VICTOR PAPILIAN

Volumul II
SPLANHNOLOGIA

Ediția a X-a
reviźuită de Prof. Dr. Ion ALBU
Membru Emerit al Academiei de Ştiìnțe Medicale
in colaborare cuProf. Dr. Alexandru VAIDA
ANATOMIA OMULUI — Vol. II: Splanhnologia
Victor Papilian
Copyriglit fi 199 , 1998, 2001 Editura BIC ALL

ANATOMIA OMULUI
Volumul I: Aparatul locomotoi
Volumul II: Splahnologia
Volumul III: Angiologia. Sistemul nervos. Organele de simț

Autorii volumului II:

Prof. Dr. lon Albu
P of 0r A e andi u Va a

Toate drepturile rezervate Editurii BIC ALL.

Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată
bară permisiunea scrisă a Editurii BIC ALL.
Di epturile de distribuție in străinătate aparțin îii exclusivitate editurii.

All rights reserved.

The distribution of this boom outside Romania, without the written
permission of BIC ALL , is strictly prohibited.
Copyright fi 1993, 1998, 2001 by BIC ALL.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale

PAPILIAN, VICTOR
Anatomia omului / Victor Papilian, lori Albu
București: BIC ALL, 2001
2 vot.; 29,7 cm. (ALL Medicall)
ISBN 973-571-368-3
Vol. 2: Splanhnologia - 2001; 376 p.
ISBN 973-571-324-1

I. Albu, lon

611

Editura BIC ALL: Bd. Timișoara nr, 58,

sector 6, cod 76548 — București
Tel. 402 26 00
Fax: 402 26 10
Departamentul distribuție: Tel.: 402 26 20

Colnenzi la: comenzifia11.ro

URL. http://www.all,ro

Redactor: dr. BldRca Vasilescu

Coperta: Stelian Stanciu

TipĂnii b INFOPîtESS S.A. OdOftgElU ECUiESC

 V

Prefață la ediția a V-a

Interenil şi bunävoința cu cœe publicuł medical şi sludentii anpriniit ediția a Vin a volumului I(Aparatul locomotor) al
Manualului de Anatomie al pmf. PzMo w, ne-an întärit convingerea cčl reedilarea integralä a acestei lucräri este utilä şi
necesœä. Anatomio a fost şi va rămâne una din disciplinele de bœä ale înväțăniåntului medical !
Ediția o V-a a volumului al II-Iea - Splanhnologia - reprezintă o prelucrare integralå şi profundă a editiei precedente,
apanitä in 1946 şi demult epuizalä. Ea räspunde unei vechi şi .ctăruitoare dorinte a prof. P Mn , pe care însä nu a mai
ajuns sä o realizeze. Acest volum apare acum, ca oo pios omó giu pe care elevul i“l aduce memoriei Ma’estnilui venerat şi
iubit, la împlinirea a 20 de ant de la disparitia sa.
Viscerele constituie una din cele niai importante pårh ale Anatomiei. Departe de a servi numai chirurgiei, noțiunile de
morfologie a viscerelor slujesc i“n măsuró cel pufin egnlä unui număr mare de discipline clinics. Progresele importante
realizate de şliinlele biołogice in general, de știintele medicale in special, an influențat i‘n mod evident și evolutia contemporanä
a ştiințelor morfologice. Dintre nöile cunoştinte morfö,logice it fiincționale, o bunä parte se referä tocmai la organele interne şi
ele nu puteau să fie omise
dinlr•un manual actual de anatomie. Pentru acest motiv, unele capitole (ca de exemplu: aparalul dento-maxilar, segmentele
bronhopulmonare, hepatice, renale; prostata, mamelełe, perineul; glandele endocrine, peritoneul) au fost i‘n întregime elaborate
din non. Celelalte capitole an fosl fìindamentał ’prelucrale.
În restructvrarea materialului acestui volum, am dat o importantă deosebitä considerentelor funcționale şi topografice, atât
de necesare viitorilor medici. Din acest motiv, toate datele privitoare la strvctura organelor au fost scrise din nou, i‘n
spritul unei morfologii funcționale și cu o permanentä referire la funcțiunile al cäror suport îl formează structurile
anatomice describe. Aceste date vin să înlocuiascä ”Considerațiunile funcționale” ale precedentei editii. Nohunile de
histologie au fost reduse cât mai mult, doar la atâl cât este necesar pentru a face łegâlura cu aceastá disciplină
niorfologică înruditâ. Adesea a fost necesarã precizarea şi completarea datelor privind vascularizatia și inervatia
organelor interne. În spiritul unei anałońiii sintetice, topografice, am cãutat sä relevčim datele privind raporturile
organelor cdİIe de acces asupra lot proiecttile lor la suprafața corpului, notiunile de anatomie radiologică ş.a. Aplicatiile
practice, clinice, an fost arătate i“n permanentă, ele decurgând in mod logic şi naturol din expunerea datelor anatomice. Şi in
prezenta editie se regãsesc capitolele de Anatomie apłicatä, atât de utile şi de aträgätoare penlru tânărul student.
Continutul for o fost refăcut şi adus la curent cu stadiul actual al ştiințelor medicale. În felul acesta speräm că Anotomia
clädeşte o temeinicä temelie, pe care Fiziologia, Patologia şi Clinica pot ridica niai deyarte edificiul complex al Medicinii.
Ca și in primul volum, am utilizat şi la Splanhne in mod consecvent şi integral Nomencłatura Anatomicå de la Paris
(P.N.A.). Introducerea acestei terminologii a implicat serioase difìculläti. Departs de a ft o simplä înlocuire a unei nomenclaturi
lraditionale cu cea internafională, a unui termen traditional cu ceI international, operatiunea este mult mai complexă.
Uneori termenii traditionali nu corespund cu cei internationali, alteori semnificatia lor este diferitä, ceea ce a dus frecvent la
nevoia restructurării
însäşi a prezentãrii materiei noastre. Pentru o adaptare côt mai potíivitä a termenilor latini i i elini la spiritul limbii
române, a fost nevoie sä facem apel la specialistul de limbă roniânã modernd, la etiniolog, penlru a găsi formularea cea
mai adecvatä.
Aducem niulțumirile noastre D-łui pmf. univ. Ro avs TvDO pentru ajutonił competent pe care ni 1-a dat la aceastã
operatiune. İn feluł acesta, dorinta exprimatä i“ncă din 1928 de prof. P PitlAN priviftd introducerea Nomenclaturii Anatomice
Internationale in limbajul medical românesc, îşi gAseşle realizarea abia azr Dacä atunci initiativa sa ar fi apărut ca o
tentativö fortatä, artificială, astäzi aceastä actiune rãspunde doń nței şi nevoii unanime a medicilor şi specialiştilor
noştri.
Dept atät de profund prelucrat, totuşi manualul.i‘şi menține caracterul initial, imprimat de creatorul säu. Credincios gândirii
profesorvlui Papilian, am cãutat säpästräm stilul såu clar, simplu, lapidaș făFÕ l'nflorituri inutile şi sä realizäm o lucrare
modernă, care să corespundä cât mai bine nevoilor acluale ale studentilor și ale medicilor. În acest sens, ca şi la priinul
volwn, am modificat formalul vołumului şi i“ntreaga tehnoredactare. Sperăni ca prin aceasta lucrarea să câştige i‘n
accesibilitate.
În manual textul esie tipärit cv douä feluri de caractere. Textuł imprimat en caractere obişnuite reprezintă noțiunile fundamentals,
care trebuiesc cvnoscute şi retinute cât mai couplet. Pärtile scrise cu caractere mici Øetit) cuprind notiuni ce trebuiesc
doar conniltate și nu retinute integral.
Cunoscánd itnportanta pe care o are o bunä iconografìe pentni o carte de Anatomie, am pmcedat la refacerea luturor
iluslratiiłor. Toate fìgyi-ile an fost desenate cu multă grijä. 0 parte din ełe an fost refåcute dupã Rn vBER-KoPSCH, IBOTTA,
Tssre-Hr œ, Töimwr. Am adãugat mułte fìguri noi, dintre care unele originate. Am anexat şi câteva țilanşe cołorate la sfÔFşitul
vO/fifż22U/ui.
Cluj, decenibrie 1976.
 Prefață la ediția a VII-a

A :: d S fl d
d e ä ä £trft ia prC de ce5oä re i’ et de mult e puizä te C Ondit’ u
de
vit e ut R S! llh ap fri 'ä
t
i efreme‘." ' ’ ‘ ’
ä
I

Ediția a WI-a reprezintă oprelucrare temeinicd a precedentei. În acest sens, ani adus o serie întreagă de îmbunătătiri
textului, atât în ce priveşte exprimarea, cât mai ales în privinta continutului, care a trebuit să fie adus la zi. Acestă actiune
a interesat întreg materialul cdrtii, nu numai unele capitole.
La redactarea textului ann folosit în mod consecvenl Ediția a M-a a Nomenclaturii Anatomice Internationale (1989),
care însâ ne-a creal dificultdți serioase, datorate numeroaselor modificdri - nu totdeauna judicioase - pe care le cuprinde:
Pentru mai buna înfelegere a textului, ann redesenat oparte a figvrilor ann i“nlocuit câteva și ann revizuit și actualizat
legendele ilustratiilor.
Multumim i“n continuare cititorilor pentru bundvoințo cu care au primit cartea. Mulțumim de asemenea cititorilor,
medici și studenti, care ne-au trimis observațiile lor și rămânem în continuare receptivi la sugestiile lor.
Mulțumim în mod deosebit Editurii ALL, care în actualele condiții grele a înțeles necesitalea publicdrii acestei lucrări și
nu a precupețit nici un efort pentru realizarea ei.

Cltij, mai 1993.

lALBU j
 Prefață la ediția a X-a

Ediha a IX-a a Splanhnologiei s-a epuizat tn mai putin de doi ani de la aparitie. Actuala cdi tie (a X-a) marchează
câteva nnivgrsfiri. Astfel, în 2001 se implinesc 55 de ani de la aparitia Editiei a H"-a, ullivta gfnborafd de Profesorul Papilian
din 1946),’ apoi se implinesc 45 de ani dc la moartea sa jin 1956) și în fine se împlinesc 25 de ani Je la aparitia Editrei a k"-
a fin 197,6), prima e!aborată de noi, succesorii săi.
Editia a X-a reprezintâ o prelucrare integrală, temeinicâ, a precedentelor editii. Textul și legendele figurilor au fost revizuite
cu mare grijă, atât din punct de vedere stilistic, cât și în cc priveşte continuttl ! f fî//tf/fc . Îmbundtdtiri mai mari au fost
aduse aparatelor respirator, urinar (i genital al bărbatului.
Multumesc Domnului Conferentiar Dr. Dorin Mureșan de la Catedra de Histologie a U.M.F. Cluj, pentru observatiile
privind structura unor organe.
Multumesc tuturor celor care ne-au trimis sugestii pentru i“tnbun6tătirea lucrări i și aşteptăm în continuare observatiile D-lor.
În mod deosebit aducem nlultumlri Editurii ALL, Domnului Preşedinte Miliai Penescu, pentru i“ntelegerea și pentru
sacrificiile fâcute, ca îo actualele împrejurâri cartea să apară i“n conditii grafice foarte frumoase.
Multumesc apoi - și nu in ultimul rând - colectivului redactional, caine cu multă abnegatie și mare pricepere - a realizat
partea editorială a lucrării noastre.

Cluj, octombrle 2001 I. ALBU

VIII
CUPRINS
Introducere (L Albu)
APARATUL DIGESTIV (I. Albu)......................................3
Ciivitatea buc 4
Pereții cavită ții bucale.............................................................6
Peretele anterioi: buzele..................................................6
Pereții laterali: obrajii ,........................,.........................9
Peretele superior: palatul dur.......................................9
Peretele inferior și llniba..............................................11
Peretele posterior: vă lul palatin.................................19
Yestibulul faringian și tonsila palatină ....................22
Gingiile........................................................................................ 24
Dinții ...................„..........,.....................................................25
Caractere generale ...................................,.................26
Caractere difereiițiale ..... ............................,............28
Structura dinților.............................................................31
Aparatul de susținere și fixare
a dinteltlÎ SaU paradonțiul...........................................33
Arcadele dentare și raporturile dintre ele....................35
Prima și a doua dentiție.................................................37
Vasele și nervii dinților..................................................38
Glaiidele salivare.....................................................................39
Glaiida parotidă .................................................................39
Glanda subinaildibulară .................................................42
Glanda sublinguală ....,....................................................44
Fe44
Sltuație, limite; formă , diviziune ....................,............45
Raporturile faringelui ........... .....,.................,.. ......,...,. 46
Endofaringele ..................,.............,......................................47
Structura faringelui ... ..... . .. . . . 49
Vase ti nervi .........,..............................................................54
Explorare. Că i dc acces.........................................................54
Deglutiția ...............................................,..................,............54
Esofagul 55
Configurația exterioară ... . . . . 55
Raportnrile.................................................................................57
Configurația interioara.........................................................60
Structura.........................................................................................61
Vase și nervi ...................,.............................,......................63
Cai dc acces................................................................................63
3
Forma, configurația exterioară , diviziuni......................63
Slîllație și raporturi ,...............................................,..........69
Confignrația interioară ..........................................................72
Strucmra.........................................................................................73
Vase și nervi .... ........ .......,....,...........................................77
Explorare. Că i de acces........................................................79
Intestinul subțire...........................................................................80
Duodenul....................................................................................80
Formă , diviziune ........................,.......,.....„,.................80
Situație și raporturi ...,.................................,..............82
Configurația interioar5. Struchua..............................85
Vase și nelvi ......,.......,...................................................86
Jețunul și ileonul ............ ,......................................................8G
Formă , coniigurație exterioara....................................86
Raporturi ........,...............................................................87
Coiifigurația interioară. Structură ............ ....... ,.......S9
Vas5 și nervi . . . ..............................,...................94
Ex]3lOfâ TC. Că i de acces............................................................95
Iur
Dimensiuni, traiect, diviziune......................................95
Conforinația exterioara..................................................98
Structura........................................................................................9S
Cecul ........,..,......................................................................100
Formă, dimeniuni...........................................................100
Situație și raporturi................................................................10 l
CoiiforinaȘ a interioară .................................,.........102
Apendicele veriniform .............. ...............................,. 103
Situație, raporturi ....,....................................................103
Structura cerului și a apendicelui
veNniform ........,......................................,....................105
Exploraie. Căi de acces................................................106
Colonul.....................................................................................106
Traiect și diviziune Dimeosiuni...............................106
Colonul asccndent.........................................................107
Flexura dreaptă a colonului......................................107
Colonul transvers .................................. 107
Flexura stâ ngă a colonului .......................... .. 108
Colonul descendent......................................................105
Colonul siginoidian .... ....................,.......................108
Structura colonuliii.......................................................110
Vase și nervi....................................................................110
Explorare. Că i de acces...............................................110
Rectul........................................................................................ 111
Limite, diviziuni, conforinația
exterioară ....„................................................................lll
Situație și raporturl......................................................112
Conformația interioară ...............................................114
Structură....................................................................................116
Anusul................................................................................118
Vase și nervi....................................................................118
Explorare. Că i de acces...............................................119
Piincreasul
Conformația exterioară .....................................................120
Situație și raporturi.............................................................120
Structură . Ductele excretoare ,.......................................125
Vase și nervi...........................................................................126
Explorare. Că i de acces......................................................127
F atul •• •• • •••• •• •••••• •• • •••• •••• •••••• ••••• ••• •• • •••• • ••••••• •• • •• ••• 2 7
Greutate; consistența, dimensiuni................................128
Loja hepatică . Mijloace de fixare...................................128
Conforinația exterioară . Raporturi...............................129
 IX
Structnra ............................,..............,................,......... 133 Structure căilor excretoare ale urinei.....................212
Vase şi nervi ................................................................ 136 Vase şi nervi .......................................,..............213
Iinpărțirea segtuentară a ficatului ........... . .. . .. 139 Explorare. Căi de acces .............. ....................,.....213
Expl0rare. Căi de acces ...............................,......... ..... 140 Vezica uriniirä..................................................................213
Căile biliare .....................................................................140 Forniă, dimensiuni, capacitate.....................................213
Ductul hepatic comun ............. .,............................,.... 140 Raporturi ...............................,.....................................217
Ductul coledoc .... . . . . ....14Ž Conforniația interioară ......... .............,.......................219

% b *r .. .. . .. . . . .. .. ... Vcsc şi nerri ...........................,....................................221

Structura căilor billare .................................. . . Explorare. Căi de acces...............................................222
Vase şi nervi .... .., ... ... Ure tri1 miisculinã
Explorare. Căi de acces ............ .........,......,... Traiect, diviziune, calibru ..,.................„....................223
Conformația interioară ..............................,..,.............225
APARATUL RESPIRATOR (I. Albu și ).....14ß Structura .............. ..................,..........................226
Vase şi nervi............................................................227
Explorare Căi de acces ...........,..................................228
Urctra feminină..................,..........................................228

ORGANELE GENITALE MASCULINE (L Albu) ...,. 231

Testiculele
DimeBsiuui, consistențà , sîtuație ..........................,.....,.232
Conforrnația exterioar'a. Raporturi...........................................232
Fpididiinul .............,............................................................232
C0RfOnia interioară ... ... ....... ,...... .. ............. 158 Structure testiculului .............................................,.......232
Structure ...............,..............................................161 Vasc şi ncrvi............................................................................233
Vase şi nervi............................................................169 t23
Explorare. Căi de acces. ...................................„.......170
Că ile spermaticc intratesticulare ..........,.. ...„...........235
Tr7
Ductul defercnt...,........... ..,.................,............................235
Łimite, traiect, formä, dimensiuni ......,..,....,...„,....,....170
Fuiiiculul sperinatic ................... ............... ..... ,........236
Raporturi .................................. ....................,............170
c rot u •••••••••• ••• • • • ••••••••••••••••• • • •••••• • 2 3 7
Structura .........................................................,...........173
Structură............................................................................................238
Vase şi nervi .....................................,...........„,...........173
Vase şi men i...........................................................................240
Explorare. Căi de acces .... ............................,...........,. Explorare. Că i de acces .... ....,............................................241
174
Bronhiile ¡irincipalc..........................................................174
Raporturi ......................... .. ........ ............ ..... ,........175 su 1 • • ••• • • • • • • • •• •• • • • • • • • • • • • • •• • •• • • • • • • • • • • • • • • • • • •• • • • • • • • • •• • • • •• • • • •• • 2 4

Forinã , situație .................. ....... ........,............................241

Explorare. Căi de acces .......,......................................175
Stnictură..................................................................................242
n7
Vase şi nervi. Erecția ,....,..........................................,. 244
Diinensiuni, greutate, consistență . ........ ........ ...... .,..175
Conformația exterioară. Raporturi .......,...,.....,...........176 Glilndele anexate Organelor genitale.......................................ti
Vezicula seminală................................................................246
Rădăcina plămâniilui ........................................,.........179
Structura. Seginentele b onliopultuonare....................181 Prostate. ........ ......... .....................................,.............247
Vase şi nervi.............................................................183 Conformația exterioară ..............................................247
Explorare. Căi de acces ........................,...................., 185 Loja prostatică . Raporturi ............... ....,..., ,.... .. ,. 247
Pleu ele..................................................................................i Structura ... ,....................................................................250
C vitatea toracicä.............................................................188 Vase şi nervi ...,............ ...,......,........,.,........,.......,. 252
Mediasti 90 Explorare. Că i de acces ....... ... .....,. ,....................252
Glanda bulbouretrală .....................................,..............252
APARATUL UROGENITAL. r253

ORGANELE URINARE (I. Albu) Muşchil perineului..............................................................254

Fasciile perineului ...............................,.,.......,......,.........259
n k • • • • • •• • • • • • •• • • • • • • • •• •• • •• • • • •• •• • • • • • •• • •• • • • • • • • • •• • • • • • • • • • •• • • • • • • 9
Regiunea anală ........., , ,.............. ... ...............,........ ,.. .260
4
Regiunea urogeiiitală ..........................,........ ........,.......262
Dimensiuni, forină ............... ... ..,.....................................194
Spațiul pelvisiibperitoneal .. ........................,.......... ,.,. 263
Loja renală. Raporturile rinichilor.........................................196
Vascularizația şi ioervația....,...................,....... ,........,. 205
ORGANELE GENITALE FEMININE (I. Albu)...........266
Explorare. Cñ i de acces.......................................................208
Cä ile excrctoare ale urinei.......................................................209
Ovarele
Caliciile rnici, caliciile mari, pelvisul renal.................209
Forină, consistențã, dlmensiuni...................................266
Uretenil.....................................................................................210
Situație, mi3oace de fixare, raporturi.. . ...... ..,....,.,.,. 268
Dimensiuni, forină .......,......................,.....................210
Structură ....................................................... ........,....270
Raporturi .,...................,....................,.........................210
X
Tubele uterine.............................................................................274
Formă, porțiuni.....................................................................274
Structură .................................................................................275
Vascularizația și inervația ovarului
și a tubei uterine ................................,............................276
27
Conformația exterioară .....................................................278
Sittiație și direcție ......,........................................................279
Statica și inijloacele de fixare..........................................280
Raporturi.................................................................................284
Coiiformația interioară ...............,................................284
Structură .................................................................................285
Vascularizația și inervația uterului...............................289
Explorare. Că i de acces ...........................,........,............292
Vaginul
FoTina. Coufonnația interioară .......................................293
Situație și diviziune ..........................,............................294
Raporturi.................................................................................294
Structură ......................................,......................................295
Vase și nervi...........................................................................296
Explorare. Că i dc acces. ..................,.........................,. 296
129
Muntele pubelui....................................................................297
Formațiunile labiale............................................................297
Vestibululvaginului.............................................................298
Glandele vestibulare ......,............................................299
Organele erectile..................................................................299
Vascularizația și inervația vulvei ......,...........................300
Perineul
Muşchii perineului ..................-....,...........,.........................301
Regiunea urogenitală............................................,.............303
Spațiul pelvisubperitoneal................................................304
Mamelele
Fonnă , diinensiuni................................................................305
Planurile constitutive. Raporturi ................,.............306
Structura glandei inainare .,......................,......... ,......309
Vascularizația și inervația mainelei ............,................311
PERITONEUL (I. Albu și Al V a ).............................313
Dispoziția generală.......................................................314
Topografia peritoneului...............................................315
Modul de continuare a foițelor peritoneului................321
Studiul fonnațiunilor peritoneale.................................323
Structura. Vascularizație și inervație...........................330
Explorare. Căi de acces ...,..........................................331
GLANDELE ENDOCRINE (L Albu și A V i ).......332
Ripofiza
Situație, formă ............................................,................333
Raporturi .......................,.............................................334
Structură ...................,....,.,...........................................334
lase și nervi...............................................................334
re335
t 3
Fonuă, diviziune, dimensiuni.......................................336
Raporturi ...,..,.....................,........................................337
Structură ...,..................................................................338
Vase și ncrvi ............................,..................................339
Glandele paratiroide......................................................340
uu3
Situație, fonuă, dimensiuni .............................,...........341
Raporturi ........,............,......,........................................342
Structură „.........,....,.....................................................342
Glandele suprarenale.....................................................343
Formă, diviziune, dimensiuai ......,...............................343
Raporturi......................................................................344
Structură .................,....................................................345
Vascularizație și inervație .........................,........,........345
Pancreasul endocrin.......................................................346
Componenta endocrină a glandeltii sexuale ...............,. 346
n347
Celulele cndocrinc diseminate.......................................347
SPLANHNOLOGIA
(Splanhnologia)
Forma plină caracterizează o serie de organe formate
dintr-o masă densă (de exemplu, ficatul,
plămâ nii, rinichii).

Temienul de splanhne (greceşte, /o splánchnon — viscer)

sau viscere (latineşte, viscera) u avut in decursul
timpurilor semnificații diferite În antichitate, prin
viscere se întele- geau toate organele conținute în
marile cavit3ți ale corpului — toracică, abdominală ,
pelviană şi craniană — ui afară de oase și muşchi. Mai
tarziu, din complexul acestora au fost separate organele
de simț, sisteinul nervos şi organele circulatorii. Astă zi,
pt in visce re se i“nteleg oi•ganele care se•rvesc pe de o
parte la mentinerea vietii individului (chesfă)urarea
functi i for ve getative sau de nHtry Íl 8) .şi pe de altă
par te /o pe rpBfuarea spe cie i (rcproducerea).
Functiile acestor organe sc efectuează in strånsă
corelație cu activitatea glandelor endocrine, ai că ror
produşi — hormonii — sunt trimişi direct in uicorile
organismului. Glandele cu secreție iflternă prezideazã
la armonioasa dezvoltare fizică şi psiliică a
individului.
Viscerele sunt grupate in urină toarele aparate’ ?.
Apa- ratnl digesiiv,‘ 2. Aparalul respirator, 3. Aparatul
iirinar,
°l. Aparatu I genital, 5. Glandele endocrine.
Aparatul digestiv şi ce1 respirator sunt unite
împreună sub ternienul de aparat gastropiilmonar (A
paralus gastropulmonalis). Cuprinderea lor într-un
complex unitar este justificată din punct de vedere
functional— ele servesc la introducerea în organism a
substanțelor necesare men- ținerii vieții — şi din punct de
vedere ontogenetic — orga- nele respiratorii apar ca un
diverticul, ca o excrescentă, a tubului intestinal
einbrionar.
Relațiile anatoino-topografice şi strâ nsa legă tură in
de- cursul ontogenezei fac ca organele urinare şi cele
genitale sa he descrise şi ele împreună sub numele
de aparat urogenital (Apparatus urogenitalis).
Inima şi vasele nwrì, cu toate că se găsesc in cavita“tile
trunchiului, se descriu separat, in cadrul aparatului
circulator. După conformația exterioară şi structure lor,
viscerele pot avea două aspecte generate! organe
cavitare şi organe parenchimatoase, Organele cavitare
servesc la trecerea alimentelor, a unor produşi de
secreție, sau la depozitarea for, Ele pot avea fonnă de
rezervor (de exemplu, stomacul, vezica ui’inară ) sau de
tub (de exemplu, esofagul, intes- tinul, traheea).’
 dintT- o componentă epitelială , reprezentată prin
epiteliul de că ptuşii‘e (Epithelium mucosae) cu glandele
iiitrapai‘ietale, şi dintr-o conipoiientă conjunctivă ,
lamina proprie sau corionul (Lamina propria mucosae).
Acestora li se adaugă uneori o pă tură de celule
musculare netede, care constituie inusculara mucoasei
Structui‘a viscerelor este legată , in linie generală , (Lamina muscularis siuc o.‹ae) .
de natura şi forma organului. Stratul subniucos (Tela submucosa) este format din
O r g a n e 1 e c a v i t a r e sunt dotate in țesut conjunctiv tax cu multe elements elastics, ct perniite
niajoritatea cazurilor cu mişcă ri şi au peretele alcătuit mobilltatea mucoasei. Conține nuineroase vase sangvine
din mai multe tunici, dintre care una este inusculară . şi limfatice, formațiuni limfoide, nervi. Uneori in
În mod schematic, de la interior spre exterior, un submu- coasa pă trund glandele niucoasei
a5tfel de organ este consti- tuit în modul urmă tor: 1.
tunica mucoasă ; 2. stratul submu- cos; 3 . tunica
musculară. Acestor pă turi li se adaus* la cele mai
miilte viscere, o a 4-a tunică exterioarà . Aceasta este Fig. 1. Structui-a unui viscer cavitar
(intestin sub ții e).
reprezentată la unele prin seroasà (peritoneii, pleură ), iar
J. Tunica mucoasă. - 2. Stratul submucos. - 3. Stratul circular aI tunicii
la altele prin adventiție. musculare. - # S-tratul longitudinal a! triiiicii musculare. - 5. Tui‹ica
Tunica mucoasă (Tunica mucosa) este alcătuită seroasă,
2 SPLANHNOLOGIA
Tunica musculard (Tunica muscularis), e
constituită, cu rare excepții, din țesut muscular neted.
Celulele musculare sunt dispuse pe unul sau mai multe
straturi. În general sunt două planuri caracteristice:
unul longitudinal (Stratum longi tudinale) și celălalt
circular (Stratum circulare) . În anumite locuri fibrele
circulare se hipertro- fiază formând sfinctere.
Tunica seroasă (Tunica serosa) învelește tunica
mus- culară. Între cele două tunici se găseşte uri strat
subseros Mele subserosa) de natură conjunctivă, taxă.
Adventiția (Adventitia) învelește la exterior organele
lipsite de tunică seroasă. Este formată din țesut
conjunctiv lax.
La o r g a n e l e p 1 i n e distingem un porenrh/m,
format din elemente care asigură efectuarea
funcțiunilor specifice ale lor, și sfmmn, de natură
conjunctivă, care susține parenchimul 5i serveşte la
conducerea vaselor și a nervilor.

Fig. 2. Schema structurii mici-oscopice a unui viscei cavitar

(intestin subțire).
? . Epiteliul mucoasei. - 2, Corionul mucoasei. - 3. Stratul submucos.
- 4. Fasciculele circulare saucblice alc tunicii musculare. - 5.
Fascjculele longitudinale ale tunicii nsusculare. - 6, Seroasa sau
adventiția.
APARATUL DIGESTIV
țApparatus digestorius sau Systerna alimentarium)

Aparatul digestiv este alcătuit din tOtDlitatea dispuse în lungul acestui conduci; ele secretă sucurile
organelor care înde plinesc importanta func ti e de di digestive necesare transfonnării alimentelor.
ge sti e și absorb tie a alimentelor (prehensiunea,
modificările fizice și chimice ale alimentelor, absorbția
„nutriinentelor”, excreția reziduurilor lleabsorbite).
Aparatul digestiv se compune din: /. tuhu/ digestiv și
2. nnexe/e acestui tub.
Tubul digestiv sau tractul digestiv este un conduct
lung de 10-12 m, care comunică cu mediul exterior la
cele două extremități ale sale. E1 începe de la față prin
cavitatea bucală, străbate gâtul, toracele, abdomenul,
bazinul și se benzină prin anus. I se descriu mai multe
segn ente, dife- rențiate după formă, relații topografice și
funcțiuni. Pomind dc la cavitatea bucală, vom întâlni:
faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire,
intestinul gros, anusul.
Deoai‘ece cavitatea bucală și faringele indeplinesc
și funcțiune dc căi rcspiratorii, NoiBenclatura
Anatomică întelege prin canal alimentar (Canalis
alimentarius) doar esofagul, stomacul, intestinul
subțire 5i lntestinul gros.
În structura canalului alimentar intră patru tunici, pe
care le vom expune dc la exterior spre lumen.
1. Tunica ez/erna, care este formată din tesut con-
junctiv fax la nivelul esofagului și a1 rectului,
constituind adventiția acestor segmente, și din seroasa
peritoneală în rcstul canalului alimentar 2. Tunica
musculară este alcă- tuită din fibre musculare netede
dispuse în două straturi: unul extem longltudinal, și
altul intern circular; la nivelul stomacului se află a1
treilea strat, cel obllG. Tunica submucoasă, bogat
vascularizată, este formată din țesut conjunctiv lax cu
un mare număr de fibre elastice, care permite
niobilitatea mucoasei. 4. Tunica mucoasă este forinată
dintr-o componentă epitelială, reprezentată prin
epiteliul dc suprafață și prin glandele supraepiteliale, și
dintr-o coniponentă conjunctivă numită corion sau
lamina proprie a mucoasei.
Peretele tubului digcstiv constituie o barieră între
me- diul extem și organism, procesele digestive
desPașurându- se „în afara organismului”. Numai
consecutiv proceselor de abSOrbție, nutrimentele
pătrund în interiorul organis- mului, adică în mediul
său intern.
Anexele tubului digesiiv cuprind o serie de glande
 Tubul digestiv poate fi divizat în trei porțiuni: 1.
portiune a inges tivâ, deasupra stomacului, servind la
transportul ali- mentelor, 2. portiuflea diges/fvfi, formată din
stomac și intestinul subțire, unde aliinentele sunt pregătite spre
a fi absorbite;
3. por/iunea egestivă, formată din intestlnul gros, pe unde
resturile digestiel sunt elirninate.
Fig. 3. Prezentarea scheinetică a tubului digestiv.
/ , C avitatea bucată. - 2. Faringele. - 3. EsofaguL - 4. Stomacul.
- 5. Colonul transvers reprezentat prin linii întrerupte. - 6. Colonul
descendent. - , Colonul ileopelvian. - 8. Rectul. - 9. Cecul cu
.':,
apendii\ele vermicular. - / 0, .Iejun-ileonul. - 7J. Colonul ascendent.
- 12. Duodenul,

4 SPLANHNOLOGIA
CAVITATEA BUCALĂ Dimensiuni. Diametrul sagital are 7 cm; ce1
transversal 6-6,5 cm; iar eel vertical este redus la zero
Cavitas oris)
cmd gura este închisă, dar poate ajunge la 7 cm când
gura eve deschisă.
Orificii de comunicare. Cavitatea bucală are două
Cavitatea bucală sau gura constituie prima porțiune a orificii: unui anterior, de cömunicare cu exteñorul, şi
altul tubului digestiv. Latineşte, os — oris — gură; nu trebuie posterior prin care se deschide in faringe.
Orificiul anterior confundat eu os — osis — os. senumeşte orificiulbucal; cel posterior, situatîntre
vestibulul
Situație. Se găseşte situată la partea inferioară a feței, faringian şi gură se numeşte istmul bucofaringian.
sub fosele nazale, muşchilor milohioidieni, Gura indeplineşte mu/If /e functiuni. Are rol in digestie'
deasupra înaintea serveşté la prehensiunea, insalivația şi masticația alimentelor, Are
faringelui.
Formä . Mä rginită anterior de buze şi pe pă rt,ile ea devine realñ câ nd maxilarele sunt depă rtate sau câ nd se
laterale de obraji, gura are forma unui ovoid cu introduc alimente. La om, cá vitatea bucală este orientata” in
extremitatea cea mare îndreptată înaintc. Cánd cele plan orizontal,
două maxilare sunt apropiate, cavitatea este virtuală; pe cãnd la patrupede ea este dispusă într-un plan aproape
vertical. rol in respirație, permițănd trecerea aerului. Dar gura
participã şi la efectuarea unor íiincții de relație: aioi se gñsesc
receptorii gustului şi tot aici se petrec unele modificări
importante ale sunetelor laringiene (nearticulate), contribuind prin
aceasta la
producerea sunetelor articulate aİe vocii omeneşti.

Diviziune. Cavitatea bucală este împă rțită prin ar-

cadele alveolo-dentare in două compartimente: vestibulul
bucal şi cavitatea bucalñ propriu-zisă .

Fig. 4. Secțiune sagitalë par amedian ă prin

s cavitatea nazalñ , cavitatatea bucnlíì, faringe
$ şİ lRl’inge.
I. Sinusul frontal. - 2. Sinusul sfenoidal. -
J. Buza anterioară a ortficiului tubei auditive,
- #. Oriłiciul faringian al tubei auditive. -5, Buza
9 posterioară a orificiului tubei auditive (Torus
ț tubarius). - 6, Plica ridicătorolui. - 7. Palatul
moale. - 8. Dintele axelui - 9. Arcul palato-
glos. - 10, Tonsila palatină - 11, Arcul palato-
faringian. - 72. Epiglota. - 13. Plica ariepiglo-
ticä. - J4. Tuberculul cuneiform. - 75, Tubemulul
corniüulat. - î6, Vestibulul laringian. - I Z. M.
aritenoidian transvers. - 18. Glota. - 19. Larna
31 IS cartilajului cricoid. - 20. Cavitatea infraglOtlC.ă.
Id -27 . Esofagul. - 22. Istmul glandel tiroide, -
23. Traheea. - 24. Prim uI cartilaj traheal. -
25. Arcul cartllajUliii cricoid. - 26. Cartilajul
tiroid. - 2 Z. Plica vocală. - 28. Ventriculul
faringelui. - 29. Plica ventriculară. - 30. Liga-
20 mentul tirohioidian median. - 31. Masa adi-
poasä prelaringiană. - 32. Ligamentul hioepi-
2/ glotíc. - 33. Osul hioid. - 34. M. milohioidian.
- 35. M. geniohioidian. - 36. M. genioglos. -
JZ, Cavitatea bucalà propriu-zisã. - 38. Orga-
nul vomero-nazal. - 39. Septul nazal,

APARATUL DIGESTIY 5
f 2 34 5
 26

/4

!9 ifi I7 16 IS

Fig. 5. Sec{iune fi ontalh prin cap.

7 . Înveliçul moale cl boltii craniului. - 2. Solzul osului frontal. - 3. Duramater cranianä, - 4. Coasa creierului. - 5. Sinusul sagital superior. -
6. M, temporal. - 7. Orbita cu con{inutul ei. - 8. Arcada zigomaticà. - 9 Sinusul maxilar. - 70. Corpul adipos al obrazului. - îï . M, maseter. -
12. M buccinator. -13. Corpul manhibulei. - 14. Glanda submandibulara. - JE. Pântecele anterior al M. digastric. - 16. M. milohioidian. -
I7 Septul lingual, înconjur0t de muçcl2l ni limbii, - 18. M geniohioidian. - 19. Glanda sublingualà. - 20. A. çi V. faciall. - 21, Vestibulul cavità{ii
bucale - 22. Cavitatea bucalä propriu-zisä. - 23. Cornetul inferior al cavité{ii nazale. - 2#. Cornetul niijlociu. - 25. Cornetul superior. - 26. Cel ule
ale sinusului etmoidal.

Vestibulul bucal estibulum oris) este un spațiu în
formă de potcoavă, mărginit de arcadele alveolo-dentare
pe de o parte, de buze și obraji de cealaltă parte.
După
6 prezintă pe linia mediană câte o plică a mucoasei, orien- tată
veslibular sau gingivolabial superior, respectiv inferior.
Clinicienii îl numesc fornix, Ambele şanțuri vestibulare
cum vedem, el are dot pereti: unul exterior,
musculo- cutanat; celñlalt interior, osteo-dentar. La locul
de intâlnire dintre cei doi pereti, mucoasa se reflector
formând antul
sagital, numită frâul buzei (Frenulum labii). Şan¡urile
vestibulaTe — superior şi inferior — penNt explorarea por-
tiunilor alveolare ale maxilei şi mandibulei, precum şi
 anestezia nervilor infraorbitari şi mentonieri, la ieşirea
lor din orificiile omonime. Prin şanțul vestibular
Superior se pătrunde in trepanarea sinusului maxilar. În
vestibulul bucal se deschìde ductul parotidian (Stenon).
În stare de ocluzie a arcadelor dentare, vestibulul
comunică cu cavi- tatea bucală propriu-zisă prin spațiile
interdentare şi prin spațiul retromolar (dinapoia ultimului
molar). Când maxilarele sunt strâns apropiate (ca în
trismus sau anehi- łoza) se poate pătrunde cu o sondă in
cavitatea bucală propriu-zisă prin spațiul retromolar,
pentru a hrăni bolna- vul cu alimente lichide. Când
maxilarele sunt îndepănate, vestibulul comunică larg cu
cavitatea bucală propriu-zisă. În partea posterioară a
vestibulului bucal se găseşte plica pterigoniandibulară,
care este determinată de rafeul pterigoinandibular,
studiat la muşchiul buccinator. Plica pterigomandibulară
se vede şi se palpează foane uşor când gura este
deschisă; ea se întinde, ca şi rafeul, de la cârligul lamei
mediale a procesului pterigoid, la linia milohioi- diană a
mandibulei. Exploiarea spațiului retromolar, la un out cu
maxilarele apropiate, permite palparea inarginii
anterioare a ramurii mandibulei, a muşchiului maseter,
in afară, şi a pterigoidianului medial, înăuntru.
Cavitatea bucală propriu-zisă (Cavitas oris propria)
este porțiunea gurii circumscrisă anterior şi pe părțile
laterale de arcadele alveolodentare. Ea este cuprinsă
intre bolta palatină şi limbă, coniunicând înapoi prìn
istmul bucofaringian cu vestîbulul faringian.
PEREȚII CAVITĂȚII B’UCALE
Pereții cavității bucale sunt în numãr de şase: I. un
perete anterior, format de buze; 2. doi pereți øiaiginu/i
sau laterali, formați de obraji; 3. un perete inferior,
repre- zcntat prin limbă şi printr-o regiune situată sub
limbă, regiunea sublinguală; 4. un perete superior,
reprezentat prin bolta palatină; 5. un perete osterior
format de vălul palatului şi de istmul bucofaringian.
Pereții gurii sunt tapetați pe fața lor profundă de mu-
coasa bucală țTunica mucosa oris), care trece Uară să
se
întrerupă de pe un perete pe altul. Ea are caractei’e şi
denumiri diferite, in raport cu peretele la nivelul căruia
se găseşte (de exemplu: mucoasa labială, palatină,
geniană etc.). Coniponentele esențiale ale niucoasei bu-
cale sunt reprezentate de un epiteliu de înveliş şi de
corion. Epiteliul este de tip pavimentos stratificat ne-
SPLANHNOL OGIA
PERETELE ANTERIOR: BUZELE
(Labia oris)
Buzele sunt două formațiuni musculo-membranoase,
care alcătuiesc peretele anterior, mobil at cavității
bucale Ele au un foarte mare rol estetic, in definirea
fizionomiei şi participă la mimică. Au de asemenea o
mare valoare antropologicä.
După situația for, distingem o buză superioară
(Labrum sujlerius) şí una inferioarã (Labium inferiiis).
Conformația exterioară. Fiecare buzñ prezintă: o
fața anterioară sau cutanată; o față posterioară sau
mucoasă; o margine aderentă; o margine liberă; două
extremități, dreaptă şi stângă.
F a ț a a n t e r i o a i‘ ă sau c u t a n a t ă diferă după
cum o considerăm la buza superioară sau la cea
inferioară: La buza superioară prezintă un şanț median,
şanțul śubnazal sau philtrum (Phi ltrum), caTe se
termini in jos prin tub e rcu Inf buzei su perioare
(Tub ercu łu m lab ii superiorls). De o parte şi de alta a
philtrumului se întind două suprafețe triunghiulare, cu
vârful in afară, acoperite
la bărbați de mustăți.
Buza inferioară prezintă o depresiune mediană, in
care, la bărbat, se prinde un smoc de păr (muscă), iar
de fiecare parte a depi‘esiunii o suprafață plană sau
uşor concavă.
F a ț a p o s t e r i o a r ă sau m u c o a s ă. Este dc
culoare cenuşie roşiatică, umedă şi presărată cu nume-
roase mici proeuitnențe, determinate de glandele labiale.
M a r g i n e a a d e r e n t ă diferă după cunt o
consideram la buza superioară sau la buza inferioară, şi
la fiecare buză, dupe cum o privim pe fața cutanată sau
pe fața mucoasă.
Labuza superioară marginea aderentă răspunde
nărilor şi şanțului nazolabial studiat in niiologie. De
partea inu- coasă ea raspunde şanJlui vestibular format
de reflexiu- nea mucoasei buzei pe maxilă. In acest şanț
pe linia mediană se găseşte o plicã mucoasă numită
frôn/ buzei superioară (Freniiluin labii suyerioris).
La buza inferioară, inarginea aderentă este scparată
— pe linia mediană — de regiunea mentonieră, printr-
un şanț cu concavitatea in Nos, şantul mentolabial; in
rest se conti- nue cu această regiune. Dc partea
mucoasei găsim aici un şanț vestibular, cu un/-ñu mult
maí puțin dezvoltat ca la buza superioară (Frenulum
lablİ iHf0 FİOI“İ8).
M a r g i n e a 1 i b e r ă este roşie (room buzeloi) şi
uscată.
tuberculEa prezintă pe linia mediană un buza
in care
superioară şi o depresiune la buza inferioară,
pătrunde tuberculul de mai sus.
cheratinizat. Celulele epiteliale sunt hormonodepen- dente;
inodificările lor in decursul ciclului ovarian sunt decelabile
şi pot ft urmărite citologic pe celulele care se descuaniează
in mod obişnuit. Roşul buzelor sau Pars intermedia este porțiunea de tranziție
diiQtre piele (Pars cutanea) şi mucoasă (Pans mucks a).
Culoarea roşie este datorată bogăției capilarelor şi transparenței
epiteliului de la acest nivel, precuin şi faptului că acesta este
lipsit de piglnent şi este necheratlnizat.
Roșul buzelor este inipărțit la nou-nñscut in două zone:
zona exteniă este roză şi netedă (Pars glabra), zona internă este
neregulată datoritä proeininenței papilelor corionului (Pars
vil,l.osa).
APARATUL DIGESTIY

Fig. 7. Butele nou-născutului.

ź. Tuberculul buzei supcrioare. - 7. Pars villosa. - 3. Pars glabra.

(Angulus oris). Unghiurile bucale devin mai evidente

când gura este deschisă.
Orificiul bucal (Lima oris) este delimitat de buze
şi unghiurile bucale. Când buzele sunt apropiate,
orificiul ia fonnă de despicătură sau fanta” bucală.
Orificiul bucal exista” real când gura este deschisă.
Forma şi dimensiunile fantei bucale sunt foarte
caracteristice pentru fizionomia omului. Dimensiunile ei sunt în
Fig. 6. Capul vãzut anterior
medie de 5 cm la bãrbat şi 4,5 cm la fenieie. Cfind
J. Regiunco ffontalã. - 2. Nasul cxtern cu: a. rãdãcina, b. dosul, dimensiunile łìsurii bucale depäșesc in mod considerabil, in
c. vârful, d. aripa şi e. nara. - 3. Şanțul subnazal. - 4. Tuberculul plus sau in minus, aceste lïrń ite, avem macro- respectiv
buzei superioare. - 5. Fanta bucalã. - 6. Şanțul mentolabial. - 7. microstomia.
Mentonul. Cšnd gura este deschisă, orificiul bucal ia forma ovalä
- 8. Comisura și un8hiul buzelor. - 9. Şanțul nazolabial. avå nd înalțimea de 5,5 cm la bã rbat şi de 5 cm la femeie, iar
lã țimea de 5 cm la barbat şi 4 cm la femeie.

La adult existã uneori o anomalie numită buzã dubłă
constfi in persistența acestei stãri infantile; ea este caracterizati
prin prezența unei plice mucoase înapoia buzei principale
Buzele albicioase denotã aneinie; cele albãstrui tulburãrÌ
e
' *u 1‘ t°r
De fiecare parte, aproximativ in dreptul primului
premolar, extremitățile celor douñ buze se unesc şí
formează comisurile labiale (Commissura labiorum).
Fiecare comisurä mà rgineşte unghiul bucal corespunzà tor
StPUCtura. İn constituția buzelor intrà patru straturi:
pielea, stratul muscular, stratul glandular şi mucoasa.
Pielea, groasă, rezistentă şi foarte aderentă de fasci-
culele musculare subiacente este inzestrata” cu peri, glande
sebacee şi sudoripare. Ea este sediul foliculitelor, eczemei
i altor boli de piele, datorate adesea iritației provocate
de secrețiile nazale.
Stratul muscular, de fapt musculo-conjunctiv,
formează un fel de schelet al buzelor. Este constituit de
Fig. 8, Buzele. Prepni atul a fost rea-
lizat astfel: s-a tidiest pielea; in
ditnptø s-au prepnrãt muşchii pieloşi
ai bu- zełoi;, mni nłcs buccinatot-ul, ini
in stã iiga muşchii an fost îndepă •
•ł'
J. Buza superioarã . - 2. Ductul
paro- iidian Stenon. - 3. Fibre ale
muşchilot pieloşi ai buzclor. - #.
Buza infcń oară
- 5. Glande salivare labiale. - 6. Mu-
coasa buzelor.
8 SPLANHNOLOGIA
Fig. 9. Buza inferioaríì. Secțiune sagitalñ.
I P repea. - 2. Foliculi piloşi. - 3. Stratul muscular. - #. Ransuri arteriale.
5. Glande labiale. - 6. Duct glandular. - 7. Stratul mucos.
orbicularul gurii, in cea mai mare parte, şi din ceilalți
muşchi pieloşi ai buzelor.
Stratul glandular este format din numeroase glande
labiale (Glandulae labiales), care se pot palpa dacă se
plimbă degetul pe fața posterioară a buzelor. Eye se
vă d ca nişte mase proeminente şi neregulate. Sunt
glande acinoase (mucoase şi seroase) a1 căror canal se
deschide la suprafața liberă a niucoasei.
Stratul mucos. Mucoasa buzelor este groasă şi se
continuă cu cea a obrajilor şi cu gingiile. Se continuă
de asenienea cu zona de tranziție a roșului buzelor.
Ea are un aspect neregulat din cauza glandelor
subiacente şi o culoare roşie-palidă sau roşie-
cenuşie.
Vase şi nervi
Arterele buzelor provin in cea mai mare parte din
cele patrn auere labiale (din facială). Ele se anastomo-
, zează in plin canal, formând un cerc situat spre
margiiiea liberă a buzelor, între stratul muscular şi cel
glandular.
Arcurile arteriale sunt deci rnai apropiate de fața
posterioafă a buzelor, fapt de mare importanță in
suturarea plăgilor acestora.
Buzele pot fi frecvent sediul unor plăgi, de obicel foarte hemo- cație, la formarea bolului alimentar precum şi la sugere.
ragicc. Cfind plaga este extemă, adâncă, va bebui să prindem cu fibrele Ele au un rot in articularea consoanelor labiale şî servesc
de sutură toate planurile buzeior până în profunzime, nu numai cele
superiiciale. Suturfind doar pielea, artera continuã să sângereze
înapoia suturii noastre Heinoragiile buzelor pot fi provocate şi prin
tăierea cercului arterial de către dinți (cădere, lovituri). În aceste
cazuri sângele se scurge mat rar spre exterior. Cel maì adesea,
sângele este înghijt şi digerat, dûnd o culoare neagrñ scaunelor şi
poate să simuleze astfel o hemotagie gastrică sau ńttestinalä.
Venele — se comportă la fe1 cu arterele şi se arsă
Fig. 10. Limfatieele buzelor (schematic).
/ . Nod limfatic parotidian superficial (preauricular). - 2. No‹iuri
limfatice submandibulare. - 3. Nodürl limfatice sub.mentale.
cu vena oftalniică şi cu plexurile pterigoidiene
explică posibilitatea propagării unel tromboflebite la
sintisurile venoase ale duiei mater.
Din plexul venos situat la nivelul marginii libere a buzelor se
pot dezvolta tumori vasculare ( rigioame). Acestea sunt constituite
din capilare neoformate dllatate yi deşi nu sunt de natură
malignă pot deforma in mod considerabil regiunea prin creşterea
lot‘ çi
prim aceasta să dea tulbĞ'ari in mãsticațíe şi în vorbire.
Limfaticele pleacă din două rețele, una cutanată,
alta mucoasă. Rețelele limfatiGe Gomunică între ele; de
ase- nienea, vasele celor două părți (dreapta — stânga).
Limfa- tickle buzei superioare se lndreaptă spre
nodurile sub- mandìbulare şi uneori spre cele
parotidiene superficiale. Limfaticele buzei inferioare
ajung la nodurile submen- toniere şi submandibulare
(de ambele părți).
Relevăm lmportanp chirurgicalå. deosebită a acestor n0duri in
cancerul buzelor. Acesta este localizat de obicei la buza inferioară.
Clear dacă tumora este unilateralà, se face obligatoriu evidarea
totalã bilatei‘ală a nodurilor, din cauza încrucişării vaselor
limfatice.
Nervii. Nervii motori provin din facial. Inervația
sen- zitìvă, bogată, este sub dependența trigeineniilui,
prin rarnuri labiale superioare ale nervului suborbitar
pentru buza superioară şi ramuri labiale inferioare ale
nervului mentonicr pentru buza inferioară.
Buzele serresc la prehensiunea alimentelor, la masti-
în ceamai mare parte în vena facială. Anastomozele
acesteia
ca organ de simț (tact, durere, gust). numit fisură la’oială lateralã (cheiloschizis) snu buză de iepurg,
Această anomalie constã într-o despicătură interesànd numai
Anatomie aplicată. Buzele sunt deseori interesate de buza, sau uneori şi procesul alveolar (cheilognatoschizis). Sunt
procese patologice traumatisme, inflamații, neoplasme. Ele datorate lipsei de sudură a mugurilor
pot prezenta şi İeziuni tuberculoase (lupus) sau sifilitice, La
din care se dezvoltá buza
buza superioară putein intålni un viciu de conformați-•
APARATUL DIGESTIV Vase și nervi
PEREȚII LATERALI: OBRAJII Arterele sunt numeroase Cele mai importante sunt:
(Bucca) artera bucală (ramură a maxilarei) și transversa feței
(ramură a temporalei superficiale).
Obrajii închid cavitatea bucală pe părțile laterale Venele se colectează în vena facială (cele mai
Topografic, obrajii depă5esc cavitatea bucală. Ei multe) și în vena transversă a feței.
alcă-
tuiesc regiunea geniană.
Fiecare obraz are o formă patrulateră, prezentând
dc studiat două fețe și patru martini.
Fata externă sau cutanată variază ca aspect.
Bombată la copii și oamenii grași, ea este deprimată la
oamenii mai în vârstă, debili sau slăbiti de boli. Ea este
presarată cu perl (barbă), glande sebacee 5i sudoripare.
Capilarele pielii reacționează ușor la emoții (ro5eată,
paloare) sau ln stările febrile.
Fata internă aderă în partea sa periferică de oasele
fcței (maxilă și mandibulă), Partea sa centrală, care
răs- punde vestibulului bucal, este tapetată de mucoasă.
Aceasta se reflecta de pe maxilare pe formațiunile
rnus- culo-conjunctive ale obrajilor, fonnand șan¡urile
vestibu- tare. Mucoasa are o culoare roșiatică, datorită
rețelei capi- lare subiacente. În anemii, culoarea devine
albicioasa.
Pe fața intemă, pe porțiunea ei posterosuperioară, in
dreptul colului celui de-a1 doilea molar superior, se
deschide ductul parotidian Stenon.
Marginea superioară răspunde icarginii inferioare a
orbitei; marginea inf0rlOară raspunde inarginii inferioare
a mandibulei; marginea poslerioară răspunde marginii
aitenoare a niaseterului; marginea anterioară se
continuă cu buzele, dc care este separată prin șanțul
nazolabial, in sus, și de o linie convențională ce
coboară vertical până la marginea inferioară a
mandibulei, în jos.
Structura În constitutia obtajilor intră patru straturi
1. Pielea. 2. Stratul celulo-grăsos, care în această
regiune conține corpul grăsos al obrazului (bula
grăsoasă Bichat)
. Stratul inuscular format din muşchii pieloși ai gurii,
dintre care cel mai important este iuușchiul buccinator,
acesta e perforat de ductul parotidian Stenon și este
acoperit pe fața superficială de o fascie. 4. Mucoasa.
Spre deosebire de mucoasa labială, care este slab
aderentă la mușchi printr-un țesut celular plin de
glande, mucoasa geniană este intim legată de mu5chiul
buccinator. Așa se explică de ce in timpul masticației
nu se produc plice mari ale mucoasei, care ar putea fi
prinse între dinți. Seni- nalăm prezența unor glande,
continuare a celor labiale, situate între mușchiul
buccinator și mucoasă (Glandulae buccales). În
vecinătatea ducuilui parotidian Stenon, se gasesc in
profunzimea mu5chiului glandele molare (Glandulae
molares).
 9 ca un șanț, ce se poate pi’elungi până la uvulă. Rafeul
Limfaticele se duc pe de o parte la nodurile paroti-
diene, iar pe de altă parte la nodurile subiuandibulare.
Se întâlnesc adesea și noduri geniene.
Nervii motori provin din facial, În paralizia acestui
nerv, fata este deviată spre partea sănătoasă, obrazul și
buzele de partea lezată dcvin flasce și se ridică în
fiecare expirație; se zice că „bolnavul iti fumează pipa”.
De ase- menea alimente3e Eafi între obrăz țî gingie
uniplănd vesti-‘ bulul. Sensibilitatea feței este deținută
de trigemen prin nervul bucal (ramură a
mandibularului) și nervul iniraor- bitar (din maxilar).
PERETELE SUPERIOR: PALATUL DUR
SAU BOLTA PALATINĂ
(Palatum durum)
Peretele supero-posterior al cavității biicale este format
de palat (Pcilatuni). Partea lui superioară este palatul
dur, iar partea lui posterioară este. palatul moale.
Peretele superior, boltit, desparte cavitatea bucală de
fosele nazale. Forma bolții palatine și cea a foselor
nazale se află în strânsă corelație. Palatul dur se
continuă, bară delimitare precisă, cu palatul moale sau
vălul palatin.
Important: Nu confundați palatul dur cu palatul osos.
Conformație exterioară. Palatul dur intact, acoperit
de părțile moi, prezintă pe linia medimiă un rafeu
(Raphe palati), care în partea anterioară este
proeminent, iar în partea posterioară este ușor deprimat
10
rezisten¡a şi adereøța ei de periost. În intervenții, decolând
răspunde suturii sagitale a palatului osos, care uneori
poate realiza un relief numit Torus palatinus. Acest
rafeu prezintă în partea lui anterioară imediat inapoia
incisivilor, o proeminență bogat inervată numită papila
incisivâ (Papilla incisivci), care corespunde orificiului
incisiv. De o pare 5i dc alta a rafelului, aspectul
palatului dur diferă. În pacea aiiterioara prezintă nişte
cTeste sau pli cc palatine trnnsvei•snle (Pli ae
palatinae transversae), uneori drepte, alteori curbe.
Către partea posterioară crestele amintite dispar și
suprafata devine mai netedă. Palatul dur prezinte, pe
toată întinderea sa, niște ridicături sau papile, iar între
ele, niște depresiuni —foveole palatine — în care se
deschid canalele excretoare ale B andelor.
Structura. În alcătuirea palatului dur intră trei straturi:
I. !Stratul osos. Forma generală a palatului osos, cat
și cele mai impooante variațiuni, au fost studiate în
osteo- logie. Oasele care participă la alcătuirea lui sunt
procesele palatine ale niaxilarelor și hainele orizontale
ale pala- tinelor. Palatul osos este acoperit de un periost
i‘ezistent, foarte aderent la nivelul suturilor și al
proceselor alveolare ale maxilarelor.
2. Shatul glandular este format din glandele palatine
(Glandulae palalinae) analoage cu cele de la buze și
obraji. Glandele sunt mai dezvoltate către
parteaposterioară abol i.
3. Sti atul mucos. Mucoasa palatină continuă
gingiile. Ea este de culoare albă-rozacee și este
caracterizată prin
această mucoasă rezistenta“, putem crea lambouri ce pot fi
utilizate la acoperirea fisurilor congenitale ale palatului dur.
Palatul dur are ro1 in articularea consoanelor şi in de-
glutiție. Pe e1 se aplică vârful limbii și astfel bolul alimen-
tar este împins înapoi către fafinge.
Vase și nervi
Arterele provin din surse multiple. Cea mai importantă este
palatina descendentã, ramurå a maxilarei care coboară prin canalul
palatin mare, ajunge pe fața inferioară a bolții palatine şi se inflecteazã
înainte, emițànd numeroase ramuri. În intervențiile pe regiune această
arteră trebuie păstratà pentru a asigura vascula- rizarea lambourilor cu
care acoperim fisurile congenitale ale bolții palatine. Bolta palatinä mai
primeşte artera sfenopalatină, ramură tot din maxilará
Venele urmeazã traiectul arterelor, Unele trec prin canalul incisiv
la venele mucoasei pituitare.
Limfaticele drenează limfa cãtre nodurile jugulare laterale.
Nervii senzitivi sunt reprezentați prin nervul palatin mare (ce treoe
prin canalul palatin make) şi nervii nazopalatini (ce trec prin canalul
incisiv).
Anatomie aplicată. La nivelul palatului dur se pot localiza gom g
stfìlitice, care uneori pot necroza scheletul. De asemenea, aici se pot
dezvolta tumori plecate de la os sau, mai ãles, de la stratul glandular
Mai caracteristice pentru bolta palatină sunt diviziunile sagítalg
congenitale (døspicăturile sau fisutile, palatoschizis = gura de lap).
Anomaliile se datoresc lipsei de sudurä a mugurilor palatini.
Ductul sau canalu1 incisiv (Ductus incisions) este un conduct
epitelial inconstant situat in interiorul canalului mcisiv osos. Rareori
 SPLANHNOLOGIA
Fig. 11. Cavitatea bucslñ , viízutil anterior;
lM-g deschisñ , dupil incizia obrajilor,
plecãnd din unghiurile buzelor. În di eapta
figurü sha tidiest mucoase bolții palatine,
evidențiindu-se sti-atul glandulai•. În
stă nga s-an îndepä i4at şi glandele,
evidențiindu-se planul osos şi ai tgrele. Tot
in st3nga s-a ridicat mucoasa vñ lului
palatin, prc- pariindu-semuşchü piilatoglos
şipalate-faringian.
ï . Stratul mucos (ră slrâ nt) a1 palstului
dur şi at vă lului palatin. 2. Stratul
glandular. - 3. M, uvulei.
- 4. Tonsil a (amigdala) palatiiiă . - 5. M. palatoglos.
- ă . Rafeul pterigornandibulat cu inserția
M. bucc\- nator. (7) şi a M, constrictor
superior al faringelui {8).
- 9. M. palatofaringian. - 7 0. Stratul osos al.
pala- tului dur, - /? . A. palatină
descendentă .
APARATUL DIGESTIV
Fig. 12. Secțiune frontalñ prin f'ațií.
I . Cavită tea nazală cu cornetuÎ şi cu meatul inferior. - 2. Sinusuİ
inaxilar. -3. M. buccinator. - #. Vestibulul cavitã ții bucale. - J. Limba,
6. M. genioglos. - 7. Glanda sublin 8uală . - 8. M. geniohloidlan.
- 9. M. milohioidian. - 10. M. digastric (píintecele anterior). - II. Vasele
su blinguale. - I S, Ductul sublingual Wharton. - 73. N. lingual.
miologie. Ei formează o chingă muscularé întinsă între
cele două línii milohioidiene ale mandibulei şi corpul
osului hioid. Chinga este întă rită pe fața sa superioarä
de cei doi mușchi geniohioidieni, iar pe fața sa
inferioară de digastrici. Diafragma gurii are o mare
este un conduct couplet, întins de la cavitatea bucală la fosele nazale.
În mod obişnuit el pomește din fosele nazale şi este închis în find
de sac. Importanța lui clinică consté in faptul cñ abcesele
incisivilor se pot propaga pe traiectul său, până in fosele nazale.
PERETELE INFERIOR SAU PLANŞEUL
CAVITĂȚII BUCALE
Acest perete are o structură complexă şi din acest
motiv este diferit descris de autori.
El este format dintr-o serie de pă rți moi care
închid spațiul dintre douá arcuri osoase: corpul
mandibulei, in sus şi înainte; osul hioid, in jos şi
înapoi.
0 secțiune frontală prin partea inferioară a feței
ne arată coinponența acestui perete. Profund, in
mijlocul pérților nioi care î1 alcă tuiesc, se evidențiază
diafragma gurii — o laniă musculară aproape
orizontală — foncată din cei doi muşclii milohioidieni.
Deasupra diafragmeí gurii se gă seşte regiunea
sublingualñ ; peste această regiune se aşază limba.
Porțiunea anterioară a limbii este liberă , mobilă , şi
permite explorarea prin gură a regiulii sublinguale,
porțiunea posterioară a lirnbii se uneşte, se confundă ,
cu elementele planşeului bucal.
Rezultă că in structura peretelui inferior a1 cavității
bucale vom avea de descris. diafragina gurii,
regiunea sublinguală şi limba.
Diafragma gurii (Diaphragma oris) este formată din
cei doi muşchi milohioidieni, care au fost studiați la
importanță ana- toino-topografică, funcțională şi clinică .
Toate elementele situate deasupra ei fac parte din
cavitatea bucală, cele situate dedesubt aparțin gâ tului
(regiunii suprahioidiene). Regiunea topograficã
sublinguală este ascunsă de porțiunea orizontală a
limbii, Ea constituie partea plan- şeului bucal direct
accesibilă inspecției şi palpă rii. Pentru a o pune in
evidență, invită m pacientul sã deschidă larg gura şi să
ducă vâ rful limbii în sus şi înapoi, spre bolta
palatină. Regiunea ne apare acum ca un semiccrc, nor-
ginit înainte şi pe laturi de arcadele alveolo-dentare,
iar înapoi de limbă . Spațioasñ in partea anterioară ,
regiunea scade tot mai mult in înă lțime in partea
posterioară , spre locul de întâlnire a limbii cu planşeul
bucal. Regiunea este acoperita“ de inucoasa bucală
roşiatică, subțire, care lasă să se vadé prin transparența ei
venele sublinguale (ranine) Pe linia mediană distingem
frâul limbii (Frenulum linguae) o plicñ sagitală a
mucoasei, care leagä fața
inferioară a organului de regiunea sublinguală .
Pe laturile frà ului, îndreptâ ndu-se înapoi şi în
afară , inucoasa prezinta“ câ te o proeminență neregulată ,
alungită , determinată de glanda sublinguală
subiacentă , numită plica sublingualã (Plica sub
lingualis) . Aproape de extremitatea anterioară a
fiecă rei plice se gă seşte câ te un tubercul — caruncula
sub linguală (Caruncula sub li’n- gualis) — preväzut cu
un orificiu prin care se deschide ductul submandîbular
(Wharton) împreună cu ductul sublingual mare. De-a
 lungul plicei sublinguale se înşiruie orificiile ductelor 11
mici ale glandei sublinguale.

Fig. 13. Cavitntea buca1ã: limba şi i-egiunea sublinguală.

7. Glandă linguală anterioară . - 2. M. longitudinal inferior a1 limbii .
- 3, M. genioglos. - 4. Gland a sublinguală . - 5. Arcada dentară infe-
rioară . -6. Gin gia. - 7. Ş anțul v estibular inferior. - 8. Frâ ul buzei
lnferioate - 9, Caruncula sublingual‹a. - 10. Plica sublingtialä . - JJ.
Frâ ul limbii. - 72. Plica fimbríată .

Dacă îndep“artăm mucoasa regiunii sublinguale, găsim

pe linia mediană un perete muscular format de doi
dintre muşchii limbii: genioglosul şi hioglosul. Aceştia
se înalță de pe planşeul bucal şi pătrund in baza
limbii. Lateral de cei doi niușchi, in dreapta şi in
stânga lor, între ei şi fa;ta medială a corpului
mandibulei, se găseşte loja sublin- guală Loja
conține glanda salivară sublinguală, vase şi nervi; ele
vor fi descrise la glandele salivare.
În jos regiunea sublinguală ajunge până la diafragma
gurii; înapoi se continuä cu spațiile conțunctive ale gâtului.
Anatomie aplicata. Regiunea sublinguală poate fi deformată
prin tumori chistice plecate de la glanda sublinguală, numite
ranule. Survin mat frecvent la copii.
În regiunea sublinguală se dezvoltă uneori flegmoane cu
caracter gangrenos şi septicemic, cu o evoluție extrem de rapidã și
foarte gravă. Aceste flegmoane poartã numele de angina lui
Ludwig.
La nivelul mucoasei bucale — dar mat ales in regiune a
sublinguală - se pot absorbi uşor şi rapid unele substanțe chimice
Această cale este Îolosită pentru administrarea unor medicamente
(añtianginoase, antihipertensive: nitroglicerina, nifedipina).

LIMBA
(Lingua, G/ossa}

Limba este un organ musculo-membranos, de formă

conică, foarte mobil, care participă la alcătuirea
peretelui inferior al cavității bucale.
12 Limba este organul gustului. Ea are şi un rol digeitiv
foarte important, participând la masticație şi deglutiție,
iar la nou-nă scut la sugere. Limba mai are şi un rol SPLANHNOLOGIA
fonator, in articularea consoanelor linguale.
Conformația exterioară . Limba nu poate ft vă zută
in întregìme chiar dacă gura este larg deschisă . Ea
este formaté din douä segmente: corpul şì rădăcina.
Privite pe o secțiune medio-sagitală , corpul are o
direcție orizon- tală , iar ră dă cina o direcțìe vertiGã lă .
Separația dintre corp şi ră dñ cină o face un şanț în
formă de V, numit şantul terminal (Sulcus fermino//s),
situat la câ țiva milimetri inapoia V-ului lingual. El pre-
zintă la vâ rful lui o depresiune numită gaura oarbă
(Fora- men caecum lingyae) . Ş an¡u1 terminal este mai
evident la copil; el reprezintă locul de sudură a
mugurilor din care ia naştëre limba.
Ră dă cina limbii (Radix linguag) este porțiunea dina-
poia şanțului tenninal. Ea este situata“ in faringe, de
unde şi numele de segment faringian. De aceea, chiar
dacă tragem limba afară din cavitatea bucală, nu ii
putem vedea ră dă cina. Pentru a o examina, laringologii
se servesc de o oglindä adeGvată acestui scop. Prin
rădă cină limba se fixeazà solid de organele din )ur,
mai cu seamă de man- dibulă şi hioid. Ră dă cina
limbii se continuă, prin exti’e- mitatea superioară , cu
porțiunea bucalñ . Extremitatea ei inferioară este legată
de epiglotñ prin trei plice mucoase, plicele gloso-
epiglotice. 0 plică este mediană (Plica glosso- epi
glottica mediana) qi două laterale (Plicae glosso- epi
glotticae laterales); între ele se găsesc două depresiuni,
Fig. 14. Fața dorsaliì a limbii şi formațiunile anatomice
numite valecule epi glolice sau fosetele gloso-epiglotice
din vçcin'atatea i-ăd5cinii limbii.
(Valleculae epiglotticae).
7 . Peretele taringëlú i. - 2. Adilusul laringian cu elcmentelc care îl
R?adăcina limbii prezintă următoarele elemente descriptive: cii cumscriu: a. tubcreulul corniculat. ò . tu berculul cuneiform, c.
o/@fi anterioară, in continuare cu restcl organului, ca atare plica ariepiglotică și d. epiglota, - J. Plica glosoepiglotică medianà . -
definită numai in chip teoretic, o față posierioară, răspunzând #. Plica glosoepigloti că lateral a. - I Tonsil a linguală . - 6. Gaura
faringelui şi pe care se găseşte tonsils lingualfi; douã margins oarbã
laterale, fiecare in raport cu loja tonsilei palatìne respective; o 7. Ş anțul terminal. - 8. Papile valate. - 9. Papile fungiforme.
extremitafe stiperioară şi o c•xiremitate fn/erioard, care au Îost ? 0. Ş anțul median al limbii. - 77. Papile foliate. - î 2. Valecula epi-
descrise mai sus. glotică . - 7 J. Tonsil a palat¡nä .
Relațiile dintre limbă şi laringe, realizate prin intermediul
plicelor glosoepiglotice şi a inserțiilor muşchilor limbii pe osul F a ț a d o r s a 1 ă sau s u p e r i o a r ă (Dorsum
hioid, au importanță iîinc{ională şi practicã, In timpul tanngian linguae) prezintă un şanț median (Su lcus mediate us
al deglutlției, laringele este dus in sus şi înainte sub rădăcina
llnguae) foarte variabil ca aspect. La ct vin de se
limbii; epiglota se loveşte de limbă şi prin aceasta ea închide, in
mod pasiv, aditusul laringian. Solidaritatea dintre limbă şi termini rândurile de papile ale limbii, care vor ft
epiglotă are şi aplicațiuni practice. Astfel, printr-o tracțiune studiate odaté
putemică asupra limbii se ridică eptglota şi astfelse eliberează GH T1lt1GO£tS £t.
aditusul laringian; prin aceastã manoperă medicul poate executa cu Şanțul terminal înlparte fața dorsală a limbii înti -o
uşurințä intubația lańngotraheală. În timpul narcozei, rãd5cina porțiune presulcală (Pars praesulcalis), situată înaintea
limbii căzutã înapoi impinge epiglota peste aditusul laringian şi
şanțului, şi una postsulcală (Pars postsulcalis), situată
prin aceasta tinde să asfmieze bolnavul. ldicând mandibula sau
tracționûnd limba in afara cavitñții bucale, se obține eliberarea
înapoia acestuia.
cñil aeriene. În caz de asfixie, se poate activa reflexul respirator Se descriu două feluri de şanțuri la suprafćța limbii: unele
prin trac{iuni rißNce asupra limbii. congenitale care nu sc modifică cu vârsta (limba płisată și limb
a sci otală), altele fiziologice care apar după 40 de am; dintre
Corpul limbii (Corpus łinguae) este porțiunea si- acestea cele mat caracterlstice formează tipul scalari form
tuată înaintea şanțului terminal. Această porțiune se (şanțuri implantate orizontal de o parte şi de alta a şanțului
gă- seşte in cavitatea bucală şi de aceea este median).
denumită segmentul bucal. Examcnul feței superioare a ltmbii este foarte important in
Corpul límbii prezintă de studiat două fete, două clinică. Aspectul ei diferit depinde de proeminența anutnitor
margini, un vârf şi o bazá. papile și de starea anatomică a mucoasei. Culoarea ei liOrmală
este roşiaticà, aspectul este catifelat, urned. Încă din antichitate
este cunoscutä observația că in unele boli, niucoasa lingJală
îmbracă aspecte carocteristice, contribuind la stabilirea
diagnosticului accstora. Fața superioară a limbii poate fi sediul
cancerului şi al ulcerațiilor tuberculoase sau sifilitice.
APARATUL DIGESTIV 13
În afecțiuni ale tubului digestiv, limba este alblGioasă şi poate S cheletul osteo-fibros este format din osul hioid
ft acoperită cu un deposit galben — murdar, nisipos (UHN ba (studiat la osteologie) şi din două fonnațiuni fibroase;
i“ncăr- ca.tă, limb a safitiraffi — de la sabiirra — nisip). În unele
membrana hioglosiană şi septul lingual.
afecțiuni grave, ca in febra tifoidă, ea este uscată, de culoare
negricioasă (liiiiba arsă), În scarlatină are o culoare roşie şi se
M e m b r a n a h i o g l o s i a n ă are o formà
descuamează (1.inn be ca zilleiira). În anemii se produce o atrofie a patrulateră. Este situată in partea posterioară a limbii şi
reliefului limbii, care in anemia pernicioasă duce la limba netedă. este dispusă in plan frontal. În jos, membrana se prinde
Paralel cu rcducerea aneniiei, relieful se reface. pe osul hioid; în sus, ea se pierde in musculatura
Pe fața dorsală a limbii se poate dezvolta leticoplazia, consi- limbii, înapoia şatițului terminal. Prin fațapostefioară,
deratča o stare precanceroasă şi caracterizată prin apariția de plăci membrana răspunde musculaturii limbii. Această
alive la nivelul căroT‹a mucpasa este foarte îngroşată. inembrană nu este descrisă de către toți autorii.
F a ț a i n f e r i o a r ă (Facies inferior lingual) a Termenul nu ä fost introdus niciodată in Nomenclature
limbii este mai puțin întinsă decat cea superioară Anatomicà.
deoarece por țiunea ei posterioar ñ este ascunsă in S e p t u 1 1 i m b i i (Septum lingualis) are o formă
regiunea sublinguală , Prezintă pe linia mediană /ró u/ curbă, comparabilă cu o coasă; este situat in planul
limbii, iar inai in afară , dunga albastră a venelor medio- sagital al limbii, între cei doi muşchi
profunde ale limbii. Fața inferioară a limbii variază ca geniogloşi.
aspect, potrivit carac- tci’e1or diferite ale mucoasei. Ea Septul limbii prezintă de studiat:
este mai albicioasă şi nctedă medial de yenele a) o irargNle superloară conveXă; b) o margine inferioară
profunde ale limbii și mult mai roşie, mai neregulată , con- cava, ambele in raport cu musculatura organului; c) o
prevñ zutä cu creste şi proeminențe, latcral de acestea. bază, ce se prinde pe membrane hioglosian‹a şi osul hioid; d) us
vârf, ce ajunge până la vârful limbii, e) două fețe laterale in
La nou-n^ascut şi la UO 11, pe Îńța inł’erioară a limbii se
iaport cu muşchii geniogloşi.
găsesc dou‹a plice simetrice, care pleaca dn la baza limbii şi
converg inainte către varf, Uară a-1 atinge. Se nuniesc p/ice find În cadrul scheletului fibros, poate I inc1u.să şi a p
briate (Plicae łìin b riatae), din cauza niargllãii libere foarte o - n e v r o z a 1 i m b i i (Aponeurosis lingualis),
zdrențuite. Plica limbriată se atrofiază cu vârsta. Ea este un l'est al
care este de fapt o ingroşare şi condensare a laminei
unui organ exlS-
proprii a niu- coasei linguale din regiunea ei dorsală.
Muşchii limbii
se termlnă prin numeroase forinatiuni tendinoase fine in
tCnt la QrOSlmieni. această aponevroză care le serveşte astfel Ga punct de
M a r g i n i 1 e 1 i m b i i surge /iuguag răspund inserție; uneori cordeluțele tendinoase o pot străbate şi
arcadelor dentare. Raportul este important pfin faptul că Să pătrundă până la papile.
un dinte rupt sau cariat poate produce ulcerațiì ale limbii. Muşchii limbii usculi
linguae) se împletesc între ei V â r f u 1 (Ayex linguae) este subțire şi ascuțit. Pe el inti’-un mod extrem de
complicat. După origine, ei se
se găseşte un şanț vertical, la nivelul căruia se unesc cele grupează in muşchi extrinseci — cu originea pe
oasele sau două şanturi (superior şi inferior). pe organele învecinate — şiniuşchi intrinseci, care se
fixează B a z a — la nivelul ei rădăcina se uneşte cu corpul. cu ambele capete in interiorul limbii, pe septul
lingual şi
Structura limbii
Limba are un schelct ostco-fibros, un conținut mus- Fig. 15. Scheletul limbii.
J. Menibrana hioglosiană dispusă in plan frontal, dâ nd
cular şi o niucoasa invelitoare; este lipsită de submucoasă . inser{ie septului lingual. — 2. Septul lingual oriental sagital. — 3.
Osul hioid.
pe aponevroza limbii. Sunt fomiati din fibre striate. geniofaringian); a1tc fibre pot ajunge până la epiglotă
Muşchii extrinseci. M u ş c h i u 1 g e n i o g I o s (nuşchiul gloso- epiglotic).
ggnioglo,ssus) este cel inai puternic muşchi al 1inib11. Muşchiul are un raport foarte important. prin fața
Are originea înlpreună cu omologul său din partea sa lateralá participă la forniarea peretelui medial at
opusă, pe tuberculul superior a1 spinei mentale a lojii sublinguale, având astfel raporturi cu orgaiiele
mandibulei (apofizele geni superioare), deasupra acestei loț i.
inuşchiului genio- hioidlãn, De acolo fibrele se împrăştie Acțiune. Muşchiul îşi ia punctul fix pe mandibulă;
ca un evalitai în toată limba, de la vârf până la osul hioid. contractându-se el acționează asupra limbii şi a osului
Este sepai’at de genioglosul opus prin septul lingual. hioid. Contracția simultană a tuturor fibrelor
Uneori fibre ale muşchiului se continuă înapoi cu fibrele muşchiului gheinuicşte limba înapoia mandibulei şi o
constric- torului superior al faringelui (muşchiul aplică pe plan- şeul bucal.
14 SPLANHNOLOGIA
Contractàndu-se izolat, fibrele anterioare duc vârful limbii in jos 1 2 3 4 5 6
şi înapoi, cele mijlocìi trag limba înainte şi o proiectează in afara
gurii; iar cele posterioare due hioidul înainte împreună en limba.
Tonusul muşchilor geniogloşi menține limba in locul ei. Cánd
tonusul este abolit, ca in narcoză, atuncl lilTlba cadG grin proprla ei
gTeut‹itc peste aditusul laringian çi poate provoca asfixia
bolnavului.
Cand se rezecă mandibula, operația trebuie efectuată lateral
de linia mediană, păstrând inserția muşchiului genioglos, pentru
a se cdna c?aderea limbii

M u ş c h i u 1 h i o g 1 o s . hyoglossus) - este un
niuşclii lat şi subțire, de fonuă patrulateră.
Originea lui este pe marginea superioară a corpului
osului hioid ((asciculul bazioglos) şi pe toată întinderea
cornului mare at acestui os fasciculul ceratoglos). De
aici fibrele lui urcă pe fața lateralä a genioglosului,
pătrund între stiloglos şi longitudinal inferior,
0
inseràndu- se pe aponevroza limbii — pe marginea ei,
de la bază pânã la vârf.
Ascuns sub fața medială a hioglosului, se găseşte un
fascicul inconstant şi slab dezvoltat, care naşte de pe
cornu1 mic al hioiduluí. Este m• chiul condroglos (lvI.
chondroglossus), considerat o dependință a hioglosului.
Raporturi. Prin fața sa laterală, hioglosul participă la
formśrea peretelui medial allojii sublinguale; aceastà
față este încrucişatñ dC llCfVli hipoglos şi lingual, Fața Id
sa
mediate — profundă - acoperă artera linguală.
Actiiine. Trage llmba in jos şi înapoi.
M u c h i u 1 s t i 1 o g 1 o s . syloglossus) - este Fig, 16. Muşchii limbii și .ii farin gelui
(vãzuți din pai tea sting.ø).
alungit Ş1 subții’e, aşezat pe mai’ginile limbii.
/ . Fața dorsa1ă a ltmbii. - 2. Maiginea limbii. - 3. M. palatoglos.
El pleacă de pe procesul stìloid şì de pe ligamentul - 4. Tonsil a la alatină. - 5. M. stiloglos. - 6. Procesul stiloid a1 tem-
stìloinandibular. Pătrunde in corpul limbii şi se împane poralului. - 7. M. stilofaringian. - 8. M. constrictor superior at faringelui.
in două fascicule: unui lateral, urmează cu muşchiul - V. M. hioglos. - î fi. M. constrictor mijlociu al faringelui. - /7 . Osul
longi- tudinal inferior marginea limbii până lavârful ei; hi oid. - / 2. Mem brßna tİf Ohìoidi0 nñ. - 13. N. laringetl suJaerior.
- l4. M. constrictor inferior at faringelui. - JS. Esofagul. - I ò. Traheea.
altul trans- versal, strñbate hioglosul spre interiorul - 17. Gland a tiroidă. - 13. Arcul cricoidul ui. - 19. W. 0 flGotir O İd ian .
limbii, ameste-
cându-se cu fibrele transversului sau termìnându-se pe - ze. c«ti1ajul tiroid. - 2ï. M. tirohioidian. - 22. Liganaenłul łlroliioidian
septul lingual. Muşchiul stiloglos este in raport lateral cu median. - 23 Pvt geniohioidian. - 2#. M. genioglos. - 25 M longitu-
glanda parotidă şi muşchiul pterigoidian medial, iar medial d inal inlćiior al limbii
cu muşchii stilofaringian şi constrictor superior al farin-
gelui. Actiunea mușchiului.’ duce limba în sus şi
înapoi.
M u ş c h i u I t o n s i 1 o g 1 o s — neomologat de Fibi etc lui se amesteca cu cele ale hio- şi stiloglosului
Nomenclatura Anatomică — pleacă de pe submucoasa Acțiune: cei doi muşchi longitudinali scurtează lHnba.
faringelui, de la nivelul regiunii tonsilei palatine; pătrunde M u ş c h i u 1 t r a n s v e r s transversus lingual)
în baza limbii, divine transversal şi se încrucişează cu — numit astfel după direcția fibrelor sale, ocupă toată
masa ce1 de partea opusă fonuând o cliingă musculară. Acțiune: limbii. Fasciculele
lui se prlnd de septul lingual şi pe ridică limba. mucoasa marginilor limbii. Fibrelor propi’iu-zise ale
Muşchii palaloglos şi faringoglos provin din inuscu- transversului li se adaugă fibre transversale din hio-
stilo- latura organelor respective şi vor fi studiați cu acestea. palato- 5i tonsiloglos. Fibrele muşchiului
transvers se
Muşchii intrinseci. Muşchiul longitudinal inferior încrucişează cu fibrele verticale ale celorlalți mu5chi.
. longitudinalis tnferior) — este lung şi subtire, relativ El îngustează limba in sens transversal; aceasta se
bine individualizat pe fața inferioară a limbii. Pleacă de rotunjeşte, vârful se subțiazñ şi este proiectat in afara
pe inucoasa rădăcinii limbii şi ajunge până la vârf. Este cavității bucale
situat între hiogloś şi genioglos. Muşchiu1verticaI verticalis lİnffHe.)
—M u ş c h i u 1 longitudina1 supe rior are fibrełe întinse
de la aponevroza linguală la fața in- (M. longitudinalis superior) - este nepereche formează ferioară a
corpului lìmbii. El turteşte limba de 5us in jos o lamă musculară cu fibrele longit inale, aşezate sub
Putem considers i“n linie generală că muşchii extrin- mucoasa dorsalä a
limbii şi întinsă în tot lungul său. sect actionează asupra limbii ît1 l'ntregime, deterrninând
APARATUL DIGESTIV 15

f7

f6 4
15
Fig. 18. Secțiune frontnlii prin limbii și planșeul bucal (schema).
6 1 M. longitudinal superior al limbii, - 2. M. stiloglos. - J.M. hioglos.
- 4. M. longitudinal inferior al limbii. - J. M. condroglos. - 6. M. ge-
l nioglos. - 7. M. geniohloÍdian. - 8. Pantecele anterior al M. dl£tgaSÍftC.
- 9. M. milohlOÍdian.

După ce a acoperit elementele regiunii

f3 sublinguale, mncoasa de pe planșeul bucal se ridică
spre fața inferioară a corpului limbii, formând fiu/
i0 ff lingual (Frenulum linguae). Înconjoară marginile și
vârful limbii, trece pe fata ei dor- sală și se continuă
cu m0coasa faringelui și a faringelui; aiG1 formează
plicele glosoepiglotlce.
Caracterele macroscopice ale mucoasei variază în
raport cu regiunile. Culoarea este alb-rozată pe fața
dor-
/2 sală, ceva mai roșie pe margini și devine roză pe fața
inferioară. Consisknța, redusă pe margini și pe fata
Fig. 17. Muşchii limbii (viizuți de jos). infe- rioară, este destul de ridicate“ pe fața dorsală
Subțire și transparenta” pe fața niferioară, ea se îngroașă
progresiv spre margine și mai ales pe dosul limbii, unde
iaun aspect catifelat,
î . Septul lingual. - 2. M. genioglos, - 3. M. stiloglos. - 4, Por{iunea
datorită bogăției de papile pe care le prezintă. Mai
condrofaringiană a M. constrictor mijlociu al faringelui. - J. Osul
ultim aderența ei foarte marcată, tot în regiunea
hioid,
dorsală, la musculatura subiacentă, datorită lipsei
- 6 N. laringeu superior. - 7. Cartilajul tiroid. - 8. M constrictor
subiBucoasei.
inferior al faringelui. - 9. M. cr lcotiroidian. - 10. Lob al glandei
tiroide. Structural, mucoasa este alcătuită dintr-un corion dens,
străbătut de canalele excretoare ale glandelor
- II . Istmul glandei tiroide. - 72. Traheea. - JS . Arcul cricoidului.
- 14. Ligamentul cricotiroidian median. - J5. Ligamentul llrohioidian
mucoasei, situate profund în musculatură, și dintr-un
median - 16. Corp grăsos situat pe ligamentul tirohioidian. - J 7. M.
lioglos - 18. M. longitudinal inferior. epiteliu pavimentos necheratinizat. Ann văzut că în
regiunea dorsală a corpului limbii, corionul devine
mai dens, se
deplasări ale ei,’ muşchii intrinseci realizgază modrficarea condensează, și formează aponevroza limbii.
formei acestui organ. Mucoasa linguală prezintă: papile, glande și foliculi
Musculatura limbii se poate evidenția foarte bine prin limfatici.
secțiuni orientate în planurile transversal și în cel sagital P a p i 1 e 1 e 1 i n g u a 1 e (Papillae linguales) —
sunt ale corpului său. niște proeminențe, vizibile cu lupa sau unele chiar cu
Limba este uri organ extrem de mobil. Cu vârful ei ochiul liber, situate la suprafața mucoasei porțiunii putem
să parcurgem toata“ cavitatea bucală: înapoi până presulcale a feței dorsale a limbii. Unele au rol
mecanic, la palatul dur, pe laturi până la arcadele dentare și înainte altele rol tactil, iar altele în
perceperea gustului. Sunt până în vestibul, În cazuri de mobilitate exagerată, aceste formate dintr-un ax
 central provenit din lamina proprie a
limite pot fi depășite. mucoasei, acoperit de epiteliul acesteia.
Mucoasa linguală (Tunica mucosa linguae) . Mus- Receptorii specifici ai gustului sunt mugurii
gustativi, culatura limbii este învelită de o mucoasă, care se continuă așezați mai ales în grosimea epiteliului
papilelor valate cu mucoasa buco-faringiană. și foliate.
16 SPLANHNOLOGIA

Fig. 19. Secțiune printr-o papilii valatñ a limbii.

J. Cadrul papilei. - 2. Şanțul papilei. - 3. Mamelonul central a1 papilei. Papilele fungiforme, deşi conțin muguri gustativi, au un rol
# Muguri gusÎativi. - 5 Rnrnifica{ii dendritice ale neuronilor senzitivi mai redus in perceperea gustului îiitrucnt aceştia sunt aşezați pe
partea superficială a capului papilei şi sunt numai in chip >8•*
impresionați de substanțele sopide, nu ca la papilele Palate.
Mugui ii ğuslatmi (Gemma gustf2/ofifa) au o formă ovală- Papilele fungiforme împreună cu cele conice sunt atât de
alungită,
caracteristice ca numãr şi ca poziție pentru fiecare limbă, încat
semănând cu un balon de sticlă terminat prink-un gât subțire şi
ele pot servi ca mijloc de identificare a indivizilor.
sunt îngropați in întregime in epiteliul mucoasei linguale, baza for
se sprijiriă pe lamina proprie. Prin orificlul gàtului — porul gustativ P a p i 1 e 1 e 1 e n t i f o r m e (Papillae
—iese un buchet de microvili. Mugurele este compus din celule leniiformc•s) sunt o varietate a papilelor fungiforme, de
senzoriale fuziforme (chemoreceptori), de la al căror pol apical
se desprind câțivs microvili, totodatã celula gustativă se pune in
dimensiuni mai reduse şi mai puțin înalte.
contact cu terminațiuni nervoase centripete care aparțin nervilor Papilele filiforme illae SllTlt
intermediar şi glosofaringian. Între celulele senzoriale se găsesc de culoare albicioasă, de formă cilindricñ sau conică,
celule de susținere, de forma doagelor unui butoi. cu extremitatea liberă terininată îotr-un buchet de
Recoptorii gustativi au câştigat o deosebită sensibilitate față prelungiri
de modificările chimice din mediul înconjurător, ceea ce perinite filiforme. Ele sunt extrem de numeroase şi se găsesc pe
ca subiectul sã accepte sau să refuze alimentele introduse in gur toată fața dorsală a limb ii, pe mar gini ş i pe vârf
Receptorii sunÎ stimulați prin contactul direct a1 unor substanțe ( p r OX mativ 500 pe cm').
numite sapide, numai dacà ele sunt solubile in apă (salivă).
Aceste papile dau ctiloarea albicioasă a limbii şi aspectul ei
Se descriu următoarele grupe de papile: catifelat. La nivelul lor se tic depozite (epitelii descuamate),
culturi P a p i 1 e 1 e v a 1 a t e sau c a 1 i c i f o r m e (Papillae de ciuperci, de microbi.
vallatae) sunt cele mai voluminoase, fiind vizibile cu muguri gustativi, de aceea ele au mai mult un ro1 mecanic.
ochiul liber. Numărullor este de 7-12. Se găsesc situate
exclusiv io partea posterioarñ a limbii, fonnând V-u1
lingual, situat paralel şi înaintea şanțului terminal.
Fiecare papilă este for- mată dintr-un mamelon central,
înconjurat de un şanț țsulcus papillae), q’i de un cadru
pgrifgri’c (Vallum papillae).
Unit autori dau şanțului terminal denumirea de V
lingual.
Mamelonul central măsoarà un milimetru şi jumătate
înãlțime. Papilele valate conțin muguri gustativi şi au funcție
gustativă Mugurii gustativi sunt situați pe laturile mamelonului
şi pe circurnferința intemå a cadrului. Substanțele sapide pătrund
in șanțul papilei şi staționñnd aici, pot acționa pe o duraté mai
îndelungată decât la celelalte papile.

P a p i 1 e 1 e f u n g i f o r m e (Papillae fìingiformes)
au fost comparate cu o ciupercă, hind mai voluminoase
la extremitatea for liberă (cap) şi mai subțiri la
extremitatea aderentă (pedicul). Au o culoare roşie şi
nu ating un inilimetru înălțime.!Y1e se gă sesc pe fața
dorsală a limbii, înaintea şanțului términal (mai ales la
nivelul vă rfului, aproximativ 90 pe cm°, şi al marginilor
40-50 pe cm'). La suprafa¡a papilei se găsesc rari
 Există o varietate de papile filiforme numite
conice illae conicae) cu o singură prelungire în
formă de con; ele sunt ră spâ ndite printre
papilele filifornle, iar
numñ rul for variază după indivi'zi.
Papilele filiforme nu au rol în perceperea gustului. Ele
au rot tactil şi rol mecanic, împiedicând alimentele
fărãinipte tìn sä se întoarcă spre orificiul bucal.
Papilele filiforme sunt numeroase §i bine dezvoltate la
unele animale, dûnd mucoasei un aspect aspru, rugos.
În mod caracteristic, vôrful papilelor filiforme este
format din celule cheratinizate care se descuamează. Când
acestea nu se desouameazä (ca in cazulunor tulburări
APARATUL DIGESTIY
ff
acid, sărat, dulce și amar. Fața inferioară este insensibilă
la ac¢unea substanțelor sapide. Fața dorsală în partea
anterioară percepe acidul (foarte bine), dulcele și stratul
(mai slab) și nu percepe deloc amarul. Marginile percep
acidul, dulcele Ș1 Stratul; în schimb baza e
impresionantă de arnar.
G 1 a n d e 1 e 1 i n g u a 1 e (Glandulae linguales) — 20 mm lungime; poartă numele de glanda linguală anleriaard
sunt de tip mucos 5i seros, ca 5i cele descrise la obraji 5i (Glandula lingialis anterior) saug/mtda vfir/ufo/ limbii
{G/ondu/a buze, Ele formează trei grupe: posterior, situat înapoia *Pl*'• inguagj, glanda Blandin-Nuhn. Se deschid prin
mai multe
șanțului terminal; marginal, la nivelul marginilor corpului
limbii; anterior, pe fața inferioară a vârfului limbii,
Grupul poslerior cuprinde glande mucoase a§ezate profund,
dedesubtul foliculilor, chiar pe muşchi. Canalele lor excretoare se
deschid în criptele foliculilor linguali, sau la suprafața mucoasei,
între foliculi.
digestive, stări febrile), persistența célulelor dă acel aspect de
limbñ saburală pe care l-
am amintit,
P a p i 1 e 1 e f o 1 i a t e (Papillae foliatae) sunt, aléturi
de papilele valate, purtă toarele a numeroşi corpusculi
gus- tativi. Sunt mai dezvoltate şi ca atare mai uşor
vizibile, pe partea posterioará a limbii. O astfel de papilä este
constituita“ din 5-8 plice perpendiculare pe marginile
limbii, separate între ele prin şanțun in care se gă sesc
mngurii gustativi.
Diferitele zone ale limbii nu sunt sensibile in mod
egal la cele patru categorii de stimuli gustativi primarì:
17
Fig. 21. Limba: papilele și unele
elemente sti uctui‹ilfl Yiizute pe o
secțiune vei ticală.
7 . Papilă conică. - 2. Papile fungiforme.
- 3. Folicul lingual cu o criptă centrală.
- 4. Cel tă glaridulară în care se deschide
ductul excretor al glandei (5). - 6.
Glande mucoase. - 7. Fibre ale M.
transvers al limbii. - 8 Fibre ale M.
vertical al limbii. - 9. Glande
seroase Ebner. -
54 10. Papilă valată. - 7/. Papile fili1’orme.
Grupul marginal (glandele lui Weber) cuprinde glande
așezate intramuscular; este format din mai multe glande mici
ale căror canale se deschid pe fata inferioară a limbii. Sunt glande
rriucoase, Gruptil anterior este format din cateva glande situate
de o parte
§i de alta a liniei mediane a feței inferioare a vărfului limbii. Sunt
reunite sub forma unei mase ovoidale ce poate ajunge până la 15-
0 amor
OCPU
sDro†
dulce

Fig. 22. Zonele de percepție gustativă ale limbii (jum ‹atatea
stangă a sa). Repartizarca papilelor pe suprafața limbii
(junhîtatea dreaptă a sa).
7 . Papila valate. - 2. Papile foliate. - 3. Papile conice și filiforme
- 4. Papile fungiforme.
18
Tonsila linguală variază mult cu vâ rsta. Maximum
de dezvoltare o are la copii, câ nd ocupă toata” fata
faringiană a limbii. Înjurulvâ rstei dc 14 ani, porțlunea
mijlocie a tonsilei se atrofiază , separâ nd-o astfel în două
fonuațiuni. Procesul de regresiune continuă pâ nă la adult,
la care nu se mai gă sesc decâ t un numă r mic de foliculi
la nivelul valeculelor.
Tonsila linguală se poate inllama ca și cea palatină
(amigdalita sau tonsihta linguală), inflamație ce poate evolua pănă
la flegmon (foarte rar). De asemenea ea se poate hipertrofia. Aceste
afecțiuni produc bolnavului dureri, jenă în deglutiție, tulburări
de fonație
Vase și nervi
Arterele limbii provin în primul rând din ai-tera linguală,
e cărei ramură terminală, artera profundă a limbii, este situată
profund, aproape de fața inferioară a limbii. Din acest motiv
Fig. 23. Structura tonsileloi:
ducte excretoare (9-14) pe laturile frâului limbii. Sunt glande mixte.
La limbă descriem și glande exclusiv seroase (glanclgle lui
6hngr) anexate papilelor valate #i foliate. Secreția acestor
glande dlzolvă substanțele conjnute în șanțurile papilelor, în
pereții cărora se găsesc mugurii gustativi.
F o 1 i c u 1 i i 1 i n g u a 1 i (Folliculi linguales).
Fața faringiană a rădăcinii limbii este foarte neregulată.
Ea este presărată cu proeminențe emisferice, vizibile
cu ochiul liber, de 1-4 mm, formate din aglomerări de
țesut limfoid, numite foliculi linguali, care pătrund
până în stratul superficial al laininei proprii. În centrul
folicu- lului se găseşte o cavitate adâncă și îngustă
numită criptă tonsilară (Crypta tonsillaris) care se
deschide la exterior prințr-un orificiu punctiform. În
criptă se deschid cana- lele excretoare ale glandelor
llnguale posterloare. Totali- tatea acestor follGuli
alcătuiesc tonsila sau amigdala linguală (Tonsilla
lingualis), Ea face parte din inelul limfatic al
faringelui.
Datorită scurgerii continui a secreției acestor glande, în cripte
nu pot stagna resturi celulare și microbi, depozitele de
detritusuri fiind indepăriate prin spălare. Aceasta explici raritatea
tonsilitelor linguale in compărație cu iiecvența ridicată a
tonisilitelor palatine,
în criptele cărora stagnează detritusurile.
A. Un folicul al tonsilei linguale. - B. Tonsila palatină
J , Epiteliu de acoperire. - 2. Cripte tonsllare. - 3. Fosule tonsilare, prin
cnre se deschid criptele. - 4. Dop format din detritusuri, care închide
intrarea într-o criptă . - 5, Stroma limforeticulară . - 6 Foliculi limfatici
secundari. -7. Capsulă conjunctivă . - 8. Glandă mucoasă .
 SPLANHNOLOGIA
inciziile în limbă se fac dinspre lața dorsală. Hemostaza este
dificilă, deoarece ramusculele arterei linguale se găsesc între
fasciculele musculare, care se retractă șî plstrează deschis
lutnenul vaselor, dacă acestea sunt secționate. Această
dispoziție impune ligatura prealabilă a ambelor artere
linguale in amputația limbii
Fig. 24. Structurtt tonsilei lingua1e•
î. Epiteliu. - 2. Folicul tonsilar. - 3. Criptă tonsilară . - #. Crlandă
mucoasă (din grupul posterior).
4 3
Fig. 25. Căile dc dl enal e a limfei de la nivelul limbii (schemii).
J. Noduri limfatice iubniandibulai’e ce colectează limfa de la corpul
limbii. - 2. Noduri limfatice jugulare profunde hin care fac parte.
a. nodurile fim fatice linguală , b. nodul limfatic jugulodigastric și
c. nodul limfatic jugulo-omohioidian. Aceste noduri litnfalice hrenează
limfa de la varful, corpul și 1‘ă dă cina limbii. - 3. V. jugulară interne. -
4, A. caroti dă comună . - 5. M. omohioidian . - 6. Osul hioid.
7. M. digastric. - 8, Nod limfatic submentonier ce colectează limfa de
la vâ rful limbi i.
Fig. 26. lner vațiR senzitivo-senzorială a limbii.
1. Teritoriul nerv ului laringeu superior (din N. vag), - 2, Teritoriul
n ervului glosofarin gian. - 3. Teritoriul ner vului lingual (din N.
trigemen) și al nervului intermediar.
APARATUL DIGESTIV
În cazul plăgilor se face sutura totalé, până in proiünzime, a buzelor ductului tíroglos {Œctus thyroglossalis), care a particìpat in pe-
plăgilor, pentru a obține hemostaza prin comprimarea vaselor.
Anastomozele dintre arterele celor două juinătäți ale limbii sunt
relativ slabe, fapt pentru care ligatura unei artere linguale permite
o intervenție puțin heinoragicf asupra jumătãții respective.
În afară de artera linguală, lirriba mai este irigatå şi de cétre
nrterele palatină ascendentà şi faringiană ascgndentă.
faringiană, Venele limbti se strâng in vena linguală, care se vaTsă în vena sub conbolul oglinzii laringoscopice, dar numai pentru
intervenții jugulaifi inteitiä:
intervenția Limfnticele sunt numeroase şi pomesc dintr-o rețea mucoasă se poate face pe cafe suprahioidiană, strãbãtând planunle
şi alta musculară. Ele sunt bogat anastomozate, atât cele de aceeaşi sau pe cale transmandibulară, prin ferestruirea acestui os.
parte, cat şi intre cele douã jumãtäți, fapt pentru care in cancerul
localizat unilateral trebuie extirpat întreg organul. Limfaticele
limbti converg spre nodurile submgn/a/g, submandibu lane şi spot
întreg șiragu1 cervical profund dispus de-a lungul venei jugulare
interne. Se înțelege cã in amputarea limbii pentru cancer; ideal ar
li să se extirpe toate aceste noduri,
Nervii. Nervii sunt motori şi senżitivi.
Nervfi motori provin dinfacia/ pentru stiloglos şi palatoglos,
şi õin hipoglos pentru toți ceilalți muşchi ai limbii,
Nervii iefiZffÏvi. LllRba are o sensibilitate generală şi o sensibi-
litate specială, gustatlva.
Sensibilitatea generală este sub dependența nervu łul lin8ual
(ramură din mandibular), a gfoso/aringianii/øf Și a laringeulii i
superior (rainurã a vagului).
SensibffÏiaieo gustativă este sub dependența norvului gloso-
inn şi a rervtifti/ lingual (datorité anastomozei sale cu coarda
timpanului, lingualul conține un contingent de fibre senzoriale
provenite din intermediar).
Ductul lingual este un inic canal pe care îl găsim uneori,
plecànd de la nivelul găurii oarbe. El se înliindă in profunzimea
limbii pe o distonță variabilã, indreptându-se spre lobul
piramidal al tiroidet, pànă la care poate ajunge uneori. Este o
rămăşiță a
19
rioada embrionarã la edificarea tiroidei.
Explorarea. Porțiunea bucalå a limbii se exploreazä ditect,
invitând subiectul sã deschidä gura. Porțiunea faringiană se
explorează cu ajutorul oglinzii laringoscopice.
Cäìle de acces. Corpul limbii este accesibil prin cavitatea
bucală. Tot pe aeeastã cale se poate aborda şi porțiunea
‘ mi ìi Căiid“së pröcedëază lä“extiqiarëa totală a limbiì,
regiunii,
PERETELE POSTERIOR: VĂLUL PALATIN
(Velum palatinum, Palatum molle)
Vălul palatin sau palatul moale este o formațiune
musculo-membranoasă, care continuă înapoi şi in jos
palatul dur şi formează peretele posterior al cavită¢i
bucale. El are un rol important in deglutiție şi in
mecanismul suptului.
Conformația exterioară. Palatul moale are o formă
neregulat patrulateră. Are următoarele dimensiunì:
lungimea 3 cm, lățimea 4 cm, grosimea 1 cv. Vălul
pala- tuluì este mobil; e1 se ridică sau coboară.
Vălului palatin i se descriu urmñtoarele elemente:
Fata bucalä este concavă şi priveşte in jos şi
inainte, de unde şi numele de fața“ antero-inferioară. Ea
prezintă un rafeu median continuănd pe ce1,a1
palatului dur, iar de o parte şi de alta, orificiile de
deschidere ale canalelor excretoare ale glandelor
palatine subiacente. Este netedă şi are o culoare
roşiatică.
Fig. 27. Cavitatea bucală lnrg deschisă.
Obr»jii an fost secționați, pomind din
f0
unghiuińle bucale.
7. Şanțul vestibular superior. - 2. Fråul
buzei superíoare. - J Palatul dur şi vëlul
palatin,
- 4. Rafeøl palatin. - 5. Uvula. - 6. Fosa
f2 supratonsilară. - 7. Tonsils palatinà, -
8.Arcul palałofaringian (arcul posterior).
- 9.Arcul
palatoglos (arcul anterior). - 10. Şanțul
 median al limbii. - 11. Frău[ buzei inferior.
inferi- oare. - J J. Şanțul vestlbular 7 3. Vestibuliil faringian.
20 SPLANHNOLOGIA
Fata nazalä sau faringiană răspunde faringelui şi nu Structura
poate fi văzută prin examenul direct, ci numai prin congenitale sau de natură patologică.
examenul rinoscopic cu oglinda. Ea priveşte in sus şi
înapoi, de unde şi numele de față postero-superioară.
Este convexă, cu suprafata neregulată din cauza
formațiunilor limfolde ale mucoasei, şi are o culoare
roşie. Pe linia mediané prezintă un relief longitudinal,
format de muşchii uvulei; de o pane și de alta a acestuia
se văd două proe- minențe oblic descendente, datorate
muşchilor ridicătoi’i ai valului.
Marginea aderentă sau antero-superioară răspunde
marginii posterioare a palatului dur, de care aderă.
Marginile laterale răspund lamelor interne ale
proceselor pterigoide şi faringelui,
Marginea liberă sau postero-inferioară priveşte în
jos şi inapoi. Eà prezinta uvula şi arcurile palatine.
U v u 1 a (Uvula palatina), lueta sau omuşorul, este
o prelungire conicñ, de 10-20 mm lungime care pleacă
de pe linia mediană. Baza luetei este in continuarea
vălului, iar vârful e îndreptat spre limbă.
A r c u r i 1 e p a 1 a t i n e — numite in mod curent
in clinică stâlpii vălului palatului — sunt două perechi
de cute musculo-membranoase, care se desprind de la
baza luetei. Distingem de fiecare pane un arc
palatoglos sau palatin anterior şi unul palatofaringian
sau palatin posterior.
Numai arcurile palatofariRgiene continuă marginea
liberă a vălului; cele palatoglose pornesc de pe fața bu-
cală a lui.
A r c u 1 p a 1 a t o g 1 o s sau palatin anterior (AI
cus yalatoglossus) se indreaptă în jos şi in afară
descriind o curbă cu concavitatea medială şi se pierde
pe marginile limbii, înapoia şantului tenninal.
Cele două arcuri palatoglose împreună cu limba,
de1iniiteaz’a istmul buco aringian,
A r c u 1 p a 1 a t o f a r i n g i a n sau palatin
posterior (Arcus palatopharyngeus) - are de asemenea
concavitatea medială, dar coboară înapoi şi în afară
spre peretele lateral at faringelui.
Arcurile palatofaringiene delimitează împreună cu
vălul palatin şi peretele posterior a1 faringelui, istmul
faringonazal, care despane nazofaringele de orofaringe.
Arcurile palatofaringiene depăşesc medial p.e cele
palatoglose, aşa că examinind vălul palatului prin
cavitatea bucală, după ce limba a fost aplicată pe
planşeu,
se văd toate cele patru arcurï.
De fiecarc parte, arcul anterior ş1 cel posterior se
depărtează pe măsură ce coboară şi delimitează între
ele o depresiune ad âocă, numită /os a tons i larä sau
amigdaliană (Fossa tonsillaris).
Variatii ş/ vicii de conforniatie. Vălul palatului
poate prezenta numeroase variații de formã şi
diinensiuni. Există văluri scurte (dau vocea nazalä) şi
văluri İungi (dau sforăitul). Sunt luete bifide şi trifide.
Întâlnim de asemenea perforații ale vñlului, care pot fi
 Vàlul palatului este o formațiune musculo-
membranOasă, ca atare are un schelet fibros, format
dintr-o aponevroză şi un număr de muşchi, totul
fiind învelit de o mucoasă. Între mucoasă şi niuşchi
se găseşte un strat glandular.
Aponevroza vălului palatin (Aponeurosis
palatina) este o lamă fibroasă, de formă patrulateră,
pe care se insei‘ă muşcliìi. Unii autori consideră că
este formată prin expansiunea tendonului muşchiului
tensor al vălului. Ea nu ocupă toataîntinderea
vălului, ci numai treimea antcro- superioară.
Aponevroza at e o margine anterioară, aderentã
de palatul osos; o margine postero-inferioară ce se
pierde printre muşchi (această margine dñ la palpare
impresia unei creste tăioase, ce nu trebuie
confundată cu marginea posterioarã a palatului
osos); două fețe, una bucală în raport cu mucoasa şi
alta faringiană, in raport cu muşchíi.
Septul vălului este un cordon fibros întins de la spina
nazală posterioară la uvulă, de-a lungul rafeului median.
Muşchii vălului palatului au relații şi cu
vestibulul faringian, de accea sunt descrişi sub
nurnele de Musculi palati el faucium. Sunt in număr de
zece, câte cinci de fiecare pane,
M u ş c h i u 1 u v u 1 e i . uvu/ne sau
palatostafilinul este un muşchi mic, subțire, sltuat de
fiecare parte a liniei medians.
Insertii. İşi ia originea pe spina nazală posterioarñ şi
se termini pe fața profundă a mucoasei vàrfului uvulei
Raporturi. Muşchiul uvulei acoperă porțiunea ter-
niinală a muşcliiului tensor al vălului şi este acoperit
la rândul sãu de mucoasă. Pe linia mediană vine in
contact cu ce1 de partea opusă, aşa că la prima vedere
par să alcătuiască împreuna un singur muşchi (Azygos
nvn/nc . Actiune. Muşchiul luetei ridică uvula şi
îndoind-o,
diminuează vălul palatin in sens antero-posterior.
Fig. 28. Schemn dispozi[iei muşchiului i’idicñtor
al valului palatin.
? . Secțiune prin porțiunea bazilară a occipitaliilui. - 2. 8ec{iune prin
por{iunea pietroasă a tempora1u.lui. - 3. Por{i unea cartilaginoasă
(medlală) a tubei auditive. - #. Clioana. - 5. M. ridicător al vălului
palatin. - õ. M. Uvulei.

APARATUL DIGESTIV ridică valul palatului, pauicîpànd la închiderea

istniului faringonazal şi împiedică astfel întoai’cerea
Muşchiu1 ridicător a1 vă1u1ui pa1
alimentelor prin fosele nazale. În paraliziile vălului
a - t i n levatoi veli palatini), cunoscut şi sub numele
palatului (post- difterice), aliiuentelc (lichidele in
de peristafilin intern, este un muşchi alungit şi răsfirat
special) se intorc prln fosele nazale.
ca un evantai, situat imediat sub mucoasă, pe care o
ridică într-o plică: plica ridicăiorului — Toms Acțiunea asupra tubei: este dìlatator at acesteia,
levatorius. hind sinergic cu muşchiul tensor a1 vălului palatului,
a cărui acțiune o ajută.
Insertii. La origine prezintă două fascicule: un
M u ş c It i u l t e n s o r a 1 v ă 1 u 1 u i p a 1 a t
fascicul pietros, inserat pe stânca temporalului şi un
u1ui
fascìcul ttibar, pe tuba auditivă. După inserții ct mai
. íCIlSOF W8 ll palatini), cunoscut şi sub numele de
poartă numele de pietro-salpingo-stafilin.
peristafilin extem, are aproximativ forma literei L şi
Fasciculiil pml,ros (posterior) are originea pe lava este alcătuit din două portiuni’ una verticală mai
inferioară a stâncii, antêrior şi medial de canalul carotidian.
lungă şi alta orizontală mai scurtă.
Fasciciiliil tiibar (anterior) se inseră pe fața postero-medialà şi
pe planşeul tubei auditive.
Inc erti i. Ca şi precedentul, la origine are două

Cele două fascicule se unesc, forinănd un singur

corp muscular care trece pe sub planşeul tubei şi apoi
se răsfiră in vălul palatului; aici se continuă cu fibrele
celui de pauea opusă sau 5e prinde pe cordonul fibros
a1 rafeului. Raporturi Trei raponuri merita“ st reținé
atenția noastră:
1. inuşchiul trece pe sub planşeul tubei; 2. este acoperit
in partea medialñ de mucoasa farìngelui şi apoi a
vălului palatului pe care o ridică forniând plica
ridicătorului.
. lateral, cl vine in raport cu muşchiul tensor al
vălului, dc care este separat prin constrictorul superior al
fascicule: unul sfenoidal şi altul tubar. După insei’ții,
faringelui.
el este un sfeno-salpingo-stafilin.
La termioarea lui in palatul moale, muşchìul
ridicător este acopcrit de muşchiul uvulei. Fascicu lul sfenoidal se prinde in fosa scafoidă a proceselor
Actiune. Muşchiul are două acțiuni: asupra vălului pterigoide, apoi pe aripa mare a sfenoidului, medial de gaura
ovală şt de gaura spinoasñ. Eascicu1.ul tubOf- pleacá de pe
şi asupra tubei auditive.
peretele antero- lateral al tubei auditive.
Acțiuiiea asupra vălului. Cei doi icuşchi formează o
chingă prinsă pe baza craniului, care suspendă vălul De la originea sa, muşchiul descinde de-a lungul
palatului. Prin contractia for, ei inteivìn in deglutiție: 1amei niediale a pi’ocesu1ui pterigoíd şi ajunge la
cârligul acesteia. Aici, o mică parte din fibre se
fixează, dar cea mai mare parte, folosind cãrligul drept
hipomochlion, se reflectă spre a se continua cu se ră sfiră într-un evantai aponevrotic care se
porțiunea orizontalà. Aceasta
21
confundă cu aponevroza vá lului palatului. La nivelul
că rligului, muşchiul alunecă printr-o bursà sinovială
(Bursa musculi tensoris well pcilatini).
Raporturi. Porțiunea veuicală are două raporturi
importante: medial, cu ridicătorul vă lului, de care este
separat prin constrictorul superior al faringelui;
lateral cu pterigoidianul medial, de care este separat
printr-o lamă fibroasă dependentă de adventiția
faringelui, numitã aponevroza pietrofaringiană .
Actiune. Ca şi muşchiul precedent și acesta are acțiune
asupra vă lului şi asupra tubei auditive.
Asupra vă lului palatului muşchiul acționează ca
tensor. Luàndu-şi punct de sp pe cârligul pterigoidei,
muşchiul întinde vă lul, care sub acțiunea lui devine
o membrane de rezonanță in cântec şi în vorbife.
Participă şi la inchiderea istmului faringonazal.
Asupra tubei muşchiul acționează astfel: prin
fibrele care se inseră pe peretele anterior a1 tubei,
muşchiul depă rtează acest perete de ccl posterior şi
astfelîi lă rgeşte lumenul; este principalul ei dilatator.
Muşchii tensori intervin in ventilarea casei tinipanului;
la flGcare mişcare de deglutiție pătrunde o cantitate de
aer prin tubă in casa timpanului.
M u ş c It i u 1 p a 1 a t o g 1 o s . palatoglossus)
este cuprins in arcul palatin anterior, at că rpi
schelet î1 fonrează. El ia naştere de pe aponevroza
vă lului palatului, se angajează in arcul palatin şi ajunge
la baza limbii. Aici fibrele sale se impart in două
fascicule: unul se îndreaptà pe marginea limbii spre
vâ rf, celă lalt se impleteşte printre fibrele muşchiului
transvers al limbii.
Cei doi muşchi alcă tuiesc împreună cu transversul
limbii un sfincter a1 istniului bucofaringian. Prin
contracția lor, cele douà arcuri palatoglose se apropie.
În plus, muşchiul luând punct fix pe vă lul palatului,
ridică limba; luâ nd punct fix pe limbă , coboară vă lul.
Închiderea istmului bucofaringian se face dcci prin
apropieTca
Fig. 29. Schem›i dispoziției múșchiului tensor at valului palatin.
/. Secțiu ne prin porțiunea bazilaf d n OCel §1ΣtlUlU1. - 2. Secțiune pfin
porțiunea pietroasă a temporalului. - 3. Porbunea cartilaginoasă a tubei
auditive. - 4. Choana; prin intermediul ei se observă cornetele nazale,
- 5. M. tensor al vélului palatin. - 6. Lama laterală a proce-sului
pter(göìdian. - 7, Nama medială a procesului pterigoidian. - 8. Cîrligul
pterigoidian. - 9. Aponevroza vălului palatin.
22
arcurilor, ridicarea limbii ti coboràrea vălului. În acest
timp se produce şi un pioces de insalivație prin
glandele niucoase ale acestei regiuni.
M u ş c li i u 1 p a l a t o f a r i n g i a n .
palatopharyngeus) sau faringostafilin se găseşte situat
în arcul palatin posterior.
Inserti i. La origine el are trei fascicule: un fascicul
principal pe aponevroza palatină şi două fascicule
accesorii, unul salpingo ärlHğian (pe Cuba auditivă) şi
altul pterig armgran (pe procesul pterigoid).
Fasciculul principal (pnlntin) se inseră pe aponevroza vălulDl
şi pe rafeul median. Fasciculul tubar .. salpingofaryngeus)
se. inseră pe marginea inferioară a cartilajului tubei, iar
fasciculul pterigoidian pe càrligul procesului pterigoid şi pe lama
iuedială
SPLANHNOLOGIA
Închiderea istmului nazofaringian se efectuează in mod reflex
in timpul deglutiției şi decurge in felul următor: muşchri
palatofaringiene se pot asemăna în repaus cu două arcuri
concave medial. Când se contractă, ei devin rectilinii, formează
coarda arcurilor precedente şi lasă între ei o despicătură. Aceasta
va fi închisé prin contracția ridicătorilor (ridicarea v5lului) şi
contracția
constrictorilor superiori ai faringelui, care împing înalnte arcurile
palatofaringiene și peretele posterior al faringclui.
Prin fasciculul mbar, muşchiul dilatã tuba auditivă.
Prin fasciculeleterminale —tiroidian şifariiigian—
muşchiul ridicà laringele şi faringele (tiiup important in
deglutiție).
Mucoasa înveleşte vălul palatin pe ambele fețe şi se
muşchiului.
- 6. Cartilajul aritenoid. - 7. Lama cartilajului cricoid. - 8. Cartilajul
tiroid. - 9, Epiglota. - 10. M. uvulei.

Cele trei fascicule converg către un corp muscular

care pătrunde in arcul palatofaringian. Cu acesta
ajunge in peretii laterali ai faringelui şi se termini in
jos, prin două fascicule, numite după locul lor de
insertie: fasciculul tiroidian şi fasciculul faringian.
Fasciculul tiroidian se inseră pe marginea posterioară a lamei
laterale a cartilajului tiroid. Fasciculul faringlan are fibre răsfirate,
ele înconjoară fețele laterale ale faringelui, descriind anse ce se
iiserà pe fața posterioar/a a faringelul, sau se unesc pe linia mediană
posterioarñ cu cele dc partea opusă, formand un adevărat sTincter.

Muşchiul pa1atofaringian.este un constrictor a1

istmu- lui nazofarìngian, un ridicător al faringelui şi un
dilatator a1 tubei. Muşchiul are un ro1 important în
închiderea istmuluinazofaringian întimpul deglutiției şi
pauicipă astfel la separarea faringeluinazal de cel bucal,
împiedicând astfel intoarćerea alimentelor spre fosele
nazale.

Fig. 30. Schema dispoziției muşchiului palatofaringian.

7. Por{iunea cartilaginoasă a tttbei auditive. - 2. Fasciculul tubar al
mușchiului. - 3. Fasciculul pterigofaringian al muşchi£ilui, - #. Fas-
ciculul palatin al muşchluluL - 5 Fasciculul tiroidian al
continuă cu mucoäsa Tegiunilor învecinate.
Astfel, mucoasa feței postero-superioare se continuă cu
mucoasa foselor nazale şi va avea caracterele acesteia (roşie,
neregulată, prevăzută cu un epiteliu pseudostraiilicat cilindric
ciliat) Mucoasa fetei antero-inferioare se continuă cu
mucoasa bolțn palatine, ale cărei caractere le ia (roşiatićă,
subțire, cu un epíteliu pavimentos stratificat çi
necheratinizat).
Stratul glandular (Glandulae palatinae) . Pe fața
antero-inferioară a vălului, intre mucoasă şi
aponevrozá, existñ un strat gros de glande,
asemănător celui de pe bOlta palatină (aclnoase). Și
pe fața postero-superioară a vălului, între mucoasă şi
muşchi, se găseşte un strat de glande, insă mult niai
slab reprezentat.
Vascularizaț ia sanguină şi liinfaticñ este în strânsă legăturîa
cu cea a palatului dur.
Arterele provin din: pa/afina âescendentă, ramura
maxilarei și pal.Otf’na ascendentćí, ramură a facialei. La
arcurîle palatofa ringiene vin rainuscule din faringiana ascenden
tă (rarnură a carotidei externe).
Venele fomiează două grupe. Cele superioare merg spre
venele nazale și apoi in plexul pterigoidian. Venele inferioare se
APARATUL DIGESTIV
Vestibulul faringian este delimitat de către două
orificii: unui anterior, istmul bucofaringian (Isthmus
faucium), care inarchează liniita dintre cavitatea bucală
şi vestibulul faringian; altul posterior, istmul faringoncizal,
care reprezintă deschiderea spre orofaringe a
vestibulului. Pereții laterali, orientați sagital, sunt
simetrici. Fiecare perete are o formă triunghiulară, uşor
excavată 5i este delimitat de arcurile palatine din
aceeaşi parte, care coboară de la baza uvulci d-
părtându-sc treptat unul de celălalt. Vårful triunghiului
se găseşte in sus, la nivelul unde arcurile palatine se
desprind de pe palatul moale, iar baza lui se pierde spre
radacina limbii.
İntre arcui‘ile palatine liomolaterale se formează o
depresiune adàncă — fosa tonsilarâ (Fossa tonsillaris)
sau loja aiuigdalianñ — in care este găzduită tonsils
palatină. În partea superioară, între cei doi stàlpi
palatíni, se arcuieşte o cută a mucoasei, numită plica
semilunară (Plica semilunari ). În felul acesta între
arcurile palatine şi plica semilunară se formează o
depresiune. Este "osa supratonsilarä (I•“ossa
supratonsillaris),in ai cărei pereți gasim bogate infiltrații
limf£ttiGe.
Fosa supratonsilară comunică in mod normal cu
vesti- bulul faringian; ea poate fi transformată în
cavitate închisă prin aderența pereților (arcurilor
palatine). Din creştetul acestei deprcsiuni porneşte
uneori un diverticul indreptat cranial, spre vălul
palatin, cunoscut sub numele de sinusul lui Tourtual.
Arcul palatoglos triniite înapoi o prelungire, o cută,
numită płica lriunghİH lGl’Ğ (Plica triangularis). Ea
are vài’fu1 îndreptat spre vălul palatin, iar baza spre
rădăcina limbii şi poate acoperi marginea anterioară şi
o pane a fetei mediate a tonsilei.
îndreaptă spre venele linguale.
Limiańcele sunt tributare nodurilor cervicale laterale ğrofunde.
Nervii. Sensibiliíatea vălului este sub dependența trigemenului
grin nervii palatini miG1 din gangllonul pterigopalatin)
Inervația motorie constltuie încă o problemfi controversat‹a
Muşchiul tensor este inervat de mandibular (in timpul dezvoltării
enibrionare el apare ca o excrescență a muşchiulul pterigoidian
medial). Ceilalți nauşchi ai vălului sunt inerva{i prin ramurile
faringiene ale vagului. Se pare că participă şi glosofaringianul
prin intermediul plexului faringian.
VESTIBULULFARINGIAN ŞI TONSILAPALATINĂ
(Fauces,’ Tonsilla palatina)
VESTIBULUL FARINGIAN (Faeces) este un
coridor musculo-membranos, delimitat de marginea
liberă a pala- tului moale, baza limbii și arcurile
palatine. Prin e1 se face comunicarea între cavitatea
bucală şi faringe
a Această regiune este prezentată şi ìnțeleasă in mod
diferit de autori, iar unii nici nu amintesc despre ea.
Termenul latinesc ,faeces” s-ar traduce cu ce1
rorná - nesc puțin adecvat de „gà tlej” sau „beregată ”,
iar ,Jsthmus faucium” s-ar traduce cu „istmul
gâ tlejului”.
De obicei, când tonsila are dimensiuni normale, ea
nu ocupă intreaga fosă. Ìntre amigdală şi perețíi lojii
ră- mine un spatiu liber, care este mai adânc deasupra
polului ei superior. In acest spațiu se pot forma pungi
închistate de puroi.
TONSILELE PALATINE tTonsilla palatina) —
numite in mod curent ìn clinică amigdale — sunt
organe limfoide cu rolîn funcțiile de apàrare a
organismului. Ca şi celelalte organe limfoide, tonsilele
sunt înzestrate cu proprietăți fagocitare datorate
țesutului reticular pe care î1 conțin şi cu capacitate
limfopoietică. În centrii limfopoletici se dcsfăşoară
reacții iniunitare.
Tonsilele palatine şi-au lilat numele după
asemănarea for cu un sâmbure de piersică sau o
migdală. Au deci forma unui ovoid turtit, oriental
oblic de sus in jos şi dinainte înapoi, avãnd culoarea
roşiaticñ. La adult o tonsilă normală măsoară 2,4 cm
lnngime, 1,5 cm lățime şi 1 cm grosime. Cea mai mare
dezvoltare o are la copilul de 5-6 ani, după care
regresează treptat.
"fonsilele pot ft sediul unor inllamații (tonsilite sau amigdalite)
când se hipertrofiază şi iau o culoare roşie, sau se pot acoperi
ou false membrane Elbe-cenuşii. Tonsilelé sunt mteresate in aproape
toate bolile inf’ecto-contagioase. Tonsilitele croiuce pot constitui
infecții de focar
 23
care ar reprezenta cauza reumatismului acut, cu toate manifestările
sale (acestea dispar dupfi amigdalectomie). La nivelul for se pot
localiza leziuni tuberculoase, sifilitíce sau canceroase
Raporturi. Am văzut că tonsils palatină se găseşte
situată în fosa tonsilară, limitată între arcul palatoglos şi
ce1 palatofaringian. Proiectată la suprafață ea răspunde
cu aproximație unghiului mandibulei. La acest nivel
există un punct dureros în tonsilite.
Tonsila are douñ fețe, două inargini şi două extremități.
F a ț a m e d i a 1 ă (intemă) priveşte spre vestibulul
faringian, Ea este uşor convexă, neregulată, presărată cu
un număr variabil (10-30) de mici depresiuni, fosetele
tonsilare (Fossulae tonsillae) care reprezintă deschiderile
criptelor tonsilare (Cryptae tonsillares) . În unele stări
patologice ele pot ft pline cu puroi. Fața medială este
acoperită parțial de plica triunghiulară.
F a ț a lat e r a l ă (extemé) este in raport cu
faringele. La acest nivel peretele faringelui este format
de inuşchiul tonsiloglos, tunica fibroasă a faringelui şi
muşchiul constrictor superior care )şi împlcteşte fibrele
cu ale muşchiului stilofaringian.
Lateral de faringe, tonsila vinc in raport cu spațiul
mandibulo-vertebro-faringian şi anume cu porțiunca lui
anterioară, cunoscută sub numele de spațiul prestilian.
Un abces peritonsilar poate perform peretele faringelui
şi să invadeze acest spațiu. El poate inigra in spațiul
retrostilian şi apoi in afai‘ă spre parotidă, sau înăuntru
spre spațiul retrofaringian (vezi faringele, pag. 44).
24
tonsilite. Tonsilitele repetate pToduc aderențe între tonsils
şi arcuri, fapt ce îngreuneazã amigdalectomia. Între
arcurile palatine şi tonsilă rämân adeseori spații izolate,
in care se pot Korma abcèse periamigdaliene.
Fața laterală a tonsilei palatine este acoperită de
capsula tonsilarči (Capsula tonsiltaris), o lamă de țesut
conjunctiv dens, care conține şi fibre musculare netede.
Capsula aderă intim de țesutul limfoid al tonsilei, pe
când între ea şi peretele faringelui se găseşte o păturñ
de țesut conjunctiv lax. Aceastá pătură constituie un
spațiu de clivaj in tonsilectomiì, şi tot aici se face
infiltrarea cu aiiestezic. În acest țesut se pot dezvolta
flegnioane peritonsilare Capsula aderă de arcurile
palatine, in special de ce1 palatofaringian (muşchiul
palatofaringian trimite fibre in tonsilă). Ea se îngroaşă
foarte mult in urma inflamațiilor tonsilei.
LI i 1 u Use găseşte spre partea inferioară a fetei
laterale; pe aiG1 vasele şi nervii abordează tonsila.
Variante. În afara formelor considerate obişnuite, întâlnim
două feluri de tonsils; atrolice şi hipertrofice. Acestea din urmă
au o mare imporianță pentru medic. Dupñ gradul de hipertrolie
şi modul in care proemină în vestibul, distingem. a) tonsile
incluse (ascunse între arcuri); b) tonsile pediculate; c) tonsile
prolabate (proemină malt in afara arcurilor palatine, dar se
ascund înapoia bazei limbii), Toate aceste tonsile hipertroìice
produc tulburări in rcspirație, fonație şi deglutiție, pe lângă
eventualele infec{ii de focar.
Structura. Fața laterală a tonsilei este acoperită de
Unele precizări F•ivind raporturile cu elementele spațiului
mandibulolûringian sunt necesare. La acest nivel uTGŠ de-a
lungul peretelui faringian artera palatină ascendentă, provenind
din facială. Tot aicl gdSÎlTl și nervul glosofaringian. Cum artei a
carotidă
internă trece prin spațiul retrostilian, ea nu are decàt raporturi
îndepărtate cu tonsila şi nu poate Î1 lezată in amigdalectomie
(artera se géseştc la 2-2,5 cm deQărtare de tonslla). Nici
carotida extemă nu are in mod normal raporturi de strânsă
vecinătate cu tonsila Aşa că in amigdalectomie cúrurgul nu
riscñ să provoace hemoragii. De asemenea, chirurgul poate
extirpa tonsila trecànd din afară înăuntru, prin spațiul prestilian,
Uarà a leza artera carotidă. Sunt însă cazuri de anomalii, in care
una dintre cele douå mari artere poate li atat de deviată de la
traiectul ei normaİ, încat să ajungă până in apropierea tonsilei şi
in acest caz poate fi lezat¢a in tons ileetomi e Hem oragii1e
grove care se pot observa in tonsilectomii, provin însă nu atat
din lezările carotidelor, ci a uneia din urmütoarele artere. ariera
tonsilară fõarte volumiiioasă, artera palatina ascendentă, artera
facială care pătrunde cu o ansă pint la
pai‘tea inferioară a tonsilei.
P o I u 1 s u p e r i o r sau extreniitatea superioară
ră spunde fosei supratonsilare.
P o 1 u l i n f e r i o r sau extremitatea inferioară
ră spunde limbii, de care este separat printr-un spațiu
de aproxlm£ttİV 0,5 cm. În acest spațlu se gă sesc
presă rate forinațiuni limfoide,
M a r g i n i 1 e. Tonsils are două margini, una
anterioară şi alta posterioară . Ele vin in raport cu
arcurile palatine respective, care le acoperă parțial,
Aceste raporturì explică jena în deglutițic şi fonație
care survine in
capsula descrisă mai sus. Aceasta trimite despărțitori in
interiorul organului, care impart tonsila ìn lobi. În fiecare
lob pătrunde o depresiune îngustă, adâncă, uneori raini-
ficată, numită criptã (Crypta tonsillaris), formată prin
invaginarea epiteliului pavimentos stratificat bucofarin-
gian. Sub epiteliu se găsesc aglomerări de țesut limfoid,
/o //cu lii tons i tart (Fo Hi enli tonsi fares) . Criptele au
adâncimi variate, unele putând ajunge până în apropierea
fetei laterale. În cazuri de inflamații cronice criptele sunt
pline de puroi. Uneori se găsesc in ele şi concretiuni calca-
roase (calculi tonsilarí).
Vase şi nervi
rterele tonsllare provin din linguală, faringiana ascendentà,
palatina descendentă, palatina ascendentă, aceasta din urmă dă
ramura cea mat constantă şi mai voluminoasà
Venele formează un plex tonsilar, care se varsă în plexul
faringian.
 SPLANHNOLOGIA
prin spațiul mandibulo-vertebro-faringian. Incizia se face
înapoia ramurii mąndibulei și pentru a avea un acces mat
uşoT se poate rezeca o parte a acestei ramuri.
ANEXELE CAVITĂȚII BUCALE
Prin anexe ale cavilătii bucale înțelegem gingiiłe, dintii
şi glandele salivare.
GIŃGIILE
(Gingivae)
Gingia (Gingva) este porțiuneamodificata“ a
mucoasei bucale, care acopera procesele alveolare,
adică porțiunile maxilarelor unde se găsesc
alveolele dentare. Cu toate că ea este constituită
tot după Pu1 fundamental at mu-
coasei bucale, din motive didactice o tratăin in inod sepa-
rat de restul mucoasei.
Din aceastä definiție se înțelege că gingiile
acoperă fața vestibulară precuin şi fața bucală a
pi’oceselor alveo- lare. Ìntre dinți, gingia
Lim/n//cc/e se îndi eaptă spre nodurile cervicale laterale
profunde, mai ales spre grupul ¡ugulo digastric.
Nervii formează un plex sub dependența nervilor glOSOÍÔ-
ringian şi tTigemen (lingual sau palatini mic )
Explorare şi că i de acces. Tonsilele se examinează prin
cavitatea bucală, după ce limba este apăsată in jos cu o spatulă.
Se produce astfel un reflex, care prin contracția muşchilor
faringelui
şi vălului palatin proiectează tonsilele in vestibulul faringian.
Tonsila este accesibilă pe cale naturală, prin cavitatea bucală;
este calea folosită in mod obişnuit in tonsilectomli (amigdalec-
tomii). În caz de cancer, când este necesară o extìrpare largă, atunci
Galea natur£ilă devine insuficientă. Extirparea organului se face
APARATUL DIGESTIV
reflexie ascuțită constituie límbul gingival sau
marginea giilgivală (Margo gingivalis) . PO•! iunea
reflectată a epiteliului se numeşte epiteliul marginal
intern; este paucis- trati6cat,1ipsit de papile. Elnu este
sudat cu coroana dintelui, ci doar alãturat ei. În acest
fe1 între coroana dintelui şi epiteliul marginal intern se
formează un şanț circular, tariff gingival (Sulcus
gingivalis), adânc de 1-1,5 mm. În el se pot depoziia
resturi alimentare, care descompunându-se pot duce la
infecții (vezi fig. 44).
Vase şi nervi
Arterele sunt foarte bogat reprezentate. Ele formeazñ o
arcadă arterială gingivală la care participă: arterele alveolare,
infraorbítare, palatinele descendente şi sfenopalatina, pentru gingia
superioară; alveolara inferioară, submentala şi sublinguala pentru
cea ferioară. Venele merg, unele la plexul alveolar, altele la plexul
pteri-
1 n; cele anterioare la vena facială şi linguală.
L imfaticele se îndreaptă spre nodurile submandibulare,
submentale şi apoi spre nodurile cervicale laterale profunde
Nervii sunt senzitivi şi vasomotori. Gingia superioară este
vestibulară se continuă cu cea oralà. La nivelul dinților,
gingia formează un /ue/ gingval, care aderä intim la
gâtul acestora şi contribuie la fixarca lor, fapt important
in extracția dentară.
İn spațiul ínterdentar gingia este înaltă, mai groasă,
constituind papi la gingivalá .sau papila interdentară
[Papilla gingivalis .(iHterclentalls)). Gingiile au o culoare
roşiatiGa, din cauza bogăției de vase. Se ştie cà la
extractia dinților, gingiile sângerează abundent.
Ca să ìnțelegem dls OZiția gìngiilor, sñ le
examinăm la nou-născut la care nu au erupt încă dinții.
Se vede că mu- coasa vestibulară, plecată de la şan{ul
vestibular sau gin- givo-labial, trece peste marginea
liberă a procesului alveo- lar, spre a se continua cu
mucoasa bucală la nivelul şanțului gingivo-bucal (bolta
palatină şi regiunea sublinguală),
Gingia are deci trei poniuni: una vestibulară, una
bucală şi atreia intermediară. Prin această porțiune, care
răspunde arcului alveolar, nor erupe dinții, aşa că după
apariția acestora ea va fi perforata“ de orificii. Marginile
orificiilor forineazä inelele gingivale, care aderă la gâtul
dinților; la acest nivel mucoasa gingivalñ se continuă
cu periodontul. Structura. Gingia are structura
mucoasei bucale.
Diferă pTin faptul că ea este foarte groasă, consistentã
(lamina propria conține multe fibre conjunctive) şi este
foarte aderentă la perlost (fibro-mucoasă). Este lipsită
de glande.
Mucoasa bucală este constituită dintr-un eplteliu
stratificat şi diR ldiilina pToprie sau corion.
Epiteliul de pe fața vestibulară (labialš, i‘espcctiv
bucalñ ) a gingiei este multistratificat, uşor
cornificat, bogat in papile şi se numeşte epiteliul
marginal extern. Când ajunge in vecinătatea dinților,
epiteliul se reflectă brusc şi se îndreaptă in
profunzime, spre colul dintelui unde fuzlonează cu
smalțul dentar. Această linie de
inervată de ramurile alveolare superioare provenite din nervul
maxilar, iar gingia inł‘erioarã din alveolarul inferior.
Anatomie aplicată
Prin şanțul vestibular, ridicând gingia, chirtirgul poate
aborda nervii infraorbitar şi mentonier, precum şi sinusul
maxilar.
Gingia este foarte rezistentă; ea îtnpiedică uneori erupția
dinților (ma( ales a ultimului molar) când trebuie secționatä.
Inflamațiile gingiilor (gíngivitele) sunt foarte Õecvente.
Gingiile si:nt alterate şi in cazuri de intoxicații cronice (cu
plumb, mercur, losfor, cupru) De asemenea in unele boli
generale, ca scorbutul.
DINȚ II
(Dentes)
Dinte = dens (latineşte), odons (greceşte).
Dinții sunt organe dure, de culoare albicioasă,
iinplantați in alveolele maxilarelor, avâ nd drept ro1
principal Uarâ mi-
¡area alimentelor in timpul masticației. Dinții au însă
şi un rot fonetic, in articularea sunetelor (consoanelor
dentale). De asemenea, dinții contribuie la definirea
fizìonomiei, a figurii individuale; ca atare, ei 5unt studiați
şi de anatomia artìstică şi de antropologie. Pentru medicul
practician, dinții an mare însemnă tate. În lipsa
dinților masticația este defectuoasă şi în consecința
poate da naştere unor boli digestive. Prezența dinților
este necesară nu numai pentru actul mecanic al
masticației. Masticația este punctul de plecate a unor
reflexe, care se repercută favorabil asupra funcțiilor
întregului aparat digestiv. De aici conrtatarea că înghițirea
unor alimentc fin pulverizat, nu este echivalentă ca
rezultat digestiv cu masticarea acelor alimente.
Dinții fac parte din aparatul dento-maxilar, un
z:n- samblu de organe care conlucrează la îndeplinirea
funcțiu- nilor amintite anterior (digestia bucală , funcția
fonetică şi fizionomică şi parțial deglutiția). În afară de
dinti, apa- ratul dento-maxilar mai cuprinde maxila şi
mandibula; articulația temporo-mandibulară ; muşchii
masticatorl şi cci oro-faciali; limba şi glandele salivare;
buzele şi obrajii,
25
In descrierea organelor aparatului dentomaxilar, dar
mai cu seamă a dinților și a arüadelor dentare, se
foloseşte o terminologie specialà ai cărei terineni
principali vor ft expuşi in cadrul acestui capitol,
Prin termenul de odanton (Gräf9 se înțelege organul
dentar, care înglobează într-o unitate funcțlonală
dintele
ş ,i apa.r..atu.l...s,ă .u .de su,.sțin..ere..
In afară de numeroasele leziuni locale ale dinților,
aceste organe pot fi punctul de plecare (infectii de focar)
a unor grave complicații (miocardite, reumatismul).
CONSIDER ATII GENERALE
Semnificație aniitomică. După aspectul macroscopic, dințn
ar putea fi socotiți că fiícând parte din grupul oaselor. Aşa s-a
crezut mult timp și dinții erau studiați in osteologie. Azi se ştie cã
dinții se dezvoltã din epiblastul stomodeal şi din mezenchimul
subiacent. Ca atare au aceeaşi proveniență cv unghiile çi păml.
Facem de la început o precizare, spre a evita unele confuzii,
Prin termenul „dentiție” se înțelege procesul de erupție al dinților,
atât al celor decidui, cât ş1 a1 celor permanenți. Pentru a Òesemna
totalitatea dinților unui individ, in limba română nu avem un
termen potrivit Mai frecvent se foloseşte termenul „dentație”,
care pare mat adecvat decât „dantură”.
Diviziuni. Dentația omului este heterodontă , adică
este formată din dinți de diferite forme şi cu funcții
diferite. Dinții se impart in felul urmă tor: incisivi,
canini, preniolari şi molari. La vertebratele inferioare
dinții sunt foarte asemă nă tori între ei (dentația
homodontă ).
Numă i‘. Omul are două dentații. In prima dentație
avem 20 de dinți, 10 pentru arcada superioară şi l0
pentru arcada inferioară; aceştia se numesc dinti
temporari sau de lapte, dinți că ză tori (Dentes decider).
A doua dentație cuprinde un numă r de 32 de dinți;
16 pentru arcada superioară şi 16 pentru arcada
inferioară . Aceştia se numesc dinti permanenti (Dentes
permangntes).
Fiğ. 31. Dentațiz (dantura) normalñ (eugnatñ) a unui adult.
Arcadele dentare sunt in ocluzie; se.observã modul de coresponden{ã
 a din)ilor celor douã arcade.

26 SPLANHNOLOGIA
În zoologie numărul şi locul dinților in arcadă este
reprezentat printr-o formulă dentară. În formula
dentară a omului, dinții sunt indicați prin initiale: litere
mici pentru dinții temporari şi litere mari pentru dinții
permanenți.
Dentatia temporarñ:
212
m— = 10 x 2 — 20
2
Dentatia Verma.nentă:
= 16 x 2 — 32
2 1’ 2 3
În formulele de mai sus fiecare iriițlítlă lndică felul
dintelui (ìncisiv, canin, premolar, molar), iar in fi’acții
numãrătorul indiGă numărul dìnților respectivi de Fig. pe 32. Pot țiunile constitutive ale dintelui. Coroana. - 2 Colm, - J . R/adă cina. - 4. Sirfu1
arcada superioară, tar numitorul pe ce1 de pe arcada
inferioară.
Formulele dentare sunt foarte mult folosite in anatomia com- Devierile dentare sunt constante la indićizii cu
parativă tulburări in dezvoltarea maxilarelor, cum se întâmplă la
Formula tipică şi primitivă a mamiferelor este, cu rare copiii cu vegetații adenoide. De asemenea dințü deviază
excepții.
la bătrânii cu atrofii maxilare şi la bolnavii cu plăgi ale
3 4 3 4 maxilarelor
3
Moddică rile constau in reducerea numă rului dinților. La mai- CONFORMAȚIA EXTERIOARÄ A DINȚILOR
2
niuțele platiflliiene, formula dentară este: la
2’ PERMANENȚI
2 2 Dinții an unele caractere comune; proprii întregii
inainiuțele catariniene este aceeaşi ca la orn:
3 dentații, sunt caracterele generale. Ei an insă şi caractere
2
2
Se pare că la străiuoşii omului existau trei premolari, ca la cli jerentiale.’ de grupâ prin care dinții unei grupe se
lcaimuțele platiriene. deo- sebesc de cei at aİtei grupe, şi caractg re
Când la un animal lipseşte un dinte, atunci el este indicat prin
0. individuale, dis- tinctive, particulate pentru fieGare
dinte.
De exemplu, la şoarece
CARACTERE GENERALE
Fomia şi numàrul dinților variază in scars anirnnlă. La peçti
(selacieni) solzii placoizl care acoperă pielea se continuà in inte- Dinții au o formă ce poate ft redusă la un con, sau cu
riorul cavită ții bucale tară să-şi schimbe aspectul, formând alte cuvinte o fonuă ce derivă dintr-un con, salt din mai
dinții.
multe conuri fuzionate.
? nçtui ct solzii placoizi au aceea5i valoare morfologică papila
dermică) cu dinții, a permis lui Gegenbaur să stabilească
Fiecare dinte prezlntă trei părti: rădăcina, coroana şi
identitatea dinților cu cea a formațlunilor solzoase. gâtul sau colul.
Dinții batracienilor sunt mai puțin variabili ca aí peştilor; el Rădăcina (Radix dgnfisÿ are o culoare gñlbuie şi
sunt fixați pe oasele maxilarelor. este porțiunea prin care dintele se implanteazñ in
La reptíle (crocodilleni) se găsesc alveole. Păsările sunt alveolă. Ea are o fonnă conică, iar vârful se nunieşte
lipsite de dinți; faptul este socotit ca un fenomen de adaptare, apex (Apex raclicis dentis). Acesta are un ori ficiu
păsările provenind din animals prevăzute cu dinți.
(Foramen apiClS FOdicis deniis), prin care pătrund
La unele mamifere Iipsește dentația femporarà
(monophyodonte). La om sunt douñ dentații (diphyodont), La
vasele şi nervii in interiorul din- telui. Rădăcina este
peşti dinții apai’ in serii succesive (polypliyodonte) unicăla dintii frontali sau anteriori mo- noradiculari);
niultiplă, la dinții laterali (pluriradiculari).
Situație, Dinții sunt iniplantați în alveolele dentare, Înțelegem prin rčidâcinä anatomică partea
dintelui situate pe marginile libere ale proceselor alveolare ale acoperită de cement, iar prìn rčidăCiHÔ
Cllnicä (Radix niaxilarelor. Alveolele sunt simple sau divizate (unilo- clinica); porțiunea lui ascunsă sau
intraalveolară (cuprinsá cularc sau inultiloculare) după numărul rădăcinilor. in gingie şi alveolă).
Dinții sunt înşirați pe două rânduri numite arcade Coroana (Corona dentis) — este porțiunea
dintelui dentaTe, care nu trebuie confundate cu arcadele at- care apare liberă in cavitatea bucală. Ea are o
culoare veolare. albă strălucitoare şi formă variabilă, in raport cu
 diferitele
Direcție În mod obişnuit, dințîi sunt implantați ver- grupe dentare.
tical. Molarii sunt insă uşor deviați, cei superiori vesti- Se numeşte coroană anatomică porțiunea dintelui
bular, cei inferiori oral. Existã cazuri cârıd dinții din față acoperită cu smalț; coroana clinicâ (Corona clinica)
este sunt proiectați inainte. porțiunea lui extraalveolară (cxtragiRglV£tlă).
APARATUL DIGESTIV
Fig. 33. Orientarea fețelor coroiineloi dinților (schematic),
Din{ii frontali. î . - Fața vestibulară. - 2. lața mezlală. - 3. Fa{a
linguală.
- 4. Fața distală.
Dinții laterali. /, - Fața vestibulară. 2, Fața mezială. - S. Fața
lingualã.
- 4. Fa)a distală,
Fig. 34. Fața linguală a ineisivului lateral şi a c:ininului.
J. Marginea incizală. - 2. Faț linguală, - 3. Crestele marginale. - #.
Cingu- lum' creastă ce unește.crestele marginile. - 5. Tubei‘culul
dintelui.
Fig. 35. F.ița ocluzala a molariloi I şi 11.
7 . Creastă transversală, - ź. C reastă triunghiulafŠ.
Considerând că forma coroanei este aproximatlV
general cuboidală, i se vor descrie base fete şi anume:
F a ț a m e z i a 1 ă țfucics mesialis), este orientatñ
spre linia mediană;
F a ț a d i s t a l ă (Facies distalis), este orientată
spre articulația temporoiuandibulară.
Fața mezială a unui dinte şi fața distală a dintelui
alä- turat se privesc reciproc; fiind in rapon de
vecinătate se numesc f e ț e a p r o x i m a 1 e (Facies
approximalİ5). F a ț a v e s t i b u 1 a r ă (Facies
vestibularis), este orientată spre vestibulul bucal;
pentru dinții frontali se admite termenul alternativ de
față lab ială (Facies labialis), iar pentru dinții laterali
27
activă, triturantă a coroanei. La dinții frontali ea este
îngustă, constituind o margine ocluzală sau incizală
(Margo incisalis), pe când la dințií laterali are o formă
patrulateră, hind deci o fa¡a“ adevărată. Pe fețele
ocluzale ale dințìloi laterali se găsesc unele
proeminențe de formă mamelonară, tronconică, mai
mult sau mai puțin pronun- țate, numite cusplZi (Cuspis
dentis). Aceştia sunt separați prin şanturi
in(ercuspiôiene. Cu timpul, datorită fo1osii’ii dinților
se produce o uzură fiziologică a for, denumită
abraziune, care lărgeşte progresiv marginea ocluzală
a dinților frontali şi şterge treptat relieful
cusplzilor.de pe fața ocluzalñ a dinților laterali.
Coroana dinților laterali mai prezintă unele detalii pe care
specialistul trebuie să le ounoască. Cuspizii se termină printr-un
vôrf, apexul (Apex cuspidis). Cuspizii sunt legați între ei prm
creáfc (C ristae), acestea pot uni cuspizii vécinî, luànd o
otientare transversală (Crfátu transversalis), sau pot avea un.
aspect de triunghi (Crista triangiilaris), Pe fața linguală a unor
din{i se poate găsi o mică proeininență numitã tuberculul
dintelui Tuberculum denlis), mat frecventă la incisivi şi canini.
A şasea față este teoretică şi ră spunde colului.
Coroanele dinților au volumul maxim spre
extremita-
tea lor liberă, adică spre fața ocluzală şi diminuează
pro- gresiv spre gá t. Datorită acestui fapt, între fețele
aproxi- male ale dinților învecinați se realizează spații
triunghiu- lare. Vâ rful triungliiului se gă seşte in
apropierea fețelor ocluzale, unde coroanele se ating
şi realizează puncte, mai tâ rziu linii şi pe mă sura
inaintă rii in vâ rstă — suprafețe de contact. Aceste variate
forine de contact aproximal sunt denumite cu un termen
general, arm sau /ete de contact (Area contingent).
Baza triunghiului se află la nivelul marginii alveolare
a maxilarelor şi este reprezentată de septele osoase
interalveolare, acoperite de papilele gingi- vale. Prin
spațiile interdentare pot trece lichidele şi aerul. Aici se pot
ascunde resturi alimentare constituind un mediu prielnic
pentru dezvoltarea microbilor.
Coroanele dinților an o mare importanță in examenul
at bolnavilor in unele afecțiuni aspectul lor este caracteristic
(rahitism, heredo-siłilis)
termenul de fața“ bucală
(Facies buccalis).
F a ț a I i n g u a l á (Facies lingualis) priveşte spre
cavitatea bucală propriu-zisă; pentru dinții arcadei superioare
se admite şi termenul de față palatinală (Facies
pcilatalis).
F a t a o c 1 u z a 1 ă sau f a ț a m a s t i c a t o r i e
(Facies occlusal is sau Lacies masticatoria) este fața
 Castile sunt dÎstrugefi ale țesuturilor dure ale dintelui, care
începûnd ca nişte eroziuni la nivelul coroanei, pot progress până
in camera pulpară.
Gâtul — colul sau coletul (Cervix dentis) este
porțiu- nea intermediară dintre coroană şi rădăcină. El
este in general mai bine delimitat spre coroană şi se
continuă Uară o linie de demarcație precisă spre
rădăcină.
28
Variante. Dințti pot prezenta variante: de formă, de direcție,
de numãr.
Variantele de formă, Ele interesează in special numărul rädă-
Prin coletul anatomic se înțelege locul de joncțiune
a sinalțului cu cimentul, adică regiunea unde coroana
şi rădăcina anatomică se intâlnesc. Coletul clinic este
porțiunea situată imedíatin afara marginii alveolare,
hind acoperit de gingie.
Cànd gâtul este descoperit şi deci lipsit de protecția
gingiei, el poate deveni sediul cariilor. Tot la nivelul
lui se depune taorul dentar, provenit din precipitarea
unor săruri sub acțiunea germenilor bucali.
arcadei superioare sunt mai voluminoşi decât cei ai
arcadei infe- rioare; lac excepție molarii, care sunt mai
voluminoşi la arcada inferioară decâ t la cea superioară .
Se distinge un dinte din dreapta de cel din stâ nga,
după direcția vá rfului rä dăcinii; in general vâ rful ră dă cinii
se înclină distal.
Forma dinților este foarte importantä in paleontologie. Ea
serveşte la determinarea speciei şi la situarea ei in grupă. Forma
dinților diferã de la un individ la altul, abătându-se de la aspectul
general tipic, descris anterior. Caracterele individuale ale dinților
sunt variabile, in raport cu forma feței, a corpului, cu sexul, cu
vârsta şi chiar cu caracterul individului. De asemenea, fiecare dinte
are o formã caracteristicä. Stomatologii trebuie să țină seama de
acest fapt la proteze Dinții artificiali trebuie să semene cât mai
mult cu cci ai pacientului.

Fig. 36. Fața labială s incisivilõr.

cinilor (märit sau micşorat) şi felul for de implantare (divergentă

sau convergentă).
De asemenea, volumul dinților poate ti mai mare (macrodonție)
sau mai redus decàt in mod obişnuit (microdonție).
Variantele de directie, acest grup inirá nu numai schimbările
de direcție legate de deformarea maxilarelor sau de defectuoasa
implantare in alveole, dar şi acele variante in care dinții apar in
regiuni foarte indepărtate de arcadele dentare (orbitá, nas, boltă
palatină, procesul coronoid — dinți ectopici).
Variante de niimăr, Nurnărul dinților poate ft crescut sau di-
minuat.

CARACTERELE DIFEREN T!ALEALE DINȚILOR

Dinții sunt grupați după situație şi anumite
caractere comune, in mai multe grupe: incisivi, canini,
premolari şi molari (caractg re de grupfi).
Fiecare dinte are o formă foarte caracteristică
(carac- tere individuale),
În fiecare grupă, antropologul şi stomatologul
trebuie să cunoascñ și mai mult. Ei trebuie să poată
preciza că rei arcade ii aparține dintele respectiv, al
câ telea este el in arcadă şì dacă este din stâ nga sau
din dreapta.
În mod schematic se poate adinite că dinții
 SPLANHNOLOGIA Caracterele speciale ale dinților pot servi şi la identificarea
cadavrelör.
Forma atãt de caracteristică şi faptul că dinții sunt organele
cele mai rezistente la descoinpunerea consecutivă morji, le dau o
valoare extrem de mare pentru paleontolog.

Incisivii (Dentes inctsivi) au urmă toarele caractere

comune:
Numčir. Sunt in nuină r de opt, patru pentru arcada
supe- rioară , patru pentru cea inferioară . Pe fiecare
hemiarcadă se disting un incisiv central (medial) şi
altul lateral.
Situație. Ei se gă sesc in partea anterioară a
maxilarelor, sunt dinți frontali.
Conformatie exterioară. Un incisiv are coroana
tă iată ca o daltă și prezintă pe fa¡a linguală , ìn
apropierea colu- lui, două proeminențe caraGteristice:
Fig. 37. Fața lingualñ a incisivilor.
cingulum (Cingu- htm) şi tuòerculul dintelui (Tub
erculum dentis). Ră dă cina este unică, de formă
conică .
La coroanl găsim unnătoarele elemente descriptive o /afl
labialã, convexă; o fațã lingualã concavă, limitată pe pãrțile
laterale deg càte o creastă marginală (Crista margiilalis) . În
vecinàtatea colului, crestele sunt unite pr îritr-n ptoeminențä
transversalã numită cingulum. La vârful V-ului desenat de
aceste trei creste se aflá iuberculul dintelui. Coroana mai
piezintă o fațã

Fig. 38. Fața distalíì a incisiviloi:

APARATUL DIGESTIV
i«zinfd şi aíia distalã, ambele de formä triunghiularä, cu
baza către gâtul dintelui. Coroana mai are o macgine ineizală (care
ìñ primele luni dupä erupție este neregulată, avănd trel mici
tuberculi) şi o bază care räspunde gâtului.
Pe găt există două linii convexe care privesc spre rădă-
..
cină: una este labială, cealaltă lmguală.
Rădăcina este.conică, turtită transversal.
lncïsiîiitaie şi dićid alimèntele.
Caractere distinctive. l Incisivii superiors se disting de
cei inferiori prln volumui lor mat mare şi prin forma lățità (de
lopată), mai accentuată la cei superiori. Pe arcadele dentare
incisivti interiors sunt verticali, cei superiori oblici inainte
2. După ce am diferențiat un incisív superior de unul inferior,
putem preciza dac5 el este medíal sau lateral. La arcada superioară
incisivul medial este mai voluminos decàt ceI lateral (are o coroană
lățitã); iar la arcada inferioară invers, cel lateral este mai voluminos
decât ccl medial. Al doilea incisiv superior prezintă de obicei un
cingulum bine dezvoltat. Între cingulum şi coroană se găseşte o
depresiune (Foramen caecum)
3. Se poate diferenția un incisiv din dreapta de unul din stânga
ținând seama de direcția rãdãcinii, care se orientează in sens distal.
De asemenea, marginea incizală este mai tocitä spre unghiul distal,
in timp ce unghiul mezial rfimâne intact (in formă de unghi drept).
Caninii (Dentes canini) sau unicuspizli sunt echiva-
lenții colților de la carnivore.
Numär. Caninii sunt in număr de patru, doi pe
arcada superioară , doi pe cea inferioară , câ te unul
pe fiecare hemiarcadă .
Sltuatie. Caninii sunt situați lateral de incisivi; şi ei
sunt dinți frontali. Aşezarea lor la nivelul maximei
curburi a arcadei le conferă un rot deosebit in
fizionomie, precum şi in restaurarea morfologică şi
funcțională a arcadelor
Conforniai/e exterioară. Caninii au trei caractere
prin care se deosebesc de ceilalți dinți: a) sunt dintii
cei inai fungi; b) au coroana de formă conoidă ca un
vă rf de lance şi c) au o síngură ră dă cină foaue lungá
şi voluminoasă , care la arcada superioară proeminä
sub mucoasa vesti- bulului prin intermediul bosei
canine a maxileí.
Ei perforează sau sUaşie alimentele.
Coroana are: o faț6 fnòiofõ convexă, pTevézutã cu o creastă
centralà verticală mărginitá de două şanțuri margioale; n fatd
linguală plană sau concavă, prevăzută cu o creasté verticală rnult
inai accentuatã ca precedents, ce pleacă din vârful coioanei şi se
riinłlă cãtre col transformându-se într-un tubercul; o fatá disîală
mai mare decôt cea niezială. Unghiul distal este inai mare decåt
ccl mezial. Fața distală şi fața mezialä sunt triunghiulare şi uşor
convene. Marginea incizală are forma unui V foarte deschis, cu
brațele inegale — cel distal fimd mat lung — ceea ce dä coroanei un
aspect asimetric.
Caractere distinctive. 1. Se distinge caninul superior de cel
inl’erior ptin faptul că este mai voluminos, are coroana mat lată
şi rădăcina mai lungã Caninul superior are pe fața sa lmguală un
cingulum bine dezvoltat şi un tubercul distinct. Caninii
superiori sunt cei mai lungi dinți din întreaga arcadă dentară
(rădăcina la caninul superior este de două ori msi lungă decát
coroana).
2. Se distinge caninul din dreapta de eel din stânga dupá
 dinlensiuntle inegale ale brațelor marginii incizale; brațul distal 29
este mat lung.

Fig. 39. Caninii.

A, Fața labială. - B. Fața lingualä. - C. Fața distalã.

I
I

Fig. 40 e. Premolai ii din dreapta.

.I

I
ł

Fig. 40 b. Premolarii din stânga.

A. Văzuți vestibular.- B. Văzuți nîezial. - C. Fața triturantă cu
òoi cuspizi: śestibular şi' llnguai,

Premolarii (Dentes premolares) sunt dinți mai

voluminoşi decât precedenții şi sunt coñsiderați ca pro-
venind din fuziunea a două conuri prim(tive. Ei mai
poartă
30 numele de bicuspizt sau bicuspidați, fiindcă pe fața for
triturantă an doi tuberculi,
 Nurnăr. Sunt in număr de opt, patru pe fiecare SPLANHNOLOGIA
arcadä, câte doi pe fiecare heiniarcadă, fiind numerotați
mezio-distal. Situatie. Se găsesc situați pe părțile (vestibularul mai proeminent decât lingualul), iar la al doil0a
cuspizii se găsesc la acelaşi nivel.
laterale ale arca-
3. Se poate distinge foarte greu un prernolar din dreapta de
unul din stănga. Se afirmă oă din cele două margini ale
cuspidului vestibular, marginea mezială este mai rnică decàt
marginea distalã.
delor (dinți laterali), între canini și molari. Molarii (Dentes molargs) sunt diliții ce1 mai volu-
COnfarmatie exterioară. Premolarii au două caractere mİROŞİ. Ei inai sunt numiți şi multicuspizi. Caracterele lor
iinportante: a) pe coroana lor (cilindroidă) se găsesc cei generale pot fi rezumate după cum urmea2ă:
doi cuspizi, unul lingual, celălalt vestibular; cuspidul lin- NüWòr. Pe fiecare arcadñ există şase molari, trei
pe gual e omologul tuberculului dintelui de la incisivi şi f1eca(e hemiarcadă. Ei sunt numerotați mezio-distal.
Al canini; b) rădăcina lor este in general unică; uniì prezintă treilea poartă numele de mäsea de minte (Dens
sapientiae, totuşi o bifurcare. Dim SC POnHus, Molariś tertius).
Premolarii strivesc alimentele. Sapie ntia datineşte) = înțelepciune;
Coroana premolarilor prezintă o față ves tibulară și una HTOtinus (latineşte) — tardiv, care vine cu întârziere.
linguală, convene; a fată mezialâ şi alta distaiã, plane. Fața
iriturantã prézintă cei doi cuspizi separați printr-un şanț. Situatie. Molarii se găsesc situați in partea posterioară
Rddčicinile premolarilor sunt turtite in sens mezio-distal. a arcadelor dentare; sunt dinți laterali.
Fețele aproximale prezintă câte un şan{ vertical care indicä Conformatie exterioarä. Molarii au trei caractere mor-
tendin{a la bifiditate. Cånd cele două şanțuri sunt suficient de fologice mai importante: a) sunt dinții cei mai voluminoşi;
adânei, ele se unesc şi astfel rădăcina este bifurcată. b) pe suprafa¡a trituranta“ a coroanei se găsesc patru
Caractere distinctive. 1, Se deosebeşte un premolar superior san cinci cuspizi sau tuberculi; c) au douñ sau trei
de unul inferior, prin faptul c5 forma de con dublu a dintelui ràdăcini (uneori patru).
superior este mai evidentă. Într-adevăr, un premolar superior Aceste caractere suht in corelație cu capacitatea
prezintă o tendință la biftditatea rădăcinii, ate coroana mai for de a Par5mița fin alimentele și en marea forță
voluminoasã și cei doi cuspizi sunt mult mai dezvoltați, iar
dezvoltată de muşchii masticatori.
şanțul dintre ei este mai adancit.
2. Se distinge primul premolar de cel de al doilea, prin faptul Molarii Uarâmițeazã şi macină alimentele.
cä la primul premolar cuspizii au între ei diferențe de nivel

g Fig. 41 b. Molarii din stnnga.

Molarii superiori au trei rădăcini, iar cei inferiori, doufi. A. Văzuți ves-
Fig. 41 «. Molarii din dreapta. tibular. - B. Vãzu)i lingual.

APARATUL DIGESTIV Coroana prezintă: o fatã vestibularö şi alta lingualã

arnfindouă convoxe; apoi o fațd mezialä şi alta distală, plane.
FaJa triturontÒ prezintă patru sau cinci cuspizi sau tuberculi,
doi vestibulari şi doi linguali. Aşezați la fiecare uiighi al reprezintă planul ocluzal. Cele două linii sunt
coroanei, ei sunt. mezio- vestibular, disto-vestibular, mezio- perpen- diculare şi impart dentația în patru cadrane.
lingual şi disto-lingual.
In fiecare cadran, dìnții sunt numerotați in sens mezio-
Tuberculii sunt separați prin două şanțuri care se întretaie in
cruce, Se mai descriu patru creste periferice şi patru creste triun- distal, de la 1 la 8 in cazul dentației permanente, şi
ghiulare care pomind de la tuberculi converg cãtre centru. Cãnd de la I la V in cazul dentației temporare.
exist5 cinci tuberculi, aturici trei sünt pe marginea vestibularä şi În trecut locul dintelui in cadranul respectiv era
doi pe marginea linguală. indicat prin două linii per:pendicular.e, ca iin .unghi,
fiddÕcfżsife inolnrllor sunt in număr de doufi sau trei. Când raportate la liniile care defineau cadranele, iar dintele
sunt două (la molarii inferiori), una este mezială şí cealaltã
distală, turtite in direcție mezio-distală. Când sunt in număr de
era notat cu cifra lui corespunzătoare. De exemplu: |
trei (la molarii superiori), atunci două sunt vestibulare şi a treìa 3 este caninul superior stâng; 4 este primul premolar
linguală. Uneori pot exista patru sau chiar mai multe rădăcini, inferipr drept.
Rădăcinile iuolarílor superiori pot ridica peretelë inferior al Astăzi, la recomandarea Federației Dentare Intema-
sinusului maxilar. Pe partea lingulă a coroanei primului molar ționale (F.D.I.) se foloseşte o notificare a dinților prin
superior se găseşte tuberculul lui Carabelli (tubercul suplimentar două cifre: prima cifră arată cadranul, iar a doua
echivalentul
tuberculului dinților lrontali).
arată locul dintelui in cadranul respectiv. Cadranele se
Molarii superiori pot fi considerați ca formați din unirea a numerotează in seiuul deplasării acelor de ceasornic, in
trei conuri, iar cei inferiori din unirea a patru conuri. modul următor: 1 — drept superior; 2 — stâng superior;
Caractere distinctive. Molarii se pet deosebi între ei in
3 — stäng inferior; 4 — drept inferior.
felul urinător: Pentru dentația permanentă formula este:
1. Deosebirea dintre inolarii superiori şi cei inferiori. Molarii
superiori (contrar ca la ceilalți dinți) sunt rnas mici, dar au mai 18.17,16.15.14.13.12.11.21.22.23.24:25.26,27.28.
multe rădăcini (trei sau patru). Molarii inferiori sunt rnai mari, 48,47.46.45.44.43.42.41.31.32. 33.34.35.36.37.38.
dar au mai puține rădăcini (două).
2. Deosebifile dintre cei trei molari. Atât molarii superiori càt şi
cci inferioii descresc mezio-distal. Priinul molar este eel mai volu- Pentru dentația temporară avem formula:
minos, fiindcă la nivelul lui este maximum de presiune in
masticație, unnează apoi al doilea, iar molarul al treilea este ccl mai 55.54.53.52.51. 61.62.63.64.65.
mic, 85.84.83.82.81. 71.72.73.74.75,
Ei se deosebesc între ei şi prin numărul cuspizilor: primul molar
are cuspizii cei mai mulți şi mai distincți. La molarii superìori
găsim, patru cuspizi pentru primul molar, trei pentru at doilea şi doi Ca exemplu: caninul superior stang se va nota cu
sau trei, rãu delimitați, pentru măseaua de mute. La molarii inferiori 23 (se pronunță doi — trei); iar primul prenaolar superior
gñsim cinci cuspizi pentru pnmul molar, patru pentru a1 doilea şi drept cu 14 (se pronunță unu — patru).
un număr variabil (3-5), ràu delirnitați, pentru măseaua de minte. Notația aceasta permits scrierea la maşină şi
3. Deosebirea dintre molarii din dreapta şi ce1 din stánga se
introdu- cerea in computer a notației dinților.
łńce cu a$ utorul rădãcinilor. Ştim că mola7li superior i an trei
rădăcina, două sunt vestibulare şi a treia lingualä. Dintre cele două
rădăcini vestibulare, cea mezialà este mai voluminoasà. Un molar
inferior se orienteazã ținånd seama că el are două rădăcini, rădăcina
mezială fiind mai voluminoas5.
Molarul al treilea este un dinte rudimentar, are rădăcina unei
şi o coroană pu{in dezvoltatñ.

Formulele dentare in stomatologie. Pentru o uşodră

şi simplă identificare a dinților, stomatologii folosesc
o notificare particulară, proprie specialității lor.
Formula stoniatologică a dentației pernianente este:

8.7.6.5.4.3.2,1.1.2.3.4.5.6.7.8.
8.7.6.5.4.3.2.1.l.2.3.4.5.6.7.8. Fig. 42. Stvuctur* unui dinte.
ï. Smalțul. - 2. Dentina. - 3. Cavitatea coronară. - 4, Cementul. - 5. Canalul radicular. - 6. Orifi

STRUGTURA DIMȚII-OR
Formula stomatologică pentru dentația temporară este:
Dinții au in structura lor douá components: una
V.IV.III,II.1. I.II.III.IV.V. dură şi alta moale. Partea dură este formată din
V,IV.IIl,Il.I. dentină, äG0- perită la nivelul coroanei de smaft, iar la
nivelul rădăcinii de ci end. În interiorul părții dure se
gñsește săpatã cövi-
În ambele cazuri liniavertìcală reprezintă planul medio- tatea dintelui in care este găzduită componenta moale
sap•ita1 a1 celor două arcade dentare, iar linia sau pulpa dintelui.
orizontală
32
În majoritatea cazurilor smalțul se suprapune pe o
mică distanță peste porțiunea teiminală a cimentului
(45%), sau cele două straturi se termini cap la cap ( 0%).
Uneori jonc- țlunea lor nu se face, aşa că dentina rămâne
descoperită (15%); în aceste cazuri regiunea colului este
sensibilă la cald şi rece. Mai rat (10%), cimentul
acoperă smal¡u1.
Dentina sau ivoriul Qenfinum sau Substantia gburnea)
este o substanță dură, de culoare albicioasă-gălbuie, in
rapou cu gradul de calcifiere. Ea este substanta de bazá
din care este format dintele — atàt coroana, cât şi
rădăcina
— şi reprezintă aprOXimatİV 80% din volumul său. Are
conformația generală a fiecărui dinte şi m ă r g i n e ş t
e din toate păițile cavitatea dentară. Dentina este foarte
sensibilă. Ea este mai puțin rezistentă decât smalțul şi
se uzează uşor, cànd sma1¡ul este distrus
Din punct de vedere chimic, dentina este formată din
b9% substanțe minerale (fosfați, carbonați de ćalciu) şi 3l'Ż
substanțe organice (oseină. fibre colagene).
Dentina are o structură asemñnătoare cu cea a osului, de care
se deosebeşte prin faptul că este acelulară. Este formată dintr-o
matrice organică calcificată lipsită de celule şi este străbätută de
numeroase canalicule micioscopice. Matrices organică e alcătuită
dintr-o mare cantitate de fibre colagene cuprínse într-o substanță
fundatnentalé redusă. İn substanța fundamental‹a interfibrilaiă
sunt dispuse cnstalele de calciu şi fosfor sub formă de
hidroxiapatită. În secțiuni mîcroscopice dentina are un aspect
striat, datorat unui sistem de canalicule fine — canaliculele
dentinei (Canaliciili dentinałes) - cure porncsc din cavitatea
dintelui şi ajung pănă la suprafața exterioară a dentinei (linia
dentină-smalț). Canaliculele conțin prelungiri ptotoplasmatice
Jbrefe Jai dour es) ale unor celule
— odontob laslele — situate in pulpă. Acestea produc dentina in
decursul întregii wețı.
Dentina este un țesut avascular, nutriția ci Uacandu-se prin
intermediul unui lichid seros conținut in canalículele dentinale,
Circulația acestui lichid se face de obicei dînspre pulpă spre
e teriorul dintelui, dir in anuivite împrejurăTl (ITlOTttficarea pulpei)
circulația se poate face ș1 in sens invers. Åşa se petrec lucrurile in
cazul când dintele este „plombat” şi pulpa este îndepărtată.
Dentina este elaborată în cursul întregii vieti. Ea este de
origine conjunctivo-mezenchirnatoasñ şi este primal țesut dur
care se formează in decursul dezvoltùrii dlnților, După ce s-a
termlnat dezvoltaiea dintelui, această producție este extrem de
lentă (dentină secundară). La bătrani, depunerea acesteia duce la
îngustarea şi chiar la obliteTarea canaliculeloT dentinei, precum
#i la diminuarea
cavitățll dintelui. Simultan se observă şi o fibrozare a pulpei cu
rărirea odontoblastelor.
Prezența fibrelor nervoase amielinice in canaliculele dentinei
este nesigură, controversată. Dentina este sensibilă — percepe
durerea, înregistrează contaclul dinților și presiunea masticatorie.
Smalțul (Enamelum — email sau Substallüa adanlan-
line) acopei’ă dentina la nivelul coroanei, într-un strat a
cărui grosime variază între 0,5-2 mm, in rapou cu
diferitele zone GOTOliare mai gros la nivelul cuspizilor,
maì stibțiie in fosete şi şanțuri sau in vecinătatea coletului.
Smíllțul are o culoaTe albă, albă-gălbuie, sau albă-
albăstruie, El este foarte dur şi rezistent (cea mat dură
structură din organism), dar e casant. Protejează dintele
împotriva agenților fizici sau chimicí şi rezista“ la
SPLANHNOLOGIA
Compoziția chiinică z smalylui este in principiu
asemänătoare cu cea a osului şi a dentinei, conține insă mai
puțină apă şi mult mai multe substance anorganice, mai ales sub
formă de cnstale de hidroxiapatită (96% — dintre acestea
fosfatul de calciu reprezintă 90%, restul este òat de carbonat de
calciu, fosfat de magneziu, fluoruri de natriu şi de kaliu)
Substanțele organice lipsesc aproape couplet (1,7%).
Structural, smalțul este un țesut acelular. El e format dintr-un
sistem de prisme, numite prisme adamantine (Prism ata enanle
li), legate între ele printr-o cantitate redusfi de substanță
interpr1s- matică. Prismele adamantine se dispun radiar, strñbat
întreaga grosim’e a smalțului şi oad perpendicular pe suprafața
dintelui. Ele nu sunt rectilinii, ci răsucite helicoidal, fapt carê
conferă o rnai mare rezistență eniailului. Substanța interprismatică
are valoa ea unei substance de ciment (Kittsubstanz) şi este
forrriată din glicoproteine bogate in tirozină, amelogenine şi
enameline; ea este mai puțin mineralizată decat substanța prismatică.
Cu cât e mai abundentïi această substañț5 de ciment, cu atât culoarea
dintelui e mai galbenă. Zonele hipomineralizate ale prismelor şi
substan{a interprismatlcă constituie locurile de pre5rleoție,
inițiale, in dezvoltarea cariilor (in carii se produce o dezlipire a
srnalțului). Fracturile dentare se produc tot de-a lungul spațiilor
interprismatice. Suprafata smalțului este acoperitã de o membranã
cuticularã, acelulară, foarte rezistentă (membrana lui Nasmyth,
Cir ticula dentis) Ea conțlne cheratină ş1 grupäri sulfhidrice. Are
un puternic rol protector pentru dinte, este insă repede óistrusă
după erupția.
lui prin acțiunile mecanicc de masticație,
Cimentul (Cemen/um sau Subslantia ossea) acoperă
dentina la nivelul colului şi a rădăcinii anatomice.
Este dispus într-o pàtură relativ subțire, mai groasă la
nivelul rădăcinii decât in dreptul colului. El este mai
moale decât dentina. Cimentul poate fi considerat drept
un țesut osos niodificat, adaptat in vederea funcției
sale principale — aceea de a fixa dintele in alveolă.
Este in strânsă relație cu periodontul, prin vasele
căruia este hrănit. Principala funcție a cimentului este
să asigure ancorarea flbrelor ligamentului
alveolodentar in dinte (fibrele Sharpey).
Cimentul are o structură asemanătoare cu a osulul plexiform.
Este format dintr-o substanță fundamentalã calcificată, in care se
găsesc puține celule — cimentoblaste şi cimentocite situate in
ciinentoplaste — precum şi mănunchiuri de fibre colagene.
Acestea din urmă pătrund pc de o parte in dentiiiă, iar òe altă
parte se
ancorează in peretele alveolei.
Substanțe Substance Apa
anorganice organice
Osul 46% 22%
Dentina 67% 20% 1 3 ONO
Snialyl 96% 1,7% 2,3 0/
abiaziunea determinată de mauicație. Se uzează numai
prin frecarea cu dințíí antagonişti.
 İn interiorul dentinei se găseşte cavitatea dintelui
țCavitas dentis (Cavitas yulparis)). Această cavitate
este mai largă la nivelul coroanei, ia o formé
aseniănătoare cu ea şi se numeşte cavitatea coronară
(Cavitas coronae) sau camera pulparã. Camera
APARATUL DIGESTIV
pulparä se prelungeşte in interiorul rădacínilor prin
canalele radiculare (Canalis radicis dentis) care sunt
filiforme (cu un diametru de aproxi- mativ 1 mm) şi se
deschid la exterior la nivelul apexului printr-un îngust
orificiu apical (Foramen apicis radicis
35

Fig. 43. Variante ele canalelor radiculeiu ale molariloi:

dintre). Prin acest orificiu trec vasele și nervii

dintelui. Canalele radiculare au rareori o formă
conică alungită cu pereți regulați. Mai frecvent ele
prezintă neregularități de calibru și traiect, sau pot
emite canale laterale — fapte care creează dificultăți în
tratamentele stomatologice.
Cavitatea dintelui e5te umplută de o formațiune
moale conjunctivo-mezenchimală, de aspect ti
consistență gelatinoasă, de culoare roșiatică numită
pulpa dintelui (Pulpa dentis). Forma pulpei reproduce
la dimeosiuni mai mici, forma exterioară generală a
dintelui și se mulează perfect după pereții cavității.
Pulpa este formată dintr-o substanță fundamental5
gelatinoasă, în oare se găsesc fibre reticulinice (precolagenice) și
multiple celule. Substanța fundamentală este bogată în
glicozaminoglicani și proteoglicani și conține tibre de reticulină
Fig. 44. Secțiune longitudinală prinfi-un dinte și pi-in aparatul
— care la bătrinețe ’or fi inlocuite cu fibre de colagen — precum
lui dc susținere.
și celule tinere, lL9TOblaste §i odontoblaste. Dintre celule,
raportat:te sunt odonto- blastele, implicate direct în elaborarea A. Coroana dintelui, - B. Gâtul (colul) dintelui. - C. Rădăcina dintelui.
predentinei §i a dentinei. Ele sunt dispuse într-un singur rând la 7. Smal{ul. - 2. Gingia. - 3. Cavitatea dintelui conținînd pulpa dintelui.
periferia pulpei, la limita dintre ea și dentină, De la polul apical - #. Odontoblastele care căptușesc oavitatea dintelui. - 5. Dentina (ivoriul),
(situat spre dentină) al odontoblastelor, iau naştere prelungirile - 6. Cementul. - 7 Periodontul - 8. Porțiunea alveolară. - 9. Canalul
dentinale sau fibrele lui Tomes. Conține apoi numeroase vase radi- cular. - 10, Orificiul apical. - *. Marginea gingivală. - **. Șan)ul
sangvine, limfatice ș1 o bogată inervație (inflamațiile pulpei — gingiYal.
pulpitele — dau dureri atroce) Pulpa se continuă la nivclul
orificiului (vârfului) apexului cu țesutul conjunctiv peridentar.
mişcări limitate. Articulatase numeşte gonifozd (Gomyhosis)
Paralel cu procesele de îmbătrănire generale ale individului,
pulpa se atrofiază și se instalează un proces de scleroză. sau articulația dento-alveolark
Simultan s5 produce și degenerescența odontoblastelor. Din punct de vedere funcțional, dintele nu poate
Consecutiv acestor fenomene vitalitatea dinților diminuează fi privit separat de complexul formațiunilor
progresiv. înconjură toaTe, care constituie aparatul său de susținere
Din punct de vedere topografic, după aspectul mor- și sunt cuprinde sub numele comun de parodontiu.
fologic, dar mai ales după modul de comportare În procesul de masticație, coroana dintelui este
biologică, pu1pgi i se disting trei zone: coronară lovită de numeroase solicită ri mecanice determinate de
(Pulpa coronalis), radiculară contrac- ția mușchilor masticatori. Aceste solicită ri se
vor trans- mlte țesutului osos înconjură tor — menit să li
se opună — prin intermediul unor formațiuni, al
APARATUL DE SUSȚINERE ȘI FIXARE A
că ror ansamblu constituie parodonțiul. Unitatea
DINTELUI SAU PARODONȚIUL
funcțională a acestor for- mațiuni se reflecta“ în: geneza,
(Parodontium) în inervația și vascularizația lor comune, în modul
solidar dc a reacționa față de sti-
Dinții nu sunt implantați ca un cui într-O scândură, ci mulii normali 5i pqtologici.
sunt fixați în mod elastic pc maxilare. Această fixare se Din parodontiu fac parte. cimentul, osul alveolar,
perio- face printr-uri sistem de fibre conjunctive, implantate pe dontul și gnga. Cimentul i osul alveolar consfifuie
„paro- de o parte în ciment, iar pe de altă parte, în peretele dontiul dur”, iar periOdontul și ginga
„pamdontiui moale”. alveolar și în gingie. La menținerea lor contribuie și forma Din punct dc vedere
funcțional clmentul aparține alveolelor, care se adaptează perfect fonnei rădăcinilor. parodonțiului, deși
morfologic face parti din dinte.
Se realizează în acest mod un gen de articulație între diiite Procesele aiveolare ale maxilarelor și a1 mandibulei
și alveolă, în care fibrele ligamentare permit dintelui unele sunt constituite in acelaşi fel. Ele sunt formate din
două
34 SPLANHNOLOGIA

Fig. 45. Sccțìune tl ansvei-sRl"a plain osul fllVeolai şi prin i ă diicinã unui dinte (caøínul infei iota stâ ng).
1. Gingia. - 2. Osul alveolar (peretele osos a1 alveolei). - 3. Periodontul. - 4. C eicentul. - 5 Dentine. - 6. Canalul radicular al dintelui.

lame de os compact, între care se găseşte un strat de Per iodontul (Periodoø/ium sau Desmodontium) sau
substanță osoasă spoiigioasă. Lama alveolară extenã ligamentul alveolo-dentar suspendă dintele in alveole,
formează versantul extern, convex. a1 procesului alveolar; constituind principalul său element de fixare. El ocupă
lama alveolară internă formează versantul intern, concav, spațiul îngust (0,1-0,3 mm) dintre alveolă şi rădñcinã,
al acestui proces. Cele douñ lame sunt acoperite de gingie. numit spațiul periodontal. Pe lângă această funcție
statico- Între cele două lame marginea liberă a proceselor alveo- dinamică menită st asigure stabilitatea dintelui în
alveolă, lare prezintă un număr de 16 cavitéți pentru fiecare maxi- periodontul mai îndeplineşte funcțiile de
genezá a cimen- lar, numite alveole dentare (Alveoli dentales). Şiragul de tului şi a osului alveolar, precum şi de
recepție senzitivă. alveole al fiecărui maxilar formează arcada alveolară Funcția statico-dinamică a
periodontului este asigurată (Arcus alveolaris). În aceste arcade, fiecare alveolă are prin structura şi direcüa
fibrelor care î1 alcătuiesc. Acestea un perete subțire de os compact, care constituie osul se implantează in
ciment şi in osul alveolar şi sunt grupate alveolar (Os alveolare) . La vârful fiecărei alveole se in fascicule
orientate in felurite direcții în diferitele găseşte un mic orificiu, prin care trec vasele şi nervii regiuni ale
rádăcinii, în raport cu mişcările dintelui. dinților. Alveolele dentare sunt separate între ele prin Fibrele
sunt de natură colagenă, inextensibile. Apa- septuri interalveolarë (Sepia interalveolaria). Forma şi renta
elasticitate a ligamentului alveolodentar se datoieşte mărimea alveolelor sunt determinate de numărul şi
faptului că fibrele sale au un traiect ondulat in stare de
mărimea rădăcinilor dinților pe care ii conțin. Ele sunt repaus şi vor fi întinse sub acțiunea forțelor mecanice
fie uniloculare, he multiloculare; în acest din urmă caz, care solicită dintele.
compartimentarea se face prin septuri inteTradiculare Dispoziția librelor ligamentului alveolodentar apare ca un
(Septa lnterradicularia). Pe versantul extem al răspuns la difenții stimuli liincționali care lovesc dintele. La
proceselor alveolare se văd reliefurile alveolelor nivelul colului, ele au direcție orizontală, merg perpendicular pe
dentare, numite eminențe alveolare (Jugo alveolaria). axul longitudinal al dintelui şi unindu-se cu fibrele conjunctive
Procesele alveolare se dewolta“, trãiesc, se ale gingiei marginile, formeazl ligamentul inelar (Kölliker) al
dintelui. Ligamentul, impreunã cu gingia supraiacentá, închide
transformă sau se resorb, in funcție de dirt. Ele au o
ermetic spațiul periodontal şi ii asigură securitatea, fapt de
remarcabilă plasti- citate, manifestată printr-un importanțä biologică deosebită. Pentru acest motiv, integritatea
continuu proces de remaniere (resorbție — apoziție) sa trebuie respectatã de către stomatolog. În afară de fibrele
determinat de: creşterea maxilarelor, erupția dinților, ctrculare, periceivicale, la nivelul papilelor gingivale se gãsesc
edentația, dîferitele solicitări funcționale. şi fibre
APARATUL DIGESTIV inainte (labial), în timp ce molarii arcadei
orizontaletransseptale, care lac legãtura cu dinții vecini. Eletrec peste
superioare au coroana orientată puțin in sens
ginea alveolar şi se inserfi pe cimentul colului dinților vecini vestibular, iar cei ai arcadei infe- rioare in sens
Deoarece principala forțä se exercitä asupra dintelui in sens ligual.
vertical, majoritatea fibrelor sale sunt orientate oblic descefideni
ín sens apical, de la osul alveolar spre cement. Această
dispoziție a for „in hamac” in juiul rădăcinii, ține dintele in
suspensie şi transformă presiunea exercìtată asupra din(elui, in
tracțiune dispersatã pe o mate suprafață asupta cimentului şi a
peretelui alveolar. Totodată, regiunea apexului este astfel
protețată, prin dispozitivul fibrilar descris mai sus Pe secțiuni
transversale prin dinte şi alveolă se observa cã fibrele
ligamentului alveolo-dentar nu sunt dispusă numai radiar ci şi
tangențial la rădăcină. Ele se opun forțelor rotatorii care se
dezvoltä in timpul mastlcației.
În timpul extracției dentare trebuie exercitate rnişcări de
tracțiune şi rotație, spre a rupe ambele categorii de fibre.
În pațiile areolare delimitate de fasciculele de fibre colagene se
găsesc vase sanguine, lirrifatice, nervi şt un lichid interstițial.
Capilarele sanguine formeazã nişte gbeme vasculare, un fel de
pemițe elastice, care împreună cu spațiile limfatice interstițiale
acționează ca unsistern hidraulic Acesta, împreimă cu sistemul de
suspensie, asigurà circu1a{ia nestirigheritã a sângelui şi a Rei in
timpul masticației, protejând in acclaşi timp osul alveolar fațä de
presiune,

În caz de monificare a pulpei, vitalitatea dintelui

se menține, in anumite limite, prin vasele
periodontale.
Afecțiunile parodonțiului sunt numeroase şi
constituie o parte impouantă a patologiei buco-
dentare.
Nomenclature Anatomicã şi Nomenclatura Histologicfi au
adoptat o terminologie diferìtă de cea prezentatã de noi. O
redãm niai jos:
Goinpllosis sau Arliculatio dento-afvgolaris se realizează între
dinte şi maxilare
ßgriodontium-ul cuprinde toate structurile implicate in
fixarea dintelui, Acestea sunt:
• PeriodOHtfum protectoris — gingia este porțiunea
exterioară a periodonțiului cu epiteliul marginal extem.
• Pe riodontiunl inserffoniJ - este constituit din epiteliul
marginal intern şi din desmodontium. Desmodontium -ul
este ligamentul alveolo-dentar.

• Osul alveolar — lama osoasă a peretelui alveolar.

Cu toate că aceastà recomandare a fost Uacută încá in Ediția
a lV-a (1977) a Nomenclaturii lntemaționale, ea nu este utilizată
aproape de nici un autor!

ARCADELE DENTARE ŞI RAPORTURILE

DINTRE ELE

Dinții se aşază unul după altul in douã şiniri

curbe, numite arcade dentare (Arcus dentalis
superior,’ Arcus dentalis injector), susținute de
procesele alveolare ale maxilarelor. O bună direcție a
dinților în arcadele dentare depinde de forma
arcadelor alveolare.
Notä: Nu confundați arcada alveolarä cu arcada dentară.

Dinții nu sunt implantați vertical in maxilare ci uşor

oblic. În linie generală, incisivii se înclinä uşor
 3ô cea maxilară cât şi cea mandibulară — au formă de

Fig. 46, ArcadR dentarit inferioară; dentațis temporară (deciduií).

Fig. 47. Arcadn dentară inferioară; dentația permanentă.

În arcade dinții vecini vin. în mod obişnuit în atingere

prin ariile de contact de pe fețele aproximale. Nu totdeauna
se realizează contacte între dinții vecini ai unei arcade,
fapt ce duce la apariția unor spații interdentare care pot
ajuns e până la 2-3mm. 8pațiile dintre incisivii centrali
se numesc diasteme (Diasterna), iar cele dintre ceilalți dinți,
treme. Se mai folosesc denumirile de Diastema medianum
şi respectiv Diastgma laterale. Cauza aparíției spațiilor
iiiterdentare poate fi determinată de disproporția dintre
mărimea dinților şi cea a maxilarelor (aceste două carac-
tere au transmitere ereditară independentñ).
Forma arcadelor dentare prezinta“ numeroase vańații
individuale, Totuşi putem desprinde câteva caracteristici
generale pe care le găsim în mod obişnuit la majoritatea
indiviziłor.
În dentația temporară ambele arcade dentare — semi- cerc. Arcada superioară este mai mare şi
circumscrie arcada inferioară, care este mai mică.
ô6 raporturile dintre clinți, niodul special de angrenare a lor. la
sUarȘltill fazei de ridicare a mandibulei. În cazul ocluziei
În dentația permanentă cele douñ arcade au foi‘me nonrale sau echilibrate. pe care o întålnim la maJoritatea
diferite: arcada mandibulará are de obicei formă de indlVizilor, constatăm urm‹atoarele particu1arită{i mai
parabolá, iar cea maxilarä de semielipsă. De menționat importante‘
că şi in acest caz, curba arcadei superioare este mai Corespondența dinților se lace astfel încât łiecare dinte vine in
contact cu alții doi de pe arcada opusă (tertettil articii lar). Dintele
mare decât cea a arcadei inferioare.
omonim se numeşte antagonist principal, iar celălalt, antagonist
Sub ìnfluența unor factori funcționali sau a unor aGcesor sau secllladar. Fac excepție incisiVli centrali inferiori çi
factorì patologicì, arcadele dentare pot prezenta un şir ultiinii molari superiori care au un singur antagonist: omonimul
lung de variații ale fonnelor, de la normal la patologic. for
De ase- menea, lìnia armonioasä a arcadelor poate fi Coroanele dinților frontali superlori depăçesc, ii acoperă, pe
modificată în urma extracțiilor dentare, după fracturi cci interiors pe aproximativ o treime a for (2-3 mm). Aceastã
ale maxilarelor, tulburări in erupția dinților etc. situație este cea mai comună şi poartă denumirea de supiaocluzie
normal/a sau psalidodonție (psalis — foarfecà). In unele cazuri —
Fiecare arcadă dentară prezintă o față vestibulară, considerate tot ca ocluzii nonnale — dinții frontali ai celor două
una linguala şi alta ocluzală. Aceasta din urmă are arcade vin in contact prin marginile lor incizale: este ocluzia
aspectul unei bande mai Auguste la nivelul dinților labidodontică daòn iii
frontali — este formată de marginile incizale ale for — = buzà), sau cap la cap (ca brațele unui cleşte).
şi mai lată la nívelul dinților laterali, unde este formată La nivelul dinților laterali datorită uşoarei înclin?ari a dinților,
de fețele ocluzale ale acestora. Pe fiecare hemiarcadă, fața ocluzală a hemiarcadei superioare priveşte in jos și vestibular,
iar a celei inferioare în sus şi lingual İn felul acesta dinții hemiar-
cuspiziî vestibulari şi cei linguali forrnează câte un
cadei superioare depăşesc in sens transversal prin cuspizii lor
şirag, fiind separați între ei printr-tin şanț intercuspidian. VCStlbulari, dinții herniarcadei inferioare. İn consecintă şiragul
Datorită mobilitãții sale, mandibula poate lua poziții de
variate față de maxilă. Geste pozițiì diferă de la un cuspizi palatínąli 'óe pe ar,cada superioară pătrunde in
şanțurile
individ la altul, dar ele diferñ şi la acelaşi individ in
rapou cu variatele funcțiuni pe care le îndeplineşte
aparatul dentornaxilar,
in poziția de tepaus San de postuiă, între suprafețele ocluzate
ale arcadelor rămâne o distanță de aproximativ 3 mm numită
inocliizie fiziologicã. În decursul acestei perioade, muşchii irasti-
catori nu sunt contracta{i; ei se găsesc într-un tonus echilibrat,
ioi capsula articulației ternporo-mandibulare este relaxată.
Diferitele mişcăn ale mandibulei in timpul desUaşurării actelor
fiziologice, pornesc şi rcvin la această poziție de repaus,
Prin contracția simetrioă a muşcliilor ridicăto7i ai mandibulai
cele două atcade dentare se ating şi realizează un raport de
contact static numit ocluzia deiltară. Ocluzia reprezintă deci,
 sPLANHNOLOGIA
de pe arcada opusă, realizând un raport asemănător cu ce1 dintre
roțile dințate, numit angrenaj interdentar.
Planul de contact între suprafețele ocluzate ale din ilor lateiali
in poziția stattcñ, este rareori un plan orizontal. Mai adesea, el este
un plan curb, cu convexitateu in jos, spre mandibulà, care porneşte de
la primul premolar şi urcă spre al trellea molar: este curba sau planul
ocluzal al íui Spec (Kauebene).
Pe langă raportul static de ocluzie, mandibula execută nume-
ioase mişcări active de masticație, fonație, sau mlşcări voliintare
cu contact interdentar. In felul acesta între suprafețele ocluzale ale
arcadelor dentare se stabilesc in mod permanent tot alte relații. Se
reallzează af"ticularea interdeniară, adică modul în care dinții
celor două arcade min in contact in timpul diverselor mișcàri
funcționale ale mandibulei.
Rezultă că in cazul ocluziilor normale sau ecliilibrate, eugnate, se
stabileşte un contact multiplu, un bun angrenaj, între cele două arcade
dentare, care va asigura o eficiență maximă a masticației şi o
repartizare uniformă a presiunilor asupra tuturor dinților.
Oclnziile anormale, neechilibrate, dî‘ o ate, sau malocluziile,
sunt reprezentate de toate situațiile in care contactul — atât static,
cât şi dlllaiIìlC — at cClor două arcade se realizează în alt mod
decât cel descris mai sus. Malocluziile pot fi determinate de
maipoziții ale unor dinți izolați sau a unor grupe de dinți. În
această din urmă categorie amintim ocluzia adâncú, in care dinții
intercuspidlone ‹-›. , .
rnezio’distale ale arcadei inferioare, tar cuspizn
vestibulari depe arcada inferioară pătrund in şanțirile
coiespunzãtoare intercuspidiene de pe arcada superioară Mai
intervine şi faptul cà vârfurile cuspizilor de pe o arcadă intră in
nişele intercuspidiene
APARATUL DIGESTIV
Raportul dintre dentație şi articulațiile temporo-
mandibulare
Între tipul de masticație (rozñ toare, carnivore,
omni- vore) şi tipul de articulație
temporomandibulară, se află o strâ nsă corelație.
La om, evoluția ontogenetică a articulației tempò ro-
inandibulare prezintă numeroase variații kdividuale, care
se află in ü ó rëlațiè éií caraćterlsticile morfologice ale
dentației şi cu tipul de ocluzie. Deoarece articulația
este mult mai plastică decât dentația, ea va suferi
modifică ri adaptative in raport cu factorii aniintiți.
Aceste perma- nente remanieri adaptative încep din
copilă rie şi se continuă de-a lungul vieții pâ nă la
bă trânețe, in raport cu cele două dentiții, cu abraziunea
dentară , cu edentația. Malocluziile au un rä sunet
evident asupra inorfologiei şi biomecanicii
articu1ației.tempqromandibulare.
PRIMA SI A DOUA DENTIȚIE
Prima dentiție. La naştere copilul nu are dinți
apa- renți. Ei se găsesc ascunşi in maxilare, în
alveole. De obicei, la şase luni după nattere primii
dinți perforează mucoasa şi îşi fac apariția. Erupția lor
continuă la copilul sănàtos pănă la vârsta de 2-2 1 ani.
Sunt dinții temporari (Dentes decidui -- căzñtori)
numiți încă şi dinți de lapte.
Dezvoltarea organului dentar — dintele şi parodonțiul — este
us proces complex şi se realizează prin participarea a douã
components: smalțul derivă din ectoderm, iar toate celelalte
frontali superiori acoperă aproape integral pe cei inleriori, sau
ocluzla invers?i lrontală, când frontalii inferiori sunt aşezați
înaintea celor superiori De asemenea aveln malocluzii datorate
unor raporturi incorectc intre cele două arcade dentare in
totalitate, generate la rândul lor
de inodificarea propórți(lor nonnale ale celor două maxilare,
in cazul caderii unui dinte, mai ales a primului molar, cei doi
dinți invecinați tind să închidă spațiul rămas liber in urma
dintclui pierdut Dınte1e,distal se apleaca in direcție inezialà
inclllaîandu- se inainte, Antagonistul principal se exteriorizează
din alveole (se alungeşte), iar situația dinților învecinați este
reglată prin presiunea și contrapresiunea antagoniştilor. Planul
ocluzal şi articularea interdentară devin neregulate, deoarece
antagoniştii, tinzând să închidă breşa răinasă in urma dintelui
cñzut, depñşesc planul ocluzal. Aceste rnodificări influențează și
mişcările masticatorii, iar eficiența niecanică a dinților rñtnași
este diminuatñ. De aceea înlocuiiea la timp a dinților pierduți nu
are numai o importan{ñ estetică ci şi una funcțională. Pierderea
dinților în copilărie şi
adolescență, poate duce la asimetrii ale feței şi ale cranlului
4
Fig. 48. Din}ii temporai i (decidui) de pe heiniarcadele
st.ngi ale unui copil de 3 ani.
7 . Incisivul centi‘a1 (medial), - 2. Incisivul lateral. - 3. Caninul. - #. Mo-
larul I. - 5. Molarul II.
elemente (dentinä, cement, ligament alveolodentar, ptilpä)
provin din mezoderm
Dezvoltarea dintelui nemineralizat şi a parodonțiului,
mineralizarea apoi a țesuturilor dure sunt de domeniul
embriologiei
“ şi pentru studier ea lor trimitem citltorul la manualele de
specialitate Aici ne vom opri puțin asupra erupției dinților.
Erupția dinților, adicä extruzia coroanei prin creasta
alveolară şi țesuturile gingiei, este un fenomen complex,
determinat pe de o
. parte de ereşterea, alungirea rădäcinìlor în alveolă, iar pe de altú
. parte de o serie de procese care se desfăşoară la nivelul
proceselor alveolare (ca: retracția şt resorb{ia marginilor
libere ale proceselor alveolare prin acțiunea destructivă a
osteoclastelor; proliferarea osteoblastică in partea profundă
a alveolelor). Distrugerea țesuturilor moi pe care le străbat
dinții se realizează prin ać iimea unor enzime desmolitice,
elaborate de celuleÎe epiteliúlui de protecție (învelitoarea
smalțului).
Puțin timp înaintea erupției, coroana este complex formată.
Ea este acoperitã de membrana lui Nasniyth, care reprezintă o
rãinăşiții a organului adamantin Rădăcina este formată doar
parțial şi continuã să crească in timpul şi dupà erupție, Gingia
din imediata apropiere a locului erupției proemină uşor şi ia o
colorație roşie-albGstruiø.
Apoi apare vàrful alb al coroanei sub epiteliul gingival şi
progresiv ' gingia şi țesuturíle învecinate sunt perforate de dintele
care creşte Erupția dinților este însoțită de uşoare tulburári
generale ale copilului (indispoziție, subfebrilitk(i, tulburări
 digestive) şi locale
37
@rurit şi congestii gingivale).

Ordinea de aparițle a diiiților este urmă toarea:

ìncisivii mediali, incisivii laterali, primii molari, caninii şí
molarii doi. Dinții omonimi apar ca perechi, pe fiecare
arcadă , unul
- in dreapta, altul in stâ nga. Dinții arcadei inferioare erup

*
i>.-' "

Fig. 49, Ordinea de erupție a dinților permanenți.

Dinții decidui au si:prafațn punctatií.
î . La 5 ant (dinții permanenți nu au erupt). - 2. La 8 ani. - 3. LV 9
ant. - #. La 11 ani. - 5, La 13 ani.

înaintea celor de pe arcada superioară. În felul acesta

arcada inferioară are un rot modelato asupra arcadei
superioare.
Cronologia erupției dinților decidui este i\rmă toarea:

De la a 6-8 lunã ...., ,...........,...........incisivii centrali inferiori

De la a 7-9 lună .,...... ,.... ,.„..........mcisivii centrali superiori
De la a 8-10 lună................................incision laterali interiors
De la a 9-12 lună............................ineisivii laterali superiori
De la a 12-15 fund . .. ,. . ..... . . ,. primii molars intenori
De la a l4-16 lunä........„.......................primi molari superiori
De la a 17-19 lună . . , ...........„ , ,. ,...........„ ..„ caninil inferiori
De la a 18-20 lună........................................caninii superiori
De la a 20-22 lună ..................,...,...........molarii dot inferıori
De la a 23-26 lună ..... .... ..... ........„......molarii dot superiori
Menționãm cà datele acestea sunt aproximative. Se observă
adesea variații de întârziere a erupției sau de apariție precoce. Îčră
ca acestea să aibă o semnificație patologică.
Dințil temporară sunt mai mici decât cei definitivi şi au o
culoare mai albästruie.
Bolile dinților temporari trebuie tratate cu grijã, cñci ele se
pot propaga la mugurii dinților permanenți și să-i îmbolnñvească.
Pierderea lor trebuie evitată intrucât ei păstreazã locul pentru dinții
permanenți. Dintele permanent poate apărea prematur şi să ia o
poziție defectuoasă, care să ínfluențeze întreaga dentație

Cäderea dintilor temporari se face in ordinea apari-

Incisivii centrali apăruți cei dintâi, cad primii (7

ani) UnBează incisivii laterali (8 ani), apoi primii
inolari (10 ant) şi, în fine, caninii şi ultimii molari
(l1-12 ani).
Căderea dinților temporară se face printr-un
proces de resorbție, care distruge rădăcina şi alveola.
Dintele rămas Uară rădăcină într-o alveolă mărită,
aderă numai de gingie; el devfne inobil şi cade
uşor.
Căderea dmților temporari este determinatà de procese
osteolitice şi de resorbție osoasă (produse prin activitatea
osteoclastelor) şi de distrugere a cirńentului (prin acțiunea
cementoclastelor). Resorbția rădăcinilor e făcută de osteoclaste
diferențiate din țesutul conjunctiv
38 SPLANHNOLOGIA
Odată cu înaintarea in vârstă, dințií se uzează. Datorită
folosirii for, fețele ocluzale se tocesc, relieiül lor se şterge
progresiv prin tocirea cuspizilor (abf hZlunea dinților), Pulpa se
atrofiază şi cavitatea dintelui se íngostează tot mai mult. Dinții
îşi pieid pe incetul vitalitatea, se mlşcă şi cad (edentația
bătrânilor). Aceasta se însoțeşte de resorbția pereților alveolelor,
ceea ce duce la dispariția proceselor alveolare,

În dezvoltarea aparatului dentomaxilar intervin o

serie de factori. Acțiunea lor echilibrată determină o
dezvoltare armooioasé a acestui aparat. Invers, dereglări
in acțiunea acestora pot duce la instalarea unor tulburări
în dezvol- tarea normală.
Glandele endocrine — in special hipofiza, tiroida,
glan- dele sexuale — pe lângă faptul ct influențează
dezvoltarea întregului organism, au un ro1 important
şi in evoluția aparatului dentomaxilar.
Alimentația are de asemenea un ro1 deosebit
prin factorii alimentari esențiali, cà t şi prin să ruri şi
vitamine
Fig. 50. Ci«aniul unui cor' l de 5 ani cu dentațía deci‹1uã (in alb) și alveolar) cafe detenuină că derea dinților permanenți
cu dentația permanent.a (punctatã).
7 , Molarul II permanent. - 3. Molarul I permanent. - 3. Premolarii
permanenți. - #. Caninul permanent. - 5. Incisiv ii permanen tí. -
6, Molarii decidui.

înoonjurător (hgamentcl alveolodentar), cà răspuns la stimulii de

presiune exercitați de coroana dinților permanențt pe cafe de
creştere șl erupție. İntãi sunt distruse septele intra- şi
interalveolare, apoi
d1‘1 lui temporar.

A doua dentiție este fonuată din 2 de dinți. Sunt

dinții permanenți (Dentes permanentes). Dintre aceştia
20 înlocuiesc pe cci ai dentației teniporare: sunt dinti
de înlocuire. Ceilalți 12 nu au predecesori ai’ ft dinți
„întâr- ziați” ai priinei dentiții.
Cei dintăi care apar sunt primii molari (către 6 ani,
măseaua de şase ani). Urmează incisivii, premolarii,
cani- nii, molarii. Ultimiì care apar sunt molarii trei
(măselele de minte) de pe arcada inferioară intre 16- 0
de ant.
Dln{11 definitivi sunt situațl in alveole proprii, dispiise lingual
fațã de cele ale dinților decidui, Pe măsura resorbției rñdăcinii
dintelui temporal, alveola lui íiizionează cu cea a dintelui
permanent, apoi acesta pătrunde in alveole primului şi îşi efectueazà
erupția. Erupția çi creșterea dinților perinanenți sunt determinate de
procese siinílare cu cele cafe se petrec in cazul dinților temporari.
Apariția diiiților permanenți se face in patru perioade:
— perioada întâia cuprinde primii molari, către vârsta de
şase
ani (dinții de şase ani);
— perioada a doua cuprinde. incisivii centrali (7-8 ant), incisivii
laterall (ß-9 ani), premolarii (9-12 ani), caninii, (11 -12 ani),
— perioada a treia cuprinde inolarii doi (12-14 ani);
perioada a patra cuprinde molarii trei (16-30 ani).

trofia 5enilă fiziologică, ultiina etapă in evoluția

din- ților, este marcată de o serie de procese
(reducerea pro- gresivă a epiteliului gingival,
migrarea lui de-a lungul cimentului in direcție apicală,
atrofia t7eptată a pulpei, a periodontului şi a osului
pe care tTebuie sà le conțină. 0 alimentație rațională şi
o bună igienă buco-dentară sunt din acest punct de
vedere extrem de valoroase.
Accidcntøle de erupție iile tlinților. Molarul al treilea poate
produce accidente in ertipția lui. Uneori spațiul dlntre molarul al
doilea şi ramura niandibulei, unde dintele trebuie să apară, este
prea redus ş1 atunci dintele nu are loc suiicient. În acest caz
apariția dintelui poatc fi imjiedicată (dinte inclus); alteori dintele
este deviat, putând leza părțile moi invecinate.
Uneori molarul a1 ti‘eilea are loc suficient, dar apariția lui
este împiedicată de o mucoasä gingîvală foarte rezistentă,
Şi caninul superior poate prezenta tulburñri analoagc. El
poate ft rețlnut ca şi molarul trei sau poate să aparñ de»iat.

VASELE ŞI NERVII DINȚILOR

Arterele dinților provin din artera maxilară , prin

alveolara superioară şi posterioară şí prin suborbitară
la arcada superioară ; prin alveolara infeTioară la
arcada inferioară . Aceste artere trimit la nivelul
ră dă cinilor câ te un ramuscul ce pătrunde în canalul
ră dă cinii şi se rezolvă in capilarele pulpei dentare.
Venele pleacé din capilarele pulpei dentare şi se varsă :
in plexul pterigoidian şi vena facială, cele provenite de
la arcada superloară ; in vena alveolară inferioară şi de aici
in plexul pterigoidian, cele provenite de la arcada
infcrloară . Limfaticele. Problems dispoziției acestor vase
este încă incomplet elucidate“. Ele au fost evidențiate
(Schweitzer, 1907) în pulpa radiculară . Faptele clinice
par să conteste existența lor in pulpa coronară ,
deoarece nu se produce propagarea unei pulpite
superficiale la periodont. De la pulpă , vase limfatice
subțiri ies prin orificiul và rfului ră dã cinii şi stabilesc
legă turi cu vasele similare ale periodontului, gingiei
şi osului alveolaf. Limfaticele arcadei superioare ies
prin gaura infraorbitară , coboară de-a lungul venei
faciale şì ajung la nodurile limfatice submandlbulare şi
apoi cervicale profunde. Limfaticele arcadei inferioare
stră bat canalul mandibulei şi se
APARATUL DIGESTIV 39
îndreaptă tot spre nodurile submandibulare şi cervicale superioară şi o față inferioară. Dar forma parotìdei
depă- laterale profunde. şeşte mult această descriere schematică, fiind uneori
glo- Sensibilitatea dințìlor este sub dependența nervuluibulară, alteori turtită, plată. La lipsa de definire a formei
trigemen, care asiguré şi sensibilitatea feței. Aceasta explică contribute şi prelungirile ei; dintre aGestea cea
mai
iradierea la față a durerilor determinate de o pulpită. Dinții importantă este prelungirea geniană.
arcadei superioare — (împreună cug ingia) sunt inervați de Aspect exterior. Glanda parotìdă are o culoaie cenu-
nervul maxilar prin ramurile alveolare superioare, iar cei şie, care in timpul activítății devine roşiatică. Ea este
ai arćaõei inferioare de nervul mandibular prin alveolarul foarte lobulată. Prin culoarea cenuşie, consistența mai
inferior. Din aceşti nervi provin ramuscule, care pătrund ferniă şi aspectul lobulat, glanda se deosebeşte uşor‘ de
prin canaliculele rădăcìnii la pulpă. Aici se rezolvă într-o țesutul celular subcutanat.
rcțea cu prelungirile până in dentină. Volum şi greutate. Glanda parotidă cûntareşte 25-30 g.
Cunoaşterea particiilarităților de inervație a arcadelor Volumul glandei este foane variabil, ea putând oscila
alveolodentare are o mare importanță in anestezierea între limite foarte largi. Diferențele dintre glandele cele
regiunii. mai mici şi cele mai voluminoase sunt in rapoo de l la
5. Parotida este găzduită într-o loje anfractuoasă, in
GLANDELE SALIVARE către o margine medială, care uneori se poate lărgí și
ia aspectul unei aòevărate fețe: fața medială. Se mai
(Glandulae oris) descrie o față

În cavitatea bucală se deschid numeroase glande, a1

caror produs este saliva. După volumul for, unele se
numesc glande salivare mici, iar altele glande salivare
mari sau propriu-zise. Pe nedrept, acestea din urină
sunt considerate ca singurele glande salivare, uitându-
se de existența celor dintâi. Glandele mici (Glandulae
en/ivariae nlinores) se prezintă sub foima unor noduli
ovoizi sau piriformi, răspânditi in subinucoasa bucalñ.
Am descris astfel: glandele labialc la buze, glandele
bucale şi molare la obraji, glandele palatine la nivelul
palatului dur şi at celui iuoale, precum şi glandele
linguale.
În acest capitol von expune numai glandele salivare
mari (Glandular sałival•iae ma¡ores) . Ele sunt aşezate
in afft1‘a cavității bucale şi îşi varsé produsul în inter
iorul ei prin intermediul unor canale excretoafe.

GLANDA PAROTIDĂ
(Glandula parofidea}

Glanda parotidă, cea mai voluminoasă glandă

salivară, este situată sub meatul auditiv extern şi
înapoia mandì- bulei, înti -o excavație profundă numită
fosa retroinan- dibulară şi care, prin conținutul ei,
devine loja parotidiană.
Numele ei vine de la cuvintele greceşti para — lângă + oboe
— ui‘eche.

Forma parOtldci este foarte neregulata“.

Îinbrătişănd marginea posterioaré a ramurii
niandibulei, glanda are o porțiune principală, care
ocupă fosa fetromandibulară — este corpul glandei —
şi o porțiune care se apllcă pe fața laterală a muşchiuluì
maseter.
Se considers că corpul glandei are o formă de
prisniă triunghiulară, cu o față laterală, o față anterioară
şi o față posterioară; aGestCa două din urmă converg
interiorul căreia se mulează ca într-un cuib. İn.interiorul
acestei loji, glanda este conținută inti’-o teacă fibroasă,
numită fascia parotidiană, provenită prin dedublarea
fasciei cervicale superficiale (sau lama superficlälă a
fasciei cervicale). Aici glanda stabileşte raporturi cu o
serie de organe.
Vom avea de studiat deci: lojapaTotidiană, fascia paro-
tidiană şi raponurile glandei.
Loja parotidiană determină forma corpului glandei
şi are şase pereți: Enteral - Santa superficială a fasciei
cervicale; poster/or - mastoida pe care se inseră stemo-
cleidomastoidianul şi dìgasti‘icu1; anterior — ramura man-
dibulei cu inserțiile maseterulul şi pterigoidianului
medial; medial - faringele; superior — auiculația temporo-
mandibulară şi meatiil acustic extem; in/erior — despăr-
țitoarea subinandibulo-parotidiană.
Loja parotidiană este separată de cea submandîbulară
prin despărtitoarea interglandularà sau submandibulo-
parotidiană. Aceasta este intărită adesea printr-o serie de
fibre, care irerg de la marginea anterioară a tecii stemo-
cleidoniastoidianului la unghiul şi la fața medîală a
mandibulei
Fascia parotidiană (Fascia parotidea) are o 1amã
superficială şi alta profundă, mrna super ficialâ este
tocrnai lama superfiGÍală a fasciei cervicale care de la
marginea anterloară a sternocleìdomastoidianului trece
peste glandă şi se continuă apoi cu fascia maseterină de pe
fața laterală a maseterului, Această lamă este groasă,
densă, bine reprezentatä. Laura profundă sau fasGla
parotidiană pt ofundă ar fi o prelungire care se desprinde
din lama superficială a fasciei cervicałe la nivelul marginii
anterioară a inuşchlului sternocleidomastoidian, merge
apoi dinafară inauntru către faringe acoperind peretele
posterior al lojii. Ajunsă la nivelul faringelui, ea se re-
curbcază in afară tapetànd peretele anterior al lojii şi
fuzionează din nou cu tanda superficială a fasciei
cervicale. Rczultă că lama profundă se prezintă ca o
jumătate de cilindrn got, a cărui concavitate priveşte late-
ral. Ea este foñrie subțire și mulți autori nu o admit ca o
individualitate anatomi că. Ei consider ă ct „lama
40 SPLANHNOLOGIA

20

Fig. 51. Glnndele salivai’e.

J. Fascia teirporală. - 2. A. temporală superficială. - 3. V. temporală superficială. - 4. Glanda parotid"a. - S. Glanda parotidă accesoiie - 6.
Ductul parotidian. - 7. Pîntecele posterior al M. digastric. - 8. V. retromandibulară. - 9. N. auricular mare. - 10. M. sÎernohioidian. - II. M.
ornohioidian.
- /*. M. tirohioidian. - 13 M. constrictor inferior al faringelui. - J4. Glanda submandibulară. -75. Pîntecele anterior al M. di8astric. - 16.
Noduri limfatice submandibulare. - ? 7. V. facială, - 18. A. facială secționată. - 19. Glanda salivară bucală. - 20, M. buccinator. - 21. Glande
salivare labiale - 22. M. zigomatic mare. - 2J . M. orbicular al ochiului.

profundă” lipseşte de fapt, fiind dată în realitate dc Raporturile extrinseci. Vom studia la parotidă
șase perimisiumul mu§chilor liinitrofi și formațiunile fețe. În plus, vom lua în considerație și prelungirile
glandei. conjunctive din spațiul mandibulo-vertebro-faringian. F a ț a 1 at e r a 1 ă vine în raport cu
lama superficială După cum vedem, loja este foarte anfractuoasă, motiv a fasciei cervicale și cu pielea
(fața cutanată). 0 plagă care face laborioasă extirparea glandei. La aceasta se interesând glanda va avea
ca simptom curgerea de salivă. adaugă faptul că parotida aderă strâns la fascia Între piele și
fascie se găsesc mușchi pieloși (platisma) și
parotidiană, ceea ce îngreunează și mai mult enuclearea ramuri superficiale din plexul cervical.
ei. Zonele de aderență mare sunt: la nivelul lamei su- F a ț a p o s t e r i o a r ă vine în raport cu
mastoida, pe perficiale, a stemocleidomastoidianului 5i a digastricului, care se inseră mușchiul
sternocleidomastoidian (de aceea la fața posterioară a articulației temporomandibulare. se și numeşte fața
mastoidiană), apoi cu mușchiul digastric. Raporturi. În afară dc raporturi extrinseci, adică F a ț a. a nt e r i o
a r ă prezintă uri 5anț, care înconjoară raporturi cu organele învecinate, glanda parotidă are și marginea
posterioară a ramurii mandibulei (față
raporturi intrinseci, cu organele ce o străbat. mandibulară).
APARATUL DIGESTIV poate ajunge până la vase şi să le erodeze
Glanda parotidă vine in raport medial şi cu loja prestiliană,
in care trimite o prelungire.

ï0

Fig. 52. Secțiunc ti ansversalã prin cap și g‹t

(jum7atatea dreaptã) trecànd prin loja g1:iødei
parotide.
Î . S11äUSŁl1 lfiaxilar. - 2. Ramura mandibulei. - S. M. inaseter. - 4.
Ductul parotidian Stenon. - 5. Loja glandei parotide con{inînd: ò. A.
carotidà exlernă şi 7. V, retromandibulafă. - 8. NI , stef
nocleidoinastoidian. -
9. M. digastric. - 10. V. jugulară internă. - 7ï . N vag. - ?2. A. carotidă
intefnă. - 13. Procesul stiloidian şi muşchii stilieni. - 7 #. Aponevroza
stilofaringiană. - ?5. faringele. - 7 ă M. pterigoidian medial. - / 7. M.
pterigoidian lateral.

Pe ramura inandib ulei se ins eră mas eterul ş i

pterigoidianul medial, aşa că pai’otida vine in raport cu
aceşti doi muşchi.
Între parotida şi inandibulă se găseşte un țesut
celular 1ax, care favorizează alunecarea glandei pe os.
În timpul mişcăriloi’ mandibulei — vorbire sau masticație
— parotida este masată şi astfel saliva este expulzată din
glandă.
Mandibula poate łi un obstacol in extirparea unor tuinori
parotidiene, In asemenea cazuri chirurgii rezecă o parte din
ramura mandibulei.

F a ț a m e d i a 1 ă este adeseori redusă la

dimensiuÛile unei margini; aceasta explică varietatea
formelor glandei. Ea vine in raport cu faringele (fața
faringiană), de care e despărțită prin procesul stilian,
buchetul stilian Riolan și larva profundă a fasciei
parotidiene. Parotida ocupă spațiul glandular, iar
medial de ea se găseşte spațiul subglandular di izat in
lojile secundare: prestiliană şi i‘etrosti11ană a spațiului
oiandibulo-vertebro-faringian.
În low a retrostiliana se găseşte mănunchiul vasculo-nervos
at g‹atului (vena jugulară internă, artera carotidă internă, nervul
vag, noduri liinfatice), În special raportiil cu vena jugulară
.lnternă interesează pe chirurgi, care trebuie să fie foarte
prudenți in prepararea glandei, in cazuri de extirpare pentru
neoplasm, Se în{elege de asemenea de ce supurațla glandei
 41
Raporturile feței mediale cu faringele vor f1 GOinpletate la
pag. 46-47.
F a ț a s u p e r i o a r ă vine in rapon cu articulațla
temporomandibulară şi cu meatul acustic extern.
Aceste Raporturi au importanța for practică. Infíanaațiile, ca
şi cancerul parotidei, se pot propaga la articulație, În inflamațiile
glandei ineatul acustic poate fi coinprimat prin glanda tumefiat‹3 Ș1
nûşcările articulației stan enite, De asemenea, se ințelege cà intr-
url cancer propagat la articulație, chirurgul sacniică articulnția. Tot
astfel
se expllcă deg ce otitele externe se pot propaga la parotidă (parotiditñ)
F a ț a i n f e r i o a r ă răspunde glandei
submandibulare, de care este separata prin
despărțitoarea submandibulo-parotidiană.
Prelungirile glcindei sunt in nurnăr de trei:
P r e lu ri g i r e a a nt e r i o a r ă (geniană, de Iu gena
= obraz) este cea mai importantă şi mai voluminoasă
dintre ele. Se desprinde din corpul glandei şi se întinde
sub forma unei lame subțiri de tesut glandular, de fomiă
triunghiulara, peste fața laterală a niuşchiului niaseter,
însotind ductul parotidian. Este acoperită împreuna cu
niaseterul de către fascia parotideomaseterică. Aceasta
prelungire continuă porțiunca superfìcială a parotidei.
P r e 1 u n g i r e a m e d i a 1 ă (faringiană)
pătrunde in spatiul prestilían printr-o deschidere în
fascia profundă şi se pune in contact cu organele din loja
prestiliană (muşchiul pterigoidian medial, nervul
mandibular, i’amurile arterei maxilare, muşchiul tensor
al vălului palatin) şi farlnge. Se înțelege ca inflamația şi
42
foarte mare de canale interlobulare. Alteori el provine
din unirea a două trunchiuri mari.
Ductul parotidian este dilatat la sufl‹tori (sticlar i, iTlllZlC8lì 1$.
In el se pot forma calculi. Ductul seamănă cu o venă goală, de
aceea chirurgul trebuie să fie atent pentru a nu-1 lcza. Lungimea
canalului este de aproximativ 5 cm, calibrul lui măsoară 4 ne.
Plecat împreună cu prelungirea anterioară a glandei,
ductul trece împreună cu aceasta peste fața lateială a
muşchiului maseter — fiind subcutanat — la
aproxiniativ 1 cm sub arcada zigomatică; înconjoarà
corpul grăsos at obrazului (Bichat), perforează
buccinatorul şi după un SGUrt traieGt sub mucoasă se
deschide in vestibulul bucal printr-un orificiu îngust —
ca o fisură — situat la nivelul colului molarului ał doilea
superior. Orificiul de deschi- dere se găseşte de obicei
la nivelul unei mici proeminente: fapt la ductului
parotidian (Papila ductus parotidei) Pe aici se face
cateterismul ductului şi tot pe aici pătrund micrObii din
cavitatea bucală in parotidá, provocând inflamatia
glandei.
Uneori în dreptul marginii anterioare a masetgrului se găseşte
un mic lobul glandular izolat, a1 cărui canal excretor se deschide in
ultima porțiune a ductului parotidian — este o parotidă accesorie,
sau mai bine zis un 1ob accesoriu (Glandtlla påFOtlJC £1 QCF C3 H
KiG). Ductul parotidian se descoperă printr-o incizie făGută de-a
tuniorile acestui prelunglri se vor propaga in loja
prestiliană.
Prclungirea posterioară (stemocleidomastoidiană) estC
redusă şi se insinuează intre muşchli
stemocleidomastoi- dian şi digastric.
Rap orturile intrinseci. İn interiorul parotidei se
găsesc: 1. artera carotidă extemă, cu ramurile ei terminale
— maxilară şi temporală superficială; 2. vena retroman-
dibulară care priveşte câteva venule parotidiene şi
mase- terine şi vena auriculai’ă postcrioară, 3. noduri
liinfatice, unele superficiale situate sub fascie şi altele
profunde alipite dc carotidă şi vena retromandibulară;
4. nervii facial şi auriculotemporal. Raportul esențìal
este cu nervul facial. Nervul facial iese din baza
craniului prin gaura stilomastoidiană şi pătrunde
imedíat in parotidă. Aici se ràspândeşte într-un evantai
de ramuri, care separă corpul glandei in două porțiuni:
o parte se găseşte lateral de nerv şi constituie portiunea
sup (Pars sup
cealaltă se află medial de nerv, în adâncime, şi este
portiunea p undă (Pars prO unda
Se înțelege uşor că o tumoră a glandei parotida, care va
îngloba nervul auriculotemporal, va provoca dureri foarte mari
şi că lezarea nervului facial va produce o paralizie laciala.
Ductul parotidian (Ductus parotldeus) . Canalul
excretor a1 glandei este cunoscut sub numele de
ductul parotidian sau canalul lui Stenon. El proving
din unirea canalelor interlobulare. În interiorul glandei
există uneori un singur trunchi de origine, în care se
varsă un număr
lungul unei linii ce merge de la tragus la comisura gurii. In pl‹agile
ductiilui parotidian exist5 ca simptom unic! scurgerea de salivă prin
buzele plăgii. Întâlnim și listule ale ductului, consecutive unui traumatism
sau unei deschideri de natură patologică (abces, cancer,
litiază salrvară).
Structură. Parotida este o glandă tubuloacinoasă de tip
seros. In constituția ei intră acini glandulari secretori şi un
sistem de ducte excretoare. Acinii glandei secretă un lichid
clar, albuminos, bogat in săruri, care nu confine mucus.
Fascia parotidiană este foarte aderentă la parenchimul
subiacent, fapt care expłică durerile din inflamațiile
glandei, când fascia este pusă în tensiune de organul
tumefiat. Din fascie se desprind septe care subdivid pa-
renchiinul in lobi şi lobuli. Atât in fascie, cât şi în septele
intraparenchimatoase se găsesc vase şi nervi.
Vase şi nervi
Arterele provin dtn artera carotidă extemă sau din ramurile ei
(auriculara posterioară, auriculaTa anterioară, transversa feței). Ele dau
ramuri din ce in ce mai mici. Ultimelc ramuscule dau capilare care
înconjoară acinii ca o rețea,
Venele pleacă din rețeaua capilară periacinoasă şi formează ramurl
din ce ín ce mai mari, care se varsă in vena retronaan- dibulară.
Limfaticele se termini in nodurile parotidiene profunde. De aici
pomesc vase lnnfatice cai‘e se varsñ in nodurile cervicale laterale,
superficiale și protrude.
Nervü. Glanda parotidă este bogat inervată. lnervația vasomotorie çi
secretone este asigurată de fibre vegetative. Fibrele parasimpatice vin din
ganglionul otic pe calea nervului auriculotemporal @reponderent sau
exclusiv secretoare), cele simpatice din plexul carotidian extem vin pe
calea vaselor (arterele auriculare) şi í1S1gtl£‹a vasomotricitatea. Inervația
serizitivă este dată de fibre din auri- culotemporal şi din nervul ').
auricular mare din plexul ceoscal )
SPLANHNOLOGIA I
Explorare. Cñi de acces. Glanda parotidé are o consistența
mo<le şi nu poate fi palpată la omul sănătos. În cazuri de inflamație
(payotidită epidernícă) glanda se turnefiază şi depăşeşte unghiul
mandibulel,
5’ialografia — este o metodă de explorare radiologică a glan-
delor salivare, care constă in injectarea in canalul excretor principal
a unei substance radioopace (de exemplu lipiodol),
Accesul asupra parotidei este uşor. Important este in
intervenția asupra glandei, evitarea lezării l’itCl8lului. Acest
deziderat este uşor de realizat în tumorile benigne In trecut
tuinorile maligne se extirpau sacrificând nervul facial şí
articulația temporomandibu- lară, frecvent invadată de neoplasm;
azi se aplicã roentgentčrapia.

GLANDA SUBMANDIBULARĂ
(Glandula submandibularis)

Glanda submandibulară este, după dimensiuni, a

doua glandá salivară mare. Se găseşte situată sub
planşeul bucal (din punct de vedere topografic la nivelul
gâtului) într-o lojă osteofibroasă, foncată de mandibulă
şi fascia cer- vicală superficială.
Formă. Glanda submandibulară are o formă foarte
neregulată. I se descrle un corp şi o prelungire.
Îlrpreunã, acestea formează o potcoavă, care înconjoarñ
prin conca- vitatea ei muşcliiul milohioidian.
Culoarea glandei este cenuşie in repaus; ea devine
roză cenuşie în timpul activității.
Dimensiuni şi gi eutate. Porțiunea ei principală are
RĘfOXllTlativ dimensiunile unei nuci (lungime de 4cm)
şi cântăreşte aproxiinativ 4 gr.
Loja submandibulară. Această lojă este formată de
lama superficială a fasciei cervicale, groasă şi rezistentă
la acest nivel; împreună cu prelungirea ei
submandibulară. Accasta din urmã pleacă de la osul
hioid, merge pe fața profundă a glandeitapetând fața
inferioară a muşchilor milo- hioidian şi hioglos şi se
tennină pe linia milohioidiană a mandibulei. Prelungirea
submandibulară a lamer superficiale a fasclei cervicale nu
există ca o formațiune bine indivi- dualizată; in realitate
ea este reprezentată prin perimisiumul muşchilor
rnilohioididR şi hlOglOS. Am păstrat-o in descricrea noastră
pentru buna înțelegere a lojii submandibulare şi pentru
că are oarecare importanța“ în chirurgie.
Loja are trei pereti: 1. un perete lateral, osos; 2. un
perete medial, muscular; 3. un perete erioi”, cutanat.
Pereții vor fi studiați odată cu raporturile glandei.
Glanda este slab legată de pereții fasciali ai lojii şi se
poate enuclea uşof.
Raporturi. Corpul are o fonnă prismatică tTiungliiu-
lară; are trei fețe şi două extreiritéți.
Fata laterală sau osoasà este îngustă şi răspunde
man- dibulei (foseta submcindibulară). Accasta“ fata“
este ñicru- cişată de artera facială, care vine de pe fața
medială a glan- dei şi merge spre marginea inferioară a
corpului mandibulei.
De-a lungul acestui fețe (in partea infer ioară), merg vasele
submentoniere însoțite de c‹ateva noduri limfatice (7-8).
În partea posterioarã, glanda vine in raport cu muşchiul
pterigoidian medial.

Fata medială sau mai bine zis supero-

medială raspunde muşchilor care formcază
peretele respectiv at
APARATUL DIGESTIV 43

Fig. 53. Glandele siilivare.

S-au ridicat păr țí le moi ale obrazului stâng, s-a
iezecat o per te a corpului mandibulei, apoi s-a
secționat muşchiul milohioidian. S-au evi dențiat
astfel lojile glandeior submãndibulară şi
sublinguală.
7 . Gland a parotidã, - 2, Ductul parotidian Stenon.
- 3. M. maseter, - 4. Mandibula secționatä. - 5. Gland a
subniandibulară. - 6. Tendonul intermediar a1 M. di-
gastric. - 7, Pintecele anterior al M. digastric. - 8. M.
milohíoidišn. - 9. M. geniohioidian. - 10. Glande
sublinguală. - II. N. lingual. - . Limba acoperitž
de mucoasă,

lojii. Ea mai poartă numele de față musculară. Peretele Extremitatea posterioară se apropie de parotida, de care
este mu scular este format in felul următor: pe un plan separată prin despărțitoarea submandibulo-parotidiană.
superficial, pãntecele anterior al digastricului; pe un al P relungirea glandei. De pe fața profundă a
glandei doilea plan, muşchiul milohioidian; pe un al treilea plan pleacă o prelungire conoidă, care înconjoară
marginea inuşchiul hioglos. Reamintim cã muşchiul milohioidiĞR posterioarã a muşchiului milohioidian şi
pătrunde în loja formează diafragma gurii şi că separăloja submandibulară
de loja sublinguală. Organe importante care
încrucişeazà această față sunt: artcra facială şi nervul
hipoglos.
Fata inferioară răspunde pielii, platismei, țesutului
celular subcutanat şi fasciei cervicale superficiale. Pe
această fațñ trece vena facială.
ExtrelTlltatea anterioai‘ă e ascuțită sau rotundă; ea răspunde
inușchiului digastric.

6
ff10

gastric. - 10. Tendonul intermediar at M. digastric. - 7J. Osul hioid.

11 10 9 $
Fig. 54. Regiunea submandibulai-ñ (vazută de jos).
/. M. milohioidian. - 2. Pântecele anterior al M. digastfic. - 3. A.
facială.
- 4, V facială. - J. M. rnaseter. - 6, Glanda submandibulară. - /. M.
stilohioidian. - 8. Glanda parotidă. - 9. Pântecele posterior al M. di-
 Fig. 55. Loja glandei submandibulat e. 9. Mm. subhioidieni. - 10, M. constrictor inferior aI faringelui. - JJ. M.
S-a îndepă rtat peretele inferior al lojii, glanda a fost luxată in sternocleidomastoidian. - î2. A. carotidä externă . - IS. A. carotidă
sus şi s-a evidențiat peretele medial a1 lojii. internä . - î #, M. constrictor mijlociu al faringëlui. - US. V. jugularã
internă . - 16. Pintecele posterior al M. ò igastric. - î 7. M,
7. M. maseter. - 2. Glanda submandíbularä luxată in sus, - 3. A. facială .
stilohroidian.
-4. M. iTHlOhlOİdian. - 5. N hipoglos. - 6, M. hioglos, - 7. Pâ ntecele
- 18. A. auricularž posterioară .
anterior al M. iligastric. - 8. Tendonul interrnediar at M. dig(stric. -
44 Are o culoare cenuşie, mai roşiatică in timpul func- țioiiăr
sublinguală împreună cu ductul submandibular. Prelun-
girea va veni in rapon lateral cu milohioidianul, medial
l cm in grosime şi 1 cm in lățime. Greutatea glandei este
cu hioglosul.
in medie de 3-5 g
Ductul submandibular (Ductus submandibularis)
Raporturi, Glanda este găzduită in JoJn sublinguală.
sau canalul lui Wharton pleacă de pe fata medială a
Aceasta are patru pereți: 1. peretele medial: muşchii
glandei şi are aspectul unei vene goale. El însoteşte
prelungirea glandei şi pătrunde in loja sublinguală,
merge dc-a lungul feței mediale a glandei sublinguale şi
apoi se deschide pe caruncula sublinguală.
Are o lungime de aproximativ 5 cm. İn traiectul lui,
ductul e încrucişat de nervul lingual, G£tTe la început e
situat deasupra, apoi trece pe fața lui laterală, pe cea
inferioară şi devenind medial î1 îmbrățişează într-o
ansă.
Structura. Ca şi parotida, glanda submandibulară
este o glandă tubulo-acinoasă mixtă (sero-mucoasă).
Ea este invelită într-o fină capsulă proprie de natură fibro-
elastică, De pe fața profundă a capsulei se desprind travee con-
junctivo-vasculare care separă parenchimul in lobi şi lobuli, mai
mult sau mai puțin bine individualizați. Aceştia la rândul for
sunt formați din acini La nivelul acinilor ia naştere sistemul
canalicular, care se termină printr-un canal principal, ductul
submandibular Wharton. Secreția ei este sero-rnucoasă,
intermediară între cea a parotidei și cea a sublingualei.
Capsu.la proprie face parte din structura glandei. Ea nu
trebuie confundată cu pereții íibroși ai lojii submandibulare.
Vase şi nervi
Arterele provin din artera facială şi submentală. Ca şi la
parotidă, ultimele ramuscule trimit o rețea capilară in jurul
ãolliilor.
Venele se varsă în vena facială.
Limfaticele se strang in nodurile submandibulare, care trimit
apoi limfaticele 1or la nodurile cervicale laterale profunde.
Nervii provin din simpatic (plexurile ce înconjoară vasele) şi
din lingual (parasimpatic).

Explorare. Glanda submandibulară se explorează la omul

Liu introducfind un deget in cavitatea bucală, in şanțul alveolo-
lingual, dintre limbă şi corpul mandibulei, iar cu cealalt tnână se
apasă pielea regiunii submandibulare de Nos in sus,

GLANDA SUBLINGUALĂ
(Glandula sublingualis)

Glanda sublinguală a lui Rivinus, cea mai mică

dintre glandele salivare mari, se găseşte situată
deasupra dia- fragmei bucale, în loja sublinguală.
Glanda sublinguală are o formă ovoidă, cu axul cel
mare paralel cu corpul mandibulei Ea este formată
dintr- o masă alungită in care deosebini o porll une
principalÕ (Glandula sublingualis major) şi 15-20 de
lobuli accesorii (Glandular sublinguales minores).
 SPLANHNOLOGIA
impreună cu el.
genio- şi hioglos; 2. peretele lateral - foseta
sublinguală de pe fața medială a corpului
mandibulei; 3. peretele su- perior - mucoasa
regiunii sublinguale; 4. peretele inferior
— muşchiul milohioidian.
Glanda, alungită fuzifonv, esteturtită in sens
transver- sal şi prezintă două fețe, două margini şi
două extremități, care contractă raporturi cu pereții
omonimi ai lojil. Fata laterală corespunde fosetei
sublinguale a mandibulei. Fata medialä răspunde
muşchilor genio- şi hioglos. Între glandă şi acest
perete se găsesc organe importante: nervul lingual,
prelungirea glandei submandibulare împreună cu
ductul submandibular, vasele sub1ingualc.
Marginea inferioară se sprijină pe muşchiul
milohioidian; marginea supe ri oară ridică
mucoasa bucală sub forma plicei sublinguale.
Extremitatea anterioară ajunge până la spina
mandibulei (apofizele geni). Extremitatea
posterioară răspunde prelungirii glandei
submandibulare: ea ajunge până la marginea
posterioară a milohioidianului.
Ductele excretoare. Glanda sublinguală are un canal
excretor principal şi mai multe canale accesorii.
Dispo- ziția aceasta este condiționată de
conätituția glandei, care are o poițiune principală
şi mai niulți lobi accesorii.
Ductul sublingual mare (Ductus sub lingualis
major) sau canalul lui Bauholin este canalul
porțiunii principale; e1 se alipeşte de ductul
submandibular şi se termini pe caruncula
APARATUL DIGESTIV
36
31
sublinguală, de cele mai multe ori alături și uneori chiar
Ductele accesorii, ductcle sublinguală mici (Ductus
sublinguales minoíes) sau canalele lui Rivinus sunt
multiple (de la 15 la 30) şi se deschid prìntr-o serie dc
orificii dispuse linear de-a lungul plicei sublinguale.
Structură. Glanda sublinguală are o structură asemă-
nătoare cu glanda submandibulară. Este tot o glandă tu-
bulo-acinoasă mixtă (muco-seroasă); predoniină com-
ponents mucoasă. Produce o salivă opalescentñ,
våscoasé, bogată in mucină şi săracă in săruri şi
proteine.
Vase şi nervi
Arterele provin din artera linguală şi sublinguală.
Venele se varsñ in vena profiindă a hmbii.
Limfaticcle se varsă in nodurile submandibulare.
Nervïi provin din siinpatic şi lingual (parasimpatic).
FARINGELE
Faringele este un conduct musculo-membranos, o
raspà ntle unde se încrucişează calea respiratorie cu
cea alimentară . Aerul inspirat pă trunde prin fosele nazale,
trece prin faringe in laringe, trahee, broiiliii spre
plă mâni; bolul alimentar trece in timpul deglutiției din
cavitatea bucală in farlnge, apoi in esofag spre stomac.
Trecerea alimentelor şi a aerului respirator se face
succesiv, nu simultan FaTingele mai serveşte la
ventilarea urechii medii Ș 1 ill fonație. Prin formațiunile
limfoide pe care le conține, el joacă un rol în funcțíile
de apă rare a organismului.
Importanța clinică şi terapeuticã a rfispântiei faringiene este
foarte mare De exemplu — o sondñ introdusă in cavitatea bucală
sau lõsele nazale trece prin faringe pentru ca sà ajungà in esofag
sau in stomac; tot prin faringe se introduce canula in laringe și
trahee (intubația laringelui).
Situație. Faringele este situat înaintea coloanei cer-
vicale şi înapoia foselor nazale şi a cavită ții bucale. În
sus se întinde pâ nà la baza craniului, iar in jos se
continuă cu laríngele şi esofagul.
Limite. Liinita superioară este formată de baza
cra- nlului; limita inferioară este reprezentată printr-un
plan orizontal, ce trece prin marginea infcrioară a
corpului celei de a şasea vertebre ceivicale.
În timpul deglutiției această limită se poate ridica,
ajungâ nd la a cincea vertebră cervicală . 45
Forma. Faringele are forma unei pâ lnii; dar
pâ lnia nu este completă, ii lipseşte peretele anterior.
În acest fe1, faringele prezintă ‘ o bază, un vô r/şi trei
pereți: unul posterior şi doi laterali.

Fig. 56. Secțiune sngitel5 pai’amedianñ

prin cavitatea naza1ă , cevitatea
bucală , faringe şi løringe.
I. Sinusul frontal. - 2 S inusul sfenoidal. -
3. Buza anterioară a orificiułui tubei auditive.
- #. Orificiul faringian a1 tubei aiiditive. - 5,
Buza postețioarà a orificiului tubei audítive
(Toius tubarius). - 6 Plica ridică torului. - 7
Pa- latul moale. - 8, Dintele axelui. - 9. Arclı1
blatoglos, - J 0, Tonsils palatinä . - î.? . Arcul
palatofaring ian. - 7 2. Epiglota. - 13. Plica
ariteno-epigloticä . - 7#. Tubcrculul cuneìform. -
î 5. Tuberculul cotniculat. - 16. Vestibulul
laringian. - 7 7. M. aritenoidian ttansvers. -
18. Glota. - 20. Cavitatea infraglotică . - 2/.
Eso- fagul - 22. Istmul glandei tiroide, - 23.
Traheea.
- 24. Primul cartilaj traheal. - 25. Arcul carti-
lajului cricoid. - 26. Cartilajul tiroid. - 27 Plica
vocalñ . - 28. Ventriculul lartngelui. - 29. Plİca
ventriculaf Ğ . - 30. Ligamentul tirohloldian
me- dian. - 3 I . Mona adipo asã
prelaringian ă -
32. Ligamentul hio-epiglotic. - 33. Osul hioid.
- JR. M, milohioidian, - 3 5. M, geniohioidian.
- 3 6. M. genioglos. - 3 7. C av it a tea bucală
propr i u-zisã . - 38. Organul vomeronazal. -
39. Septul nazal.

Diviziune. Faringele are o suprafață exterioară

(exofaringe) și o suprafață interioară (endo aringe).
aringale răspunde, in parte, capuluì: este
portiunea
cefalică, şi in parte gâtului: este portiunea cervicală.
Endofaringele răspunde, de sus în jos, foselor
nazale: nazo/aringe; cavității bucale: orofaringe;
laringelui: laringofaringe.
Dimensiuni. Diametrele faringelui sunt următoarele:
În lungime faringele măsoară aproximativ 14 cm
şi anume: 5 cm pentru porțiunea nazală, 4 cm pentru
porțiunea bucală şi 5 cm pentru portiunea laringiană.
In sens transversal fańngele măsoară 4 cm in po9iunea naZalà,
5 cm in porțiunea bucalã şi 3 cm in porțiunea laringiană.
În sens sagital él niásòară 2 cm in porțiunea nazală, 4 cm in
portiunea bucalã şi 2 cm in po9iunea faringiană.
Distanța care separã extremitațëa inferioarä a faringelui de
arcadele dentare este de 13-15 cm. Acesi fapt are importanțã
practicä pentru stabtlirea nivelului unei stenoze esofagiene. Se face
cateterismul esofagului până la locul stenozei şi din distanța fixatã
pe cateterul explorator, se scade distanța de 13 cm (la femei)

46 Fig. 57. Insei ția bazei fai ingelui.

sau de 15 cm (la bărbați) şi astfel putem stabili locul stenozei

raportat la extremitatea inferioară a faringelui.

RAPORTURILE FARINGELUI

Am väzut că faringele are forma unei pâlnii cu baza

in sus şi vârful in jos, cäreia li lipseşte peretele anterior.
Yom avea deci de studiat raporturile lui, refenndu-ne la
unnă- toarele elements: 1. o bază; 2. un vâJ, 3. o față
posterioară; 4 două fețe laterale (marginale); 5. două
margini anterioare. Baza sau extremitatea superioară se
inseră pe baza craniului şi anume pe porțiunea bazilară
a occipitalului
şi pe fața inferioară a stûncilor temporalelor.
Această inserție are forma unui trapez incomplet, Baza mare
a trapezului uneşte cele două spine sfenoidale trecând puțin
înaintea sau chiar prin tuberciilul fanngian. Marginile laterale se
întind de la spinele sfenoidale la baza proceselor pterigoide;
baza micà a trapezului lipseşte, deoarece aici găsim choanele.

Vârful sau extremitatea inferioară eve mai îrigustă 5i

se continuă Uară o limită neta“ cu esofagul. Separația
dintre cele douá organe este convențională şi este dată de
planul orizontal ce trece prin marginea inferioară a
cartilajului cri- coid şi partea inferioară a corpului vertebrei
a şasea cervicale. Fața posterioar ă a faringelui răspunde
coloanei cervicale (corpul și procesele transverse ale
primelor şase vertebre cervicale), care poate ft explorată
prin cavitatea bucală. Vertebrele la acest nivel sunt
acoperite de muşchii prevertebrali şi de fascia
prevertebrală. Între farlnge şi fascia prevertebrală (lama
prevertebrală a fasciei cervi- cale) se delimitează o
fisură transversală, numită spati’ul retrafaringian
(Spatium retropharyngeum). Închis in sus prin aderența
fasciilor la baza craniului (deci posibilitatea extinderii
unui proces patologic spre cavitatea craniană este
exclusă), spațiul se continuă Uară o limită naturalñ in
niediastinul posterior. El este umplut cu țesut celular
tax, care împreună cu tesutul similar din spațiul
parafaringian, permite mobilitatea faringelui, atât de
necesară in deglutiție. În țesutul celular retrofaringian,
se găsesc no-
durile limfatice retrofaringiene.
Prin interniediul faringelui se explorează coloana cervicalä
in cazuti de fracturi, luxații şi mai ales in cazuri de tuberculoză
vertebralã (morbul lui Pott)
 SPLANHNOLOGIA I Limba. - 2. M. buccinator. - 3. Mandibula. - 4. M. masetef. - 5, M.

In spațiul retrofaringian se pot dezvolta colecții

purulente (abcese reci, provenite din topirea vertebrelor
in morbul lui Pott; abcedarea nodurilor limfatice).
Aceste colecții se pot deschidê in fannge şi să fie
aspirate in plămâni, sau pot migra spre mediastin.
Nodurile retrofaringiene primesc limfaticele casei
timpanului, nazo- şi orofaringeltii, ale tubei auditive şi
ale foselor nazale. Ca atare, ele sunt interesate adesea
de inflamațnle acestora, Ele se atrofiazä de la vàrsta de
6-8 ani, de aoeea inłlamațiile lor sunt mai
frecvente in prima cópilărie,

Fețele laterale. Am vă zut că faringele are

o porțiune care ră spunde capului şi alta care
ră spunde gâtului. Ca atare, la fiecare fața“
laterală vom avea de stu‘diat un segment
cefalic şi unul cervical.
Segmentul cervical este in raport cu 20
mă nunchiulvasculo- nervos a1 gâ tului, acoperit 10
de stemocleidomastoidian şi de planurile
regiunii carotidiene (arterele carotidă comunä şi
intemá , vena )ugu1ară intemñ , nervul vag,
nodurile limfatìce cervicale profunde).
Din carotida externă iau naştere arterele:
tiroidiană superioară, linguală şi facială care se
aplică pe peretele faringian. pterigoidian medial. - 6. Loja parotidiană. - 7. Procesul stiloid cu
muşchii sÎilieni. - 8. Aponevroza stilofaringiană. - 9. A. carotidă
internă.
- 10. V jugulară internă. - JJ. N. vag. - 72. M. digastric, - 13. M. sterno-
cleidomastoidian . - 14. Muşchi ai cefei. - 15. Not limfatic cervical
Fig. 58. Secțiune transvei sala prin cap profund. - 16. N. accesor. - 1 7. Despărțitoarea sagltală a spa{iului
pentru ,a aräta raporturile porțiunii retrofaringlan. - 18. Mm. prevertebrali. - 19. Nod limfatic cervical
cefnlice a faringelui. retrofaringian, - 20. Far ingele. - 2J. Tonsila palatinä.

APARATUL DIGESTIV fibroasă aşezată pe partea laterală a faringelui şi dispusă

Ìn partea inferioară, faringele vine in raport cu lobiì
glandei tiroide.
İn partea superioară, faringele cervical e încrucişat
dc nervul hipoglos.
Segmentul cefalic. La cap, între faringe, coloana
verte- bială cerricală şi ramura mandibulei, se găseşte
un spațiu numit spatial mandibulo-vertebro-faringian.
Pe secțiune, spatiul are o fonnăirìunghiulară; fiindcă
faringele şi ramura mandibulei converg inainte. Baza
triunghiului e formată de coloana vertebrate î» sens
vcrtical, spațiul mandibulo-vertebro-faringian se
întinde dc la baza craniului şi până la planul care trece
prin unghiul mandibulei.
Spațiulmandibulo-vertebro-faringian este împărțit prin
lama profundă a fasciei parotidiene (prelungirea paroti-
diană a lamei superficiale a fasciei cervićale) in două
spații secundare: spatiul glandular şi spatiuJ sub
glandular.
Spatial glandular conțìne parotida şi organele care o
străbat (artera carotidă extemă, vena retromandibulară,
nervii facial şi auriculotemporal, noduri limfatice). Are
raporturi la dìstanță cu faringele.
Spaiiul sub glandu íar sau spa;tiul laterofaringian
(Spatium lateropharyngeum), e divizat prin diafragma
stiliană într-o lojă prestiliană şi o lojă rctrostiliană.
D i a f r a g m a s t i 1 i a n ă este o perdea musculo-
in plan frontal. Ea este fomath din óucùeiu/ sfi/inn Riolan
(niuşchii stilofaringian, stiłohioidian ş i stiloglos,
ligamentul stilohioidian şi stiloinandibułar) şi de o lamă
fibroasă, numită apone vroza s I i Io fa ri ngianâ sau
aripioara faringelui a Int Thoma lonescu. Aceasta are o
forină triunghiulară şi se întinde de la procesul stiloid şi
muşchiul stilofaringian la peretele lateral a1 faringelui; in
sus se prinde pe baza craniului.
L o j a p r e s t i l i a n ă se găseşte situată între ramura
mandibulei (acoperită de muşchiul pterigoidian medial)
şi faringe. Ea conține: cei doi muşchi l9t erigoidieni,
nervul mandibular cu ramurile lui, trunchiiil auerei
maxilare,
grăsime. Am văzut că in această lojă se pot deschide
flegmoanele tonsilare palatine.
L o j a r e t r o s t i 1 i a n ă se găseşte situată înapoia
diafraginei stiliene. Ea conține mănunchiul vasculo-
nervos at gátului şi noduri limfatice cervicale protrude In
ea mai găsim trei nervi cranieni (glosofaringianul,
accesorul, hipoglosul) şi simpaticul cervical. Comunică
prin: orificiul jugular, canalul carotidian, canalul liipoglo-
sului cu cavitatea craniană.
În spa iul latero laringian se găsesc organe deosebit de
importante. marile trunchiuri vasculare şi nervoase ale gâtului. Ele
sunt cupriiise intr-o atmosferă abundentă de țesut celulo-grăsos,
care constitute o pătură pentru alunecarea faringelui în decursul
' diferitelor sale mişcñri De reținut că acest spațiu se întinde din regiunea
fosei infratemporale (gaura ovală şi gaura spmoasă pemiit
extinderea proceselor inłlamatorii sprc cavitatea craniană), in
47
jos spre regiunea carotidiană ş i apoi spre niediastinul
Spațiul retrofaringian şi cel laterofaringian constituie
superior
împreună spațiul perifaringian (Spatium peripharyn-
(posibilitatea migrării unor oolecții in această direcție)
gcum). Ț esutul con)unctiv care î1 ocupă face parte din
sistemul conjunctiv a1 fasciei cervicale (vezi vol. I).
Mar ginile antei ioare. Faringele, fiind asemă nă tor
cu un trunchi de piramidă , are doua marginì. Aceste
douà inargini se prind pe toate formațiunile osoase,
fibroase 5i cań llaginoase de la baza craniului pà nă la
cartilajul cricoid. Ele vor ft expuse la stratul submucos
at faringelui.

ENDOFARINGELE
{Cavitas pharyngis)

Am arătat că endõfaringele răspunde de sus in jos

fose- lor nazale, cavității bucale şi faringelui. De aici
împãrțirea tO O8•afică in cele trci poÍțiuni:
nazofnringele, oroJn- ringele și laring at ingele.
Faringele comunìcă inainte, prin trei mari orificii, cu
fiecare din seginentele respective. Nazofai ingele (Pars
nasalis pharyngis) numit încă rinofaringe sau
epifaringe, se întinde de la baza craniului pâ nã la
marginea liberă a vă lului palatului. Clinicienii nuniesc
această pDrtiune „cavum”, termen care nu trcbuie
confundat cu ce1 anatomic de cavitas pharyngis, prin car’s
se înțelege întiegul endofaringe.
Epifaringele ai’e: un perete posterior, un perete su-
perior sau bolta faringelui şi doi pereți laterali.
Peretele anterior lipseşte, pe aici se face
comunicarea cu fosc1e nazale (prin choane).
Perete le posterior este neted şi nu prezintă detalii
deosebite.
Peretele superior al nazofaringelui ră spundc
bazei craniului, El este boltit, de aceea se numeşte be
ltci fctrin- gelui (Fornix yharyngis) şi are o mare
importanță ope- ratorie (aici se pot dezvolta unele
tumori). Pe e1 se gă seşte tonsila faringiană ,
La nivelul bolții faringelui, oasele bazei craniului (corpul
sfenoidului şi porțiunea bazilară a occipitalului) sunt acoperite
cu un periost gros, la nivelul căruia se pot dezvolta f’ibroamele
nazofaringiene. Acestea sunt tumori benigne, bogat
vascularizate, care pot invada regiunile învecinate (fosa pteri
gopalatin‹a, Slnusurile paranaZale, cavitatea nazală', orbita,
endocraniul). Prin situația for profundă, fùc intervenția foarte
grea. Totuşi, extíyarea for se inipune din cauza complicațiilor pe
care le pot da Țemoragii
mari, infectai ea lor, compresiunea asupra organelor învecinate).

Peretii laterali, sunt cei mai importanți din punct de

vedere practic Pe fiecare perete lateral se găseşte
oriflClul faringian al tuber auditive (Ostium
pharyngeum tubae auditivae). Pi‘in intennediul tubei
se face vcntilarea casei timpanului. Pe calea tubei, o
inflamație de la nivelul faringelui se poate propaga
uşor la casa timpanului (otite). Orificiul faringian al
tubei este de formă triunghiulară şi prezintă o buză
anterioară şi o buzé posterioarñ. Baza triunghiului este
reprczentată prin plica ridicâtorului vălului palatin
C"orus levatorius). Buza anterioară este continuată in
jos spre vălul palatin prin plica
saipingopaíatină“(Plica
48 SPLANHNOLOGIA

Fig. 59. Cavitatea faringelui şi unele formațiuni învecinate väzute r • sterior.

S-a incizat peretele posterior al faringelui, tar cele două lambouri au fost răsfrânte lateral.
7. N. oculomotor. - 2. N. trigeinen. - 3. N. trohlear. - #. N. abducens. - 5. N, facial. - J. N. intermediar. - Z. N. vestibuloeohlear, - 8. Sinusul
sigmoidian. -9. Biilbul superior al V. jugulare interne. - 7 fi. Glanda parotidá. - 77. M. stilohioidian. - 12. M. digastric. - 73. Unghiul
mandibulei - J #. Glanda submandibulară. - JS. Epiglota. - 6. Aditusul laringian. - / Z, Plica ariteńo-epiglotică - 18. Tuberculul cunei- form.
- 19. Tuberculul comiculat. - 20. Fața posterioară a faringelui. - 2 J. Recesul pinform al faringelui. - 22. Esofagul. - 23. Traheea
- 24. Glanda tiroidă. - 25. M pterigoidian medial. - 26. Rădăcina limbii. -27. Uvula. - 28 Vălul palatin. - 29. Plica ridicătorului vălului
palatin. - 30. Torus tubarius. - 3?. Choana. - 32. Tonsila faringiană.

salpingopalatina). Buza pòiterioară este puternic ridicată far in gi an (Reces s u s pharyngens) sau /oso lu i
de carliJayuf tubei auditive Horus tubarius) şi are o more Rosen müller, care este maì adânc la adulți (1-2 cm)
decât iniportanță in cateterismul tuöei. De la buza posterioară la copii. Are importanță în cateterismul tubei
auditive coboară vertical pli ca śa,L‘pingo fart ngiană (Plica (sñ nu se pétrundä cu cateterul in el!).
salpingopha rynğea), '“ Mucoas a cavumului prezintă bogafe formatiyni
Înapoia orìficiului tubei, la 5-10 mm înapoia cozii limfoide, pe care le vom descrie o dată cu structura fa-
cornetului inferior, se găseşte o gropița”, numită recesul ringeİui.
 49
Porjunea nazală a faringelui este cea mai importantă pentru Stratul submucos (Tela submucoso) sau tunica
mcdic, din cauza intervențiilor atât de frecvente care se execută fibroasă are aceeaşi formă ca şi faringele, adică
prin ca, fie pentru cateterismul tubei, fie pentru extirparea aceea a unui con incomplet, căruia i lipseşte peretele
vegetațiilor adenoide anterior. Va avea deci: o extremitate superioară, una
inferioară,
Orofaringele (Pars oralis pharyngis), bucofaringele două suprafețe ji două margini.
sau mezofaringele, se întinde de la un plan ce trece prin Extremitatea superioarä sau baza se inseră pe
craniu. mbarginea liberă a và lului palatului, in sus, pâ né la un Extremitatep in/erioarõ sau v5rful se
continué cu tunica plan ce trece prin‘ò su1 hioid, in jos. submucoasă a esofagului. Suprafetele vin in raport: la
Perelele anterior a1 orofaringelui prezintă un vast ori- interior cu mucoasa şi la exterior cu musculara. Cele doubt
ficiu, limitat de vă lul palatului şi de arcul palatofaringian. margini, una dreaptă , alta stâ ngă se inserą pe
toată In acest orificiu apar tonsilele palatine şi ră dă cina limbii întinderea faringelui, de la baza craniului şi pâ nă
la car- cu tonsila linguală, plicele şi valeculele glosoepiglotice. tilajul cricoid. Ele se prind pe toate formațiunile
osoase, Ìntre nwrginile epiglotei şi peretele lateral corespunză tor a1 fibroase şi cartilaginoase dispuse între
baza craniului şi faringelui, se formează de fiecare parte, câ te o cută a mu- cartilajul cricoid. Aceste
formațiuni sunt: a) lama medială coasei, numită plica faringoepigloncã (Plica pharyngo- a procesului
pterigoid; b) rafeul pterigomandibular; c) linie eyigłothca). Plica este ndicatã de porțiunea inferioară a
milohioidiană; d) ligamentul stilohioidian; e) osul hioid (cor-
muşchiului stilofaringian. Pepereÿ/ /ateraJi at orofaringelui nul mare şi comul mic); f) ligamentul tirolń oidian; g)
car-
se află numeroase formați ni limfoide care fac parte din tilajul tiroid (marginea posterioarä ); h) CHrtilajul cricOld.
inelul limfatic allui Waldeyer. Aceste formațiuni sunt uneori Stratul submucos este constituit dintr-o pă tură de
țesut mult hipertrofiate (granulațiunile faringelui). fibros, motiv pentru care in terminologia tradițională i
se
L aringofaringele (Pars laryngea pharyngis), sau
I ipofaringele este cuprins între un plan ce trecc prin
osul hioid şi alt plan ce trece prin marginea inferioară a
carti- lajului cricoid. La limita dintre laringo- şi
orofaringe se gă sesc plicele faringoepi glotice.
Peretele anteribr al acestei porțiuni ră spunde
faringelui (epiglotă, orificiul laringian, cartilajul
cricoid). Detaliile acestei porțiuni vor ft studiate la
laringe (vezi pag. 156).
Extremitalga inferioară a lartngofaringelui se îngus-
tează treptat, ca o pñ lnie, mai strâ intă decât lumenul
eso- fagului. La acest nivel fibrele cele mai dezvoltate
ale constrictorului inferior a1 faringelui (Pars
fundiformis), determină un fe1 de sfincter fiziologic:
este strâ mtoarea cricoldíană a esofagului incipient. Tot
aici, dedesubtul mucoasei se găsesc bogate plexuri
venoase, care — atunci cand sunt congestionate, pline
de sâ nge — pot îngreuna mult cateterìsmul. La omul
viu, prin examenul endosco- pic, regiunea aceasta de
trecere apare ca o despicătură transversală sau ca o
semilunã şi e denumită gura eso- [agului (Kilian).
La acest unel, alinientele tree între doi pereți rigiźi —
coloana vertebrală, înapoi, şi cartilajul cricoid, inainte — cèea ce
provoacă uneori greutăți laînghițirea bolurilor alimentare due sau
voluminoase, Aicl se opresc corpii străini inainte de a pătrunde
in esofag şi tot air se i stalează unele stenoze consecutive acțiunii
substanțelor corozive (exemplu. înghițirea accidentalä de sodă
caustică),

Fig. 60. Linia de insel'(ie e mnrginilor antei ioare ale faringelui

STRUCTURA FARINGELUI (sh atul submucos şi muşchii constrictoi’i).

Farlngele este alcătuit din mai multe tunici In 1, Lamb medială a procesului pterigoid. - 2, Càrlìgul pterigoid.
primul 3. Rafeul pterigomandibular, - #. Ltnia milohioìdiaria a mandibulei.
rûnd are o tunicä fìb roasă, care ii serveşte de schelet - 5. Lig. sÎilohioidian. - 6, Cornul mare a1 osuiüi hioid, - 7, Ligåmentul
Tunica fibroasă este învelită la exterior de muşchi țmnico n usculară), și céptuşită la interior de mueoasă
 (tunica inucoasä). La rândul ei, tunica musculară este ttroidian. - 8. Marginea posterioară a carthajului tiroid, - 9. Lama
acoperită cartilajului cricoid, Mai sunt prepaiate şi aÎte formațiunt anatomice:
a. M. pterigoidian lateral, ò. M. pterigoidian medial, c. Lig. .sfeno-
mandibular, d. L.i gamentul stilomandîbular, e. Caitilajul epiglotic,

50
spunea „aponevroza faringelui”. În porțiunea
superioară, imcdiat sub baza craniului, pe o distanță de
3-4 cm, stratul submucos este gros, rezistent şi ia un
aspect aponevrotic. Poartă numele de fascia farifig
obazllar ă [Fas cia pfinryngoònsi Paris). De la osul
hioid in jos, stratul submucos işi schimbă caracterul
transformãndu-se intr- o formațiune celuloasa.
Exlrem irate a silpe rioară aderă de periostul bazei cTaniului.
Inserția sa este cea a bazei faringelui. Ea eite întărită pe linia
mediană de //gamen ltd su spensor m edi cm sau ligamentul
occipitofaringian, care plea că de la tuberculul faringian şi
tuberculul anterior al atlasului şi se tenuină ìn tunica adventiție,
pe fața posterioară a faringelui. Pe laturi găsim liganlentele suspen-
soar-e late rale, întlnse de la stûnca temporalului şi tubă la pereții
laterali at faringelui.
Silprafața inte rioară este acoperitã de mucoasă. Suprafața
ex/erioarõ este acoperită de musculară, dar constrictorul superior
nri se întinde până la baza Graniului, de aici rezultă că aponevroza
in porțiunea superioară este acoperítă de adventure. Porțiunea
acesta, lipsită de muşchi, poartă numele de fascia faringohaziíară.
SPLANHNOLOGIA
mai sus, el rămâne separat de .baza craniului printr-tin
spațiu de aproape 2 cm, in care devine aparentă fasGia
faringobazilarñ.
C o n s I r i c t o r u l m i j 1 o c i i1 . CODS tFlCtOF
pharyngis medius) numit şi hiofaringian după originea
sa, are forma unui triunghi cu vàrful la nivelul osului
hioid şi baza pe faringe. El se inseră pe cornul care
(Pars ceratoplsaryngea) şi pe comul mic (Pars
chondropharyn- gea) ale osului hioid. De acolo, fibrele
lui iradiază ca un evantai, terminându-se, Ga şi
constrictorul superior pe linia mediană, unele pe rafeu,
iar celelalte continuându- se cu cele de partea opusa,
C o n s t r i c t o r u 1 i n f e r i o r constrictor
i numit şi laring0 aringear, pleacă după
n
o intersecție tendinoasă, care separă porțiunea bucofaringiană de
muşchiul buccinator.
Constrictorul superior are o formă patrulateră; fibrele

Tunica muscular ă (Tunica muscularis pharyngis)

este constituită din muşchi orientați circular — consti
ictori şi niuşchi longitudinali — r/dicõrori.
Cònstrictorii faringelui sunt in număr de trei. Ei sunt
denuniiți constrictorul superior COlqStrictoru J mi jlociu
f / constrictorul inferior, după ordinea in care se succed
de
sus in jos. Ei se acoperă unul pe altul de jos in sus, ca
olanele pe acoperiş. Constrictorul inferior este ce1 mai
superficial, el acoperă pe ce1 mijlociu şi ce1 mijlociu
acoperă pe cel superior. Priviți în totalitate, muşchii
constrictori desenează un seniicon. Ei se inseră, la fe1
cu stratul submucos, pe toate formațiunile osoase,
fibi’oase şi cartilaginoase întâlnite de la baza craniului
la cartilajul cricoid, Pe linia mediană există un rafeu
ln0dian (Raphe yńayn s), intins in sus până la tuberculul
faringian. Acest rafeu e de natură fibroasă şi pe e1 se
inseră constrictorii.
Constrictorulsuperior
phai yngi s en pe ri or) este numit
cefalofai ingian, după zonele 1u1 de origine. El are
patru porțiuni care poartã fiecare denumirea după
forrnațiunile anatomice pe care se prinde:
pterigofaringianul (Pars pier ygopharyngea) pe
marginea posterioară a lamei iuedìale a procesuluì
pterigoidian; bucofaringianul (Pars buccopharyngea)
pe rafeul pterigoinandibular; milo- faringictnul (Pars
mylopharyngea) pe linia milohioidiană; glosofaringianul
(Pars glow sopharyngea) aduce fibre depe marginile
rădăcinii lńnbii. De la aceste origine difente fibrele
musculare se îndreaptă înapoi, ocolesc marginile
faringelui, şi se termină pe linia mediană; unele se
inseră pe rafeul median, altele se continuă cu fibrele
de partea opusă.
Rafeul pterigoinandibular he pterigonianüibularis) este
cum arată numele de pe laringe. El are o formă de
trapez. La origine muşchiul se prinde pe cele două
cartilage mari ale faringelui: tiroid (Pars
thyropharyngea) şi cricoid (Pars cricopharyngea).
Porțiunea tirofaringiană pleacă de pe marginea
posterioară a lamei şi de pe linia oblică ale
cartilajului tiroid; porțiunea cricofaringiană de pe
fața lateralà a cartilajului cricoid. De aici, fibrele
muşclilului se răspândesc pe fața posterioară a
faringelui şi se temiìnă ca şi precedentele, in mare
parte pe rafeu, în parte in continuare cu cele opuse.
Pe siib constrictorul inferior (fasciculul cricoidian)
trece .nervul laringeu recuient.
Actiune. După cum i arată numele, aceşti
inuşchi sunt constrictori. Acțiunea lor de strâmtare
e lesne de înțeles. Constrictorii formează o tunică
curbă, prinsă prin margi- nile anterioare de
formații solide. Contractându-se, pere- tele
posterior se deplaseazã inainte, iar cei laterali se
apro- pie de linia mediană.
Constrictorul superlor proiectează inainte mucoasa sub
Korma unui inel (inelul lui Passavant) şi formcază astfel o
superioare sunt ascendente, flbrele niijlocii sunt trans-
versale, cele inferioare descendente. După cum am vă zut
piesú de rezistență vălului palatului, care, odicàndu-se in
deglutiție ca să închidă fosele nazale, găseşte in el un punct de
sprijin. Constric- torul superior ar contribui şi la apropierea
arcurilor palatofaringiene in inchiderea istmului nazofaringian,
alñturi de muşchiul palatofaringian.
Constrictorul inijlociu şi ce1 inferior mai au şi o
actiune de ridicare; când fibrele lor îşi iau punct fix in
partea superioară pe aponevi oză, ele acționează asupra
punctelor inferioare mobile (osul hioid şi cartilajele
laringelui).
Muşchii i idicători sunt în număr de doi: palatofa-
ringianul şi stilofaringianul.
M u ş c h i u 1 p a l a I o f a r i n g i a n a fost studiat
la vălul palatului (vezi pag. 22)*.
M u ş c h i u 1 s t i l o f a r i n g i a n (M.
styloplsaryngeus) este întins, după cum îi arată nume1c
de la procesul stiloid la faringe. El îşi ia originea pe
procesul stiloid al temporalului; de acolo se îndreaptă
in jos şi medial, şi se insinuează între constrictorul
mijlociu şi cel superior, răsfirându-se ca un evantaì. 0
parte din
* In N.A fasciculul salpingofaringian al lui este descris ca muşchi
l
‘ "" n ’ lu'
 APARATUL DIGESTIV 51

?. N. oculomotor. - 2. N. trigemen. - 3. N. trohlcar. - #. N. abducens. - 5. N. facial. - d. N. intermediar. - 7. N. vcstibulocohlcar. - 8. Sinusul

sigmoidian. - 9. Bu)bul superior al V jugulate interna. -. 10. GÍanda paiotidã. - ll. M. stilohioidiaix. - i2. M. stilofaringian. - J 3. Pântecele
postcrÍOr al M. digaslric. - II. Ligamentul stilohioidian. - 15. Unghiul mandibulei. - )ô. Glanda submandibularã. - J 7. Glanda tiroidã. - 18.
E«olagul.
- 19. Traheea. - 20. M. conslriclor inferior al faringelui. - 2J. Por{iunca ceralofaringianà a M. constrictor mijÍociu al faringelui. - 22.
PorJiunea Condrofaringianã a M. conslrictor mijlociu al faringelui. - 23. M. constrictor s.uperior al faringelui. - 24. Rafeul faringelui. - 25.
M. pterigoidian medial. - 26. Procesul mastoidian. - 27, Fascia faringobazilarã. - 28. Olande faririgiene.

fibre (cele posterioare) se fixează pe stratul submucos ‘

al faringelui, altă parte (cele anterioare) se fixează pe
laringe (epiglotă, marginea superioară a cartilajului
tiroid §i cricoid). El este ridicător al faringelui și
faringelui. Mu§chiu1 stilofarlngian, trágând de
peretele posterior, dilatã faringele. In felul acesta
bolul alimentar se
! dep‘artează de orificiul superior al laringelui.
Adventiția faringelui (tunica sau fascia celuloasă,
. fascia lameloasă) este o membrană conjunctivă subtire
la fel cu fasciile musculare, care învelește
faringele la exterior. Ea are aceeaşi dispoziție ca
și celelalte tunici ale faringelui. Numai porțiunile
sale laterale se îngroașe foarte mult la nivelul
nazo-faringelui luând un aspect aponevrotic
f
52
(aponevroza pietrofaringian6). Aceasta se insinuează
între tensorul vălului palatin și pterigoidianul medial.
Ea separă aparatul faringian cu tuba auditivă yi
muşchii peristafilini, de aparatul masticator și de
spațiul mandibulo-vertebro-faringian.
SPLANHNOLOGIA
! 2 3 4

Fig. 62. Muşchii fur-ingelui evidențioți

prin secționarea ramurii mandibulei.
Vedet e Intel ałă.
7. Lama lateralt a procesului pterigoidian.
- 2, Lama medială a procesului pterigoidian.
- 3. M. tensor al vllului palat(n (secționat). 10
- 4, M. ridiciitor al vă lului palatin. - J.
Rafeul pterigomandibular. - 6, M.
constric{or supe- rior al farin gelui. - 7. M.
stilofarin gîan.
- 8. M. stiloglos. - 9 Pofțiunea ceratofaringianä 20
a M. constrictor mij lociu al farin gelui . 19
- I I . M. constrictor inferior al faringelui.
- Jż. Esofagul. - 13. Primul cartilaj traheal.
- 14, Cartilajul cricoid. - 15. M,
cricotiroidian.
- 16, C ar til ajul tir oid . - ï 7 Membrana
tirohioidiană . - 18. Ligamentul tirohioidian
median - 19. Osul hioid. - 20, Tendonul
intermediar al M. digastric. - 2J. Pâ ntecele
anterior al M. digastric. - 22. M. hioglos.
- 23. M. milohioidian. - 24. Mandib ula.
- 2J. M. buccinator trayersat de 26. Ductul
parOÍldian Stenon

Adventiția faringelui se continuă cu fascia care Pe bolta faringelui, in grosimea mucoasei se gă sesc trei
aco- peră muşchiul buccinator şi trece apoi peste ceilalți formațiuni: tonsila faringiană, bursa faringiană, hipofiza
muşchi ai feței — Fascia buccopharyngealis (vezi Vol. faringiană .
I). Tonsila faringiană Tonsilla pharyngealis (adenot-
Mucoasa faringelui. juries mucosa) este tunica cea dea)] este un organ limfold, situat pe partea mediană a
niai internă a faringelui. Aspectul ei variază după bolții faringelui (înaintea tuberculului faringian, înapoia
diferitele regiuni. În nazo-faringe, mucoasa seamänă cu
pituitara, este roşiatlcă, groasă, aderentã , presá ratä cu
numeroase plice, şi foarte bogată în mici glande mixte
sero-mucoase (Glanduläe pharyngis). Este formată din
lamina proprie şi dintr-un epiteliu cilindric stratificat, cu
cili vibratili. Ìn orofaringe, ea seamă nă cu mucoasa
bucalä. Este subțire, regulată, de culoare roşie-albicioasă
şi e formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat
necheratinizat. În laringofaringe este roşie, groasă şi foarte
neregulată , cu plice numeroase și puțin aderentă . E
formată tot din lamina proprie şi un epiteliu pavimentos.

choanelor şi între cele două orificii tubare). Are o
culoare gă lbuie şi este formată din 6-8 lobułi,
separațì între ei prin şankiri. Atât şanțurile, câ t şi
lobulii sunt dispuşi radiar, Deseori există un şanț
median mai accentuat, care se temiină într-o fosetă
mediană (recesul faringian median), spre care
converg şi celelalte şanțuri. Suprafața tonsilei este
presă rată cu o serie de mici depresiuni (Fossulae
tonsillares), la nivelul că rora se deschid criptele
tonsilare (Cryptae tonsillares) . Structura ei este
asemânătoare cu a celorlalte tonsile, fiind constituita”
dintr-un epiteliu şi un strat limfoid, dispus in
APARATUL DIGESTIV
33
2f
foliculi limfatici.
Tonsila faringiană este prezenta“ la nou-nă scut. Ea pro-
greseazá până la vâ rsta de 14 ant, ă upă care involueazä.
t"e gelatiile add noide sunt nişte tumori moi şi neregulate,
datorate hipertrofiei tonsilei faringiene. Copiii cu vegetații adenoide
respiră greu, articuleazä greşit cuvintele şi.suferă o oprire in
dezvoltarea fizicã şi intelectualã. Ablația vegetațiilor se face cu
ajutorul unui cuțit inelar (chiuretä).
multi I limfatic al faringelui (Waldeyer) este
constituit dintr-un lànț de formațiuni limfoide cu un
important ro1 in apărarea organismului, dispuse în
jurul orificiilor de intrare in faringe (choane şi
vestibulul faringian). Ine1u1
53
/ zs 1s 6
/4
fd
 Fig. 64. Inelul limfatic al fai'ingelui. Faringele este deschis pe fața lui posterioarn.
7 Tonsila faringiană. - 2. Tonsila tubară. - 3. Tonsila pniatină. - 4. Tonsila linguală. - 5, Lanț dc foltcfili limfatici
diseminați care unește tonsilele, realizănd împreună cu acestea inelul limfatl0 hl faringelui al lui Waldeyer.

54 Nazofaringele și laringofaringele se explorează cu ajutorul unor

oglinzi speciale C"ai de acces. lntervențiile se fac pe cale naturală,
este constituit din şase foliculi conglomerati sub forma Numai pentru tumorile maligne se creează căi chirutgicale. Printr-o
unor organe voluminoase bine conturate — sunt incizie dusă înaintea muşchiului sternocleidomastoidian, având gnjă
ionsi/e/e sau amigdalele.‘ faringiană, tubare (2), palatine să evităm mănunchiul vasculo-nervos al gàtului, se pătrunde in
(2) şi linguală. Tonsilele palatine şi cea linguală au fost profunzime
pànã la faringe (faringotomia).
descrise la vestibulul faringian şi la limbă. Tonsilele
tubare sunt reprczentate printr-o aglomerare de țesut Deglutițìa
limfoid dispus in jurul orificiuluì faringian a1 tubei Trecerea bolului alimentar din cavitatea bucalã prin faringe ş1
auditive, mai ales la nivelul recesului faringian
Rosenmüller. În afara acestor tonsile, la suprafața
mucoasei faringiene — mai cu seamé la nivelul
nazofaringelui — se găsesc numeroşi foliculi flWfatici
discminati, care unesc între ele tonsilele şi completeazà
astfel inelul,
Bu re a fart ngianä (Bu rsa phar yn gea Ii s) este o
depresiune inconstantă a mucoasei, adâncă de 5-10
mm. Cand există, este situată la nivelul şanțului sau a
recesului median. Origihea ei s-ar explica prin aderența
epiblastului stomodeal cu notocordul.
Hipofiza faringiană (Hyphophysis, pars pharyngea)
este o formațiune rudimentary cu aceeaşi structură ca şi
hipofiza cerebrală. Este situata“ înaintea tonsilei
farmgiene şi va ft studiată la capitolul glandelor cu
secreție internă.
Vase şi nervi
Arterele faringelui provin in cea niai mare parte din
artera faringiană ascendentă (ram a1 carotidei exteme)
Ramuri mai mici provin din palatina ascendentă şi
artera canalului pterigoidian (vidìană). Porțiunea
inferioară a faringelui primeşte ramuri din anerele
tiroidiană supe- rioară şi inferioară.
Venele pleacă din două plexuri, unul superficial şi
altul profund şi se varsă în )ugu1ara internă lv.
pharyngeae).
Limfaticele se colectează in felul următor:
limfaticele superioare şi posterioare, la nodurile
retrofaringiene; limfaticele laterale, anterioare şi
inferioare, la nodurile cervicale profunde.
Nervii. Motricitatea şi sensibilitatea sunt sub depen-
dența nervilor glosofaringian şi vag. Glosofaringianul
inervează muşchii stilofaringian şi constrictor superior.
Toți ceilalți muşclii sunt inervați de nervul vag
(probabil prin ramura internă a ncrvului accesor care se
uneşte cu vagul). Constrictorul inferior priveşte de
asemenea cãteva filete din nervul laringeu recurent.
Explorare. Faringele bucal se explorează prin cavitatea
bucală după o prealabilă coborâre a limbii cu un depărtător.
 SPLANHNOLOGIA
contracția muşchilor masticatori), limba se aplică pe bolta
palatină, ìar bolul alimentaT este proiectat in faringe (dacă
limba este paralizată, deglutiția este împiedicatä).
Timpul faringian. În acest timp inträ: progresiunea
bolului, închiderea istmului bucofaringian, închiderea
trecerii spre fosele nazale şi închiderea laringelui. 3
P f o g r e s i u n e a b o 1 u 1 u i se face cu ajutorul
limbii şi al muşchilor milohioidieni. Muşchii milohioidieni
sé contractă şi ridică limbà ca pe un pistoń; apoi rìiuşcliii
limbii contractându-se ímping bolul înapoi in faringe. Bolul
alunecă de-a lungul epiglotei

Fig. 65. Schem•n ar.atà nd pozițin víìlului p•ilatului şi a epiglotei

in i ep.ius (intre douii deglutíții).
. Vãlul palatln. - 2, Far ingele. 3, Epiglota. - #. Aditusul laringelul.
- 5. C avitatea faringelui. - 6, Llmba. - 7. Palatul dur.
esofag pănã in stomac, constituie deglutițiô Å1’e trei timpi.’ bti cal› Fig. 66. Schemã ai4tänd poziția v:ilului palatin şi a epiglotei in
faringian şi esofagian. decui sul deglutiției (timpul faringian al deglutìției).
Timpul bucal. În timpul prim, bolul alimentar trece prin i vului palatin ridicat. - 2. Bol alimentar. - 3. Epiglota închizând aditusitl

cavitatea bucală. Este un timp Volunta r. Maxilarele se apropie (prlfl laringelui. - #. Limba ridicata, intrând in contact cu palatul dur.
 55
coborâte şi a şanțurilor faringo-laríngiene. În acest timp
faringele se ridică şi odată cu el şi laringele. Muşchii care
ESOFAGUL
intervin in acest timp sunt: a) muşchlUl milohioidian, care (Esophagus)
ridicã diafragma gurii şi o pune in tensiune; b) mușchii tensori
ai vălului palatului, care
înńnd vălul spre a oferi o rezistențä siifioientã cånd bolul alimentar faringiană şi cavitatea
este împins înapoi; c) muşchii limbii şi in special silo- şi hioglosul; bucalã, dand vocea articulatä. Aceste cavități — împreună cu fosele
d) muşchii ridicåtori ni faringelui (ştilofaringianul, palatofarin-
gianul, constrictorul mjlociu și inferior)„
Închiderea istmu1ui bucofaringian
impiedică aliinentele să se intoarcã in gură. Ea se face prin
apropierea arcurilor palatoglose (contracțîa mușchilor palatogloşi),
La fiecare nouă propulsiune, bolul alimentar va ft tăiat de
contracția acestor arcuri, ca „un câmat de către maşina de tăiat
cûrnați”.
Î n c h i d e r e a t r e c e r i i s p r e f o s e 1 e h a z a 1 e se
İ’ace prin ridicarea vălului palatului (contracția muş chilor
ridİcãtori). Vălul ridicàndu-se, intâlneşte proeminența inelului
fur Passavant şi închide astfel istmiil nazofaringian. La
închiderea coinunicării cu fosele nazale partićipà şi arcurile
palatofaringiene care se apropie prim contracția inuşchilor
palatofaringieni (aceştia din curbi devin rectilinii). Stălpii
apropiindu-se nu închid couplet
istmul nazołaringian: rămâne o áespicăturfi pe care o acoperă
lueta. n c h i d e r e a o r i I i c i u 1 u i 1 a r i n g i a n se
execută prin
intermediul epíglotei şi pi‘in ridicarea faringelui. Închiderea
Ol‘lfG1ului faringian se face prin ridicarea faringelui și a
faringelui. In momentul ridicãrii faringelui se ridică şi laringele;
dar faringele este proiectat inainte prin contracția muşchilor milo-
şi genio- hioidieni şi a digastricilor care trag. de osul hioid; in felul
aoesta epiglota întâlneşte baza limbii şi este obligatà să coboare.
Astfel se inchide orificiul laringian. Presupunând că epiglota
lipseşte, atunci onficiul superior întâlneşte baza limbii şi este
acoperit de ea. După cum vedem, închiderea orificiului larmgian
este asigurată prin douã mecanisme: căderea epiglotei şi deplasatea
laringelui inainte, sub limbă. Epiglotă este inertãi ea coboară sub
greutatea Colului alimentar. Este de notat că și despicătura ğlotică
se închide la fiecare deglutiție (inchidere de precauțiune),
TOW ftll I íon. Iinediat, după ce bolul este proiectat din
faringe in esofag, orificiile nazofaringian şi laringian se
deschid. Bolul este condus mai jos prin contracțiile musculaturii
esofagului (iuişcări peristaltice).
Am văzut rolul musculaturii vălului palatin şi a faringelui in
deglutiție. Dacă aceşti niuşehi sunt paralizați, ca in paraliziile
postdifterice, deglutiție este gray compromisã În aceste cazuri,
alimentele (în special cele lichide) se întorc prin fosele nazale.
Uneori dimpotrivă, musculatura faringelui prezintă o
contractură. Fenoinenul se produce in tetanos și mai ales in
turbare. Spasmul faringelui constituie un obstacol in înaintarea
boluluì alimentar, Se produc spasme ale lăringelui şi in cazuri
de tulburări nervoase (histerie),
Ventilația urechii mijlocii. În mod obişnuit tube auditive '|
este ÎHGhisă, La fiecare deglutiție, ea se deschide. Am vãzut
rolul muşchilor ridicători şi tensori ai vălului palatului in
deschiderea tubei, În felul acesta, aerul din nazofaringe (aer
exterior, la presiunea atmosferică) pătrunde prin tubG pànă in
casa timpanului, tar presiunea pe cele două fețe ale membranei
tlmpanice se egalează, condiție indispensabilă fiincționalității
sale normale.
Pe calea tubei auditive infecțiile din nazofaringe se pot propaga
la urechea medie.
Rolul faringelui in vorbirea articulatñ şi in cantec.
Sunetul vocal nearticulat se produce la nivelul laringelui
(płicele vocale). Acest sunet este modificat de cavitatea
 Esofagul este un conduct musculo-
membranos prin care trec alimentele din
faringe in stomac.
. .. .... .. . ... .. ... .. .
CONFIGURAȚIA EXTERIOARA
Limite. Limita superioară este reprezentată
prin mar- ginea inferioară a fasciculului cricoidiań
at constrictorului inferior al faringelui. Planul
separativ dintre faringe şi esofag răspunde, după
cum um vä zut, marginii inferioare a cartilajului
cricoid şi se proiecteazé pe marginea infe-
rioară a corpului celei de a 6-a vertebre
cervicale Limits variază dupá poziția capului,
urcă in extensie şi coboară in flexie. La bătrà ni
limita coboară şi din cauza relaxă rii generale a
musculaturii şi a organelor.
Limita inferioară este formata de cardia,
orificiu prin care esofagul se deschide in
stomac. Acest punct se proiectează înapoi ps
vertebra a 11-a toracică , iar inainte la articularea
celui de at 7-1ea cartilaj costal stâ ng cu
stemul. Reamintim că de la dinții incisivi pană la
oriflciul superioi’ al esofagului este o distanță de
15 cm la bă rbat şi de l cm la femeie. Dacă
ținem seama că esofagul are o lungime de 25
cm, rezultă că o sondă parcurge o distanță de
aproximativ 40 cm ca să ajungă in stomac.
nazale şi sinusurile paranazale - constituie şi rezonatori, care dau
timbrul caracteristic al vocii fiecărui individ.
Traiect. Situație. Direcție. Esofagul stră bate
regiunea gâtului, a toracelui, diafră gma şi ajungâ nd in
abdomen, se termină in stomac. Topografic, i se
disting patru por- țiuni: cervicală, tOFäGlCÒ sail
Wediashnală, diafragnlatică şi abdominală.
URii autorl, inclusiv Nomenclature Anatomică actuals,
disting esofagului dour trei porțiuni. cervicală, toracică şi
abdominalñ — aceasta din urmă include şi porțiunea
diafragmatică, Datorită importanței sale inedico-chirurgicale
noi menținem
individualitatea acestei ultime porțiuni.
Esofagul descrie un numă r de inflexiuni. Unele
din curburile esofagului sunt in plan sagital, celelalte
in plan frontal.
În plan sagital, esofagul nu ră mâ ne aplicat pe
coloana vertebrală, ci se depă rtează de ea, descriind o
curbă cu concavitatea anterioară. El prezintă şi două
curburi in plan frontal: o curburi superloară , cu
concavitatea la dreapta şi una inferioară cu
concavitatea la stá nga.
Inițial, la continuarea sa cu faringele, esofagul
este situat pe linia mediană . Coboară aproape vertical
pe fața anterioară a coloanei vertebrate, foarte puțin
deviat spre stâ nga pâ nă la nivelul vertebrei toracice
a 4-a. Aici esofagul se inflectează spre dreapta
pentru a face loc arcului aortlc. Redevine median şí la
nivelul vertebrei toracice a 7-a deviază din nou spre
stâ nga urmâ nd un traiect paraveflcbral pâ nă la intrarea
in stomąc. Devierile
patologice ale coloanei vertebrale sunt urmate şí de
esofag, Pacâ ndu-i uneori imposibil catetefismul.
56 SPLANHNOLOGIA

Fig. 67. Esofagul çi organele invecinate vñzute antei-ioi:

1, Cartilajul tiroid. - 2. Cartilajul cricoid. - 3. Portiunea cervicalä a
esofagului depàçind lo stânga 4. traheea, situatä înaintea lui. - 5, A.
subclaviculara stangä. - 6, A. carotida comunl stângiî. - Z. Trunchiul
brnhiocefalic - 8. Arcul aortci. - 9. Aorta ascendentä. - J 0. Bronhia
stàngà, - 77 , Aorta toracicà. - 72. Por bunea toracicä a esofagului,
- 13, Portiunea abdominalä a esofagului. - 7 #. Diafragma, - J 5.
Fig. 68. Trniectul çi forma esofa gului.
Orificiul V cave inferioare. - 7 6, Coloana vertebra[ä. - J f. Bronhia
dreaptiî. n. Por iunea corvicalä . - b. Por[iunca toi acicii. -
c. Por{iunen diafi agmaticä . - d. Por{iunen abdominnll.
7 . Faringele, - *. Strâmtoarea cricoidianä. - 3, Strâmloarea bron ho-
aorticä. -4. Strâmtoarea diafragnaaticà. - J. Dlafragma. - 6,
Dimensiuni. Esofagul are în medie 25 cm. În mod Stoniacul (por{iunea cardica).
schematic aceasta“ lungirpe este astfel repartizată: 5 cm
pentru porțiunea cerviGală, 16 cm pentru por țiunea
$r
toracicä çi 4 cm pentru portiunea diafragmo-abdominalä mai putin apropiati. Lumenul este virtual la extremitñti
(1,5 cm pentru porțiunea diafragmatică ti 2,5 cm pentru și are o formă stelată din cauza plicelor mucoasei, în timp
porțiunea abdominală). Ann văzut că drumul parcurs de o ce in rest forma sa este eliptică.
sondă de la arcadele dentare până în stomac este Îu stare de distensiune. După ce esofagul a fost
insuflat aproximativ de 40 cm. san infectat cu apă și mai ales după ce i s-a luat uri
mulaj Formă ti calibru. Forma §i calibnil esofagului variază cu gips, e1 arată o neregularitate de calibru, prezentând
după cum acesta este în stare de vacuitate sau în stare de porțiuni dilatate și por țiuni ingustate. Se descriu
distensiune. urinătoarele zone i“ngustate: una în porțiunea inițială, alta
În stare de vacu it.ate . Examinând esofagul (pe la mijloc și a treia în porțiunea terminală; sunt strâmtorile
cadavru) în stare dc vacuitate, vedem că are aspectul unei fiziologice cricoidiană, bronhO- ortlGă 3i
diafragmatieă. panglici musculare. Pe secțiune transversală lumehul eso- Strâmtoareacrico
i d i a n ă se găseşte sub fagului se prezinta“ ca o fisură cu pereții mai mult sau cartilajul cricoid și
răspunde gurii esofagului (vizibilă
APARATUL DIGESTIV numai la omulviu). Ea apare din cauza contracției fibrelor
 La nivelul porțiunilor îngustate se opresc .corpii străini, locul
e elecțiê fiind StramtoaTea bronhoaortică.
inferioare ale constrictornlui inferior at fańngeluì, dispute
într-un fascicul transversal íPars fú ). Pe Pe traiectul esofagului se pot intâlni s tricitiri saw
secțiune i“nguslõri patologi ce. Unele sunt dć naturã spastică, se datoresc
unei contracții reflexe a musculaturii şi sunt controlate prln
transversalä mucoasa prezytă o formă stelată, intermediul
datoratä
plicelor ridicate de un plex venos bine deZYOlÎãÎ. vagului. Se localizează mai ales la extremitățile organului În afara
S t r â m t o a r e a b r o n h 0 - a o r I i G ă este cauzata“ de sienozeİe spastice, esõfsgul mai prezintă stenoze cicatriciale
á e prezenta aorteí şi a bronhiei stâ ngi.
S t r â m t o a r e a d i a f r a g ni at i c á se găseşte de lichide corozivc (in special sodä caustică), Ele se pot localize
la nivelul orificiului esofagian at diafragmei şi este la nivelul oricăreia din cele trei stràmtori anatomice ale organului,
dar mai cm seamă la nivelul celei dlafragmatice, Altele sunt de
produsă de constricția inelului muscular diafragmatic.
naturã tumoralã, tEa1 decvent cancëroase,
Intre porțiunile îngustate se gäsesc porüuni dilatatg. Fsoiagul poate prezenta şi diverticuli. Unìi se datoresc unor
Se descriu tfel segmente dilatate: segmentul crico- factori de piopulsiune, iar alții unor factori de tracțiune
aoruc; segmentul bronhodiafragmatic; segmentul Diverticulii de propùlsiune (diverticulii superiori sau diverticulii
subdiafragmatic. Deasupra diafragmei, segmentul lui Zenker), se gãsesc la nivelul îngustãrii cricoidiene. Acolo, la
unirea faringelui cu esofagul, există tin punct slab pe peretele
bronhodiafragmatic are o uşoară dilatare ampulară
posterior unde poate apărea o depresiuùe, oare accentuîndu-se
pasageră ampula epifrenică. devine un diverticul. Divertìculii de tracțiune (diverticulii
La nivelul porțiunilor dilatate ca/iòru/ esofagului epibrsnşici sau
este
aproximativ de 2,5 cm; iar la nivelul porțiunilor îngustate, diverticulii lui Rokinski) se găsesc la nivelul strâintorii
aproxiirtativ de 1,5 -2 cm. Je admite că o sondă cu diame- bronhomediastinale şi se datoresc tracțiunii produce de aderențele
trul de 1,4 cm, poate trece prin toate zonele îngustate ale Organului cu formațiunile vecine (nodurile lirnfatice).
esofagului.
Rezistența şi dilatabilitatea. Esofagul este foarte RfiPORTURtŁE ESOFAGULUI
rczistent, e1 se rupe la presiunea unei coloane de un metru
de mercur. Este moale şi se lärgeşte cu uşurință, dar este Esofagul este lnvelit de un strat celular periesofas
ian. puțin extensibil in sens longitudinal. De aici dificultatca İn acest țesut periesofagìan se dezvoltă
flegmcanele dc a apropia segmentele rămase, după extirparea unei esofagiene. Prin intermediul acestui strat
celular, esofagul porțìuni mai fungi a organului. vine in raport cu organele învećìnate.
Mijloace de fixare. Esofagul este menținut în poziți Porțiunea cervicală (PörS cervicalis) se întinde de
saprìn: continuitatea cu faringele; continuitatea cu stoma- la a 6-a vertebră cervlcalã până la un plan orizontal care
cul; vase şì nervi; fasciculele musculare care plecate din trece prin marginea superioară a stemului şi a vertebrei a
2-
esofag, se fixează pe organele vecine. atoracice. Topografic, se gă seşte situată in regiunea subhio-
idiană. Raporturile esofagului sunt următoarele: anterior,
În tot traiectul ·lui, esofagul trimite expansiuni musculare care
cu traheea; posterior, cu coloanaveuebrală tapetată de
se fixează pe organele vecine De aceea a fost comparat cu o plantă
agățătoare. Unele din acešte expansiuni au o dezvoltare mai mare şi
muşchii preveuebrali, lateral cu lobii corpului tiroid, nervii
au fost descrise ca muşchi: trałieoesofagian, bronhoesofagian drept; laringei recurenți, şi ceva mai la distanța” cu
bionhoesofagian stâng . broncho-esophageus), pleurõesofagiañ mănunchiul vasculo- nervos a1 gâtuluî şi cu
•* 6 . pleuro-esophagyus), aorticoesofagian, siinpaticul cervical.
pericardoesolagian, tit oesofagian, vertebroesofagian,
frenoesofagian (al lui Ron Numele for arată organele pe care se Dim câteva detaİn privind aceste raporturi.
prind. A n t e r i o r esofagul vine in raport Gu traheea In partea
Anatomie aplicată. Am văzut că diametrul esofagului la superioară, trahee a acoperă couplet esofagul, în timp ce in partca
nivelul zonelor ìngustate este de 1,5-2 cm, așa că o sondä sau inferioară din cauza curburilor lui in plan frontal, esofagul Va
esofagoscopul nu pot depãşí 1,5 cm diametru. depăşi traheèa spre stànga. Acest raport justifică aboidaiea
chirurğicalñ a esofagului prim partea stângă (esofagotonúa
externă)

5
Fig. 69. Secțiune tr'ansverselíí prin găt la
nivelul vertebrei cervicale a VII-a. /y
7, Esofagul. - 2. N, laringeu recurent stâng. /¿
- 3 Trah eea. - #. Istmul glandei ti roid e.
- 5. Lobul lateral drept aİ glandei tiroide. - 6. N.
laringeu recurent drept. - Z. M. lung al gătului. ł5
- 8. A. vertebralò . - 9. V. vertebralå (situată
împreună cu artera omonimż in gaura verte- f3
brală ). - 7 0 Mm. scaleni, -J7. N. vag cu 7ż, A.
earotidă internă şi cv 13. V. jugularã internă , f2
formá nd împreună mă nunchiul vasculo-nervos
al gâ tului. - J# M. sternoc leidomastoidi an. f0
- 15. M. omohioidian. - 16. M. stemotiroidian. 9
- 17. M. stemohioidian. S
58 SPLANHNOLOGIA

Fig. 70. Esofagul și organele învecinate din medinstin privite posterioi: Sta i-ezecnt coloana vertebi-aliî și coestele pentru a se nrlîta
raportui-ile esofagului cu aceste organe. P1.ăm3nul drept ai'e un lob al vencl azigos.
J. M. scalen posterior. - 2. A. subclaviculară dreaptă. - 3. N, laringeu recurent drept, - 4. Lobul venei azigos. - 5. N. vag drept, - 6. V, azigos (secționată),
- 7. A. bronhică. - 8. Bronhia dreaptă împreună cu plexul pulmonar drept. - 9. Ductul toracic. - ? 0. V. pulmonară dreaptă. -II. Stalpul medial al
diafragmei. - J 2. Stâlpul lateral.al diafragmei, - 13. Aorta hesccndentă, - î #. Y. azigos. - 15. Trunchiul simpatic. - / 6. Nn, splanhnici. - 7 ?. V.
hemiazigos.
- 18. Recesul costodiafragmaÎic a1 pleurei, - 19. Plexul esofaringian (din nervii vagi). - 20. Lobul infe7ioi al plămânului stăng. - 2J. Pericardul. -
22. V. pulmonarâ stăngă. - 23. Esofagul. - 24. Bronhia stâqgd cu plexul pulmonar stâng. - 25. A. pulnionară stângă. - 26. N. laringeu recurent stâng.
- 27. Arcul aortic. - 28, N, vag stâng. - 29. A. subclaviculară stăngă. - 30. N. laringeu recurent stâng. - 31. Lobul superior al plămânului stâng. -
S2, A. vertcbrală stăngă. - 33, Cupola pleurei stângi. - 34. A, carotidă comună stângă. -J5. A. tiroidfi inferioară stăngă.

P o s t e r i o r, esofagul este separat de coloana vertebralâ

prin spațiul retro-esofaringîa p, delimitat de către două
despărțitori sagitale întinse de la marginile esofagului la fascia
prevertebrală. Acest spațiu continuă spațiul retrofaringian unde
pot migra flegmoanele retrofaringiene.
Pe p ă r ț i 1 e 1 a t e r a l e, esofagul are raporturi imediate §i
raporturi mediale
R a p o r t u r i imediate. La dreapta esofagul vine în raport
exclusiv cu.traheea, din cauza deplasării lui la stânga Raporturile
cu corpul tiroid sunt mai îndepărtate. La stănga, el este în raport
 APARATUL DIGESTIV 59
;" . . . , . . . , .. . -
cu corpul tuoid, artera tiroidiană inferioară și venele tiroidiene.. Postenor, cu coloana vertebrala.
(mijlocie și inferioară). Nervii laringei recuranți au poziții diferite Pe părțile laterale, fiu pleurele mediastinale. Ra Oft111
la dreapta și la stânga. Laringeul recurent drept merge de-a lungulcu pleurele are o mare valoare practică, chirnrgipală,
marginii diepte a esofagului, iar laringeul recurent stang în
atât în segmentul suprabronhic, cât și în cel
șanțul dintre trahee și esofag. Tot pe laturile esofagulu1, între
acesta §i Îrahee, se găsesc nodurile limfatice paratraheale sau Subbronhic.
recurențiale, Între pleure 5i esofag se găsesG organe ilTl Ortante
situate de-a lungul nervilor laringei recurenți. Astfel la nivelul celei de a 4-a vertebre toracice trec cele
R a p o r t u r i 1 e rn e d i a t e hunt cu. arterele carolide două arcuri vasculare, al aortei i a1 venei azigos. Rapor-
ifiinune, cii sirnpati’cu1 ceivical și cu planurile regiunii Parotidiene turile cu bronhia stăngă ne permit să înțelegem posibili-
(piele, stemocleidomastoidian, mu§chit subhioidieni) Aceste tatea perforării simultane a esofagului §i a bronhiei
raportiri sunt mai apropiate in partea stângă decât în cea de către un corp străin înghițit accideotal (exemplu
dreaptă, din cauza deplasării organului spre stânga. un ac). De asemenea, se înțelege ușor de cc un
Porțiunea toracică (Pare thoracica), începe la anevrism al aortei care comprimă esofagul, ar putea
nivelul orificiului superior a1 toracelui, coboară prin fi rupt printr-un
medlastin și ține până la hiatul esofagian al cateterism intempestiv.
diafragmei. Este împărțită în două segmente. Limita Mai sus, esofagul vine in raport cu trunchiurile
separativă sc găseşte în dreptul vertebiei a 4-a mari care pleacă din aortă, cu nervii vagi și laringei
toracice. La acest nivel traheea se bifurcă, motiv recurenți. Ambii vagi trec înapoia bronhiilor spre a
pentru care porțiunea supraiacentă a esofagului se se a5eza, mai jos, pe laturile esofagului.
numeşte suprabronhică iar cea subiacentă segment La stânga esofagului se găseşte artera carotidă comună stsngă
subbronhic. Tot la nivelul acestei vertebre esofagul și porțiunea ascendentă a arterei subclaviculare stlngi. Între cele
trece printr-un defileu format de două arcuri două vase trece nervul vag stâng. La nivelul arcului aortic acesta
vasculare: arcul aortic și arcul venei azîgos. De aceea dă nervul laringeu recurent, care inoonjoară aruul aoitic și urcă
segmentul superior se numeşte supraaortic, iar cel apoi în unghiul diedru dintre esofag }i trahee,
La dreapta esofagul vine în raport cu trunchiul .brahiocefalic,
pornesc
interior
segment interazigoaortic.
Segmentul suprabro tîhic sau segmentul inteicostale
.drepte ce se Yarsă în V. azigos. - 7 #. Arcul V,
supraaortic, este în raport:
aZlgos, vă rsă nd u-se în V cavfi supe- rioară, - J
Anterior cu traheea (de unde §i numele ei de 5, V. intercostală superioară dreaptă
segment . v8rsdndu-se în V azigos.
retrotraheal) și cu originea bronhiei stângi.

Fig. 7 1. Oi gnnele mediastinului vazute

latel-al, după scoaterea plă mâ nului
drept și ridicaiuii pleurei
J. Esofagul. - 2. Traheea, - 3. V. branhioce-
falică dreaptă - #. N, frenlc drept. - J. V
branhiocefalică sÎâ ng5. - 6. V. cavă supe-
rioară . - 7. Lambou al pericardului fibros;
fiind răsfrâ nt, pTin fereastra creată se
vede inima. - 8. Diafragnia. - 9, N. l0
splanhnic mnre, - 7 0. Ganglioni simpatici
toracali. -
11. V. azigos. - 7 2. Pediculul pulmonar
drept văzut pe secțiune. - 13. Vv.
Arterele subclaviculară și carotidă comună (din dreapta), care
din trunchiul amintit, au raporturi mai îndepărtate cu
esofagul. Nervul vag drept trece înaintea arterei
subclavi8ulare, dă nervul laringeu recurent care ocolește
artera subclavie și urcă apoi spre esofag. La origine, laringeul
récurent drept aTe raporturi departate cu esofagul.
60 - 12. N. vag stâng. -? J. Pericardul.

Astfel se explicá de ce in oancerul esofagului tumora intereseazã mat Ê.

întâi recurentul stăng şi dupã aceea pe ccl drept.

Segmentul subbronhic sau interazigoaortic se

întinde de la a 4-a pâ nă la a 11-a vertebră toracică şi
are urmă - toarele raporturi:
A n t e r i o r cu pericardul (de unde şi denumirea
de esofag retrocardiac); apoi cu nodurile liinfatice
traheo- bronhice inferioare. Reainintim că traheea se
bifurcă la nivelul vertebrei a 4-a toracice, iar sub
bifurcație se gä sesc nodurile traheobronhice inferioare,
iar mai jos de acestea se gă seşte pericardul.
Nodurile limfatice hipertroftate in adenopatiile
traheobronhice pot comprima esofagul şi produce disfagii.
Acelaşi efect îl poate realiza un anevrisrn aortic sau o
pericardită cu lichid. O tumorã a esofagului poațe comprima sau
ulcera pericardul.

P o s t e r i o r, esofagul vine în raport cu coloana

vertebrală, de care este separat prin vasele mari ale
medíastinului (aorta toracică cu arterele intercostale,
vena azigos şi hemiazigos, ductul toracic). Raportul
cu aorta toracică are o mare importanță chirurgicală.
Pe p ă r ț i 1 e la t e r a1 e esofagul toracic este in
rapou cu pleurele mediastinale. Lângă el coboară cei
doi nervi vagi, care in porțiunea inferioară după ce an
format plexul esofagian dau trunchiurile vagale
anterior şi posterior,
Recesurilep1eura1e pre-şi reIr
o e s o- f a g i e n e. Pleurele mediastinale in drumul
lor dinapoi- inainte, determină in porțiunea
subbronhică a esofagului, două recesuri
retroesofagiene şi mai rar două recesuri
preesofagiene. Dintre cele retroesofagiene, un reces
este interaortico-esofagian, iar celñlalt interazigo-
esofagian.
Acest ultim reces este mai adânc, dar chirurgii intervin de
preferință asupra esofagului pnn partea stûngã, cu toate că acolo

/ 2

Fig. 72. Secțiune transvei>ală prin mediastin cu evidențierea

raporturilor esofa gului sij bir*hic.
Ventriculul stãng al inimii - ź. Ventriculul .(Tal inimii. - 3, Esofagul.
-#. N. vag drept. - 5. Fund de sae pleural inte go-esofagian, - 6, V
azigos. - Z. Plămânul drept. - 8. Plămânul stân8. - 9, V. hemiazigos.
- 7 0. Aorta toracaiã. - JR. Fund de sac pleural interaortico-esofagian,
 SPLANHNOLOGIA
este aorta. Ei evitã abordarea esofagului prin partea
dreaptă, pentru a nu deschide recesul
interazigoesofagian. Cele douä recesuri
retroesofaringiene sunt legate adeseori între ele printr-o
lamă fibroasă numită ligamentul interpleural
(Morozow).
Uneori pleura se insinuează şi înaintea esofagului,
formând recesurile preesofagiene sau pericaido-frenico-
esofagiene, drept şi stâng.
Porțiunea diafragmatică. Esofagul stră bate
diafrag- ma prin hiatul esofagian situat in stalpul
drept at diafrag- mei. Înțre pereții acestui hiat şi
esofag existä lame mus- culo-membranoase care
constituie mijloacele de fixare şi de alunecare in
acelaşi timp, a esofagului prin diafragmă. Aceste
lame (membrana frenoesofagiană a lui Bertelli-
Laimer, fibrele lui Juvara, muşchiul lui Rouget)
se opun unor organe abdominale care ar putea
hernia pe aici.
Porțiunea abdomiń ală (Pars abdominalis) —
situată sub hiatul esofagian al diafragmei, este
uşor dilatată , Din punct de vedere anatomic şi
funcțìonal poate fi conside- rata” ca o porțiune a
stomacului, motiv pentru care unii autori o
numesc vestibul gastro-esofagian sau antni cardial.
Raporturile esofagului abdominal sunt.
urmă toarele:
a n t e r i o r cu ficatul (scobitura esofagiană
de pe lobul stá ng); l a d r e a p t a, cu lobul
caudat at ficatului; p o s - t e r i o r cu
diafragma şi aorta; 1 a s t â n g a, cu fundul
stomacului, El este însoțit de trunchiurile vagale
APARATUL DIGESTIV
4 muscu- larä, 0 tHnicã submttCOäSă şi una mucoasă;
6 Tunica musculară (Tunica muscularis) este formată
Fig. 73. Imnginea radio1ogică '›lateralít dreapłíì R esofRgului. Se
i em‹irc5 concavitatea antei ioară a organului, car e in partea
in fei ioaríi se îndeparteaxă de coloane vertebs-alíí.
/. Strâmtoarea cricoiòianã. - 2. Ditatația cricoaorticä. - 3. Strâmtoarea
bronhoaortică. - 4. Segmentul bronhodiafragmatic-. - 5. Strâmtoarea
diafragmaticä, - 6, Dilatația subdiafrägmaticä (abdominală).
anterior şi posterior.
Esofagul abdominal are Raporturi ìmportante cu peri-
toneul. Acesta acoperă fața añ terioară a organului, trece
pe fa;alui stâ ngà şi secontinuă apoi pe fața anterioară a
fundului stomacului. Spre dreapta, peritoneul formează
omentul mic. Fața posterioarä a esofagului e lipsită de
peritoneu.
Din cauza pauicularită ților funcționale, clinicienii
reunesc porțiunile diafragmatică şi abdominală sub denu-
mirea de „ esofag terminal”. Acesta trece printr-un
canal format posterior de coloana lombarã (acoperită
de fibrele conjunctive ce unesc cei doi stâ lpi at
diafragmei), anterior de scobitura esofagiană a
ficatului, pe laturi de stâ lpii diafragmei. Orificiul
superior a1 acestui canal se situează între cele două
fascicule ale stâ lpului drept (80%). Ori- ficiul inferior
este neprecis delimitat.
Diafragma, după unii autori (Allison) are un rol în dinamica
joncțiunii eso-gastrice realizând un ł’el de sfincter, in timp ce
alți autori (Boerema) contestă acest fapt.
CONFIGURAȚIA INTERIOARĂ
Esofagul prezintă la interior o serie de plice
longitu- dinale, aha că o secțiune transversală îì arată
lumenul stelat. Plicele se şterg prin trecerea bolului
alimentar şi se refac imediat ce bolulã trecut. Plicele
sunt formate din mucoasă şi submucoasă.
Esofagul la omul viu. Gura esofagului. La omul viu esofagul
se investigheazä cu ajutorul esofagoscopiei, a oateterismului şi
prin examenul radiologic.
Esofagoscopia constã in inspecția directă a lumenului
esofagului cu ajutorul unui aparat optic, numit esofagoscop.
Acesta
61
aortă), mişcările respuatorii; de asemenea poate evidenția unele
leziuni ale esofagului.
La gura esofagului şi la strâmtoarea diafragmatică se opresc
de obíceì corpi1 străini şi tot la aceste nivele s’e formează mat
freovent stenozele consecutive înghițirii aocidentale a unor
substanțe caustice.
„” “’ STRUCTURA ESOFAGULUI
Esofagul este format din patru tunici: o mnicñ
la‘suprafața lui exterioară există o celuloasă sau
advenntia esofagului, care ćontinuă adventiția
faringelui. Grosimea peretelui esofagian este de 3-4
mm.
din două straturi de fibre, unul longitudinal
(superficial) şi celălalt circular (profund). Stratul
longitudinal este mai bine dezvoltat decât ce1 cìrcular.
Contracția exagerată a musculaturii poate produce
stricturi spastice,
Fibrele longitudinale au mai multe puncte de origine: a) pe
.
 înt‹impină două zone do rezistențã, una superioară, iar alta tendonul cricoesofagian (Tendo crico-lsophageus) sau.ligamentul
infei‘ioarà, ia nivelul cãrora esofagul este inchis. Zona superioară suspensor al esofagului, acesta este o lamă triunghiularã care se
se găseşte la originea lui şi corespunde gurii esofagului. Reamintim inseră pe creasta mediană a cartilajului cricoid; b) pe părțile laterale
că aceasta este o despicătură transversalã, semilunară, determinată ale cartilajului cricoid; c) pe stratul submucos al faringelui. Cele
de o proeminență a mucoasei, ridicatj prin tonusul fasciculelor mai importante sunt fibrele care pornes c de pe teñdonul
inferioare ale muşGhiului constrictor inferior a1 faringelui şi de cricoesofagiari. Ele se grupează in două fascicule longitiidinale,
ple urile venoase subiacente. Acest „sfincter functional” se care se răsfuã.ca nişte evantaie. Acestor fibre li se adaugá şi cele
deschide in deglutiție, vomă. Gura esofagului există numai la omul veiiite de pe cartilajiil cricoid şi de pe stratul submucos
’ viu, ea dispare la cadavru, Zona inferioară este la nivelül traversärii a1faringelui. Fiòrsfe circulars formează inele, care încrucişează
prin diafragmà, care realizeaZă şi ea un sfincter fiziologit. Acesta
fibrele longitudinale.
se deschide in timpul expirației sau al unei deglutiții secundare,
atunci cànd esofagul conține un bo1 alimentar. Întreimea superioară a esofagului, ambele straturi
Cele douá sfinctere funcționale corespund unor zone de sunt formate din fibre musculare striate. Pe măsută ce
activitate fiziologică particularã, de man importanțã in mećanismul
coboară, fibrele striate sunt înlocuîte treptąt de cãtre
degluttției,
Între cele douã îngustări fiziologice, organul se destinde cm
fibre netede, astfel că în treimea inferioară tuniGa
uşurinJ în fața esofagosoopului. În porțiunea cervicală şi in musculară a orga- nului este constituită aproape
segmentul suprabronhic pereții organului sunt alăturați, datorită exclusiv din acestea.
prezenței daheeí. Sub bilitrcația öaheei, esofagul conține aer, iar
pereții lui rämân uşor depúrtaj prin acțiunea presiunii negative
toracice. Ei sunt animați de piilsațiile inimii şi ale aorteì, precum şi
de mişcãrile respiratorii (se lérgeşte in inspirație şi se ingustează in
expira{ie).
Mucoasa este netedã, catifelată şi umedă, prevăzută cu plice
' longitudinale delicate, plastice, la suprafața cãrora se observă un
desen vascular. Cu ajutorul acestei metode de investigație se poate
observe mucoasa şi particularitățile ei. Ea are o culoare albă- cenuşie
şi la suprafața ei se distinge un desen vascular. De asemenea, se pot
vedea direct eventualele leziuni (ulcerațîi, oancer
etc,) şi se pot efectua biopsii.
Caieferismu/ se executà prin introducerea unei sonde eso-
fagiene. Se poate face fie in scop diagnostic, íìe in scop
terapeutic (dilatarea stiicturilor).
Exatnenul radioscopic cu subsatanțe de contrast (lapte sau
Qãstă baritată) aduce prețioase informa ții privind! tranzitul
esofagian, calibrul orgariulul, mobilitatea sa in timpul deglutijei
! (penstaltismul), pulsațìile şi iuobilitatea organelor vecine (inimă,

Fig. 74. Secțiune oriZOlltalã in poi’țiunea inferioară a esofa gulUi

pentru n-1 ariìta stl'uctui a.
7.Adventjția. - 2. Fibrele longitudinale (superficiale) ale tunicil mUsculare
- 3. Fibrele cirćulare:(piofunde) ale tunicii musculare. 4, Tunica
sub- mucoasl, conținând glande acinoase. - 5. Stratul submucos. -
6. Tu- nica mucoas$.
62 SPLANHNOLOGIA

Fig. 7fi. Secțiune prin peretele esofagului.

î. Adventiția formată din țesut conjunctiv, fibre elastics şi fibre musculare. - 2. Stratul longitudinal al tunicii musculare. - 3. Stratul circular al
tunicii musculare, - 4. Stratul submucos, - 5. Lama musculară a mucoasei. - 6, Corionul tunicii niucoase. - 7. Epiteliul tunicii mucoase. '
- 8. Orificii glandulare. - 9 Glandă esofagiană.

Pătura submucoasă (Tela submucosa) este groasă şi tunici ii sunt anexate numeroase glande. Glandele
esofa- foarte laxă. Ea este slab unită cu tunica musculară, dar giene (GIandulae śsophageae) sunt de tip
tubulo-alveolar este intim unită cu cea mucoasă (de unde plicele descrise şi se găsesc situate in submucoasă.
Au un canal excretor mai sus). Ea permite o mare mobilitate a mucoasei in lung, care se deschide la suprafața
mucoasei. În vecină- raport cu musculara. tatea cardiei întûlnim glande asemănătoare celor din
por-
Tunica mucoas ă (Tunica mucosa) are o culoare țiunea cardială a stomacului (glande cardiale). Ele secretă
albicioasă, este rezistentă şi formează cute longitudinale. un mucus care uşurează alunecarea bolului alimentar.
Structural, este formată dintr-un epiteliu pavimentos Separa,tia dintre mucoasa esofagiané şi cea gastrică
stratificat nekeratinizat şi din lamina proprie. Acestei este foarte netă. Între epiteliul esofagian şi ce1 gastric nu
există elemente de tranziție, separația fiind bruscă.
Chiar cu ochiul liber, putem vedea o zonă festonată
care separă epiteliul esofagian de ce1 gastric.
Spre exterior, in vecină tatea submucoas ei, se găseşte o
musculară a mucoasei (Lam rna muscu lar is nlu cos ae) b ine
dezvoltate Aceasta are un rol important ìn protejai’ea niucoasei.
Astfel, tonusul fibrelor ei coboara mucoasa cànd este atinsã de
un obiect ascuțit. În felul acesta mucoasa scapă deseori de
perforație. Presupunem că un ac înghițit înțeapă mucoasa.
Muşchii învecinați se contractã în acest caz, strângând oa un
„sftncter” vârñil súu, Acul se întoarce, iar capétul lui bout se
orientează inainte, acul putànd stråbate tot tractul digestiv, până
la orificiul anal.
Adventiția (Tunica aclventitia) înveleşte esofagul la
exterior şi serveşte în oarecare măsură la fixarea
fibrelor musculare subiacente Este formată din tesut
conjunctiv lax, prin intermediul căruia esofagul se leagă
de organele din jur. Laxltatea acestei pături permite
esofagului să-şi modifice dimensìunile şi îi asigură un
grad de mobilitate in decursul activității sale
(deglutiție).
Fig. 76. Tunica musculai-ñ a esofagului vãzută posterioi: esofagiene.
/. M. constrictor mijlociu al faringelui. - J. Cornul mare al osului - 6. Traheea.
hioid. 3. M. constrictor inferior aI faringelui. - #. Fibre circulare ale
esofagului. - 5. Fasciculul longitudinal al tunicii musculare
 Tunica seroasă se găseşte numai in atragem de pe acum atenția că fa¡a an- terioră a
abdomen şi înveleşte esofagul doar parțial. esofagului este acoperită in întregime de peri- toneu, in
Studiul ei se va face la peritoneu. Totuşi timp ce fața lui posterioară este extraperitonealñ.
,APARATUL DIGESTIV 63
Vase şi nervi
Descrierea tradițională a stomacului din manualele
Arterele. Cu toate că esofagul este ìrigat de numeroase de anatomie se bazează pe prezentarea conformației
artere, acestea sunt de un calibru redus3 ceea ce ii sale exterioare pe care o gäsim la cadavru. În acest
determină o vascularizație să racă . Arterele provin din caz, tonusul muscular dispare, unele porțiuni pot
surse variate, in raport cu diferitele segmente ale orga- rámăne contractate, dar general organul este destins,
nului. Ele se desprind din artera tiroidiană inferioară umflat de gazele de pqtrefacție. El ia o formă saculară,
pentru porțiunea cervicală , din arterele eso-traheale, neregulat piriformă,
bron- hice, intercostale sau chiar direct din aortă us şi cu extremitatea
pentru por- țiunea toracicä; din arterele diafragmatice inferioară ingustaté, recurbatñ spre dreapta: stomacul in
inferioă re şi anera gastricñ sțângă pentru poitiunea retortă. La cadavrul fixat cu formol, forma aceasta este
frenoabdominală . Datorită anastomozelor precare între şi mai mult modificată .
ramurile arte- riale, esofagul are pă rG sérac Actuala N.A. (1989) fecomandă prioritar termenul de
vascularízate. Porțiunea de esofag situată sub bifurcația „ Gaster” pentni stomac, in locul celui de „ Ventriculus ”
traheei este foarte slab irigată , fapt care poate fi un factor admis alternativ. În consocința“, toți termenii cu referire
favorizant in aparíția ulcerului peptic şi care explică unele la stomac devin „gastricus-a-um” in loc de
eşecuri in realizarea anastomo- zelor chirurgicale gastro- „ventncularis-e ră maşi secundari.
esofăgiene (după rezecții de esofag). Forma, dimensiunile, situația stomacului prezintă
Venele. Formează un plex submucos din care extrcm de numeroase variații individuale. Aceste variații
pleacă
ramuri, care, după ce străbat musculara, constituie un plex sunt datorate constituției, vârstei. perioadelor funcționale
perlesofagian; de aici venele se varsă, lagât in venele tiroi- — graduluì de umplere, stării de contracție sau relaxare
— diene inferioare; întorace in veneİe diafragrnatice, bronhice, OZ1 ill GOrplilui — in ortostatism sau clinostatism —
stării azigos şi hciniazigos; m abdomen in vena gastrică stángă. organelor învecinate, presei abdominale şi
altor factori. P1exu1 venos submucOs, mai dezvoltat la nivelul eso- Orma mall a stomacului omului se
bazează pe unele fagului distal poate ft sediul varicelor esofagiene. Acestea observații intraoperatorii, dar mai cu
seamä pc rezultatele survin de obicei in hipertensiunea portală (consećutivi examenului radiologic. La
in
indivizii normostenici, cirozei hepatice); ruperea for poate avea consecințe Stațiune verticalá, stomacul
gol, vizualizat dupä admi-
extrem de grave. Totodată, acest plex venos realizează o nistrarea unei paste baritate, are forma unui I majuscul
importantă anastomoză porto-cavă (vena gastrică stângä sau a unei undițe, cu o porțiune mai lungă, verticală şi o
drcnează sângele spre vena portă, iar venele părt,ii toracice porțiune mai sçurtå, orixontală. Chiar când se umple,
a esofagului îl drenează spre vena üavă superioarä, prin oricât ar fi de destins, stomacul se măreşte dar nu-şi
venele azigos, hemiazigos şi tiroidiene inferloare). schimbă forma sa caracteristică.
Vasele limfatice iau naştere la nivelul mucoasei; Limite. Linia de separație între esofagul tubular şi
4oniiează apoi un plex in submucoasă şi părăsind esofagul stomacul sacular este dată de orificiul cordial; separatia
se termină la nivele diferite in limfonodurile regionale. între stomac şi intestinul subțire este marcată de orificiul
Din port,iunea cervicală și toracală suprabronhică, limfa piloric şi corespunde sfincterului piloric; la exterior este
se scurge spre nodurile cervicale profunde, traheale, şanțul duodeno-piloric.
traheobronhice şi mediastinale posterioare. Din porțiunile
toracală subbronhică, diafragmatică şi abdominală,
limfa este condusä spre nodurile abdominale: gastrice, Stomacul este porțiunea cca mai dilatată a tubului
pilorice şi pancreato-splenice. digestiv. El are o mare importanță fiziologică, iar prin
Net vii provin din vag şi simpatic, formãnd un plex nunieroasele afecțiuni pe care le poate prezenta, dobân- deşte
in stratul mu5cular şi altul în ce1 submucos ş1 o deosebit de mare importanță elinică.
(echivalentsle plexurilör Auerbach şi Meissner de la
intestìn),
Cäi de acces. Am văzut cä esofagul cervical este mai uşor
accesibil dinspre stànga. Esofagul toraoic se poate aborda pe
cale extrapleuralã (cafe ìn general părăsită), dar mai ales pe cafe
transpleurală posterioarã (prin toracotomie dreaptă sau stângă),

STOMACUL
(Gaster sau Ventriculus)
 CONFIGURAȚIA EXTERIOARĂ ŞI DIVIZIUNILE deinarcație evidentă , marginea dreaptă a esofagului —
STOMACULUI şi din altul niai scurt, cu orientare transver- sală sau
uşor ascendentă spre dreapta. Locul unde se face
Stomacului i se descriu: două rnargini, dot pereti și trecerea dintre segmentul vertical la ce1 orizontal este
doîiâ Ol•ifìcii. marcat de o adâ ncä depresiune, incizura unghiulară (Inci-
Marginile stoiuacului eonttnuä marginile omonirne ale sura angularis), cu mare importanța” radiologică şi clinică .
esofagulú i, Segmentul orizontal al micii curburi prezintă două depre-
Marginea dreaptă sau curbura ni i că siuni discrete, trań zitorii: una, incizura
[Curvatu ra gasUi0a (VentriCu lćłFlS) minor este duodenopilorică superioarã marchează limita
concavă. Este formată dintr-un segment mai exterioară dintre stomac şi
lung, cu direcție verticalé, care continuã Uară
64 SPLANHNOLOGIA
f 2 34S

50

’*’ —20

3f 30 2P 28 27
Fig. 77. Viscerele tor'aco-abdominaIe. S-a îndepñrtat peretele enterioi- al trunchiului çi s-nu prepernt viscerele. În abdomen s-a rezc cat
o parte R ficRtului çi R COlonului transvers çi s-a scos jejunileonul.
7. Istmul glandei tiroide. - 2. Lobul stâng al glandei tiroide. - 3. A. carotidä comunä stàng5 - #. N. vag stâng. - 5. V. ugularà internä stângä. - 6, V.
tiroidianä “ima”. - Z. Traheea. - 8. N. laringeu recurent stûng, - 9. A. subclaviculara stânga. - 10 V. subclaviculari stûngä. - 77. V brahiocefalicä
stfinga.
- 72. N. ffenic stâng. - 13. Arcul aortic. - J #. Aorta ascendenla. - 75. Plämânul stâng - J 6. Pericardul (sec{ionat). - 1 7. Inima. - î8. Diafragma. - î 9.
Portiunea abdominalä a esofagului. -20, Stomacul. - 21. Splina. - *2. Ligamentul frenicocolic. - 2S. Flexura stânga a colonului. - 2#. Flexura
duodenojejunala -
?5. Rinichiul stâng. 2û, Colonul descendent. - 27. Colonel sigmöidian - 28. Ureterul stâng. - 29. A, mezentericä stôngà cu ramurile et. - SO. Aorta
abdominall, - JJ. A. iliacë comunä dreaptä. -32. Apendicele vermiform. - 33. Cecul. - 34. Mezo-apendlcele. - 35. Recesul ileocecal inferior. - 36
Ileonul.
- J7. Recesul ileocecal superior. - 38. Mezenterul (sec{ionat). - 39. Golonul ascendent. - 40, Duodenul. - 41, A. mezentericä superioarà. - 42. V.
mezentericl superioare. - 43. Flexura dreptà a colonului. - 44. Mezocolonul transvers (sec)ionat). - #5. Vezicn biliara. - 46. Onficiul omental
Winslow.
- 47. Ligamentul hepatoduodenal. - 48. Ligamentul hepatogastric. - 49. Ficatul. -50, Plàrnânul drept. - 5î. V cavà superioarà.
APARATUL DIGESTIV 65

Fig. 78. Viscerele abdominale după deschidei’ea pei etelui abdominal anterior.
J. Procesul xifoid. - 2. Arcul costal. - 3. Ligamentul falciform (secționat) - #. Lobul stâng al ficatului. - 5. Ligamentul rotund al ficatului.
- 6 Stomacul. - 7. Omentul mare. - 8. Colonul sigmoidian. - 9. Plica ombi1icală.laterali. - 10. Plica onibilicală medială. - 7J Plica oiubilicaI'a
mediană, - 7 2. Ultima ansă ileală. - 13. Cecul. - ? 4. Creasta iliacă. - 15. Pielea. 16. M. oblic extern al abdomenulul. - 7 Z. M. oblic intern a1
abdomenului. - 18. M. transvers al abdornenului, - J P. Peritoneul parietal. - 20. Fundul vezicii biliaie. - 21. Lobul hrept al ficatului

duoden; cealaltă, incizura pilorică superioarâ, este situată
la circa 3-4 cm la Stanga preGedentei.
Marginea stângă este dată de curbura mare
țCurvatura gastrica (ventricularis) major). Mai
lungă decât cea dreaptă, ea este convexă ti porneşte de
la marginea stângă
a esofagului, împreună cu care determină uri unghi
ascuțit și adănc, numit incizura cardialîi (Incisura
cardiaca) sau unghiul lui His. După ce ocolește
porțiunea verticală a stomacului, fundul și corpul,
curbura mare îti schimbă direcția, atinge punctul cel
mai coborât a1 său și apoi se
66 sfineterului antrului.
recurbeazé arcuindu-se spre dreapta șiin sus. Acesta”
ultimá porțitine — transversală — a curburii prezintă o
incizură duodenopiJoricfi inferioarâ şi o incizură
pilorică infe- rioară, situată fiecare in dreptul incizurii
omOnime superioare şi având aceleaşi caractere cu
acestea.
Curburile separă fața sau peretele anterior (Paries
anterior), care priveşte înainte şi puțin in sus, de fața
sau puretele posterlOr (Paries posterior), care este
orientată inapoi şi puțin în jos
Stomacul comuniGă la extremitatea sa superioară cu
esofagul prin orificiul cardial (Cardlã) (Ostium
cardiacum). E frecvent numit „cardia” sau gura
stomacului şi are formă circulară. La extremitatea
inferioară se găseşte orificiul pl ÌOFic (Ostium
pyloricum) care conduce in duoden. Este circular şi
priveşte spre dreapta, in sus şi înapoi.
Notä. Nu faceți confuzie între cardia şi porțiunea cardială!
Not folosiin termenul cardial cu referire la cardia şi pe cel de
cardiac cu reteríre la inimă.

Sudiviziunile stomacului nu sunt suficient de dis-

tincte. Este o mare diversitate in privința denumirii seg-
nientelor sale şi a limitelor ìor separatoare, ceea ce
gene- reazñ .confuzii supăràtoare, Noi vom reda
terminologia acceptată de Nonienclatura Anatomică
aGtuală. Mențio- năm că aceasta corespunde in cea mai
care parte cu terminologia utilizatà de Thomä lonescu
in Tratatul de Anatomie a1 lui Poirier şi Ciiarpy.
Am văzut că in mod schematic, stomacului i se
descrie o formă de I maju.scuł, avčind o portiune
verticalâ şi una ori -ontalä. Această descriere corespunde
unor criterii anato- nilce, fiZiologice şi radiologice.
Separaüa dintre cele două pOl"HHHi cili İ lCätã de
incizarea unghiulară şi depresiunea dată de sfincterul
antrului. În timp ce prima este o depresiune anatoinică,
bine vizibilă în orice împrejurări la examenul
radiologìc, cea de a doua este funcțională şi este
realizată prin acțiunea fibrelor musculare oblice ale
stomacului.
Poi țiunea verticală este mai voluminoasă, dilatată,
saculară şi cuprinde aproximativ două treinii din
stomac. Porțiunea orizontală este maì îngustă, tubulară
şi ciiprinde aproximativ o treime a organului.
Paueaverticalá, cea superioară, este subdìvizata” in:
por- țiunea cardială, fundul şi corpul stoicacului.
Portiunea car- âiałă (Pars cardiaca) este o zonă
ÿçprecis delimitată, de aproximativ 3-4 cm întindere,
răspuśżánd orificiului cordial pe care-l cuprinde la
interior. Nu are limite evidente macro- scopic. Se
caracterizează dòar prin prezen{a la nivelul inu- coasei
aglandelor cardiale. Fundul stomacului țFundus gastri- cus
(ventricularis) sau fornixul [Fornix gasü•icum (ventri-
cvlare) j’ este porțiunea superioară, dilatata” a stomacului.
El este separat de segmentul următor prin orizontala care
trece prin unghiul cardial. Corpul SEO J/ui țCorpuS
ff3miCum ventriculare începe sub aceasta“ orizontală şi
ține până la un plan aproape vertical.caretrece prin
incizura unghiulară şi întâlneşte depresiunea
 SPLANHNOLOGIA pilorică formată din 7. Antrul piloric şt 8. Canalul piloric. - 9. Pilorul
cu 10. Sfincter iil
Fig. 79. Conturul schematic ml stomacului şi iil duodenului.
J. Esofagul (ampula epifrenicñ sau antr'íiÎ cardic). - ź. Diafragi ia.
- 3 Por- țiunea abdomínálă a esofagului. - #. Incizura cardică. - 5.
Peretele anterior al stomacului. - ò. Pcretele posteńor al
stomacului. - 7, Curburi mare.
- 8.Fløxuraduodenoțejunilă. - 9,Sfinćterul antrului. - J0. Porțiunea
asccn- dentå a duodenului. - ?7, ,lejunul. - 72. Porțiunea orizontală
a duodenului.

20
duodenului. - ?Z. Incizuia duodenopílorică supenoară. - 18. Incizura
piloi ică superioară. - 19. Incizura unghiulară - 20. Cufbura mică,
Obei v:iție Cu linii îngrei‘upte sunt indicate şanțul
duodenopiloric şi şanțul pílöric,

Fig. ß0. Foi’mit St0macului şi subdiviziunile lui (schemïi),

I Porțiunea cardialà. -2.Orificiul cardial. - 3. Incizura cardialã, - #,
Fundul stoniacului. - 5 Corpul stomacului. - 6. Porțiunea

10

’ Termenul deforn/x ca echivalent al celui de fund a fost introdus pilorul ui şi 11 . Orificiul pit oric. - I . Porțiunea superioară a
la solicitarea radiologilOK. duodenului. - 13. Incízura ungłiiularä.
APARATUL DIGESTIV vizibil, determinat de incizurile pilo- rice — superioară 5i
inferioară. Șaotul depinde în oarecare măsură de starea de
Porțiunea orizontală, numită portiunea piloricd
contracție a stomacului.
jura pylorica) are limitele: la stânga linia care unește
Pilorul (Pylorus) este porțiunea terminată, strămtă, a
lncizura unghiulară cu sfîncterul antrului; la dreapta
stoniacului. E1 are aproximatlV 5 cm lungime și conține
șanțul duodenopiloric. În acest ultim șanț se află adesea
sfincterul piloric (M. sphincter pyloricus); acesta cir-
o venă prepiloricd (Vena praepylorica) care marchează
cuniscrie ooficiul piloric (Ostium pyloricum) țPylarus
limita dintre stomac și duoden și care constituie un
(grecește) — portar].
reper prețios pentru chirurg. Deoarece această venă este
Partea verticală — segment unde se produc preponde- rent
inconstantă, chirurgii au un reper mult mai sigur:
fenomenele fizico-chimice gastrice — este numită
pilorul oferă o consisten¡a“ mai mare decăt canalul
piloric, consistență care poate fi percepută prin pâlpare.
Este suficient să prindem stomacul între două degete și
să-1 parcurgem spre duoden, pentru a stabili limita
dintre cele două organe.
Aceasta“ porțiune pilorică este la răndul ei împărțită
in alte două segmente: antrul piloric și canalul piloric.
Antrul sau vestibulul (Antrum pyloricum) situat la
dreapta corpului stomacului, este ușor dilatat. E1 poate
fi separat prin unde peristaltice de restul stomacului.
Canalul piloric (C.analis pyloricus) este un segment
cilindric, îngust și scut (aproximativ -5 cm). Are o
direcție ușor ascendentă spre dreapta și înapoi.
Separația între aceste două segmente este destul de
neprecisă și este dată de șanțul piloric relativ greu

adesea portiune digestorie (Pare digestoria sau
Saccus digestorius). Partea orizontală are mai
ales funcțiune mecanică evacuatorie, și de aceea
se numeşte porțiunea sau canalul egestor
(Canalis egestorius).
Stomacul bilocular. Uneori stomacul este
împărțit printr-o îngustare situata“ de obicei în
porțiunea sa mijlocie
- de adâncime variabilă — în două segmente:
unul cardiei sau fundic, celălalt piloric. Cauzele
care determină stran- gularea pot fi intrinseci sau
extrinseci.
9ba
Fig. 81. Porțiunile constitutive ale stomacului.
J . Esofagul. - 2. Incizura cardiall. - 3. Porțiunea cardială . - 4. Fundul
stomacului. - 5. Corpul. - 6. Curbura mare. - 7. Sfincterul antrului.
- 8. Porțiunea pilorică cu .cele două se.gmente. a. antrul piloric și b.
canalul pilorlc, separate prin șan{ul piloric (linie întreruptâ ; acest șanț
este marcat de incizura pilorică inferioară și incizura pilorică supe-
rloară . - 9. Ș anțul duodenopiloric. - 70, Orificiul piloric. - 11. Duodenul.
unehiulară .
' - 12. Incizura unghiular ă . - 13. C urbura mică .
68
In biloculările intrinseci intervine fie o cauză organică,
anatomică (tumori, ulcere, cicatrici retiactile), fie o cauză
funcțională (spasme).
Bilocularea extrinseci este determinată dc compresiunea
prin tumori ale organelor învecinate (ficat, oment mare, .a.).
Strangularea poate ajunge la uri grad atât de avansat, încat
să împiedice trecerea conținutului gastric dintr-uri segment în
celălalt. În acest caz este necesară intervenția chirurgicalâ
@astroplastie, gastroanastomozfi, gastroenteroanastomoză).
Stomacul la omul viu este examinat prin mai multe
metode. De mare importanță este examenul radiologic
(radioscopie, radiografie). Fonna stomacului la
indivizii normosteni, în stațiune verticală are forma
literei J majuscul, permițând individualizarea
diferitelor sale
Fig. 82. Stomac bilocular.
J. Esofagul. - 2. Ificizura cardială . - 3. Fundul stomacului. - 4. Corpul.
- J. Curbura mare. - 6. Ș anțul duodenopiloric. - 7. Incizura
- B. C urbura mică ,
Fig. 83. Imagineii radiologiCíí R stomacului.
J. Camera cu aer. - 2. Corpul stomacului. - 3. Proiecția ömbilicului. - ś.
Antrul piloric. - 5. Undă de contracție separånd antrul de 6. Canalul
piloric. -7. Orificiul piloric. - 8. Incizura unghtulară. - 9. Diafragma.
Fig. 84. Nomenclature i•adiologică şi subdiviziunile stomacului.
?. Polul superior (cranial) at stoniacului - 2. Sacul digestor (porțiunea
verticală), format din: 3. Formx (fundul stomacului) şi #. Corpul.
- 5. Polul inferior (caudal) aI stomacului. - 6, Canalul egestor (porțiunea
piloricä, orizontală), format din: 7. Sinusul säu vestibulul piloric şi
8. Canalul piloric. - 9. Orificiul piloric, - J0. Bulbul duodenal.
porțiuni. Se distinge: curbura mică — liniară, netedă, fixă,
cu incizura unghiulară; curbura mare — mobílă; incizura
cardială — cu o importanțä deosebită in diagnosticul
cancerului cardiei La partea superioară a porțiunii
verticale se gäseşte o calotă clară; ea se numeşte camera
sau bula cu aer i răspunde fundului stomacului; ea
corespunde fornixului. O deosebită valoare practică SPLANHNOLOGIA
are aspectul radiologic al mucoasei gastrice.
Radiologii au mai introdus unii torment proprii; polul
superior
- punctul eel mai inalt al fornixului, polul inferior punctul eel
mat coborât al corpului, sinusul — o regiune de trecere între corp
şi porțiunea piloricä. Unii radiologi recomandă termenul de , d”
in locul celui de sinus, deoarece aici se depun bolurile succesive
in timpul prănzului, şi pe cel de fornix locul celui anatomic de
fundus ventriculi.
Forma descrisã mai sus este cea întålnită la adulții sãnãtoşî, A
examinați in stațiune verticalä. Am arătat mai inainte că forma
“ Fig. 85. Diferite forme ale stomaculuf.
A. Stomac in forma de câ rlig sau in “J”. — B. Stomac in formă de corn
de bou (stomac hipertonic), — C. Stomac alungit (stomac hipotÒ nic),

stomacului variază foarte mult in raport cu o serie de factori, dintre

care o mare importanță o are constituția şi in special forma
toracelui. Se descriu trei tipuri fundamentale de stomac. in formé
de cårlig sau .I inajuscul — la indrvizii normostenici; îri com de
bou — la indívizii hiperstenici şi stomacul alungit — la indivizii
astenici.
De asemenea, forma stomacului variazã mult cu vârsta,
sexul, gradul de tonioitate al său, poziția pacientului.
La nou-näscut umbra gastricl se îngustează progresiv; la el nu
gfisim dilatärile popiuniipiloncedatorate antrului şí canalului piloric.
La femei porțiunea verticalã este mai alungità şi cu o uşoară
depresiune pe curbura mare.
În decubit dorsal bariiil se acumuleazà in fornix, umbra se
ridicã, devine globuloasă şi bula de gaz dispare, aerul
acumulându- se in regiunea antralã

Exarnenul radiologic fumizează şi o serie de date

func- ționale extrem de prețioase, privind starea sa de
relaxare sau de contracție, dar mai cu seamñ
dinamiea — mo- tricitatea — stomacului.
Ima ginea radiologică normalã e modificată in decursul
diferitelor afec iuni gastrice. De exemplu in ulcer, cavitatea lui se
umple cu o substanță radioopacă şi apare ca o proeminență de forma
unei mamêlon - este „tuşa”. În cancer lipseşte o porțiune a umbrei
gastrice, dată printr-un „defect de umplere” cauzat de prezența
tumorii in lumcnul stomacului.
Endoscopia gastricã sau gastroscopia este observația directă
a interiorului cavității stomacului 1s omul viu. Se ex8cută cu
ajutorul unui aparat optic special numit gastroscop, care se
introduce prin cavitatea bucală, faringe, esofag, pâna in stomac.
Procedánd in mod sistematic, se examinează aspectul şi starea
mucoasei gastrice. Cardia scapă explorării, in schimb cea mat mare
parte a corpului şi regiunea piloro-antrală pot fi explorate.
Imaginile se pot fotografia sau filma
Astãzi se efectuează pe scară largă ecografia.

Dimensiuni. Ìn stare de umplere moderată,

stomacul are urmă toarele diiuensiuni: lungimea, 25
cm; lățimea maximă între cele două curburi, 12 cm;
grosimea mă - surată între cei doi pereți, 8 cm.
Stomacul gol mă soară : 18 cm in lungime; 7 cm in
lă țime; 0 cm in grosime, deoarece pereții sunt
aplicați unul pe celălalt.
Capacitatea mijlocie a stomacului este 1 300 cmc.
In anumite imprejură ri, mai ales in stă ri patologice,
capacitateå sa se poate modifica: un obstacol la nivelul
cardiei (cancer, stenoză) vaîngreunap”airundereaalimentelor
in stomac, ceea ce va duce la micşoTarea organului.
Invers,
APARATUL DIGESTIV 69
un obstacol la nivelul regiunii pilorice va împiedica sus (peretele antero-superior). Are două porțiiini: una
evacuarea chimului in duoden şi astfel va determine ră spunde peretelui toracic şi alta ră spunde peretelui
creşterea capacității gastrice. abdominal.
Stomacul gol sau contractat poate aveø uneori Portiunea toracicä este acoperìtă de diafragmă şi prin
dimensíuni atâ t de reduse şi o formă atât de schimbată , intermediul ei ră spunde coastelor 5, 6, 7, 8, 9 din
stâ nga încâ t seamänă cu colonul trans ers. Else ascunde sub ficat şi spațìílor intercostale respective. În
partea niedială este sau sub diafragmă şi este greu de gă sit. Ca să-1 identificä m acoperită şi de fața
vișcerală a lobului stû ng a1 flcatului. ìntraoperator vom cerceta insert(a formațiunilor sale
Sub denumirea de spatiu sgmiJunar at fur fraubs se
peritoneale şì traiectul vaselor gastroomentale. defineşte in clinică o regiune ca o calotă cu
convexitatea Situație. Loja gastrică în care este situat stomacul, in sus şi spre stânga, situată pe partea
anterioară a bazei are şase pereți şi e astfel delimitată : perețil superior, hemitoracelui stã ng. Acest
spațiu este delimitat dc două posterior şi lateral stã ng sunt formați de bolta diafragmeì; linii: a) limita
superioară, convexă , are aspectul unui arc, peretele anterior, de diafragmă şi peretele abdominal intins
între extremitatea anterioară a cartilajului a1 8-lea anterior; peretele inferior, de colonul transvers cu mezoul
costal stâng şi extremitatea anterioară a čoastei a 11-a
să u. Medial, loja nu are un perete care s-o izoleze, aşa cä stâ ngi, având creştetul la nivelul vã rfului inimii; b) limita
la acest nivel ea cornunică larg cu loja hepatică. inferioară , rectilinie, este reprezentată de porțiunea
Limìtele exterioare ale lojii gastrice sunt: in sus, un arcului costal stâ ng cuprinsă între extremitațile liniei ,
plan orizontal care trece prin coasta a cincea stângă; ín
)os, un plan orizontal ce trece prin ombilic; medial,
planul mcdio-sagital al corpului; lateral, planul sagital
tangent la peretele stáng at toracelui.
Stomacul este situat, împreună cu ficatul şi splina ín
e tajul supramezocolic al cav/ tdti’i peritoneale, adică
deasupra niezocolonului transvers. El este ascuns in
mare parte sub bäza toracelui. Grație peritoneului care
î1 înve- leşte ş1 care este lucios, stomacul se poate
mişca în loja lui ca un cap articular într-o cavitate.
Mijloace de fixare. Stomacul este menținut în locul
său, in primul rând prin presa abdominală (presiunea
exercitată asupra vìscerelor abdominopelviene prin
contracția muşcliilor pereților abdominali),
În afară de acest mijloc funcțional — extrem de
impor- tant — la menținerea situației organului mai
contribuie:
continuitatea stomacului cu esofagul şi cu duodenul;
pediculii vaSGUlo-nervoşi; diferitele formațiuni perito-
neale care î1 leagÁ de organele învecinate; aderența
feței posterioare a fundului stomacului la peretele
posterior al abdomenului.
Fixarea stomacului are o valoare relativă. DC
această cauză pilorul se bucură de o mare mobilitate,
atat in direcție venicalà, cât şi in direcție orizontală. În
sclfiBb, fundul sto- inacului este nienținut într-o
imobilitate aproape completã.
In unele împrejurări stomacul se deplasează in jos (gas-
troptozä). Uneori poate ajunge până in bazin sau se poate angaja
in sacul unei hernii. Cauza este dată in special de slăbirea presei
abdonGale prin pierderea tonicității musculaturii peretelui
antero- lateral al abdomenului.

RAPORTURILE STOMACULUI
Stomacul se gă seşte in etajul abdominal superior şi co-
respunde epigastrului şi hipocondrułui stân . El este ficat.
ascuns in cca mai mare parte de bolta diafragmei de Peretele anterior (Parties anterior) sau fața ante-
; rioară — fața chirurgicală — priveşte inainte şi puțin în Fig. 86. Prepai-n)ie destinatñ să aratc raporturile feței
anterioare a stomacului.
/, Pleui‘a stânga: - 2, Fundul stomacului. - 3. Porțiunea pilorică a
stomaculuí. - #. Colònul ti’ansvers. - 5. Omentul mare, - 6. Ficatul. -
3. Plămânul dfept.
SPLANHNOLOGIA
convexe. În acest spațiu se proiectează fiindul şi o omentală. Prin intermediul acesteia, fața posterioară a
parte a corpului stomacului. stomacului vine în raport cu peretele abdominal
Limitele spațiului fur Traube sunt orientative. Ele se modified posterior şi cu organele care-l acoperă. Totodată, datorită
după starea fiziologică a organelor cavitare din Our (intestin subtire, existenței bursei omentale, stomacul se deplasează cu
colon) şi după relațiile topografice cu organele pline vecine (ficat, uşurința” față de organele sltuate inapoia luì. Aceste
splină). organe .sunt: in partea mijlocie, având o direcție
La acest nivel, la percuție găsirn in mod normal o sonoritate transversală, se găseşte corpul pancreasului, pe care
caracteristicä — timpanismul stonucal Acest timpanism e înlœuit
stomacul s‘e odihneşte, deprimãndu-1 uşor (Pułvinar
prin matitate, dacä in cavitatea pleurală stängă se găseşte o cantitate
de lichid mai mare de un litru. În scest caz, lichidul pleural umple ventriculi -- pema stoma- cului). Artera splenică merge
recesul costodiafragmatic şi se interpune între stomac şi degetul pe marginea superioară a pancreasului poate fi
percutor erodată de ulcerele gastrice posterioare penetrante
Recesul pleural costodiafragmatic sta”ng incrucişeazã coasta a (dă hemoragii interne mari, dra- matice, uneori
8-a. Se pot deci rezeca coastele subiacente Uară a se deschide
mortale). Deasupra pancreasului se gäscşte polul
pleura, pentru a avea un acces mai larg asupra stomacului.
superior a1 rinichiului stâng şi glanda suprarenală
Porțiunea abdominală este împărțită in două zone. Z stângă. În sus şi spre stânga se găseşte o zonă prin care
o n a lat e r a1 ă este acoperită de fa¡avisceralñ a stomacul vine in raport cu fața viscerală (fața
ficatului (lobul pătrat şì lobul stâng). Z o n a m e d i a 1 gastrică) a splinei. În jos, dedesubtul pancreasului, fața
ă vine in rapou direct, nemijlocit, cu peretele muscular posterioară a stomacului vine in raport cu
anterior a1 abdomenului şi are forma unui triunghi mezocolonu1.transvers, iar prin intermediul acestuia cu
numit in clinică triunghiul fur Labbé. Acest triunghi are flexura duodenojejiïnală şi Gu ansele jejunale (raport
o margine stängă, formată de arcul costal stäng; o chirurgical extrem de important pentru realizarea
margine dreapta“, dată de marginea inferioară a ßastroenteroanastomozelor transmezo- colice
ficatului şi o margine inferioară formată de linia care posterioare).
uneşte a1 9-lea cartilaj costal drept cu al ÿ-lea cartilaj Dacã scoatem stomacul unui subiect fixat cu formol —
costal stûng. peretele posterior al lojii gastrice ne apare ca o depresiune largă
şi puțin
Limitele triungliiului lui Labbé corespund unui stomac de adâncă — patul gastric.
dimensíuni medii, normale. Variabilitatea triungliiului priveşte mai Aderențele feței posterioare a stomacului cu organele
descrise ales marginea lui inferioară, care reprezintă proiecția pe tegumente mai sus (cum se înta“mplă in perigastrite), dau mari
diłicultñți a curburii mari. Sunt cazuri când această curburi descinde până la cliirurgului, El va trebui să,desfacé aòeiønțele, fàră să
lezeze organele. nivelul crestelor iliace, sau invers, când stomacul se ridică şi se De nsemertea, șp înțelege cum o
plagñ (cunt sau glonț) va putea ascunde sub fața vîsceralã a ficatului. interesa dinapoi-inainte: pleura, plămànul, diafragma şi unul
dintie

Peretele posterior (Paries posterior) sau fața poste- oi‘ganele descrise mai sus, inainte de a leza stomacul),
rioară a stomacului priveşte înapoi şi puțin in jos (pere- Cut bura mare (Curvatura gastrica major), puternic
tele postero-inferior) şi forinează peretele anterior al convexă, se arcuieşte spre stânga şi in )os. Ea vine in
marelui diverticul al cavității peritoneale, numit bursa raport, în cea mai mare parte a sa, cu colonul transvers,
 Fig. 87. Proiecția stomarului şi a ficntului pe peretele anterior Fig. 88. Proiecția stomacului şi a i ecesurilor pleurale pe
pei’etele toraco-abdominal. anterior al ti unchiului.
I , Ficatuł. - 2. Proiecția stomacului pe peretele toracic (spabul semi- 7. Proiecția recesurilor pleurale. - 2. Proiecția diafragmei. -3.
Proiecțía lunar Tiaube). - 3. Proiecția stomacului pe peretele abdominal stomacului. Se înțelege de aici care este delimitarea spațiului
semilu- (triunghiul Labbd$. nar Traube şi a triunghiului Labbé.
" APARATUL DIGESTIV 71

Fig. 89. Rnporturile feței postei ioare a stomacului. S-a secționat ligamentul gasti ocolic iar stomacul « fost i-asturnat in sus
şi spre stänga. Ficøtul este tras in sus şi spre di eapta.
ï . Ligamentul hepaloduodenal care conține elementele pediculului hepatic. - I, Ligamentul hcpatogastric, - 3. Stomacul; se vede fața .lui
posterloară şi curburi mare, cu linia de inserție a ligamentului gastrocolic. - 4. Splina. - 5. Ligamentul gas\rosplenic. - ò. Colonul transvers.
“ - 7. Pancreasul. - 8. Omentul mare. - 9, POrțiunea superloară a duodenului. - 10. Peritoneul parietal ce acoperă rinichiut drept şi glanda suprarcnală
dreaptă. - NJ . Foța viscerală a ficatului. - î2, Sonda străbate vestibulul bursei omentale şi ajunge in porțiunea principală a bursei.
- 13. Vezica biliară.

de care este legată prin ligamentul gastrocolic. Între bursei omentale: aortei, venei cave inferioare, trunčhlului
foițele acestui ligament, la aproximativ l cm celiac şi plexului solar,
depărtare de curburi, merg vasele gastro-omentale. În
partea stângă — superioară, curbura mare dă inser ție
ligamentului gastrosplenic, care conține vasele
scurte ale stomacului şi artera gastro-omentală
stângă.
În unele cazuri de perigastritä, curbura mare aderă la colonul
transvers (simfiza gastrocolică). Uneori la nivelul acestor siinfize
se produc fistule, care clinic se manifestă prin vome de
fecalømiilate.

Curbura mică (Curvatura gastrica minor) situată

profund şi prin aceasta gl’eu abordabilă, este
orientată spre dreapta şi in sus. Pe ea se inserá
onientul mic, in dedublarea căniia se gäsesG vasele
gasirice (stângi şi drepte). Tot aici nervii abordează
stomacul şi se găsesc impouante noduri limfatice —
fapte care fac ca această regiune să fie un veritabil hil
a1 organului. Curbura mică răspunde lobului caudat şi
prin intermediul peritoneului posterior a1 vestibului
 Curbura mică irnpreunã cu prima porțiune a duodenului
participă la delimitarea rggiunii embrace a fur Luschka. Între
curburi şi hilul ficatului se întinde ca o perdea, omentul
mic. Dacå ridicàm această formațiunê pătrundem in
vestibulul bursei omentale. Sub peritoneul perietal
posterior a1 vestibulului găsim planul pfofund al regiunii,
format din ultimele trei vertebre toracice şi prima loinbarå,
acoperite de stâlpii diafragmei. Pe acest plan osteo-
muscular .se gäsesc: vena cavă inferioară, aorta
abdominală cu
tninchiul celiac, plexul solar.
Fundul sl omacului (Fundus gastricus)
72
Porțiunea cardialã este situată profund, in raport cu
impresiunea esofagiană a ficatului. Orificiul cardial răs-
punde vertebrei a 11-a toraGice. Pe peretele toracic
ante- rior, orificiul se proiectează la nivelul articulației
cartila- jului costal a1 7-lea stâng cu sternul.
Pilorul (Pylorus) aşezat şi el profund, are o
situație variabilă, după gradul de umplere sau de
vacuitate a sto- macului. El are o mare mobilitate şi
stabileşte in general, aceleaşi raporturi ca prima
porțlune a duodenului.
Când stomacul este gol, pilorul se găseşte pe linia
mediană. Se proiectează la 2-3 cm deasupra
ombilicului; posterior răspunde corpurilor vertebrelor
întûia sau a doua lombare. Când stomacul este umplut
moderat, pìlorul co- boară şï se deplasează spre dreapta.
El se va găsi aproxi- mativ la nivelul ombilicului şi la
3-4 cm ”in dreapta liniei mediane. În caz de umplere
maximă pilorul se poate de- plasa până la 7 cm spre
dreapta,
ră spunde cupolei diafragmei, sub care se mulează .
İn acest fel el se înalțà pâ nă la coasta a 5-a stâ ngă şi
depá şeşte puțin un plan orizontal taiigent la vâ rful
inimii (pe linia medioclaviculară stángă ), Prin
intermediul diafragmei, fomixul vine in raport cu
inima, pleura şi plä månul stáng.
Fata anterioară a fiindului stomacului răspunde feței inteme a
coastelor sta“ngi; ea dă sonoritatea spațiului semilunar al lui Traube.
Fata latC Falã vine in raport cu splina, de care e legatä prin
ligamentul gastrosplenic.
Fata posterioará este lipsită de peritoneu şi aderă la stâlpul
stăng at diafragmei.
SPLANHNOLOGIA
Fig. 90. Schemă reprezentând i-npoi4urile
stomacului. Linia întreruptä indicé plRnul
medio-sagital al corpulul.
A. Fațo anterioară a stomacului.
J. Zonă in raport cu ficatul. 2. Zonà in raport cu
dlafragma. - 3, Zonă in taport cu peretele
abdomi- nal anterior (triunghiul Labbé), Cg
făspunde epi- gastrului.
B. Fața posterioarìí a stomotului.
I. Zonă in rapö rt cu splina. - 2. Zonă in rapõ rt cu
rinichiul stâ ng. - 3. Zonã in raport cu gl. supra-
renalä stâ ngă . - #. Duodenul, - J. Zonă in raport
cu colonul şi mezocolonul transvers. - 6. Zona
pan- creaticä (in raport cv corpul pancreasului).
delimitat de două plice longìtudinale care nu sunt
anastomozate intre ele. Pe aici sunt conduse lichidele,
saliva, spre duoden Part 5Ô Staționeze in stomac.
Plicele mucoasei sunt mai accentuate pe stomacul gol;
ele se şterg pe mă sură ce stomacul se umple.
Reprezintă un material de rezervă care permite distensia
stomacului.
Examinind cu atenție mucoasa, chiar cu ochiul
liber se vede că ea prezintă o serie de şanțuri mult
mai fine, care delimitează nişte câ mpuri de formă
poligonală sau circulară cu un diameter de 2-4 mm
numite arii gastrice (Areae gastricae). Cu lupa se vâ d
la suprafața acestor ani nişte ridică tiiri sau plice
viloase (Plicae villosae), separate prin şanțuri fine. În
aceste şanțuri se deschid glandele gastrice prin
intermediul unor invaginații înguste, infundibuliforme,
numite foveole gastrice sau cripte
{Noveo/ng gastricae) .
CONFIGURATIA INTERIOARA
Suprafața interioar ă a stomacului este foarte neregulată din cauza numeroaselor plice ale mucoasei (Plicae gastricae). Din