Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologie Sinteza
Psihologie Sinteza
Ciucurel Radu
ciucurelradu@gmail.com
GANDIREA
Gandirea este procesul psihic cognitiv superior care construieste cu ajutorul operatiile sale, informatii
despre insusirile generale si esentiale ale claselor de obiecte si fenomene si despre relatiile legice si cauzale
dintre acestea sub forma de notiuni, judecati si rationamente.
CARACTERISTICI
• CARACTERUL PROCESUAL AL GANDIRII
Caracter formal – Gandirea se ghideaza dupa reguli si norme ale logicii, avansand judecati
ipotetico-deductive pentru a forma altele noi.
Pornind de la acest model putem vorbi despre urmatoarele insusiri ale gandirii:
Flexibilitatea – Se refera la modificarea unghiului de abordare a unei probleme.
Fluiditatea –Se refera la densitatea ideilor si a solutiilor pe o unitate de timp.
Originalitatea – Se refera la gradul de noutate al produselor si al strategiilor gandirii.
Elaborarea – Se refera la gradul de completitudine si de finisare al produselor gandirii.
Gandirea dispune de cel mai complex sistem de operatii, care actioneaza in cupluri si se completeaza
reciproc, precum: analiza, sinteza si comparatia care sunt caracteristice intr-o forma inferioara si proceselor
psihice cognitiv senzoriale si care se intalnesc si la animalele superioare, abstractizarea si generalizarea care
sunt operatiile cele mai complexe, specifice omului si care apar pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice si
inductia si deductia care sunt operatiile performantiale ale gandirii.
• ANALIZA SINTEZA
Analiza si sinteza rationala se desfasoara intr-un plan abstract-formal si isi au sursa in analiza si
sinteza perceptiva care se desfasoara intr-un plan intuitiv-concret, astfel:
Analiza este operatia de descompunere pe plan mintal a unui obiect in partile lui
componente.
Sinteza este operatia gandirii, inversa analizei, si consta in reunirea pe plan mintal a unor
elemente intr-un intreg nou.
EX: Sinteza istorica, pornind de la informatii dispersate, sinteza literara,
sinteza privind rolul proceselor psihice in activitatea psihica, portretul psihologic.
In timp ce analiza perceptiva se impune de la sine, analiza rationala este precedata de un demers
anticipativ, de un plan mintal, deci nu se desfasoara la voia intamplarii. In cazul sintezei, se poate
pastra acelasi plan sau se poate elabora unul nou.
• COMPARATIA este operatia gandirii de stabilire a asemanarilor si a deosebirilor dintre minimum
doua obiecte sau minimum doua ipostaze ale aceluiasi obiect, pe baza a minimum
unui criteriu.
• ABSTRACTIZAREA GENERALIZAREA
Abstractizarea este operatia gandirii de evidentiere pe plan mintal a unor insusiri
concomitent cu omiterea intentionata a altor insusiri. Abstractizarea se
asociaza cu analiza.
EX: Pe baza unor insusiri esentiale precum faptul ca “nasc pui vii”, mai multe
obiecte sunt introduse in categoria “mamifer”.
Generalizarea este operatia gandirii de unificare, pe plan mintal, intr-un model, a unor
insusiri “abstrase” (latura intensiva) si de extindere a acestora asupra unei
intregi clase de obiecte (latura extensiva). Generalizarea se asociaza cu
sinteza.
EX: Numirea obiectelor care au ca insusire faptul ca “nasc pui vii” cu termenul de
“mamifer” (latura intensiva) si introducerea tuturor obiectelor care au aceasta
insusire in clasa de obiecte respectiva. (latura extensiva).
• INDUCTIA DEDUCTIA
Inductia reprezinta procesarea ascendenta ce permite formularea unei concluzii generale
pornind de la mai multe premise particulare, astfel concluzia este mai generala
decat premisele si ramane valabila pana la aparitia unei exceptii.
Prototipurile - Sunt categorii de baza, reprezentate printr-un singur cuvant la nivelul limbajului
natural, dupa cum afirma E. Rosch. Acestea intrunesc in baza experientei proprii si
a unei intregi culturi si civilizatii, insusirile comune si cele mai evidente ale unei
categorii.
EX: La intrebarea “Ce evoca cuvantul arbore?” imediat dupa cel de-al doilea razboi
mondial raspunsul cel mai frecvent era un arbore distrus, 20 de ani mai tarziu –
arborii verzi iar acum – arborii uscati din cauza ploile acide.
NOTIUNEA (conceptul) - Este produsul de baza al gandirii care reuneste pe plan mintal insusirile
caracteristice ale unei clase de obiecte . Exista mai multe criterii de
clasificare a notiunilor, insa cel mai frecvent este acela in functie de
modul lor de formare, astfel notiunile pot fi:
Uneori poseda definitii dar sunt vagi Poseda una sau mai multe definitii
si pot fi incorecte. corecte din punct de vedere logic.
Astfel, in varful piramidei se afla notiunile cu cea mai larga sfera si cu cel mai sarac continut,
denumite “universali”, notiuni precum: materie, energie, informatie, spirit, s.a.
• JUDECATILE - Sunt produse ale gandirii care utilizeaza notiunile, afirmand sau negand un raport. In
logica, notiunea este denumita propozitie, insa in psihologie se face o delimitare
clara, astfel convingerea este esentiala pentru ca o propozitie sa fie considerata o
judecata, un act de gandire.
EX: Judecatile “Patrulaterul este poligon” si “Dreptunghiul este patrulater” sunt alcatuite din
notiunile “dreptunghi”, “patrulater” si “poligon”.
• RATIONAMENTUL - Este produsul gandirii care, pornind de la una sau mai multe judecati luate
drept premise, obtinem o alta judecata ce luata drept concluzie.
Rationamentele pot fi inductive sau deductive
EX: Din judecatile ce contituie premise “Patrulaterul este poligon” si “Dreptungiul este
patrulater” obtinem o judecata ce constiutie un rationament, si naume “Dreptungiul este
poligon”.
INTELEGEREA este procesul gandirii ce se refera la gradul de constientizare al unei persoane referitor
la lumea in care aceasta traieste .
Analogia – Presupune intelegerea a unui lucru nefamiliar in termenii unui lucru inteles
deja.
↔
EX: Structura atomului Sistemul solar
Moleculele de gaz ↔ Bilele de biliard
Memoria umana ↔ Biblioteca
• Problema este definita ca un obstacol de ordin cognitiv, o bresa in cunoastere, o situatie fata
de care repertoriul de raspunsuri al subiectului nu este suficient pentru a o intelege.
Insa cel mai frecvent criteriu este in functie de gradul de structurare, astfel exista:
− Probleme bine definite - In cadrul carora se aplica strategia algoritmica.
− Probleme slab definite - In cadrul carora se aplica strategia euristica.
Strategia euristica presupune utilizarea unor reguli mintale care pot conduce la
o solutie. In cadrul acesteia din fiecare punct al problemei se desprind mai
multe posibilitati, fiind necesara analizarea si alegerea celei mai bune. Astfel, se
poate vorbi despre:
Acesti factori pot atat sa stimuleze cat si sa inhibe rezolvarea unei probleme, in functie
de particularitatile subiectului.
TIPOLOGIA GANDIRII
• In functie de raportul dintre analitic si sintetic se disting tipurile de gandire:
• In functie de raportul dintre informatiile initiale si produsele finale se disting tipurile de gandire:
Divergenta – este euristica, explorativa, creativa si presupune gasirea a cat mai multe solutii
de rezolvare la una si aceiasi problema.
Apartenenta la un anumit tip de gandire este conditionata atat genetic cat si educational, prin
specificul sarcinilor cu care subiectul a fost obisnuit. Tipologia gandirii isi pune amprena asupra performantei
subiectului.
MEMORIA
Memoria este procesul psihic cognitiv superior care fixeaza, pastreaza si reactualizeaza experienta
sub forma de amintiri.
CONTINUT INFORMATIONAL:
Imagini ale obiectelor si fenomenelor
Trairi afective: Bucurie, teama, admiratie, s.a.
Scheme ale actiunilor externe: mers, tricotat, scris, citit, s.a.
Operatii: Adunarea, extragerea radicalului, analiza gramaticala, s.a.
Cuvinte, notiuni, idei, reguli de inferenta…
Reactii dobandite ale organelor interne, fata de diferiti stimuli
SISTEMUL DE OPERATII:
Fixarea (intiparirea, memorarea, ingramarea, impregnarea, s.a.)
Pastrarea (stocarea, conservarea, s.a.)
Reactualizarea (reamintirea, regasirea, s.a.)
CARACTERISTICILE MEMORIEI
EX: Pe baza invatarii informatiilor despre procesele si fenomenele psihice separat, se poate
realiza un nou material cu locul si rolul proceselor si fenomenelor psihice in sistemul psihic
uman (S.P.U.).
EX: Nu este acelasi lucru daca memoram dimineata dupa ce ne-am trezit sau seara dupa
activitati indelungate, intr-o ambianta linistita sau una cu factori perturbatori, in conditii
de sanatate sau de boala, s.a.
• Caracterul inteligibil – Este caracteristica memoriei potrivit careia, aceasta nu presupune doar
stocarea informatiilor ci si organizarea si structurarea lor , astfel
materialul trebuie sa fie prelucrat cu ajutorul operatiilor gandirii in
vederea intelegerii inainte de a fi memorat. Chiar si in cazul informatiilor
lipsite de sens, pot fi folosite PROCEDEELE MNEMOTEHNICE ce presupun
introducerea unui sens chiar si acolo unde acesta lipseste.
•
EX: Pentru a retine mai usor numele si ordinea imparatilor romani: Cezar, Augustus, Tiberius
si Caligula, se poate apela la procedeele mnemotehnice, astfel cuvantul “Cesautica” este
realizat prin compunere din toate celelalte cuvinte, respectand totodata si ordinea lor.
•
Caracterul mijlocit – Este caracteristica memoriei potrivit careia aceasta este mijlocita de catre
celelalte procese si fenomene psihice, spre exemplu, procesele psihice
cognitiv senzoriale ii ofera informatia ce urmeaza a fi organizata, structurata
si reglata cu ajutorul gandirii si al limbajului, astfel omul pune stapanire pe
propria sa conduita mnezica.
EX: Stiind ca intampina anumite dificultati in cadrul reproducerii informatiei, un elev isi poate
fixa o serie de puncte de reper precum idei principale sau date biografice care il vor ajuta.
Prin toate aceste caracteristici, dar mai ales prin caracterul inteligibil si caracterul mijlocit, memoria
devine un proces psihic specific uman.
• Memoria este o proprietate a intregii materii , astfel putem vorbi despre o memorie a animalelor
inferioare si chiar si a proprietatilor fizice ale anumitor substante sau despre memoria artificiala a
masinilor insa aceasta atinge la animalele superioare si in special la om cel mai mare grad de
complexitate, organizare si ierarhizare.
PROCESELE MEMORIEI
Nu exista forme ale memorarii, fixarii si reactualizarii informatiilor productive sau neproductive, utile
sau inutile, fiecare aplicandu-se in functie de conditiile concrete.
Are un caracter dinamic (adica informatiile care pareau a fi uitate sunt reactualizate)
si activ (adica informatiile pot fi reproduse intr-o alta forma decat cea in care au fost
fixate si pastrate anterior).
Pastrarea poate fi de scurta durata (8-10 minute) sau de lunga durata (de la 10
minute la ani de zile), in functie de conditiile in care a avut loc memorarea si de
particularitatile materialului.
INSUSIRILE MEMORIEI
Insusirile memoriei sunt dezvoltate in activitate in grade diferite , spontan sau dirijat (succesiv) si se
transforma, la nivelul perosnalitatii, in aptitudini . Acestea sunt dispuse pe o scala de la foarte slab la puternic
dezvoltat, astfel:
Volumul – Reprezinta cantitatea de informatii care pot fi fixate si pastrate simultan. S-a
constatat ca putem retine cca. 7 2 elemente simultan.
FORMELE MEMORIEI
Exista foarte multe criterii de clasificare si forme ale memoriei , acesta fiind inca un domeniu
controversat in psihologie. In continuare vom prezenta cateva dintre acestea, astfel, memoria psihica se
realizeaza in doua forme:
• Memoria de foarte scurta durata (memoria senzoriala, cca. 0,5 secunde) presupune stocarea
informatiei primita de la organele receptoare. Astfel putem distinge o memorie vizuala,
auditiva, tactila, gustativa (industria alimentara), olfactiva (industria cosmetica), kinestezica.
•
EX: In acest mod putem percepe continuitatea unui film, ci nu doar simple imagini.
• Memoria de scurta durata (memoria operationala, intre 15-20 secunde) presupune stocarea
informatiei atat timp cat este necesara pentru desfasurarea activitatii . Dupa acest interval de
timp, informatia este uitata sau trece in memoria de lunga durata .
•
EX: Rerinerea unui numar de telefon pana la formarea acestuia, retinerea unui calcul atat
timp cat este necesar, s.a.
• Memoria de lunga durata (MLD, dureaza ore, zile, ani, intreaga viata), majoritatea psihologilor
considerand ca este alcatuita din:
MEMORIE COLECTIVA Se mai numeste memorie istorica, sociala si se refera la evenimentele si experienta
comuna a unui grup de persoane, a unei comunitati, societati, s.a.
SPECIALIZAREA MEMORIEI
In timp, memoria se specializeaza pe anumite informatii in functie de activitate, preferinte si
profesie, facand astfel sa apara o serie de diferente individuale.
Specializarea memoriei se realizeaza datorita unor predispozitii innascute, a trasaturilor de
persoanlitate si se intalneste la nivelul organelor de simt, a proceselor si a formelor memoriei.
Pozitia in serie – Inceputul si sfarsitul unei serii sunt memorate cel mai bine.
De asemenea, o lege a memoriei arata ca memorarea pentru o anumita data conditioneaza uitarea
dupa trecerea acelei date.
UITAREA este fenomenul psihic natural si necesar care asigura evitarea supraincarcarii
memoriei si echilibrarea sistemului cognitiv al individului .
• Uitarea are atat un rol pozitiv deoarece uitam informatiile care nu mai sunt necesare cat si un
rol negativ deoarece uitam si informatiile necesare.
Uitarea partiala (cand sunt uitate anumite informatii precum date, denumiri, secvente)
Uitarea situationala (lapsusuri, blocaje temporare atunci cand trebuie sa ne amintim)
CAUZELE UITARII – Printre altele se numara si: Insuficienta sau proasta organizare a materialulului,
trairile afective negative, lipsa de interes, probleme ale creierului, oboseala,
boala ,anxietatea (stare de neliniste fara o cauza precisa), consumul de droguri,
alcoolismul.
RITMUL UITARII – Uitarea se poate produce instantaneu precum in cazul traumelor psihice, sau
treptat precum in cazul situatiilor normale, caz in care psihologul german H.
Ebbinghaus a demonstrat ca uitarea este masiva imediat dupa memorare, iar apoi
ritmul ei devine din ce in ce mai lent.
COMBATEREA UITARII – Se realizeaza prin eliminarea cauzelor care au dus la aparitia ei , prin
3. Teoria uitarii motivate a fost formulata de catre Sigmund Freud si sustine ca sunt uitate
informatiile asociate cu evenimente neplacute, dureroase sau amenintatoare.
IMAGINATIA
Imaginatia este procesul psihic cognitiv superior de elaborare pe plan mintal a unor idei, imagini si
proiecte noi prin combinarea si transformarea experientei.
PROCEDEELE IMAGINATIEI
Procedeele imaginatiei sunt moduri de lucru mintale ce presupun o succesiune mai mult sau mai
putin riguroasa de compuneri, descompuneri si recompuneri, de integrari si dezintegrari care duc la rezultate
variabile, calitativ si cantitativ.
• Diviziunea – este procedeul imaginatiei ce consta in descompunerea pe plan mintal a unui obiect in
partile lui componente si transformarea acestora din urma in produse noi . Spre
exemplu, dupa modelul bratului uman, au aparut in tehnica bratul mecanic sau
macaraua.
• Rearanjarea – este procedeul imaginatiei ce consta in pastrarea intacta a elementelor unui obiect
dar modificarea dispunerii lor spatiale. Astfel a aparut in tehnica autovehiculul cu
motor in fata sau in spate.
Aglutinarea – este procedeul imaginatiei ce consta in sinteza pe plan mintal a unor parti din obiecte
sau fiinte diferite. Astfel au aparut in mitologie sirene, Sfinxul sau centaurii si in tehnica
hidroavionul, combina muzicala sau robotul de bucatarie.
• Empatia – este procedeul imaginatiei ce consta in situarea pe plan mintal sau afectiv in locul unei
alte persoane pentru a ii intelege mai bine comportamentul . Spre exemplu, empatia
manifestata de profesori fata de elevi, de parinti, de actori.
• Tipizarea – este procedeul imaginatiei ce consta in atribuirea pe plan mintal a insusirilor unui grup,
unei persoane individuale. Este frecvent folosit in literatura in cadrul tipologiilor de
personaje precum tipul avarului, amorezului, politicianului demagog sau parvenitului.
• Schematizarea – este procedeul imaginatiei ce consta in evidentierea pe plan mintal a unor trasaturi
caracteristice concomitent cu omiterea intentionata a insusirilor de detaliu . Este
folosita in realizarea portretelor robot, a hartilor geografice sau a caricaturilor.
• Substitutia – este procedeul imaginatiei ce consta in inlocuirea pe plan mintal a unui obiect cu altul
mai avantajos. Spre exemplu, in constructii, caramida a fost inlocuita cu blocurile de BCA
• Analogia – este procedeul imaginatiei ce consta in intelegerea unui lucru nefamiliar prin comparatie
pe plan mintal cu unul cunoscut deja. Spre exemplu structura atomului poate fi inteleasa
mai usor realizand o analogie intre aceasta si sistemul solar.
• Adaptarea – este procedeul imaginatiei ce consta in folosirea unui obiect cunoscut intr-o situatie
noua pentru a corespunde unor anumite cerinte . Astfel, televizorul a fost adaptat ca
monitor pentru calculator, laserul a fost adaptat pentru a fi folosit in medicina.
•
Personificarea (antropomorfizarea)– este procedeul imaginatiei ce consta in atribuirea pe plan mintal
a insusirilor specifica umane, celorlalte obiecte si fenomene
din natura. Spre exemplu, copilul de cca. 2-6 ani are tendinta de
a personifica totul, de la jucarii pana la plante si animale.
FORMELE IMAGINATIEI
In functie de prezenta sau absenta intentiei si a efortului voluntar , exista:
IMAGINATIA INVOLUNTARA:
• VISUL DIN TIMPUL SOMNULUI este forma involuntara a imaginatiei ce reprezinta o inlantuire
de idei, imagini si emotii care se produc in timpul somnului REM (Rapid Eye Movement –
Somnul cu miscari rapide ale globilor oculari), denumit si somnul paradoxal.
Visele dureaza intre 3 si 60 de minute, in medie 20 de minute si se deruleaza mai
In cadrul viselor predomina imaginile vizuale (desi doar o mica parte dintre acestea
sunt colorate), apoi cele auditive iar celelalte apar mai rar.
Factorii externi foarte puternici pot provoca trezirea iar ceilalti pot influenta visele
daca se produc in timpul somnului REM. In cadrul unui experiment s-a apropiat un fier
de calcat incins de fruntea unei persoane in timpul somnului REM iar la trezire, aceasta
a relatat ca vista despre o banda de hoti care a fost prinsa de politie si a fost fortata sa
stea cu picioarele pe carbuni incinsi.
Visul regleaza sistemul cognitiv al individului, impiedicand contactul cu schimbarile
din mediu facilitat de atentie, protejand astfel somnului impotriva trezirii. Insa nu in
totalitate, astfel daca cineva ne strica in timpul somnului REM, stmulul este introdus
intr-o forma simbolica in vis.
piese de teatru in care noi putem fi actori, spectatori sau ambele. Scenele din vis sunt
frecvent ireale, chiar absurde, deoarece lipseste controlul constient si totul pare
posibil.
Visul are un caracter afectiv deoarece in cadrul acestuia traim emotii puternice de
spaima, groaza, bucurie sau neliniste pe care le consideram reale.
Produsul imaginatiei reproductive este cu atat mai valoros, cu cat se apropie mai mult
de realitate.
• IMAGINATIA CREATOARE este forma voluntara a imaginatiei cu cea mai mare cota de
srcinalitate.
Imaginatia creatoare este favorizata de motivatie puternica si trairi afective intense.
Produsul imaginatiei creatoare este cu atat mai valoros, cu cat este mai inovator, mai
neobisnuit.
Astfel, imaginatia prelucreaza un material cognitiv divers, exploreaza necunoscutul, largeste campul
de cunoastere si interactioneaza activ cu gandirea, in special cu cea divergenta asigurand realizarea unor
proiecte cu adevarat creative.
LIMBAJUL
Comunicarea reprezinta schimbul de informatii, idei si opinii dintre doua persoane denumite
interlocutori, sau mai formal, emitator si receptor.
Limbajul este fenomenul psihic de comunicare interumana ce se realizeaza cu ajutorul limbii.
Limba este un sistem complex de semne si reguli, determinata istoric si utilizata intr-o comunitate.
• Limbajul este alcatuit din structura gramaticala, fonetica si lexicala. Lingvistica a fost nevoita sa
includa in sfera sa de preocupari si anumite fenomene psihice, astfel aparand psiholingvistica.
• Limbajul este instrumentul cel mai important al gandirii si al constiintei prin care dobandim
capacitatea de a manipula obiectele si reprezentarile lor, de a clasifica experientele si
cunostintele anterioare si de a acorda etichete verbale unei categorii (prototipul). De asemenea,
limbajul poate dezvolta sau plafona gandirea, astfel putem spune ca oameni gandesc in limita
limbajului pe care il poseda.
• Putem vorbi atat despre un limbaj verbal care se realizeaza prin insusirea limbii cat si despre un
limbaj non-verbal care se realizeaza pirin modul in care actionam, gesturi, mimica, pozitia
corpului, parfum, machiaj, tinuta, vestimentatie, imagini, scris, desene, ritualuri, spatiu personal,
contact visual, s.a. de unde rezulta ca exista atat o comunicare verbala cat si o comunicare non-
verbala prin care sunt transmise cele mai multe mesaje, majoritatea involuntar.
GENEZA LIMBAJULUI
Limbajul se insuseste pornind de la un suport neurofiziologic innascut , insa numai intr-o perioada
optima, inainte de pubertate, deoarece dupa aceasta perioada structurile specializate ale creierului se
rigidizeaza, astfel incat nu mai permit invatarea unui limbaj nou. Geneza limbajului este inca o problematica
controversata in psihologie, existand mai multe teorii, printre care putem aminti:
INDICATORI AI LIMBAJULUI
• Frecventa de utilizare a cuvintelor intr-o limba este un indicator important pentru diferitele domenii
de activitate (precum telecomunicatiile). Cuvintele “a fi”, “a avea”, “eu”, “ei”, “si” sunt cele mai
frecvente din limba franceza.
• Legea efortului minim a fost formulata de catre lingvistul german G. Zipf si stabileste existenta unei
relatii inverse intre frecventa si lungimea cuvintelor. S-a demonstrat ca 50% dintre cuvintele utilizate
sunt monosilabice, 30% au doua silabe, 13% au trei silabe iar restul de 7% au patru sau mai multe
silabe. Aceasta lege se evidentiaza in limbajul cotidian datorita tendintei de prescurtare , astfel, spre
exemplu, in loc de “profesor” spunem “prof” iar in loc de “psihologie” spunem “psiho”. Aceasta
tendinta de prescurtare este si mai evidenta in cadrul SMS-urilor sau pe internet.
FUNCTIILE LIMBAJULUI
• FUNCTIA DE COMUNICARE este functia de baza a limbajului, de transmitere a unui mesaj al carui
continut poate fi:
Informational
Emotional
•
FUNCTIA COGNITIVA este functia limbajului ce se realizeaza prin limbajul intern ce este implicat in
toate procesele psihice de cunoastere de la cele perceptive pana la gandire
sau imaginatie.
EX: Limbajul transforma imaginea spontana in observatie.
Limbajul imbogateste sau schematizeaza reprezentarea.
Limbajul ajuta la o intelegere si o rezolvare de probleme superioara.
Atunci cand cadem si ne doare, nu vrem sa ne ridicam initial, dar spre exemplu, daca se
apropie un pericol, ne putem mobiliza in acest sens (autoreglarea).
• FUNCTIA CATARHICA este functia limbajului ce faciliteaza eliminarea tensiunii acumulate in urma
unor evenimente, prin enuntarea problemelor.
EX: Rugaciunea, spovedania, confesiunea, consilierea, destainuirea catre cineva, s.a.
• FUNCTIA SIMBOLIC-REPREZENTATIVA este functia limbajului ce faciliteaza inlocuirea obiectelor cu
simboluri ale realitatii.
• FUNCTIA EXPRESIVA este funtia limbajului ce-i faciliteaza mijloace variate de transmitere a
mesajului.
• FUNCTIA DIALECTICA este functia limbajului ce-i confera capacitatea de a rezolva situatii
problematice.
• FUNCTIA LUDICA este functia limbajului ce-i confera capacitatea de a realiza jocuri de cuvinte, rime,
cuvinte incrucisate, s.a.
EX: Copii mici se joaca repetand un cuvant la nesfarsit sau pronuntandu-l diferit.
FORMELE LIMBAJULUI
MONOLOG
ORAL
EXTERN DIALOG
ACTIV SCRIS
LIMBAJ INTERN
PASIV
• LIMBAJUL SCRIS (se definitiveaza la cca. 6-7 ani) se perfectioneaza pe intreaga durata
a educatiei. Spre deosebire de vorbire, scrisul nu se invata spontan,
fiind necesara interventia unei personae specializate.
LIMBAJUL INTERN (se formeaza la cca. 5 ani si jumatate) este limbajul pentru sine, asonor.
Se formeaza prin interiorizarea limbajului oral si se perfectioneaza prin
aporturile scrierii si citirii. Specific acestei forme a limbajului este
comunicarea subiectului cu el insusi .
Caracteristici
Simultaneitate – Cuvintele sunt inlocuite cu imagini ale obiectelor
ceea ce faciliteaza:
Viteza mai mare de calcul
Economicitate
LIMBAJUL PASIV (se dezvolta la cca. 1 an) este prima forma cronologica a limbajului si se mentine in
avantaj faza de limbajul active pe toata perioada vietii, orice om intelegand mai
mult decat poate exprima. O forma speciala a limbajului pasiv este citirea.
MOTIVATIA
Motivatia este procesul psihic reglatoriu care reflecta ansamblul starilor de necessitate care
orienteaza si dirijeaza comportamentul pe directia satisfacerii acestora.
CARACTERISTICI
Prin “stare de necesitate” se intelege orice tensiune negativa resimtita in echilibrul biologic si
psihologic al subiectului, inlaturarea ei devenind o conditie a normalitatii. Astfel putem spune ca
intreaga activitate umana a evoluat de-a lungul istoriei datorita starilor de necesitate.
Motivatia actioneaza ca un camp de forte in care se afla atat subiectul cat si obiectele,
persoanele, s.a. Este folosit termenul de vector, ceea ce sugereaza ca motivatia are directie, sens
si intensitate.
Directia si sensul exprima atractia sau respingerea .
Intensitatea exprima forta de atractie sau de respingere.
Omul nu cunoaste limite in extinderea sferei sale motivationale, acest lucru fiind atat pozitiv
deoarece reprezinta sursa continuei dezvoltari, cat si negativ deoarece poate crea situatii
conflictuale. In mod normal, exista un echilibru intre dinamica motivationla si conditiile reale de
satisfacere a starilor de necesitate insa atunci cand apar discrepante, ne confruntam cu:
Frustrarea − este tensiunea psihica rezultata in urma stoparii satisfacerii unor motive.
Refularea − este procesul de indepartare din constiinta a unor motive neplacute pentru
subiect sau care ce nu pot fi satisfacute.
In limite rezonabile, acestea au un rol important in reglarea dinamicii motivationale insa depasind
anumite limite, devin factori generatori de tulburari psihonevrotice.
FUNCTIILE MOTIVATIEI
• Functia de activare interna si de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic
este specifica trebuintelor unde starea de necesitate apare dar nu declanseaza inca actiunea.
•
Functia de declansare a actiunilor efective in vederea satisfacerii starilor de necesitate.
TREBUINTELE sunt tipuri motivationale de prim ordin ale personalitatii care reflecta echilibrul bio-
psiho-social al omului in conditiile solicitarilor mediului extern.
CLASIFICAREA TREBUINTELOR
• Trebuinte primare (inascute, maifestandu-se la toti oamenii) cuprind:
Trebuinte biologice: foame, sete, sex, s.a.
Trebuinte fiziologice: munca, relaxare, descarcare, s.a.
EXEMPLE:
1. Hrana, apa, s.a.
2. Echilibru emotional, minim confort, s.a.
3. Nevoia de apartenenta si de identificare la grup, s.a.
4. Nevoia de a fi respectat, de a ocupa o pozitie in societate, s.a.
5. Nevoia de a cunoaste, intelege, explica, s.a.
6. Nevoia de armonie, de frumos, s.a.
7. Nevoia de a atinge potentialul creativ
Efectuand un studiu pe cca. 1000 de studenti ai sai, Abrahan H. Maslow a ajuns la concluzia ca
nici unul dintre acestia nu si-a satisfacut trebuinta de autorealizare, aceasta fiind ceva spre care
trebuie sa tindem.
INTERESELE sunt orientari selective, relativ stabile si active, spre diferite domenii de activitate.
• Interesul este diferit de preferinta care actioneaza temporar si care constituie doar un
punct de plecare pentru acesta.
CONVINGERILE sunt idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care
impulsioneaza spre actiune.
• Nu orice idee poate deveni o convingere ci numai ideile-valoare, adica cele care
corespunda cu trebuintele, dorintele si trasaturile de personalitate ale subiectului.
• Idealul (ce poate fi moral, filosofic, estetic, politic, s.a.) ca “stea calauzitoare”
CONCEPTIA DESPRE LUME SI VIATA este un tip motivational de maxima generalitate, ce cuprinde
ansamblul parerilor, ideilor si teoriilor despre om, natura si
societate.
STRUCTURI MOTIVATIONALE
Tipurile motivatiei se inlantuie formand o serie de structuri motivationale, precum:
In cadrul unui experiment, o clasa a fost impartita pe 3 grupe ce aveau sarcina comuna
de a rezolva anumite cerinte. Inainte de a incepe, prima grupa a fost motivata pozitiv, a
doua a fost motivata negativ iar ultima nu a fost motivata deloc. Pe baza rezultatelor
obtinute, s-a constatat ca motivatia pozitiva este mai puternica decat motivatia
negativa iar oricare dintre acestea este mai puternica decat lipsa motivatiei.
• MOTIVATIE INTRINSECA / EXTRINSECA
Motivatia intrinseca isi are sursa interiorul subiectului sau in insasi activitatea pe care acesta
o desfasoara.
EX: A invata din dorinta de a cunoaste, a practica un sport din placere pentru el.
Motivatia extrinseca isi are sursa in afara subiectului, fiindu-i sugerata sau chiar impusa.
EX: A invata pentru nota, pentru a iti multumi parintii, s.a.
S-a constatat ca motivatia intrinseca este mai puternica decat motivatia extrinseca.
S-a constatat ca motivatia cognitiva este mai puternica decat motivatia afectiva.
Sarcinile complexe, care sunt creative, cu multe alternative de solutionare, in cazul carora,
putem vorbi despre OPTIMUM MOTIVATIONAL care poate fi atins in
urmatoarele situatii:
NIVELUL DE ASPIRATIE este nivelul de indeplinire al scopului la care subiectul se declara satisfacut.
Un nivel de aspiratie optimum trebuie plasat putin deasupra posibilitatilor de moment pentru a ii
permite subiectului sa se autodepaseasca.
EX: Nota 7 reprezinta un nivel de aspiratie crescut pentru un elev slab, unul acceptabil pentru
un elev mediocru dar o deceptie pentru un elev bun.
AFECTIVITATEA
Afectivitatea este procesul psihic reglatoriu care reflecta relatia dintre subiect si obiect sub forma de
trairi sau atitudini.
CARACTERISTICI
O preocupare considerabila in domeniul afectivitatii a avut-o psihologul roman Vasile Pavelcu care a
identificat o serie de caracteristici ale acestora, printre care amintim:
emotionala.
• DURATA trairilor afective corespunde duratei in care actioneaza motivul iar acestea pot
persista si in lipsa obiectului care le-a generat .
• AMBIVALENTA reprezinta existena a doua trairi afective contradictorii (una pozitiva si alta
negativa) in raport cu acelasi obiect . Este caracteristica copilului mic si
devine o exceptie la adult in cazul caruia cel mai bun exemplu este gelozia.
Permanenta ambivalentei la adult este rezultatul unor tulburari patologice.
Modificari de natura vegetativa: Amplificarea sau diminuarea respiratiei,
vasocontractia si vasodilatatia, s.a.
Rolul de accentuare sau de diminuare a trairii af ective – Spre exemplu: plangand
ne putem atat “descaraca” cat si “incarca” afectiv.
In functie de mediul socio-cultural, anumite expresii emotionale sunt incurajate in timp ce altele
sunt inhibate.
EX: In cultura occidentala, “plansul” este incurajat la femei si inhibat la barbati in timp ce in alte
culturi acesta este exact invers .
ROLUL AFECTIVITATII
• Rolul afectivitatii este unul controversat deoarece in timp ce unii psihologi, printre care si Cannon,
considera ca aceasta organizeaza conduita, altii, printre care si Pierre Janet, considera ca o
dezorganizeaza. In realitate, aceasta indeplineste ambele roluri in functie de situatie, astfel
organizeaza conduita atunci cand intensitatea trairilor afective este medie, cand situatia este
cunoscuta si dezorganizeaza conduita atunci cand intensitatea trairilor afective este mare, cand
situatia este noua insa dezorganizarea initiala il va face pe subiect sa stie cum sa reactioneze in viitor.
Psihologul roman Mihai Golu sustine ca nu putem spune ca afectivitatea dezorganizeaza
conduita, deoarece si gandirea este supusa erorilor logice insa asta nu inseamna ca gandirea
dezorganizeaza conduita.
Psihologul roman Vasile Pavelcu considera ca emotiile dezorganizeaza conduita in timp ce
sentimentele o organizeaza.
Filosoful german Immanuel Kant considera ca emotiile dezorganizeaza conduita in timp ce
pasiunile o organizeaza.
• Insoteste toate celelalte procese si fenomene psihice de la rezolvarea de probleme pana la visul din
timpul somnului problem sau creatie.
• Orienteaza activitatea psihica in raport cu motivatia subiectului, astfel activitatile insotite de trairi
afective pozitive sunt preferate de catre subiect, celelalte fiind respinse.
• O teorie sustine ca procesele afective rezulta in urma simplei constientizari in plan psihologic
a reactiilor fiziologice ale organismului.
EX: Sunt vesel pentru ca rad, sunt trist pentru ca plang, s.a.
• Alta teorie insa, bazandu-se pe faptul ca apar aproximativ aceleasi reactii fiziologice a le
organismului in situatii diferite, sustine ca procesele afective rezulta in urma modului propriu
de interpretare cognitiva a reactiilor fiziologice ale organismului in functie de situatie .
EX: In cadrul acelorasi reactii fiziologice ale organismului, daca suntem atacati de
ceva apare emotia de frica insa daca suntem intr-o competitie sportiva, apare
emotia de excitatie.
Astfel, desi exista anumite procese afective ce rezulta in urma simplei constientizari in plan
psihologic a reactiilor fiziologice ale organismului (EX: Dispozitiile organice), toate celelalte rezulta in
urma modului propriu de interpretare cognitiva a reactiilor fiziologice ale organismului, in functie de
situatie (EX: Emotiile superioare, dispozitiile afective).
Tonul afectiv al proceselor cognitive sunt procese afective ce se refera la reactiile emotionale ce
insotesc o senzatie, o reprezentare, un gand, s.a.
EX: Culoarea “rosu” este insotita de o tonalitate afectiva negativa fiind asociata
cu sangele, incendiile, s.a.
Dispozitiile organice sunt procese afective cauzate de buna sau proasta functionare a organelor
interne.
EX: Bolile de inima produc stari de alarma afectiva, bolile de plamani produc
stari de iritati iar hepatita produce o stare de euforie.
Afectele sunt procese afective primitive si impulsive, foarte intense dar de scurta durata. Se apropie
foarte multa de instincte fiind insotite de o expresivitate bogata. Desi se supun mai greu
controlului constient, acesta nu este total exclus, de aceea omul este responsabil de
actiunile comise sub impulsul afectelor. Uneori, din cauza epuizarii, o persoana profund
afectata izbucneste in ras, respectiv o persoana afland o veste minunata izbucneste in plans.
Emotiile curente sunt procese afective intense si de scurta durata, provocate de un obiect sau de o
persoana.Se diferentiaza de afecte fiind incluse in tipare si conventii socio-culturale.
Emotiile superioare sunt procese afective asemanatoare emotiilor curente dar provocate de
activitati cum ar fi cele intelectuale, morale, estetice, s.a.
SOCUL EMOTIONAL apare atunci cand intre asteptarile si obisnuintele emotionale ale
subiectului pe de-o parte si caracterul inedit al situatiei pe de alta
parte, apare un conflict.
Dispozitiile afective sunt procese afective difuze cu intensitate variabila si durata relativa. Sunt
determinate de : peisaj, persoane, fenomene meteo, motivatia lor fiind de multe
ori inconstienta. Daca dispozitiile se repeta prea mult in conduita unei persoane,
acestea se pot transforma in trasaturi de caracter determinand: firi inchise,
taciturne, mohorate sau dimpotriva, firi vesele, binedispuse, entuziaste.
Sentimentele sunt procese afective intense, de lunga durata, relativ stabile si conditionate social-
istoric. Acestea includ elemente de ordin intelectual, motivational-voluntar si
caracterizeaza omul ca personalitate.
• Spre exemplu, fazele formarii sentimentului de dragoste , dupa cum au fost descrise de catre
psihologul roman Paul Popescu-Neveanu, sunt urmatoarele:
1. Cristalizarea (“impodobirea” partenerului cu calitati)
2. Maturizarea
3. Decristalizarea
Pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate si grad de stabilitate foarte mare antrenand
intreaga personalitate. Acestea se clasifica in:
PSIHOZA este o boala psihica manifestata prin grave tulburari ale gandirii, afectivitatii
si comportamentului, fara ca acestea sa fie constientizate de catre subiect .
ATENTIA
Atentia este fenomenul psihic de orientare selectiva si de concentrare a energiei psiho-nervoase
asupra obiectelor, fenomenelor si sarcinilor in vederea realizarii activitatii in conditii optime.
• Atentia nu este proces psihic deoarece nu are nici continut informational si nici un produs propriu.
•
Atentia are la baza reflexul de orientare declansat spontan initial dar dirijat voluntar pin limbaj
ulterior.
• Atentia este considerata conditie facilitatoare a vietii psihice, insa nu si suficienta deoarece rezolvam
mai usor si mai bine o problema cu cat ii acordam mai multa atentie, insa daca nu dispunem si de
capacitati rezolutive, nu avem cum sa reusim.
• Atentia are un rol fundamental in procesul de adaptare al unei persoane deoarece mentine contactul
cu schimbarile din mediu si asigura protectia impotriva unor posibile amenintari (in special atentia
involuntara) iar fara aceasta, nici un alt proces sau fenomen psihic nu ar fi posibil.
CARACTERISTICI
• SELECTIVITATEA – Atentia selecteaza din decor obiectele semnificative pentru activitate,
neglijandu-le pe celelalte. Referitor la atentia selectiva, exista urmatoarele
teorii, si anume:
• CONCENTRAREA – Atentia este focalizata asupra obiectelor care constituie campul atentiei si care
sunt receptate clar si distinct.
Aceste caracteristici ale atentiei pot fi analizate separat doar in conditii experimentale, in conditii
naturale ele sunt integrate intr-un proces unitar.
FORME ALE ATENTIEI
ATENTIE EXTERNA este orientata asupra lumii exterioare precum obiecte, fenomene,
persoane. Aceasta intervine in cadrul tuturor formelor de
activitate umana (munca, jocul, invatarea, creatia).
Atentia interna si atentia externa sunt complementare insa uneori predomina una sau alta. De
asemenea, in cadrul tipologiilor temperamentale, la persoanele introvertite predomina atentia interna iar la
persoanele extravertite, predomina atentia externa.
ATENTIA ESPECTATIVA (de asteptare) este forma atentiei care apare atunci cand
suntem in asteptarea initierii sau finalizarii unei activitati .
• CONCENTRAREA consta in focalizarea atentiei asupra unui obiect . Se apreciaza dupa rezistenta
la factorii perturbatori. DISTRAGEREA este opusul concentrarii.
• VOLUMUL reprezinta cantitatea obiectelor care pot fi incluse simultan in campul atentiei . S-a
constatat ca pot fi incluse in campul atentiei pana la 7±2 obiecte simultan.
Aceste insusiri ale atentiei sunt luate in vedere atunci cand se pune problema evaluarii gradului de
concordanta dintre cerintele unei profesii si aspectele psihologice ale celor ce vor s-o practice . Astfel, in
cadrul examenului psihologic , sunt utilizate teste special concepute pentru masurarea fiecarei insusiri a
atentiei cu ajutorul carora se stabileste daca solicitantul corespunde, sau nu, cerintelor profesionale.
EX: Sunt profesii la care aceste insusiri sunt necesare intr-un grad mai mare de dezvoltare,
precum in cadrul conducatorului auto care necesita o atentie caracterizata prin:
concentrare, stabilitate, mobilitatesi distributivitate
.
VOINTA
VOINTA este procesul psihic reglatoriu de mobilizare, prin limbaj, a energiei psiho-nervoase pe
directia depasirii obstacolelor si atingerea scopurilor constient stabilite.
CARACTERISTICI
• Vointa este un proces psihic dobandit ce se dezvolta si se perfectioneaza pe parcursul intregii
vieti in functie de conditiile externe ale actiunii si de particularitatile subiectului in urma
desfasurarii a numeroase actiuni voluntare.
•
Este orientata spre atingerea scopurilor constient stabilite.
• Presupune depasirea obstacolelor aflate in calea atingerii scopurilor constient stabilite.
• Este precedata de un plan mintal.
• Are la baza decizia de a efectua acea activitate.
• Este stimultata de motivatii puternice si energizata afectiv.
• Asigura autoreglarea vietii psihice.
COMPONENTELE VOINTEI
• SCOPUL (tinta) reprezinta proiectarea mintala a finalitatii actiunii. Aici sunt implicate mai
multe procese si fenomene psihice, precum:
Reprezentarea si imaginatia - pentru proiectarea mintala.
Limbajul - pentru denumirea si constientizarea scopului.
Gandirea - pentru anticiparea mijloacelor de atingere a scopului.
Motivatia si afectivitatea – pentru sustinerea si energizarea activitatii.
1. APARITIA MOTIVELOR – In aceasta etapa se formeaza scopul urmarit si apar mai multe motive. Aici
sunt implicate gandirea si imaginatia, subiectul putand sa ramana la simpla
dorinta care se poate satisface prin reverie. Pentru a trece la actiunea
propriu-zisa, este necesar sa apara si intentia. Concomitent se schiteaza si
planul de desfasurare a actiunii .
EX: Un tanar se decide sa devina student.
2. LUPTA MOTIVELOR – In aceasta etapa apar scopuri si motive concurente, obligandu-l pe subiect la
deliberare. Aici intervin procese si fenomene psihice precum:
Gandirea - Evalueaza si compara posibilitatile oferite de motive.
Afectivitatea - Anticiparea satisfacerii sau nesatisfacerii unor motive
este insotita de trairi afective diverse.
3. DECIZIA (hotararea) – Aceasta etapa consta in optarea pentru un scop sau motiv si renuntarea la
celelalte. Decizia este influentata de mai multi factori, precum:
desfasurarea actiunii.
Reglarea actiunii se realizeaza prin limbajul intern.
Factorii care favorizeaza executia sunt: eliminarea factorilor perturbatori , utilizarea adecvata a
sistemului de cunostiinte si de deprinderi, insusirile vointei, trasaturile de personalitate, s.a.
Aceste 5 etape pot fi comprimate in 3 mari etape, si anume: pregatirea, executia si verificarea.
INSUSIRILE VOINTEI
Sunt dezvoltate in activitate, in grade diferite, spontan sau dirijat (succesiv) si se transforma, la
nivelul personalitatii, in aptitudini. Printre acestea amintim:
• INDEPENDENTA reprezinta capacitatea de a lua hotarari analizand critic propriile idei si ideile altor
persoane. Opusele ei sunt:
Sugestibilitatea - preluarea necritica a ideilor altor persoane.
Negativismul - respingerea oricarei sugestii.
Aceste insusiri formeaza profilul specific al vointei si fiind incurajate de catre mediul socio-cultural, se
stabilizeaza in conduita unei persoane devenind trasaturi voluntare de caracter. De asemenea, educarea
vointei este un proces complex si de durata ce presupune o motivatie puternica, practic fiind vorba despre o
dezvoltare a vointei prin ea insasi.
PERSONALITATEA
DELIMITARI CONCEPTUALE
CONCEPTUL DE INDIVID
– Individul reprezinta ansamblul insusirilor biologice care asigura adaptarea la mediul natural.
– Are un caracter indivizibil, adica nu poate fi desmembrat fara sa-si pierde identitatea.
– Este un produs determinat biologic in intregime.
– Este reprezentantul speciei in general, indiferent ca este vorba de specia vegetala, animala sau
umana.
– Conceptul de “Individ” poate fi atribuit tuturor organismelor biologice vii.
CONCEPTUL DE INDIVIDUALITATE
– Individualitatea reprezinta procesul de diferentiere a organizarii structural-functionale din
cadrul individului, unde insusirile biologice se specializeaza, capatand anumite note distincte,
srcinale.
– Conceptul de “individualitate” poate fi atribuit doar organismelor complexe.
CONCEPTUL DE PERSOANA
– Persoana reprezinta ansamblul insusirilor psihice care asigura adaptarea la mediul social-
istoric.
– Persoana este individual luat in acceptiunea sa psihologica.
– Este un produs determinat social-istoric ce desemneaza omul in contextual realitatilor sociale
si ca membru al societatii.
– Conceptul de “persoana” poate atribuit doar omului normal din punct de vedere psihic (adica
bolnavilor mintali si copiilor la nastere, deoarece structura lor psihica urmeaza a se dezvolta,
nu li se poate atribui acest concept).
CONCEPTUL DE PERSONALITATE
– Asa cum organizarea structural-functionala din cadrul individului se diferentiaza si se
specializeaza, si organizarea psihica a persoanei se valorifica, devenind unica.
– Putem spune ca personalitatea este o valoare sociala, istorica, culturala si morala.
– Personalitatea desemneaza persoana, plus o nota de valoare.
CONCEPTUL DE PERSONAJ
– Personajul reprezinta manifestarea personalitatii in comportament.
– Personajul este “persoana in rol” iar cum orice om poate avea mai multe roluri sociale, rezulta
ca se manifesta mai multe personaje care releva diferite “fatade” ale personalitatii in functie
de celelalte persoane.
– Personajul ascunde sau dezvaluie personalitatea.
– Personajul este invelisul protector, mecanismul de aparare al personalitatii.
– Intre personalitate si personaj pot exista relatii de echilibru sau de dezechilibru. In cazul celor
de dezechilibru, poate aparea fenomenul de depersonalizare (dedublare) care perturba grav
functionarea normala a personalitatii.
•
• Conceptele de “individ” si “individualitate” sunt dispuse in plan biologic in timp ce, conceptele de
“persoana”, “personalitate” si “personaj” sunt dispuse in plan social.
• Conceptele de “individ” si “individualitate” sunt corespondentele din plan biologic ale conceptelor de
“persoana ” si “personalitate” din plan social.
• Procesul de “individualizare a individului” reprezinta corespondentul din plan biologic al procesului de
“personalizare a persoanei” din plan social.
• Cand ne referim la omul normal din punct de vedere psihic, se recomanda sa folosim conceptele de
“persoana” sau “personalitate”. Folosirea conceptelor de “individ” sau “individualitate” ascunde
intentia de desconsiderare, de reducere a acestuia la simplul atribut de organism biologic.
DEFINIREA PERSONALITATII
• Psihologul american Gordon W. Allport sustinea ca PERSONALITATEA este organizarea dinamica din
cadrul individului a acelor sisteme psiho-fizice care-i determina gandirea si comportamentul sau
caracteristic.
• Psihologul britanic Hans J. Eysenck adauga faptul ca aceasta asigura adaptarea unica la mediu.
CARACTERISTICI
• UNICITATEA – Este caracteristica personalitatii potrivit careia fiecare persoana se deosebeste de
toate celelalte printr-o serie de trasaturi de personalitate care o fac unica si
irepetabila.
• PSIHOLOGIA MODERNA adauga 2 laturi noi la cele deja existenta si anume inteligenta care era inclusa
in aptitudini si creativitatea care a fost descoperita relativ recent, astfel
laturile personalitatii sunt:
LATURA DINAMICO-ENERGETICA (Temperamentul)
LATURA INSTRUMENTAL-OPERATIONALA (Aptitudinile)
LATURA REZOLUTIV-PRODUCTIVA (Inteligenta)
LATURA RELATIONAL-VALORICA (Caracterul)
LATURA TRANSFORMATIONAL-CONSTRUCTIVA (Creativitatea)
TIPURI DE PERSONALITATE
• PERSONALITATI IMATURE – Se caracterizeaza prin simplitatea structurilor psihice componente,
functionalitate neeficienta si posibilitate adaptativa scazuta.
• PERSONALITATI ACCENTUATE – Prezinta caracteristici iesite din comun fata de media populatiei
insa fara a fi unele patologice.
CARACTERISTICI
• Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii. Dinamica deoarece ne
informeaza cat de rapida sau lenta, mobila sau rigida este conduita unei persoane iar energetica
deoarece ne informeaza asupra cantitatii de energie a unei persoane si cum este aceasta
consumata.
• Temperamentul este innascut, particularitatile sale tin de structura somatica, de sistemul nervos
si de resursele energetice ale unei persoane.
• Temperamentele nu sunt bune sau rele, dezirabile sau indezirabile, acestea nu includ valori
morale. Cu ele ne nastem si reprezinta doar fundamentul pe baza caruia se dezvolta
personalitatea, insa nu au continut psihologic in sine .
• Nu exista temperamente pure, acestea coexista in fiecare persoana dar se manifesta mai
pregnant unele sau altele. Acest lucru este sugerat si de etimologia cuvantului latin “tempera-
temperare” care inseamna “a amesteca”.
TIPOLOGII TEMPERAMENTALE
TIPOLOGIA LUI HIPOCRATE SI GALENUS (TIPOLOGIA CLASICA)
Aceasta este prima tipologie temperamentala cunoscuta, formulata de catre medicii
antichitatii Hipocrate si Galenus si are la baza cele 4 umori ale organismului uman,
predominarea uneia dintre acestea determinand tipul temperamental, astfel:
Bila galbena determina temperamentul coleric.
Sangele determina temperamentul sangvinic.
Limfa temperamentul flegmatic.
Bila neagra temperamentul melancolic.
Prin combinarea acestor indicatori se obtin 4 tipuri de A.N.S. carora le-au fost atribuite tipurile
temperamentale din tipologia clasica, astfel:
MELANCOLIC SLAB
Desi tipologia lui I.P. Pavlov a reprezentat un adevarat progres fata de tipologiile anterioare,
acesteia i se poate reprosa excesul de criterii fiziologice si lipsa de nuantare din punct de vedere
psihologic.
• Psihologul englez Hans J. Eysenk preia teoria lui Jung si adauga dimensiunea stabilitatii si
respectiv a instabilitatii, denumita nevrozism, astfel:
Cei stabili sunt rezistenti la socuri, la stres, la lovituri morale.
Cei instabili sunt labili emotional, de o sensibilitate excesiva si mai putin rezistenti
la scouri.
INSTABIL
MELANCOLIC COLERIC
INTROVERTIT EXTROVERTIT
FLEGMATIC SANGVINIC
STABIL
TIPOLOGIA SCOLII FRANCO-OLANDEZE
Este o tipologie temperamentala mai nuantata, formulata de catre psihologii
Heymans si Wiersma, fiind determinata de urmatorii indicatori:
CLASIFICAREA TEMPERAMENTELOR
Pentru a identifica si caracteriza temperamentul unei persoane, trebuie sa apelam la o tipologie
temperamentala si la o serie de indicatori . Psihologul roman Paul-Popescu Neveanu a identificat o serie
de indicatori, printre care amintim:
Rezistenta la oboseala si usurinta recuperarii dupa efort.
Rezistenta la socuri, la lovituri morale.
Rezistenta la monotonie.
Autocontrolul.
Echilibrul emotional.
Viteza trecerii de la o activitate la alta.
Viteza de adaptare la situatii noi.
Pe baza acestor indicatori, portretele temperamentale ale celor 4 tipuri din tipologia lui Yung
si Eysenck, sunt:
Fiind innascut, temperamentul precede celelalte laturi ale personalitatii care se vor dezvolta pe
acest fundament. Temperamentul nu influenteaza aptitudinile si caracterul in continutul lor
psihologic ci in forma si expresivitatea lor, astfel:
− Aptitudinile simple si cele speciale, rezultate din capacitatile innascute ale sistemului
nervos, sufera o influenta din partea temperamentului si pot influenta la randul lor
anumite trasaturi temperamentale.
− Aptitudinile complexe si cele generale , cum ar fi inteligenta, nu sufera nicio influenta din
partea temperamentului.
− Caracterul nu sufera, de asemenea, nicio influenta din partea temperamentului.
Caracterul poate si trebuie sa ia sub stapanire temperamentul intr-o anumita masura . Astfel se
poate exercita un anumit autocontrol al manifestarilor prea explozive sau o accentuare a
manifestarilor prea pasive. De aceea este recomandat sa ne cunoastem temperamentul.
In relatiile interpersonale, temperamentele comunicative si sociabile sunt mai apreciate decat cele
rezervate si prea exigente desi nu exista temperamente bune sau rele, dezirabile sau indezirbaile,
acestea neincluzand valori morale.
APTITUDINILE
CARACTERISTICI
• Nu orice insusire psihica este o aptitudine, aptitudinile fiind acele insusiri care favorizeaza
desfasurarea unei activitati cu rezultate peste medie .
• Aptitudinile se afla intr-o continua dezvoltare, predominant in sens progresiv dar uneori si in
sens regresiv iar dezvoltarea lor se poate realiza atat spontan cat si dirijat (succesiv).
Cei care reactualizeaza corect si fidel foarte multa informatie, au APTITUDINI MNEZICE.
Cei care identifica si diferentiaza foarte multi stimuli, ca de exemplu nuante de culoari,
au APTITUDINI SENZORIAL-PERCEPTIVE.
Cei care rezolva usor si intr-o maniera srcinala anumite situatii problematice au
APTITUDINI INTELECTUALE.
• Diferentieri:
APTITUDINILE reprezinta insusiri potentiale ce urmeaza a fi puse in valoare in conditii
optime.
TALENTUL rezulta din combinarea aptitudinilor, ceea ce asigura realizarea de valori noi si
srcinale.
GENIUL reprezinta nivelul cel mai inalt de dezvoltare al aptitudinilor, manifestat intr-o
actiune creatoare, de importanta istorica pentru viata societatii.
FORMAREA SI DEZVOLTAREA APTITUDINILOR
TEORIA EREDITARISTA
Sustine ca aptitudinile sunt innascute si determinate genetic. Metoda folosita este cea a
genealogiilor ce consta in stabilirea numarului de personalitati de seama din cadrul descendentilor
unor persoane cu un inalt statut social, spre exemplu judecatori, militari, artisti, s.a.
TEORIA AMBIENTALISTA
Sustine ca aptitudinile sunt dobandite sub influenta mediului si a educatiei. Metoda
folosita este cea a gemenilor monozigoti crescuti in medii diferite ce dobandesc aptitudini diferite.
Dotarea ereditara poate favoriza sau ingreuna formarea aptitudinilor si este mai
importanta pentru anumite aptitudini, cum ar fi cele artistice, decat pentru altele.
Astfel, au existat mari personalitati care au devenit productive timpuriu , precum Mozart,
Enescu, Grigorescu, dar au existat si mari personalitati care au devenit productive tarziu , precum
Tudor Arghezi.
CLASIFICAREA APTITUDINILOR
•
APTITUDINI COMPLEXE – Rezulta din imbinarea aptitudinilor simple, ci nu din insumarea lor!
EX: Aptitudinea muzicala rezulta din imbinarea unor aptitudini simple, precum:
discriminarea intensitatii, inaltimii si duratei sunetului; memorarea si
reproducerea fidela a acestuia; precum si asocierea unor categorii de sunete cu
trairi afective.
• APTITUDINI SPECIALE – Sunt necesare pentru desfasurarea cu succes a unor anumite forme
de activitate. Printre acestea, amintim:
Aptitudinile pedagogica – Se refera la ansamblul competentelor interdependente si
necesare pentru desfasurarea cu succes a activitatii
cadrului didactic, dupa cum afirma psihologul
roman Nicolae Mitrofan, si anume:
PSIHOGRAMA este un document care cuprinde aptitudinile pe care trebuie sa le detina cel ce
vrea sa imbratiseze o anumita profesie.
Spre exemplu, pentru a fi un bun sofer, este necesara o serie de aptituini, precum:
Capacitatea de concentrare, stabilitate, mobilitate si distributivitate a atentiei.
Capacitatea de discrimanre a culorilor.
Capacitatea de coordonare a miscarilor.
Rapiditatea si precizia in reactii.
Perceptia corecta a obiectelor si persoanelor in miscare , precum si a vitezei de
deplasare a acestora.
In cazul in care acestea lipsesc, vorbim despre inaptitudini ce vor constitui piedici serioase in
calea practicarii profesiei. Acestea pot fi:
Spre exemplu, cineva nu poate fi profesor daca este balbait si nu se intelege nimic din ceea ce
spune (inaptitudine absoluta) insa pentru altcineva, prezenta unei deficiente locomotorii nu reprezinta
o piedica prea mare (inaptitudine relativa).
Psihograma face parte dintr-un document mult mai extins, denumit PROFESIOGRAMA, ce
prezinta o anumita profesie si care este utilizat in:
CARACTERISTICI
• Inteligenta poate fi constatata in comportament pe baza unor indicatori precum:
Viteza gandirii – In cazul in care cineva poseda acelasi cunostiinte ca ceilalti dar gandeste
mai rapid.
Volumul cunostiintelor – Referitor la ceea ce stim si mai ales la ceea ce stim sa facem.
Felul in care facem fata situatiilor noi – Este considerat indicatorul cel mai reprezentativ al
comportamentului inteligent.
Succesul scolar – Cu cat este mai mare, cu atat persoana respectiva este considerata mai
inteligenta insa acesta nu corespunde intotdeauna cu performantele
profesiei viitoare.
societatii.
• Subteoria celor doua fatete – individul se confrunta atat cu sarcini cunoscute cat si
cu sarcini inedite, fata de ultimele evidentiandu-se cel
mai bine comportamentul inteligent.
TEORIA INTELIGENTEI MULTIPLE − formulata de H. Gartner sustine ca exista 7 forme ale inteligentei,
si anume:
– Lingvistica
– Logico-matematica
– Spatiala
– Kinestezica
– Muzicala
– Intrapersonala
– Interpersonala
TEORIA INTELIGENTEI EMOTIONALE – formulata de Daniel Goleman, sustine existenta a 5
competente emotionale si sociale de baza, si anume:
Empatia – Transpunerea in plan mintal sau afectiv in locul unei alte persoane pentru
a ii intelege mai bine comportamentul.
MASURAREA INTELIGENTEI
• Se realizeaza cu ajutorul testelor de inteligenta.
• Testul a fost preluat in S.U.A. sub denumirea de “Scala de inteligenta Stanford-Binet” (dupa
numele universitatii Stanford), pastrandu-se conceptul de varsta cronologica (anii
transformati in luni) si de varsta mintala (rezultatele obtinute la teste) dar adaugandu-se si
concepte noi precum formula coeficientului de ineligenta (IQ) realizata de catre psihologul
german W. Stern.
• Testele de inteligenta trebuie sa indeplineasca anumite cerinte, cele mai importante fiind:
• Dupa ce este realizat un test de inteligenta, acesta este supus unui proces de standardizare,
fiind aplicat pe un grup mare de subiecti. Rezultatele obtinute reprezinta etalonul testului.
Astfel, pentru testul de inteligenta “Scala Wechsler de inteligenta pentru adulti – lll” ,
etalonul este:
IQ 130 si peste – EXCEPTIONAL
IQ 120-129 – SUPERIOR
IQ 110-119 – PESTE MEDIE
IQ 90-109 – MEDIE
IQ 80-89 – SUB MEDIE
IQ 70-79 – BORDERLINE
IQ 69 si sub – EXTREM DE SCAZUT
CARACTERISTICI
• Caracterul include profilul psiho-moral al unei persoane ce se manifesta in conduita, in relatii cu
ceilalti si in grupul din care face parte.
• Trasaturile de caracter se desfasoara pe o axa cu doua extremitati polare si mai multe trepte de
intensitate, astfel toti oamenii au caracter dar orientat valoric intr-o maniera diferita.
• Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le sustinem si le aparam,
de constanta si persistenta lor in timp.
• Caracterul nu este imuabil, adica se poate modifica sub influenta factorilor socio-culturali
extremi precum cei referitori la prieteni, familie, societate sau din cauza unor evenimente care
ne marcheaza profund.
FORMAREA CARACTERULUI
Incepe in copilarie prin interiorizarea unor norme, modele si valori dezirabile intr-un grup iar la
maturitate, omul este capabil de autodeterminare, de a face alegeri in cunostinta de cauza.
TRASATURILE DE CARACTER exprima ceea ce este constant, relativ stabil si definitoriu pentru
personalitatea umana, astfel nu orice manifestare comportamentala este o trasatura de caracter, ci
numai cele ce dispun de anumite atribute, precum:
nu una conjuncturala
• Atributul plasticitatii – sa asigure adaptarea subiectului la situatii variate, definitorii
pentru acesta
In functie de preponderenta unei componente sau alteia, putem vorbi despre atitudini
determinate cognitiv, motivational-afectiv sau volitie.
Atitudinile pot fi pozitive sau negative iar in functie de domeniul in care se exprima , exista:
Atitudini fata de altii - Respect si grija fata de om, iubirea fata de aproape,
recunoasterea valorii altora, respectarea libertatii de
opinie, toleranta, altruismul, cinstea dar si opusele lor
precum rasismul, sovinismul, xenofobia, s.a.
Atitudini fata de sine - demnitate, modestie, cultivarea valorii proprii, increderea
in sine, dar si opusele lor precum narcisismul, s.a.
Mai exista si alte clase de atitudini precum cele culturale, fata de familie, fata de natura, fata
de societate (institutionale), s.a.
afectiva, astfel nu putem vorbi despre o atitudine neutra ci mai degraba de una de ignorare care
mascheaza refuzul sau necunostiinta de cauza.
Polaritatea nu este insa absoluta, oamenii ne fiind doar rai sau buni, lenesi sau harnici
deoarece trasaturile de caracter se desfasoara pe o axa cu doua extremitati polare si mai multe
trepte de intensitate, astfel un om poate fi bun dar foarte lenes, rau dar foarte harnic, s.a.
CONCEPTUL DE VALOARE
Psihologul american R. Linton introduce termenul de atitudine-valoare prin care desemneaza
o structura complexa de natura socio-culturala.
In cadrul acesteia, primul element (atitudiniea )este forma, iar al doilea element (valoarea)
este continutul, astfel valoarea confera continut atitudinii.
Valoarea este rezultatul relatiei dintre subiect si obiect si poate fi traita pozitiv sau negativ.
In timp, oamenii isi fixeaza un sistem de valori propriu sub influenta factorilor sociali, familiali
si institutionali care le ghideaza actiunile si le confera o anumita coerenta, astfel exista:
Sistemul de valori propriu reflecta intr-o maniera selectiva toate aceste sisteme de valori
interiorizate, structurate si stablizitate cu care ne identificam, le aparam si le promovam prin
trasaturile noastre de caracter.
Psihologul american Gordon W. Allport sustine ca in organizarea caracterului unei persoane se afla:
2-3 trasaturi cardinale – care sunt definitorii pentru o persoana.
In psihologia moderna exista tendinta de a reduce numarul trasaturilor la 5 in modelul Big Five sau
chiar la 3 in modelul Even 3 Big. Indiferent cum vom caracteriza o persoana, aceasta este unica. Spre
exemplu, un om disciplinat se diferentiaza de toti ceilalti care prezinta aceiasi trasatura de caracter
deoarece aceasta intra in combinatii cu alte trasaturi de caracter.
Realizarea profilul caracterial presupune precizarea unor caracteristici, printre care amintim:
Unicitatea
Expresivitatea
Originalitatea
Plasticitatea
Bogatia
Taria
• In raport cu aptitudinile:
Caracterul se refera la atitudinile fata de diferitele laturi ale realitatii, deci inclusiv fata de
activitate.
Intre aptitudini si trasaturile de caracter pot exista relatii de concordanta sau de opozitie .