Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiectie:
Superior – T1
Inferior – L3
Medial – varful proceselor transverse respective
Lateral – 2cm lateral de masa comuna lombara (muschii transvers abdominal, patrat lombar si
iliopsoas)
Axul longitudinal al rinichiului este oblic in plan frontal si sagital. Extremitatile superioare se afla la 5-6cm
distanta una de cealalta, iar cele inferioare 10-12cm. De asemenea, extremitatile superioare sunt situate
anterior de cele inferioare.
Structura generala – Rinichiul este invelit la o exterioara de o capsula proprie, formata din fibre elastice,
de colagen si musculare netede. Capsula este inextensibila, iar sub capsula parenchimul este in tensiune
si poate hernia printr-o sectiune a capsulei.
Parenchimul renal este format dintr-o medulara si o corticala, dupa cum urmeaza:
Medulara – zona interna, formata din 8-14 formatiuni triunghiulare numite piramide renale
Malpighi, despartite de columnele renale Bertin, reprezentate de prelungiri ale corticalei renale
printre piramide. Piramidele sunt orientate cu baza spre corticala si varful spre sinusul renal, in
care proemina, formand papilele renale, pe care se insera calicele mici.
Corticala – zona periferica, formata dintr-un strat superficial, cu structura uniforma, si unul
progund care prezinta striuri radiare. Acestea sunt in numar de 400-500 pentru fiecare piramida
renala si au forma triunghiulara, cu baza orientata catre piramida si varful catre cortex. Formeaza
piramidele Ferrein si sunt alcatuite din tubi colectori. Intre striurile radiare se afla labirintul
cortical, format din tubi contorti si corpusculi renali. Lobulul cortical este format dintr-un striu
radiar impreuna cu labirintul cortical din jurul sau. Fiecarui lob renal ii corespund 400-500 lobuli
corticali.
Rinichiul drept este situat in fosa lombo-diafragmatica, usor mai jos de cel stang. Are urmatoarele
raporturi:
Anterior - glanda suprarenala dreapta, lobul drept hepatic, flexura colica dreapta si D 2
Medial – VCI, ureterul drept, muschiul psoas mare, stalpul diafragmatic drept
Lateral – lobul drept hepatic, colonul ascendent
Posterior - este impartita de coasta 12 si ligamentul arcuat lateral in 2 zone, ce stabilesc
urmatoarele raporturi:
o Superioara – prin diafragma cu baza plamanului si recesul pleural costo-diafragmatic
o Inferioara – muschii patrat lombar si psoas mare si nervii subcostal, iliohipogastru si
ilioinghinal
Proiectie:
Superior – T1
Inferior – L3
Medial – varful proceselor transverse respective
Lateral – 2cm lateral de masa comuna lombara (muschii transvers abdominal, patrat lombar si
iliopsoas)
Rinichiul stang este situat in fosa lombo-diafragmatica, usor mai sus de cel drept. Are urmatoarele
raporturi:
Anterior - glanda suprarenala stanga, corpul si coada pancreasului, fata viscerala a splinei, fata
posterioara a stomacului, anse jejuno-ileale si flexura colica stanga
Medial – aorta abdominala (la distanta), ureterul stang, stalpul diafragmatic stang, muschiul
psoas mare
Lateral – marginea inferioara a splinei, colonul descendent
Posterior - este impartita de coasta 12 si ligamentul arcuat lateral in 2 zone, ce stabilesc
urmatoarele raporturi:
o Superioara – prin diafragma cu baza plamanului si recesul pleural costo-diafragmatic
o Inferioara – muschii patrat lombar si psoas mare si nervii subcostal, iliohipogastru si
ilioinghinal
Proiectie:
Superior – T1
Inferior – L3
Medial – varful proceselor transverse respective
Lateral – 2cm lateral de masa comuna lombara (muschii transvers abdominal, patrat lombar si
iliopsoas)
Fascia renala este o formatiune fibroasa formata din 2 lame, initial unite lateral, care se separa la nivelul
marginii laterale a rinichiului:
Superior, cele 2 lame formeaza prin unire septul reno-suprarenalian. Superior de glanda renala, cele doua
foite fuzioneaza si adera de diafgram.
Inferior se continua fara a se uni de-a lungul ureterului formandu-se astfel parangiul ureteral, de-a lungul
caruia poate cobora rinichiul in cazul ptozei renale.
Rinichiul este acoperit de o capsula fibroasa. Intre ea si fascie se gaseste grasimea perirenala, de
consistenta fluida. Intre fascie si peretele posterior abdominal se gaseste spatiul posterior pararenal, ce
contine grasime pararenala, de consistenta solida, cu rol de protectie si sustinere.
Sinusul renal - Este o excavatie in parenchimul renal, reprezentata de prelungirea intrarenala a hilului
renal, delimitata de doi pereti – anterior si posterior. Acestia sunt neregulati, prezentand doua feluri de
proeminente:
Papilare – determinate de papilele renale. Sunt in numar de 8-14
Interpapilare – determinate de coloanele Bertin
Sinusul renal contine ramurile segementare ale arterei renale, vene segmentare, calice mici, mari, partea
intrarenala a bazinetului, limfatice si nervi, toate intr-o masa de tesut adipos, care se continua cu
grasimea perirenala.
Pediculul renal – Numit si hil renal, reprezinta fisura centrala de la nivelul marginii mediale a rinichiului,
ce contine artera renala, vena renala si bazinetul sau pelvisul renal. Dispozitia elementelor la acest nivel
este, dinspre anterior spre posterior:
Vena
Artera
Bazinet
Artera renala si vena renala pot face uneori schimb de loc, dar bazinetul ramane intotdeauna posterior.
Arterele renale au origine din aorta abdominala, pe fetele laterale ale sale, in dreptul L1. Artera renala
dreapta este mai lunga si are traiect retrocav. Arterele renale intra in pediculul renal. Dispozitia
elementelor la nivelul pediculului renal, dinspre anterior spre posterior, este vena, artera, bazinet.
Polar superior
Polar inferior
Antero-superior
Antero-inferior
Posterior
Segmentul posterior este separat de celelalte printr-un plan frontal slab vascularizat, numit planul lui
Hyrtl. Ramura posterioara, denumita si ramura retropielica, trece posterior de bazinet pe marginea
superioara a acestuia.
Arterele segmentare se impart in artere interlobare care strabat coloanele lui Bertin (printre piramidele
Malpighi). La baza piramidelor se imparte in unghi de 90 o in artere arcuate, care merg intre corticala si
medulara. Din arterele arcuate pornesc:
Sistemul venos are originea la suprafata capsulei, unde se formeaza plexuri venoase. De la nivelul
acestora se vor forma vene interlobulare, apoi vene arcuate, apoi vene interlobare, apoi vene
segmentare, apoi vena renala. Vena renala stanga e mai lunga, si are traiect retroaortic, strabatand pensa
aorto-mezenterica. In ea se varsa in unghi drept vena genitala stanga.
Calicele:
Bazinetul (pelvisul renal) – Este o palnie musculomembranoasa cu capacitate de 5-7 ml, formata prin
unirea calicelor mari. Prezinta:
Parte intrarenala
o Anterior – vase renale
o Posterior - marginea posteriora a sinusului renal, vase retropielice
Parte extrarenala
o Anterior – in ambele parti, cu vasele renale. Mai departe, raporturile difera:
Bazinetul drept – D2
Bazinetul stang – corpul si coada pancreasului
o Posterior – muschiul psoas mare
Ureterul este un conduct urinar lung de 25-30cm ce se intinde de la pelvisul renal pana la vezica. In
traiectul sau descendent prin cavitatile abdominala si pelvina, este situat inital retro-, apoi subperitoneal.
Distanta dintre cele doua uretere difera. Initial, se afla la o distanta de 10cm, in dreptul flexurii renale. Se
apropie trepata, ajungand la 5cm distanta la intrarea in bazin. Dupa intrarea in bazin, se distanteaza,
avand traiect de-a lungul peretilor laterali ai pelvisului, ajungand din nou la o distanta de 10cm. Inferior,
la varsarea in vezica urinara, ureterele se afla la 2-3cm unul de celalalt.
Ureterul este impartit in doua parti, iar fiecare parte este impartita in doua segmente. Acestea sunt,
impreuna cu raporturile lor:
Partea abdominala
o Segmentul lombar
Anterior – peritoneul parietal posterior
Posterior – muschiul psoas mare
Medial – aorta sau VCI
Lateral – polul inferior al rinichiului si colonul ascendent sau descendent
o Segmentul iliac
Anterior
Ureter drept – radacina mezenterului, apendice, ileon terminal
Ureter stang – mezocolonul sigmoid (se afla in recesul intersigmoidian)
Posterior – vase iliace – ureterul drept incruciseaza vasele iliace drepte la 1cm
inferior de bifurcatie, iar ureterul stang pe cele stangi la 1cm superior
Lateral – vasele genitale
Partea pelvina
o Segmentul parietal
Barbat – raport medial cu peritoneul parietal
Femeie – raport lateral cu artera uterina si anterior cu ovarul (participa la
delimitarea fosei ovariene Krause)
o Segmentul visceral
Barbat – trece intre vezica urinara si rect
Femeie – la baza ligamentului larg al uterului este intersectat de artera uterina,
dupa care trece intre vezica urinara si peretele anterior al vaginului
Proiectie – este reprezentata de o linie verticala ce uneste extremitatea C XII cu un punct situat la unirea
1 2
3 mediala cu 3 laterale a ligamentului inghinal.
Puncte dureroase:
Superior – intersectia liniei orizontale ce trece prin ombilic cu marginea laterala a muschiului
drept abdominal
Mijlociu – intersectia liniei bispinoase cu linia pararectala
Inferior - extremitatea inferioara a ureterului poate fi palpata prin tuseu rectal sau vaginal
Vezica urinara este un organ cavitar unic pelvin, situat in spatiul pelvis-subperitoneal. Reprezinta partea
cea mai dilatata a tractului urinar. Este un rezervor musculo-elastic, al carui rol este de a stoca urina pana
cand aceasta este eliminata. Are o capacitate de 200–250mL, la 400mL apare senzatia de mictiune
imperioasa, iar peste 700 de mL, sfincterul uretral extern devine incompetent. Vezica urinara are o forma
ovoidala, cu axul lung orientat supero-inferior. Dimensiunile sale sunt de 11x9x7cm. Vezica prezinta mai
multe portiuni:
Ostiile ureterale
Plicile ureterale, determinate de portiunea intramurala a ureterului
Trigonul vezical – delimitat de cele trei ostii. Prezinta o suprafata neteda, fiind de origine
mezodermala.
Ostiul uretral – rotund la femei,
Anterior – oase pelvine si simfiza pubiana cand este goala. Intre acestea si vezica se afla spatiul
prevezical, ce contine plexul venos vezical, manunchiul vasculo-nervos obturator si limfatice.
Cand vezica se umple, fata anterioara ascensioneaza si vine in raport cu partea inferioara a
peretelui anterior abdominal.
Superior si posterior – prin intermediul fundului de sac utero-vezical, cu corpul uterului si anse.
Tot posterior, segmentul inferior al vezicii vine in raport cu peretele anterior vaginal.
Lateral – muschii obturator intern si ridicator anal, ligamentele ombilicale
Inferior – colul vezical stabileste raport cu sfincterul uretral extern
Vezica urinara este un organ cavitar unic pelvin, situat in spatiul pelvis-subperitoneal. Reprezinta partea
cea mai dilatata a tractului urinar. Este un rezervor musculo-elastic, al carui rol este de a stoca urina pana
cand aceasta este eliminata. Are o capacitate de 200–250mL, la 400mL apare senzatia de mictiune
imperioasa, iar peste 700 de mL, sfincterul uretral extern devine incompetent.
Vezica urinara are o forma ovoidala, cu axul lung orientat supero-inferior. Dimensiunile sale sunt de
11x9x7cm. Vezica prezinta mai multe portiuni:
Ostiile ureterale
Plicile ureterale, determinate de portiunea intramurala a ureterului
Trigonul vezical – delimitat de cele trei ostii. Prezinta o suprafata neteda, fiind de origine
mezodermala.
Ostiul uretral – fanta transversala, in mod normal, sau forma de semiluna la barbati cu adenom
prostatic
Uroteliu
Mucoasa
Submucoasa
Musculara, care la randul ei prezinta trei straturi:
o Extern – longitudinal
o Mijlociu – circular
o Intern - plexiform
2
Straturile musculare formeaza muschiul detrusor, care reprezinta 3 din grosimea peretelui vezical.
Drenajul venos – Se formeaza un plex venos vezical in spatiul prevezical Retzius. De aici, sangele dreneaza
in vena iliaca interna.
Inervatie:
Uretra masculina este lunga de 16-18cm, iar lumenul are un diametru de 8-10mm, putand ajunge pana la
12mm la nivelul dilatatiilor. Are aspectul literei S in plan sagital, prezentand doua curburi:
Posterioara - concava anterior si superior, constanta
Inferioara – concava inferior. Aceasta dispare in erectie.
Uretra preprostatica – intre colul vezicii urinare si prostata. Este lunga de 1cm si inconjurata de
muschiul sfincter uretral intern, neted, involuntar.
Uretra prostatica – strabate vertical prostata. Este lunga de 3cm si mai dilatata. La nivelul
peretelui posterior al acestei se gaseste o proeminenta numita creasta uretrala. Mijlocul acestei
creste este mai proeminent si formeaza coliculul seminal. La nivelul acestuia se deschid utriculul
prostatic si canalele ejaculatoare. Lateral de colicul se deschid glandele prostatice.
Uretra membranoasa – strabate diafragma urogenitala. Este lunga de 1cm si inconjurata de
muschiul sfincterul uretral extern, striat, aflat sub control voluntar.
Uretra spongioasa – strabate longitudinal corpul penisului si glandul. Are o lungime de 12cm.
Prezinta o dilatatie la nivelul bulbului spongios si inca una la nivelul glandului. Cea din urma este
numita fosa naviculara si se deschide la extremitatea glandului printr-o fata verticala de 5-6mm
numita meatul urinar extern. Intre uretra spongioasa si fosa naviculara se afla plica mucoasa
numita valvula fosei naviculare Guerin.
Structura peretelui – Diferitele portiuni ale uretrei prezinta particularitati de structura (sfinctere, plici,
creste, orificii ale glandulare) dar structura generala, comuna tututor segmentelor, contine doua straturi:
Uretra feminina are o lungime de 3-5cm, iar lumenul sau are un diametru de 7-8mm. Incepe de la nivelul
orificiului uretral al vezicii, strabate diafragma urogenitala si se termina, prin meatul uretral extern, la
nivelul vestibulului vaginal. Are un traiect oblic de sus in jos si dinspre posterior spre anterior. De-a lungul
sau strabate doua sfinctere, unul intern, imediat inferior de colul vezicii urinare, si unul extern, la nivelul
diafragmei urogenitale.
Tunica mucoasa- prezinta numeroase plici longitudinale si este elastica. Una dintre acestea,
aflata pe peretele posterior, este mai proeminenta si se numeste creasta uretrala.
Tunica musculara – formata din doua straturi de fibre musculare:
o Extern – circular
o Intern – longitudinal
Testiculul este gonada masculina. Are o masa de 20-30g si urmatoarele dimensiuni – 4x2x3cm9k.
Prezinta doua margini – anterioara si posterioara, doua fete – mediala si laterala si doua extremitati –
superioara si inferioara. Axul lung al testiculului este oblic, polul superior fiind orientat anterior si lateral.
Marginea posterioara a testiculului reprezinta hilul organului, pe aici intrand toate vasele, nervii si
limfaticele acestuia.Orientata usor superior, are anexata un organ alungit numit epididim. Acesta este
format din cap, corp si coada. Capul si coada epididimului sunt ancorate la testicul prin doua ligamente
epididimare, superior si inferior, pe cand corpul este liber. Coada se continua fara o delimitare neta cu
canalul deferent.
Testiculul impreuna cu epididimul sunt acoperite de o tunica fibroasa, de culoare alb-sidefie, numita
albuginee. Aceasta se invagineaza lateral intre testicul si epididim, formand sinusul epididimar. Cele doua
sunt acoperite ulterior si de tunica vaginala, formata in timpul procesului de descensus testicular si
derivata din peritoneul parietal. Aceasta nu acopera polul inferior al testiculului si coada epididimului, la
nivelul carora se formeaza ligamentul scrotal, rest al gubernaculum testis, care le leaga de fascia
spermatica interna.
Artera testiculara – are origine de pe flancul aortei abdominale, in dreptul L1, imediat inferior de
locul de origine al arterei renale ipsilaterale. Coboara retroperitoneal, avand traiect paralel cu cel
al venei omonime, situata lateral de artera. In traiectul lor descendent si lateral, cele doua
intersecteaza anterior ureterul dinspre medial spre lateral, spre orificiul inghinal profund. Odata
ajunsa in acesta, artera patrunde in grosimea funiculului spermatic, unde se asaza anterior de
canalul deferent. Iese din canalul ighinal prin orificiul inghinal superficial si ajunge la capul
epididimului, unde se imparte in doua ramuri epididmare, anterioara si posterioara.
Artera deferentiala – este ramura a arterei vezicale inferioare, ramura a arterei iliace interne. Se
afla in funicul posterior de canalul deferent. Se anastomozeaza la nivelul testiculului cu ramura
epididimara posterioara a arterei testiculare.
Artera cremasterica – este ramura a arterei epigastrice inferioare, ramura a arterei iliace externe.
Se afla in funicul posterior de canalul deferent. Se anastomozeaza la nivelul testiculului cu
ramura posterioara a arterei testiculare.
Venele testiculului sunt superficiale si profunde. Patrunse in funiculul spermatic, venele se impart in doua
grupuri:
Anterior – mai bine dezvoltat, numit plex pampiniform. Se continua cu vena testiculara.
Posterior – mai slab dezvoltat. Se continua cu vena epigastrica inferioara.
VTS se varsa in VRS. VTD se varsa in VCI. Variocelul (dilatatia plexurilor venoase) apare mai frecvent in
partea stanga, din urmatoarele cauze: VTS se varsa in unghi drept in VRS, iar VRS se varsa in unghi drept
in VCI, VTS trece posterior de colonul sigmoid, iar VRS prin pensa aorto-mezenterica.
Epididimul este un organ anexat testiculului, de forma unei virgule, asezat de-a lungul marginii
posterioare a acestuia, prezentand urmatoarele elemente – cap (partea cea mai voluminoasa), corp si
coada.
Capul si coada sunt legate de testicul prin ligamentele epididimare superior si inferior. Corpul este liber si
se arcuieste peste marginea posterioara a testiculului. In sectiune, are forma triunghiulara.
Testiculul impreuna cu epididimul sunt acoperite de o tunica fibroasa, de culoare alb-sidefie, numita
albuginee. Aceasta se invagineaza lateral intre testicul si epididim, formand sinusul epididimar.
Cele doua sunt acoperite ulterior si de tunica vaginala, formata in timpul procesului de descensus
testicular si derivata din peritoneul parietal. Aceasta nu acopera polul inferior al testiculului si coada
epididimului, la nivelul carora se formeaza ligamentul scrotal, rest al gubernaculum testis, care le leaga de
fascia spermatica interna.
Capul epididimului este format din cele 15-20 canale eferente, lungi de 15-20cm, ce se vor varsa toate in
primul canal eferent. Acest canal, dupa ce le-a primit pe toate celelalte, devine canal epididimar, lung de
6-7cm, cu traiect sinuos, formand capul si coada epididimului. De la nivelul cozii, se va continua cu
canalul deferent, fara o delimitare neta.
Funiculul spermatic este un cordon lung de 15cm ce suspenda testiculul. Se intinde de la capul
epididimului pana la orificiul inghinal profund. Prezinta un segment scrotal si un segment inghinal.
Canalul deferent este un canal lung de 50cm, cu un diametru de 2mm, ce se intinde de la coada
epididimului pana la fundul vezicii urinare. In functie de regiunile strabatute, este impartit in 3 segmente:
Scrotul este foarte sensibil la modificarile de temperatura, mai ales pentru ca nu contine tesut adipos.
Pielea – fina, extensibila, de culoare mai inchisa. Prezinta un rafeu median de la care pornesc
cute transversale. Contine glande sebacee, sudoripare, peri si terminatii nervoase.
Tunica dartos – rol termoreglator
Fascia spermatica externa – tesut conjunctiv lax provenit din aponevroza muschiului oblic extern.
Se continua cu fascia superficiala a penisului.
Fascia cremasterica – contine fibre din aponevroza muschiului blic intern. Contine si muschiul
cremaster.
Fascia spermatica interna – provine din fascia transversalis si se continua cu fascia profunda a
penisului.
Tunica vaginala – seroasa care acopera testiculul si epididimul. Este alcatuita dintr-o lama
parietala si una viscerala.
Venele scrotului sunt omonime arterelor si dreneaza in venele rusinoase externe si interne.
Inervatia este realizata de catre nervi scrotali anteriori si posteriori, precum si ramura genitala a nervului
genitofemural, ce se afla in funiculul spermatic.
18. Prostata – situatie, configuratie externa, structura functionala
Prostata este un organ musculo-glandular unic cu rol in excretia lichidului prostatic si formarea lichidului
seminal. Masoara 2x4x3cm si are o masa de 20g.
Prostata este descrisa sub forma de castana usor turtita antero-posterior, ce prezinta:
Fata anterioara – aproape verticala
Fata posterioara – oblica la unghi de 45o
Baza – situata superior, ce prezinta o creasta transversala formata din 2 versanti, anterior si
posterior
Varf – orientat inferior, situat pe diafgrama urogenitala
Structura functionala a prostatei – Are structura de glanda tubuloacinoasa. Prezinta o capsula proprie,
care impreuna cu fascia prostatica derivata din tesutul conjunctiv inconjurator formeaza capsula
periprostatica. Aceasta capsula este strabatuta de 4 canale:
Uretra prostatica
Utricula prostatica – rest embrionar al ductelor paramezonefrotice Müller
Canalele ejaculatoare
Implicatii clinice – lobul mijlociu, de origine mezodermala, reprezinta sediul adenoamelor prostatice.
Ceilalti lobi, de origine endodermala, reprezinta sediul adenocarcinoamelor prostatice, tumori maligne.
Prin tuseu rectal se poate palpa fata posterioara a prostatei si santul medial dintre cei 2 lobi laterali.
19. Raporturile prostatei. Vezicula seminala si ductul ejaculator. Glandele bulbouretrale
Vezicula seminala sunt organe pereche al caror produs de secretie participa la formarea lichidului
seminal. Fiecare vezicula are o lungime de 5cm si o grosime de 5mm. Vezicula seminala are forma conica,
prezentand un varf si o baza:
Baza – orientata superior, lateral si posterior
Varf – orientata inferior, medial si anterior
Baza este intersectata anterior de ureter, iar varful se continua cu ductul excretor, care la baza prostatei
se uneste cu ductul deferent, formand canalul ejaculator.
Glandele bulbouretrale sunt glande pereche ce se afla in unghiul dintre uretra membranoasa si bulbul
spongios si se deschid in uretra spongioasa. Secretia lor participa la formarea lichidului seminal. Glandele
bulbouretrale se afla intre fasciile superioara si inferioara ale diafragmei urogenitale, prezentand astfel
urmatoare raporturi:
Raporturi:
Penisul este organul copulator masculin. El contine si portiunea spongioasa a uretrei, avand si rol in
mictiune. Din punct de vedere topografic si functional cuprinde doua parti distincte, radacina si corpul.
Radacina este ascunsa in perineu, fixa. Este situata la nivelul perineului superficial, superior de scrot. Este
alcatuita din cele doua radicini ale corpului cavernos si bulbul penian situat intre ele.
Corpul este vizibil si mobil. Are forma unui cilindru usor turtit caruia i se descriu:
Corpul prezinta o extremitate libera numita gland. Aceasta este acoperita de preputiu, are o forma
conica, de culoare roz, devenind rosie in timpul erectiei. Are o circumferinta proeminenta numita coroana
glandului, care are un relief mai accentuat pe fata dorsala. Coroana glandului este separata de insertia
preputiului prin colul glandului. Varful glandului prezinta o fanta sagitala de 5-6mm lungime ce reprezinta
ostiul uretral extern. Fata uretrala a glandului prezinta un sant ce se intinde intre ostiul uretral extern si
colul glandului, pe unde se insera fraul preputiului. Glandul este acoperit de epiteliu stratificat
pavimentos nekeratinizat care se continua cu epiteliul de pe fata interna a preputiului.
Tegumentul penisului prezinta o parte retractila (preputiul) si o parte aderenta. Preputiul este o plica ce
porneste de la nivelul colului glandului, se reflecta la marginea libera a acestuia si revine la nivelul
coroanei glandului. Intre preputiu si gland se formeaza un spatiu virtual, numit cavitate preputiala.
Preputiul este unit de fata uretrala a glandului prin fraul preputiului.
Preputiul prezinta pe fata externa glande sebacee si sudoripare care lipsesc pe fata interna iar la nivelul
fetei interne exista glande preputiale. La nivelul coroanei glandului si la nivelul colului exista glande
preputiale care secreta smegma.
Pielea aderenta prezinta o mare mobiltate fata de planul profund. Fata sa uretrala prezinta un pliu
longitudinal median, rafeul penisului care se continua posterior cu rafeul scrotal. Rafeul penisului
repezinta vestigiul embrionar al fuziunii plicilor uretrale.
Structura penisului – Penisul este alcatuit din 3 cilindri de tesut erectil – 2 corpi cavernosi (situati
superior si lateral in sectiune transversala) si un corp spongios (situat inferior si pe linie mediala in
sectiune transversala) ce sunt separati la nivelul radacinii si se unesc inferior de pubis pentru a forma
corpul penisului. Corpii cavernosi se insera pe tuberozitatile ischiadice si sunt acoperiti de muschii
ischiocavernosi la nivelul radacinii. Cei doi corpi cavernosi se unesc subpubian pentru a forma trunchiul
cavernos. Acesta prezinta un sant profund pe fata sa uretrala, format de corpul spongios. Corpul spongios
prezinta o dilatatie numita bulb spongios la nivelul radacinii, ce este acoperita de muschiul
bulbospongios. De aici se continua cu portiunea intermediara, de-a lungul corpului penisului, dupa care
formeaza glandul penisului. In grosimea lui se afla uretra, care patrunde in el la nivelul bulbului.
Baza anatomica a erectiei –Corpii cavernosi sunt alcatuiti din tesut erectil caracterizat printr-un sistem de
trabecule care se intretaie in toate directiile delimitand caverne sau sinusuri care comunica larg intre ele.
Cavernele profunde sunt mai mari decat cele superficiale. Cavernele sunt captusite cu endoteliu si se
umplu cu sange in timpul erectiei.
Sursa de sange este reprezentata de artera profunda a penisului, ramura terminala a arterei rusinoase
interne. Aceasta patrunde in radacina corpului cavernos si apoi are traiect catre anterior prin axul
acestuia pana la varf. Dispusa in axul corpului cavernos da o serie de ramuri spiralate care se numesc
artere helicine si care se impart in grosimea corpului cavernos in 2 tipuri de ramuri – nutritive si
functionale. Cele functionale se capilarizeaza si se deschid in cavernele profunde. Dilatarea arterei
profunde a penisului si a ramurilor sale functionale duce la acumularea de sange in caverne. Acestea
comprima venele corpilor cavernosi, restrictionand fluxul prin acestea, ceea ce duce la acumularea de
sange in corpii cavernosi.
Ovarul este gonada feminina, cu functie dubla, ovogenetica si endocrina. Are o masa de 6-8g si
dimensiunile 4x3x1cm.
Prezinta doua fete – laterala si mediala, doua margini – anterioara si posterioara, si doi poli – superior sau
tubar si inferior sau uterin. Marginea anterioara este orientata usor spre medial, reprezinta hilul
organului si da insertie mezovarului.
Este format dintr-o corticala si o medulara. La nivelul medularei se afla foliculii ovarieni, in diferite stadii
de evolutie.
Artera ovariana - are origine de pe flancul aortei abdominale, in dreptul L1, imediat inferior de
locul de origine al arterei renale ipsilaterale. Coboara retroperitoneal, avand traiect descendent si
lateral, paralel cu cel al venei omonime, situata lateral de artera. Cea dreapta intersecteaza
anterior VCI. Se afla posterior de ileonul terminal si mezenter in partea dreapta si posterior de
colonul si mezocolonul sigmoid in partea stanga. Incruciseaza anterior ureterul si coboara pe fata
muschiului psoas mare, lateral de vasele iliace comune. Apoi, la nivelul stramtorii pelvine
superioare, intesecteaza anterior vasele iliace externe, imediat sub bifurcatia arterei iliace
comune. Apoi coboara cu ligamentul suspensor al ovarului pana la polul tubar al acestuia, unde
se imparte in doua ramuri, care se anastomozeaza cu ramurile omonime ale arterei uterine:
o Ovariana
o Tubara
Ramura ovariana a arterei uterine – are traiect lateral in lungul ligamentului utero-ovarian pana
la marginea anterioara a ovarului, unde se anastomozeaza cu ramura a arterei ovariane, formand
arcada arteriala paraovariana.
Inervatia ovarului este asigurata in principal de fibre din plexul ovarian si cateva fibre din plexul uterin.
Raporturile ovarului:
Ligamente:
Mezovarul – reprezinta un scurt mezou ce leaga marginea anterioare a ovarului de foita
posterioara a ligamentului larg al uterului, insertia caruia se face de-a lungul liniei Farre-
Waldayer. Printre foitele mezovarului ajung la ovar vasele si nervii acestuia.
Ligamentul suspensor al ovarului sau infundibulopelvic – se intinde de la nivelul fosei iliace,
pornind de sub mezenteriol in dreapta si de sub mezocolonul sigmoid in stanga, pana la polul
superior al ovarului. Este insotit de vasele ovariene, impreuna cu care ridica o plica peritoneala.
Ligamentul tubo-ovarian – leaga pavilionul trompei de polul superior al ovarului. De-a lungul sau
se gaseste fimbria ovarica.
Ligamentul utero-ovarian – leaga cornul uterin de polul inferior al ovarului.
Tuba uterina este un conductiv musculo-conjunctiv ce se intinde de la polul superior al ovarului pana la
cornul uterin. Este iun organ intraperitoneal, situat intre foitele ligamentului larg, care vor forma sub
trompa mezosalpingele, ce are forma de aripa, motiv pentru care se mai numeste aripa superioara a
ligamentului larg. Are o lungime de 10-12cm si prezinta patru parti:
Pavilionul trompei – are aspect de palnie si prezinta in centru ostiul abdominal al trompei.
Marginea pavilionului prezinta o serie de10-15 fimbrii, lungi de 10-15mm. Una dintre acestea
este mai lunga si poarta denumirea de fimbrie ovarica. De-a lungul ei se rostogoleste ovocitul de
ordinul II.
Portiunea ampulara – lungime de 7-9cm, diametru de 7-9mm. La acest nivel are loc in mod
normal fecundatia.
Istmul trompei – lungime de 3-4cm, diametru de 3-4mm
Portiunea uterina – lungime de 1cm, diametru de 1cm. Se gaseste in grosimea peretelui uterin la
nivelul cornului si se deschide la nivelul uterului prin ostiul uterin al trompei.
Peretele intern al trompei uterine prezinta o serie de plici longitudinale, care sunt mai bine dezvoltate
spre ampula, unde se ramifica, formand labirintul tubei uterine. Epiteliu este unistratificat cilindric si
prezinta cili care bat inspre ostiul uterin al trompei.
Ramura tubara a arterei ovariene – se desprinde din artera ovariana la nivelul polului tubar al
ovarului
Ramura tubara a arterei uterine - se desprinde din artera uterina anterior de cornul uterin si are
traiect lateral intre foitele mezosalpingelui. Se anastomozeaza cu ramura tubara a arterei
ovariane, formand arcada arterial subtubara
Uterul este un organ musculocavitar, median, unic, la nivelul caruia se dezvolta oul.
Configuratie externa – forma de trunchi de con cu baza orientata superior. In partea sa mijlocie prezinta o
ingustare incompleta numita istm, vizibila anterior si lateral, ce imparte uterul in doua portiuni:
Corp - portiunea mai voluminoasa; forma trunchi de con cu baza mare orientata superior.
Prezinta:
o Fata anterioara – vezicala
o Fata posterioara – intestinala
o 2 margini laterale – concave la nulipare, convexe la multipare
o Fundul uterin – situat anterior, intre cele doua fete. Este drept la nulipare, convex la
multipare
o 2 coarne uterine – se continua cu trompele
Col – portiunea mai ingusta, de forma cilindrica. Prezinta ostiul uterin, punctiform la nulipare si in
forma de fanta transversala la multipare. Vagina se insera la nivelul colului pe o linie oblica
dinspre posterior spre anterior si dinspre superior spre inferior. Insertia vaginului imparte colul
uterin in doua parti:
o Parte supravaginala
o Parte intravaginala
Asezare – organ pelvis-subperitoneal, acoperit de peritoneu in cea mai mare parte. Anterior, peritoneul
se reflecta pe fata posterioara a vezicii urinare, formand excavatia utero-vezicala. Posterior, peritoneul se
reflecta pe fata anterioara a ampulei rectale, formand fundul de sac Douglas. Lateral, foitele peritoneale
se unesc, formand mezometrul, parte a ligamentului larg.
Raporturi:
Corp
o Fata anterioara – vezica urinara
o Fata posterioara si fundul – anse intestinale
o Marginile laterale – artera uterina
o Coarnele uterine – se continua cu trompele uterine
Col
o Parte supravaginala
Anterior – fundul vezicii urinare
Posterior – ampula rectala
Supero-lateral – artera uterina
o Parte intravaginala – delimiteaza cu fornixul vaginal fundurile de sac vaginale
Drenajul venos – sangele venos se aduna in plexul venos uterin, de la nivelul caruia dreneaza astfel:
Mucoasa
Submucoasa
Seroasa
Musculara
Inervatia uterului:
Uterul este un organ pelvis-subperitoneal. Este ancorat de peretii excavatiei pelvine prin urmatoarele
mijloace de suspensie:
Ligamente largi – doua cute peritoneale ce se intind intre marginile laterale ale uterului si peretii
laterali ai pelvisului
Ligamente rotunde – se intind intre coarnele uterine si fetele anterioare ale oaselor pubiene.
Determina aripioarele anterioare ale ligamentelor largi
Peritoneu
Mijloacele de sustinere ale uterului, prin care acesta adera la organele invecinate sunt:
Unghi de flexiune – unghiul dintre axul corpului si axul colului uterin. In mod normal uterul este
in anteflexiune, acest unghi masurand 140-170 o.
Unghi de versiune – unghiul dintre axul colului si axul vaginei. In mod normal uterul este in
anteversiune, acest unghi masurand 90-110o.
Ligamente largi sunt doua cute peritoneale ce se intind intre marginile laterale ale uterului si peretii
laterali ai pelvisului. Astfel, ele impart excavatia pelvina intr-un cavum preuterin si un cavum retrouterin.
Fiecare ligament prezinta doi foite peritoneale care continua peritoneul de pe uter si delimiteaza intre ele
parametrul, ocupat de tesut adipos. Fiecare ligament prezinta doua fete si patru margini:
Vagina este organ pelvis-subperitoneal, fiind asezat intre vezica urinara si uretra (anterior) si rect
(posterior). Pozitia sa difera cu pozitia corpului:
In picioare – axul vaginei formeaza cu orizontala un unghi deschis posterior de 65 o
In repaus – vagina este usor concava posterior, formand un unghi de 135-145 o(unghiul vaginal) cu
orizontala, iar in eforturi, datorita presei abdominale, concavitatea dispare
In decubit dorsal – axul vaginei formeaza un unghi de 30 o cu orizontala
Are forma de cilindru turtit antero-posterior pe majoritatea lungimii sale. Extremitatea superioara
(fornixul vaginal) este mai dilatata, de forma unei cupole. Cavitatea vaginei este virtuala, iar alipirea
peretilor determina inferior aparitia unei fante sagitale, adaptate formei vulvei.
Dimensiunile vaginei variaza in functie de varsta, paritate si raporturi sexuale. Lungimea medie este de 8-
9cm, peretele posterior fiind cu 1-2cm mai lung ca cel anterior, datorita insertiei oblice pe colul uterin.
Ramuri vaginale superioare – desprinse din artera vaginala, ramura a arterei uterine
Ramuri vaginale mijlocii – desprinse din artera vezicala inferioara, ramura a arterei iliace interne
Ramuri vaginale inferioare – desprinse din artera rectala mijlocie, ramura a arterei iliace interne
Drenajul venos isi are originea in doua retele, musculara si mucoasa. Acestea dreneaza in plexurile
venoase vaginale, situate lateral de vagin, ce dreneaza in venele iliace interne.
Inervatie:
Are originea in artera iliaca interna. Traiectul sau de la origine pana la cornul uterin, unde se imparte in
doua ramuri terminale, poate fi impartit in trei segmente:
Raporturi:
Segment parietal
o Medial – ureter
o Lateral – muschiul obturator intern
o Posterior – venele uterine
o Participa la delimitarea inferioara a fosetei ovariene Krause
Segment transversal
o Incruciseaza anterior dinspre lateral spre medial ureterul
o Se afla in apropierea fornixului vaginal, supero-lateral la 1 cm distanta de acesta
Ramuri colaterale:
Ramuri terminale
Ramura tubara
Ramura ovariana
Muntele pubisului – Se mai numeste si al lui Venus (Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita,
zeița dragostei, frumuseții și fertilității). Este o proeminenta rotunjita situata anterior de simifiza pubiana
si oasele pubice, ce prezinta par de la varsta pubertatii. Se continua posterior cu labile mari si superior cu
hipogastrul. Structura sa este reprezentata de piele si tesut adipos.
Formatiunile labiale – Sunt doua perechi de plici tegumentare care delimiteaza vestibulul vaginal.
Labiile mari – au o lungime de 7-10cm, intinzandu-se de la muntele pubisului pana la centrul tendinos al
perineului. Intre ele se delimiteaza fanta valvulara. Ele sunt unite la extremitati prin doua comisuri –
anterioara, mai bine dezvoltata, si posterioara, mai subtire. Labile mari prezinta:
Labiile mici – au o lungime de 3cm. Sunt acoperite de labiile mari si delimiteaza vestibulul vaginal.
Posterior, pot forma fraul labiilor sau se pot termina separat. Anterior se bifurca:
Ramura anterioara – trece superior de clitoris pentru a se uni cu cea de parte opusa, formand
preputul clitorisului
Ramura posterioara – trece inferior de clitoris si se uneste cu opusa, formand fraul clitorisului
Vestibulul vaginal – este un spatiu virtual ce devine real cand sunt despartite labiile mici. Este delimitat
anterior de clitoris, lateral de labiile mici si posterior de fraul acestora. La nivelul vestubulului se deschid:
Clitorisul – Este un organ erectil nepereche situat posterior de comisura labiala anterioara. Este lung de 7
cm si este alcatuit din doua radacini, corp si gland, asemanator penisului.
Radacinile clitorisului au traiect ascendent si se unesc pe linie mediana inferior de simfiza pubiana,
formand corpul clitorisului. Acesta, dupa un scurt traiect ascendent, descrie unghiul clitorisului si se
indreapta spre inferior si posterior, formand glandul clitorisului. Unghiul este sustinut de ligamentul
suspensor al clitorisului.
Clitorisul este format din doi corpi cavernosi, inveliti in fascia clitorisului. Glandul prezinta un preput, care
este format de prelungirea spre anterior a labiilor mici.
Bulbii vestibulari – sunt doua formatiuni erectile situate de o parte si de alta a vestibulului vaginal. Au o
lungime de 3cm si grosime de 1cm. Sunt uniti anterior. Sunt omologi bulbului penisului.
Perineul este reprezentat de totalitatea partilor moi care inchid stramtoarea inferioara a pelvisului.
Aceasta stramtoare este delimitata de marginea inferioara a simfizei pubiene, ramurile ischiopubiene,
ligamentele sacrotuberoase si varful coccisului. Perineul are forma de romb, cu diagonala mare intre
unghiul subpubian si varful coccisului si diagonala mica intre cele doua tuberozitati ischiadice. Diagonala
mica imparte perineul intr-un triunghi anterior, urogenital si un triunghi posterior, anal.
Tegument – este mai gros la margini, unde se continua cu tegumentul regiunilor invecinate, si
mai subtire in jurul orificiului anal, unde formeaza pliuri radiare. In aceasta zona este mai
pigmentat. La nivelul liniei anocutanate se continua cu mucoasa rectului. Este acoperit de par si
prezinta numeroase glande sebacee si sudoripare, iar pe linie mediana prezinta un rafeu
longitudinal numit rafeu perineal.
Fascia superficiala
Diafragma pelvina
Diafragma pelvina – Este o formatiune musculo-fasciala de forma unei palnii cu deschiderea mica
orientata inferior, aceasta inconjurand rectul la limita dintre canalul anal si ampula rectala.
Diafragma pelvina este alcatuita din muschii ridicatori anali, coccigieni si sfincter anal extern si fasciile lor.
Diafragma pelvina prezinta anterior, pe linia mediana, o fanta oblica, cuprinsa intre cei doi muschi
ridicatori anali, simfiza pubiana si peretele anterior al rectului, numita hiatus urogenital. Prin acesta trec
uretra prostatica la barbat si uretra si vagina la femeie.
Parietala – acopera fetele superioare si inferioare a muschilor ridicator anal si coccigian, precum
si fata mediala a muschiului obturator intern. Prezinta doua parti:
o Fascia superioara – acopera fata superioara a diafragmei pelvine
o Fascia inferioara – acopera fata inferioara a diafragmei pelvine, continuand de la nivelul
hiatusului urogenital fascia superioara
Viscerala – inconjoara organele pelvine in portiunile lor subperitoneale (rect, vezica urinara,
prostata, vagina)
Este componenta principala a diafragmei pelvine. Este alcatuit din patru muschi:
Muschiul iliococcigian
o Origine – fata mediala a spinei ischiadice, partea posterioara a arcului tendinos al
muschiului ridicator anal
o Directie – inferior, posterior si medial
o Insertie – marginea laterala a coccisului, ligamentul anococcigian
o Actiune – ridica diafragma pelvina
Muschiul pubococcigian
o Origine – partea anterioara a arcului tendinos al muschiului ridicator anal, fata mediala a
ramurii inferioare a pubisului
o Directie – inferior, posterior si medial
o Insertie – ligamentul anococcigian
o Actiune – ridica perineul posterior si comprima canalul anal, jucand astfel rol de sfincter
anal auxiliar
Muschiul puborectal
o Origine – fata interna a unghiului pubisului, superior de muschii invecinati
o Directie – inferior si posterior
o Insertie – fibrele superioare se insera pe o lama fibroasa situata intre rect si marginea
mediala a muschiului ridicator anal. De la nivelul acesteia pleaca arcade concave medial
care se insera posterior pe ligamentul anococcigian si anterior pe septul
rectovezical/rectovaginal si pe centrul tendinos al perineului. Fibrele inferioare ajung la
tegumentul perianal, unde se insera la nivelul dermului.
o Actiune – ridica anusul si canalul anal
Muschiul ridicator al prostatei/pubovaginal
o Origine – fata interna a ramurii inferioare a pubisului
o Insertie – centrul tendinos al perineului, la barbati si pe fata laterala a prostatei, la femei
si pe marginea laterala a vaginei
o Actiune – la barbati ridica si trage anterior prostata, la femei este constrictor al vaginei
Perineul anterior se mai numeste regiune urogenitala. Se continua superior cu regiunea pubica, posterior
cu regiunea anala sau perineul posterior, iar lateral cu trigonul femural ipsilateral, de care este despartit
prin plica genitofemurala.
Tegumentul – este mai subtire in partea anterioara, unde se continua cu tegumentul regiunii
pubiene, a penisului si a scrotului, si mai gros in partea posterioara
Paniculul adipos (panicul = patura de tesut de un singur tip) – este mai subtire in partea
anterioara. Se termina inferior in potcoava, in concavitatea careia intra radacina penisului si
scrotul.
Fascia superficiala – prezinta o lama superficiala, bogata in tesut adipos, si una profunda, ce
formeaza fascia muschilor superficiali ai perineului anterior
Spatiul superficial al perineului – cuprins intre fascia superficiala si fascia inferioara a diafragmei
urogenitale. Contine radacina penisului si planul muscular superficial.
Planul muscular superficial – cuprinde muschiul transvers superficial al perineului (tuberozitatea
ischiadica -> centrul tendinos al perineul), muschiul bulbospongios (centrul tendinos al perineului
-> bulbul spongios) si muschiul ischiocavernos (tuberozitatea ischiadica -> radacina corpului
cavernos).
Fascia inferioara a diafragmei urogenitale sau membrana perineala – prezinta pe linie mediana,
inferior de simfiza pubiana, un orificiu prin care trece uretra membranoasa, iar lateral de acesta
orificii prin care trec canalele excretoare ale glandelor bulbouretrale. Marginea anterioara a
acestei fascii este mai groasa si formeaza ligamentul transvers al perineului, ce se intinde intre
ramurile inferioare ale oaselor pubiene. Este strabatut de arterele si nervii dorsali ai penisului.
Spatiul profund al perineului – cuprins intre fasciile inferioara si superioara a diafragmei pelvine.
Contine planul muscular mijlociu, uretra membranoasa, glandele bulbouretrale si arterele si
nervii dorsali ai penisului.
Planul muscular mijlociu – Contine muschiul transvers profund al perineului (fata mediala a
ischionului si ramurii acestuia, superior de insertia muschiului transvers superficial -> centrul
tendinos al perineului) si sfincterul uretral extern.
Fascia superioara a diafragmei urogenitale – acopera fata superioara a muschiului transvers
profund al perineului si se uneste posterior de acesta cu fascia inferioara. Medial se continua cu
fascia prostatica.
Planul muscular profund – este reprezentat de partea anterioara a diafragmei pelvine, adica de
originile pe pubis ale muschiului ridicator anal, invelit in fasciile parietale ale diafragmei pelvine.
Intre fata inferioara a diafragmei pelvine si fascia superioara a diafragmei urogenitale se afla
prelungirea anterioara a fosei ischiorectale.
Perineul anterior se mai numeste regiune urogenitala. Se continua superior cu regiunea pubica, posterior
cu regiunea anala sau perineul posterior, iar lateral cu trigonul femural ipsilateral, de care este despartit
prin plica genitofemurala.
Tegumentul – este mai subtire in partea anterioara, unde se continua cu tegumentul regiunii
pubiene, si mai gros in partea posterioara
Paniculul adipos (panicul = patura de tesut de un singur tip) – este mai subtire in partea
anterioara. Se termina inferior in potcoava, in concavitatea careia intra radacina penisului si
scrotul. Paniculul adipos este mai gros la femei.
Fascia superficiala – prezinta o lama superficiala, bogata in tesut adipos, si una profunda, ce
formeaza fascia muschilor superficiali ai perineului anterior. Vestibulul vaginal imparte aceasta
fascie in doua jumatati.
Spatiul superficial al perineului – cuprins intre fascia superficiala si fascia inferioara a diafragmei
urogenitale. Contine radacina clitorisului, bulbii vestibulari si planul muscular superficial.
Planul muscular superficial –cuprinde muschiul transvers superficial al perineului (tuberozitatea
ischiadica -> centrul tendinos al perineul), muschiul bulbospongios (centrul tendinos al perineului
-> bulbul vestibular) si muschiul ischiocavernos (tuberozitatea ischiadica -> radacina corpului
cavernos).
Fascia inferioara a diafragmei urogenitale sau membrana perineala – este mai subtire la femei.
Prezinta pe linie mediana, inferior de simfiza pubiana, un orificiu prin care trece uretra
membranoasa. Posterior de uretra membranoasa, fascia inferioara este strabatuta de vagina.
Marginea anterioara a acestei fascii este mai groasa si formeaza ligamentul transvers al
perineului, ce se intinde intre ramurile inferioare ale oaselor pubiene. Este strabatut de arterele
si nervii dorsali ai clitorisului.
Spatiul profund al perineului – cuprins intre fasciile inferioara si superioara a diafragmei pelvine.
Contine planul muscular mijlociu, glandele vestibulare mari si arterele si nervii dorsali ai
clitorisului, si este strabatut de uretra si vagina.
Planul muscular mijlociu – Contine muschiul transvers profund al perineului (fata mediala a
ischionului si ramurii acestuia, superior de insertia muschiului transvers superficial -> centrul
tendinos al perineului) si sfincterul uretral extern.
Fascia superioara a diafragmei urogenitale – acopera fata superioara a muschiului transvers
profund al perineului si se uneste posterior de acesta cu fascia inferioara.
Planul muscular profund – este reprezentat de partea anterioara a diafragmei pelvine, adica de
originile pe pubis ale muschiului ridicator anal, invelit in fasciile parietale ale diafragmei pelvine.
Intre fata inferioara a diafragmei pelvine si fascia superioara a diafragmei urogenitale se afla
prelungirea anterioara a fosei ischiorectale.
Anterioara – spre loja profunda a perineului anterior, intre muschiul ridicator anal si fascia
superficiala a diafragmei urogenitale
Posterioara – se continua cu tesutul adipos dintre muschiul fesier mare si muschii
pelvitrohanterieni sau rotatori laterali.