Sunteți pe pagina 1din 6

SCOALA POST LICEALA F.E.

G – BACAU

EMULSII

Oana Rusu
AMF II

2021
 Emulsii. Emulsiones (F.R. X)

Definiţie. Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai puţin
vâscoase, constituite dintr-un sistem dispers, format din două faze lichide nemiscibile,
realizat cu ajutorul unor emulgatori şi sunt destinate administrării interne sau externe
(F.R. X).

Istoric. Termenul de emulsii este utilizat în domeniul farmaceutic începând din


secolul al XVII-lea, denumirea provenind din cuvintele latine „molgo-ere” = a mulge,
făcându-se aluzie la aspectul lăptos pe care îl are această formă. O fundamentare
ştiinţifică a fost realizată doar în secolul XX. În anul 1910 Ostwald are prima abordare
ştiinţifică a formei făcând distincţie între emulsiile U/A şi A/U.

Avantaje

Emulsiile prezintă următoarele avantaje:

- permit administrarea concomitentă a două lichide nemiscibile;

- permit mascarea gustului neplăcut a unor substanţe medicamentoase prin


introducerea acestora în faza internă;

- permit dirijarea absorbţiei medicamentelor.

Dezavantaje

Emulsiile sunt:

- forme farmaceutice cu stabilitate mai mică decât soluţiile apoase;

- şi necesită o atenţie deosebită la preparare deoarece diametrul fazei interne


influenţează stabilitatea formei etc.

Clasificare. Emulsiile pot fi clasificate după următoarele criterii:

1. După numărul de părţi componente:

- emulsii propriu-zise (fază internă, fază externă şi emulgator);

- pseudoemulsii (fază internă şi fază externă lipsind emulgatorul);


2. După compoziţie:

- emulsii U/A;

- emulsii A/U;

3. După modul de administrare:

- uz intern;

- uz extern;

- uz parenteral.

4. După provenienţă:

- emulsii naturale (lapte, latex din plante);

- emulsii preparate.

Formularea emulsiilor

Emulsiile sunt compuse din următoarele părţi:

- faza dispersată (faza internă, discontinuă) compusă dintr-un anumit lichid sau
substanţe dizolvate într-un lichid sau amestec de lichide miscibile;

- faza dispersantă (mediul de dispersie sau faza continuă) care poate fi de asemenea un
anumit lichid sau amestec de lichide în care pot fi diferite substanţe dizolvate;

- emulgatorul (sau amestecul de emulgatori).

În afară de cele trei componente principale emulsiile mai pot conţine şi auxiliari ca de
exemplulu: conservanţi, edulcoranţi, aromatizanţi etc.

 Clasificarea emulgatorilor
Emulgatorii pot fi clasificaţi după următoarele criterii:

1. După caracterul emulgatorului (după tipul de emulsie realizat):

- emulgatori hidrofili (U/A);

- emulgatori lipofili (A/U).

2. După modul de utilizare:

- emulgator uz intern;

- emulgator uz extern;

- emulgator uz parenteral.

3 În funcţie de sarcina electrică:

- emulgatori anionactiv;

- emulgator cationactiv.

4. După provenienţă:

- emulgatori naturali;

- emulgatori sintetici.

5.În funcţie de structură şi proprietăţile fizico-chimice:

- emulgatori propriu-zişi (emulgatori solubili);

- emulgatori pulberi fine insolubile;

- agenţi de vâscozitate.

Prepararea emulsiilor
A. Metode utilizate la prepararea emulsiilor

Emulsiile pot fi obţinute prin mai multe metode:

A1. Metoda continentală (metoda gumei uscate). Această metodă este oficinală în


F.R. X pentru obţinerea emulsiei uleioase (Emulsio oleosa). Conform acestei metode
emulsia uleioasă se obţine în felul următor: se amestecă într-un mojar uscat 10 g ulei
de floarea soarelui cu 5 g de gumă arabică dezenzimată. După omogenizare se adaugă
dintr-o dată 7,5 ml apă triturând energic până la obţinerea emulsiei primare, moment
caracterizat prin culoarea albă lăptoasă a amestecului şi printr-un sunet caracteristic în
momentul triturării. Emulsia uleioasă este o emulsie tip U/A.

A2. Metoda engleză. Proporţiile de gumă arabică, apă şi ulei sunt aceeaşi ca la
metoda precedentă. Conform acestei metode emulsia se obţine astfel: emulgatorul se
dizolvă în faza externă la care se adaugă treptat şi sub agitare continuă faza internă
(uleiul) până la formarea emulsiei primare, după care se completează cu solvent la
masa prevăzută. În fiecare dintre faze se pot dizolva diferite substanţe medicamentose
sau auxiliari utilizaţi în funcţie de solubilitate.

A3. Metoda solventului comun. Metoda constă în dizolvarea fazei interne şi a


emulgatorului într-un solvent în care sunt solubile ambele componente condiţia fiind
ca solventul sa fie miscibil cu faza externă. Un exemplu de emulsie preparată în acest
mod este emulsia care conţine lecitină, ulei de ricin care sunt dizolvate în alcool, iar
după dizolvare alcoolul se amestecă cu apa.

A4. Metoda borcanului. Conform acestei metode guma arabică şi uleiul se introduc
în raport ½ într-un borcan uscat în care se omogenizează. După omogenizare se
adaugă deodată 1,5 părţi apă agitându-se circular. După formarea emulsiei primare se
completează cu restul apei la masa prevăzută.

A5. Metoda cu ultrasunete. Utilizând ultrasunetele se pot obţine emulsii cu grad de


dispersie avansat.

A6. Metoda maionezei. Conform acestei metode emulgatorul (agentul tensioactiv) se


dizolvă în apă apoi se adaugă treptat şi sub agitare continuă uleiul. Această metodă
este utilizată pentru obţinerea emulsiilor A/U. Pentru obţinerea unui grad de dispersie
avansat şi creşterea stabilităţii emulsiei putem utiliza diferite omogenizatoare care
lucrează cu viteze foarte mari.
A7. Metoda seringii. Conform acestei metode amestecăm uleiul cu guma arabică apoi
se adaugă apa. După o omogenizare grosieră amestecul este aspirat într-o seringă după
care este evacuat operaţia repetându-se de 7-8 ori obţinându-se astfel un grad de
dispersie avansat.

Conservare

Emulsiile sunt în general forme farmaceutice cu conservabilitate redusă, motiv pentru


care Farmacopeea indică prepararea la nevoie. Pentru a se asigura o conservare
corespunzătoare se pot utiliza conservanţi iar ambalarea se va realiza în recipiente
bine închise, depozitate la temperaturi de 8-15 0C. Ca şi substanţe conservante pentru
emulsiile de uz intern se pot utiliza: parabenii 0,1%, benzoat de sodiu 0.2%, acid
benzoic 0,1% etc. Pentru emulsii uz extern se pot utiliza fenosept în concentraţii de
0,02 până la 0,05%, săpunuri inverse etc. Pentru a se asigura o dozare acceptabilă în
momentul administrării F.R. X prevede menţiunea a „A se agita înainte de
întrebuinţare”.

Exemple de emulsii

S-ar putea să vă placă și