Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studiu Cara Angela
Studiu Cara Angela
Formarea/dezvoltarea profesională a
personalului didactic la nivelul instituţiei
şcolare
Cara Angela,
doctor în pedagogie, conferenţiar cercetător,
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
12 februarie 2006
Cuprins:
Introducere 3
Concluzii şi recomandări 39
Bibliografie 42
Anexa 2. Chestionar 44
2
Introducere
3
Elaborarea studiului : “Formarea/dezvoltarea profesională a personalului didactic la
nivelul instituţiei şcolare” este motivată de mutaţiile care preconizează a fi realizate în cadrul
sistemului de formare continuă a cadrelor didactice din Republica Moldova :
Trecerea de la un sistem reglat de ofertă (statul oferă un anumit tip de formare
continuă, iar profesorii, în lipsă de alternativă, urmează ceea ce li se oferă) la un sistem reglat
de cererile, interesele şi necesităţile reale ale personalului didactic;
Deschiderea sistemului către ofertanţi multipli de formare şi, în consecinţă, către
oferte multiple de formare şi conţinuturi de formare;
Încurajarea concurenţei libere, dar şi a parteneriatului între ofertanţi diverşi de
formare, fapt care ar putea duce la ameliorarea calităţii generale a ofertei;
Încurajarea cadrelor didactice de a-şi asuma şi construi propriul traseu de formare
continuă
4
- crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea şi realizarea maximă a
potenţialului intelectual şi creativ al personalităţii;
- actualizarea cunoştinţelor şi perfecţionarea pregătirii profesionale în ocupaţia de
bază, precum şi în ocupaţii înrudite;
- recalificarea, determinată de restructurarea economică, de mobilitatea socială sau
de modificări ale capacităţii de muncă;
- asigurarea protecţiei şi reintegrării sociale a specialiştilor.
Formarea profesională continuă se face prin:
Calificare - dobîndirea unui ansamblu de competenţe profesionale care permit persoanei
interesate să desfăşoare activităţi specifice unei ocupaţii sau profesii;
Perfecţionare – dezvoltarea competenţelor profesionale în cadrul aceleiaşi calificări;
Specializare – obţinerea de cunoştinţe şi deprinderi într-o arie restrînsă din sfera de
cuprindere a unei ocupaţii;
Obţinerea unei calificări suplimentare – însuşirea cunoştinţelor speciale şi obţinerea
competenţelor specifice unei noi ocupaţii sau profesii înrudite cu cea precedentă;
Recalificare – obţinerea de competenţe necesare unei noi ocupaţii sau profesii, deferită
de cea dobîndită anterior.
Formarea profesională continuă se realizează în instituţii educaţionale de formare
profesională continuă specializate şi în alte tipuri de instituţii de învăţămînt de stat ori privat,
care sînt supuse acreditării academice sau care activează în bază de licenţă şi sînt abilitate
pentru această activitate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Formele de formare profesională continuă sînt:
cursuri organizate de angajatori în cadrul unităţii proprii sau de instituţiile specializate
în formarea profesională;
cursuri şi programe de perfecţionare sau recalificare;
stagii de practică şi specializări în unităţi din ţară sau din străinătate;
seminare, conferinţe, mese rotunde, ateliere;
cursuri de formare continuă la distanţă;
alte forme prevăzute de lege.
Periodicitatea formării profesionale continue a angajaţilor este determinată de
întreprinderea care oferă locul de muncă, dar nu mai rar decît o dată în patru ani.
Formarea profesională continuă se realizează în baza programelor speciale, elaborate şi
aplicate de instituţiile cu activitate în domeniu, utilizîndu-se metode interactive cu accent pe
demersurile multimedia: formare prin corespondenţă, formare la distanţă, conferinţe video,
instruire asistată de calculator şi altele.
Sistemul naţional de formare profesională continuă reprezintă totalitatea organelor,
organizaţiilor, instituţiilor, a căror activitate este orientată spre formarea profesională
continuă. În scopul realizării obiectivelor formării profesionale continue, subiecţii sistemului
conlucrează între ei şi, în limitele competenţelor lor, exercită funcţiile ce ţin de instruirea
permanentă.
5
2. Structura organizatorică a sistemului formării/dezvoltării
profesionale a personalului didactic la nivelul instituţiei
şcolare
6
normative, ordinelor, dispoziilor şi instrucţiunilor emise de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei,
deciziilor administraţiei judeţene.
Direcţia Judeţeană este subordonată Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei, în plan ştiinţifico
– didactic.
Direcţia judeţeană conform Regulamentului :
- asigură perfecţionarea continuă a procesului educaţional, desfăşoară activităţi
educative şi sportive;
- organizează, îndrumă şi sprijină activitatea de perfecţionare a cadrelor didactice, a
cadrelor responsabile de lucrul cu tineretul, studiază, generalizează şi promovează experienţa
pedagogică avansată, stimulează activitatea de cercetare ştiinţifică a cadrelor didactice,
elaborează instrucţiuni cu caracter metodic pentru instituţiile din subordine;
- coordonează activitatea centrului metodic;
- asigură cadrele didactice cu informaţie ştiinţifică de specialitate, proiectează şi
desfăşoară consfătuiri, seminare, conferinţe, simpozioane, spartachiade, sondaje sociologice
în problemele tineretului.
Organele administrative şi consultative în cadrul Direcţiei Judeţene sunt: Consiliul de
Administraţie şi Consiliul Consultativ al Direcţiei Generale Judeţene de Învăţămînt.
Consiliul de Administraţie coordonează întreaga activitate a Direcţiei Judeţene şi
exercită următoarele atribuţii:
- analizează activitatea de pregătire, perfecţionare şi atestare a cadrelor didactice şi
întreprinde măsuri în vederea îmbunătăţirii ei;
- analizează eficienţa procesului educaţional din instituţiile de învăţămînt din
subordine.
Pe lîngă Direcţia Generală Judeţeană funcţionează serviciile:
- Centrul metodic
- Comisia metico – psiho – pedagogică
În cadrul DGÎTS activează secţia inspectare şi evaluare şi centrul metodic. Secţia
inspectare şi evaluare este dirijată de şeful secţiei respective, concomitent fiind şi şef adjunct
al direcţiei generale, avînd în subordine inspectori şcolari.
Obiectivele activităţii Centrului metodic constau în dirijarea optimală şi eficientă a a
activităţii metodico – ştiinţifice a cadrelor didactice, dirijarea activităţilor şi formelor de
formare continuă a acestora, asigurarea didactică a activităţilor în contextul experimentării
aspectelor reformatoare ale sistemului educaţional, racodarea activităţilor cu cadrele didactice
la cerinţele de ultimă oră, tendinţa permanentă în satisfacerea nevoilor metodologice ale
cadrelor didactice, evaluarea activităţii didactice, asigurarea didactică şi metodică a procesului
de atestare a cadrelor didactice etc.
Activităţile de formare/dezvolare profesională continuă a personalului didactic la nivel
de unitate şcolară sînt reflectate în planurile complexe de activitate ale Direcţiilor Generale
Educaţie, Tineret şi Sport.
Formarea/dezvoltarea profesională a personalului didactic la nivel de unitate şcolară
este reglementată de proiectul instituţional de dezvoltare a unităţii şcolare, proiectarea căruia
se axează pe dezvoltarea următoarelor domenii funcţionale:
- dezvoltarea curriculară;
- dezvoltarea resurselor umane;
- atragerea resurselor financiare şi dezvoltarea bazei materiale;
- dezvoltarea relaţiilor comunitare.
7
Problemele formării/dezvoltării profesionale continuă a personalului didactic la nivel de
unitate şcolară sînt discutate în cadrul şedinţelor Consiliului Profesoral, Consiliului
metodic, şedinţelor Catedrelor metodice.
8
managerilor şcolari în domeniu vizat, b) evaluarea eficienţei unităţilor de învăţămînt, c)
comunicarea - schimb de informaţie şi experienţă în domenii specifice de activitate, e)
reglarea sistemului şi a procesului de instruire şi educaţie în instituţiile de învăţămînt,
perfecţionarea măiestriei pedagogice, dezvoltarea carierei profesionale a subordonaţilor.
În obiectivele cerinţelor tactice care revin activităţii inspectorului şcolar se înscriu:
consultarea şi perfecţionarea permanentă a experienţei profesionale raportată la experienţa
inovatoare reproductivă mondială şi naţională cu tendinţe de inovaţii proprii originale,
specifice instituţiilor de învăţămînt conduse, explorarea impactului profesional şcolar intern şi
extern, adaptat la condiţii specifice de muncă, stabilirea şi determinarea priorităţilor pentru
proiectare, implementare, realizare, obţinerea rezultatelor aşteptate, elaborarea programelor şi
acţiunilor concrete în vederea atingerii scopurilor şi obiectivelor stabilite pentru unităţile de
învăţămînt pe care le conduce, selectarea, în măsura posibilităţilor, a soluţiilor originale şi
creative pentru problemele apărute, promovarea experienţei pozitive de alternativă, stabilirea
procedurilor concrete şi a indicatorilor de performanţă pentru realizare, urmărire şi evaluare.
Regulamentul – tip indică că metodistul are obligaţiunea de a asigura metodologic
organizarea procesului educaţional la disciplina/disciplinele şcolare respective, de a presta
activitatea de consiliere metodică, de a elabora banca de idei metodice la
disciplina/disciplinele şcolare respective, de a organiza activitatea de studiere şi propagare a
experienţei pedagogice inovatoare, de a elabora buletinul metodic la disciplina/disciplinele
şcolare respective, de a dirija activitatea metodică a Comisiei de Atestare a Cadrelor Didactice
şi celor Manageriale, de a coordona activitatea de formare continuă a cadrelor didactice, de a
întocmi rapoarte despre activitatea metodică la disciplină/disciplinele şcolare respective.
La nivelul unităţilor şcolare formarea/dezvoltaea profesională continuă este asigurată
de către directorul unităţii şcolare, directorii – adjuncţi, şefii catedrelor metodice.
Potrivit Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea liceelor:
Directorul, monitorizează prin asistenţe la ore calitatea procesului educaţional.
Directorul-adjunct: efectuează activităţi de evaluare a cadrelor didactice, coordonează
activitatea catedrelor metodice, coordonează activitatea de formare continuă a personalului
didactic valorificînd forme şi activităţi de formare continuă.
Personalul didactic participă la activităţile de formare continuă în liceu şi în afara lui.
9
- cunoaşterea mediului social şi ambianţei prin: favorizarea relaţiilor cu comunitatea
educativă locală (familie, agenţi economici etc.), apropierea şcolii de mediul social
(economic, politic, cultural),adaptarea la schimbarea socială (culturală, politică,
economică).”(4, pag 183)
În scopul de a diagnostica eficienţa structurilor instituţionale existente a
formării/dezvoltării profesionale a personalului didactic din instituţiile şcolare din Republica
Moldova a fost aplicat un chestionar pe un eşantion 29 manageri de unităţi şcolare aflaţi la
cursurile de formare continuă din cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei.
Managerilor de unităţi şcolare li s-a propus un chestionar de identificare a ierarhiei
condiţiilor din şcoală şi de diagnosticare a acestora cu referire la: dezvoltarea personalului,
gradul de implicare/participare, schimbările de rol, schimbări de relaţii, stabilirea
obiectivelor dezvoltării unităţii şcolare.
Rezultatele sondajului demonstrează următoarele: nivelul dezvoltării personalului este
apreciat scăzut doar în 5 unităţi şcolare (17,2 %) din 29 unităţi şcolare, în 6 unităţi şcolare
(20,7%) acesta fiind suficient. Faptul că în 14 unităţi şcolare (48,3%) este apreciat
satisfăcător, iar în 4 şcoli (13,8%) înalt demonstrează faptul, că în majoritatea unităţilor
şcolare sunt create structuri instituţionale adecvate cu privire la dezvoltarea personalului.
Dezvoltarea personalului
17.2% 13.8%
Înalt
20.7% Suficient
Satisfîăcător
Scăzut
48.3%
Tot odată putem menţiona, că la nivel de unitate şcolară sunt insuficient dezvoltate
mecanizmele/procedurile care asigură o bună corespundere între politica de dezvoltare a
personalului şi necesităţile reale a personalului.
Marea majoritate din respondenţi – 44,8% respondenţi consideră această componentă
satisfăcătoare, 17,2 % respondenţi - scăzută, şi doar 24,2% respondenţi - suficientă, 13,8%
respondenţi - înaltă.
10
Implicare/Participare
17.2%13.8% Înalt
Suficient
24.2%
Satisfăcător
44.8% Scăzut
Rolurile
Înalt
6,9%
10,3%
Suficient
17,3%
Satisfăcător
Scăzut
65,5%
11
Relaţiile
3,4%
34,5% Înalt
Suficient
48,3%
Satisfăcător
Scăzut
13,8%
13.8%17.2%
Înalt
Suficient
13.8%
Satisfăcător
Scăzut
55.2%
12
- crearea şi susţinerea unui cadru constructiv de lucru în colectiv pentru împărtăşirea
cunoştinţelor şi abilităţilor atît la nivel de instituţie, cît şi între diverse instituţii;
- informarea cu privire la cursurile de perfecţionare din exterior;
- stabilirea zilelor de training pentru colectiv, evaluarea relevanţei şi eficacităţii
acestora;
- includerea la bugetul şcolii a cheltuielilor pentru dezvoltarea personalului.
3. Perfecţionarea trebuie să fie axată pe optimizarea activităţii de predare-învăţare-
evaluare.
Profesorii trebuie să-şi dezvolte continuu abilităţile, în special atunci cînd îşi asumă mai
multe responsabilităţi.
4.Şcoala ar trebui organizată astfel încît să faciliteze creşterea profesională continuă
a cadrelor didactice.
Organizarea instituţiei ar trebui privită ca un context favorabil pentru dezvoltarea
profesională. Organizarea instituţiei va influenţa modul în care vor interacţiona cadrele
didactice, cu cine vor colabora şi cît timp vor dedica activităţilor în comun. Astfel, cultura
organizaţională a şcolii are o influenţă directă sau indirectă asupra măsurii în care colectivul
îşi împărtăşeşte ideile, succesele şi insuccesele.
13
- suportul acordat profesorilor de a îmbina formarea directă, faţă-în-faţă realizată în
mod centralizat, fie în instituţii de formare, fie în cenrele metodice raionale, cu autoformarea
aistată şi monitorizarea (realizată direct în instituţia şcolară unde predă profesorul);
- suportul acordat profesorilor de a reflecta în legătură cu propriile practici la clasă şi de
a trece treptat de la predarea de informaţii şi cunoştinţe la faciltarea învăţării;
- sprijinirea profesorilor în operaţia de asigurare a relaţiei dintre curriculum,
experienţele individuale ale elevilor şi condiţiile favorizante/defavorizante ale mediului rural;
- promovarea gîndirii critice, a învăţării participative şi a învăţării cooperative;
- facilitarea procesului de conceptualizare de către profesori a propriilor experienţe de
folosire şi împărtăşire a bunelor experienţe/exemple, de folosire a strategiilor de autoformare.
La nivelul direcţiilor generale educaţie, tineret şi sport funcţionează diferite cluburi în
cadrul cărora sunt discutate diverse probleme ale formării continue a cadrelor didactice.
De exemplu în cadrul Direcţiei Generale Educaţie, Tineret şi Sport a Consiliului
Municipal Chişinău funcţionează : (clubul managerilor, clubul directorului – adjunct, clubul
tînărului specialist, clubul inovatorilor).
În rîndurile de mai jos sunt prezentate subiectele abordate în cadrul cluburilor
nominalizate mai sus:
I.Clubul managerilor.
Subiecte propuse spre discuţie în cadrul clubului:
1. Elaborarea curriculumului la nivel de instituţie şcolară;
2. Racordarea activităţii manageriale la legislaţia muncii în vigoare;
3. Admiterea în liceu clasic – ce model putem propune?
4. Proiectarea strategică a dezvoltării unităţii şcolare;
5. Managementul curriculum-ului educaţiei şi instruirii copiilor de vîrstă preşcolară;
6. Ce evaluăm în clasele gimnaziale şi în clasele liceale;
7. Educaţia globală – modă sau imperativ al timpului;
8. Managementul cunoştinţelor şi realizarea lui.
Forma: proiecte, mese rotunde, discuţie panel, seminar, training, experţi independenţi
Actori: managerii instituţiilor de învăţămînt preuniversitar, directorii – adjuncţi educaţie
Finalităţi: model de lecţie( recomandări metodice), articol în revistă
14
11. 10. Integrarea profesională a tînărului specialist în corpul didactic;
12. Programa instituţională de formare continuă.
Forma: proiecte, mese rotunde, discuţie panel, seminar, training
Actori: Managerii instituţiilor de învăţămînt preuniversitar, directorii – adjuncţi educaţie
Finalităţi: model de lecţie (recomandări metodice), modele de structură a proiectului de
dezvoltare instituţională, articol în revistă, programă instituţională de formare continuă.
IV.Clubul inovatorilor
Subiecte propuse spre discuţie în cadrul clubului:
1. Tehnici de evaluare a cadrului didactic bazat pe standardele educaţionale;
2. Metode de dezvoltare a creativităţii copiilor în centrele de creaţie tehnică;
3. Măiestria didactică în promovarea valorilor naţionale la elevi prin intermediul artei
coregrafice;
4. Planificarea, selectarea şi disponibilizarea personalului;
5. Tehnologii eficiente de evaluare a obiectivelor curriculumului la decizia şcolii;
6. Aspecte ale propagării experienţei avansate la compartimentul educaţie;
7. Obiceiurile şi tradiţiile populare din cadrul sărbătorilor de primăvară;
8. Arta teatrală – mijloc de dezvoltare a potenţialului creativ al elevilor claselor
primare;
9. Managementul organizatoric al activităţii educative;
10. Managementul timpului experienţei avansate;
11. Experienţa avansată în managementul educaţional.
15
Forma: seminar, training, experţi independenţi, masă rotundă.
Actori: manageri metodişti, cadre didactice din instituţiile extraşcolare, conducătorii
colectivelor coregrafice, manageri, profesori şcolari, directori – adjuncţi educaţie,
conducătorii formaţiilor folclorice, conducătorii colectivelor teatrale, diriginţii de clasă,
manageri şcolari.
Finalităţi: recomandări metodice.
Concluzii:
Analiza datelor chestionarului evedenţiază următoarele:
- în majoritatea unităţilor şcolare sunt create structuri instituţionale adecvate cu privire
la dezvoltarea personalului;
- la nivel de unitate şcolară sunt insuficient dezvoltate mecanizmele/procedurile care
asigură o bună corespundere între politica de dezvoltare a personalului şi necesităţile reale ale
personalului;
- constatăm o situaţie contradictorie vizavi de colaborarea între cadrele didactice în
perspectiva dezvoltării profesionale. Cadrele didactice nu se susţin reciproc în activităţile de
dezvoltare a personalului;
- unităţile şcolare în majoritatea cazurilor promovează politica de aplicare a
experienţei personalului pentru a orienta deciziile legate de dezvoltarea unităţilor şcolare.
16
1. Organizarea demersului didactic;
2. Gestionarea progreselor elevilor;
3. Promovarea unei învăţări diferenţiate;
4. Implicarea elevilor în procesul deiczional;
5. Munca în echipă;
6. Participarea la conducerea şcolii;
7. Informarea şi implicarea părinţilor;
8. Utilizarea noilor tehnologii;
9. Implicarea în sarcinile şi dilemele etice ale profesiei;
10. Gestionarea propriei formări continue.
În rîndurile de mai jos sunt prezentate competenţele de referinţă corelate cu
competenţele specifice formării continue: [Perrenoud Ph, 1997]:
În Anglia cadrelor didactice cărora li s-a acordat Statutul de Profesor Calificat trebuie să
susţină cadrul profesional al Consiliului General al Învăţământului (General Teaching
Council) demonstrînd:
valori profesionale manifeste în : respectarea condiţiilor sociale, culturale, lingvistice,
religioase şi etnice ale elevilor, demonstrînd şi promovînd valori, atitudini şi comportamente
pozitive, comunicînd eficient cu părinţii şi tutorii acestora, respectînd drepturile şi îndatoririle
elevilor, capabili de a-şi asuma o responsabilitate crescîndă pentru propria lor dezvoltare
profesională;
cunoştinţe de specialitate manifeste în : stăpînirea materiei din cadrul disciplinelor
predate, înţelegerea responsabilităţii pe care o au în conformitate cu nevoile educaţionale
speciale, aplicarea unui sistem de strategii pentru promovarea şi stabilirea mediilor de
învăţare cu scopuri bine determinate, promovarea examenelor de numeraţie, scris, citit şi ICT
pentru Statutul Profesorului Calificat;
activtatea la nivelul clasei de elevi : elaborarea obiectivelor lecţiei pornind de la
contingentul elevilor din clasă, evidenţa sistematică a reuşitei elevilor, standardele de
evaluare existente.
Procesului de predare este organizat în aşa fel, încît să fie eficient, luînd în consideraţie
interesele elevilor, fiind axat pe echipele de predare mixte a personalului didactic.
monitorizare şi evaluare : utilizarea adecvată a unor strategii de monitorizare şi
evaluare în perspectiva evaluarii progresului elevilor vizavi de obiectivele proiectate,
motivarea elevilor de a reflecta asupra propriei performanţe, evaluarea progresului elevilor
cu acurateţe şi exactitate, folosind descriptorii din cadrul Curriculumul Naţional, criteriile
calificativelor naţionale, cerinţele Comitetului de Atestare (Awarding Bordies).
managementul clasei : relaţii de succes, centrate pe predare şi învăţare. Stabilirea
unui mediu de învăţare în care elevii sunt trataţi ca beneficiari ultimi ai ofertei educaţionale.
În Scoţia evaluarea cadrelor didactice se bazează pe următoarele competenţe:
competenţe în legătură cu sala de clasă: motivarea şi susţinerea intereselor tuturor
elevilor din clasă, utilizarea unei game de strategii de predare interactive şi folosirea temei
18
pentru acasă pentru extinderea lucrul în clasă, selectarea strategiilor potrivite cu materia,
subiectul în discuţie şi nevoile elevilor, utilizarea într-o manieră creatoare şi într-un număr de
situaţii diferite de învăţare şi predare a unui număr variat de resurse, inclusiv ICT.
Organizarea şi administrarea clasei : crearea şi menţinerea unui mediu de învăţare
stimulativ şi cu scop bine determinat pentru toţi elevii.
Evaluarea : înţelegerea principiilor de evaluare şi a diferitor forme de evaluare ce pot
fi folosite, evaluarea realizărilor elevilor în raport cu standardele naţionale definite,
monitorizarea, evaluarea, înregistrarea nevoilor şi progreselor elevilor, oferirea elevilor unui
feedback, scris şi oral, constructiv, privind progresele lor.
Competenţe în legătură cu şcoala şi cu sistemul de educaţie : organizarea
management-ul şcolilor, management-ul resurselor umane, politicilor şcolare, asigurarea
calităţii în şcoli, dezvoltarea profesională a personalului didactic, lucrul consiliilor de
administraţie a şcolilor cu părinţii, promovarea relaţiilor pozitive între cadrele didactice, elevi
şi părinţi, demonstrarea înţelegerii a curriculum-ului informal al şcolii, demonstrarea
înţelegerii orientărilor generale de dezvoltare locală, naţională şi internaţională privind
protecţia copilului şi rolurile şi responsabilităţile profesorilor în această arie.
Valorile, atributele şi abilităţile esenţiale ale profesionalismului : promovarea
reuşitei elevilor în colaborare cu colegii, părinţii şi alţi membri ai comunităţii, promovarea
bunăstării morale şi spirituale a elevilor, autoevaluarea calităţii propriei predări pentru
dezvoltarea profesională, demonstrarea abilităţilor asociate cu analizarea situaţiilor de
problemă, elaborarea soluţiilor şi emiterea judecăţilor în luarea deciziilor, dezvoltarea
deprinderilor interpersonale eficiente, şi abilitatea de a le dezvolta în continuare, pentru a
răspunde adecvat în relaţiile cu elevii, colegii, alţi profesionişti, părinţi şi membri ai
comunităţii, demonstrarea angajamentului pentru a realiza o dezvoltare profesională continuă.
În SUA Standardele Consiliului Naţional pentru Standarde Profesionale în Învăţământ
se axează pe următoarele principii:
Profesorii perfecţi tind să orienteze procesul de predare-învăţare-evaluare accesibil
tuturor elevilor. La fel de important, se apreciază respectul de sine, motivaţia, simţul
răspunderii civice a elevilor şi respectul pentru individ, cultură, religie şi diferenţe sociale;
Profesorii stăpînesc cunoştinţele de specialitate din cadrul disciplinei predate, precum
şi strategiile predării acestor discipline;
Profesorii sunt responsabili de organizarea şi monitorizarea învăţării elevilor.
Profesorii ştiu a asigura un mediu de învăţare oportun. Ei înţeleg cum să-i motiveze pe elevi
să înveţe.
Profesorii desăvârşiţi pot să evalueze progresul individual al elevilor precum şi
progresul clasei ca un întreg. Profesorii îşi dezvoltă profesionalismul pe baza experienţei.
Profesorii sunt membrii comunităţilor de învăţare.
19
sprijină colegii în probleme de conducere şi oferă cunoştinţe experte;
asigură sprijin şi îndrumare pentru colegii care au probleme în munca la catedră;
demonstrează comportament etic şi responsabilitate;
îşi modelează comportamentul etic în conformitate cu codurile de etică profesională şi
comportament etic şi cu politicile şcolii;
încurajează exprimarea diferitelor valori şi idei;
încurajează şi ajută colegii pentru a identifica nevoile de dezvoltare profesională;
contribuie la activităţile de dezvoltare profesională a colegilor;
utilizează tehnologii moderne de instruire.
20
cadrelor didactice şi cooperarea globală. O cale pentru autoinstruirea permanentă,
Barcelona, 28 august – 2 septembrie 2000.)
Pe parcursul acestor dezbateri a fost criticat modelul tradiţional conform căruia viitorul
pedagog era doar informat în domeniu şi despre ştiinţele educaţiei, în loc să i se ofere
posibilitatea de a achiziţiona abilităţi profesionale aplicabile, inovatoare şi relevante pentru
procesul de predare-învăţare-evaluare.
În Slovenia, Ministerul Educaţiei si Sportului şi-a declarat intenţia de a elabora
standarde similare încă din 1996.
În Ungaria, s-a făcut încercarea de a stabili centralizat standardele de pregatire
(formare) a profesorilor.
În Polonia, unde, în cadrul reformelor educaţionale radicale, a fost iniţiată o discuţie
privind rigorile faţă de un model al profesorului modern. Sunt in curs de elaborare
Standardele pentru pregătirea cadrelor didactice. [Janowski, A. 1998-1999, apud Kotasek,
Jirii, 2005]
În Cehia, aspectul-cheie al reformării la nivel de conţinuturi a pregătirii cadrelor
didactice îl constituie orientarea spre instruirea centrată pe elev. Renovarea curriculumului
instituţiilor pedagogice a avut drept rezultat recunoaşterea si valorificarea a următoarelor
aspecte: instruirea prin cooperare, diferenţierea, individualizarea, formarea abilităţilor de
comunicare, stimularea creativităţii, motivarea, integrarea copiilor cu deficienţe, relaţia
profesor-elev, diagnosticarea pedagogică etc.
Şi in cazul Slovaciei, elementele de bază, care ar urma să fie realizate în cadrul
reformării sistemului de pregatire a cadrelor didactice, reprezintă aspectele-cheie abordate în
documentele de politică educaţională: "Pentru a îmbunătăţi calitatea pregătirii cadrelor
didactice este necesar să se pună accentul pe dezvoltarea abilităţilor de predare-învăţare-
evaluare a viitorilor profesori şi să se stabilească limite clare îndelungatei predilecţii a
formatorilor pentru prelegerile teoretice generale.
În România în lucrarea Standarde profesionale pentru profesia didactică [Gliga Lucia
(Coord.), 2002, p. 75] competenţele specifice profesiei didactice şi calităţile unui profesor
competent sunt exprimate în următoarea serie de principii:
PRINCIPIUL I
Cadrul didactic este un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii disciplinei pe
care o predă
Cadrul didactic stăpîneşte cunoştinţele şi metodologia specialităţii predate.
Cadrul didactic are o înţelegere profundă a disciplinei pe care o predă, a organizării
logice şi a evoluţiei acesteia, a legăturii cu alte discipline şi cu lumea reală.
Cadrul didactic are capacitatea de a prelucra, structura şi a face accesibile cunoştinţele
transmise, de a forma abilităţi specifice domeniului ţinînd seama de particularităţile de vârstă
individuală şi de grup ale elevilor.
Cadrul didactic valorifică potenţialul educativ al disciplinei, stimulînd participarea
activă şi implicarea afectivă a elevului în procesul învăţării.
Cadrul didactic proiectează şi aplică strategii didactice eficace şi atractive în raport cu
scopul şi conţinuturile propuse.
Cadrul didactic concepe şi utilizează multiple forme şi tipuri de evaluare a realizărilor
elevilor, punînd accent pe evaluarea formativă şi pe autoevaluare.
În procesul de organizare a situaţiilor de predare-învăţare-evaluare, cadrul didactic
colaborează permanent cu ceilalţi colegi favorizând şi valorizând activitatea în echipă.
21
PRINCIPIUL II
Cadrul didactic cunoaşte elevul şi îl asistă în propria dezvoltare
Cadrul didactic foloseşte instrumente eficiente de cunoaştere a personalităţii elevului
precum şi a influenţelor mediului şcolar, familial şi social asupra dezvoltării sale.
Cadrul didactic îşi fundamentează proiectarea/reproiectarea activităţii pe rezultatele
obţinute prin demersul cunoaşterii elevilor.
Cadrul didactic selectează şi face accesibile cunoştinţele specifice disciplinei predate în
funcţie de capacităţile de învăţare, nevoile şi aspiraţiile/interesele elevilor.
Cadrul didactic dezvoltă capacitatea elevilor de a fi autonomi, de a deveni subiecţi ai
propriei dezvoltări prin:
- implicare în propria formare;
- sprijinire în folosirea unor surse şi mijloace diverse de informare;
- crearea abilităţilor de a lua decizii;
- responsabilizare şi motivare;
- dezvoltarea capacităţii de a rezolva probleme;
- încurajarea spiritului de iniţiativă şi a creativităţii;
- facilitarea colaborării şi comunicării între elevi.
Cadrul didactic organizează activităţi individualizate prin care elevul devine conştient
de potenţialul, aspiraţiile, interesele şi nevoile sale.
Cadrul didactic manifestă disponibilitate în a recunoaşte şi a pune în valoare aspectele
pozitive ale eforturilor şi rezultatelor elevilor, îi sprijină în eforturile lor şi le insuflă încredere
în forţele proprii.
PRINCIPIUL III
Cadrul didactic este membru activ al comunităţii
Cadrul didactic colaborează cu membrii comunităţii şcolare (în catedră, în Consiliul
Profesoral al clasei, în Consiliul Profesoral şi de Administraţie, cu personalul didactic auxiliar
şi administrativ, etc.).
Cadrul didactic identifică şi foloseşte modalităţi eficiente de implicare a familiei în viaţa
şcolii şi în dezvoltarea elevului.
Cadrul didactic cunoaşte resursele umane şi materiale ale comunităţii şi le valorifică în
beneficiul şcolii.
Cadrul didactic implică factorii de decizie (Primăria, Consiliul Local) şi de influenţă
(Biserica, Poliţia, cadrele medicale, mas-media) în procesul educaţional.
Cadrul didactic implică elevii în acţiuni în folosul comunităţii (protecţia mediului,
activităţi umanitare, culturale, sportive, etc.)
Cadrul didactic desfăşoară activităţi de integrare în comunitate a minorităţilor (etnice,
sociale, religioase, etc.)
Cadrul didactic se implică în rezolvarea problemelor comunităţii promovând valori
morale şi civice.
PRINCIPIUL IV
Cadrul didactic are o atitudine reflexivă
Cadrul didactic este conştient că activitatea didactică înseamnă şi perfecţionare
continuă. El se preocupă permanent de identificarea acelor aspecte ale activităţii sale care
necesită ameliorări. În consecinţă, el este interesat să se perfecţioneze continuu, să înveţe din
22
experienţa sa şi a altora; găseşte căi şi mijloace de reproiectare şi optimizare a propriei
activităţi.
Cadrul didactic reflexiv îşi îmbunătăţeşte continuu competenţele personale.
PRINCIPIUL V
Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanţă cu idealul
educaţional
Cadrul didactic recunoaşte, utilizează şi promovează valori social-umane, moral-civice,
cognitive, culturale şi spirituale.
Cadrul didactic oferă şanse egale pentru integrarea şcolară şi socială a tuturor elevilor.
Cadrul didactic dezvoltă comunicarea, cooperarea şi competiţia în cadrul grupului de
elevi pe fondul existenţei încrederii, respectului reciproc şi al gîndirii pozitive.
În demersul educaţional cadrul didactic adoptă idei şi atitudini democratice.
Cadrul didactic contribuie la educaţia pentru o viaţă de calitate a individului şi a
colectivităţii.
În activitatea cu elevii, cadrul didactic probează calităţi umane, profesionale şi etice.
Ele sunt însoţite de următoarele standarde profesionale [Gliga Lucia (Coord.), 2002, p.
78-87] :
1. Învăţătorul cunoaşte particularităţile de vîrstă, individuale şi ale grupului de
apartenenţă şi le valorifică în proiectarea, organizarea procesului de predare-învăţare-
evaluare.
2. Învăţătorul are o temeinică pregătire profesională: cunoaşte şi utilizează conţinutul
disciplinelor predate în perspectivă curriculară şi didactica acestora, dovedeşte aptitudini
necesare predării tuturor disciplinelor.
3. Învăţătorul creează în grupul de copii un climat afectiv pozitiv caracterizat prin:
încredere, acceptare, toleranţă, dorinţă de învăţare.
4. Învăţătorul utilizează, creează resurse materiale şi implică resursele umane în
activitatea sa (colegi, părinţi, membri ai comunităţii locale).
5. Învăţătorul realizează demersul didactic în aşa fel încât toţi elevii şi fiecare în parte
să-şi dezvolte propriile capacităţi, şi aptitudini.
6. Învăţătorul face legături intra-, inter-, şi transdisciplinare, promovînd aplicarea lor în
contexte reale.
7. Învăţătorul foloseşte strategii de evaluare care motivează şi stimulează elevii în
învăţare, îi ajută să se cunoască, să se autoevalueze, încurajînd progresul fiecărui elev.
8. Învăţătorul colaborează cu membrii comunităţii şcolare şi cu familiile elevilor pentru
atingerea obiectivelor educaţionale.
9. Învăţătorul îşi analizează critic-constructiv experienţa sa în vederea ameliorării
activităţii viitoare.
10. Învăţătorul arată prin tot ceea ce face că respectă şi răspunde nevoilor de dezvoltare
individuală a copiilor, promovînd un sistem de valori culturale, morale şi civice.
Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare (COSA) oferă descrierea
standardului ocupaţiei de învăţător astfel [apud Gliga Lucia (Coord.), 2002, p. 15-16]:
Comunicare
- comunicarea interpersonală elev – profesor;
- comunicarea între cadre didactice.
Relaţia familie – şcoală – societate
23
- menţinerea relaţiei familie – unitate şcolară;
- implicarea familiei în activităţile formativ – educative;
- coordonarea activităţilor extraşcolare.
Curriculum
- programarea activităţii de învăţare;
- elaborarea proiectului didactic;
- asigurarea cu material didactic.
Formarea elevilor
- organizarea şi amenajarea spaţiului de învăţare pentru ciclul primar;
- dezvoltarea comportamentului social;
- formarea instrumentelor fundamentale de comunicare;
- dezvoltarea aptitudinilor de comunicare;
- dezvoltarea capacităţii de învăţare;
- dezvoltarea capacităţii de gîndire exactă;
- dezvoltarea condiţiei fizice;
- instruirea în ştiinţe generale;
- dezvoltarea simţului artistic;
- formarea deprinderilor practice.
Evaluare
- evaluarea rezultatelor şcolare;
- elaborarea instrumentelor de evaluare;
- înregistrarea rezultatelor şcolare;
- aprecierea rezultatelor şcolare.
Dezvoltarea profesională
- dezvoltarea profesională
Direcţia pentru formare iniţială şi continuă a personalului didactic din MEC, România,
a afişat în cursul anului 2003 pe site-ul ministerului, www.edu.ro, următoarele standarde
profesionale pentru institutori:
COMPETENŢE ŞI CATEGORII DE ACTIVITĂŢI
- INSTITUTOR -
Competenţe generale Competenţe specifice Categorii de activităţi
I. a) Utilizarea adecvată a 1) Cunoaşterea şi selectarea
I. Proiectarea, cunoştinţelor de metodică a unităţilor de conţinut specific;
organizarea, predării disciplinei pentru 2) Proiectarea activităţii de
desfăşurarea şi întocmirea planificării învăţare şi evaluare pentru durate
evaluarea activităţilor calendaristice; medii şi mari;
didactice b) Selectarea şi prelucrarea 3)Elaborarea proiectului didactic;
conţinutului în vederea 4) Asigurarea şi utilizarea
accesibilizării informaţiei; adecvată a materialelor şi
c) Proiectarea activităţilor auxiliarelor didactice şi
unei unităţi de învăţare; integrarea acestora în procesul de
d) Utilizarea optimă a învăţare;
factorilor spaţio-temporali, 5)Elaborarea instrumentelor de
24
în vederea eficientizării evaluare;
procesului instructiv- 6) Aprecierea şi evaluarea
educativ; rezultatelor şcolare;
e) Proiectarea evaluării 7) Consemnarea rezultatelor
cunoştinţelor,competenţelor şcolare;
elevilor; 8) Organizarea altor factori care
f) Adoptarea de strategii influenţează învăţarea în funcţie
adecvate de evaluare a de tipul de lecţie sau activitate
elevilor şi a clasei; didactică desfăşurată;
g) Proiectarea, conducerea 9) Dezvoltarea de curriculum la
şi evaluarea procesului decizia şcolii;
instructiv-educativ;
II. Comunicarea a) Stăpînirea conceptelor şi 1) Comunicarea institutor – elev;
didactică / pedagogică / teoriilor moderne de 2) Comunicarea institutor – clasă
educaţională comunicare: orizontală / / colective / grup de elevi;
verticală; complexă; totală; 3) Comunicarea între cadrele
multiplă; diversificată şi didactice;
specifică; 4) Relaţia cu părinţii /
b) Documentarea şi comunitatea.
informarea permanentă din
diferite surse clasice şi
moderne;
c) Proiectarea, conducerea
şi realizarea procesului
instructiv-educativ, ca act
de comunicare;
d) Capacitatea de a
diagnostica aşteptările şi
interesele familiei;
e)Valorificarea
metacomunicării în
optimizarea relaţiilor între
cadrele didactice;
f) Realizarea unor proiecte
în colaborare cu părinţii,
comunitatea locală;
25
III.Dezvoltarea, a) Stăpînirea conceptelor şi 1) Însuşirea tehnicilor de învăţare
consolidarea şi teoriilor moderne privind eficientă;
perfecţionarea formarea schemelor de 2) Asigurarea însuşirii tehnicilor
deprinderilor acţiune şi a capacităţilor de de muncă intelectuale în cadrul
capacităţilor cognitive şi cunoaştere; ştiinţelor generale;
motrice b) Stăpînirea conceptelor şi 3) Facilitarea asimilării limbilor
teoriilor moderne în teoria străine;
informaţiei; 4) Dezvoltarea fizică
c) Selectarea metodelor armonioasă;
optime în vederea formării 5) Formarea deprinderilor
gîndirii critice şi practice;
deprinderilor practice; 6) Aplicarea, implementarea,
d) Selectarea metodelor utilizarea modelelor de acţiune
optime în vederea formării socioprofesională;
gîndirii tehnice / simţului
IV. Stimularea artistic 1) Dezvoltarea simţului artistic /
creativităţii şi a învăţării estetic;
e) Manifestarea unei
de tip formativ 2) Dezvoltarea simţului tehnic;
conduite psihopedagogice
creative, stimulative, 3)Dezvoltarea simţului social /
motivaţionale civic;
4) Dezvoltarea simţului ludic ca
suport al învăţării
V. Implicarea în 1)Conceperea şi monitorizarea
activităţile activităţilor extracurriculare şi
extracurriculare şi extraşcolare;
extraşcolare 2) Şcoala partener al familiei
VI. Consiliere, orientare a)Înţelegerea mecanismului 1) Dezvoltarea capacităţii de
sociopsihopedagogică a de formare a trăsăturilor identificare a înclinaţiilor /
elevilor psihomorale şi adoptarea aptitudinilor particulare;
metodelor şi tehnicilor de 2)Asigurarea evoluţiei şcolare
cunoaştere şi activizare a individualizate / diferenţiate /
elevilor; personalizate;
b)Proiectarea şi organizarea 3)Formarea comportamentului
activităţilor instructiv- psihomoral;
educative în colaborare cu 4)Formarea comportamentului
comunitatea; social;
c) Responsabilizarea pentru 5)Formarea comportamentului
rolul social asumat; interpersonal / autonomiei în
d) Elaborarea de strategii activitate.
eficiente ale parteneriatului
şcoală-familie;
e)Formarea unei mentalităţi
profesioniste.
VII. Stăpînirea de sine şi a) Utilizarea metodelor şi 1) Formarea şi dezvoltarea
echilibrul tehnicilor de autocontrol comportamentului specific în
comportamental în toate psihocomportamental; situaţii de competiţie, concurs,
situaţiile educaţionale b) Adoptarea de conduite examen etc.
eficiente pentru depăşirea
„situaţiilor limită”;
c) Manifestarea unor
26
conduite reflexive
d) Formarea la elevi a
deprinderilor de elaborare a
unui plan de acţiune
eficientă în pregătirea
examenelor, competiţiilor
etc.;
e) Deschiderea faţă de
schimbările care au loc în
situaţie de competiţie,
examen, concurs;
f) Asumarea integrală a
diferitelor roluri cu
implicaţii docimologice
(examinator / examinat /
concurent).
VIII. Dezvoltarea a) Manifestarea unei 1) Reactulizarea continuă a
profesională dinamică conduite pedagogice, cunoştinţelor profesionale;
reflexive,asupra activităţilor 2) Valorizarea calităţilor umane
didactice proprii; şi asumarea principiilor
b) Deschidere faţă de deontologice profesionale
tendinţele novatoare
necesare dezvoltării
profesionale;
c) Însuşirea cunoştinţelor de
tip organizaţional
27
- are o imagine clară a propriilor obiective de instruire;
- e bine informat în privinţa conţinutului şi strategiilor de predare;
- le comunică elevilor săi ce aşteaptă de la ei şi de ce;
- apelează la ajutorul specialiştilor în evaluarea materialelor didactice existente în
scopul de a consacra mai mult timp practicilor de îmbogăţire şi clarificare a conţinutului;
- îşi cunoaşte bine elevii, îşi adaptează metodele de predare necesităţilor acestora şi
anticipează impresiile eronate care îşi pot face apariţia în cunoştinţele sale;
- le predă elevilor săi lecţii de „strategii metacognitive” şi le oferă ocazii favorabile de a
le perfecţiona;
- formulează obiective cognitive de nivel înalt şi de niveluri mai joase;
- monitorizează procesul de înţelegere al elevilor prin metoda conexiunii inverse pe care
o aplică în mod regulat şi adecvat;
- îşi integrează propriile metode de predare celor aplicative în alte domenii;
- acceptă responsabilitatea penru rezultatele elevilor săi;
- analizează critic propria practică şi meditează la ea. (6, pag.66)
Modelele comportamentale didactice cel mai strîns asociate de cîştigurile în
performanţă ale elevilor se prezintă astfel: (6,pag.71)
- Gradul de acoperire a conţinutului. Elevii învaţă mai mult cînd pedagogii lor acoperă
arii mai largi ale materiei predate.
- Timpul alocat instruirii. Elevii învaţă mai mult cînd pedagogii lor alocă timpul
disponibil al orei pentru activităţi academice.
- Timpul ocupat. Elevii învaţă mai mult cînd se ocupă de îndeplinirea unei sarcini într-
un interval considerabil din durata orei.
- Consecvenţa succeselor. Elevii învaţă mai mult dacă ratele succeselor lor (răspunsurile
la întrebări, răspunsul la tablă pe baza unei teme scrise) sunt înalte.
- Metoda activă de predare. Elevii învaţă mai mult la ore cînd pedagogii lor consacră
cea mai mare parte a timpului predării temei într-un mod activ, renunţînd să dea elevilor
sarcina de a lucra independent, fără o supraveghere directă din partea pedagogului.
- Structurarea informaţiei. Elevii învaţă mai mult atunci cînd pedagogii structurează
informaţia, folosind astfel de tehnici ca organizarea avansată, recapitularea obiectivelor,
evidenţierea conţinutului, semnalarea trecerilor de la o parte a lecţiei la alta, concentrarea
atenţiei asupra ideilor principale, recapitularea acestor idei.
- Chestionarea eficientă. Elevii învaţă mai mult atunci cînd întrebările care li se pun
sunt multe, frecvente şi relativ uşoare. Aşteptarea răspunsurilor şi confirmarea celor corecte,
precum şi acordarea unei atenţii insistente acelor elevi care dau răspunsuri parţiale sau
incorecte, pentru a le da şansa să-şi îmbunătăţească răspunsurile - toate acestea sunt asocialte
unui cîştig de performanţă.
Obiectivul primordial al dezvoltării personalului este de a spori calitatea învăţării în
rîndul elevilor prin dezvoltarea şi valorificarea potenţialului personalului pedagogic. Drept
scopuri subsidiare se prezintă : (6, pag.131)
- Identificarea şi aplicarea avantajelor personalului în vederea selectării celor mai bune
practici didactice;
- Identificarea necesităţilor personalului;
- Oferirea posibilităţilor de a acumula experienţă şi a oportunităţilor de avansare
profesională;
28
- Transformarea dezvoltării profesionale într-un drept şi o obligaţie a întregului
personal, precum şi într-o responsabilitate a managementului şcolar;
- Crearea celui mai favorabil climat pentru asigurarea continuităţii dezvoltării
profesionale.
Un exemplu excelent de dezvoltare a unei strategii de dezvolare a personalului îl
reprezintă Village Infants School din Barking şi Dagenham. În această unitate a fost adoptată
o strategie sofisticată destinată creării în şcoală a unor condiţii favorabile dezvoltării
personalului. Chiar de la început a existat o preocupare orientată spre a găsi timpul necesar
observării copiilor în ambianţa sălilor de clasă, în scopul bine definit de a întruni exigenţele
noilor moduri de evaluare. Ţinînd cont de acest lucru, ziua de desfăşurare a activităţilor de
perfecţionare a personalului era condusă de un consultant extern. Evenimentul a avut un
impact enorm asupra modului de gîndire al personalului. În mod specific, consultantul a
condus personalul printr-o serie de procese de soluţionare a problemelor, atenţia fiind
concentrată asupra aranjamentelor din clasă. Treptat, pedagogii au rearanjat mobila şi
resursele, pentru a face ca ambianţa clasei să le ofere elevilor un grad mai înalt de autonomie.
Ulterior şi în alte clase au fost desfăşurate activităţi similare. E evident că impactul acestei
abordări a ţinut atît de natura tangibilă a sarcinii (rearanjarea echipamentului etc.), cît şi de
contextul ei (sala de clasă).
Pornind de la această zi iniţială, personalul a explorat continuu chestiunile de
management al clasei de elevi. Acest fapt a condus la formularea unui stil propriu, implicînd
folosirea centrelor de învăţare (aşa - numitele work stations), în care elevii învaţă prin
formularea propriilor lor presupuneri. Către sfîrşitul anului aici s-a văzut dovada clară a
autonomiei sporite a elevilor în clasă.
În timpul celui de al doilea an, personalul a început să analizeze calitatea învăţării
curente de la aceste centre de instruire. Membrii personalului îşi doreau să excludă
posibilitatea de a confunda simpla executare mai independentă a însărcinărilor cu învăţarea
autentică şi semnificativă.
Ţinînd cont de aceasta, pedagogii au decis să lucreze în echipe mici, pentru a face
observaţii în clasele colegilor. Obiectivul observaţiei era de a se concentra asupra calităţii şi a
gradului de angajare a elevilor în activităţile de la centrele de instruire. Pentru a facilita aceste
observaţii, directoarea asigură înlocuirea pedagogiloe la un şir de ore, pentru a le elibera
volumul necesar de timp. Ea le cerea să-şi planifice observaţia şi îşi rezerva timp pentru a
asculta rapoarte efectuate.
În general, s-a văzut că strategia dată a avut un impact semnificativ. Schimbările
specifice din stilurile de predare sunt evidente în toate clasele; există dovezi clare ale
autonomiei sporite a elevilor în procesul de învăţare, chiar şi în cazul celor mai mici elevi; iar
cîştigul obţinut în calitatea dialogului predare-învăţare este remarcabilă chiar şi pentru
observatorii cei mai exigenţi.
Evaluarea performanţelor cadrelor didactice la nivel de clasă în cadrul sistemului
educaţional din Republica Moldova este reflectat în raportul de autoevaluare a cadrului
didactic pentru obţinerea gradelor didactice. Un compartiment al raportului de autoevaluare
necesită descrierea rezultatelor elevilor cu referire la :
- nivelul de impilicare în activitate (se indică concret, în baza unei clase/grupe);
- nivelul de competenţe formate pe parcursul unei perioade;
- motivaţia, interesul şi atitudinile elevilor.
O particularitate esenţială a evaluării performanţelor cadrelor didactice la nivel de clasă
o constituie implicarea elevilor în procesul decizional.
Rezultatele chestionarului cu privire la implicarea elevilor în procesul decizional
demonstrează următoarele: nivelul implicării elevilor în procesul decizional este apreciat înalt
29
de - 51,6% respondenţi, 21% respondenţi apreciază satisfăcător această problemă, 19,4,%
respondenţi - suficient, 8% respondenţi – scăzut.
Aşa dar rezultatele chestionarului demonstrează faptul, că în majoritatea cazurilor elevii
sunt implicaţi în procesul decizional.
8.0%
Înalt
21.0%
Suficient
51.6%
Satisfăcător
Scăzut
19.4%
Concluzii:
Situaţia reală existentă reclamă următoarele principii directoare în dezvoltarea
standardelor profesionale:
- Definirea personalizată a rolului cadrului didactic în funcţie de specificul factorilor
interni şi externi.
- Competenţele deţinute de fiecare cadru didactic trebuie să devenă mai importante decît
poziţia ierarhică în sistem;
- Deplasarea accentului strategic pe inovaţie, schimbare, adaptabilitate şi evoluţie, atît în
plan personal sau profesional cît şi în cel organizaţional;
- Implicarea activă a elevilor este un factor important în perfecţionarea şcolii.
Rezultatele chestionarului demonstrează faptul, că în majoritatea cazurilor elevii sunt
implicaţi în procesul decizional.
30
4.1. Experienţe internaţionale privind strategia dezvoltării profesionale continuă
la nivelul instituţiei şcolare
31
În Spania, participarea la activtăţi de formare continuă are un impact special asupra
carierei profesionale a unui profesor, fie conducînd la obţinerea unor note mai mari la
examinările de competenţă, fie, în cazul profesorilor care au statut de funcţionari publici aflaţi
sub anumite administrări educative, ca o condiţie servind drept condiţie pentru primirea
salariului sexenios (o perioadă de şase ani) care constituie o parte integrantă pentru mărirea
salariului. Mai mult, cei care au cel puţin opt ani de vechime pot solicita o întrerupere a
activităţii pentru a urma studii de diferite durate. În timpul acestei perioade ei primesc întregul
salariu, cu excepţia anumitor prime acordate pentru sarcini specifice.
40
30
20
10 7,6 11,3
0
Trebuie Modern Învechit
îmbunătăţit
32
procedeelor interactive, 24,2% respondenţi - practicarea activităţilor de cercetare, elaborări
de auxiliare, manuale şcolare, şi doar 3,2% respondenţi indică - participarea personalului
profesional la forme de specializare (masterat, doctorat, studii aprofundate).
3.2%
Printre subiectele cel mai des oferite în cadrul sistemului de formare continuă din cadrul
instituţiei respondenţii indică:
- subiecte referitor la conţinutul disciplinei predate, subiecte referitoare la noile
educaţii, subiecte referitoare la educaţia pentru cetăţenie democratică, educaţie pentru valori
diversificate, subiecre referitor la proiectarea didactice, subiecte referitor la evaluarea
rezultatelor şcolare.
Printre subiectele cel mai rar oferite în cadrul sistemului de formare continuă din cadrul
instituţiei respondenţii indică:
- subiecte referitoare la aspecte psihopedagogice ale consilierii şcolare, subiecte
referitoare la învăţare pe tot parcursul vieţii, învăţarea unei limbi străine, subiecte referitoare
la managementul clasei, subiecte referitoare la alternativele educaţionale.
33
- dezvoltarea unor structuri instituţionale moderne în scopul optimizării activităţilor
de formare continuă a personalului didactic.
Un model de instruire continuă a cadrelor didactice şi manageriale axat pe sistemul
creditelor profesionale a fost elaborat de Centrul Ştiinţifico – Metodic al Direcţiei Generale
Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport a Consiliului municipal Chişinău.
Utilizarea sistemului de credite la nivel de unitate şcolară antrenează următorul
algoritm:
- discutarea la şedinţele comisiilor metodice a grilelor optime ale creditelor pentru
instituţia în care activează cadrul didactic sau managerial:
- cîte credite trebuie să acumuleze un profesor fără grad didactic;
- cîte credite trebuie să acumuleze un profesor cu grad didactic II;
- cîte credite trebuie să acumuleze un profesor cu grad didactic I;
- cîte credite trebuie să acumuleze un profesor cu grad didactic superior.
Este recomandat ca la consiliul profesoral să se analizeze propunerile comisiilor
metodice şi să se adopte direcţiile respective:
- care credite sunt obligatorii pentru instituţie;
- care este coraportul dintre creditele obligatorii coordonate cu administraţia şi cele
opţionale;
Este recomandat să se determine programa dezvoltării profesionale pentru un an a
fiecărui profesor în baza grilelor adoptate în instituţia dată.
În rîndurile de mai jos sunt prezentate harţi – morfologice creditare aplicate la nivel de
unitate şcolară.
34
prezentări
Cursuri de 10 12 14 16 xxx
reciclare/perfecţionar
e
(pînă la 72 de ore)
Cursuri de 12 14 16 18 xxx
reciclare/perfecţionar
e
(pînă la 144 de ore)
Cursuri de 14 16 18 20 xxx
reciclare/perfecţionar
e
(peste 144 de ore)
Traininguri 5 7 9 11 15
(participare)
Formarea 10 12 14 16 20
formatorilor
Asistarea la uniunea xxx xxx 8 12 xxx
metodică
Participarea la xxx xxxx 12 14 xxx
uniunea metodică
35
Participarea la 12 14 16 18 20
concursuri
Participarea la 10 xxx 14 16 18
lecturi pedagogice,
conferinţe,
simpozioane
(asistate)
Participarea la 12 xxx 14 16 xxx
lecturi pedagogice,
conferinţe,
simpozioane
(realizarea unei
comunicări)
Elaborarea xxx xxx 14 16 xxx
recomandărilor
metodice
Prezentarea unui xxx xxx 10 12 14
articol în ziar
Prezentarea unui xxx xxx 14 16 18
articol în revistă
Prezentarea unui xxx xxx 16 18 20
articol într-o
culegere ştiinţifico
- metodică
Elaborarea unui xxx xxx 12 14 xxx
ghid metodic
Elaborarea unui xxx xxxx 16 18 xxx
manual
36
masterat
Studii în 8 12 14 16 18
doctorantură
(competitor)
Susţinerea tezei de 10 13 15 17 20
doctor
Susţinerea tezei de 8 10 14 16 18
doctor habilitat
Confirmarea în 10 14 16 18 20
post
Confirmarea gr. II 10 12 14 16 xxx
Confirmarea gr. I 12 14 16 18 xxx
Confirmarea gr. 14 16 18 20 xxx
superior
37
- acumularea de cunoştineţe, dezvoltarea abilităţilor şi deprinderilor de administrare a
grădiniţelor, şcolilor primare, gimnaziilor, liceelor.
Formarea profesională continuă se integrează în esenţa educaţiei permanente sau
educaţiei pe parcursul întregii vieţi (long.life education), prin care este reconsiderat raportul
dintre educaţia iniţială şi educaţia continuă. Formarea continuă este organizată în jurul a patru
tipuri fumdamentale de învăţare ce constituie pilonii cunoaşterii profesionale:
- a învăţa să fii, ceea ce înseamnă dobîndirea instrumentelor de cunoaştere;
- a învăţa să faci, ceea ce înseamnă că individul intră în realaţie cu mediul ambiant;
- a învăţa să trăieşti împreună cu alţii, ceea ce înseamnă a putea coopera cu alţii
participînd la activităţile umane;
- a învăţa să fii şi a învăţa să devii, aceasta reprezentînd elementul valoric rezultat din
cele trei menţionate supra.
Formarea profesională continuă este preconizată a fi realizată prin următoarele
activităţi:
1) asumarea răspunderii de către educatori, învăţători, profesori şcolari, personalul
(cadru) didactic auxiliar, din iniţiativă proprie, pentru dezvoltarea profesională şi activitate
educativă;
2) planificarea măsurilor educative de către grădiniţe, şcoli primare, gimnazii şi licee
în conformitate cu programul anual:
- la nivel de organe profesionale;
- prin organizarea de seminare în conformitate cu programele existente;
- prin realizarea propriilor programe de perfecţionare care va fi autentică printr-un act
public eliberat de către o instituţie de învăţămînt superior (facultate) sau de un certificat emis
decătre o organizaţie specializată;
Folosirea computerului în activitatea profesională presupune:
- - folosirea uneia dinre programele de procesare a textului, calcule tabulare sau
programe de creare a prezentărilor, utilizarea Internetului în predare, abilităţi certificate printr-
un act public acordat în urma încheierii studiului sau de un certificat eliberat de către
organizaţia autorizată pentru desfăşurarea cursurilor de utilizare a computerului.
Formarea profesională continuă este concepută ca un proces diversificat prin:
- cursuri de perfecţionare şi de recalificare;
- stagii profesionale;
- activităţi practice;
- traininguri, ateliere, seminarii;
- conferinţe;
- instruri metodice;
- instruire la distanţă.
În dependenţă de tipul şi durata formării continue se vor stabili şi creditele profesionale.
Formarea continuă se planifică şi se realizează în baza standardelor profesionale.
Standardele de formare continuă pentru funcţiile didactice reprezintă o „hartă” a
competenţelor necesare desfăşurării activităţii de predare/învăţare/evaluare. Ele constituie
repere clare, de ordin calitativ, ce descriu nivele minimale de performanţă ale exercitării
funcţiei didactice.
Concluzii:
38
În opinia unor respondenţilor, actualul sistem de dezvoltare profesionale la nivel de
unitate şcolară necesită să fie îmbunătăţit. Majoritatea respondenţilor consideră, că sistemul
existent de formare continuă al cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară ar putea fi
îmbunătăţit prin susţinerea promovării programatice a metodologiei şi a tehnologiei formative
de tip inovativ: interdisciplinaritatea, soft-ul educaţional.
Analiza datelor chestionarului cu privire la domeniile de iniţiativă profesională a
cadrelor didactice evedenţiază faptul că în majoritatea cazurilor respondenţii utilizează
procedee interactive. Mai rar sunt practicate activităţile de cercetare, elaborări de auxiliare,
manuale şcolare, participarea personalului profesional la forme de specializare (masterat,
doctorat, studii aprofundate).
Concluzii şi recomandări
39
5. O particularitate esenţială a evaluării performanţelor cadrelor didactice la nivel de
clasă o constituie implicarea elevilor în procesul decizional. Rezultatele chestionarului
demonstrează faptul, că în majoritatea cazurilor elevii sunt implicaţi în procesul decizional.
6. În opinia respondenţilor, actualul sistem de dezvoltare profesionale la nivel de unitate
şcolară necesită să fie îmbunătăţit. Majoritatea respondenţilor consideră, că sistemul existent
de formare continuă al cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară ar putea fi îmbunătăţit
prin susţinerea promovării programatice a metodologiei şi a tehnologiei formative de tip
inovativ: interdisciplinaritatea, soft-ul educaţional.
7. Analiza datelor chestionarului cu privire la domeniile de iniţiativă profesională a
cadrelor didactice evedenţiază faptul că în majoritatea cazurilor respondenţii utilizează
procedee interactive. Mai rar sunt practicate activităţile de cercetare, elaborări de auxiliare,
manuale şcolare, participarea personalului profesional la forme de specializare (masterat,
doctorat, studii aprofundate).
8. În conformitate cu Strategia formării profesionale continue în sistemul educaţional
din Republica Moldova (proiect) formarea profesională continuă în sistemul educaţional din
Republica Moldova este concepută ca un proces diversificat axat pe creditele profesionale. Un
model de instruire continuă a cadrelor didactice şi manageriale axat pe sistemul creditelor
profesionale a fost elaborat de Centrul Ştiinţifico – Metodic al Direcţiei Generale Educaţie,
Ştiinţă, Tineret şi Sport a Consiliului municipal Chişinău. În prezent în şcolile din mun.
Chişinău se experimentează acest sistem de credite.
Recomandări
1. Promovarea ambelor accepţiuni ale termenilor dezvoltarea personalului, care proneşte
în mod primordial de la nevoile, obiectivele, exigenţele organizaţiei şi dezvoltarea
profesională, care pune accentul pe nevoile individuale de dezvoltare în domeniul profesoral;
2. Promovarea mediilor dinamice de dezvoltare profesională, caracterizate prin
încredere, bunăvoinţă, echitate, asumare de riscuri, independenţă şi colaborare;
3. Susţinerea dezvoltării profesionale a angajaţilor unităţilor şcolare pentru a contribui
la dezvoltarea fiecăruia prin diverse metode (cursuri de formare continuă, lecţii
demonstrative, îndrumări metodice, cercetări pedagogice, participare la proiecte inovatoare,
etc.);
4. Susţinerea motivaţiei cadrelor didactice pentru a fi motivaţi să reflecteze asupra
activităţii lor, asupra performanţelor elevilor şi asupra dezvoltării profesionale pentru a
extinde cunoştinţele şi abilităţile pe care le posedă, pentru a îmbunătăţi performanţele lor şi
ale colegilor;
5. Elaborarea unei politici de dezvoltare a personalului, definită în scris în cadrul
proiectului instituţional de dezvoltare a unităţii şcolare;
6. Elaborarea unor mecanisme/proceduri, care ar garanta corespunderea dintre politica de
dezvoltare a personalului şi necesităţile personalului;
7. Discutarea necesităţilor profesionale ale personalului în cadrul şedinţelor Consiliului
profesoral, catedrelor metodice;
8. Promovarea unei politici eficiente de dezvoltare a personalului care ar asigura
respectarea dreptului fiecărui profesor la dezvoltarea profesională;
9. Proiectarea programele de formare continuă din cadrul instituţiilor din perspectiva
asigurării calităţii educaţiei;
10. Susţinerea personalului implicat în activităţile de dezvoltare, stimularea materială
pentru inovaţii didactice în cadrul unităţilor şcolare;
40
11. Diversificarea metodelor de formare continuă a cadrelor didactice, creşterea
responsabilităţii personale a fiecărui profesor pentru reuşita propriei cariere didactice.
Promovarea tehnologiilor moderne de formare în care ar predomina instruirea interactivă,
activităţile practice, schimb de experienţă;
12. Organizarea unor seminare tematice la solicitările cadrelor didactice,
13. Axarea pe demersul interdisciplinar în organizarea seminarelor pentru cadrele
didactice din diferite arii curiculare;
14. Fructificarea formării ulterioare a personalului profesional în îmbinarea activităţii de
orientare şi formare pentru toate categoriile de implicaţi (elevi, profesori, părinţi);
15. Valorificarea formării ulterioare a personalului profesional în realizarea de sesiuni de
interformare centrată pe şcoală;
16. Concretizarea formării ulterioare a personalului profesoral în demultiplicarea unor
programe de formare prin colaborare;
17. Elaborarea unor proiecte de cercetare în echipe mixte (cercetare – personal profesoral
– comunitate) pe baza priorităţilor strategice: incluziune şcolară, multiculturalitate etc.
18. Implementarea unui program de dezvoltare profesională flexibil în cadrul căruia se va
încuraja autoformarea asistată.
41
Bibliografie
42
Anexa1. Lista unităţior şcolare
43
Anexa 2. Chestionar
Date generale
1.1.Postul de muncă (Notă: o singură opţiune)
a) Director
b) Ditector – adjunct (specificaţi)
c) Cadru didactic
d) Altele (specificaţi)
2. Genul
a) femenin
b) masculin
2.2. Există proceduri care asigură o bună corespundere între politica de dezvoltare
a personalului şi necesităţile reale ale personalului (Notă: 1 – dezacord total (niciodată nu e
aşa), 2 – dezacord (rareori e aşa), 3 – acord (uneori este aşa), 4 – acord total (e valabil
întotdeauna).
44
III. Sistemul de dezvoltare profesională din cadrul instituţiei şcolare
3.3. Procese privind activitatea personalului profesional (Notă: una sau mai multe
opţiuni) în cadrul instituţiei şcolare
b) Practicarea activităţilor de cercetare;
c) Utilizarea procedeelor interactive;
d) Elaborări de auxiliare, manuale şcolare;
e) Participarea personalului profesional la forme de specializare (masterat, doctorat,
studii aprofundate);
f) Altele (specificaţi).
3.4. Care sînt subiectele cel mai des oferite în cadrul sistemului de formare
continuă în instituţia D-voastră? (Notă: 5 opţiuni, aranjate după gradul frecvenţei de la „1”
– cel mai frecvent şi respectiv următoarele „2”, „3”, „4” şi „5” – foarte rar”.)
a) subiecte referitor la conţinutul disciplinei predate
1-2-3-4-5
b) subiecte referitoare la managementul clasei
1-2-3-4-5
c) subiecte referitoare la proiectarea didactică
1-2-3-4-5
d) subiecte referitoare la evaluarea rezultatelor şcolare
1-2-3-4-5
e) subiecte referitoare la noile educaţii
1-2-3-4-5
45
f) subiecte referitoare la alternativele educaţionale
1-2-3-4-5
g) subiecte referitoare la aspectele psihopedagogice ale consilierii şcolare
1-2-3-4-5
h) subiecte referioare la aspecte de învăţare pe tot parcursul vieţii
1-2-3-4-5
i) subiecte referitoare la educaţia pentru cetăţenie democratică, educaţiei pentru valori
diversificate
1-2-3-4-5
j) învăţarea unei limbi străine
1-2-3-4-5
k) utilizarea unor demersuri formative atractive pentru elevi, convenite şi realizate
împreună cu aceştea (e-learning, interactiv, brainstorming)
1-2-3-4-5
l) dezvoltarea abilităţilor de utilizare a tehnologiilor informaţionale
1-2-3-4-5
m) altele (specificaţi)
46