Psihologia copilului.

La general.
 Psihologia copilului

studiază legile de dezvoltare a psihicului copilului,

încercând să stabilească în ce măsură acest proces este continuu
sau în etape,
în ce măsură influenţează ereditatea şi în ce măsură influenţează
socialul, ca mediu specific omului.
Şcoala de psihologie consideră că dezvoltarea psihică a copilului
cuprinde următoarele perioade:

 0 -1 an - sugarul
 1 - 3 ani - copilul mic (prima copilărie)
 3 - 6 ani - preşcolaritatea
 6 - 11 ani - şcolarul mic
 11 - 14 ani - pubertate
 14 - 18 ani - adolescenţă
Pentru a studia mai uşor dezvoltarea copilului trebuie să avem în
vedere trei domenii principale:

1. Dezvoltarea fizică include tot ce ţine de dezvoltarea corporală

(înălţime, greutate, muşchi, glande, creier, organe de simţ), abilităţile
motorii (de la învăţarea mersului până la învăţarea scrisului). Tot aici
sunt incluse aspecte privind nutriţia şi sănătatea.
2. Dezvoltarea cognitivă include toate procesele mintale care intervin
în actul cunoaşterii sau a adaptării la mediul înconjurător. În acest
stadiu includem percepţia, imaginaţia, gândirea, memoria, învăţarea şi
limbajul.
3. Dezvoltarea psiho-socială este centrată asupra personalităţii şi
dezvoltării sociale ca părţi ale unui întreg. Dezvoltarea emoţională
este şi ea analizată, exprimând impactul familiei şi societăţii asupra
individului.
FACTORI CARE DETERMINĂ DEZVOLTAREA PSIHICĂ
A COPILULUI

Ereditatea
• Reprezintă zestrea nativă, un specific biologic ce garantează o
anumită formă diferenţiată de adaptare şi de reacţie.
• Faptul că zestrea nativă poate fi atât de asemănătoare la un
moment dat (gemenii univitelini) nu explică însă traiectoriile
individuale ale dezvoltării lor.
 Mediul social

Termenul de ”mediu” exprimă totalitatea cerinţelor sociale şi a relaţiilor

în care trăieşte şi acţionează copilul. Factorii care ţin de mediul social se
grupează în două categorii:
"mediul imediat" - familie, rude, şcoală, educatori - micro-sistem
"mediul social" - societatea cu particularităţile social-istorice -
macro- sistem
Micro-sistemul şi macro-sistemul nu sunt identice, deşi ele se
interacţionează în multe puncte, în mod diferit, de la o etapă de vârstă la
alta. Aşa se explică de ce la copiii care trăiesc în aceiaşi societate există
atâtea diferenţe de dezvoltare.
 Educaţia

Educaţia este factorul decisiv care acţionează asupra copilului. Acest

proces permanent şi continuu se referă la toate influenţele care
modelează copilul în vederea creării unei personalităţi cât mai armonios
structurate.
Educaţia trebuie să asigure adaptarea optimă a copilului la cerinţele
societăţii, bazându-se pe potenţialul individual.