidian.

Peretele medial este format de lama perpendiculara a palatinului. Aici se găseşte gaura
sfenopalatină, pentru trecerea arterei omonime şi a ramurilor nervoase destinate cavităţii
nazale.

Peretele lateral lipseşte; el este inlocuit prin fisura pterigo-maxilară.

Comunicările fosei pterigo-palatine. Se realizează astfel:

1) cu craniul - prin gaura rotundă;

2) cu orbita prin fisura orbitară inferioară;

3) cu cavitatea nazală - prin gaura sfenopalatină;

4) cu exobaza prin canalul pterigoidian;

5) cu palatul osos prin -canalul palatin mare şi canalele palatine mici;

6) cu alveolele dentare – prin orificiile şi canalele alveolare de pe tuberozitatea maxilei;

7) cu fosa infratemporală prin fisura pterigomaxilară.

22. BOLTA PALATINA

Este constituită din 4 oase: anterior – 2 apofize palatineale maxilarului şi posterior 2oase
palatine(lama orizontală)

Limitele sunt:

• înainte şi lateral – rebordul alveolar

• posterior – marginea posterioară a lamei orizontale a palatinelor

Extremitatea posterioară este marcată de spina nazală posterioară.

Anterior de linia mediană a suturii cruciforme – canalul palatin anterior prin care trece n.
sfeno-palatin intern al lui Hirscfield (ram din sfeno-palatin, ram din maxilar) şi ramul intern
al a. sfeno-palatine (ram din a. maxilară internă)

Postero-extern de lama orizontală a paltinului – conductele palatine posterioare, însoţite

fiecare de 1-2 conducte accesorii.

Prin canalul palatin posterior – n. palatin anterior şi a. palatină descendentă (ram din a.
maxilară internă).

Torus palatinus – porţiunea din bolta palatină ce corespunde suturii mediene şi care este
uneori proeminentă, sub forma unei creste antero-posterioare.

Comunicările bolţii palatine:

cu fosele nazale prin canalul palatin anterior

cu fosa pterigo-maxilară prin canalul palatin posterior şi canalele accesorii.

23. ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA – SUPRAFETE ARTICULARE

Este singura articulatie bilaterala, singura mobile de la nivelul capului.

Suprafetele articulare sunt: condilul mandibulei, cavitatea glenoida, condilul temporalului

 Condilul mandibulei: proeminenta osoasa elipsoida, axul longitudinal de 20

mm, axu antero-posterior 3 mm, dirijata oblic dinafara ianuntru si dinainte
inapoi, convex atat in sens transversal cat si antero-posterior, prezinta
2versanti: anterior(suprafata asrticulara-fibrocartilaginoasa)si posterior (nu
este acoperit de fibrocartilagiu)

 Cavitatea glenoida: ovalara, cu marele ax dirijat ca si condilul mandibular,

scizura lui Glosser o imparte in : segmentul anterior-preglosserian si
segmentul posterior –retroglosserian.

 Condilul temporal este reprezentat de radacina transversa a zigomei, apare ca

o proeminenta transversal, asezata la partea anterioara a cavitatoo glenoide,
prezinta o suprafata conveza antero posterior si una usor concave transversal
24. ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA – CAPSULA SI MENISC

MENISCUL INTERARTICULAR:

 are forma unei lentile biconcave cu contur eliptic:

– o faţă inferioarăconcavă, care se mulează pe versantul anterior şi creasta

condilului mandibular

– o faţă superioară, concavă în segmentul anterior, unde se mulează pe condilul

temporal şi convexă în segmentul posterior, unde corespunde porţiunii
anterioare a glenei.

– Extremităţile se fixează pe condilul mandibulei

– Meniscul articular este ataşat osului cel mai mobil, cu care se deplasează în
timpul mişcării principale

 împarte cavitatea articulaţiei în două segmente:

 menisco-mandibular şi

 menisco-temporal.

MIJLOACELE DE UNIRE:

CAPSULA articulară:

La partea anterioară dă inserţie unor fibre din pterigoidianul extern

la partea posterioară dă inserţie unor fascicule de fibre elastice ce pleacă de la nivelul scizurii
lui Glasser şi se inseră pe faţa posterioară a capsulei, pe menisc şi pe colul mandibulei (frâul
meniscal posterior) şi care au rolul să limiteze mişcarea înainte a condilului şi a meniscului şi
să-l aducă înapoi, după încetarea mişcării.
25. ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA – LIGAMENTE

-Ligamente adevarate:

-Ligamentul lateral extern ce se insera superior pe tuberculul zigomatic si pe radacina

longitudinala, iar inferior pe fata postero-externa a colului condilului mandibulei;

-limiteaza miscarea indarat a colului mandibular

-Ligamentul lateral intern - subtire, se intinde de la marginea interna a cavitatii glenoide

pana la partea posterioara si intema a colului mandibulei.

-Ligamente accesorii - ligamente la distanta:

 ligamentul sfeno-mandibular
 ligamentul stilo-mandibular

-Ligamentul sfeno-mandibular se întinde de la faţa externă a spinei sfenoidului şi de la

partea cea mai internă a scizurii lui Glasser (delimiteaza butoniera retrocondiliană a lui
Juvara, prin care trece artera şi vena maxilară internă şi nervul auriculo-temporal)

-ligamentul timpano-mandibular (os timpanal – marginea posterioara a ramului mandibular)

-Ligamentul stilo-mandibular

-Ligamentul pterigo-mandibular ( aponevroza buccinato-faringiană) - se întinde de la cârligul

pterigoidian până la linia milo-hioidiană.
26. MUSCHII MASTICATORI

-Sunt muşchii care acţionează asupra mandibulei realizând masticaţia.

-Se împart după acţiune în:

 ridicători ai mandibulei
 coborâtori ai mandibulei
 propulsori
 retractori
 diductori

MUŞCHII RIDICĂTORI AI MANDIBULEI:

temporalul

maseterul

pterigoidianul intern

1) Muşchiul temporal (m.temporalis)

se inseră prin baza sa pe linia curbă temporală inferioară a parietalului, pe fosa temporală,
pe faţa profundă a aponevrozei temporale şi prin fascicolul jugal, pe faţa internă a arcadei
zigomatice.

Inserţia terminală se face printr-un tendon terminal pe apofiza coronoidă a mandibulei.

Inervaţia – cei 3 nervi temporali profunzi: anterior, mijlociu şi posterior, ramuri din nervul
maxilar inferior.

Acţiune – temporalul ridică mandibula, iar prin fascicolele sale posterioare, o trage înapoi,
fiind retractor a ei.

2) Muşchiul maseter

a) Fascicolul superficial (antero-extern) seinseră pe 2/3 anterioare a marginii

inferioare a arcadei zigomatice şi pe malar, dirijându-se apoi în jos şi înapoi, pentru a se
termina pe unghiul mandibulei şi pe partea inferioară a feţei externe a ramurii ascendente a
mandibulei.
 b) Fascicolul profund (postero-intern): se inseră pe marginea inferioară şi pe faţa
internă a arcadei zigomatice, în jumătatea ei posterioară

-se îndreaptă oblic în jos şi înainte, pătrunde sub fascicolul superficial şi se termină pe faţa
externă a ramurii ascendente a mandibulei, de la zona de inserţie a fascicolului superficial
până la baza apofizei coronoide.

Inervaţia – nervul maseterin, ram din temporo-maseterin al maxilarului inferior

Acţiune – ridicător al mandibulei.

3) Muşchiul pterigoidian intern (medial):

-este situat pe partea internă a mandibulei

-se inseră superior pe toată groapa pterigoidă, adică pe feţele aripilor care privesc spre
groapa şi pe fundul gropii (sub foseta scafoidă) şi pe apofiza piramidală a palatinului.

-de aici, fibrele se îndreaptă oblic în jos, înapoi şi înafară şi se fixează pe partea inferioară a
feţei interne a ramurei ascendente a mandibulei şi pe faţa internă a unghiului mandibulei,
formând un fel de chingă sub acest unghi, cu fibrele maseterului.

Inervaţia – nervul pterigoidian din maxilarul inferior

Acţiune – ridicător al mandibulei, imprimând mişcări de lateralitate.

MUŞCHII PROPULSORI AI MANDIBULEI:

-muşchii propulsori principali sunt cei doi pterigoidieni externi, când se contractă simultan.

-muşchiul propulsor accesoriu este pterigoidianul intern

-Muşchiul pterigoidian extern (lateral):

 Ia naştere la baza craniului prin 2 fascicole:

 unul superior (sfenoidal)
 unul inferior (pterigoidian).

a) Fascicolul sfenoidalse inseră pe faţa externă a marii aripi a sfenoidului, dedesubtul crestei
sfeno-temporale

b) Fascicolul pterigoidian, se inseră pe faţa externă a aripii externe a apofizei pterigoide şi pe

apofiza piramidală a palatinului. De aici fibrele se îndreaptă orizontal pentru cel superior şi
se prind printr-un tendon unic pe foseta antero-internă a colului condilului mandibulei ca şi
pe capsula şi meniscul interarticular.
- Inervaţia– un filet din temporo-bucal, ram din maxilarul inferior.

- Acţiune:

-contracţia simultană a celor 2 pterigoidieni externi determină mişcarea de proiecţie inainte

a mandibulei.

-când se contaractă de o singură parte, condilul mandibulei se mişcă înainte şi înăuntru, iar
celălat condil rămâne imobil şi mandibula execută, în jurul acestuia din urmă, o mişcare de
rotaţie ce are drept efect ducerea bărbiei de partea opusă.

-din contracţiile alternative ale pterigoidianului extern, rezultă mişcarea de diducţie sau
lateralitate a mandibulei.

MUŞCHII COBORÂTORI AI MANDIBULEI:

-burta anterioară a muşchiului digastric – are acţiune principală.

-milohiodieni,genio-hiodieni şi pielosul gâtului – muşchi accesori.

-M.subhioidieni:

 m. omohioidian
 m. sterno-cleido-hioidian
 m. sterno-tiroidian
 m. tirohioidian

-M.suprahioidieni: în număr de 4, dispuşi pe 3 planuri:

 planul superficial constituit de m.stilo-hioidian şi digastric.

 planul mijlociu constituit de m. milo-hioidian
 planul profund constituit de m.genio-hioidian.

1) Stilo-hioidianul

-se inseră pe apofiza stiloidă a temporalului şi se termină printr-o lamă tendinoasă pe faţa
anterioară a corpului osului hioid.

-puţin înainte de osul hioid se dedublează şi formează o butonieră prin care trece tendonul
intermediar al digastricului.

2) Digastricul: este constituit din 2 segmente (burta anterioară şi posterioară) reunite între
ele printr-un tendon intermediar.
-burta posterioară se prinde pe şanţul digastric de pe faţa internă a apofizei mastoide şi
merge în jos şi înainte şi se continuă cu un tendon care, după ce traversează butoniera
făcută de stilohioidian, formează burta anterioară ce merge să se fixeze pe fosa digastrică a
marginei inferioare a mandibulei.

-tendonul intermediar este ataşat osului hioid, prin intermediul unor fibre tendinoase.

3) Milo-hioidianul:

muşchi lat ce se inseră pe linia oblică internă a corpului mandibulei.

de aici fibrele sale se îndreaptă oblic în jos şi înăuntru, spre linia mediană şi se inseră:

cele ant şi mijlocii, pe un rafeu tendinos median, care merge de la simfiza mentonieră la osul
hioid

fibrele post se termină pe faţa anterioară a corpului hioidului.

4) Genio-hioidianul:

este situat deasupra digastricului, la dreapta şi la stânga liniei mediene

se inseră printr-o extremitate pe apofiza genie inferioară a mandibulei, iar terminal pe hioid.

Acţiune:

muşchii: genio-hiodian, milo-hiodian şi burta ant a digastricului sunt coborâtori ai mandibulei

sau ridicători ai osului hioid, după cum iau punct fix pe unul din aceste două oase.

burta post a digastricului şi stilo-hiodianul sunt ridicători ai osului hioid.

Inervaţie:

burta posterioară a digastricului şi stilo-hiodianul de facial,

burta anterioară a digastricului şi milo-hioidianul de ramul mandibular al trigemenului,

genio-hioidianul de nervul hipoglos.

MUŞCHII RETRACTORI AI MANDIBULEI:

-Muşchiul digastric prin burta sa posterioară;

-Muşchiul temporal prin fascicolele sale posterioare care au o direcţie aproape orizontală.

MUŞCHII DIDUCTORI AI MANDIBULEI:

- Muşchiul pterigoidian extern, care determină mişcarea de lateralitate sau diducţie.

27. MUSCHII PIELOSI AI CRANIULUI

1) Occipitalul

- subţire, patrulater, situat în partea posterioară a capului.

- se inseră pe 2/3 externe a liniei nucale superioare, baza apofizei mastoide, de aici
fibrele sale se îndreaptă înainte şi se termină pe marginea posterioară a aponevrozei
epicraniene.

- Inervaţia – ramul auricular posterior al n. facial.

- Acţiunea – trage îndărăt aponevroza epicraniană.

2) Frontalul

- Situat în partea anterioară a craniului.

- Continuă înainte marginea anterioară a aponevrozei epicraniene pe care îşi ia inserţia

sa posterioară.

- Inserţia anterioară se face prin fascicolele mediale, intersprâncenare, pe faţa

profundă a pielii.

- Inervaţia – ramul temporo-facial.

- Acţiunea – când se conractă singur, trage înainte aponevroza epicraniană şi odată cu

ea pielea. Când aponevroza este imobilizată de occipital, atunci frontalul ridică pielea din
regiunea sprâncenelor şi a glabelei şi determină pliuri transversale pe frunte (muşchi al
atenţiei).

3) Muşchii motori ai pavilionului urechii:

- intrinseci, aparţin în întregime pavilionului urechii

- auriculari, în număr de 3 (anterior, superior, posterior), sunt rudimentari.

- Inervaţia – nervul facial.

- Acţiunea – dilatatori ai conductului auditiv extern şi orientează pavilionul urechii.

28. MUSCHII PIELOSI AI ORBITEI (2)

1) Orbicularul pleoapelor (orbicularis oculi)

- muşchi larg, ce înconjoară orificiul palpebral, întinzându-se şi pe orbită.

a) porţiune orbitară(externă) – pars orbitalis

b) porţiunea palpebrală(internă) – pars palpebralis

c) porţiunea lacrimală(m.lui Horner) – pars lacrimalis.

- inserţiile orbicularului se fac în unghiul intern al ochiului, prin tendonul orbicularului,

care se împarte în 2 ramuri:

- tendonul direct, care se prinde pe buza anterioară a şanţului lacrimal

- tendonul reflectat, se fixează îndărătul sacului lacrimal, pe creasta osului lacrimal.

- inserţia terminală se face pe faţa profundă a pielii din unghiul extern al ochiului.

- muşchiul lui Horner se prinde pe creasta osului lacrimal împreună cu tendonul

reflectat, după care se îndreaptă anterior spre comisura interă a ochiului şi se termină pe
faţa profundă a pielii lângă punctele lacrimale

- Inervatie – filetele palpebrale ale facialului (temporo-facial)

- Acţiune – partea palpebrală şi orbitară produc prin contracţia lor închiderea orificiului
palpebral,mobilizarea lacrimilor pe care le dirijează spre unghiul intern al orbitei, unde le
comprimă şi le obligă să intre prin punctele lacrimale deschise prin contracţia m.lui Horner.

2) Sprâncenosul (m.corrugator supercilli)

- muşchi lat, lung de 3-4 cm, aşezat deasupra arcadei sprâncenare

- se inseră pe partea internă a arcadei sprâncenare, de unde se îndreaptă oblic în sus şi

înafară, iar la nivelul găurii supraorbitare se prinde pe faţa profundă a dermului sprâncenei.

- Inervaţia – filetele palpebrale ale temporo-facialului.

- Acţiunea – trage în jos şi înăuntru pielea sprâncenei, determinând apariţia ridurilor

verticale şi exprimând astfel durerea, mânia, nerăbdarea.
29. MUSCHII PIELOSI NAZALI

1) Piramidalul (m.procerus):

- muşchi mic, alungit, situat bilateral.

- se inseră inferior pe oasele nazale şi pe cartilagiile laterale ale nasului, iar în sus, se
încrucişeză cu fibrele frontalului şi se inseră pe faţa profundă a pielii din regiunea
intersprâncenară.

- Acţiunea – trage în jos pielea din regiunea glabelei, determinând cute transversale.

2) Transversul nasului (m.compresor naris):

- se inseră prin intermediul unei aponevroze pe dosul nasului, de aici se dirijează în jos
şi înafară spre şanţul nazo-genian, unde fibrele sale se împart în 2 grupe (anterioare
şi posterioare).

- Fibrele anterioare se inseră pe pielea din regiune

- Fibrele posterioare se continuă cu muşchiul mirtiform, inserându-se în foseta

mirtiformă

- Acţiunea – fascicolul anterior trage în sus pielea piramidei nazale, iar cel posterior,
turteşte aripa nasului

3) Dilatatorul nărilor (m.dilatator naris):

- muşchi mic, atrofiat, situat pe partea inferioară a aripei nasului.

- se fixează în spate pe marginea posterioară a cartilajului aripei nasului şi pe maxilarul

superior de unde se îndreaptă în jos şi înainte, terminându-se pe faţa profundă a
pielii marginii laterale a narinei.

Acţiune – trage înafară aripa nasului, fiind un dilatator al narinelor.

30. MUSCHII PIELOSI AI GURII – MUSCHII CONSTRICTORI

Se împart în 2 grupe:

Muşchi constrictori:

1) muşchiul orbicularul buzelor

2) muşchiul compresor al buzelor.

Muschi dilatatori

1) Orbicularul buzelor

- are fibre dispuse concentric în grosimea buzelor, în jurul orificiului bucal.

- i se descriu 2 părţi:

A) Orbicularul extern, cu 2 categorii de fibre:

a) fibre intrinseci sau proprii, reprezentate prin:

- 2 muşchi incisivi superiori, care se inseră pe marginea ext.a gropiţelor mirtiforme şi

se îndreaptă oblic în jos şi lateral către comisura buzelor.

- 2 muşchi incisivi inferiori, care se prind pe ridicăturile canine ale mandibulei

şi se îndreaptă oblic, în sus şi lateral, prinzându-se pe pielea comisurilor, unde se
încrucişează cu fibrele muşchilor incisivi superiori.

b) fibrele extrinseci, sunt fibre care de la nivelul comisurilor pătrund către:

- buza superioară din muşchiul triunghiularul buzelor şi din fascicolele

ascendente ale buccinatorului,

- buza inferioară, din fascicolele muşchiului canin şi fascicolele inferioare

(descendente ale buccinatorului).

B) Orbicularul intern – format din fascicule curbe de la buza superioară şi

inferioară,se încrucişează la nivelul comisurilor şi se prind pe faţa profundă a pielii şi
mucoasei.

2) Compresorul buzelor (musculus osculatorius)

- muşchi constrictor, format din fibre scurte întinse de la piele la mucoasă.

- Inervaţia – facial.

- Acţiune – rol în sugere, comprimă şi subţiază buzele.

31. MUSCHII PIELOSI AI GURII – MUSCHII DILATATORI

MUŞCHII DILATATORI:

-se întind de la diferitele regiuni ale feţei şi ale gâtului spre buze.

-după aşezare:

 muşchi profunzi
 muşchi superficiali.

a) Muşchii profunzi:

1) M. canin (m. levator anguli oris):

- se inseră pe groapa canină, se îndreaptă în jos şi lateral şi se prinde pe faţa profundă a

pieliicomisurii şi a buzei superioare

- Acţiune – este un ridicător al comisurii şi al buzei superioare.

2) M.buccinator (m.buccinator):

- muşchi lat, triunghiular

- se inseră posterior pe marginea alveolară a mandibulei şi maxilarului superior la

nivelul ultimilor 3 molari şi ligamentului pterigomaxilar.

- Fibrele se îndreaptă spre comisură (unele directe, altele oblic ascendente şi

descendente) şi se fixează pe faţa profundă a pielii acesteia şi a 1/3 externe a buzelor
(formează orbicularul extern)

- Acţiune – trage înafară şi îndărăt comisura bucală.

3) M.pătratul bărbiei (m.depresor labii inferioris):

-muşchi patrulater, situat în grosimea buzei inferioare.

-se inseră pe 1/3 anterioară a liniei oblice externe a mandibulei şi de aici se îndreaptă în sus
şi înăuntru şi se termină pe pielea buzei inferioare.
Acţiune – trage în jos şi răstoarnă în afară buza inferioară

4) M.moţul bărbiei (m.mentalis):

-muşchi simetric situat în spaţiul cuprins între cei 2 pătraţi ai bărbiei.

-se inseră pe ridicăturile alveolare ale incisivilor şi caninilor, sub gingie, iar fascicolele sale se
îndreaptă în jos şi se prind pe faţa profundă a pielii bărbiei.

Acţiune – ridică pielea mentonului, formând nişte mici gropiţe.

b) Muşchii superficiali:

1) M.ridicător comun al aripii nasului (m.levator labii superioris alaeque nasii):

- se inseră pe faţa externă a apofizei montante a maxilarului superior, începând sub

orbicularul pleoapelor, se îndreaptă în jos şi lateral şi se prinde pe marginea
posterioară a aripii nasului şi a buzei superioare

- Acţiune – trage în sus buza sup şi aripa nasului.

2) M.ridicător propriu al buzei superioare (m.levator labii superioris):

- se inseră sub ridicătorul comun, pe marginea inferioară a orbitei, se îndreaptă oblic în

jos şi medial şi se termină pe faţa profundă a pielii buzei superioare

- Acţiune – ridică buza superioară

3) M.marele zigomatic (m.zygomaticus major):

-se inseră pe faţa externă a osului malar, aproape de unghiul posterior şi se îndreaptă
oblicînăuntru şi în jos, pentru a se fixa pe faţa profundă a pielii comisurii bucale.

Acţiune – trage în sus şi înafară comisura bucală.

4) M.micul zigomatic (m.zygomaticus minor):

-se inseră pe partea mijlocie a feţei externe a malarului, înaintea marelui zigomatic şi apoi pe
faţa profundă a tegumentului buzei superioare

Acţiune – trage în sus şi înafară porţiunea mijlocie a buzei superioare.

5) M.rizorius a lui Santorini (m.risorius):

- muşchi tringhiular, subţire, inconstant.

- se inseră pe aponevroza maseterină printr-o bază mai lată, apoi se îndreaptă înainte
şi se prinde pe pielea comisurii.

- Acţiune – trage înafară şi în spate comisura labială, dând aspectul de râs.

6) M.triunghiularul buzelor (m.depresor anguli oris):

- se inseră pe jumătate anterioară a liniei oblice externe a mandibulei, sub pătratul

bărbiei; se îndreată în sus şi se termină pe pielea comisurii şi a buzei inferioare

- Acţiune – duce comisura buzelor în jos şi înafară

7) M.pielosul gâtului (m.platysma):

-muşchi foarte larg, subţire, patrulater, ce acoperă regiunea antero-laterală a gâtului şi

partea inferioară a feţei.

-se inseră inferior pe faţa profundă a pielii, de la nivelul regiunii subclaviculare, acromiale şi
deltoidiene; fascicolele sale se îndreaptă oblic în sus şi înăuntru şi se prind pe pielea regiunii
mentoniere, pe marginea inferioară a mandibulei, pe linia oblică externă şi direct la
comisură, înafara fibrelor triunghiularului buzelor.

-Acţiune – trage în jos pielea bărbiei, coboară comisura buzelor şi formează pliuri pe
pieleagâtului, prin aceasta concurând la expresia pasiunilor triste, mâniei, spaimei,
suferinţei; este şi un coborâtor al mandibulei.

-Toţi muşchii pieloşi sunt inervaţi motor de cele două ramuri terminale, temporo şi cervico-
faciale ale nervului facial.
32. MUSCHII ANTERIORI AI GATULUI

-grupati in 4 gr:

- GRUPUL PROFUND ANTERIOR MEDIAN

-GRUPUL MUSCHILOR SCALENI

-MUSCHII SUPRAHIOIDIENI SI SUBHIOIDIENI

-GRUPUL LATERAL SI SUPERFICIAL

A) GRUPUL PROFUND ANTERIOR MEDIAN:

a) Marele drept anterior al capului (longus capitis):

• Inserţia de origine petuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor C3,

C4, C5 şi C6

• Inserţia terminală – pe apofiza bazilară a occipitalului, de o parte şi alta a tuberculului

faringian

b) Micul drept anterior al capului (rectus capitis anterior):

• Inserţia de origine – pe apofizele transverse ale primelor 2-3 vertebre cervicale

• Inserţia terminală – pe apofiza bazilară a occipitalului, de o parte şi alta a tuberculului

faringian

c) Lungul gâtului (longus colli):

• Formă triunghiulară cu 3 fascicule:

- Unul longitudinal – se prinde pe corpurile ultimelor 3 vertebre cervicale şi pe

al primelor 3 toracice;

- Un fascicul oblic ascendent care pleacă de la primele 3 vertebre toracice la

apofizele transverse ale vertebrelor c4, c5 şi c6;

- Un fascicul oblic descendent ce pleacă de la tuberculii anteriori ai apofizelor

transverse ale vertebrelor c3, c4 şi c5 la arcul anterior al atlasului.
Inervaţia – plexul cervical profund

Acţiunea – înclină şi rotesc capul de aceeaşi parte cu muşchiul în contracţie.

B) GRUPUL MUSCHILOR SCALENI:

-GRUPUL PROFUND ANTERO-LATERAL:

a) Muşchiul scalen anterior:

• Inserţia de origine – pe tuberculii anterior ai apofizelor transverse ale C3, C4, C5 şi C6

• Inserţia terminală – pe faţa superioară a primei coaste, pe tuberculul lui LISFRANC

b) Scalenul mijlociu:

• Inserţia de origine pe tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale C2, C3, C4, C5 şi
C6

• Inserţia terminală – pe faţa superioară a coastei 1, înapoia tuberculului lui Lisfranc

Între cei 2 scaleni, pe prima coastă – spaţiul interscalenic pe unde trece a. subclaviculară şi
ramurile plexului brahial.

c) Scalenul posterior:

• Inserţia de origine – pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale C4, C5 şi C6

• Inserţia terminală – pe marginea supero-externă a coastei 2

Acţiune: când se contractă şi iau punct fix pe coaste, înclină capul de aceeaşi parte, dar cu
rotaţia de partea externă a muşchiului în contracţie. Când iau punct fix pe coloana cervicală,
ridică coastele (sunt muşchi inspiratori accesori).

C) MUSCHII SUPRAHIOIDIENI SI SUBHIOIDIENI:

Grupul muşchilor subhioidieni

a) Omohioidianul:

• Inserţia de origine – pe incizura coracoidă a omoplatului

• Inserţia terminală – pe corpul hioidului

• E un muşchi digastric: burta inferioară – inserţia pe omoplat, iar burta superioară –

inserţia pe hioid.

b) Sterno-cleido-hioidianul:
 • Inserţia inferioară – prin 2 fascicule: pe stern şi pe claviculă

• Inserţia terminală – pe corpul hioidului

c) Sternotiroidienii:

• inserţia de origine – pe manubriul sternal

• Inserţia terminală – pe linia tiroidiană de pe cartilajul tiroid

d) Tirohioidianul:

• inserţia de origine – pe linia tiroidiană

• inserţia terminală – pe corpul hioidului

Acţiune: coboară osul hioid

Inervaţie: ansa hipoglosului, cu excepţia m. tirohioidian, care primeşte un ram direct din n.
hipoglos

Grupul muşchilor suprahioidieni:

• Stilohioidian, digastric, milohioidian şi geniohioidian.

D) GRUPUL LATERAL SI SUPERFICIAL:

Grupul muşchilor antero-laterali (superficiali laterali)

a) Sterno-cleido-mastoidianul:

• Inserţia de origine – pe manubriul sternal şi pe claviculă

• Inserţia terminală – pe mastoidă şi partea externă a liniei curbe occipitale superioare

Acţiune:

• când se contractă simultan – extensia capului

• când se contractă de o singură parte – înclinaţia capului cu rotaţia capului de partea

opusă muşchiului în contracţie.

Inervaţia: nervul spinal (n. accesor) şi plexul cervical profund

Grupul superficial – Pielosul gâtului

33. MUSCHII POSTERIORI AI GATULUI

Muşchii regiunii posterioare (ai cefei) – 4 planuri:

1. Planul cel mai profund – planul muşchilor drepţi

2. Planul complecsilor

3. Planul spleniusului şi angularului

4. Planul trapezului

GRUPUL PROFUND SI GRUPUL MUSCHILOR COMPLECSI:

1. Planul drepţilor:

a) Marele drept posterior al capului:

• Inserţia de origine – pe apofiza spinoasă a vertebrei a 2-a cervicale

• Inserţia terminaă – pe linia nucală inferioară, în partea externă

b) Micul drept posterior al capului:

• Inserţia de origine – pe tuberculul posterior al atlasului

• Inserţia terminală – pe linia nucală inferioară, în partea internă

c) Muşchii oblici:

• Marele oblic (oblicul inferior) – de la apofiza spinoasă a C2 la apofiza

transversă a C1

• Micul oblic (superior) – de la masele laterale ale atlasului, la spaţiul dintre cele
2 linii nucale

Acţiune: extensie cu rotaţie de aceeaşi parte a capului cu muşchiul în contracţie

Inervaţie: nervul 1 cervical, cu excepţia oblicului inferior (marele oblic) care primeşte un filet
din ramura posterioară a nervului 2 cervical (nervul occipital al lui Arnold).
Între oblicul inferior, cel superior şi marele drept posterior al capului – un triunghi unde se
găsesc marele nerv occipital al lui Arnold şi artera occipitală.

d) Muşchiul transverso-spinos: de la apofiza transversă a unei vertebre cervicale, la

apofizele spinale a 4 vertebre cervicale situate deasupra.

e) Muşchii interspinoşi: de la o apofiză spinoasă a unei vertebre, la cea a vertebrei

superioare.

Acţiune: când se contractă de o parte, înclină coloana cervicală de aceeaşi parte cu muşchii
în contracţie. În contracţie simultană – rigidizarea coloanei.

2. Planul complecsilor:

a) Marele complex:

• Inserţia de origine – pe apofizele spinoase ale primelor 5-6 vertebre toracice şi pe

apofizele spinoase ale ultimelor 4 cervicale

• Inserţia terminală – pe occipital, între cele 2 linii nucale

b) Micul complex:

• Inserţia de origine – pe apofizele spinoase ale ultimelor 5 vertebre cervicale şi a pimei

vertebre toracice

• Inserţia terminală – pe mastoidă

Acţiune: extensori ai capului cu înclinarea şi rotirea lui de partea respectivă.

c) Muşchii intertransversali: - de la apofizele transverse ale primelor 5 vertebre toracice, la

apofizele transverse ale ultimelor 5 vertebre cervicale.

d) Partea superioară (cervicală) a masei sacro-lombare:

• Inserţia de origine – în unghiul postero-intern al primelor 5-6 coaste

• Inserţia terminală – pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale ultimelor 5

vertebre cervicale

Acţiune: dacă ia punct fix pe coloană – ridicarea coastelor; dacă ia punct fix pe coaste –
înclină coloana de aceeaşi parte

Inervaţia: nervii cervicali şi primii nervi toracici.

GRUPUL SPLENIUSULUI SI AL TRAPEZULUI:

3. Planul spleniusului şi angularului

a) Spleniusul:

• Inserţia de origine – pe jumătatea inferioară a ligamentului cervical posterior şi pe

apofizele spinoase ale primelor 5 vertebre toracice

• Inserţia terminală – prin 2 capete:

- Un capăt intern pe mastoidă şi pe linia nucală superioară (splenius capitis)

- O parte externă – pe apofizele transverse ale primelor 2 vertebre cervicale

(splenius cervicis)

Acţiune: extensia capului cu rotaţia lui de partea opusă muşchiului în contracţie

b) Muşchiul angular (levator scapulae)

• Inserţia de origine – pe unghiul supero-intern al omoplatului

• Inserţia terminală – pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale primelor 5

vertebre cervicale

Acţiunea: punct fix pe omoplat – înclină coloana; punct fix pe coloană – ridică omoplatul

Inervaţia: nervii cervicali. Angularul mai primeşte un ram din plexul brahial.

4. Planul muşchiului trapez (cel mai superficial)

• Inserţia de origine – pe ligamentul cervical posterior şi pe apofizele spinoase ale

primelor 10 vertebre toracice

• Superior se inseră pe linia nucală superioară

• Inserţia terminală – pe centura scapulară

- Fibrele superioare (de pe cap şi ligamentul cervical superior) se termină pe

claviculă

- Fibrele mijlocii se termină pe buza superioară a apofizei spinoase a

omoplatului

- Fibrele inferioare se termină pe buza inferioară a apofizei spinoase a

omoplatului

Acţiune:

• când ia punct fix pe centura scapulară – înclină coloana cu rotaţia capului de partea
opusă muşchiului în contracţie
 • când ia punct fix pe coloană – fibrele superioare şi cele mijlocii, trag centura
scapulară în jos şi înăuntru (acţiunea de căţărare), iar fibrele inferioare trag
omoplatul în jos şi înauntru.

Inervaţia: dată de ramul extern al nervului spinal XI şi de un ram din plexul cervical profund.

34. FASCIILE GATULUI

3 fascii:
FASCIA CERVICALA SUPERFICIALA

FASCIA CERVICALA PRETRAHEALA

FASCIA CERVICALA PREVERTEBRALA

1. FASCIA CERVICALA SUPERFICIALA:

-inconjoara ca un manson partea inferioara a capului si gatului

-are dubla insertie:

*superioara: (pe cap), dinainte indarat: marg inferioara a corpului mandibulei, aponevroza
maseterina, apofiza zigomatica, partea inferioara a condilului auditiv ext, apofiza mastoid,
linia nucala superioara, protuberanta occipital externa

*inferioara: dinainte indarat: marg. Anterioara a manubriului sternal, fata superioara a

claviculei, spina omoplatului, apof. Spinoasa a vertebrei C7 cervicala

-mergand dinspre anterior spre posterior intalneste SCN caruia ii formeaza o teaca; se
reuneste la marg. Posterioara a SCN, se indreapta spre m. trapez, se dedubleaza pt a se reuni
la marg. Posterioara a trapezului pe linia mediana posterioara

- traiect si raporturi: trimite 3 prelungiri: parotidiana, submaxilara, laterala

1. Prelungirea parotidiana trece inaintea apofizei mastoidiene, a apofizei stiloide si ajunge pe

fata laterala a faringelui, se reflecta pe partea laterala al faringelui dupa care se indreapta
inafara pe ramura mandibulei

2. Prelungirea submaxilara pleaca de pe linia medial, de pe corpul osului hyoid, dupa care se
indreapta spre ramura mandibulara, delimiteaza impreuna cu mandibular LOJA
SUBMAXILARA in care stag l. submaxilara
3. Prelungirea laterala incepe inainte de teaca m. trapez, se termina pe apofizele transverse
ale vertb. Cervicale, se continua cu aponevroza pretraheala.

2. FASCIA CERVICALA PRETRAHEALA:

-are forma trapezoidala cu baza mica catre osul hioid si baza mare in jos catre stern

-se insera: superior-pe capul osului hioid

inferior – pe marg. Posterioara a manubriului sternal

-intre aponevroza cervicala superioara si cea mijlocie se descrie spatial suprasternal al lui
Grurer

-trimite prelungiri pe vasele mari de la baza gatului

3. FASCIA CERVICALA PREVERTEBRALA:

-teaca ce captuseste fata anterioara a muschilor prevertebrali( marele si micul drept, lungul
gatului etc)

- are insertie pe apovizele transverse ale vert. cervicale

-se continua lateral cu aponevroza cervicala superioara

35. ARTERA CAROTIDA COMUNA

-origine artera carotida stanga: crosa aortei

-origine artera carotida dreapta: trunchi arterial brahiocefalic
- RAPORTURI:

1. cea stanga : mai lunga cu 3 cm aproximativ, are si o portiune intratoracica(directive oblica

in sus, inafara si ianpoi)

2. cea dreapta directie vertical ascendenta

realizeaza urmatoarele rapoarte:

in portiunea intratoracica: anterior- trunchiul venos brahiocefalic stang;

posterior-artera subclaviculara stanga, canalul toracici;

la dreapta- traheea, esofag;

la stanga- pleura, plaman stang

in portiunea cervicala: anterior – gl. Tiroida, m omohioidian,aponevroza cervicala mijl

si super;

posterior - m. prevertebrali, aponevroza cervicala profunda, artera tiroidiana inferioara;

inten – laringe, faringe, trahee, esofag;

extern- vena jugulara interna

-sunt invelite de o teaca vasculara

-nu are ramuri colaterale

-ramuri terminale: artera carotida externa si interna.

36. ARTERA CAROTIDA EXTERNA – RAPORTURI

-lungime 8 cm

-ORIGINE: este ramura de bifurcatie antero interna a carotidei commune; reprezinta artera
fetei, gatului, duramater; ia nastere la nivelul cartilajului tiroid

-RAPORTURI: are 3 segmente cu raporturi diferite:

*portiunea cervicala: sub burta posterioara a muschiului digastric, artera se gaseste

in santul carotidian

*portiunea subangulo maxilara: peretele lateral al faringelui

*portiunea intraparotidiana:situate profund, directei vertical

-RAMURI COLATERALE: 6: tiroida superioara, lingual, facial, faringiana ascendenta, occipital,

auriculara posterioara.

37. ARTERA CAROTIDA INTERNA – RAPORTURI

 In regiunea carotidiană superioară – triunghiul Farabeuf , SC, nv. laringeu superior, a.

occipitala si a. faringiana
 In loja retrostiliană (spaţiul maxilo-vertebro-faringian)
  în canalul carotidian – Da artera carotico-timpanică
plexul nervos carotidian, plex venos carotidian care leagă sinusul cavernos cu VJI
 In sinusul cavernos – nv. III, IV, VI, V1
 la unghiul extern al chiasmei optice - încrucişează nervul optic şi dă artera oftalmică

patru ramuri terminale.

38. ARTERA TIROIDIANA SUPERIOARA

-Ia naştere pe faţa anterioară a CE(carotidei externe), puţin deasupra originei ei

-La origine, apare în unghiul inferior al triunghiului lui Farabeuf, apoi încrucişează inferior
tunchiul venos tiro-lingo-faringo-facial.

-Se îndreaptă orizontal, înainte şi înăuntru, paralel şi dedesubtul cornului mare al hioidului

-Dupa aproximativ 1 cm, îşi schimbă direcţia în jos şi descrie o cârjă concavă în jos. Se
angajează pe burta anterioară a omo-hioidianului pentru a ajunge la vârful lobului tiroidian
unde se împarte în ramurile terminale.

-Pe traiectul ei, dă naştere la 5 ramuri colaterale:

a. subhioidiană

a. sterno-cleido-mastoidiană mijlocie

ramura muşchilor subhioidieni

a. laringee superioară

a. laringee inferioară

Ajungând la polul superior al lobului tiroidian, se împarte în 3 ramuri terminale:

a) Ramura internă (anterioară) – destinată lobului tiroidian. Coboară pe faţa internă a

lobului respectiv, se anastomozează cu ramul de pe celălalt lob şi formează arcada
supraistmică.

b) Ramura posterioară – coboară vertical pe faţa posterioară a lobului şi se anastomozează

cu un ram ascendent venit din tiroidiana inferioară – anastomoza longitudinală retrolobară

c) Ramura externă – foarte subţire, se ramifică pe faţa externă a lobului tiroidian.

39. ARTERA LINGUALA

Se desprinde de pe faţa anterioară a CE(carotidei externe), la 1 cm deasupra a.

tiroidienesuperioare şi sub a. facială.

Este situată în triunghiul Farabeuf de unde se îndreaptă orizontal înăuntru până la marginea
superioară a m. hioglos. Ajunge în regiunea suprahioidiană unde intră în aria a 2 triunghiuri
(Pirogoff şi Béclard).

-Pătrunde în regiunea sublinguală şi apoi în grosimea limbii unde ia numele de a. ranină.

-Se termină prin anastomoza cu a. ranină de partea opusă şi formează la nivelul vârfului
limbii, arcul ranin Mayer.

-Se descriu 4 regiuni ale a. linguale:

-În prima regiune, stă în regiunea carotidiană şi triunghiul lui Farabeuf. Extern are raporturi
cu peretele extern al lojei carotide

-În regiunea a doua, e situată în triunghiul Béclard şi apoi în tiunghiul Pirogoff.

-În regiunea a treia (sublinguală), artera are un traiect foarte sinuos

-În ultima regiune (în grosimea limbii), a.linguală devine a.ranină

-Ramuri colaterale:

o ram suprahioidieni
o dorsală a limbii
o sublinguală pentru glandele submaxilară, sublinguală, planşeul cavităţii
bucale, dar mai dă şi o ramură pentru frâul limbii.

Triunghiul lui Béclard este delimitat înapoi de marginea posterioară a hioglosului, în sus şi
înainte de burta posterioară a digastricului şi în jos de cornul mare al hioidului. La acest nivel,
din linguală se desprinde a. dorsală a limbii.

Triunghiul Pirogoff este limitat în sus de n.hipoglos flancat de venele linguale, înainte de
marginea posterioară a milohioidianului şi în jos de tendonul intermediar al digastricului
40. ARTERA FACIALA
-Se desprinde de pe faţa anterioară a CE(carotidei externe) la 1 cm deasupra a.linguale

-De la origine trece prin furca muşchilor stilieni, vine în raport cu glanda submaxilară,
încrucişează marginea inferioară a mandibulei şi ajunge la faţă

-Se îndreaptă spre comisura bucală, urcă în şanţul nazo-jugal şi se termină în unghiul intern
al orbitei unde îşi schimbă numele în a.angulară.

-Prezintă 2 porţiuni: cervicală (situată profund) şi facială (superficial)

-Porţiunea profundă – situată în aria triunghiului Farabeuf, trece prin furca muşchilor
stilieni, vine în raport cu glanda submaxilară pe faţa căreia este situată

La faţă – realizează „coarda” arcului făcut de vena facială. La acest nivel, urcă pe
m.buccinator, canin, ridicător propriu şi comun al buzei şi aripii nasului şi este acoperită de
marele şi micul zigomatic, rizorius şi pielosul gâtului.

A. angulară este ramul terminal al a.faciale. Se anastomozează cu ramul descendent al

a.oftalmice şi realizează o anastomoză între sistemul carotidian extern (a.angulară) şi cel
intern (a.oftalmică).

-Ramuri colaterale:

-Ramuri colaterale care se desprind în regiunea cervicală:

-a.palatină ascendentă (sau faringiana inferioară) – are traiect ascendent, dă ramuri pentru
m.pterigoidian intern, pentru pereţii faringelui şi se anastomozează cu palatina descendentă
(superior), ram din maxilara internă.

-a.pterigoidiană – dă ramuri pentru m.pterigoidian intern

-a.principală a glandei submaxilare – pentru glanda submaxilară

-a.submentală – pentru părţile moi ale bărbiei.

-Ramuri date în regiunea facială:

-a.maseterină superficială – pentru m.maseter

-a.coronare (labiale) superioară şi inferioară – se desprind la nivelul comisurii bucale şi se
anastomozează cu a.coronare opuse, formând arcadele coronare superioară şi inferioară –
pentru buze

-Din arcadele coronare superioare – un ram pentru filtrul buzelor

-a.nazală – pentru piramida nazală.

41. ARTERA FARINGIANA ASCENDENTA

-Ia naştere pe faţa internă a CE(carotidei externe)

-Are traiect ascendent pe laturile faringelui

-Dă ramuri pentru m.constrictori ai faringelui

-Se termină la nivelul m.constrictor superior

-Ramuri colaterale:

 2 a.meningee posterioare: una prin gaura ruptă posterioară, alta prin gaura
condiliană posterioară
 ramură tubară pentru trompa lui Eustache
 ramură pentru urechea medie
 ramură pentru ggl simpatic cervical superior

42. ARTERELE OCCIPITALA SI AURICULARA POSTERIOARA

1. Artera occipitală

• Se desprinde de pe faţa posterioară a CE(carotidei externe) la nivelul unghiului

postero-superior al triunghiului Farabeuf

• Are 3 porţiuni:

• Situată în trigonul carotidian şi la nivelul triunghiului Farabeuf

 • Devine orizontală şi merge în spaţiul dintre occipital şi atlas, apoi devine ascendentă

• În vecinătatea protuberanţei occipitale externe devine superficială şi se împarte în 2

ramuri:

1. un ram intern care se anastomozează cu ramul din partea opusă

2. un ram extern – se anastomozează cu un ram din auriculara posterioară.

Ambele ramuri sunt pentru pielea capului.

• Ramuri colaterale:

1. a.SCM superioară

2. a.stilo-mastoidiană – intră în craniu prin gaura stilo-mastoidă pentru stâncă şi

organele din stâncă

3. a.mastoidiană(inconstantă) – pătrunde în craniu şi vascularizează meningele

din regiunea mastoidă

4. ramuri musculare pentru muşchii vecini: BPD, splenius, marele şi micul

complex

2.Artera auriculară posterioară

• Se desprinde de pe faţa internă a CE, merge în şanţul retroauricular, apoi, după un

scurt traiect, se împarte în 2 ramuri:

- Un ram anterior pentru faţa internă a pavilionului urechii

- Un ram posterior care se anastomozează cu ramul extern al a.occipitale –

pentru pielea capului

• Ramuri colaterale – a.stilo-mastoidă (uneori)

43. ARTERA TEMPORALA SUPERFICIALA

• Ramul extern de bifurcare al CE(carotidei externe)

• De la origine devine ascendent, încrucişează arcada zigomatică, trece la aproximativ 1

cm înaintea tragusului, este însoţită de n.auriculo-temporal (înaintea sau înapoia ei)
şi se împarte în ramurile terminale: unul anterior (frontal) şi altul posterior (parietal)

• Ramuri colaterale:
 • a.transversă a feţei – merge sub şi paralel cu arcada zigomatică şi se îndreaptă
către m.buccinator unde se anastomozează cu a.facială

• a.zigomatico-orbitară – se desprinde deasupra arcului zigomatic, merge în

arcul suprazigomatic şi se termină în unghiul extern al orbitei

• a.temporală profundă posterioară– pentru fasciculele posterioare ale

m.temporal

• a.auriculare (superioară, mijlocie şi inferioară) – vascularizează pavilionul

urechii:

• superioară – conca şi rădăcina helixului

• mijlocie – tragusul şi antitragusul

• inferioară – lobul urechii

44. ARTERA MAXILARA INTERNA – TRAIECT SI RAPORTURI

Este ramura de bifurcaţie internă şi profundă a carotidei externe. Deşi temporala

superficială continuă traseul carotidei externe în sus, din punct de vedere embriologic şi
filogenetic, maxilara internă este continuatoarea carotidei externe. Ia naştere la nivelul
colului condilului mandibulei, trece prin butoniera retrocondiliană a lui Juvara, fiind însoţită
de nervul auriculo-temporal.

În majoritatea cazurilor (70% din cazuri), merge apoi între pterigoidianul extern şi muşchiul
temporal, până în porţiunea superioară a tuberozităţii maxilarului superior, unde descrie o
curbă pronunţată cu convexitatea anterior şi se angajează în partea superioară a fosei
pterigo-maxilare şi se termină cu artera sfeno-palatină.

În 30% din cazuri artera are un traiect profund. Ea rămâne între pterigoidianul extern şi
intern îndreptându-se spre baza apofizei pterigoide. Perforează apoi dinăuntru înafară
pterigoidianul extern, trece printre cele două fascicule de origine ale acestuia şi ajunge pe
faţa lui externă, urmând apoi traseul obişnuit.
45. ARTERA MAXILARA INTERNA – RAMURI COLATERALE ASCENDENTE
1. Artera timpanică:

• Pătrunde în craniu prin scizura lui Glasser

• Dă ramuri pentru urechea medie (casa timpanului)

2. Artera meningee mijlocie:

-Intră în craniu prin gaura spinoasă

-Urcă pe faţa internă a parietalului (frunza de smochin) şi se termină împărţindu-se în 2

ramuri terminale la joncţiunea dintre parietal şi aripa mică a sfenoidului

-Ramurile terminale merg între craniu şi meninge dând ramuri pentru meninge

-Ramurile colaterale:

• ramuri parietale – străbat cutia craniană, ajung pe faţa externă a

craniului unde se distribuie la muşchii temporali
• ramuri pietroase – pentru stâncă
• ramuri pterigoidiene – pentru m.pterigoidieni
 arteră orbitară – intră în orbită prin fisura orbitară superioară şi se distribuie la
peretele extern al orbitei

3. Artera meningee mică:

-Intră în craniu prin gaura ovală împreună cu nervul mandibular

-Se distribuie meningelui din etajul mijlociu al bazei

4. Artera temporală profundă mijlocie

-Se împarte în 2 ramuri:

 un ram posterior care se anastomozează cu un ram din temporala profundă

posterioară
 un ram anterior care se anstomozează cu un ram din temporala profundă
anterioară
5. Artera temporală profundă anterioară:

Se anastomozează cu temporala profundă mijlocie şi împreună se distribuie muşchiului

temporal.

46. ARTERA MAXILARA INTERNA – RAMURI COLATERALE DESCENDENTE

1. Artera maseterină profundă:

• Coboară prin incizura sigmoidiană şi ajuge pe faţa profundă a m.maseter

• Dă un ram pentru ATM

2. Artera dentară (alveolară) inferioară:

-Coboară pe faţa internă a ramurei mandibulei şi intră în orificiul superior al canalului dentar
inferior

-Străbate canalul până la nivelul orificiului mentonier unde se împarte în 2 ramuri terminale:

• un ram mentonier care trece prin orificiul mentonier şi care dă ramuri

pentru pielea bărbiei
• un ram incisiv care continuă direcţia arterei şi dă ramuri pentru
incisivii şi caninul inferiori

-Ramuri colaterale:

• artera pentru muşchii milohioidian şi BPD

• ramuri osoase pentru mandibulă
• ramuri dentare pentru molarii şi premolarii inferiori

3. Artera bucală –se îndreaptă către obraji

4. Arterele pterigoidiene (4-6)– pentru m.pterigoidieni. Cele pentru pterigoidianul extern

sunt mai mari.

5. Artera palatină superioară (descendentă):

-Coboară prin canalul palatin posterior

-Se împarte într-un:

• ram anterior care se anastomozează cu un ram din sfeno-palatina

internă
 • un ram posterior care se va anastomoza cu a.palatină ascendentă
inferioară
• Dă ramuri pentru palatul dur şi moale

47. ARTERA MAXILARA INTERNA – RAMURI COLATERALE ANTERIOARE

1. Artera alveolo-antrală:

• Se îndreaptă către tuberozitatea maxilară şi se împarte în 2 ramuri:

- o ramură externă care merge la obraji

- o ramură internă care intră în maxilar si care dă ramuri pentru sinusul maxilar
şi pentru molarii şi premolarii superiori

2. Artera suborbitară:

• Intră în orbită prin fisura orbitară inferioară

• Merge pe peretele inferior al orbitei

• Pătrunde în canalul suborbitar

• Se termină la nivelul găurii suborbitare

• Ramuri terminale:

- ramuri ascendente pentru pleoapa superioară

- ramuri descendente pentru mucoasa jugală

- ramuri nazale interne pentru nas

-Dă ramuri pentru incisivii şi caninul superior

48. ARTERA MAXILARA INTERNA – RAMURI COLATERALE POSTERIOARE SI
RAMURI TERMINALE

Ramuri colaterale posterioare ale maxilarei interne:

1. Artera vidiană este o ramură foarte subţire care, după ce se desprinde din maxilara
internă, în fundul fosei pterigo-maxilare, se îndreaptă posterior, străbate canalul vidian şi se
termină vascularizând mucoasa faringelui din vecinătatea orificiului trompei lui Eustache. Ea
dă 2-3 ramuri subţiri ganglionului sfeno-palatin al lui Meckel.

2. Artera pterigo-palatină ia naştere aproape de artera vidiană şi câteodată printr-un

trunchi comun cu aceasta, se îndreaptă îndărăt şi se angajează împreună cu nervul pterigo-
palatin în canalul pterigo-palatin. Se termină în mucoasa bolţii faringelui, dând şi câteva
ramuri subţiri pentru bolta foselor nazale.

Ramura terminală a arterei maxilare interne este artera sfeno-palatinăcare se angajează în

gaura sfeno-palatină, pătrunde în fosa nazală unde se împarte în două ramuri terminale:

- o ramură internă (artera cloazonului) care merge pe peretele intern al foselor nazale,
pătrunde apoi în canalul palatin anterior, ajunge la nivelul boţii palatine unde se termină
anastomozându-se cu palatina superioară;

- o ramură externă (artera cornetelor şi meaturilor) care se distribuie peretelui extern

al foselor nazale. Din această ramură se desprind unele ramificaţii foarte subţiri, care vor
vasculariza sinusurile frontale, celulele etmoidale, canalele nazale şi sinusurile maxilare.

49. ARTERA OFTALMICA

• Principalul ram colateral al carotidei interne

• Se desprinde din Carotida interna la nivelul apofizei clinoide anterioare
• Pătrunde în orbită prin gaura optică împreună cu n.optic
 • Încrucişează n.optic dinafară înăuntru pe deasupra, ajungând la peretele intern al
orbitei unde se împarte în ramurile terminale:
- Unul ascendent – ram frontal
- Unul descendent – ram nazal

• Dă 11 ramuri colaterale pentru globul ocular şi pentru anexele lui:

1.Artere care iau naştere în afara nervului optic:
• a.lacrimală– pentru glanda lacrimală şi pentru m.drept extern
2. Artere care iau naştere deasupra nervului optic:
• a.centrală a retinei– pentru retină
• a.supraorbitară – un ram superficial pentru sprâncene şi altul profund periostic
• a.ciliare scurte posterioare (2-3) – se distribuie coroidei prin lamina fusca
• a.ciliare lungi posterioare(2 – una externă temporală şi alta internă nazală) – trec prin
lamina fusca, ajung înaintea muşchiului ciliar şi formează prin anastomoză marele
cerc arterial al irisului
• a.musculară superioară – pentru dreptul intern şi marele oblic
• a.musculară inferioară
- ramurile musculare – pentru ceilalţi muşchi ai globului ocular: drept inferior,
drept extern şi micul oblic
- ramurile ciliare anterioare – ia parte la formarea cercului arterial al irisului
3. Artere care iau naştere înăuntrul nervului optic:
• a.etmoidală posterioară – pentru meningele dur
• a.etmoidală anterioară – dă un ram meningeal anterior şi unul nazal
• a.palpebrală superioară şi inferioară – pentru pleoape

50. ARTERA SUBCLAVICULARA – TRAIECT SI RAPORTURI

-A.S. stângă este mai lungă ca dreapta cu 3 cm

-Trec printre m.scaleni anterior şi mijlociu – 3 porţiuni:

1. În porţiunea prescalenică:

A) A.S.D. vine în raport:

a) anterior cu nervii pneumogastric şi frenic, vena subclaviculară şi originea trunchiului

brahiocefalic drept, clavicula, m.subhioidieni şi articulaţia sterno-costo-claviculară

b) posterior cu n.recurent şi cu ggl.stelat

c) inferior cu domul pleural şi n.recurent

B) A.S.S. vine în raport în porţiunea intratoracică:

a) anterior cu a.carotidă comună stângă şi n.pneumogastric stâng

b) posterior cu primele 2 vertebre dorsale

c) intern cu traheea, esofagul, recurentul stâng şi canalul toracic

d) extern cu pleura şi plămânul stâng

2. În porţiunea interscalenică subclavicularele trec printre scalenii mijlociu şi anterior

3. În porţiunea postscalenică stau pe m.marele dinţat şi sunt acoperite de claviculă şi

m.subclavicular, iar înapoi au rapoarte cu plexul brahial.

51. ARTERA SUBCLAVICULARA – RAMURI COLATERALE

Ramuri colaterale (9):

1. A.vertebrală:

• Dă ramuri colaterale pentru măduvă şi rombencefal

• La gât, se desprind ramuri spinale pentru măduvă şi ramuri musculare pentru muşchii
vecini

• În cavitatea craniană se desprind: a.meningee posterioară (pentru fosa cerebeloasă),

a.spinală posterioară şi anterioară (pentru bulb şi măduva cervicală), a.cerebeloasă
inferioară şi posterioară.

2. Trunchiul intercostalelor superioare– dă 3 ramuri dorso-spinoase şi 3 ramuri intercostale

3. Cervicala profundă– pentru marele complex

4. Tiroidiana inferioară – la baza lobului tiroidian se împarte în 3 ramuri terminale: inferior,

posterior şi profund care se anastomozează cu ramuri similare din tiroidiana superioară. Mai
dă colaterale musculare pentru trahee, esofag şi laringe.

5. Cervicala ascendentă– se termină la nivelul CII; dă ramuri musculare şi spinale care

pătrund în canalul vertebral

6. Cervicala transversă– se termină în m.trapez

7. A.scapulare superioare şi posterioare – se anastomozează în jurul omoplatului cu

a.scapulară inferioară din axilară şi formează un cerc arterial periscapular

8. Mamara internă – coboară în torace.

52. VENA JUGULARA INTERNA
-este cel mai mare colector venos al capului și al gatului
-aduna sângele de la -encefal+invelisuri
-glob ocular + anexe
-viscerele gatului
- regiunea anterioara a gatului
Origine-de la gaura rupta posterioara , continua sinusul venoslat
-coboara vertical pana la baza gatului , se uneste cu vena subclaviculara și formeaza

TRUNCHIUL VENOS BRAHIOCEFALIC:

Prezinta-2 dilatatii
* bulbul superios -golful venei jugulare
*bulbul inferios-sinusul jugularei
-2 valvule osteale

Raporturi:
-dedesupt coboară înafara carotidei interne
înafara carotidei comune pana la bazagatului unde se termina
anteroextern -rapoarte musculare
-acoperita de m. stero.cleido.mastoidian
-incrucisata de burta post. A m.digastric
-traversata de nervul accesor (9)
-incurcisata de burta sup a m. omohioidian
-traversata de vene jugulara ant.

Afluenti:
-sinusul pielos inferior
-sinusul petrooccipital
- vena condiliana ant.
- vene faringiene
- trunchiul tiro.lingo.faringo.facial (farabeuf)
- limfatici – canalul toracic
- canalul limfatic dr.

Anastomoze:
-se anastomozeaza cu jugulara externa
53. VENA JUGULARA EXTERNA

Colecteaza sângele venos de la pereții cutiei craniene , de la reg. Profunde ale fetei și
de la planurile superf ale reg. Posterioare și laterale ale gatului.
Origine- în loja parotidiana sub colul condilului mandibulei la unirea venelor
temporala superf și maxilara int =)vena retromandibulara
- coboară în grosimea parotidei intre ACE și n.facial ; se împarte în 2 ramuri – anterior
–se numește v. faciala
- posterior – vena auric.post = vena jugul. Externa
-se varsa în vena subclaviculara

Traiect și Raporturi:

- în regiunea parotidiana -coboara vertical în grosimea parotidei

- înafara ACE
- înăuntru n facial (7)

-in regiunea sterno.cleido – direcție oblica în jos și înapoi

- incrucisand cu m sterno.cleido..

- în regiunea supraclaviculara – traiect f scurt

-se varsa în vena subclaviculara înainte sau extern m scaleuant.

Prezenta valvule insuf. - în port. Mijlocie și la terminarea ei.

AFLUENTI:
- vene auriculare posterioare
- vena cervicala transv.
-vena scapulara sup și post
- vene occipitale
-vena jugulara anterioara

ANASTOMOZE:
- cu vene jugulara int prin vena carotida ext
- cu vena jugulara anterioara
-cu vena cefalica
54. VENELE JUGULARE ANTERIOARA SI POSTERIOARA

 Vena jugulara anterioara:

Origine:
-colecteaza venele de la reg ant ale gatului
- form în reg suprahioidiana prin unirea mai multor vene superficiale submandibilare
- se varsa în – vena subclaviculara
- vena jugulara externa

Traiect și Raporturi:

– coboară vertical pana la incizura sternala

- se îndreaptă înafara , trece pe sub m sternocleido. Apoi se varsa în venele superficiale
submandibulare

- la origine – deasupra aponevrozei cervicale superf

- sub osul hioid

- patrunde în spațiul supersternal, se curbeaza , indreptandu se înafara , incruciseaza

m s-c-m și se termina
Anastomoze
- transversale – arcul venos jugular
- cu vena jugulara interna

 Vena jugulara posterioara:

Origine – în plexul veos occipital vertebral

- se termina în trunchiul venos brahiocefalic

Traiect:
- se îndreaptă în jos și înauntru , înapoi marelui oblic al capului pana la apofiza
spinoasa cu axisul
- apoi se intreapta oblic în jos înafara , intre m mare complex și transversal spinos
pana la C7
- se îndreaptă apoi înainte și în jos intre C7 și prima coasta
-- se varsa în tr. Venos brahiocefalic

Anastomoze:

-vena jugulara interna

-vena jugulara externa
 -vena vertebrala

55. VENA VERTEBRALA

Origine – în plexul occipito-vertebral

- se form din:
*confluentul occipito-vertebral
* vena emisara mastoidiana
*vena condiliana post
*vena m profunzi ai cefei

- se varsa în trunghiul venos brahiocefalic

Traiect:

-coboara prin gaurile transversale ale primelor 6 vertebre cervicale

- apoi se îndreaptă în jos și înainte , trece vertical în spatele venei jugulare int , înainte
ggl. Simpatic cervical inf.
- se varsa în trunghiul venis brahiocefalic

Afluenti:

- venele din plexurile extrarahidiene ant și post

- vene spirale din plexuri intrarahid.
- vena cervicala ascendenta
- vena cervicala profunda
= vena intercostala 1 , uneori

Anastomoze:

-cu sinusurile venoase craniene

- vena occipitala
- vena jugulara post.
56. LIMFATICELE CAPULUI SI GATULUI

CERCUL GANGLIONAR PERICERVICAL:

 grupul occipital (suboccipital)-primeste limfa din partea occipitala a scapulei si le da

la ceafa
 grupul mastoidian (retroauricular)-primeste limfa de la pavilionul urechii, CAE si
pielea capului
 grupul parotidian (preauricular)- primeste limfa de la pielea capului, pleoape, radacina
nasului, urechea externa, urechea mijlocie, parotid, mucoasa foselor nazale
 grupul submandibular- primeste limfa din portiunea interioara a pleoapelor, nas,
obraji, buze, gingii, planseu bucal
 grupul submental- primeste limfa din barbia, obraji, gingie, buza inf, planseu bucal,
varful limbii
 grupul facial (genian)

LIMFATICELE GATULUI:

 Lanţul ganglionar jugular anterior

 Lanţul ganglionar jugular extern-primesc limfa de la nodulii parotiroidieni si
mastoidieni
 Grup cervical superficial (SCM)-colecteaza limfaticele partilor moi supraclaviculare
 Grup cervical profund:
 ganglioni jugulari interni
 Ggl. cervical transvers
 Juxtraviscerali
 Grup cervical profund juxta visceral
57. NERVUL GLOSOFARINGIAN – ORIGINE REALA, ORIGINE APARENTA,
TRAIECT SI RAPORTURI (NERVUL 9, IX)

Nervul glosofaringian este un nerv mixt ( conține funcții motorii, senzitive și

senzoriale și vegetative).

 Fibrele motorii - muşchi ai faringelui şi limbii (stilo-faringian, a muşchilor arcurilor

palatine şi probabil a constrictorului superior al faringelui)

 Fibrele vegetative parasimpatice - glanda parotida

 Fibrele senzitive:

 partea posterioară a urechii externe şi meatul auditiv extern

 mucoasa orofaringelui, palatului moale, arcului palato-glos, amigdalei

palatine, a feţei dorsale a limbii (1/3 posterioară), mucoasei tubei auditive şi
urechii medii

 presoreceptorii sinusului carotidian şi chemoreceptorii corpusculului

carotidian

 Fibrele senzoriale - aduc informaţii gustative de la nivelul 1/3 posterioare a mucoasei

fetei dorsale a limbii

Origine reala:

 fibre somatomotorii - nucleul ambiguu (bulb)

 fibre senzitive şi senzoriale:

 ganglionul inferior sau pietros (Andersch), care se găseşte în foseta pietroasă

de pe marginea posterioară a stâncii temporalului

 ganglionul superior (Ehrenritter)

 Fibrele fac sinapsa in nucleului fasciculului solitar(bulb) – calea gustativa

  fibre parasimpatice - nucleul salivator inferior (Kohnstamm), in bulb, iar
fibrele preganglionare merg penervul glosofaringian,nervul timpanic
(Jacobson),micul nerv pietros profund, care ajunge la ganglionul otic, unde vor
face sinapsă;

fibrele postganglionare merg pe traiectul nervului auriculo-temporal până la

glanda parotidă

 ORIGINEA APARENTA - şanţul lateral posterior al bulbului

Fibre motorii:

- Nucleul ambigu

- Nucleul salivar inferior

Fibre senzitive:

 Mucoasa faringiana, amigdaliana

 Mucoasa urechii medii si a tubei auditive
 Glomusul carotidian

TRAIECT:

 iese din craniu la nivelul găurii jugulare cu nervii vag (X) şi accesor (XI)

 coboară în loja retrostiliană

 Trece prin diafragmul muşchilor stilieni (înăuntru sunt muşchii stilo-faringian şi

constrictorul superior al faringelui iar înafară muşchiul stiloglos

 spaţiul prestilian – printre fasciculele constrictorului superior faringian

 Se termina la baza limbii, indaratul V-ului lingual

Raporturile nervului glosofaringian:

-De la origine la gaura jugulară: glosofaringianul vine în raport medial, anterior și superior cu
nervii vestibulocohleari (VIII), facial și intermediarul lui Wrisberg.Lateral, posterior și inferior
se află în raport cu nervii vag, accesor și cu porțiunea terminală a sinusului lateral.

-În gaura jugulară: nervul glosofaringian se găsește în compartimentul anterior. Gaura

jugulară este divizată de ligamentul jugular în două compartimente: anterior și posterior. În
compartimentul anterior se află nervul glosofaringian și sinusul pietros inferior.
Compartimentul posterior cuprinde vena jugulară internă, nervul accesor, nervul vag,
ramurile meningiene ale nervului vag și artera meningiană posterioară. Un braț al
ligamentului jugular separă cele două compartimente, iar celălalt separă glosofaringianul de
nervii vag și accesor.

-Sub gaura jugulară: la început nervul se află situat posterior de artera carotidă internă și
anterior de nervii vag și accesor. Ulterior încrucișează fața laterală a carotidei interne,
trecând medial de vena jugulară internă. În continuare, glosofaringianul trece între mușchii
stilofaringian, situat medial și stiloglos, situat lateral.

-La baza limbii: glosofaringianul merge pe fața profundă a mușchiului stiloglos și încrucișează
porțiunea inferioară a tonsilei palatine, astfel ajungând la baza limbii. Odată ajuns aici, nervul
dă ramurile colaterale și terminale.

58. NERVUL GLOSOFARINGIAN – RAMURI COLATERALE SI TERMINALE

(NERVUL 9, IX)

RAMURI COLATERALE:

 nervul timpanic (Jacobson) – plexul timpanic, cu 6 ramuri (pe promontoriul urechii

medii)

 Marele si micul n. pietros profund (ggl. Pterigo-palatin – n. mare

vidian, ggl. Otic cu fb. PS pentru parotida)

 2 ramuri posterioare destinate mucoasei casei timpanului (fereastra

ovală şi rotundă)

 2 ramuri anterioare: tubar şi nervul carotico-timpanic, care se

anastomozează cu plexul simpatic pericarotidian

 ramuri musculare – m. stilo-faringian si m. stilo-glos

 ramuri carotidiene – plexul intercarotidian (cu X si SC)

 ramuri faringiene – plexul faringian (cu X si SC)

 ramuri amigdaliene – plexul amigdalian (cu X si SC)

RAMURI TERMINALE:

 plexul coronar al găurii oarbe al lui Valentin (linguale):

  fibre simpatice, ajunse pe traiectul nervului prin anastomoza lui cu simpaticul
cervical şi care merg să inerveze secretor glandele mucoasei linguale şi produc
vasomotricitatea la acest nivel

 fibre ale sensibilităţii generale, pentru mucoasa linguala din spatele V-ului
lingual

 fibre gustative

59. NERVUL VAG – ORIGINE REALA, ORIGINE APARENTA (NERVUL 10, X)

Nervul vag este un nerv mixt (fibre motorii inervează mulchii constrictori ai faringelui și
mușchii intrinseci ai laringelui; fibrele senzitivo-senzoriale; fibre vegetative PSY)

ORIGINEA APARENTĂ: Sant colateral dorsal bulbar (IX, X, XI)

ORIGINE REALĂ:

*Fibre motorii: partea mijlocie nucleului ambiguu din bulb

*Fibre senzitivo-senzoriale: în 2 ganglioni de pe traseul nervilor: jugular (la nivelul găurii

rupte posterioare) și plexiform (la 2 cm după ce a ieșit prin gaira ruptă posterioară)

Denditrele culeg informații de la rădăcina limbii

Axonii formează rădăcina senzitivă a nervului 10 (fac sinapsă cu al doilea neuron în partea
superioară a nucleului solitar din bulb rezultă nugleul gustativ al lui Nageotte)

*FUNCȚII VEGETATIVE: în nucleul dorsal al vagului – bulb (de aici pleacă cel mai mare
contingent de fibre vegetative PSY)

60. NERVUL VAG – TRAIECT SI RAPORTURI (NERVUL 10, X)

Traiect:

 etajul posterior al craniului:

 raport cu glosofaringianul

 gaura jugulară:

 compartiment mijlociu
  ggl. jugular

 Sub baza craniului:

 loja retrostiliana a spatiului maxilo-vertebro-faringian

 Ggl. plexiform

 Loja carotidiana:

 Pachetul vasculo-nervos al gatului (A. carotida comuna/interna, v. jugulara

interna)

 La baza gatului:

 Dreapta - Intre artera si vena subclaviculara

 Da nervul recurent drept, care formează o ansă pe sub artera

subclaviculară

 Stanga - de-a lungul feţei externe a arterei carotide primitive stângi

 Torace:

 Dreapta:

 încrucişează trunchiul arterial brahiocefalic

 coboară pe latura dreaptă a traheei, înăuntrul venei azigos

 trece posterior de bronhia dreapta

 coboară pe latura dreaptă şi apoi pe faţa posterioară a esofagului

 Stanga:

 pe faţa antero-externă a porţiunii orizontale a crosei aortei, pe sub

care dă recurentul stâng

 pe faţa posterioară a pediculului pulmonar stang

 pe latura stângă şi apoi pe faţa anterioară a esofagului

 Orificiul esogfagian al diafragmului

 Abdomen:

 vagul stâng:

 pe faţa anterioară a esofagului

  se termină prin filete gastrice pentru faţa anterioară a
stomacului şi filete hepatice

 Vagul drept:

 pe faţa posterioară a esofagului abdominal

 se termină luând parte la formarea plexului solar

Raporturi: la baza gâtului raoartele sunt diferite la stânga și dreapta:

DREAPTA

- Nervul trece între artera subclavie dreaptă și vena subclavie dreaptă și dă nervul
recurent drept.

- Coaboară în torace, merge pe versantul extern al trunchiului brahiocefalic.

- După ce ajunge în torace, coboară îndărătul pediculului pulmonar drept, ce este pe

fața posterioară a esofagului.

- Coboară cu esofagul în abdomen.

STÂNGA

- Nu vine în raport cu subclavia stângă

- Coboară pe crosa aortei și dă e sub ea nervul recurent stâng (laringe inferior)

- Coboară îndărătul pediculului pulmonr stâng și junge pe fața nterioră a esofgului

- Coboră cu esofgul în abdomen

ÎN ABDOMEN, TRASEUL VAGULUI STÂNG ȘI DREPT ESTE SCURT.

61. NERVUL VAG – RAMURI COLATERALE SI TERMINALE (NERVUL 10, X)

Ramuri colaterale:

 Din porţiunea cervicală:

1. ram meningeal

2. Nervul auricular

3. ramuri carotidiene – sinusul carotidian

4. ramuri faringiene – plexul faringian

  muşchii striaţi ai faringelui şi palatului moale, cu excepţia
stilofaringianului (inervat de nervul IX) şi tensorului vălului palatin
(inervat de nervul V3)

5. ramuri cardiace superioare - plexul cardiac anterior

6. ramul anastomotic al fosei jugulare

7. nervul laringeu superior:

 Laringeu intern:

 mucoasa etajului supraglotic şi mucoasa faringelui de pe faţa posterioară a laringelui

 unul din aceste filete se anastomozeaza cu un filet din nervul recurent -ansa lui
Galien

 laringeu extern:

 muşchiul crico-tiroidian

 Din porţiunea toracică:

1. ramuri cardiace inferioare - plexul cardiac posterior

2. nervul recurent

3. ramuri pulmonare

4. ramuri esofagiene, gastrice, hepatice, celiace, renale

Ramuri terminale:

-Ramurile abdominale sunt considerate ramurile terminale ale nervului vag.

-Ramurile vagului stâng se anastomozează cu cele de la nervul vag drept, formând plexul
esofagian. Ramurile posterioare formează vagul posterior, iar cele anterioare dau naștere
vagului anterior.

-Vagul posterior se trifurcă și dă naștere unei ramuri posterioare și altor două laterale.

-Vagul stâng să naștere unor ramuri gastrice și unor ramuri hepatice. Ramurile gastrice sunt
pentru fața anterioară și mica curbură a stomaccului. Ramurile hepatice se termină în plexul
nervos hepatic.
62. NERVUL ACCESOR (SPINAL) (NERVUL 11, XI)
-Nv. Spinal este un nerv motor, inerveaza m. Sternohioidian si m. Trapez.

- Este format de 2 radacini:

 rad. Bulbara – ramura a nv vag ce se termina in ggl plexiform al vagulu

 rad. Spinala

ORIGINEA APARENTA:

 Rad. Bulbara – sant retroolivar, dedesubtul nv X

 Rad spinala – sant colateral posterior al maduvei spinale (reg cervicala), dedesubtul
originii aparente a rad bulbare

ORIGINE REALA:

 Rad bulbara – partea inferioara a nucleului ambiguu

 Rad. Spinala – coarnele anterioare ale maduvei spinarii cervicale

TRAIECT:

-Coarnele anterioare motorii, pleaza rad ant ale nv spinal

-Rad spinala a nv XI, dupa ce paraseste coarnele anterioare se indreapta indarat si inafara,
apoi posterior si iese din maduva spinarii putin inaintea orificiului de iesire a rad posterioare

-Coarnele senzitive – pleaza rad posterioara ale nv spinal.

Raporturi, ramuri:

- radacina bulbara – traiect scurt, se indreapta catre partea mijlocie a gaurii rupte posterioare
- radacina spinala – urca in craniu prin gaura occipitala, apoi se indreapta in sus si exterm
pentru a se uni cu rad bulbara imediat inaintea gaurii jugulare
Cele 2 radacini se unesc cat trec prin gaura jugulara, apoi se despart.
Radacina bulbara = rad INTERNA – se indreapta spre ggl plexiform al vagului, se term
Radacina spinala = rad EXTERNA – se indreapta inafara, de cateva ramuri pentru
sternohiodian apoi se indreapta indarat, se termina in m. Trapez, da ramuri pt acestea
 m. trapez =
inervatie dubla : nv XI si plex cervical profund
m. sternohioidian

63. NERVUL HIPOGLOS (NERVUL 12, XII)

Nv. Hipoglos este un nerv motor ce asigura inervatia muschilor limbii.

ORIGINE REALA – nucleul hipoglosului din bulb

ORIGINE APARENTA– in santul preolivar – situar intre piramidele bulbare si olivare

TRAIECT SI RAPORTURI:

Din originea aparenta ies 10-15 filete nervoase ce se indreapta anterior si lateral si care se
grupeaza, formeaza TRUNCHIUL NV HIPOGLOS, se angajeaza prin gaura condiliana
anterioara/gaura hipoglosului pe unde iese din craniu.

 Ajunge in foseta retrostiliana – are traiect descendent si anterior

 Trece prin pachetul vasculo nervos jugulo-carotidian

 Traverseaza o regiune supra-hioidiana pe sub SCM? Apoi se imparte in ramura

terminala

 Inerveaza muschii intrisecisi extrinseci ai limbii (fara palatul gros)

In etajul POSTERIOR:

 Intersecteaza artera vertebrala (situata inferior) si artera cerebeloasa

inferioara(posterior)

 Strabate arahnoida si dura mater

 Se angajeaza in canalul condilian anterior unde este insotit de a artera meningeala

posterioara si de vena condiliana anterioara

 Din baza craniului ajunge in loja retro-stiliana a spatiului mandibulo-vertebro-

faringian; are raporturi cu celelalte structuri din acest spatiu: artera carotida
interna,vena jugulara interna, nervul 9,10,11
  In loja: traiect descendent si ascendent, trece printre vena jugulara interioara si
artera carotida interna, si nervul 10

 Intersecteaza fata laterala a arterei carotide externe

 In regiunea suprahioidiana strabate triungiul lui Beclard

 Se angajeaza impreuna cu canalul Wharton (situat superior) prin fanta? Dintre

muschiul hioglos si m miloioidian

 Patrunde in loja sublinguala – ramura terminala

RAMURI COLATERALE:

1. ram meningeal

- se desprinde din nv 12 la iesirea lui din gaura condiliana anterioara

Urca prin canalul cond anterior pe portiunea laterala a nc 12 si inerveaza in craniu dura
materul din canalul condilian anterior

2.ram vascular

-se distribuie peretului arterei carotide interne si venei jugulare interne

3.ram descendent

-se desprinde din nv. 12 la nivelul la care acesta intersecteaza artera carotida externa

-are traiect descendent in unghiul diedru? Format de artera carotida interna si vena jugulara
interna

-se anastomozeaza cu plexul cervical profund = ANSA HIPOGLOSULUI din care se desprind
filete nervoase pentru m. Omohioidian, m. Sternohioidian, m. Sternotiroidian

RAMURI TERMINALE – iau nastere pe fata laterala a muschiului genioglos, sunt destinate
limbii

ANASTOMOZE:

1. cu ggl cervical superior al marelui simpatic??

2. cu nv 10 la nivelul ggl plexiform

3. cu nv lingual

4. cu plexul cervical profund = ANSA HIPOGLOSULUI

64. PLEXUL CERVICAL

ORIGINE:

-anastomoza ramurilor anterioare ale primilor patru perechi de nervi cervicali

-Format din trei anse nervoase situate înaintea extremităţilor apofizelor transverse şi în afara
muşchilor prevertebrali:

 Ansa atlasului
 Ansa axisului
 A treia ansa cervicala
 Ram anastomotic pentru plexul brahial

RAMURI:

 MOTORII
 SENZITIVE
 ANASTOMOTICE

RAMURI MOTORII (PROFUNDE). PLEXUL CERVICAL PROFUND:

CLASIFICARE:

Interne:

marele drept anterior al capului

lungul gâtului

Externe:

Romboid

Angular

trapez

sterno-cleido-mastoidian

Ascendente:
micul drept anterior al capului

dreptul lateral al capului

Descendente:

nervul frenic - o rădăcină principală din C4 şi două rădăcini secundare din C3 şi C5; coboara
pe fata anterioara a m. scalen anterior si se termină in torace inervând muşchiul diafragm

-Se anastomozeaza cu un filet din ganglionul simpatic cervical inferior si formează o

ansă nervoasă situată sub artera subclaviculară şi în afara ansei stelo-stelate, numită ansa
frenicului

-ramul descendent - se anastomozează cu ramul descendent din nervul hipoglos (XII) şi

formează ansa cervicală sau ansa hipoglosului, din care vor porni filete care vor inerva toţi
muşchii subhioidieni, în afară de muşchiul tiro-hioidian, care primeşte un ram special din
nervul hipoglos.

RAMURI SENZITIVE. PLEXUL CERVICAL SUPERFICIAL:

 ascendente:

 ramul mastoidian sau micul nerv occipital

 ramul auricular - care se distribuie tegumentelor regiunii parotidiene,

pavilionului urechii şi regiunii mastoidiene

 descendente:

 ramul supraclavicular

 ramul supraacromial

 ramul cervical transvers- pielea din regiunea supra- şi subhioidiană; se

anastomozează cu ramul cervico-facial din VII

RAMURI ANASTOMOTICE:

 Cu simpaticul cervical prin ramurile comunicante cenuşii

 Cu nervul hipoglos(XII) - la nivelul ansei atlasului

 Cu nervul accesor(XI) – m. SCM si trapez

65. SIMPATICUL CERVICAL

- la nivelul gatului, trunchiul simpaticului se afla posteror si median de teaca carotidiana,

anterior de procesul transversal ale vertebrelor cervicale

-2-3 ganglioni nervoşi uniţi printr-un cordon intermediar (initial 8 ggl. nervosi, fuzionati)

situat într-o dedublare a aponevrozei prevertebrale

GANGLIONII SIMPATICI CERVICALI:

1. GANGLIONUL CERVICAL SUPERIOR:

- cel mai mare

-localizat profund de teaca carotidiana la niv atlasului

Prezinta numeroase ramuri:

- Nervii carotici interni si externi

- Ramuri care insotesc nervii 9,10,11

- Ramuri care insotesc primii 4 nervi spinali cervicali

- Ram faringian- participa la formarea plexului cervical

- Ram esofagian

- Ram laringian

- Plex intercarotidian – ajunge la sinusul si corpul carotidian pentru a inerva

musculatura tunicii netede

2. GANGLIONUL CERVICAL MIJLOCIU:

- cel mai mic

- localizare inconstanta

-ocazional absent

Ramuri:

-vasculare, comunicante pt nervii 6 si 7

-nervii cardiaci mijlocii

-nervul tiroidian- insotesc artera tiroida inferioara si ajung la tiroida

Intre gg mijlociu si cel inferior – un cordon simpatic (conecteaza ganglionii) care este impartit
in 2 parti:

Anterior – trece in jurul arterei subclaviculare formand ANSA SUBCLAVIE

Posterior

3.GANGLIONUL CERVICAL INFERIOR:

- localizat la niv procesului transversal al vertebrei C7

Ramuri:

- Vasculare

- Comunicante ptr nervii 6,7,8

- Nervii cardiaci inferiori

- Nervul vertebrel – insoteste astera vertebrala si se distribuie acestuia

-fuzioneaza frecvent cu primul ganglion toracic= ganglionul STELAT CERVICO TORACIC care
indeplineste toate functiile ganglionului articular Inferior si de asemenea da ramuri
comunicante pentru nervii spinali T1,T2

66. LARINGELE – CARTILAJE

 cartilajele neperechi:

 Cricoid

 Tiroid

 epiglotic

 cartilajele perechi:

 Aritenoide

 corniculate ale lui Santorini

 cuneiforme ale lui Morgagni

  sesamoide anterioare

 cartilaje inconstante:

 interaritenoidian

 sesamoide posterioare

Cartilajul cricoid:

 Inel cu pecete (pecetea orientata posterior)

 Arcul anterior care are la locul de unire cu pecetea două suprafeţe articulare pentru
coarnele mici ale cartilajului tiroid

 Pe marginea superioară - membrana crico-tiroidiană

 pe marginea inferioară - membrana crico-traheală

 Pecetea are 20-25 mm înălţime şi prezintă pe marginea superioară, în părţile laterale,

două faţete articulare pentru baza cartilajelor aritenoide

Cartilajul tiroid:

 două lame laterale, patrulatere, unite median prin marginea lor anterioară şi
formând un unghi diedru de aproximativ 90° deschis posterior

Cartilajul tiroid – configuratie externa:

 Faţa anterioară

 proieminenţa laringiană

 linia oblică:

 muşchii tiro-hioidieni

 muşchii sterno-tiroidieni

 constrictorul inferior al faringelui

 Faţa posterioară

 unghiul tiroidului

 epiglota
  muşchii tiro-aritenoidieni

 muşchii tiro-epiglotici

 două suprafeţe plane

 Marginea superioară

 incizura tiroidiană - membrana tiro-hioidiană

 Marginea inferioară

 membrana crico-tiroidiană

 Marginile laterale

 Superior - coarnele mari ale tiroidului

 Inferior - coarnele mici ale tiroidului

Cartilajul epiglotic:

 Faţa anterioară :

 superior este liberă - se continuă trei repliuri gloso-epiglotice între care se

găsesc valeculele epiglotice

 inferior - în concavitatea hioidului şi a cartilajului tiroid

 Faţa posterioară (faringiană) - mucoasă

 Marginile laterale – se continua cu repliurile ariteno-epiglotice şi faringo-epiglotice

 Extremitatea inferioară - fixată prin ligamentul tiro-epiglotic în unghiul diedru al

tiroidului.

Cartilajele aritenoide:

 Faţa internă - delimitează glota respiratorie

 Baza - triunghiulară

 articulaţia cu pecetea cricoidului

 in unghiul ei anterior

 apofiza vocală (pentru ligamentul corzii vocale inferioare)

  Posterior:

 apofiza musculară (pentru muşchii laringelui)

 Cartilajele corniculate Santorini:

 pe vârful cartilajelor aritenoide

 Cartilajele cuneiforme ale lui Wriesberg sau Morgagni:

 In grosimea repliurilor ariteno-epiglotice, înainte şi în afara cartilajelor

corniculate.

67. LARINGELE – MEMBRANE SI LIGAMENTE

 Articulatiile dintre cartilajele laringelui sunt de tip troboid

-Membranele sunt – extrinseci: fac leg dintre cartil și organe
-intriseci: leagă cartil. Intre ele

 Membrana tiro-hioidiana:

-se intinde de la marginea superioara a cartilajului tiroid, pana la osul hioid

-este intarita lateral de de ligam tiroidiene laterale

- delimiteaza spațiul tiro – hio -epiglotic cu tesut grasos.

 Ligamentele extrinseci -unesc laringele cu organele vecine (limbă, faringe, hioid şi

trahee)

 membrana tiro-hioidiană,

 ligamentele tiro-hioidiene median şi laterale,

  membrana hio-epiglotică,

 ligamentele gloso-epiglotice,

 ligamentele faringo-epiglotice

 membrana crico-traheală

 Ligamentele intrinseci - unesc diferitele cartilaje intre ele

 Membrana crico-tiroidiană:

 crico-tiroidian median

 crico-tiroidiene laterale.

 Ligamentul jugalsau crico-corniculat

 Ligamentul tiro-epiglotic.

 Membrana elastică a laringelui:

 ligamentele ariteno-epiglotice(repliurile)

 ligamentele tiro-aritenoidiene superioare (benzi ventriculare)

 ligamentele tiro-aritenoidiene inferioare (corzi vocale)

68. LARINGELE – MUSCHI EXTRINSECI SI INTRINSECI

MUSCHI INTRINSECI AI LARINGELUI:

 muşchi tensori ai corzilor vocale:

muşchiul vocal

crico-tiroidieni

 muşchi dilatatori ai glotei:

muşchii crico-aritenoidieni posteriori

 muşchii constrictori ai glotei:

muşchii crico-aritenoidieni laterali

muşchii ari-aritenoidieni
 Muschii ari-epiglotici

muşchii tiro-aritenoidieni (strat superficial si intern – m. vocal)

muşchiul ari-aritenoidian transvers

muşchii ari-aritenoidieni oblici

1. Muschiul Tensor al corzilor vocale ( crico-tiroidian):

 insertia -sup – pe marg inf a cartil tiroid
- inf – pe marg sup a cartil crico...

 acțiunea -trage înainte cartil tiroid

-pune în tensiune corzile vocale ce se insera pe intrandul tiroidin

2.Muschii dilatatori ai glotei (crico-aritenoidieni):

-insertia-de origine -pe cricoid
- terminala-pe apofiza musculara a ariternoidului

acțiune – apof mesc sunt trase înafara

- apofizele vocale sunt trase inauntru
-glota se contracta

3. Muschii constrictori ai glotei (crico-aritenoidieni laterali):

- insertia – de origine- pe cricoid

- terminala : pe apof vocala a aritenoidului
-actiune -apof. Mesc sunt trase înafara
- apof vocale sunt trase înăuntru
-glota se contracta

4. Muschii tiro-artenoidieni:
formați din 2 părți -exterior și interior

pătura externa – insertia -de origine :intrandul tiroidian

- terminala:pe epiglota
-actiunea -trage epiglota în jos
pătura externa insertie- de origine- intrandul tiroidian
- terminala- apof vocala a aritenoidului
acțiunea -misc spațiului corzilor vocale inf.

5. M interaritenoidieni:
-apropie corzile vocale una de alta

MUSCULATURA EXTRINSECA:
Muşchii extrinseci se întind de la laringe la organele vecine.

 subhioidieni (sterno-tiroidieni, tiro-hioidieni)

 suprahioidieni (ridicători ai hioidului şi laringelui)

 stilo-faringian

 faringo-stafilin

 constrictori inferior al faringelui

69. ENDOLARINGELE

-În interiorul laringelui avem 2 proeminente : 2 perechi de repliuri:

 superioare = ligam vestibulare = corzi vocale false ( în alcatuirea lor intra doar
ligamamentele tiro-aritenoide superioare)
 inferioare= corzi vocale adevarate

Ligamentele tiro-aritenoidiene superioare si inferioare determina compartimentarea in:

1. Etajul supraglotic (vestibul)

-este delimitat: -anterior : de epiglota
- lateral: de ligam ariteroeoiglotice
-posterior : de incizura inter – aritenoidiana = pimula

2. Etajul glotic :

- spațiul dintre corzile vocale superioare și inferioare se prelungeste lateral cu niște

expansiuni : ventriculii laringelui , aceștia trimit o prelungire anterioara în grosimea
repliurilor ariteno-epiglotice

3. Etajul subglotic :
-situat sub corzile vocale inferioare
-se continua în jos cu traheea

70. RAPORTURILE LARINGELUI

Organul este situat în partea mediană a jumătăţii anterioare a gâtului (anteromedian).
Corespunde ultimelor patru vertebre cervicale.

Laringele are formă de trunchi de piramidă cu:

baza mare -> în sus

baza mică -> în jos

Prezintă 3 fețe:

- fețele antero-externe vin în raport cu: lobii tiroidei și mușchii subhioidieni

- fața posterioară vine în raport cu laringo-faringele

-Raporturi:

-Laringele vine superior în contact cu osul hioid. Inferior, comunică cu traheea. Anterior se
învecinează cu glanda tiroidă, iar posterior se cu laringofaringele (porţiunea laringiană a
faringelui).

71. LARINGELE – VASCULARIZATIE SI INERVATIE

Vascularizatia:

 Arterele:

 Laringiana superioara (ram din artera tiroidiana superioara)

 Laringiana inferioara

 Laringiana posterioara (ram din tiroidiana inferioara)

 Venele

 VJI

 v. subclaviculara

 Limfatice

 Ganglionii jugulari interni, recurentiali

Inervatia:

 Motorie

 N. laringeu inferior (X)

 N. laringeu superior (X) – m. crico-tiroidieni

 Senzitiva

 Nervul laringeu superior

 Ansa Galien (anastomoza cu nervul recurent)

 Simpatica

 Ganglionul cervical mijlociu

72. FARINGELE – RAPORTURI

LIMITE:

 Superior— baza craniului

 Inferior— marginea inferioară a cricoidului (C6) - esofagul

 Posterior- coloana vertebrală cervicală,

 Anterior - fosele nazale, cavitatea bucală şi laringele

 Forma - jgheab cu concavitatea anterior (trunchi de piramidă patrulateră)

STRUCTURA:

 tunica internă =mucoasa faringelui

 tunica submucoasă

 tunica fibroasă = aponevroza faringiană (fascia faringo-bazilară )

 tunica musculară = muşchii faringelui

 tunica externă (adventicea) = fascia buco-faringiană

73. MUSCHII CONSTRICTORI AI FARINGELUI

-muşchii intrinseci (muşchi constrictori)

-muşchii extrinseci -fibre longitudinale- (muşchi ridicători ai faringelui)

MUSCHII INTRINSECI:

 Constrictorul superior al faringelui

 Constrictorul mijlociu al faringelui
 Constrictorul inferior al faringelui

MUSCHII EXTRINSECI:

 Muşchiul palato-faringian
 Muşchiul stilo-faringian
 Muşchiul salpingo-faringian

74. NAZOFARINGELE

- Se intinde de la baza craniului pana la marginea libera a valului palatului

- Are un perete posterior, un perete superior si doi pereti laterali

- Peretele anterior lipseste- pe aici se face comunicarea cu fosele nazale

- Peretele posterior este neted si nu prezinta detalii deosebite

- Peretele superior raspunde bazei craniului, este boltit si are o mare importanta operatorie,
pe el se gaseste tonsil faringiana.

- Peretii laterali sunt cei mai importanti din punct de vedere practic, pe fiecare perete se
gaseste orificiul faringian al tubei auditive (are forma triunghiulara si prezinta o buza
anterioara si o buza posterioara) inapoia orificiului tubei se gaseste recesul faringian
75. ORO-FARINGELE

 De la planul ce trece prin marginea liberă a vălului palatin până la planul convenţional
dus prin osul hioid care corespunde marginii superioare a epiglotei

 PERETE POSTERIOR– C3

 PERETI LATERALI – lojele amigdaliene (amigdalele palatine) si pilierii palatoglos si

palatofaringian

 PERETE ANTERIOR– cavitatea orala si istmul orofaringian:

 Superior - vălul palatin si lueta,

 Inferior -baza limbii si amigdala linguală (cercul limfatic Waldeyer)

 lateral - pilierii anteriori ai vălului palatin

 PERETE SUPERIOR – rinofaringe

 PERETE INFERIOR - laringofaringe

76. LARINGO-FARINGELE

 de la planul orizontal dus prin osul hioid până la planul dus prin marginea inferioară a
cricoidului

 PERETE ANTERIOR- aditusul laringianşi peretele posterior al laringelui

 repliurile faringo-epiglotice
  PERETI LATERALI

 şanţuri laringo-faringiene (sinusuri piriforme)

 Relieful n. laringeu superior (X)

 PERETE POSTERIOR - C4-C6

 ORIFICIUL INFERIOR– stramtoarea cricoidiana (esofagul)

77. FARINGELE – VASCULARIZATIE SI INERVATIE

VASCULARIZATIA FARINGELUI:

Arterele provin din:

 artera faringiană ascendentă din carotida externă

 artera pterigo-palatină, palatină descendentă şi vidiană din maxilara internă

 artera palatină ascendentă şi ramuri amigdaliene din facială

 arterele tiroidiană superioară şi tiroidiană inferioară.

Venele faringiene - se varsă în venele jugulare interne

Limfaticele – ganglionii retrofaringieni si cervicali profunzi

INERVATIA FARINGELUI:

Plexul faringian:

 nervul glosofaringian (IX),

 nervul vag (X)

 ramuri simpatice din ganglionul cervical superior

Muschii faringelui sunt inervati:

  nervul glosofaringian(IX) - muşchii stilo-faringian, constrictorul superior şi faringo-
stafilin

 fibre motorii ale rădăcinii craniene a nervului accesor (XI) conduse de nervul vag(X)
inervează toţi ceilalţi muşchi ai faringelui şi palatului moale

 Nervul recurent -constrictorul inferior.

 nervul maxilar(V2) transporta fibrele pt. tensorul vălului palatin (peristafilin extern)

 nervul mandibular (V3) prin nervul lingual – muschii pilierilor palatini

Mucoasa faringelui:

 glosofaringian (IX) şi vag (X), prin plexul faringian

 nervul maxilar (V2) inervează mucoasa nazofaringelui din jurul orificiului tubei
auditive (n. pterigo-palatin) si mucoasa vălului palatin, amigdala palatină (n. palatin
posterior)

78. TRAHEEA CERVICALA

- traheea este un organ tubular care face parte din caile respiratorii

- se intinde de la C6 pana la T4

- este alcatuita din doua portiuni: cervicala si toracica

- portiunea cervicala are urmatoarele raporturi:

• anterior: cu istmul gl tiroide, cu plexul venos impar care dreneaza sangele de la gl tiroida si
laringe; peste aceste portiuni se suprapun lama pretraheala, m. subhioidieni, lama
superficiala a fasciei cervicale, pielea

• posterior: cu portiunea cervicala a esofagului

• lateral: cu lobii glandei tiroide, cu manunchiul vasculo nervos al gatului, cu nodurile
limfatice cervicale laterale profunde, cu artera tiroidiana inferioara si cu artera vertebrala, cu
nervul laringeu recurent stang si drept.

79. ESOFAGUL CERVICAL

- Esofagul este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele din faringe in
stomac

- Topografic i se disting patru portiuni: cervicala, toracica, diafragmatica si abdominala

- Este invelit de un strat celular periesofagian

- In portiunea cervicala (C6-T2)realizeaza urmatoarele raporturi:

• Anterior cu traheea

• Posterior cu coloana vertebrala tapetata de muschii prevertebrali

• Lateral cu lobii corpului tiroid,nervii laringei recurenti, manunchiul vasculo-nervos al

gatului si cu simpaticul cervical

80. GLANDA TIROIDA – RAPORTURI

Aspect exterior și raporturi:

- forma literei ,,H”, cu suprafața ușor lobulată

- 2 lobi laterali piriformi

- istm tiroidian (porțiune îngustă, transversală)

- pe secțiune transversală – formă de potcoavă cu concavitatea orientată posterior

- istmul tiroidian are o lungime de 1 cm și înălțimea de 15 mm

- Fața anterioară este convexă

- Fața posterioară este concavă

- Marginea superioară este concavă: tiroide accesorii

arcada supraistmică

piramida lui Laloutte

- Marginea inferioară – 2-3 cm de incizura sternală și este concavă.

81. GLANDA TIROIDA – VASCULARIZATIE SI INERVATIE

Artere:

1. Artera tiroidiană superioară:

- ram din carotida externă

- 3 ramuri terminale: intern => arcada supraistmică

posterior => comunicanta longitudinală posterioară

extern – se ramifică

2. Artera tiroidiană inferioară:

- ram din artera subclaviculară

- 3 ramuri terminale: inferior => arcada subistmică

intern

posterior => comunicanta longitudinală posterioară

3. Artera tiroidiană ima - inconstantă

- origine în torace

- se divide în 2-3 ramuri

Vene:

1. Venele tiroidiene superioare - se varsă în: trunchiul tiro-lingo-facial Farabeuf

vena jugulară internă

2. Venele tiroidiene mijlocii– se varsă în vena jugulară internă

3. Venele tiroidiene inferioare – se varsă în vena jugulară internă și în vena brahiocefalică

stângă

4. Venele tiroidiene anterioare – IMAE – se varsă în vena brahiocefalică stângă

Limfatice:

- Limfatice mediene: ganglionul prelaringian

ganglionii pretraheali

- Limfatice laterale: 3 pediculi – superior: ganglionii jugulari interni

- mijlociu: ganglionii jugulari interni

- inferior: ganglionii recurențiali și jugulari interni

Inervație: Simpaticul cervical

Nervul vag

- 2 pediculi: superior: fibrele simpatice – ganglionul cervical superior

fibrele parasimpatice – nervul laringeu superior și exterior

inferior: fibrele simpatice – ganglionul cervical superior

fibrele din plexul simpatico-recurențial – ganglionul cervical mijlociu

fibrele parasimpatice și senzitive – nervul recurent și vag

Fibre autonome – secretorii/vasomotorii, cele senzitive – algezice

82. LOJA PAROTIDIANA

= loja osteo-fibroasă

- Este situată sub conductul auditiv extern, înapoia ramurii montate a mandibulei, înaintea
apofizei mastoide și stiloide

- Are formă de prismă triunghiulară

- Are: 3 pereți: extern, anterior și posterior

3 margini

2 baze: superioară și inferioară

Peretele extern- este format de aponevroza cervicală profundă

- de la teaca mușchiului sternocleidomastoidian la aponevroza maseterină

Peretele posterior– este format de prelungirea fasciei cervicale

- de la marginea anterioară a sternocleidomastoidianului, trece înaintea apofizei mastoide și

a burții posterioare a digastricului, înaintea apofizei stiloide și a buchetului lui Riolan, până la
peretele lateral al faringelui.

Peretele anterior – este format de prelungirea fasciei cervicale profunde

-fuzionează cu aponevroza maseterului

Extremitatea superioară – corespunde bazei craniului

-raport anterior cu ATM

-raport anterior cu CAE (conduct auditiv extern)

Extremitatea inferioară – este formată de un sept fibros

-de la marginea anterioară a sternocleidomastoidianului până la unghiul mandibulei

-septul intermandibulo-parotidian/interglandular separă glanda parotidă de submandibulară

83. GLANDA PAROTIDA

- în loja parotidă -> 3 pereți:

 exterior – aponevroza cervicală superficială

 posterior – prelungirea parotidă a aponevrozei cervicale

superficiale

 anterior – prelungirea parotidă a aponevrozei cervicale

superficiale care după ce se reflectă pe peretele lateral al
faringelui, trece succesiv dinăuntru în afară prin: mușchiul
pterigoidian intern, ramura mandibulei, mușchiul maseter

-inferior, loja parotidă este separată de loja submaxilară printr-un sept = sept intermaxilo-
parotidian, care se întinde de la marginea anterioară a SCM până la ramura mandibulară

-superior, loja parotidiană vine în raport cu baza craniului

-în interiorul glandei parotide, se formează 3 planuri – dinspre interior spre suprafață:

 arterial

 venos

 nervos

1. planul profund/arterial ->Artera carotidă externă – la marginea superioară a glandei, la

nivelul colului condilului mandibulei se împarte în ramuri terminale:

 artera maxilară internă – profundă

  artera temporală superficială – superficială

2. planul venos->Vena jugulară externă – se formează prin unirea venei maxilare interne
(VMI) și vena temporală superficială (VTS)

-> pe traseul său, artera carotidă externă este însoțită de 2 vene = Venele carotide externe
ale lui Launay ->se varsă în trunchiul tiro-lingo-faringo-facial al lui Farabeuf ->se varsă în vena
jugulară internă

-> între venele carotide externe și vena jugulară externă, se formează una sau mai multe
anastomoze = vene comunicante intra-parotidiene -> un sistem de anastomoze între vena
jugulară internă și externă

3. planul nervos– nervul facial, nervul auriculo-temporal, ram parotidian din plexul cervical
parotidian

-> glanda parotidă are 2 prelungiri:

1. o prelungire anterioară – mai mare

în loja prestiliană a spațiului vertebro- maxilo-facial

de la acest nivel se desprinde canalul excretor al glandei = canalul lui Stenon -> se deschide
în vestibulul bucal, iar traseul său unește baza lobulului urechii cu baza septului nazal.

2.o prelungire posterioară – mai mică

> inervația funcțională a glandei – este dată de fibre PSy salivare inferioare cu originea
în nucleul salivar inferior (bulb). Aceste fibre merg pe calea nervului IX, apoi pe a
ramurii sale -> nervul timpanic al lui Jacobson și apoi pe a ramurii nervului timpanic
-> micul nerv pietros profund – se anastomozează cu micul nerv pietros superficial
(ram din facial) => nervul vidian mic, care se termină în ganglionul mic Arnold, de
unde fibrele sunt transportate de nervul auriculo-temporal până la glanda parotidă

-> Vascularizația:

 arterele care vascularizează glanda parotidă sunt ramuri din artera temporală
superficială/artera carotidă externă
  venele se strâng fie în vena jugulară externă, fie în venele carotide externe ale lui
Launay

 limfa se adună în ganglionii limfatici parotidieni -> sunt răspândiți în toată loja
parotidiană, fiind împărțiți în funcție de topografie în:

1. ganglioni limfatici superficiali -> sunt în afara aponevrozei cervicale superficiale, în loja
parotidă

2. ganglioni limfatici mijlocii ->între aponevroza cervicală superficială și glanda parotidă

3. ganglionii limfatici profunzi -> în interiorul glandei parotide

84. LOJA SUBMAXILARA

-Este limitată de fascia cervicală profundă;

-Are formă de prismă triunghiulară cu 3 pereți și 2 baze/extremități;

-Peretele supero-extern – este format de foseta submandibulară;

-Peretele infero-extern – este format de aponevroza cervicală profundă;

-Peretele intern – este format de prelungirea submandibulară a aponevrozei

cervicaleprofunde, căptușind mușchiul milohioidian și hipoglos;

-Extremitatea anterioară – corespunde liniei de unire a aponevrozei cervicale profunde cu

aponevroza mușchiului milohioidian;

-Extremitatea posterioară – este formată de septul intermandibulo-parotidian.

85. GLANDA SUBMAXILARA

-Se găsește în loja submaxilară

-Are 3 pereți și 2 extremități:

 a) peretele supero-exterior -> reprezentată de foseta submaxilară de pe

fața posterioară a corpului mandibulei, sub linia milohioidiană
  b) peretele infero-exterior -> reprezentat de aponevroza cervicală
superficială

 c) peretele intern -> reprezentat de prelungirea submaxilară a

aponevrozei cervicale superficiale, care trece pe fața internă (o
tranzitează) a mușchilor milohioidieni și se termină pe mandibulă

 d) extremitatea posterioară -> este separată de fosa parotidă, prin care

se întinde de la SCM până la ramura mandibulei.

 e) extremitatea anterioară -> comunică cu loja sublinguală

-Are formă de ovoid cu axul orientat înainte și înăuntru

-Vine în raport cu vasele faciale

-Artera facială trece înăuntrul glandei

-Vena facială trece prin exteriorul glandei

-Extremitatea posterioară a glandei este cuprinsă în pensa vaselor faciale

-În vecinătatea glandei, în loja submaxilară, se găsesc ganglionii limfatici submaxilari, dintre
care unul este mai denivelat (?), situat pe fața internă a glandei -> ganglionul limfatic al lui
Stahr, la care vin o parte din limfaticele limbii.

-Canalul excretor al glandei submaxilare = canalul lui Wharton – pătrunde împreună cu

nervul lingual (ram din mandibulă), prin extremitatea anterioară a lojei, în loja sublinguală și
se deschide pe fața inferioară a limbii, printr-un orificiu situat de o parte și de alta a frâului
limbii, la nivelul unei porțiuni (?) rotunjite = OSTEUM OMBILICAL

-Vascularizație: 1. Artera submaxilară – ram din artera facială

2. Venele - se varsă în trunchiul tiro-lingo-faringo-facial al lui Farabeuf, care se varsă în vena

jugulară internă

3. Limfaticele – se varsă în ganglionii submaxilari

-Inervația funcțională -> este asigurată de fibrele nervilor cu origine în nervul central
salivator (?). Fibrele merg pe traseul nervului VII, apoi pe a ramurii sale – coarda timpanului,
apoi pe anastomoza dintre coarda timpanului și nervul lingual – ram din mandibulă, nerv
care transportă fibrele până la glanda submaxilară și sublinguală.

86. LOJA SI GLANDA SUBLINGUALA

Loja sublinguala:
  perete antero-extern:

 foseta sublinguală (faţa postero-internă a ramurei orizontale a

mandibulei) si dintii inferiori (M3 inferior poate da angina Ludwig)

 perete inferior:

 M. milo-hioidian

 perete superior:

 mucoasa sublinguală

 plica sublinguala

 perete intern:

 M. geniohioidian

 M. genioglos şi hioglos – inferior

 Canalul Wharton, n. Lingual,

 v. Linguala,

 nv. hipoglos

 extremitatea posterioară - fantă

 ce comunică cu loja submandibulară

 prelungirea anterioară a glandei submaxilare

 canalul lui Wharton

 Ggl. sublingual

 extremitate anterioară – gl. opusa

CONTINUTUL LOJEI:

 glanda sublinguală

 prelungirea glandei submaxilare

 canalul lui Wharton

 ţesut celular lax

 nervul hipoglos
  nervul lingual

 vase linguale profunde

Glanda sublinguala:

 greutate de 5-7 g

 formă ovoidală

 canalicule de excreție:

 principal – Bartholin

 secundare –Rivinus

- Loc in loja sublinguala, are 2 pereti si doua extreme

A) Peretele antero extern – reprezentat de foseta lingual

B) Peretele postero intern

C) Extrema posterioara – comunica cu loja submaxilara

D) Extrema inferioara comunica cu loja sublinguala

- Alcatuita din 30 de acini, dintre care 15- 20 se unesc intr-un canal numit CANALUL LUI
RIVINIUS BARTHOLIN, se deschid pe fata inferioara alimbii

- Ceilalti isi deschid secretia prin orificii mici, care se gasesc posterior si exterior de
acest canal

- VASCULARIZATIA:

o artera sublinguală (a. linguală)

o vena linguală

o ganglionii limfatici submandibulari

- Inervaţia secretorie

o nervul coarda timpanului (VII)

o ganglionul sublingual
 o nervul lingual

- Inervaţia senzitivă

o nervul alveolar inferior

87. LIMBA – RAPORTURI

LIMBA -principalul organ de simț al gustului -importanță mare în vorbire

-are doua fețe: superioară (dorsală) și inferioară (ventrală)

-2 părți: orală (în cavitatea orală, orozontală) si faringiană (baza rădăcinii, atașată de hioid și
mandibulă, e verticală, în orofaringe)

-cele 2 poțiuni sunt delimitate de un șant (Sulcus terminalis) în formă de V, la nivelul vârfului
și o depresiune=Foramen Caecum=o structură permanentă a orificiului superior al canalului
tireoglos si va împărți limba in 2 părți: ANTERIOR (prezintă un vârf=apex, forma de triunghi,
aflat imediat posterior de dintii frontali/incisivi.

Faţa dorsală:

-papile linguale fungiforme, filiforme, caliciforme

-formaţiuni limfoide - amigdala linguală

-repliuri gloso-epiglotice (median şi laterale)

Faţa ventrală:

-frâul limbii, două şanţuri laterale

-Vena ranină

Marginile limbii - papile foliate

Vârful limbii - şanţ median care continuă şanţul median de pe faţa dorsală

Formaţiuni conjunctive:

-membrana hio-glosiană

-septul lingual

88. LIMBA – VASCULARIZATIE SI INERVATIE

Vascularizație: sursa principală: artera linguală: se desprinde din artera carotidă externă la
nivelul vârfului ?? arhioidului, de la origine va face o curbă ascendentă după care se
ondulează descrescător și înainte de a pătrunde în profunzimea mușchiului hipoglos însoțind
mușchiul prin apertura descrisă de mușchiul constrictor mijlociu + superior + miohioidian
pentru ca ulterior să pătrundă în planșeul cavității bucale; de la acest nivel artera linguală se
continuă înainte până la vârful limbii; în traseul său dă colaterale pentru glandele sublinguale
+ mucoasa gingivală și orală de la nivelul planșeului cavității bucale; se termină prin artera
ranină la nivelul apexului unde se unește cu cea de pe partea opusă.

*Segmentul venos este derivat din vena dorsală + venele profunde linguale.

*Vena linguală dorsală însoțește artera linguală printre mușchiul hioidian și genioglos și se
varsă în vena jugulară internă.

*Vena linguală profundă este vizibilă prin mucoasa sublinguală; deși inițial acompaniază
artera linguală în partea anterioară a limbii, ulterior se separă posterior de mușchiul hioglos;
de fiecare parte va însoți nervul hipoglos pe suprafața exterioară a mușchiului hioglos după
care trece de planșeul cavității bucale prin trigonul format de cei 3 mușchi (constrictor
mijlociu și superior + miohioidin) și se v vărsa în vena jugulară internă.

*Limfaticele sunt drenate în lanțul cervical profund ( format de noduli limfatici din lungul
venei jugulare interne), iar limfa din partea faringină este drenată direct în nodulul jugulo-
digastric; limfa din partea orală este drenată în nodulul cervical profund, cât și indirect –
vasele limftice vor trece pe sub mușchiul milohioidian și ajung în nodulii submentonieri
(inferiori de mușchiul milohioidian și între cei doi mușchi digstrici) și submandibulari (sub
planșeul cavității bucale, pe marginea inferioară a mandibulei.

*Vasele limfatice de la nivelul apexului trec prin mușchiul milohioidian în nodulii ?? după
care limfa va fi drenată în nodulul jugulo-omo-hioidian din lanțul cervical profund.

Inervaţia:

 motorie

nervul hipoglos

 senzitivo-senzorială

nervul facial pentru 2/3 anterioare

glosofaringian pentru 1/3 posterioară

vag pentru rădăcina limbii

 sensibilitatea senzitivă exteroceptivă

nervul V (lingual), glosofaringian şi vag

89. MUSCHII LIMBII

Extrinseci:

• trei perechi care se prind pe oase:

• muschiul stiloglos

• muschiul hioglos

• muschiul genioglos

• trei perechi care se prind pe organe:

• muschiul faringoglos

• muschiul amigdaloglos

• muschiul glosostafilin (palatoglos)

 Intrinseci:

• muschiul transvers lingual

• muschiul lingual superior

• muschiul lingual inferior (nepereche)

90. URECHEA EXTERNA

Cuprinde pavilionul (partea externă sub formă de pâlnie) şi conductul auditiv extern (formă
de canal)

A) Pavilionul urechii:

• Expansiune lamelară aderentă prin 1/3 anterioară şi liberă prin 2/3 posterioară,
formând cu capul un unghi deschis posterior – unghiul cefalo-auricular

• Aşezat înaintea apofizei mastoide, în spatele ATM, iar limitele superioară şi inferioară
fiind în dreptul sprâncenei, respectiv la nivelul septului nazal

• Prezintă 2 feţe

a) Faţa externă: priveşte oblic în afară, înainte şi puţin în jos, neregulată şi prezintă:

• Conca – depresiune profundă ce se continuă în interior cu conductul auditiv extern

• Helixul – relief situat la periferia urechii. Începe în interiorul concăi printr-o

extermitate numită rădăcina helixului. După ce înconjoară tot pavilionul, se termină
la partea lui posterioară printr-o porţiune – coada helixului. Pe toată lungimea lui,
helixul se răsfrânge în afară, iar dedesubtul lui se delimitează un şanţ paralel cu el –
şanţul helixului.
 • Antehelixul – ia naştere în dreptul cozii helixului şi este plasat înaintea acestuia. Se
îndreaptă în sus şi se termină desfăcându-se în 2 braţe care cuprind între ele foseta
naviculară a pavilionului.

• Tragusul – relief triunghiular situat înaintea concăi. Este despărţit de rădăcina

helixului printr-un şanţ helixo-tragian. Pe faţa internă a tragusului – fire de păr care
alcătuiesc „Barbula Hirci”

• Antetragusul – formă ovalară, situat înapoia tragusului, postero-inferior de concă.

Are înaintea sa originea antehelixului

• b) Faţa internă– priveşte către mastoidă

• c) Circumferinţa – se formează la limita între cele 2 feţe

• d) Lobulul urechii – triunghiular, semicircular sau patrulater, situat inferior.

Pavilionul este format din:

• Schelet fibro-cartilaginos:

- Ocupă toată întinderea pavilionului, fără lobulul urechii

- Reproduce toate formaţiunile de pe faţa externă şi internă

• Ligamente:

- Extrinseci – unesc pavilionul cu regiunile vecine

- Intrinseci – unul anterior, uneşte tragusul cu tuberculul zigomatic şi

aponevroza temporală. Ligamentul posterior uneşte convexitatea concăi cu
mastoida.

• Muşchi:

- Extrinseci: auricular anterior, superior şi posterior

- Intrinseci (în număr de 6): marele şi micul muşchi ai helixului, m.tragusului,

m.antitragusului, m.transvers şi m.oblic.

• Înveliş cutanat

• Vascularizaţia – din 2 surse: temporala superficială şi auriculara posterioară

Inervaţia: motorie – ramuri din facial, senzitivă – n.auriculo-temporal, ramul auricular al

pneumogastricului şi n.auricular din plexul cervical superficial
91. URECHEA MEDIE – PERETI

CAVITATEA TIMPANICA (CASA TIMPANULUI)

- Cubica (LENTILA BICONVEXA)– 6 pereti

1. PERETE SUPERIOR (CRANIAN) – tegmen timpani

2. PERETE POSTERIOR (MASTOIDIAN)

- orificiul aditus ad antrum

- foseta apofizei orizontale a ciocanului

- orificiul de intrare a n. coarda timpanului (VII)

- piramida pentru insertia muschiului scaritei

3. PERETE INFERIOR (JUGULAR) – golful venei jugulare interne

4.PERETE ANTERIOR (TUBO-CAROTIDIAN)

- orificiul tubei auditive EUSTACHIO

- orificiul de iesire a n. coarda timpanului

- inferior – raport cu canalul carotidian si artera carotida interna

5. PERETE INTERN (LABIRINTIC)

- promontoriu (melc osos) – n. Jacobson (IX)

- depresiunea ferestrei ovale (posterior-superior)– talpa scaritei

- depresiunea ferestrei rotunde (posterior-inferior) – rampa timpanica

- depresiunea sinus timpani (superior) – ampula CSP

- conductul m. ciocanului (anterior-superior)

- proeminenta CSE (posterior-superior)

- proeminenta apeductului FALOPPE (NERVUL FACIAL)

6.PERETE EXTERN (TIMPANIC)

 - membrana timpanica, inclinata in jos si inauntru, la 40° cu peretele inf. al CAE,
bombat spre CAE

STRUCTURA – strat cutanat (extern), fibros, mucos

- pars densa (inferior)

- pars flacida – membrana Schrappnel

- portiune osoasa superior de timpan (epitimpan)

92. URECHEA MEDIE – CONTINUT

» 1. OSCIOARELE URECHII MEDII:

- CIOCAN (MALEUS) – coada se sprijina pe mb. Timpanica

- NICOVALA(INCUS) – corpul nicovalei se articuleaza cu capul ciocanului

- ram orizontal, ram vertical (se articuleaza cu scarita)

- SCARITA (STAPES)- baza fixata la membrana ferestrei ovale

2. LIGAMENTE:

- 4 LIGAMENTE MALEOLARE (ANT, POST, SUP, INF)

- 2 LIGAMENTE ALE NICOVALEI (SUP, POSTERIOR)

- LIGAMENTUL INELAR AL BAZEI SCARITEI

3.MUSCHI:

- - M. CIOCANULUI (TENSOR TYMPANI) – protectie la zgomotele puternice (n. V)

- - M. SCARITEI (STAPEDIUS) – amplificator al sunetelor (n. VII)

4.NERVUL COARDA TIMPANULUI

5. MUCOASA

6. VASCULARIZATIA – artera stilomastoidiana, artera timpanica, artera meningee mijlocie,

artera faringiana

7. INERVATIA – nervul lui Jacobson (IX), plexul S

93. LABIRINTUL OSOS – VESTIBULI SI CANALELE SEMICIRCULARE OSOASE

 VESTIBUL OSOS – cubic

- pe peretele extern – fereastra ovala

- anterior comunica cu rampa vestibulara prin orificiul vestibular,

- de pe peretele inferior se detaseaza lama spirala incompleta care separa rampa

vestibulara de cea timpanica

 3 CANALE SEMICIRCULARE OSOASE

– SUPERIOR (prezinta extremitatea ampulara comuna cu cel posterior)

- POSTERIOR

- EXTERN

94. MELCUL OSOS

- 2 ture si jumatate de spira, cu varful anterior si baza posterior (corespunde fosetei
cohleare):

- Capsula periferica

- Columela (conica)- varful- helicotrema

- Sept spiral (lama spirala)- lama de contururi

95. LABIRINTUL MEMBRANOS

1. VESTIBUL MEMBRANOS:

- UTRICULA –contine macula utriculara

- SACULA – macula saculara (otoliti)

- CANAL ENDOLIMFATIC (“Y”)

2. CANALE SEMICIRCULARE MEMBRANOASE – se deschid in utricula, la nivelul ampulelor se

afla crestele acustice (cupola terminala in care patrund perii auditivi)

3. MELC MEMBRANOS – canalul cohlear

96. TUNICA FIBROASA A GLOBULUI OCULAR

MEMBRANA DE INVELIS:
1. Tunica externa-fibroasa:

» SCLEROTICA (CORNEEA OPACA) - 5/6 posterioare

 Insertiile muschilor extrinseciai globului ocular (preecuatorial)

 Orificii vasculo-nervoase:

 posterioare – arterele ciliare lungi si scurte posterioare, nervii ciliari

 mijlocii – retroecuatorial – 4 vene vortiginoase

 anterioare – arterele ciliare anterioare

 orificiul posterior( 4 mm inauntru si 1 mm deasupra polului posterior al

globului ocular) – n. optic

 Orificiul anterior – limb sclero-cornean(canalul Schlemm)

Vascularizata de arterele ciliare scurte posterioare, inervata de n. ciliari

» CORNEEA TRANSPARENTA– 1/6 anterioare

Structura epiteliului cornean:

 Epiteliu anterior pavimentos stratificat

 Lama elastica anterioara (membrana Bowman)

 Tesutul propriu cornean (celule, fibre)

 Lama elastica posterioara (membrana Descemet)

 Epiteliul posterior – cubic unistratificat

Inervata senzitiv, dar nu e vascularizata.

97. TUNICA VASCULARA A GLOBULUI OCULAR

MEMBRANA DE INVELIS:
2. Tunica mijlocie-vasculara:

» SEGMENTUL POSTERIOR – COROIDA:

- De la polul posterior (orificiul n. optic) pana la orra-serrata (cativa mm inaintea

ecuatorului)

Structura:

- Lamina fusca (tesut conjunctiv lax cu vase si nervi)

- Patura marilor vase (strat arterial profund si strat venos – superficial – 4 v.

vortiginoase)

- Patura corio-capilara (membrana Ruysch)

- Lama vitroasa (membrana lui Bruch)

>>SEGMENTUL MIJLOCIU – CORPUL CILIAR:

1. MUSCHIUL CILIAR (acomodarea cristalinului)

- fibre longitudinale (radiare) – 9/10 – m. lui BRUCKE

- fibre circulare – 1/10 – m. lui ROUGET

2. PROCESE CILIARE

- 80-90 ghemuri vasculare care secreta umoarea apoasa

» SEGMENTUL ANTERIOR – IRISUL:

– diafragm cu 2 fete, o mare circumferinta care se continua cu zona ciliara si o mica

circumferinta care delimiteaza PUPILA

- STRUCTURA IRISULUI:

- epiteliu anterior

- stroma iridiana

- epiteliu posterior

- muschi :

- radiari (irido-dilatatori)- centrul Budge C8-T3 (S)

 - ggl. cervical superior

- n. ciliari lungi

- circulari (irido-constrictori) – ncl. Edinger-Westphall (PS)

-ggl. Oftalmic

- n. ciliari scurti

- Vascularizatie – a. ciliare anterioare, a. ciliare lungi si scurte posterioare

˃ (marele cerc arterial al irisului)

» V.vortiginoase, sistemul lacunar limfatic SCHWALBE (camera anetrioara)

98. TUNICA NERVOASA A GLOBULUI OCULAR

MEMBRANA DE INVELIS:

3. Tunica interna-retina:

» RETINA (TUNICA NERVOASA):

- RETINA COROIDIANA (POSTERIOARA) – adevarata (optica)

- RETINA CILIARA (MIJLOCIE)

- RETINA IRIANA (ANTERIOARA)

PATA OARBA – papila optica (emergenta n. optic)

- 4 mm inauntru si 1 mm deasupra polului post.

PATA GALBENA – FOVEA CENTRALIS (la polul posterior)-3/1,5 mm

» STRUCTURA RETINEI

1. Stratul celulelor pigmentare cu conuri si bastonase (neuroepiteliale)

 2. Stratul neuronilor bipolari

3. Stratul neuronilor multipolari – axonii formeaza n. optic (II)

VASCULARIZATIE – a. centrala a retinei (a. oftalmica)

99. GLOBUL OCULAR – MEDII TRANSPARENTE SI REFRINGENTE

Mediile transparente/refringente:

-Cornee, umoare apoasa, cristalin si umoare sticloasa – capacitate optica= 60-70 dioptrii

CRISTALINUL

-capacitate dioptrica = 15 dioptrii

-Lentila biconcava – fata anterioara mai plana | fata posterioara mai proeminenta

-la periferie- membrana lui ZINN – ligament inelar pe care se insera muschilor ciliari

-vine in raport:

Anterior cu umoarea apoasa

Posterior cu umoarea vitroasa de care adera

-ramura posterioara umpluta cu umoarea vitroasa este tranversata de CANALUL HIALOIDIAN

AL LUI CLOGUET

100. MUSCHII EXTRINSECI AI GLOBULUI OCULAR

MUŞCHII MOTORI AI GLOBULUI OCULAR

• În număr de 6 din care 4 drepţi ( superior, inferior, intern, extern) şi 2 oblici (superior
şi inferior)

• Inserţia de origine a drepţilor si a marelui oblic – în fundul orbitei printr-un tendon

unic – tendonul lui Zinn

Tendonul lui ZINN:

-Orificiul intern al n. optic

-Orificiul extern (inelul lui ZINN) – n. III, n. VI, n. nazal (V1), radacina simpatica a ggl. Oftalmic

-Sclerotica globului ocular – preecuatorial (exc. marele oblic – cadran supero-extern,

retrocuatorial)

- Marginea orificiului superior al canalului lacrimo-nazal – pe sclerotica, retroecuatorial

(cadran infero-intern)

• Prin tendon – 2 orificii pentru n.optic intern şi extern – inelul lui Zinn pentru
n.oculomotor comun, extern, ramul nazal al oftalmicului şi rădăcina simpatică a
ggl.oftalmic

• Inserţia terminală – pe sclerotică, la distanţe diferite de marginea corneei

• Marele oblic se îndreaptă spre unghiul suepro-intern al orbitei, se reflectă şi se inseră

pe scleră retroecuatorial în cadranul suepro-extern la 15mm de marginea corneei

Micul oblic are inserţia de origine pe marginea externă a orificiului superior al canalului
nazal, înapoia sacului lacrimal, iar inserţia terminală este pe scleortică, retroecuatorial în
cadranul infero-intern la 16mm de marginea corneei

• Acţiunea:

- Drepţii în contracţie simultană – trag înapoi globul ocular

- Oblicii în contracţie simultană – trag în afară globul ocular

- Dreptul extern – abductor

- Dreptul intern – adductor

- Dreptul superior – ridicător

- Dreptul inferior – coborâtor

- Marele oblic – pricipal este rotator înăuntru, secundar – abducţie şi coborâre

a gl.oc.

- Micul oblic – principal este rotator în afară şi secundar – abducţie şi ridicare a

gl. oc.

101. PLEOAPELE SI CONJUNCTIVA

PLEOAPELE:

• 2 repliuri cutaneo-musculo-membranoase mobile, situate în regiunea palpebrală

• Acoperă parţial sau total ochiul (deschise sau închise)

• Prezintă 2 feţe, 2 extremităţi şi 2 margini

a) Pleoapa superioară (mai mare)

• Faţa anterioară – în partea superioară (concavă) – şanţul transversal orbito-palpebral

superior. Când ochiul este deschis, faţa anterioară este acoperită de un repliu cutanat
transversal.

• Faţa posterioară – concavă, acoperită de conjunctivă

b) Pleoapa inferioară(mai mică)

• Faţa anterioară (cutanată) este convexă şi mulată pe ochi – inferior, la limita cu orbita
– şanţul transversal orbito-palpebral inferior

Faţa posterioară – concavă, acoperită de conjunctivă – faţă mucoasă

• Extremităţile – se unesc (superioară şi inferioară) şi formează comisura

externă,respectiv internă

• Marginile fiecărei pleoape sunt una aderentă (orbitară) – raport cu rebordul orbitei şi
alta liberă – prezitnă în partea internă câte o ridicătură – tuberculul lacrimal.

• Tuberculul lacrimal împarte pleoapa în 2 porţiuni: una internă, aciliată (1/8 din
lungimea pleoapei) şi alta externă, ciliată (7/8 din lungimea pleoapei).

• În vârful tuberculilor lacrimali – punctele lacrimale de la care pornesc canaliculele

lacrimale

• Porţiunea externă a marginilor libere, prezintă o buză anterioară şi alta posterioară

• La nivelul buzei antrioare – genele la baza cărora se deschid glandele lui

Mell(sudoripare modificate) şi ale lui Zeiss (sebacee).

• Pe buza posterioară –glandele lui Meibomius (sebacee modificate)

• Marginile libere, în momentul închiderii ochiului se apropie – fanta palpebrală cu un

unghi intern şi altul extern.

• Când ochiul este deschis, marginile libere formează orificiul palpebral (30mm/12-
15mm).
CONJUNCTIVA:

Cavitatea conjunctivală:

-formă de sac deschis anterior la nivelul fantei palpebrale, între faţa profundă a pleoapelor şi
faţa anterioară a globului ocular, căptuşită de o membrană mucoasă – conjunctiva.

-Peretele anterior – conjunctiva de pe faţa profundă a pleoapelor

-Peretele posterior – conjunctiva de pe faţa anterioară a globului ocular

-Fornixul – trecerea de la conjunctiva pleoapei la cea a globului ocular (fund de sac) – 3

funduri de sac: superior, inferior şi intern

Conjunctiva palpebrală:

-De la marginea liberă a pleoapelor (faţa profundă) la fundul de sac conjunctival

-Fină, rozie, transparentă (galbenă – icter, albicioasă – anemie)

Conjunctiva fundurilor de sac:

-Continuă conjunctiva palpebrală cu cea oculară (superior, inferior şi intern)

-Conjunctiva fundului de sac intern, se îngroaşă realizând 2 formaţiuni alăturate: una internă
– caruncula lacrimală si una externă – plica semilunară

Conjunctiva bulbară sau oculară:

-Acoperă sclerotica

-Se prinde de glob la nivelul bulbului sclero-cornean

-Transparentă – se vede sclerotica

 Vascularizaţia: a.pleoapelor şi a.ciliare anterioare

 Inervaţia: senzitivă – n.lacrimal (în afară), n.nazal extern (înăuntru) şi nervii ciliari
(porţiunea centrală)

102. NERVUL CRANIAN 3 (III) - NERVUL OCULOMOTOR

• Originea reală – nucleu din calota pedunculară

 • Originea aparentă – şanţul de pe faţa internă a pedunculului cerebral

• Trece prin sinusul cavernos şi intră în orbită prin fanta sfenoidală la nivelul inelului
Zinn

• Se împarte în 2 ramuri:

- Unul superior pentru dreptul superior, ridicătorul pleoapei superioare

Unul inferior pentru dreptul inferior, intern şi micul oblic

103. NERVII CRANIENI 4(IV) SI 6(VI) – NERVUL PATETIC\TROHLEAR SI NERVUL

ABDUCENS (NERVUL OCULAR EXTERN), NERVUL 4 SI NERVUL 6

NERVUL TROHLEAR:

Inerveaza marele oblic sau oblicul superior al globului ocular

ORIGINE REALA:

• Provine dintr-un nucleu din calota pedunculară, sub nucleul oculomotorului

Axonii neuronilor care alcatuiesc acest nucleu se incruciseaza pe linia mediana, dorsal de
apeductul lui Sylvius

- Dupa incrucisare: parasesc mezencefalul de o parte si de alta fraului valvulei

luiVieussens

ORIGINE APARENTA:

• Se îndreaptă spre faţa dorsală a trunchiului cerebral, se încrucişează pe linia mediană

cu cel din partea opusă, iese pe faţa posterioară a trunchiului, de o parte şi de alta a
valvulei lui Vieussens.
Nervul 4 este singurul care are originea aparenta pe partea DORSALA a TRUNCHIULUI

Dupa ce paraseste trunchiul, nervul se indreapta inafara si inainte, inconjoara pedunculii

cerebelosi superiori, ajunge in grosimea peretului extern al sinusului cavernos, unde are
raporturi cu nervul oftalmic si oculomotor comun.

- Trece apoi prin fanta sfenoidala si ajuge in cavitatea orbitara pe plafonul ei pentru a
ajunge la OBLICUL SUPERIOR.

NERVUL ABDUCENS:

– IV - motor

- inerveaza mușchiul drept extern

• Originea reală într-un nucleu din calota pontină , imediat sub planșeul ventriculului IV
cerebral

• Originea aparentă – în şanţulbulbo-pontin, deasupra piramidei bulbare ventrale.

• Pătrunde în interiorul sinusului cavernos, unde se găsește între artera carotidă

internă și peretele extern al sinusului, trece prin fanta sfenoidală şi prin inelul Zinn; ajunge în
cavitatea orbitară unde pătrunde în extremitatea posterioară a m.drept extern pe care îl
inervează.

104. APARATUL LACRIMAL

a) Glanda lacrimală

• Situată în partea supero-antro-externă a orbitei

• Împărţită de aponevroza ridicătorului pleoapei superioare în 2 părţi: principală

(orbitală – pars orbitalis) şi secundară (palpebrală – pars palpebralis)

• Porţiunea orbitară:

• Formă de migdală cu diametrul de 20mm

• Situată în foseta lacrimală (partea supero-externă a bazei orbitei)

• Prezintă:

- o faţă supero-externă – convexă

 - una infero-externă – concavă

- o margine anterioară – raport cu septum orbitale

- o margine posterioară – prezintă hilul (a. şi n. lacrimal)

• porţiunea palpebrală:

• situată deasupra fundului de sac conjunctival superior, în grosimea părţii externe a

pleoapei, sub aponevroza ridicătorului pleoapei superioare

• prezintă o faţă superioară în raport cu aponevroza ridicătorului pleoapei şi o faţă

inferioară în raport cu fundul de sac conjunctival

Ambele porţiuni prezintă canale excretoare care fuzionează şi se deschid în partea externă a
fundului de sac conjunctival superior.

Vascularizaţie: artera lacrimală

Inervaţie: nervul lacrimal al oftalmicului. Vegetativ – filete parasimpatice din ggl sfeno-
palatin

b) Căile lacrimale propriu-zise – formate din:

• Lacul lacrimal – mărginit superior şi inferior de porţiunile acilare ale pleoapelor. E

delimitat în afară de o linie care trece prin cei 2 tuberculi lacrimali.

• Punctele lacrimale– în vârful tuberculilor lacrimali, situate – cel superior la 6 mm în

afară de ligamentul palpebral intern, iar cel inferior la 6,5 mm.

• Calanele lacrimale– unul superior şi unul inferior, se unesc într-un canal de 1-3mm
care se deschide în sacul lacrimal

• Sacul lacrimal – rezervor membranos de 15/7mm situat în foseta lacrimală din

unghiul intern al bazei orbitei între tendonul direct şi cel reflectat al ligamentului
palpebral intern.

• Canalul nazal – conduct osos de 12-16 mm oblic în jos, înapoi şi înăuntru, care se
deschide în meatul inferior.

Vascularizaţia: a.palpebrală inferioară şi a.nazală

Inervaţia: nervul nazal extern.

105. MADUVA SPINARII – CONFORMATIE EXTERNA SI RAPORTURI

Conformaţia exterioară:

- Fiind uşor turtită ant-post, deosebim măduvii patru feţe:

a) Faţa ventrală, este cuprinsă între două şanţuri colaterale ventrale drept şi stâng.
Aceste şanţuri sunt ireale, fiind doar marcate de ieşirea rădăcinilor ventrale motorii
ale nervilor spinali.

- Pe mijlocul faţei ventrale se află şanţul median ventral, care este profund şi larg de
cca.2 mm. Împreună cu şanţurile colaterale, delimitează pe suprafaţa măduvii
cordoanele ventrale.

b) Faţa dorsală este şi ea delimitată de de două şanţuri colaterale dorsale, prin care pătrund
în măduvă rădăcinile dorsale, senzitive ale nervilor spinali.

- Pe mijlocul feţei dorsale se află un şanţ îngust, şanţul median dorsal, din fundul
căruia pătrunde în măduvă septul median dorsal, de natură glială.

- Şanţul median împreună cu cele colaterale delimitează cordoanele dorsale. În

regiunea cervicală fiecare cordon dorsal este subdivizat de un şanţ paramedian, într-
un tract a lui Goll, intern şi a lui Burdach, aşezat extern.

c) Feţele laterale sunt delimitate de fiecare parte de şanţuri colaterale ventrale şi dorsale şi
corespund suprafeţelor exterioare ale cordoanelor laterale ale măduvii.

Raporturile măduvii:

- Învelită în meningele spinal, măduva are raporturi, prin intermediul acesteia şi a

spaţiului peridural, cu pereţii osoşi ai canalului rahidian:

- anterior ei se află corpurile vertebrale,despărţite prin diascurile intervertebrale,

precum şi ligamentul vertebral comunu post.

- lateral se găsesc pedicolii vertebrali care delimitează între ei găurile de conjugare,

prin care se angajează trunchiurile nervilor spinali.

- posterior se găseşte peretele chirurgical al canalului rahidian, format de lamele

vertebrale unite prin ligamentele galbene, precum şi baza de implantare a apofizelor
spinoase.
106. MADUVA SPINARII – SUBSTANTA CENUSIE

SUBSTANŢA CENUSIE reprezintă suprapunerea mielomerelor.

- Prezintă două bare antero-posterioare care sunt unite prin comisura cenusie.

- În mijlocul substanţei cenuşii se găseşte canalul ependimar. care se întinde pe toată

lungimea măduvei spinării

- Cele două porţiuni longitudinale prezintă o componentă motorie, anterioară şi o

componentă senzitivă posterioară, fiecare prezentand două porţiuni: o porţiune somatică şi
una vegetativă

- Zona vegetativă a măduvei se întinde de la un corn lateral la celălalt cuprinzând

comisura cenuşie. Conţine neuroni visceromotori, situaţi în partea anterioară a porţiunii
intermediare, şi neuroni viscerosenzitivi situaţi în partea posterioară a porţiunii
intermediare.

- Cornul anterior are formă aproximativ patrulateră având contur festonat. Prezintă un
cap şi o bază si contine nuclei:

- nucleul anteromedial - care se întinde de la C1 la S4;

- nucleul anterolateral

- nucleul posterolateral

- nucleul posteromedial

- nucleul central al capului cornului anterior

- Nucleii mediali sunt destinaţi inervaţiei muşchilor proximali ai membrelor şi muşchilor

axiali, în timp ce nucleii laterali inervează muşchii distali ai membrelor şi muşchii parietali ai
trunchiului.

- Cornul posterior este mai alungit şi mai subţire decât cel anterior, prezentând un cap, un
col şi o bază.

• Capul cornului posterior cobntine deutoneuronul sensibilităţii exteroceptive tactile

grosiere şi deutoneuronul căii sensibilităţii termice

• La nivelul bazei cornului posterior se găseste deutoneuronii căilor sensibilităţii

proprioceptive inconştiente.
• Zona intermediolaterală conţine centrii vegetativi motori şi senzitivi.

• Centrii vegetativi simpatici ai măduvei spinării sunt situaţi la nivelul coloanei laterale,
care formează cornul lateral si contine Neuronii centrali ai simpaticului. Centrii vegetativi
simpatici suntlocalizati la niv cervical, toracal si lombar si sunt reprezentati de: centrul
cardioaccelerator, centrii bronhopulmonari, centrii pilomotori, sudorali şi vasomotori.

- Coloana vegetativă medială este situatăt în afara canalului ependimar. Celulele care
compun această coloană medială aparţin simpaticului.

- Spre deosebire de centrii vegetativi simpatici, cei vegetativi parasimpatici sunt

prezenţi doar la nivel sacrat, fiind reprezentaţi de: - centrul micţiunii; - centrul defecaţiei; -
centrii erecţiei şi ejaculării .

107. MADUVA SPINARII – SUBSTANTA ALBA

SUBSTANTA ALBA este reprezentata de catre cordoanele - anterioare, posterioare şi laterale

- care conţin fibre lungi ascendente şi descendente, cât şi unele fibre scurte

- In cordonul posterior sunt urmatoarele fascicule: goll, burdach, sptomarginal

- In cordonul lateral: spinotalamic lateral, spinocerebelos direct, incrucisat, olivospinal,

vestibulospinal

- In cordonul anterior: spinotakamic anterior, pyramidal direct

- Fibrele lungi au traiect vertical şi conectează măduva cu encefalul sau asociază între
ele mielomere situate la distanţă.

- Fibrele scurte realizează funcţia de centru reflex al măduvei spinării fiind situate în
vecinătate a substanţei cenuşii.

- Originea fibrelor poate să fie: encefalică, medulară; extranevraxială,

- După funcţie fasciculele pot fi sensitive, motorii şi de asociaţie.

- Fasciculele senzitive sunt formate din fibre lungi verticale care conduc ascendent spre
encefal sau structurile subiacente influxurile plecate de la neuronii ganglionului spinal.
- Fasciculele motorii sunt formate din fibre lungi verticale ce conduc descendent
influxurile nervoase de la encefal sau structurile subiacente spre celulele motorii ale
măduvei.

- Fasciculele de asociaţie sunt formate din fibre lungi, mijlocii sau scurte care conduc
ascendent sau descendent influxuri de la un mielomer la mielomerele supra sau subiacente
si se împart în 3 categorii: - homolaterale, heterolaterale si bilaterale

- Cordoanele de substanţă albă se întind în tot lungul măduvei, dar au o dezvoltare

variabilă în funcţie de nivelul medular considerat.

108. BULBUL RAHIDIAN

- Trunchiul cerebral este porţiunea encefalului ce leagă măduva spinării de emisferele

cerebrale, este format din trei porţiuni.

- bulbul, porţiunea inferioară, care ia naştere din mielencefal;

- puntea lui Varolio porţiunea mijlocie care provine din metencefal;

- mezencefalul porţiunea superioară cu originea în vezicula a 3-a cerebrală.

- BULBUL RAHIDIAN:

• Limita superioara: santul bulbo-pontin

• Limita inferioara: coletul bulbului

• Raporturi:

-Anterior: dintele axisului, articulaţia atlantoodontoidiana, circumferinţa osoasă a

găurii occipital

-Posterior: ventriculului IV , lobulii amigdalieni ai cerebelului , circumferinţa osoasă a

găurii occipital

-Lateral: articulaţia atlantooccipitală, circumferinţa osoasă a găurii occipital, lobulul

floculus al cerebelului
- Faţa anterolaterală este divizată în două părţi simetrice de fisura mediană
anterioară.De-o parte şi de alta a fisurii mediane se găsesc piramidele bulbare despărţite
spre lateral de olivele bulbare prin şanţul preolivar . Posterior de olivele bulbare este situat
şanţul retroolivar. Deasupra olivelor bulbare se găseşte foseta supraolivară, de unde ies
nervii cranieni VII şi VIII. Posterior de cordonul lateral se întâlneşte şanţul colateral posterior,
la acest nivel avându-şi originea aparentă nervii cranieni IX, X şi XI.

- Faţa posterioară a bulbului prezintă două porţiuni distincte, una inferioară şi alta
superioară.

• Porţiunea inferioară prezintă şanţul median posterior care este mărginit de

fasciculele lui Goll şi Burdach. Între fasciculele lui Goll şi Burdach se găseşte şanţul
intermediar.

• La nivelul porţiunii superioare cordoanele se separă între ele, formând astfel

membrana tectoria, care acoperă ventriculul IV. La nivelul bulbului şi al punţii se găseşte
planşeul ventriculului IV, planşeu care are o formă de romb prezentând un triunghi inferior
bulbar şi un triunghi superior pontin.

- Triunghiul bulbar este format din trei aripi.

• Prima aripă este aripa albă internă care se prezintă ca o proeminenţă rotunjită
transversal, de formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful la nivelul unghiului inferior al
ventriculului. Prezintă o creastă ventriculară care împarte aripa într-un versant medial si într-
un versant lateral.

• Cea de-a doua aripă este aripa cenuşie care are baza orientată în jos. Conţine nucleul
dorsal al vagului.

• A treia aripa este cea albă externă are baza orientată în sus.

109. PUNTEA LUI VAROLIO

- Trunchiul cerebral este porţiunea encefalului ce leagă măduva spinării de emisferele

cerebrale, este format din trei porţiuni.

- bulbul, porţiunea inferioară, care ia naştere din mielencefal;

- puntea lui Varolio porţiunea mijlocie care provine din metencefal;

- mezencefalul porţiunea superioară cu originea în vezicula a 3-a cerebrală.

- PUNTEA LUI VAROLIO

• Limita superioara: şanţul pontopeduncular

• Limita inferioara: şanţul bulbopontin

• Raporturi:

-Anterior: trunchiul arterial basilar, spaţiul subarahnoidian al cisternei pontine

apofiza bazilară

-Posterior: ventriculului IV, cerebelul

-Lateral: pedunculii cerebeloşi mijlocii

- Prezinta o faţă anterolaterală şi una posterioară.

- Faţa anterolaterală prezintă şanţul basilar. De-o parte şi de alta a şanţului bazilar sunt
situate piramidele pontine, care sunt traversate de şanţuri paralele. La nivelul piramidelor
pontine îşi are originea aparentă nervul cranian V.

- Faţa posterioară a punţii corespunde segmentului superior al planşeului ventriculului

IV. La nivelul acestei fete se mai gaseste si unsant medial, o proeminenţă rotunjită.

- Zona externă a puntii corespunde porţiunii superioare a ariei vestibulare.

110. MEZENCEFALUL

- Trunchiul cerebral este porţiunea encefalului ce leagă măduva spinării de emisferele

cerebrale, este format din trei porţiuni.

- bulbul, porţiunea inferioară, care ia naştere din mielencefal;

- puntea lui Varolio porţiunea mijlocie care provine din metencefal;

- mezencefalul porţiunea superioară cu originea în vezicula a 3-a cerebrală.

- MEZENCEFALUL:

• Nu are superior limita neta

• Limita inferioara: şanţul pontopeduncular

• Raporturi:

-Anterior: lama patrulateră a sfenoidului

-Posterior: lama patrulateră a sfenoidului, cisterna în care se situează epifiza

 -Lateral: metatalamusul, nervul trohlear, fanta lui Bichat.

- MEZENCEFALUL prezinta 2 fete:

• Faţa anterolaterală este formată în porţiunea anterioară de cei doi pedunculi

cerebrali prezinta între ei spaţiul interpeduncular. Pe linia mediană este situate o zona
cenuşie de la care porneşte tija hipofizară. În porţiunea inferioară, pedunculii cerebrali sunt
înconjuraţi median de perechea a III-a de nervi cranieni, iar lateral de perechea a IV-a de
nervi cranieni.

• Faţa posterioară prezintă lamina cvadrigeminala formată de coliculii cvadrigemeni

superiori şi inferiori. Coliculii cvadrigeminali sunt despărţiţi de un şanţ cruciform . Coliculii
cvadrigemeni superiori sunt mai voluminoşi decât cei inferiori

111. COLOANELE MOTORII ALE TRUNCHIULUI CEREBRAL

O coloană motorie derivă din capul cornului anterior şi conţine:

- nucleul ambiguu (IX, X, XI),

- nucleul motor al facialului (VII)

- nucleul motor al trigemenului Nucleul ambiguu (nucleus ambiguus) este situat în bulb, fiind
format de jos în sus de nucleii motori ai nervilor accesor (XI), vag (X) şi glosofaringian (IX).

Se întinde de la nivelul decusaţiei senzitive până la extremitatea superioară a olivei.

Nucleul ambiguu este format din celule mari multipolare a căror axoni vor forma
componenta motorie a nervilor IX, X şi XI.

Traiectul intranevraxial al axonilor care părăsesc nucleul ambiguu este caracterizat de

dispoziţia în buclă. Apar la suprafaţă în şanţul retroolivar. Activitatea nucleului ambiguu este
controlată de fibre de origine corticală care sosesc din scoarţa motorie a lobului frontal prin
fasciculul corticonuclear.
Nucleul motor al facialului - este situat în punte, în porţiunea anterolaterală a treimii
inferioare a punţii fiind destinat inervaţiei muşchilor mimicii.

Traiectul intranevraxial al nervului facial se caracterizează prin raporturile cu nucleul

abducensului. Axonii facialului conturează nucleul VI (genunchiul facialului) şi determină pe
planşeul ventriculului IV proeminenţa eminenţei teres. Apare la nivelul fosetei supraolivare.

Conexiunile nucleului facial se realizează cu scoarţa motorie a lobului frontal prin

intermediul fasciculului corticonuclear (geniculat) precum şi cu nucleii motori ai sistemului
extrapiramidal, al căror rol este de a dirija activitatea reflexă, automată a muşchilor feţei.

-Nucleul motor al trigemenului (nucleus motorius trigeminalis) este numit şi nucleul

masticator deoarece inervează motor muşchii masticatori. - un nucleu de talie mică situat
profund şi deasupra nucleului facialului. Axonii nucleului masticator se grupează într-un
fascicul relativ compact ce apare la suprafaţa punţii la limita dintre faţa anterioară a punţii şi
faţa anterolaterală a pedunculului cerebelos mijlociu. Nucleul masticator este controlat prin
fibre sosite de la scoarţa motorie a lobului frontal. Aceşti nuclei sunt situaţi lateral şi
profund. Axonii plecaţi din aceşti nuclei descriu un traiect intranevraxial în buclă şi apar pe
suprafaţa bulbului şi a punţii (originea aparentă), lateral de nervii coloanei somitice.

Teritoriul lor de inervaţie este reprezentat de musculatura derivată din arcurile brahiale,
fiecare din ei constituind nervul unui anumit arc brahial:

-trigemenul este nervul primului arc,

- facialul inervează arcul II,

-glosofaringianul inervează arcul III,

- vagul inervează arcul IV.

Cealaltă coloană motorie îşi are originea în baza cornului anterior şi conţine nucleii motori ai
nervilor cranieni:

- III (oculomotor);

- IV (trohlear);

- VI (abducens);

- XII (hipoglos).
Nucleul hipoglos - este situat în etajul bulbar şi inervează muşchii limbii. Se proiectează în
aria medială a aripii albe interne de pe planşeul ventricular. Fibrele care părăsesc nucleul
apar la suprafaţa bulbului la nivelul şanţului preolivar.

Nucleul abducens - este situat în punte, în treimea sa inferioară fiind destinat muşchiului
drept extern.

Nucleul VI este conturat de traiectul intranevraxial al facialului (genunchiul facialului) motiv

pentru care eminenţia teres mai poartă şi denumirea de coliculul facialului. Axonii nucleului
abducens apar la suprafaţa trunchiului cerebral în şanţul bulbopontin imediat deasupra
piramidei anterioare a bulbului.

Nucleul abducens primeşte fibre ale motricităţii voluntare prin fasciculul corticonuclear,
precum şi fibre de la nivelul coliculilor cvadrigemeni superiori şi inferiori ce asigură reflexele
optico, oculogire şi acustico-oculogire. Asocierea sa cu nucleii perechilor III, IV, XI precum şi
cu componenta vestibulară a perechii VIII permite realizarea reflexelor oculocefalogire şi
vestibulo-oculogire.

Nucleul trohlear (nucleus trochlearis; patetic) este situat în etajul mezencefalic caudal de
nucleul oculomotorului la nivelul coliculilor cvadrigemeni posteriori. Trohlearul este singurul
nerv cu originea aparentă pe faţa posterioară a trunchiului cerebral.

- Inervează muşchiul oblic superior şi are aceleaşi conexiuni centrale cu nervul oculomotor.

Nucleul oculomotor (nucleus oculomotorius; oculomotor comun) este situat în etajul

mezencefalic

- inervează muşchii drept superior, drept inferior, drept intern, oblic inferior şi ridicător al
pleoapei superioare

- Este constituit dintr-un complex de nuclei întins pe verticală de la comisura albă

posterioară până deasupra nucleului IV la nivelul şanţului orizontal ce desparte coliculii
cvadrigemeni superiori de cei inferiori.

Conexiunile corticale sunt realizate cu scoarţa lobului frontal, precum şi cu scoarţa ariilor
vizuale ale lobului occipital. O serie de alte conexiuni sunt realizate cu tectul mezencefalic,
nucleii vestibulari, nucleii acustici, formaţia reticulată. Aceşti nuclei rămân plasaţi în
apropierea planului median, imediat sub planşeul ventriculului IV sau în apropierea feţei
posterioare a trunchiului cerebral. Axonii plecaţi de la nivelul lor apar pe faţa anterioară a
trunchiului cerebral (cu excepţia trohlearului), în imediata apropiere a planului median. La
periferie ei se distribuie musculaturii derivate embriologic din somitele cefalice (muşchii
limbii) şi din somitele preotice (muşchii extrinseci ai globului ocular), motiv pentru care
această coloană mai este denumită şi coloană somitică.

112. COLOANELE SENZITIVE ALE TRUNCHIULUI CEREBRAL

Coloanele senzitive în număr de două:

- derivă una din baza cornului posterior

- cea de-a doua din capul cornului posterior.

Coloana senzitivă ventrală cuprinde :

-nucleul senzitiv al trigemenului situat în etajul pontin de la care pornesc două rădăcini:

- o rădăcină ascendentă spre mezencefal destinată sensibilităţii proprioceptive a muşchilor

masticatori şi pieloşi

- o rădăcină descendentă spre bulb destinată sensibilităţii superficiale termice şi dureroase.

Coloana senzitivă dorsală conţine:

- nucleul solitar (nucleus solitarius);

- tuberculul acustic.

Nucleul solitar - este nucleul de terminaţie senzitivă şi senzorială a nervilor intermediar al lui
Wrisberg (VII bis), glosofaringian (IX) şi vag (X) şi este situat în etajul bulbopontin.

-Cele 2/3 superioare ale nucleului primesc prin nervii VII bis şi IX excitaţiile gustative de la
mucoasa linguală şi sunt denumite nucleul gustativ a lui Nageotte.
Tuberculul acustic cu originea nervului vestibulocohlear (VIII), nerv compus dintr-o ramură
acustică cu originea în nucleii cohleari şi o ramură vestibulară cu originea în nucleii
vestibulari ai lui Schwalbe, Deiters şi Bechterew.

Nucleii vestibulari sunt situaţi la nivelul aripii albe externe de pe planşeul ventriculului IV.
Conexiunile nucleilor vestibulari sunt deosebit de importante pentru realizarea reflexelor de
orientare şi de echilibru.

- Aferenţele nucleilor vestibulari vin de la componenta vestibulară a perechii a VIII-a şi de la

cerebel.

- Eferenţele sunt destinate cerebelului, măduvei spinării şi trunchiului cerebral.

Nucleii acustici sunt nucleii de terminaţie a axonilor protoneuronilor acustici din ganglionul
lui Corti.

-Aferenţele nucleilor acustici sunt reprezentate de axonii protoneuronilor acustici.

-Eferenţele urmează traiecte în funcţie de nucleul de origine.

113. NUCLEII INTERSEGMENTARI SI SUPRASEGMENTARI AI TRUNCHIULUI

CEREBRAL
- La nivelul trunchiului cerebral nuclei se pot imparti în:
n segmentari,
n intersegmentari
n supra segmentari

- N segmentari sunt reprezentati de catre coloanele sensitive si motorii ale trunchiului

cerebral
- N intersegmentari pot fi clasificati astfel: n bulbari, pontini si mezencefalici

- Nucleii proprii bulbari sunt reprezentati de :

• nucleii lui Goll, Burdach şi von Monakov fac parte din calea proprioceptivă conştientă şi
sunt situaţi în porţiunea posteroinferioară a bulbului.
•olivele bulbare şi paraolivele, situate pe faţa laterală a bulbului, reprezentând un releu
între cerebel şi măduva spinării. Fiecare olivă este flancată de o parte şi de cealaltă de
către o formaţiune discoidală numită paraolivă.
• nucleii bulbari ai formaţiei reticulate

- Nuclei proprii pontini sunt reprezentati de:

•nucleii punţii localizati în porţiune anterolaterală a punţii.
•oliva pontină;
•nucleul corpului trapezoid situat în treimea inferioară şi laterală a
punţii. Primeşte fibre de la nucleii acustici din partea opusă şi trimite fibre în
lemniscul lateral.
• Nucleii pontini ai formaţiei reticulate

- Nucleii proprii mezencefalici sunt reprezentati de :

• nucleul roşu care se găseşte la nivelul mezencefalului sub lama cvadrigeminală şi
posterior de substanţa neagră. Nucleului roşu îi revin funcţii importante în coordonarea şi
realizarea distribuţiei tonusului muscular si Are acţiune inhibitorie asupra tonusului
muscular
• substanţa neagră situată în porţiunea anterolaterală a mezencefalului, cu rol în reglarea
mişcărilor automate asociate celor voluntare şi cu rol în mecanismul de reglare a
tonusului muscular.
•nucleul comisural Darkschewitsch prezent la nivelul extremităţii superioare a
mezencefalului.
•nucleul interstiţial Cajal situat deasupra nucleului nervului oculomotor,
• nucleul interpeduncular Gudden situat anterior de substanţa neagră
• coliculii cvadrigemeni anteriori care Constituie împreună cu coliculii inferiori acoperişul
mezencefalului. Prezinta alternanţă de straturi de substanţă albă şi de substanţă
cenuşie. Acestia coordonează mişcările conjugate ale globilor oculari şi ale capului,
intervin şi în realizarea mişcărilor de ridicare şi de coborâre a globilor oculari.
•coliculii cvadrigemeni posteriori La suprafaţă prezintă un strat de substanţă alba iar
Stratul profund este format din substanţă cenuşie. Acestia constituie un centru al
reflexelor acustice, fără a interveni în percepţia acustică.

114. SUBSTANTA ALBA A TRUNCHIULUI CEREBRAL

SUBSTANTA ALBA cuprinde patru categorii de căi şi anume:

- căi ascendente;

- căi descendente;

- căi de asociaţie

- căi cerebeloase.

-Căile ascendente- sunt reprezentate de căi care provin din măduva spinării SI Căi cu origine
în trunchiul cerebral.
Căile descendente sunt reprezentate de :

-căi piramidale cu origine corticală

- căi extrapiramidale cu origine corticală sau subcorticală.

Căile de asociaţie sunt grupate într-un tract tegmental central şi un fascicul longitudinal
medial.

Tractul tegmental central este constituit din fibre care provin de la talamus, hipotalamus, de
la coliculii cvadrigemeni şi de la nucleul roşu.

Acesta străbate trunchiul cerebral şi se termină la nivelul olivelor bulbare.

Fasciculul longitudinal medial - este un veritabil canal vertical medial situat între diencefal şi
măduva spinării, grupând fibre ascendente, descendente şi fibre internucleare.

Căile cerebeloase sunt reprezentate de

- fibre arciforme externe şi interne

- de fibre dentorubrice.

Fibrele arciforme externe (arcuatae externae) sunt directe situate posterior şi încrucişate
situate anterior. Plecate din nucleii lui Goll şi Burdach ajung prin pedunculii cerebeloşi
inferiori la nucleul dinţat şi scoarţa cerebeloasă.

Fibrele arciforme interne (arcuatae internae) sunt fibre care se încrucişează. Conectează
oliva bulbară cu nucleul dinţat şi scoarţa cerebeloasă prin intermediul pedunculilor
cerebeloşi inferiori.

115. CEREBELUL – CONFORMATIE EXTERNA SI RAPORTURI

• Cerebelul are forma unui ovoid cu axul amre transversal de 8-10 cm; diametrul său
ant-post variază între 150-200 g.

• Se descriu:

- o porţiune mediană, proeminentă şi alungită ant-post numită vermisul cerebelos.

- două părţi lat.mai voluminoase, numite emisferele cerebeloase.

1)Faţa superioara:

- prezintă o proeminenţă mediană vermis sup. Pe laturile acestuia se află emisferele

cerebeloase, care pe această faţă sunt plane şi înclinate în jos şi înafară.

2)Faţa inferioara:

- Prezintă pe linia mediană un şanţ adânc numit valecula, în fundul căruia găsim
vermisul inf. Acesta din treimea sa post trimite lat., în fiecare emisfer cerebelos căte
un braţ de substanţă albă, formând un relief în cruce numit piramida lui Malacarne.
Pe laturile valeculei se găsesc amisferele cerebeloase, care pe această faţă sunt
convexe.

3)Faţa anterioara:

- priveşte spre cavitatea ventriculului IV.

- îi deosebim două porţiuni.

a) Porţiunea inferioara:

- care prezintă extremitatea ant.a vermisului inf.numit lueta. De pe laturile ei se

desprind două lame de substanţă albă, care se îndreaptă transversal spre doi lobuli
cerebeloşi numiţi floculi. Aceste lame, care alcătuiesc vălul medular post.se răsfrâng
în jos, pentru a se continua cu membrana tectoria a ventriculului IV.

b) Porţinea superioara:

- este reprezentată de fundul de sac post.al ventriculului IV şi este delimitată:

- în sus, de vălul medular ant.

- lat., de masa reunită a celor trei pedunculi cerebeloşi

- în jos, de vîlul medular post.

Privit în ansamblu îi deosebim trei feţe şi o circumferinţă.

• Pe suprafaţa ext.a neurocraniului, loja cerebeloasă se proiecteză sub linia care

prelungeşte apofiza zigoamtică până la protuberanţa occipiatală ext.

• Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin intermediul unor cordoane nervoase
numite pedunculi cerebeloşi:
 - doi pedunculi cerebeloşi inf.care îl leagă de bulb şi măduvă şi acre în porţiunea lor
bulbară se numesc corpi restiformi.

- doi pedunculi cerebeloşi mijlocii, foarte dezvoltaţi la om, care unesc emisferele
cerebelului de feţele lat ale punţii.

- doi pedunculi cerebeloşi sup.care fac legătura cu pedunculii cerebrali.

- Circumferinţa cerebelului

- separă faţa sup.de cea inf.prezentând pe ea un şanţ adânc numit marele şanţ
circumferenţial al lui Vicq d”Azyr. Post.şi median acest şanţ este întrerupt de o mică
scobitură numită incizura marsupiulis. În această incizură găsim extremitatea post.a
vermisului şi tot în ea pătrunde marginea ant.a coasei cerebelului.

116. SUBSTANTA CENUSIE A CEREBELULUI

Cerebelul are trei porţiuni care sunt reprezentate de:

- substanţa periferică cenuşie (scoarţa cerebeloasă),

-substanţa albă

- substanţa cenuşie centrală.

SUBSTANŢA CENUŞIE:

- este situată atât la periferie -unde formează cortexul cerebelos

- cât şi în interiorul cerebelului unde formează nucleii cerebelului.

Scoarţa cerebelului este alcătuită din trei straturi:

- stratul molecular (stratum moleculare) situat superficial, cu funcţie de asociaţie;

- stratul celulelor lui Purkinje (stratum piriformium), intermediar, cu rol efector;

- stratul granular (stratum granulosum) situat profund, cu rol receptor.

Nucleii cerebelului:

- sunt situaţi în porţiunea anterioară a cerebelului în plină masă de substanţă albă.

- Sunt în număr de 4.

- Enumeraţi din afară înauntru aceştia sunt:

- nucleul dinţat;

- nucleul emboliform;

- nucleul globulos

-nucleul fastigial.

a) Nucleul dinţat (nucleus dentatus)

- este format dintr-o lamă de substanţă cenuşie neregulat plisată cu deschiderea orientată
anterior şi medial.

-Este nucleul neocerebelului.

b) Nucleul emboliform (nucleus emboliformis)

-are aspectul unei coloane de substanţă cenuşie orientată sagital, paralel cu linia mediană.

c) Nucleul globulos (nucleus globosus)

-este situat medial de nucleul emboliform.

Nucleul emboliform şi nucleul globulos aparţin paleocerebelului.

d) Nucleul fastigial (nucleus fastigii)

- este situat în vermis deasupra ventriculului IV.

- Are aspectul unei mase cenuşii ovoidale cu axul mare anteroposterior.

Cei 2 nuclei fastigiali sunt separaţi unul de celălalt printr-o lamă de substanţă albă. Nucleul
fastigial este nucleul arhicerebelului.

117. CIRCUITELE CEREBELULUI

Deşi arhi, paleo şi neocerebelul nu sunt separate net una de cealaltă, sistematizarea
conexiunilor în raport cu arhi, paleo şi neocerebelul este menţinută având în vedere
conexiunea predominantă:

- cu nucleii vestibulari pentru arhicerebel;

- cu măduva spinării pentru paleocerebel;

- cu scoarţa cerebrală, prin intermediul nucleilor trunchiului cerebral pentru neocerebel.

Aferenţele cerebelului ajung la scoarţa cerebelului fie difuz, fie prin realizarea unei proiecţii
precise. În general fiecare zonă a cortexului cerebelos (arhi, paleo sau neo) îşi trimite axonii
celulelor lui Purkinje spre nucleii respectivi:

- nucleii fastigiali pentru arhicerebel;

- nucleii emboliform şi globulos pentru paleocerebel;

- nucleii dinţaţi pentru neocerebel.

Nucleii centrali ai cerebelului după ce au primit axonii celulelor lui Purkinje emit
eferenţelecerebelului. Eferenţele cerebelului se îndreaptă spre nucleii trunchiului cerebral
sau spre formaţiunile diencefalice realizând astfel arcurile arhi, paleo sau neocerebeloase
care se disting printr-o activitate funcţională diferită.

Conexiunile arhicerebelului. Aferenţele arhicerebelului sunt reprezentate de:

- fibrele vestibulocerebeloase;

- tractul tectocerebelos;

- tractul tectopontocerebelos.

Fibrele vestibulocerebeloase sosesc de la nucleii vestibulari şi urmând calea pedunculilor

cerebeloşi inferiori ajung la scoarţa arhicerebelului. Există şi fibre care nu fac sinapsă în
nucleii vestibulari, ele venind de la neuronii ganglionului lui Scarpa.

Eferenţele arhicerebelului sunt realizate de:

- fibrele cerebelovestibulare directe;

- fibrele cerebelovestibulare încrucişate.

Fibrele cerebelovestibulare pleacă de la scoarţa cerebelului, fac releu în nucleii acoperişului

şi ies prin pedunculii cerebeloşi inferiori ajungând la nucleii vestibulari. De la nucleii
vestibulari se stabilesc legături cu măduva, respectiv cu nucleii oculomotori.
În esenţă arcul arhicerebelos este un arc vestibulo-cerebelo-vestibular.

Eferenţele nucleilor vestibulari închid arcurile reflexelor de orientare şi de echilibru, care

caracterizează funcţia arhicerebelului.

Arhicerebelul este responsabil de echilibrul static şi de cel dinamic.

Conexiunile paleocerebelului.

Aferenţele paleocerebelului sunt reprezentate de:

- tractul spinocerebelos posterior (direct, Flechsig) cu origine în coloana lui Clarcke din
măduva toracală inferioară şi lombară. Acest fascicul duce spre cerebel sensibilitatea
proprioceptivă inconştientă a trunchiului şi membrelor inferioare. Ajunge prin pedunculul
cerebelos inferior la scoarţa vermisului, dar şi la scoarţa paleocerebeloasă a emisferelor;

- tractul spinocerebelos anterior (încrucişat, Gowers) cu origine în nucleul lui Bechterew.

Transportă spre cerebel sensibilitatea proprioceptivă inconştientă a membrelor superioare.
Ajunge la cerebel prin pedunculul cerebelos superior şi se termină în vermisul superior
(lobulul central şi culmen);

- fibre care sosesc de la nucleii lui Goll, Burdach şi von Monakow prin intermediul
pedunculului cerebelos inferior şi se termină în uvulă, pyramis, culmen, lobulul central,
lingulă;

- tractul olivocerebelos;

- tractul reticulocerebelos. Formaţiunea reticulară bulbopontină fiind aferentată de scoarţa

cerebrală motorie realizează prin fibrele reticulocerebeloase o acţiune de optimizare a
funcţiilor tonice a cerebelului;

- tractul tectocerebelos, care soseste la cerebel prin pedunculii cerebeloşi superiori asociind
funcţia de echilibru şi de reglare a tonusului muscular cu centrii reflexelor vizuale şi acustice.

În concluzie, principalele aferenţe paleocerebeloase sunt reprezentate de sensibilitatea

proprioceptivă inconştientă, sensibilitatea proprioceptivă conştientă, şi exteroceptivă
provenită mai ales de la formaţiunile trunchiului cerebral.

Eferenţele paleocerebelului sunt realizate de:

- tractul cerebelorubric ce trec prin pedunculul cerebelos superior, încrucişează linia

mediană la nivelul decusaţiei lui Werneckink şi ajung la porţiunea magnocelulară a nucleului
roşu. De la nucleul roşu pleacă fibrele rubrospinale ce încrucişează din nou linia mediană şi
ajung la măduvă;
- tractul cerebeloolivar care trece prin pedunculul cerebelos inferior spre oliva bulbară de
partea opusă;

- tractul cerebeloreticular Unele fibre trec prin pedunculul cerebelos mijlociu şi se termină la
formaţia reticulată pontină controlaterală, altele trec prin pedunculul cerebelos inferior spre
porţiunea medială a formaţiei reticulate bulbare.

Prin aceste legături paleocerebelul controlează tonusul postural al muşchilor somatici şi

reglează sinergia mişcărilor vieţii de relaţie.

Împreună cu arhicerebelul constituie cerebelul static cu rol în reflexele de orientare,

echilibru şi de control a tonusului muscular.

Conexiunile neocerebelului.

Aferenţele neocerebelului sunt realizate de:

- fibrele corticopontocerebeloase, cu origine în cortexul cerebral temporal, frontal şi accesor

în cortexul parietooccipital. Aceste fibre fac releu în nucleii punţii, apoi prin pedunculii
cerebeloşi mijlocii ajung la cortexul cerebelos controlateral. Prin acest circuit
corticopontocerebelos fiecare regiune a scoarţei cerebrale se conectează cu o regiune
determinată a scoarţei cerebeloase;

- tractul olivocerebelos ce pleacă din olivă şi ajunge prin pedunculul cerebelos inferior la
scoarţa emisferului de partea opusă;

- tractul reticuloneocerebelos;

- fibre rubrocerebeloase;

- fibre arciforme.

Eferenţele neocerebelului sunt realizate de:

- fibrele dentorubrice care pleacă de la nucleul dinţat, trec prin pedunculul cerebelos
superior şi se încrucişează la nivelul decusaţiei lui Werneckink şi ajung la nucleul roşu;

- fibrele dentotalamice urmează traiectul pedunculului cerebelos superior, nu se încrucişează

şi se termină la nucleii laterali şi centromedian al talamusului. De la talamus pleacă fibre spre
scoarţa cerebrală în special spre T2 şi ariile prefrontale. În felul acesta se închide circuitul
cortico-ponto-cerebelo-dento-talamo-cortical. Ca urmare a acestui circuit fiecare arie
corticală este informată de starea funcţională a ariei cerebeloase corespunzătoare şi invers.

Neocerebelul îndeplineşte funcţia de control a motilităţii voluntare.

Prin circuitele sale neocerebelul are o funcţie dinamică.

118. TALAMUSUL – CONFORMATIE EXTERNA SI RAPORTURI
Conformaţie externă:

• Formă de nucleu ovoid de substanţă cenuşie cu marele ax orientat oblic înainte şi

înăuntru

• 4 feţe şi 2 extremităţi

a) Faţa superioară:

- Acoperită de o lamă de subst albă-stratum zonale

- Extern este delimitată de nucleul caudat printr-un şanţ – şanţ talamo-striat

- Intern este delimitată de pedunculul anterior al epifizei cu care delimitează un

trigon – trigonul habenular cu nucleul habenular

- Este străbătută de un şanţ coroidian în 2 porţiuni: una laterală care face parte
din ventriculul lateral şi alta internă acoperită de trigonul cerebral.

b) Faţa inferioară:

- Vine în raport cu regiunea subtalamică unde găsim nuclei şi fibre.

- Nucleii: nucleul subtalamic al lui Louis. Zona incerta, extremitatea superioară

a nucleului ruşu şi a subst. negre şi nucleii câmpului lui Forel.

- Fibrele se întretaie şi alcătuiesc câmpul lui Forel. Sunt reprezentate de ansa

lenticulară, fascicolul lenticular şi cel dento-talamic.

c) Faţa internă:

- Ia parte la formarea peretelui lateral al ventriculului III

- Este separată de hipotalamus printr-un şanţ concav cu concavitatea în sus –

şanţul lui Monroe.

d) Faţa externă – este în raport cu capsula internă

• Extremitatea anterioară delimitează cu trigonul cerebral orificiul lui Monroe prin

care ventriculul III comunică cu ventriculul lateral

• Extremitatea posterioară este mai dezvoltată şi se numeşte pulvinar. Sub pulvinar

avem 2 proeminenţe: corpul geniculat medial şi lateral.
 • Faţa internă este legată de cea din partea opusă printr-o comisură – comisura
cenuşie.

119. NUCLEII TALAMICI

Talamusul:

- este acoperit pe faţa superioară şi internă de un strat subţire - de substanţă albă, numit
strat zonal, şi - de substanţa cenuşie subependimară.

Substanţa albă este formată din lame înguste ce separă nucleii voluminoşi.

Stratul zonal îmbracă feţele ventriculare ale talamusului.

Pe faţa medialăpeste stratul zonal se plasează o lamă subţire de substanţă subependimară

care conţine nucleii paraventriculari.

Pe faţa externă este acoperit de lama medulară externă (stria medulară externă).

Lama medulară internă reprezintă o lamă cu dispoziţie verticală, care se împarte anterior şi
posterior, constituindu-se astfel patru sectoare (un sector anterior, unul median, unul lateral
şi unul posterior).

Sectorul median şi cel lateral sunt subîmpărţite într-un grup dorsal şi altul ventral. Ca atare
rezultă cinci grupe de nuclei. ( talamic reticulati, mediali,anteriori,posterior,laterali)

Nucleii talamici reticulaţi sunt împărţiţi în trei categorii:

- nucleii paraventriculari, (situaţi în jurul ventriculului III),

-nucleii reticulaţi laterali (de la nivelul lamei medulare externe),

- nucleii reticulaţi interlaminari (din lama medulară internă).

Nucleii talamici reticulaţi asigură relaţia între toţi nucleii şi sunt activatorii lor. Exercită o
acţiune reglatoare difuză nespecifică şi de reglare a nivelului de conştienţă.

Nucleii mediali:

- se găsesc în apropierea nucleilor paraventriculari.

- Sunt formaţi dintr-o - porţiune ventrală, alcătuită din nucleul medioventral

- o porţiune dorsală mai voluminoasă.

- rol în menţinerea stării de veghe şi de alertă corticală.

Nucleii anteriori:

- Este conectat cu corpii mamilari primind pe faţa sa inferioară fibrele ascendente ale
fasciculului mamilotalamic.

- Are rol în desfăşurarea vieţii emoţionale.

Nucleii laterali:

Ei formează un grup ventral şi un grup dorsal.

- Nucleii laterali ventrali sunt relativ voluminoşi, fiind în număr de 3:

-anterior,

-intermediar

- posterior.

Primii 2 sunt situaţi pe căile extrapiramidale, grupul latero-ventral anterior fiind în relaţie cu
nucleii striaţi, iar grupul lateroventral intermediar reprezentând un releu pentru fibrele
dentotalamice. Nucleul lateroventral posterior reprezintă un centru al somesteziei abordat
de lemiscul medial, de tracturile spinotalamice, de fibrele gustative şi de fibrele
trigemenului. Nucleii laterodorsali sunt în special nuclei de asociaţie. Se împart întrun grup
laterodorsal anterior şi un nucleu laterodorsal posterior.

Nucleii posteriori-mai exact de pulvinar.

Acesta primeşte fibre de la nucleii subiacenţi şi trimite fibre parietooccipitale.

În rezumat talamusul cuprinde:

a) nuclei neurovegetativi şi de activitate difuză de tip reticular: nucleii reticulaţi ai

talamusului, paraventricular, centrul median Luys;

b) nuclei releu ai căilor extrapiramidale: lateroventral anterior şi intermediar;

c) nuclei în calea căilor cortipete: nucleul anterior, lateroventral posterior şi laterodorsal.

120. HIPOTALAMUSUL

Conformaţie externă:

• Situat sub talamus

• Are o faţă superioară acoperită de talamus şi una inferioară care se observă în spaţiul
opto-peduncular.

• Spaţiul opto-peduncular este de formă rombică şi e delimitat supero-extern de

tracturile optice şi infero-extern de pedunculii cerebrali.

Faţa inferioară are 3 regiuni:

- Una anterioară mascată de chiasma optică (regiunea suboptică)

- Una mijlocie (zona infundibulo-tuberiană) de pe care se desprinde tulpina

hipofizei

- Zona posterioară – reprezentată de corpii mamilari

121. CONFORMATIA EXTERNA A EMISFERELOR CEREBRALE

Lobul frontal:

• Pe faţa externă a lui, se găsesc 2 şanţuri paralele cu marginea superioară – şanţurile

frontale superior şi inferior.

• La extremitatea posterioară se bifurcă şi formează al treilea şanţ paralel cu scizura lui

Rolando (şanţul precentral).

• Ele împart faţa ext a lobului frontal în girusurile:

 Frontal I (superior) – deasupra şanţului frontal superior

  Frontal II (mijlociu) – între cele 2 şanţuri

 Frontal III (inferior) – sub şanţul frontal inferior

Frontal IV (precentral) – între şanţul precentral şi scizura centrală

• Aria precentrală (frontală IV) este aria motorie principală.

• Girusul frontal inferior (frontal III) este împărţit de cele 2 prelungiri ale scizurii lui
Sylvius în 3 zone: orbitară (sub prelungirea orizontală), triunghiulară (între cele 2
prelungiri) şi opreculară.

• La nivelul zonei operculare – centrul vorbirii articulare a lui Broca.

• Între lobul frontal şi cel parietal se delimitează 2 pliuri de pasaj:

• unul la extremitatea superioară a scizuriii Rolando – lobul paracentral

• altul la extremitatea inferioară a scizurii Rolando – opercul rolandic.

Lobul temporal

• Situat pe faţa externă a emisferelor inferior de scizura Sylvius, fiind delimitat de lobul
occipital printr-un plan fictiv ce trece prin extremitatea posterioară a corpului calos.

• Se observă 2 şanţuri de ordinul II – temporal superior şi inferior, paralele cu scizura

Sylvius.

• Se identifică 3 girusuri: temporal I, II şi III sau inferior, sub şanţul inferior.

• Între girusul temp superior şi lobul parietal – formaţiuni de legătură ce trec prin
fundul scizurii Sylvius şi care formează circumvoluţiunile lui Heschl.

Lobul parietal

• Este delimitat înapoia scizurii Rolando, deasupra scizurii Sylvius şi înaintea scizurii
perpendiculare externe.

• Prezintă un şanţ (şanţul interparietal) (de oridinul II) care se împarte în 2 braţe la
extremitatea superioară (formă de T).

• El împarte lobul parietal în 3 girusuri:

- parietal superior

- inferior (sub şanţ)

- parietal postcentral (aria senzitivă principală).

Lobul occipital
 • Delimitat sub scizura perpendiculară externă şi înapoia planului fictiv care trece prin
corpul calos.

• Se observă 2 şanţuri paralele cu scizura perpendiculară externă:

- şanţul occipital superior

- şanţul occipital inferior.

Avem girusurile: occipital I (superior), II (mijlociu) şi III sau inferior

Pe faţa externă a emisferelor cerebrale, în afară de cei 4 lobi, mai avem un lob în fundul
scizurii lui Sylvius – lobul insulei.

• Are formă aproximativ triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos.

• Este împărţit printr-un şanţ de ordinul II în 2 regiuni:

• Regiunea anterioară cu 3 lobuli: i1, i2, i3

Regiunea posterioară cu 2 lobi: i4 şi i5

122. SCOARTA CEREBRALA

SCOARTA CEREBRALA:

- are o suprafaţă medie de 22.000 cm pătraţi

- este formată din alocortex şi izocortex.

Alocortexul este la rândul său format din arhicortex şi paleocortex, ambele fiind constituite
din trei straturi de celule.

- arhicortex întâlnim un strat :

- superficial molecular

-un strat granular, receptor

- un strat piramidal, polimorf.

Arhicortexul are rol în determinarea comportamentului emotiv, agresiv sau depresiv al
individului şi în elaborarea expresiilor emoţionale.

Paleocortexul - alcătuit din 3 straturi:

- un strat superficial molecular

- un strat piramidal şi granular

- un strat polimorf.

Paleocortexul include un lob olfactiv anterior şi unul posterior

Paleocortexul - la nivelul sau sunt situaţi centrii senzoriali, integrativi şi asociativi olfactivi.

Nucleul amigdalian este un centru olfactiv primar, îndeplinind funcţii importante în

comportamentul emoţional, în coordonarea reacţiilor motorii de apărare, în dirijarea
activităţii vegetative precum şi în coordonarea funcţiilor şi manifestărilor sexuale.

Izocortexul corespunde neocortexului şi prezintă şase straturi de celule:

1. zona moleculară (plexiformă) cu celule puţine, plexuri dendritice şi axoni de asociaţie;

2. stratul granular extern, dens cu celule polimorfe;

3. stratul celulelor piramidale externe, cu celule mici piramidale;

4.stratul granular intern, mai îngust decât celelalte straturi;

5. stratul celulelor piramidale interne (celule piramidale mari Betz);

6. stratul celulelor fuziforme.

Neocortexul reprezintă punctul de întâlnire a tuturor căilor senzitive şi senzoriale, de plecare

a căilor motorii voluntare şi mare parte din cele semivoluntare, a căilor asociative cele mai
importante. Ca urmare a conexiunilor cu toate etajele nevraxului la nivelul neocortexului se
organizează centrii de proiecţie, receptori şi efectori, precum şi centrii asociativi cu activitate
conştientă, psihică, cu trăsături proprii personalităţii.
123. NUCLEII BAZALI (CAUDAT SI LENTICULAR)

Nucleii centrali sunt în număr de patru şi sunt reprezentaţi de :

-nucleul caudat,

-nucleul lenticular,

-claustrum

-nucleul amigdalian.

1. Nucleul caudat (nucleus caudatus) are aspect de virgulă şi este situat în jurul talamusului.

Prezintă:

- un cap,

-un corp

-o coadă.

Capul nucleului caudat:

- este separat de capul celui de partea opusă printr-un sept.

-Este voluminos,

- situat înaintea extremităţii anterioare a talamusului.

Anterior -se pune în raport cu genunchiul corpului calos.

Lateral -răspunde braţului anterior al capsulei interne.

Capul nucleului caudat este separat de corp printr-un plan convenţional, frontal trasat prin
gaura lui Monro.

Corpul se întinde până la extremitatea posterioară a talamusului, mergând de-a lungul

marginii superolaterale a talamusului.
- Faţa superioară a corpului participă la formarea planşeului cornului frontal.

-Faţa inferioară este în raport cu capsula internă.

-Marginea medială delimitează cu talamusul şanţul optostriat.

-Marginea laterală răspunde locului de fuzionare dintre corpul calos şi centrul oval.

2. Nucleul lenticular

-are forma unei piramide triunghiulare cu vârful dispus înauntru şi în jos

- este mărginit de capsula internă respectiv externă.

- Este situat lateral şi pe un plan inferior nucleului caudat.

Baza nucleului este convexă şi răspunde lobului insulei, de care este separat prin capsula
externă, claustrum şi capsula extremă.

- Faţa superioară este în raport cu braţul anterior şi posterior al capsulei interne.

- Faţa sa inferioară corespunde regiunii sublenticulare.

Nucleul lenticular prezintă o extremitate anterioară, care este unită de capul şi coada
nucleului caudat prin punţi de substanţă cenuşie, şi o extremitate posterioară, care răspunde
porţiunii retrolenticulare şi capsulei interne. Nucleii caudat şi lenticular sunt descrişi
împreună sub numele de corp striat (corpus striatum). Denumirea de striat se datorează
aspectului pe care-l prezintă pe secţiuni: strii cenuşii alternative cu benzi de substanţă albă.
124. SUBSTANTA ALBA A EMISFERELOR CEREBRALE

SUBSTANŢA ALBĂ este formată:

-din fascicule de fibre mielinizate, care se interpun între scoarţă şi nucleii bazali, formând în
fiecare emisfer o masă semiovalară denumită centrul oval Vieussens.

Fibrele sunt dispuse în trei grupe.

-Primul grup este constituit din fascicule de proiecţie ascendente şi descendente.

Acestea vin sau pleacă de la scoarţa cerebrală spre sau de la formaţiunile subiacente. Fibrele
de proiecţie cele mai importante se organizează în masa de substanţă albă a capsulelor,
dintre care cea mai bine dezvoltată este capsula internă. Capsula internă este o formaţiune
ce apare târziu. Mielinizarea căilor piramidale se produce după naştere. Fasciculele de
proiecţie separă nucleul lenticular de nucleul caudat formând capsula internă. Are aspectul
unui cornet deschis în afară cu nucleul lenticular în concavitate.

Pe secţiune frontală Charcot (ce trece prin corpii mamilari) este o lamă albă oblică situată în
jos şi înauntru între nucleul lenticular şi regiunea sublenticulară la exterior şi capul nucleului
caudat şi talamus în interior. Uneşte centrul oval cu răspântia substanţei talamice şi
sublenticulare.

Pe secţiune orizontală Flechsig, ce trece prin extremitatea anterioară şi posterioară a

corpului calos, capsula apare ca o lamă albă care descrie un unghi deschis lateral, în care se
angajează vârful nucleului lenticular.

Capsula este formată din 5 segmente: - un braţ anterior (crus anterius, lenticulocaudat) ce
corespunde feţei anterosuperioare a nucleului lenticular. Este format aproape în întregime
din fibre talamofrontale şi frontotalamice; - un genunchi (genu capsulae internae),
corespunzând unghiului superointern a nucleului lenticular. Prin genunchi trec fasciculul
geniculat şi câteva fibre extrapiramidale; - un braţ posterior (crus posterius segment
lenticulotalamic) prin care trece contingentul cel mai important al fibrelor motorii. Ceea ce
caracterizează fasciculul piramidal este torsionarea fibrelor sale la nivelul substanţei albe a
emisferelor cerebrale.

Ca urmare a acestei torsiuni, fibrele cu originea în partea inferioară a girusului precentral

trec prin extremitatea anterioară a braţului posterior; fibrele cu originea în porţiunea
mijlocie a girusului precentral trec prin partea mijlocie a braţului posterior, iar cele cu
originea în partea superioară a girusului precentral trec prin extremitatea posterioară a
braţului posterior. Torsionarea continuă înspre piciorul mezencefalic, în care fasciculul
piramidal ocupă cele 3/5 mijlocii, fapt care determină somatotopia fibrelor piramidale în
piciorul mezencefalic. Medial şi posterior de fibrele piramidale se plasează pedunculul
talamic superior. Celelalte fibre ale braţului posterior sunt fasciculul talamic a lui Forel,
fasciculul lenticular Forel, fibrele corticonigrice şi corticorubrice plecate din aria 6; - un
segment retrolenticular (pars retrolentiformis, corespunzând în afară marginii nucleului
lenticular şi înauntru câmpului triunghiular Wernicke.

Prin segmentul retrolenticular trec radiaţiile optice Gratiolet; - un segment sublenticular prin
care trec fibrele fasciculului temporotalamic Arnold, fasciculul temporopontin Turck precum
şi fibre interstriate. Al doilea grup este format de fibrele de asociaţie, cu orientare îndeosebi
sagitală ce se organizează în fascicule de asociaţie intraemisferică.

Conectează diferitele arii ale aceluiaşi emisfer. Sunt scurte şi sunt situate superficial imediat
sub scoarţă. Unesc circumvoluţiile alăturate şi sunt cunoscute sub numele de fibre arcuate
sau arciforme. Altele sunt fascicule lungi şi sunt situate mai profund în substanţa albă. Al
treilea grup este reprezentat de fascicule interemisferice (comisurale), care au orientare
transversală şi asigură conexiunea între cele două emisfere. Comisurile (fasciculele
interemisferice) se pot împărţi în mari şi mici.

- Fasciculele interemisferice mici sunt aşezate pe două planuri, un plan inferior şi altul
superior. Planul inferior este situat la nivelul ventriculului III, aici găsindu-se comisura lui
Gudden, care leagă cei doi corpi geniculaţi interni, comisura lui Meynert, care uneşte cele
două regiuni sublenticulare, şi comisura subtalamică, care uneşte cele doua regiuni
subtalamice. În planul superior se întâlnesc comisura albă posterioară de la nivelul epifizei,
care este o comisură mezencefalică, comisura interhabenulară, care uneşte cei doi ganglioni
ai habenulei, şi comisura albă anterioară, care uneşte lobii temporali.

- Fasciculele interemisferice mari sunt reprezentate de trigonul cerebral (fornixul) şi de

corpul calos.
125. CORPUL CALOS

- este cea mai importantă comisură interemisferică.

- Fibrele au direcţie transversală, astfel căpătând denumirea de radiaţii caloase.

Corpul calos prezintă două părţi, şi anume:

- trunchiul corpului calos (truncus), format dintr-un:

- corp

-două extremităţi, reprezentate de burelet (splenium în porţiunea posterioară

de genunchi (genu) în porţiunea anterioară,

- radiaţiile corpului calos (radiatio corporis callosi).

Faţa superioară a corpului calos este situată:

- la 3 cm de marginea superioară a emisferelor,

- genunchiul la 3 cm de polul frontal,

- bureletul la 7- 8 cm de polul occipital.

Faţa superioară a corpului calos vine în raport cu:

- arterele cerebrale anterioare,

-coasa creierului

-sinusul sagital inferior al durei mater.

Faţa inferioară a corpului calos dă inserţie pe linia mediană septului pelucid, iar spre
extremitatea posterioară fuzionează cu fornixul.
Genunchiul se termină printr-o porţiune efilată, care poartă denumirea de bec, şi care atinge
comisura albă anterioară şi lama supraoptică.

Lateral de corpul calos se găseşte extremitatea posterioară a talamusului.

Becul este în raport cu artera cerebrală anterioară şi arterele comunicante anterioare. El

corespunde cisternei optochiasmatice.

Bureletul (splenius) este situat deasupra epifizei delimitând împreună cu aceasta porţiunea
mijlocie a fantei lui Bichat.

Radiaţiile caloase unesc diferite puncte simetrice sau asimetrice ale cortexului. Ele
penetrează în centrul oval şi sunt destinate în totalitate scoarţei cerebrale cu excepţia
formaţiunilor hipocampice şi circumvoluţiei T2.

Fibrele corpului calos sunt dispuse în 3 planuri, superior, mijlociu şi inferior.

Corpul calos are rol important în funcţiile psihice, praxice şi gnozice, acestea necesitând
participarea celor două emisfere cerebrale. Secţionarea experimentală a corpului calos duce
la pierderea posibilităţii de transfer interemisferic al informaţiilor.

126. TRIGONUL CEREBRAL (FORNIX)

- este format din fibre care unesc între ele ariile arhicortexului, fiind aşezat pe ventriculul III
şi pe talamus.

-Acesta are formă de “X” cu extremităţi recurbate

- este constituit dintr-un corp şi patru pilieri (crus).

Corpul are formă triunghiulară cu vârful situat anterior.

* Faţa sa superioară vine în raport anterior pe linia mediană cu septul lucid şi lateral cu
planşeul ventriculului lateral.

Posterior este unită cu corpul calos.

* Faţa sa inferioară repauzează pe ventriculul III.

Unghiul posterior se continuă cu pilierii posteriori în timp ce unghiul anterior se bifurcă în
două cordoane divergente ce formează pilierii anteriori.

Pilierii anteriori ai fornixului formează între ei un unghi ascuţit limitând împreună cu

extremitatea anterioară a talamusului gaura lui Monro, care trece posterior de comisura
albă anterioară.

-Aceştia ating în regiunea hipotalamică marginea externă a corpilor mamilari.

Pilierii posteriori sunt în număr de doi la fel ca şi cei anteriori, şi se dirijează în jos şi în afară
împărţindu-se îndouă bandelete, una internă şi alta externă.

-Conexiunile trigonului sunt realizate de fibre longitudinale şi de fibre transversale.

Fibrele longitudinale se dirijează de la pilierii anteriori la cei posteriori, urmând marginile

laterale ale trigonului.

Ele prezintă un segment precomisural şi unul postcomisural.

- Porţiunea precomisurală trece anterior de comisura anterioară.

- Porţiunea postcomisurală merge la porţiunea laterală a corpului mamilar respectiv la

talamus şi hipotalamus. Fibrele transversale merg de la un hipocamp la celălalt.

127. CAPSULA ALBA INTERNA

128. VENTRICULII LATERALI

• Sunt 2 cavităţi cu formă de potcoavă cu concavitatea îndreptată anterior, situate în

grosimea emisferelor cerebrale.

• Fiecare are 3 prelungiri: antero-superioară (cornul frontal), una antero-inferioară

(cornul sfenoidal) şi alta posterioară (cornul occipital)

• Fiecare din aceste coarne are un perete superior (plafon) şi un perete inferior
(planşeu)

a) Cornul frontal:

Plafonul – partea inferioară a corpului calos

Planşeul – capul şi corpul nucleului caudat, talamusul şi partea superioară a trigonului

cerebral

b) Cornul sfenoidal:

Plafonul – coada nucleului caudat şi talamusul

Planşeul – 3 proeminenţe care aparţin encefalului şi care se găsesc una în concavitatea

celeilalte: cornul lui Ammon, corpul brodant şi corpul gudronat

c) Cornul occipital:

Plafonul – fibre care aparţin tapetumului şi forcepsului posterior

Planşeul – 2 proeminenţe de substanţă albă: bulbul cornului posterior şi scizura calcarină.

129. VENTRICULUL 3 (VENTRICOLUL III)

-mijlociu, diencefalic
• Situat pe linia mediană între cei 2 nuclei talamici, sub trigonul cerebral şi deasupra
hipotalamusului

• Comunică cu ventriculii laterali prin orificiile lui Monro şi cu ventriculul IV prin

apeducul lui Sylvius

• Formă de pâlnie turtită lateral, cu baza în sus

• Are 2 pereţi laterali, un plafon (baza) şi un planşeu format din 2 margini (anterioară şi
posterioară). Cele 2 versante se unesc şi formează vârful ventriculului III.

a) Pereţii laterali:

Formă triunghiulară cu vârful în jos

Prezintă un şanţ antero-posterior concav superior – şanţul lui Monro – se termină posterior
într-o depresiune deasupra orificiului superior al apeductului Sylvius.

Şanţul lui Monro împarte peretele lateral într-un etaj superior (talamic) şi altul inferior
(hipotalamic).

1. Etajul talamic: ţine anterior până la stâlpul anterior al trigonului cerebral, superior este
delimitat de plafon prin pedunculul anterior al epifizei (habena), iar inferior este separat de
etajul hipotalamic prin şanţul lui Monro. Are aspect ovalar cu axul mare oblic în sus şi
dinainte înapoi. Este format de faţa talamusului şi prezintă în mijloc comisura cenuşie cu
aspect de punte transversală între feţele interne ale celor 2 nuclei talamici.

2. Etajul inferior: este situat sub cel talamic, are formă triunghiulară cu baza spre şanţul
Monro şi vârful în jos, spre infundibul. Este constituit din regiunea infundibulo-tuberină a
hipotalamusului.

b) Plafonul (baza):

• Triunghiular, cu vârful înainte, între cele 2 orificii ale lui Monro şi cu baza înapoi

• Lateral, se întinde până la nucleii talamici

 • Este format de jos în sus de membrana tectoria şi vălul coroidian superior, prin
intermediul cărora vine în contact cu trigonul cerebral.

• Membrana tectoria se întinde de la un talamus la altul, se răsfrânge şi se continuă pe

feţele interne ale nucleilor talamici cu membrana ependimară a ventriculului III.

• Superior, membrana este aderentă feţei inferioare a vălului coroidian superior,

format din 2 foiţe ale piei-mater. Între cele 2 foiţe există o prelungire a spaţiului
subarahnoidian cu arteriole din arterele coroidiene mijlocii şi venule ce drenează în
venele lui Galien.

• Aceste ramificaţii vasculare formează plexurile coroide ale ventriculului III

c) Planşeul ventriculului III:

• Prezintă o margine anterioară şi una posterioară. Locul lor de întâlnire reprezitnă

vârful ventriculului III

• Marginea anterioarăeste oblică de sus în jos şi dinainte înapoi, formată din mai multe
elemente:

- Anterior şi superior – stâlpii anteriori ai trigonului cerebral care formează

între ei un spaţiu triunghiular – vulva – cu baza în jos

- Comisura albă anterioară

- Lama terminală – de la ciocul corpului calos până la chiasma optică

- Chiasma optică, care împreună cu lamela supraoptică, delimitează un

diverticul – recesul optic

- Versantul anterior al tuber cinereumului

Marginea posterioară– alcătuită de la vârful ventriculului III spre înapoi şi în sus de:

• Versantul posterior al tuber cinereumului

• Spaţiul perforat posterior
• Substanţa albă a pedunculilor cerebrali
• Orificiul superior al apeductului Sylvius
• Comisura albă posterioară
• Baza epifizei

d) Vârful ventriculului III – realizat din unirea celor 2 margini ale planşeului , se continuă
descendent cu tija pituitară.
e) Cavitatea ventriculului III – căptuşită de membrana ependimară şi conţine LCR provenit
din secreţia plexurilor coroide sau din ventriculii laterali prin orificiile lui Monro. De aici, LCR
trece prin orificiul superior al apeductului Sylvius (anus) spre ventriculul IV.

130. VENTRICULUL 4 (VENTRICOLUL IV)

• Format de cavitatea primitivă a rombencefalului

• Delimitat anterior de faţa posterioară a bulbului şi punţii,posterior de cerebel şi

lateral de pedunculii cerebeloşi superiori şi inferiori

• Formă rombică cu axul mare (30-35 mm) logitudinal şi axul mic (15-20 mm)
transversal

• Are 2 pereţi: anterior (bulbo-pontin), posterior (cerebelo-tectorial), 4 laturi şi 4

unghiuri

a) Peretele anterior (planşeul) – format de 2 triunghiuri lipite prin bazele lor: unul superior –
pontin şi altul inferior – bulbar

Triunghiul inferior (calamus scriptorius):

Prezintă pe linia mediană un şanţ – tija calamusului, care la unghiul inferior are formă
triunghiulară – ciocul calamusului.

Înapoia şanţului – o lamă de substanţă cenuşie, de la un fascicul Goll la altul – obex.

Lateral de tija calamusului (stânga-dreapta) – câte 3 formaţiuni triunghiulare – aripi: 2 aripi

albe între care una cenuşie de fiecare parte.

Aripa albă internă – în profunzimea ei – nucleul n.XII

Aripa albă externă – nucleii vestibulari şi acustici

Aripa cenuşie – nucleul fasciculului solitar şi nucleii vegetativi parasimpatici bulbari

• Triunghiul superior (pontin):

- Prezintă un şanţ pe linia mediană în continuarea tijei calamusului scriptorius

până la apeductul lui Sylvius
 - În afara şanţului şi deasupra aripei albe externe – o proeminenţă rotunjită –
eminenţia teresîn profunzimea căreia –nucleul n.VI. Se continuă în sus cu un
cordon longitudinal – funiculus teres. Cele 2 formaţiuni delimitează pe linia
medianăfoseta media.

- Lateral, aproape de unghiul extern, apare baza aripei albe externe –

tuberculul acustic.

- Deasupra tuberculului acustic – foseta superior sau foveea trigemeni – în

profunzimea ei este nucleul masticator al trigemenului

- Superior şi lateral de foveea trigemeni – locus coeruleus

• Sub planşeul ventriculului IV – centrii vegetativi (respiratori, cardiaci, vasomotori)

b) Peretele posterior (plafonul) – prezintă 3 porţiuni:

1) Porţiunea inferioară – constituită din 2 planuri:

• Membrana tectoria:

Ocupă spaţiul dintre cei 2 corpi restriformi, cu vârful inferior

Baza se fixează la elementele care delimitează în jos diverticulul ventricular

Pe părţile laterale, după ce formează lingula, se reflectă pentru a acoperi planşeul.

• Vălul carotidian inferior:

Prezintă îngroşări neregulate formate din ghemuri conjunctivo-vasculare dispuse sub formă
de cordoane – plexurile coroide ale ventriculului VI (formă de T) cu ramura verticală dublă şi
2 ramuri orizontale;

Ramura verticală formează plexurile mediene care se termină inferior de o parte şi alta a
orficiului lui Magendie;

Ramurile transversale formează plexurile coroide transversale.

Orificiul lui Magendie (7-8 mm/5-6 mm) este deasupra ciocului calamusului, pe linia
mediană. Prin acest orificiu – comunicarea ventriculului IV cu spaţiul subarahnoidian.

2. Porţiunea superioară– alcătuită pe părţile laterale de feţele anterioare ale pedunculilor

cerebeloşi superiori şi de faţa anterioară a valvulei lui Vieussens

3. Porţiunea mijlocie:

• Reprezintă diverticulul ventriculului IV

 • Delimitată lateral de pedunculii cerebeloşi superiori, mijlocii şi inferiori fuzionaţi, în
sus de valvula lui Vieussens şi în jos de vermisul inferior şi valvulele lui Tarin

c) Marginile ventriculului IV:

• 2 supero-interne – reprezentate de linia de unire a pedunculilor cerebeloşi superiori

cu puntea

• 2 infero-interne – corespund locului unde membrana tectoria se continuă prin lingulă

cu membrana ependimară care acoperă planşeul ventriculului IV.

d) Unghiurile:

Unghiul superior – se continuă cu apeductul lui Sylvius prin care comunică cu ventriculul III

Unghiul inferior – se continuă cu canalul ependimar

Unghiurile laterale (2) – sunt situate în locul unde diametrul transversal întâlneşte pedunculii
cerebeloşi inferiori. Ele se prelungesc lateral cu 2 culoare transversale – recesusurile
transversale. Acestea, spre partea posterioară poartă numele de „cornul abundenţei” care se
deschide în spaţiul subarahnoidian prin orificiul lui Luschka.

131. FORMAREA SI CIRCULATIA LICHIDULUI CEFALO-RAHIDIAN

-este un lichid clar și transparent care umple sistemul ventricular cerebral, canalul
ependimar, spațiile subarahnoidiene cerebrale și medulare

Este produs de către plexurile coroide , producția de LCR fiind în jur de 500-1200 mL/zi,
acesta fiind reînnoit zilnic de 3-4 ori.

-Volumul total este în jur de 150 ml.

-LCR este resorbit la nivelul vilozităților arahnoidiene de către sistemul venos cerebral.

- Presiunea normală a LCR (în decubit dorsal) este în jur de 5-10 mm Hg, o presiune mai mare
de 15 mmHg putând indica hipertensiune intra-craniană. În ortostatism, presiunea
intracraniană este în jur de 14-25 mm Hg.
-Majoritatea variațiilor presiunii LCR se datorează compresiunii asupra venei jugulare sau
datorită tușitului.

Lichidul cefalorahidian se formează în două etape succesive:

1. ultrafiltrarea plasmei în lichid extracelular are loc prin pereții capilarelor fenestrate,
lichidul trecând apoi prin membrana bazolaterală a celulelor epiteliale coroidale.

2.celulele epiteliale coroidale secretă fluidul în ventriculi.

132. MENINGELE SPINAL

Este alcătuit din trei membrane de protecţie care învelesc măduva. La nivelul găurii
occipitale, meningele spinale se continuă cu meningele cerebrale. Membrana exterioară se
numeşte dura mater. Are o structură fibroasă, rezistentă şi este separată de peretele
canalului vertebral prin spaţiul epidural.

Arahnoida are o structură conjunctivă şi este separată de dura mater prin spaţiul subdural şi
de pia mater prin spaţiul subarahnoidian, care conţine lichidul cefalorahidian (LCR).

Pia mater este o membrană conjunctiv-vasculară cu rol nutritiv, care înveleşte măduva la

care aderă intim, pătrunzând în şanţuri şi fisuri. În grosimea ei se găsesc vasele arteriale.
Prelungirile piei mater, împreună cu ramurile arteriale şi cu celule gliale, formează în
substanţa nervoasă bariera hematoencefalică.

133. MENINGELE CRANIAN

De la exterior spre interior se disting in ordine urmatoarele meninge: dura mater,

mentionata si sub denumirea de pahimeninge (meningele tare) si arahnoida si pia mater,
mentionate ca leptomeninge (meningele moale). Dura mater este un invelis opac, dur,
constituit dintr-un tesut conjunctiv colagenos neregulat, dens, care compartimenteaza
incomplet cavitatea craniana si adaposteste sinusurile venoase durale. Comparativ cu
aceasta, arahnoida este mult mai subtire, iar pia mater este cea mai subtire si transparenta
dintre cele trei membrane.

Intre dura mater si arahnoida se defineste spatiul subdural, mai ingust, iar arahanoida si pia
mater sunt despartite de spatiul subarahnoidian, care variaza in dimensiuni, cele mai mari
portiuni luand denumirea de cisternele subarahnoidiene. Spatiul subarahnoidian contine
lichid cefalorahidian (LCR), secretat de plexurile coroide ale sistemului cerebroventricular.
LCR circula in acest spatiu subarahnoidian si este reabsorbit in sistemul venos prin
granulatiile arahnoide in asociere cu sinusurile venoase durale.

• Dura mater craniana

• Arahnoida craniana

• Pia mater craniana

134. SINUSURILE VENOASE ALE DUREI MATER CRANIENE

Scoarţa cerebrală prezintă o teritorializare vasculară în raport cu aria

de distribuţie a fiecărei artere cerebrale.

Venele cerebrale sunt formate dintr-un grup superficial şi unul

profund.

1.Venele cerebrale superficiale drenează scoarţa cerebrală şi substanţa

albă subcorticală.

-Ajunse în pia mater se anastomozează între ele şi formează vene mai mari care se vor vărsa
în sinusurile durei mater.

-Aceste vene se pot grupa în vene superficiale superioare, inferioare şi mijlocii.

a) Venele superficiale superioare adună sângele de pe feţele laterale şi

mediale ale emisferelor şi se deschid în sinusurile sagital superior şi inferior;

b) Venele superficiale mijlocii colectează sângele de pe faţa laterală a

emisferelor şi se deschid în sinusul cavernos;

c) Venele superficiale inferioare primesc sângele venos al feţei

inferioare a emisferelor şi ale părţilor anterioare ale feţelor laterale. Ele se

deschid în sinusul cavernos, transvers şi pietros.

135. ARTERA CEREBRALA ANTERIOARA

- Este ram terminal al arterei carotide interne (care la nivelul extremitatii mediale a
scizurii lui Sylvius se imparte in ramuri terminale)

- Este un ram subtire

- Se anastomozeaza cu cea de partea opusa inaintea nervului optic

- De la acest nivel patrunde in santul interemisferic si se distribuie fetei interne a

emisferelor cerebrale prin ramuri corticale si centrale
136. ARTERA CEREBRALA LATERALA
137. ARTERA CEREBRALA POSTERIOARA

Se formeaza din bifurcarea trunchiului bazilar. Inconjoara peduncului cerebral corespunzator

si trece pe fata inferioara a lobului temporo-occipital. Sfarseste pe scoarta lobului occipital
sub numele de artera a cuneusului .

Ramuri colaterale:

A) Ramuri centrale

1. Pediculul retro-mamilar care vascularizeaza mezencefalul si o portiune a

talamusului.

2. Pediculul talamo-geniculat pentru corpii geniculați și pulvinar.

3. Arterele carotidiene posterioare care sfarsesc in plexurile coroide si se

anastomozeaza cu arterele carotidiene anterioare

4. Arterele cvadrigeminale pentru coliculii cvadrigemeni

B) Ramuri corticale- iriga toata fata inferioara a lobului temporal , cu exceptia polului
anterior si se distribuie intregului lob occipital
138. VENA MARE A LUI GALIEN

Venele cerebrale profunde colectează sângele din regiunile profunde ale emisferelor şi sunt
reprezentate de venele cerebrale interne, venele bazale şi vena mare a lui Galien.

a) Vena cerebrală internă colectează sângele venos de la corpii striaţi

venele septale şi ale ventriculilor laterali;

b) Venele bazale primesc sânge de la venele cerebrale mijlocii

profunde şi venele corpului striat;

c) Vena cerebrală mare a lui Galienprimeşte sângele venos din venele

cerebrale interne, bazale şi venele superficiale ale lobilor occipitali.

4. NERVUL TRIGEMEN (NERVUL 5)

ORIGINE REALA SI APARENTA:

CARACTERE GENERALE:

• NERVUL ARCULUI I FARINGIAN

• NERV MIXT

• MOTOR – MUSCHII MASTICATORI

• SENZITIV - TEGUMENTELE FETEI, MUCOASELE

CAVITATILOR VISCEROCRANIULUI, ARCADELE DENTARE,
MENINGE, ETC.

- PROPRIOCEPTORII MUSCULO-TENDINOSI AI CAPULUI

• VEGETATIV PARASIMPATIC – GLANDELE SALIVARE MICI

ORIGINE REALA:
MOTORIE – nucleul masticator (punte). Coloana motorie ventrală a trunchiului cerebral este
reprezentată de doi nuclei masticatori: nucleul pontin principal și nucleul mezencefalic
accesor.

SENZITIVA – ganglionul Gasser (stanca temporalului) – neuronul I

- nucleul senzitiv al trigemenului (II)

(nucleul gelatinos spinal, Rolando)

- talamus (III)

VEGETATIVA – locus coeruleus (planseul ventriculului IV)

-nucelul lacrimo-muco-nazal

ORIGINEA APARENTA:

-la joncţiunea puntii cu pedunculul cerebelos mijlociu;

-două rădăcini:

1.rădăcina senzitivă (externă, voluminoasă)

2.rădăcina motorie (internă, mult mai subţire)

TRAIECT SI RAPORTURI:

TRAIECT INTRACRANIAN:

• In etajul posterior al craniului(loja cerebeloasă) :

• în partea internă a unghiului ponto-cerebelos, în triunghiul trigeminalal lui Latarget şi

Wertheimer:

anterior - marginea superioară a stâncii temporalului

posterior - cerebel

intern -istmul encefalului

2. In etajul mijlociu al craniului

- pe faţa antero-superioară a stâncii temporalului (cavum Meckeli)

 • Vestibul (radacina senzitiva)

• Loja semilunara (ganglion semilunar Gasser)

• Zona celor 3 tunele (emergenta celor 3 ramuri terminale):

• Nervul oftalmic Willis (S) – V1

• Nervul maxilar (S) – V2

• Nervul mandibular (S+M) – V3

-Nervul trigemen propriu zis are traiect scurt - de la fata anterioara a puntii la foseta
gasseriana. --In acest mic traiect n. trigemen se gaseste in aria triunghiului trigeminal
delimitat anterior de stanca, posterior de trunchi si intern de encefal.

RAMURI TERMINALE:

-FIECARE RAM TERMINAL ARE ATASAT PE TRAIECTUL LUI UN GANGLION VEGETATIV

PARASIMPATIC

• N. oftalmic GANGLIONUL OFTALMIC WILLIS (V1)

• N. maxilar GANGLIONUL SFENOPALATIN MECKEL (V2)

• N. mandibular GANGLIONUL OTIC ARNOLD (V3)

ANASTOMOZE:

• Are numeroase anastomoze între cele 3 ramuri terminale ale lui;

• anastomoze cunervul facial prin nervul coarda timpanului, auriculo-temporalul,

nervul bucal şi prin cei doi nervi pietroşi superficiali;

• cu glosofaringianulprin nervul lingual care se anastomozează între ei sub mucoasa

limbii, la nivelul V-ului lingual,

• cu plexul cervical superficial şi cu simpaticul cervical.

5. NERVUL FACIAL (NERVUL 7)

-nerv complex:

-componentă motorie:

M. Mimicii

M. Stilohioidian

M. Scaritei

M. Burta posterioara a digastricului

-componenetă senzitiva – zona Ramsay Hunt (membrana timpanica, o parte din CAE si din
fata externa a pavilionului urechii)

-Componenta senzorială – sensibilitatea gustativa in 2/3 anterioare a mucoasei fetei dorsale

a limbii

-Componenta vegetativă parasimpatică – glandele salivare sublinguala si submaxilara,

glanda lacrimala, glandele mucoasei nazale

ORIGINEA REALĂ:

-Componenta motorie – nucleul motor al facialului din punte (eminenta teres)

-Componenta senzitivo-senzoriala – ganglionul geniculat din canalul facialului Faloppe – 1/3

sup. a ncl. fasciculului solitar (bulb)

-Componenta parasimpatica – ncl. lacrimo-muco-nazal (Yagitta), ncl. salivator superior

(punte)

ORIGINEA APARENTA:

-Santul bulbo-protuberential, deasupra fosetei supraolivare

-Radacina motorie - intern

-Radacina senzitiva (nv. intermediar Wriesberg) – extern

TRAIECT:
-PORTIUNEA INTRACRANIANA

-PORTIUNEA INTRAPIETROASA (APEDUCTUL FALOPPE)

-PORTIUNEA EXTRACRANIANA

PORTIUNEA INTRACRANIANA:

-Etajul posterior al craniului – in unghiul ponto-cerebelos (loja cerebeloasa)

-Conductul auditiv intern – impreuna cu nervul VIII si a. auditiva interna

PORTIUNEA INTRAPIETROASA:

-IN APEDUCTUL FALOPPE (CANALUL FACIALULUI) – cu a. stilomastoidiana:

• Portiunea labirintica

• Portiunea timpanica

• Portiunea mastoidiana

-Doua unghiuri:

Genunchiul facialului (ganglion geniculat)

Cotul facialului

Iese din craniu prin orificiul stilomastoidian

PORTIUNEA EXTRACRANIANA:

-PATRULATERUL FACIALULUI

-PORTIUNEA INTRAPAROTIDIANA

-In raport cu a. carotida externa (profund) si cu v. jugulara externa (intre artera si nerv)

RAMURI COLATERALE INTRAPIETROASE:

-marele nerv pietros superficial → n. vidian → ggl. pterigopalatin → n. Palatin posterior → m.

valului palatin

-micul nerv pietros superficial → n. mic vidian → ggl. otic

-nervul muşchiului scăriţei

-nervul coarda timpanului → urechea medie → fosa infratemporala → anastomoza cu n.

Lingual → mucoasa linguala (S) si glandele salivare (PS)
-Ramura senzitivă a conductului auditiv extern-origine foarte aproape de gaura
stilomastoidiana

–Ramura anastomotică-anastomoza cu nervul 10

RAMURI COLATERALE EXTRAPIETROASE:

-nervul auricular posterior – m. occipital, auricular posterior si superior

-nervul muscular suprahioidian – m. stilohioidian, m. burta posterioara a digastricului

-ramul lingual – inconstant – m. stiloglos, glosostafilin şi mucoasa bazei limbii, mucoasa

pilierului anterior al vălului palatin şi marginea anterioară a amigdalei palatine

Ramuri terminale:

-Ramul temporal - încrucişează arcada zigomatica şi inervează muşchii faciali superiori (ai
părţii anterioare a neurocraniului şi din jurul orificiului palpebral)

-Ramul zigomatic - merge transversal şi inervează muşchii zigomatici, ai regiunii orbitale şi

infraorbitare.

-Ramul bucal - merge orizontal pe maseter şi inervează muşchii buccinator şi ai buzei

superioare

-Ramul mandibular - inervează muşchii buzei inferioare

-Ramul cervical – descendent, inervează muşchiul platisma

• ram superior - temporo-facial

• ram mijlociu - transverso-facial

• ram inferior - cervico-facial

Anastomoze:

-N. vestibulo-cohlear VIII – in CAI

-N. glosofaringian IX – prin marele si micul nerv pietros superficial cu cei profunzi din IX

- prin ramul lingual al facialului cu nervul stilo-faringianului

ansa lui Haller - sub baza craniului, pe faţa externă a venei jugulare interne
-N. trigemen V - prin nervii pietroşi, care se termină în ganglionul pterigo-palatin şi ggl. otic
de pe traiectul nervilor maxilar şi mandibular

- prin coarda timpanului - cu nervul lingual din mandibular

. prin ramul terminal temporo-facial - cu nervul auriculo-temporal

-N. vag X - prin intermediul ramului fosei jugulare

-Plexul cervical superficial - prin ramul auricular posterior, care se uneşte cu ramul auricular
din acest plex şi cu ramul cervical transvers

-Simpaticul cervical - prin marele nerv pietros superficial, se anastomozează cu plexul

carotidian intern