Psihologia bolnavului

Pshiologia existentiala, situationala.

-Dependenta.

-Acceptarea.

-Ajutorul.

-Protectia.

-Separarea de mediul personal.

-Complianta pacientului.

Psihologica medicala este asociata complexului de terapii traditionale pentru a ajuta bolnavul sa
inteleaga manifestarile si mecanismele bolii cu care se confrunta, pentru a reduce stresul situatiei in sine
dar si a evenimentelor cotidiene. De asemenea, fiecare afectiune are la origine si o componenta
psihologica. Orice perturbare a echilibrului psihic produce pe suprafata cerebrala mici leziuni ce
blocheaza activitatea normala a unuia sau mai multor organe. Prin indentificare traumei, a
evenimentului negativ si eliminarea tensiunii pe care o produce, se obtine o echilibrare a activitatii
mentale si o reglare a functiilor organice si metabolice. Obtinerea unui echilibru mental si afectiv
permite pacientului sa adopte o alta perspectiva asupra afectiunii si sa isi desfasoare activitatile
profesionale si familiale intr-un ritm normal.

Interesul pentru tipurile tulburărilor de personalitate este legat de felul în care aceşti pacienŃi
reactionează la situatia de a fi bolnavi, de felul în care se comportă în spital. De asemenea intervenŃia
medicală va fi mai eficientă dacă ea va fi în acord cu tipul de personalitate, adică va fi un mesaj nuantatşi
nu unul standardizat. Mecanismele de apărare vor diferi atât în calitate, câtşi în eficientă, în raport cu
structura de personalitate a bolnavului în fata situatiei de boală

Niveluri de apărare a Eu-lui în situatia de a fi bolnav

Matur-sanatos si adaptiv, cognitie si afectivitate integrate

Altruism – delegare, dar multumind pentru serviciile celorlalti

Anticipare – planificarea realistă a evenimentelor din viitor
Umor – exprimarea sentimentelorşi eliberarea tensiunii
Sublimarea – indirect, exprimarea partială a nevoilor
Supresia – neluarea în seamă a unui conflict în mod conştient

Nevrotic – sentimente instictuale alterate pentru individ

Deplasare – redirectionarea sentimentelor către un obiect mai putin încărcat

Disociere – alterarea sensului de identitate pentru a evita neplăcerile
Intelectualizare – atentie acordată detaliului, evitarea afectului
Formare de reactii – comportament opus rugămintii nedorite
Reprimare – „uitarea” unor aspecte ale realitătii

Imatur- normal la copii mari, ajuta adultii pentru evitarea intimitatii, obisnuit in tulburarile de
personalitate si de dispozitie

Comportament extravertit – exprimarea comportamentală a unui conflict

inconştient

Hipocondrie – transformarea sentimentelor în preocupări somatice

Agresiune pasivă – compliantă deschisă, ostilitate ascunsă
Proiectie – atribuie sentimentele proprii altcuiva

Narcisist – normal la copiii mici, alterează realitatea pentru individ,

apare bolnav mintal pentru un observator
Proiectare delirantă – ideea delirantă paranoidă că sentimentele interioare
provin din exterior
Distorsionare – reformularea grosieră a realitătii exterioare
Negare psihotică – ignorarea fermă a unor aspecte evidente ale realitătii

Pshiologia existentiala

Analiza existentiala sau psihoterapia existentiala se bazeaza pe credinta ca fiintele umane sunt singure in
lume. Singuratatea duce la sentimente de lipsa de sens si pot fi depasite prin crearea propriului sens si a
propriilor valori.

Avem puterea de a crea pentru ca avem libertatea de a alege. Facand propriile noastre alegeri ne asumam
responsabilitatea pentru rezultatele alegerilor noastre si nu ne putem invinovati decat pe noi insine daca
rezultatul scontat nu este cel dorit.

Psihoterapeutul ajuta clientul sa descopere anxietatile, sentimentul singuratatii si lipsa de sens, si sa

gaseasca noi modalitati de a se descurca cu anxietatea, de a face alegeri mai bine si de a parasi
psihoterapia ca individ sanatos.

Psihoterapia existentiala se centreaza pe dezvoltarea constiintei de sine, privind in profunzime care sunt
problemele noastre legate de anxietate, lipsa de sens in viata si moartea. Putem face alegeri libere in
momentul prezent, fara a fi influentati de conditionarea si aspectele din trecut.

Incercarea existentialistilor este de a converti lipsa de sens in sens si de a da persoanei curajul de a face
propriile alegeri sanatoase astfel incat sa ajunga la starea de bine. Psihoterapeutii existentialisti au propria
lor viziune particulara asupra naturii umane, disfunctiilor psihologice, starii de bine si tehnicilor
psihoterapeutice.
Psihoterapia existentialista se bazeaza pe teoria filozofiei existentialiste, a carei principali promotori au
fost Sartre si Heidegger.

Teoria psihoterapiei existentiale se bazeaza pe presupunerea ca exista patru lumi distincte: lumea fizica,
lumea sociala, lumea psihologica si lumea spirituala.

Protectia – procesul cognitiv de atribuire externa a unei caracteristici neplacute, negative proprii sau a
cauzei responsabilitatii traumei.Trauma sau caracteristica negativa e asumata constiient, a patruns in
constient dar e pusa pe seama unui factor extern care poate fi o persoana sau o situatie vag definita.De
regula , subiectul tinde da atribuie defectele proprii unor personae care se bucura de prestigiu sau grupului
sau de referinta. In acest fel, el reevalueaza caracteristica respective, care poate duce apoi la o eventuala
diminuare a distres-ului pricinuit de constientizarea acestuia.

Ex. Cred ca in cea maimare masura altii sunt vinovati de situatia in care ma gasesc.

Ex.Daca as fi avut parte de o veata mai buna nu m-as fi imbolnavit.