AUTOCONTROLUL

“Omul care nu se poate controla, nu e liber” – Pitagora

In orice activitate, de mica sau mare amploare sau complexitate, in orice loc de munca, in toate
relatiile cu sine si cu cei din jurul nostru, calmul, stapanirea de sine, capacitatea de a ne infrana la timp
instinctele primare, impulsiunile, de un fel sau altul, sunt de o mare valoare practica. Cred ca ceea ce a
afirmat Samuel Smiles este adevarat: “Stapanirea de sine sta la baza tuturor virtutilor.”, intrucat in afara
ei intentiile frumoase ale omului, calitatile lui nu se pot materializa, se pierd si nu se finalizeaza.

A judeca sub starea nervilor cu manie si suparare, a lua masuri sub asemenea trairi intotdeauna
echivaleaza cu a gresi. Furia, nervozitatea excesiva, iritarea accentuata ingusteaza campul constiintei,
intuneca judecata, supradimensioneaza raul si efectele acestuia. “Mania si frica sunt cei mai sfetnici. Ele
ne fac sa vedem totul in negru, iar unde totul este negru nu se mai distinge nimic.” (Contesa de Segur)

Dintre toate sentimentele cel mai daunator si insidios se dovedeste a fi mania. Ea poate ruina si
distruge prietenii, familii, chiar sanatatea si cariera cuiva. Daca ai pierdut controlul, puterea de rationa si
logica de a decide si judeca obiectiv sunt grav afectate. Furia aduce furie, iritarea – iritare, nervozitatea –
nervozitate. Echilibrul este frant, masura depasita si de aici incolo raporturile interpersonale capata
incrancenare, apare ura oarba si dorinta de a pedepsi, de a-ti pune la punct interlocutorul. Intr-un
anume mod, mania este un fel de nebunie trecatoare care poate genera acte, atitudini si rostirea unor
cuvinte care ulterior vor fi regretate – “A sti sa stapanesti un moment de manie inseamna a te scuti de
un secol de remuscari.” (proverb chinezesc). Mania are, de asemenea, repercursiuni asupra
organismului, constituind un agent ce provoaca distugerea celulelor cerebrale, contribuind astfel la
aparitia unor stari de depresie psihica.

Autocontrolul reprezinta o calitate indispensabila oricarei persoane, o trasatura de

personalitate, dar si un mecanism de autoreglare care, atunci cand functioneaza, are efecte pozitive,
atat asupra activitatii profesionale, contribuind la cresterea randamentului muncii, fie ca este vorba
despre o munca de executie sau una de conducere, cat si la stabilirea si mentinerea unor raporturi
interumane optime cu sefii, subalternii si cu ceilalti. Si aceasta cu atat mai mult cu cat autocontrolul se
manifesta sau ar trebui sa fie exercitat atat in zona gandirii, a mentalului, dar si in spatiul sufletesc, al
trairilor si sentimentelor interioare, al emotiilor, gesturilor si limbajului, atitudinilor si conduitelor
cotidiene.

Prin autocontrol se pot influenta pozitiv o serie de stari precum emotivitatea, nervozitatea,
autocenzura, timiditatea, sensibilitatea la atentionare, crisparea, agitatia, retinerea, inchiderea in sine,
rivalitatea, pesimismul si egoismul. In acelasi timp, prin autocontrol se pot obtine stari, ca de exemplu:
discernamantul, tactul, siguranta de sine, amabilitatea, buna dispozitie, moderatia si echilibrul in
raporturile cu ceilalti.

Chiar persoana in cauza este structural, prin temperament, una energica, dinamica, exploziva,
prin autocontrol “potoleste” asemenea impulsuri, il ajuta sa nu se pripeasca, sa nu reactioneze
intempestiv.

Capacitatea de pastrare a calmului in orice imprejurare nu reprezinta un indiciu de indiferenta,

ci dimpotriva, un semn de mare forta sufleteasca. Calmul genereaza multiple avantaje: nu permite
intuirea gandurilor sau parerilor referitoare la o anumita persoana; disimuleaza fata de cei din jur
framantarile interioare, preocuparile sau impresiile; confera prestigiu si mareste increderea celorlalti in
persoana respectiva – “Cu virtutea calmului se cucereste lumea.” (proverb chinezesc).

Stapanirea de sine, autocontrolul sunt innascute, un dat ereditar sau se pot forma si prin
pregatire, educatie si exercitiu? In ce ma priveste, fara a subaprecia contributia unor predispozitii si
inclinatii, specifice fiecarei persoane, cred ca ele pot fi dezvoltate si mentinute prin instructie si exersare.

Calmul, moderatia, echilibrul oricarei persoane este desigur dat de componenta

temperamentala, de raportul dintre excitatia si inhibitia sistemului nervos, de pregatirea, educatia si
experienta sa. Dar sunt si alti factori care isi pun amprenta asupra capacitatii de autocontrol, ca de pilda
optimismul sau pesimismul, “culorile” in care se vad viata, munca, indatoririle, succesele si esecurile.

O gandire pozitiva, o proiectie incarcata de sperante sau chiar certitudini este mai avantajoasa si
in ce priveste pastrarea calmului, a increderii in reusita; regimul personal de lucru, priceperea de a
munci pe baza de obiective si prioritati, organizat si metodic, previne starile de incordare si de iritare in
timp ce practica de a incepe multe sarcini si a finaliza putine sau de a amana mereu solutionarea unora
genereaza stari de neliniste, nervozitate, lipsa de concentrare si chiar stres; insasi starea de sanatate
creeaza probleme si in ce priveste stapanirea de sine. Un om hranit corect, cu produse naturale, de
calitate, cu o stare fizica buna, rod al exercitiilor fizice, al calirii corpului este, de regula, plin de energie,
cu o capacitate ridicata de munca, rezistent la eforturi, stapan pe sine. In timp ce unul macinat de o
boala sau alta, consumator in exces de alcool sau cafea, cu o constitutie fizica precara nu are energie
necesara nici in planul autocontrolului. De asemenea, o viata de familie dezorganizata, dominata de
certuri si neintelegeri, lipsita de dragoste si armonie determina nervozitate, instabilitate si o scazuta
putere de concentrare, analiza si decizie.

Ideal este sa ajungem la un control integral si permanent asupra mintii, sentimentelor,

limbajului, gesturilor si atitudinilor noastre. Cine nu este in stare sa se autocontroleze, nu va fi in masura
sa controleze nici pe altul.

In literatura de referinta exista multe reguli ce merita a fi cunoscute si aplicate pentru a ne

autocontrola nervii, starile de iritare si supraexcitabilitate precum:

- Intrebati-va mai intai despre ce este vorba, care este concret problema, de ce a aparut, unde
poate duce, ce ar trebui facut pentru solutionarea ei;
 - Analizati daca chestiunea in cauza tine de dumneavoastra, evolutia ei o puteti influenta intr-
un fel sau altul sau este dincolo de capacitatea si puterea dumneavoastra de influentare;

- Admiteti ca orice interlocutor are dreptul la o opinie proprie, este un drept elementar sa si-o
poata exprima nestingherit si indiferent ca gandeste si vede lucrurile altfel decat
dumneavoastra aceasta nu inseamna ca trebuie sa ne infurie, sa ne certam si/sau
contrazicem violent, in loc sa ne “infruntam” cu argumente, cu analize pertinente in ce
priveste avantajele, dezavantajele si solutiile posibile pentru problema aflata in disputa;

- Respirati profund cand simtiti ca furia va copleseste sau este pe punctul de a va domina.
Aduceti-va aminte ca puteti controla orice situatie daca va controlati pe sine. Respiratia
controlata, adanca si ritmica permite evitarea reactiilor violente, va ajuta sa restabiliti
legatura cu dumneavoastra insiva, sa priviti cu detasare problema in cauza pentru a o putea
analiza obiectiv;

- Incercati, din cand in cand, sa va vedeti cum aratati la enervare: ochii congestionati, rosu la
fata, buze tremurande, gesturi violente si haotice, plimbare fara rost de acolo pana acolo,
strigate si vorbe necontrolate, etc. Acceptati ca este o pozitie dezagreabila ce va afecteaza
serios imaginea de sine, dorinta dumneavoastra de a fi sobru, cumpatat si echilibrat. Nu
omiteti faptul ca si-n plan fiziologic se produc efecte negative, cum sunt: pulsul marit,
tensiunea arteriala in crestere, transpiratie, senzatie de gura uscata, cresterea secretiei de
adrenalina, dureri de ficat, incetosarea privirii, etc;

- Priviti si tratati problemele cu seriozitate, dar nu le luati niciodata in tragic (tragica si

ireparabila este doar moartea); amintiti-va ca nu exista situatie fara iesire, problema fara
rezolvare, amintiti-va ca ati mai trecut prin momente dificile si totusi le-ati depasit cu bine;

- Ganditi pozitiv, vedeti chiar si intr-un esec sau impas temporar o oportunitate de viitor.
Partea plina a paharului, si, da, intotdeauna exista asa ceva, in orice dezavantaj de moment
exista un posibil avantaj pe termen mediu sau lung, va ajuta sa va echilibrati pozitia, sa fiti
calmi, senini si pe acest fond sa iesiti cu bine din confruntare;

- Cand interlocutorul dumneavoastra se afla intr-o stare de enervare accentuata, ridica tonul
si chiar ameninta, nu intrati pe aceasta lungime de unda. Lasati-l sa se descarce, priviti-l
constant in ochi si incercati sa intelegeti ce se petrece cu el. La o asemenea atitudine si
“nervosul” se va calma treptat.

Revenind la motto-ul “Omul care nu se poate controla, nu e liber”, exista vreo legatura intre
autocontrol si libertate? Cred ca raspunsul este afirmativ, in sensul ca persoana care nu-si struneste
impulsurile nu poate stapani nici pe altul, ca cel nervos nu mai este proprietarul gandurilor,
sentimentelor si afectelor sale, ca este dependent de aceste stari si, in loc sa le domine, este dominat;
libertatea sa de miscare este, intr-un fel, ingradita, caci gafele ce le-a comis sub imperiul nervilor ii pot
crea probleme nu doar de imagine, ci si obligatii spre a indrepta ceea ce, uneori, este dificil sau chiar
imposibil de corectat.
 In ideea de a lua mai in serios problema autocontrolului, al nevoii ca in ritmul trepidant al vietii
moderne sa nu ne pierdem cumpatul si la provocarile ei sa raspundem cu luciditate, e important de stiut
ca incidenta bolilor cardiovasculare la persoanele nervoase este semnificativ mai mare. Un studiu
efectuat de medici de la Universitatea John Hopkins din Meryland, SUA, arata ca riscul imbolnavirilor de
inima este de trei ori mai mare in cazul persoanelor nervoase, in comparatie cu cele temperate. Cazurile
de atac de cord sunt de 5 ori mai numeroase la firile agitate, vesnic nelinistite, colerice.

Furia naste furie, ura amplifica ura, invidia alimenteaza raul, ranchiuna si setea de razbunare
intuneca mintea, urateste sufletul si macina chiar si trupul – “A-ti invinge mania inseamna sa-ti invingi
cel mai mare dusman” (Publius Syrus).

A fi stapanul emotiilor noastre, a fi capabili de a autocontrol si dominatie de sine este una dintre
conditiile esentiale ale unui comportament adecvat in orice situatie. Din aceasta perspectiva, Og
Mandino afirma ca “Slab este acela ce permite gandurilor sa-I controleze actiunile; puternic este acela
care sileste propriile-i actiuni sa-i controleze gandurile.” El isi spune siesi, si, desigur, putem lua aminte si
noi, urmatoarele:

Cand ma voi simti deprimat, voi canta.

Cand ma voi simti trist, voi rade.

Cand ma voi simti bolnav, voi munci de doua ori mai mult.

Cand voi simti frica, voi merge inainte.

Cand ma voi simti inferior, voi purta noile vesminte.

Cand ma voi simti nesigur pe mine, imi voi ridica vocea.

Cand ma voi simti sarac, ma voi gandi la bogatia ce vine.

Cand ma voi simti incompetent, imi voi aminti de succesele mele.

Cand ma voi simti mic, imi voi aminti de scopurile mele.