1.

Rinichiul – configuratie externa si structura generala

Rinichiul are forma de boaba de fasole. Este un organ
retroperitoneal, situat la nivelul fosei lombo-
diafragmatice. Are dimensiunile de 12x6x3cm. Prezinta
doua fete – una anterioara, convexa, si una posterioara,
plana, doua extremitati – superioara si inferioara, si doua
margini:
 Mediala – concava. La nivelul ei se gaseste o
concavitate numita sinus renal, ce prezinta o margine
anterioara si una posterioara.
 Laterala – convexa

Proiectie:

 Superior – T1
 Inferior – L3
 Medial – varful proceselor transverse respective
 Lateral – 2cm lateral de masa comuna lombara (muschii transvers abdominal, patrat lombar si
iliopsoas)

Axul longitudinal al rinichiului este oblic in plan frontal si sagital. Extremitatile superioare se afla la 5-6cm
distanta una de cealalta, iar cele inferioare 10-12cm. De asemenea, extremitatile superioare sunt situate
anterior de cele inferioare.

Structura generala – Rinichiul este invelit la o exterioara de o capsula proprie, formata din fibre elastice,
de colagen si musculare netede. Capsula este inextensibila, iar sub capsula parenchimul este in tensiune
si poate hernia printr-o sectiune a capsulei.

Parenchimul renal este format dintr-o medulara si o corticala, dupa cum urmeaza:

 Medulara – zona interna, formata din 8-14 formatiuni triunghiulare numite piramide renale
Malpighi, despartite de columnele renale Bertin, reprezentate de prelungiri ale corticalei renale
 printre piramide. Piramidele sunt orientate cu baza spre corticala si varful spre sinusul renal, in
care proemina, formand papilele renale, pe care se insera calicele mici.
 Corticala – zona periferica, formata dintr-un strat superficial, cu structura uniforma, si unul
progund care prezinta striuri radiare. Acestea sunt in numar de 400-500 pentru fiecare piramida
renala si au forma triunghiulara, cu baza orientata catre piramida si varful catre cortex. Formeaza
piramidele Ferrein si sunt alcatuite din tubi colectori. Intre striurile radiare se afla labirintul
cortical, format din tubi contorti si corpusculi renali. Lobulul cortical este format dintr-un striu
radiar impreuna cu labirintul cortical din jurul sau. Fiecarui lob renal ii corespund 400-500 lobuli
corticali.

2. Rinichiul drept – situatie, raporturi, proiectie

Rinichiul drept este situat in fosa lombo-diafragmatica, usor mai jos de cel stang. Are urmatoarele
raporturi:

 Anterior - glanda suprarenala dreapta, lobul drept hepatic, flexura colica dreapta si D 2
 Medial – VCI, ureterul drept, muschiul psoas mare, stalpul diafragmatic drept
 Lateral – lobul drept hepatic, colonul ascendent
 Posterior - este impartita de coasta 12 si ligamentul arcuat lateral in 2 zone, ce stabilesc
urmatoarele raporturi:
o Superioara – prin diafragma cu baza plamanului si recesul pleural costo-diafragmatic
o Inferioara – muschii patrat lombar si psoas mare si nervii subcostal, iliohipogastru si
ilioinghinal

Proiectie:

 Superior – T1
 Inferior – L3
 Medial – varful proceselor transverse respective
 Lateral – 2cm lateral de masa comuna lombara (muschii transvers abdominal, patrat lombar si
iliopsoas)

3. Rinichiul stang – situatie, raporturi, proiectie

Rinichiul stang este situat in fosa lombo-diafragmatica, usor mai sus de cel drept. Are urmatoarele
raporturi:
  Anterior - glanda suprarenala stanga, corpul si coada pancreasului, fata viscerala a splinei, fata
posterioara a stomacului, anse jejuno-ileale si flexura colica stanga
 Medial – aorta abdominala (la distanta), ureterul stang, stalpul diafragmatic stang, muschiul
psoas mare
 Lateral – marginea inferioara a splinei, colonul descendent
 Posterior - este impartita de coasta 12 si ligamentul arcuat lateral in 2 zone, ce stabilesc
urmatoarele raporturi:
o Superioara – prin diafragma cu baza plamanului si recesul pleural costo-diafragmatic
o Inferioara – muschii patrat lombar si psoas mare si nervii subcostal, iliohipogastru si
ilioinghinal

Proiectie:

 Superior – T1
 Inferior – L3
 Medial – varful proceselor transverse respective
 Lateral – 2cm lateral de masa comuna lombara (muschii transvers abdominal, patrat lombar si
iliopsoas)

4. Fascia renala, sinusul renal si pediculul renal

Fascia renala este o formatiune fibroasa formata din 2 lame, initial unite lateral, care se separa la nivelul
marginii laterale a rinichiului:

 Posterioara – adera la varful proceselor costiforme si discurile intervertebrale. Se insera pe

coloana vertebrala.
 Anterioara – trece peste vasele mari si se continua cu cea anterioara a rinichiului opus.

Superior, cele 2 lame formeaza prin unire septul reno-suprarenalian. Superior de glanda renala, cele doua
foite fuzioneaza si adera de diafgram.

Inferior se continua fara a se uni de-a lungul ureterului formandu-se astfel parangiul ureteral, de-a lungul
caruia poate cobora rinichiul in cazul ptozei renale.

Rinichiul este acoperit de o capsula fibroasa. Intre ea si fascie se gaseste grasimea perirenala, de
consistenta fluida. Intre fascie si peretele posterior abdominal se gaseste spatiul posterior pararenal, ce
contine grasime pararenala, de consistenta solida, cu rol de protectie si sustinere.

Sinusul renal - Este o excavatie in parenchimul renal, reprezentata de prelungirea intrarenala a hilului
renal, delimitata de doi pereti – anterior si posterior. Acestia sunt neregulati, prezentand doua feluri de
proeminente:
  Papilare – determinate de papilele renale. Sunt in numar de 8-14
 Interpapilare – determinate de coloanele Bertin

Sinusul renal contine ramurile segementare ale arterei renale, vene segmentare, calice mici, mari, partea
intrarenala a bazinetului, limfatice si nervi, toate intr-o masa de tesut adipos, care se continua cu
grasimea perirenala.

Pediculul renal – Numit si hil renal, reprezinta fisura centrala de la nivelul marginii mediale a rinichiului,
ce contine artera renala, vena renala si bazinetul sau pelvisul renal. Dispozitia elementelor la acest nivel
este, dinspre anterior spre posterior:

 Vena
 Artera
 Bazinet

Artera renala si vena renala pot face uneori schimb de loc, dar bazinetul ramane intotdeauna posterior.

5. Arterele si venele renale

Arterele renale au origine din aorta abdominala, pe fetele laterale ale sale, in dreptul L1. Artera renala
dreapta este mai lunga si are traiect retrocav. Arterele renale intra in pediculul renal. Dispozitia
elementelor la nivelul pediculului renal, dinspre anterior spre posterior, este vena, artera, bazinet.

La nivelul sinusului renal, artera renala se imparte in 5 segmente, corespunzatoare segmentelor

rinichiului:

 Polar superior
 Polar inferior
 Antero-superior
 Antero-inferior
 Posterior

Segmentul posterior este separat de celelalte printr-un plan frontal slab vascularizat, numit planul lui
Hyrtl. Ramura posterioara, denumita si ramura retropielica, trece posterior de bazinet pe marginea
superioara a acestuia.
Arterele segmentare se impart in artere interlobare care strabat coloanele lui Bertin (printre piramidele
Malpighi). La baza piramidelor se imparte in unghi de 90 o in artere arcuate, care merg intre corticala si
medulara. Din arterele arcuate pornesc:

 Arteriole drepte adevarate – vascularizeaza piramida Malpighi de la baza la varf

 Arteriole interlobulare, ce strabat striurile radiare ale corticalei pana aproapre de suprafata
acesteia – din ele se desprind arteriolele aferente care intra in contact cu tubul contort distal,
formand aparatul juxtaglomerular, dupa care patrund in capsula Bowman, formand glomerulul
renal. Din acesta iese apoi arteriola eferenta, ce se recapilarizeaza in jurul tubilor uriniferi
contorti formand arteriolele drepte false.

Sistemul venos are originea la suprafata capsulei, unde se formeaza plexuri venoase. De la nivelul
acestora se vor forma vene interlobulare, apoi vene arcuate, apoi vene interlobare, apoi vene
segmentare, apoi vena renala. Vena renala stanga e mai lunga, si are traiect retroaortic, strabatand pensa
aorto-mezenterica. In ea se varsa in unghi drept vena genitala stanga.

7. Calicele renale mici, mari si pelvisul renal

Calicele:

 Calicele renale mici – sunt formatiuni musculomembranoase cu aspect de cupa, ce se gasesc in

varful piramidelor Malpighi (la unirea celor doua se formeaza papilele renale), fiind in numar
egal cu acestea.
 Calicele mari – conducte musculomembranoase formate prin unirea a 2-3 calice mici. Sunt in
numar de 3 in fiecare rinichi:
o Superior
o Mijlociu
o Inferior

Bazinetul (pelvisul renal) – Este o palnie musculomembranoasa cu capacitate de 5-7 ml, formata prin
unirea calicelor mari. Prezinta:

o Baza – orientata spre rinichi

o Varf – se continua cu ureterul
o Fata anterioara
o Fata posterioara
o Margine superioara
o Margine inferioara
Bazinetul este format din 2 parti, ce prezinta anumite raporturi:

 Parte intrarenala
o Anterior – vase renale
o Posterior - marginea posteriora a sinusului renal, vase retropielice
 Parte extrarenala
o Anterior – in ambele parti, cu vasele renale. Mai departe, raporturile difera:
 Bazinetul drept – D2
 Bazinetul stang – corpul si coada pancreasului
o Posterior – muschiul psoas mare

8. Ureterul – descriere, raporturi, proiectie, puncte dureroase

Ureterul este un conduct urinar lung de 25-30cm ce se intinde de la pelvisul renal pana la vezica. In
traiectul sau descendent prin cavitatile abdominala si pelvina, este situat inital retro-, apoi subperitoneal.

Traiectul sau nu este unul liniar, el descriind trei flexuri:

 Renala – la iesirea din pelvisul renal

 Marginala – la nivelul stramtorii superioare a bazinului
 Pelvina – in raport cu peretele lateral al pelvisului

Distanta dintre cele doua uretere difera. Initial, se afla la o distanta de 10cm, in dreptul flexurii renale. Se
apropie trepata, ajungand la 5cm distanta la intrarea in bazin. Dupa intrarea in bazin, se distanteaza,
avand traiect de-a lungul peretilor laterali ai pelvisului, ajungand din nou la o distanta de 10cm. Inferior,
la varsarea in vezica urinara, ureterele se afla la 2-3cm unul de celalalt.

Ureterul este impartit in doua parti, iar fiecare parte este impartita in doua segmente. Acestea sunt,
impreuna cu raporturile lor:

 Partea abdominala
o Segmentul lombar
 Anterior – peritoneul parietal posterior
 Posterior – muschiul psoas mare
 Medial – aorta sau VCI
 Lateral – polul inferior al rinichiului si colonul ascendent sau descendent
o Segmentul iliac
 Anterior
 Ureter drept – radacina mezenterului, apendice, ileon terminal
 Ureter stang – mezocolonul sigmoid (se afla in recesul intersigmoidian)
 Posterior – vase iliace – ureterul drept incruciseaza vasele iliace drepte la 1cm
inferior de bifurcatie, iar ureterul stang pe cele stangi la 1cm superior
  Lateral – vasele genitale
 Partea pelvina
o Segmentul parietal
 Barbat – raport medial cu peritoneul parietal
 Femeie – raport lateral cu artera uterina si anterior cu ovarul (participa la
delimitarea fosei ovariene Krause)
o Segmentul visceral
 Barbat – trece intre vezica urinara si rect
 Femeie – la baza ligamentului larg al uterului este intersectat de artera uterina,
dupa care trece intre vezica urinara si peretele anterior al vaginului

Proiectie – este reprezentata de o linie verticala ce uneste extremitatea C XII cu un punct situat la unirea
1 2
3 mediala cu 3 laterale a ligamentului inghinal.

Puncte dureroase:

 Superior – intersectia liniei orizontale ce trece prin ombilic cu marginea laterala a muschiului
drept abdominal
 Mijlociu – intersectia liniei bispinoase cu linia pararectala
 Inferior - extremitatea inferioara a ureterului poate fi palpata prin tuseu rectal sau vaginal

9. Vezica urinara la femeie – situatie, configuratie interna si externa, raporturi

Vezica urinara este un organ cavitar unic pelvin, situat in spatiul pelvis-subperitoneal. Reprezinta partea
cea mai dilatata a tractului urinar. Este un rezervor musculo-elastic, al carui rol este de a stoca urina pana
cand aceasta este eliminata. Are o capacitate de 200–250mL, la 400mL apare senzatia de mictiune
imperioasa, iar peste 700 de mL, sfincterul uretral extern devine incompetent. Vezica urinara are o forma
ovoidala, cu axul lung orientat supero-inferior. Dimensiunile sale sunt de 11x9x7cm. Vezica prezinta mai
multe portiuni:

 Varf sau apex – orientat superior si anterior, se continua cu uraca

 Corp – prezinta o fata anterioara si una posterioara si doua margini laterale, care la vezica plina
devin fete laterale
 Fund – orientat posterior si inferior
 Col – locul de emergenta al uretrei

Configuratia interna a vezicii urinare – In interiorul vezicii se observa:

 Ostiile ureterale
 Plicile ureterale, determinate de portiunea intramurala a ureterului
  Trigonul vezical – delimitat de cele trei ostii. Prezinta o suprafata neteda, fiind de origine
mezodermala.
 Ostiul uretral – rotund la femei,

Raporturile vezicii urinare la femei:

 Anterior – oase pelvine si simfiza pubiana cand este goala. Intre acestea si vezica se afla spatiul
prevezical, ce contine plexul venos vezical, manunchiul vasculo-nervos obturator si limfatice.
Cand vezica se umple, fata anterioara ascensioneaza si vine in raport cu partea inferioara a
peretelui anterior abdominal.
 Superior si posterior – prin intermediul fundului de sac utero-vezical, cu corpul uterului si anse.
Tot posterior, segmentul inferior al vezicii vine in raport cu peretele anterior vaginal.
 Lateral – muschii obturator intern si ridicator anal, ligamentele ombilicale
 Inferior – colul vezical stabileste raport cu sfincterul uretral extern

10. Vezica urinara la barbati – situatie, configuratie interna si externa, raporturi

Vezica urinara este un organ cavitar unic pelvin, situat in spatiul pelvis-subperitoneal. Reprezinta partea
cea mai dilatata a tractului urinar. Este un rezervor musculo-elastic, al carui rol este de a stoca urina pana
cand aceasta este eliminata. Are o capacitate de 200–250mL, la 400mL apare senzatia de mictiune
imperioasa, iar peste 700 de mL, sfincterul uretral extern devine incompetent.

Vezica urinara are o forma ovoidala, cu axul lung orientat supero-inferior. Dimensiunile sale sunt de
11x9x7cm. Vezica prezinta mai multe portiuni:

 Varf sau apex – orientat superior si anterior, se continua cu uraca

 Corp – prezinta o fata anterioara si una posterioara si doua margini laterale, care la vezica plina
devin fete laterale
 Fund – orientat posterior si inferior
 Col – locul de emergenta al uretrei

Configuratia interna a vezicii urinare – In interiorul vezicii se observa:

 Ostiile ureterale
 Plicile ureterale, determinate de portiunea intramurala a ureterului
 Trigonul vezical – delimitat de cele trei ostii. Prezinta o suprafata neteda, fiind de origine
mezodermala.
 Ostiul uretral – fanta transversala, in mod normal, sau forma de semiluna la barbati cu adenom
prostatic

Raporturile vezicii urinare la barbati:

  Anterior – oase pelvine si simfiza pubiana cand este goala. Intre acestea si vezica se afla spatiul
prevezical, ce contine plexul venos vezical, manunchiul vasculo-nervos obturator si limfatice.
Cand vezica se umple, fata anterioara ascensioneaza si vine in raport cu partea inferioara a
peretelui anterior abdominal.
 Superior si posterior – prin intermediul fundului de sac Douglas, cu anse si rect.
 Lateral – muschii obturator intern si ridicator anal, ligamentele ombilicale
 Inferior – colul vezical stabileste raport cu versantul anterior al bazei prostatei

11. Vezica urinara – structura peretelui, vascularizatie si inervatie, sfincterele vezicale

Vezica prezinta, dinspre interior spre exterior:

 Uroteliu
 Mucoasa
 Submucoasa
 Musculara, care la randul ei prezinta trei straturi:
o Extern – longitudinal
o Mijlociu – circular
o Intern - plexiform

2
Straturile musculare formeaza muschiul detrusor, care reprezinta 3 din grosimea peretelui vezical.

Vascularizatie – este realizata de catre urmatoarele surse arteriale:

 Artera vezicala superioara – provenita din artera ombilicala

 Artera vezicala inferioara – provenita din artera iliaca interna
 Ramuri din artera epigastrica inferioara, artera rectala medie si artera uterina sau vaginala

Drenajul venos – Se formeaza un plex venos vezical in spatiul prevezical Retzius. De aici, sangele dreneaza
in vena iliaca interna.

Inervatie:

 PS – S2-S4 -> nervi erectori -> PHI

 S –T11-L2 -> PC -> PHS -> PHI

12. Uretra masculina – situatie, descriere, structura peretelui, traseu si raporturi

Uretra masculina este lunga de 16-18cm, iar lumenul are un diametru de 8-10mm, putand ajunge pana la
12mm la nivelul dilatatiilor. Are aspectul literei S in plan sagital, prezentand doua curburi:
  Posterioara - concava anterior si superior, constanta
 Inferioara – concava inferior. Aceasta dispare in erectie.

Este formata din patru portiuni:

 Uretra preprostatica – intre colul vezicii urinare si prostata. Este lunga de 1cm si inconjurata de
muschiul sfincter uretral intern, neted, involuntar.
 Uretra prostatica – strabate vertical prostata. Este lunga de 3cm si mai dilatata. La nivelul
peretelui posterior al acestei se gaseste o proeminenta numita creasta uretrala. Mijlocul acestei
creste este mai proeminent si formeaza coliculul seminal. La nivelul acestuia se deschid utriculul
prostatic si canalele ejaculatoare. Lateral de colicul se deschid glandele prostatice.
 Uretra membranoasa – strabate diafragma urogenitala. Este lunga de 1cm si inconjurata de
muschiul sfincterul uretral extern, striat, aflat sub control voluntar.
 Uretra spongioasa – strabate longitudinal corpul penisului si glandul. Are o lungime de 12cm.
Prezinta o dilatatie la nivelul bulbului spongios si inca una la nivelul glandului. Cea din urma este
numita fosa naviculara si se deschide la extremitatea glandului printr-o fata verticala de 5-6mm
numita meatul urinar extern. Intre uretra spongioasa si fosa naviculara se afla plica mucoasa
numita valvula fosei naviculare Guerin.

Structura peretelui – Diferitele portiuni ale uretrei prezinta particularitati de structura (sfinctere, plici,
creste, orificii ale glandulare) dar structura generala, comuna tututor segmentelor, contine doua straturi:

 Tunica mucoasa- prezinta numeroase plici longitudinale si este elastica

 Tunica musculara – formata din doua straturi de fibre musculare:
o Extern – circular
o Intern - longitudinal

In uretra spongioasa, la nivelul bulbului, se deschid glandele uretrale.

13. Uretra feminina - situatie, descriere, structura peretelui, traseu si raporturi

Uretra feminina are o lungime de 3-5cm, iar lumenul sau are un diametru de 7-8mm. Incepe de la nivelul
orificiului uretral al vezicii, strabate diafragma urogenitala si se termina, prin meatul uretral extern, la
nivelul vestibulului vaginal. Are un traiect oblic de sus in jos si dinspre posterior spre anterior. De-a lungul
sau strabate doua sfinctere, unul intern, imediat inferior de colul vezicii urinare, si unul extern, la nivelul
diafragmei urogenitale.

Peretele uretrei feminine este format din doua straturi:

 Tunica mucoasa- prezinta numeroase plici longitudinale si este elastica. Una dintre acestea,
aflata pe peretele posterior, este mai proeminenta si se numeste creasta uretrala.
 Tunica musculara – formata din doua straturi de fibre musculare:
o Extern – circular
 o Intern – longitudinal

La nivelul uretrei se deschid glandele uretrale.

14. Testiculul – asezare, configuratie externa, raporturi, vascularizatie, inervatie

Testiculul este gonada masculina. Are o masa de 20-30g si urmatoarele dimensiuni – 4x2x3cm9k.

Prezinta doua margini – anterioara si posterioara, doua fete – mediala si laterala si doua extremitati –
superioara si inferioara. Axul lung al testiculului este oblic, polul superior fiind orientat anterior si lateral.

Marginea posterioara a testiculului reprezinta hilul organului, pe aici intrand toate vasele, nervii si
limfaticele acestuia.Orientata usor superior, are anexata un organ alungit numit epididim. Acesta este
format din cap, corp si coada. Capul si coada epididimului sunt ancorate la testicul prin doua ligamente
epididimare, superior si inferior, pe cand corpul este liber. Coada se continua fara o delimitare neta cu
canalul deferent.

Testiculul impreuna cu epididimul sunt acoperite de o tunica fibroasa, de culoare alb-sidefie, numita
albuginee. Aceasta se invagineaza lateral intre testicul si epididim, formand sinusul epididimar. Cele doua
sunt acoperite ulterior si de tunica vaginala, formata in timpul procesului de descensus testicular si
derivata din peritoneul parietal. Aceasta nu acopera polul inferior al testiculului si coada epididimului, la
nivelul carora se formeaza ligamentul scrotal, rest al gubernaculum testis, care le leaga de fascia
spermatica interna.

Vascularizatia testiculului este asigurata de trei surse arteriale:

 Artera testiculara – are origine de pe flancul aortei abdominale, in dreptul L1, imediat inferior de
locul de origine al arterei renale ipsilaterale. Coboara retroperitoneal, avand traiect paralel cu cel
al venei omonime, situata lateral de artera. In traiectul lor descendent si lateral, cele doua
intersecteaza anterior ureterul dinspre medial spre lateral, spre orificiul inghinal profund. Odata
ajunsa in acesta, artera patrunde in grosimea funiculului spermatic, unde se asaza anterior de
canalul deferent. Iese din canalul ighinal prin orificiul inghinal superficial si ajunge la capul
epididimului, unde se imparte in doua ramuri epididmare, anterioara si posterioara.
 Artera deferentiala – este ramura a arterei vezicale inferioare, ramura a arterei iliace interne. Se
afla in funicul posterior de canalul deferent. Se anastomozeaza la nivelul testiculului cu ramura
epididimara posterioara a arterei testiculare.
 Artera cremasterica – este ramura a arterei epigastrice inferioare, ramura a arterei iliace externe.
Se afla in funicul posterior de canalul deferent. Se anastomozeaza la nivelul testiculului cu
ramura posterioara a arterei testiculare.

Venele testiculului sunt superficiale si profunde. Patrunse in funiculul spermatic, venele se impart in doua
grupuri:

 Anterior – mai bine dezvoltat, numit plex pampiniform. Se continua cu vena testiculara.
 Posterior – mai slab dezvoltat. Se continua cu vena epigastrica inferioara.
VTS se varsa in VRS. VTD se varsa in VCI. Variocelul (dilatatia plexurilor venoase) apare mai frecvent in
partea stanga, din urmatoarele cauze: VTS se varsa in unghi drept in VRS, iar VRS se varsa in unghi drept
in VCI, VTS trece posterior de colonul sigmoid, iar VRS prin pensa aorto-mezenterica.

15. Epididimul – asezare, configuratie externa, raporturi, structura

Epididimul este un organ anexat testiculului, de forma unei virgule, asezat de-a lungul marginii
posterioare a acestuia, prezentand urmatoarele elemente – cap (partea cea mai voluminoasa), corp si
coada.

Capul si coada sunt legate de testicul prin ligamentele epididimare superior si inferior. Corpul este liber si
se arcuieste peste marginea posterioara a testiculului. In sectiune, are forma triunghiulara.

Testiculul impreuna cu epididimul sunt acoperite de o tunica fibroasa, de culoare alb-sidefie, numita
albuginee. Aceasta se invagineaza lateral intre testicul si epididim, formand sinusul epididimar.

Cele doua sunt acoperite ulterior si de tunica vaginala, formata in timpul procesului de descensus
testicular si derivata din peritoneul parietal. Aceasta nu acopera polul inferior al testiculului si coada
epididimului, la nivelul carora se formeaza ligamentul scrotal, rest al gubernaculum testis, care le leaga de
fascia spermatica interna.

Capul epididimului este format din cele 15-20 canale eferente, lungi de 15-20cm, ce se vor varsa toate in
primul canal eferent. Acest canal, dupa ce le-a primit pe toate celelalte, devine canal epididimar, lung de
6-7cm, cu traiect sinuos, formand capul si coada epididimului. De la nivelul cozii, se va continua cu
canalul deferent, fara o delimitare neta.

16. Funiculul spermatic si canalul deferent

Funiculul spermatic este un cordon lung de 15cm ce suspenda testiculul. Se intinde de la capul
epididimului pana la orificiul inghinal profund. Prezinta un segment scrotal si un segment inghinal.

Tunicile funiculului spermatic:


Fascia spermatica externa – cotinua aponevroza muschiului oblic extern de la nivelul
orificiului inghinal profund.

Fascia cremasterica – lama de tesut conjunctiv in grosimea careia se afla muschiul cremaster.
Muschiul cremaster are originea laterala formata din muschiul oblic intern si mediala de pe
tuberculul pubic. Insertia se face sub forma de hamac de-a lungul funiculului.

Fascia spermatica interna – continua fascia transversalis de la nivelul orificiului inghinal
profund.
Reflexul cremasteric produce ridicarea testiculului la stimularea fetei supero-mediale a coapsei. Calea
aferenta este reprezentata de partea femurala a nervului genitofemural, iar cea eferenta de partea
genitala a nervului genitofemural.

Continutul funiculului spermatic:


Artere
o Artera testiculara
o Artera deferentiala
o Artera cremasterica

Canalul deferent

Plexul pampiniform

Vase limfatice

Ramura genitala a nervului genitofemural

Canalul deferent este un canal lung de 50cm, cu un diametru de 2mm, ce se intinde de la coada
epididimului pana la fundul vezicii urinare. In functie de regiunile strabatute, este impartit in 3 segmente:

1. Epididimar – traiect ascendent, paralel cu marginea posterioara a testiculului, medial de

epididim, de la coada la capul acestuia
2. Funicular – in funiculul spermatic, ca element central al acestuia:
a. Parte scrotala – de la capul epididimului pana la orificiul inghinal superficial
b. Parte inghinala – in canalul inghinal
3. Abdomeno-pelvin:
a. Parte abdominala – de la orificiul inghinal profund, canalul deferent descrie o curbura
concava medial. Dupa aceea capata traiect postero-inferior, trecand medial de vasele
iliace externe.
b. Parte pelvina – trece lateral de vezica urinara si apoi posterior de aceasta, unindu-se cu
ductul excretor al veziculei seminale pentru a forma canalul ejaculator. In ultima sa parte
prezinta o dilatatie numita ampula deferentiala.

Raporturile ampulei deferentiale:


Anterior – vezica urinara

Posterior – ampula rectala

Lateral – veziculele seminale

Medial – ampula deferentiala de partea opusa, cele doua delimitand trigonul interampular

17. Scrotul – alcatuire, vascularizatie, inervatie

Scrotul constituie invelisul cutanat al testiculului si epididimului, continand si portiunea initiala a
funiculului spermatic. Este impartit in doua jumatati, numite loje testiculare, de catre septul scrotal.
Jumatatea stanga este mai coborata, ca si testiculul pe care il contine. Culoare sa este mai inchisa decat a
pielii invecinate. Prezinta un rafeu median care se continua posterior cu rafeul perineului si anterior cu
rafeul penian. De la rafeu pornesc cute transversale care dau scrotului aspect incretit.

Forma lui variaza cu varsta si cu conditiile fiziogice:

 Incretit la copii, tineri si temperaturi scazute

 Alungit la varstnici si temperaturi ridicate

Scrotul este foarte sensibil la modificarile de temperatura, mai ales pentru ca nu contine tesut adipos.

Scrotul este format din sase tunici concentrice:

 Pielea – fina, extensibila, de culoare mai inchisa. Prezinta un rafeu median de la care pornesc
cute transversale. Contine glande sebacee, sudoripare, peri si terminatii nervoase.
 Tunica dartos – rol termoreglator
 Fascia spermatica externa – tesut conjunctiv lax provenit din aponevroza muschiului oblic extern.
Se continua cu fascia superficiala a penisului.
 Fascia cremasterica – contine fibre din aponevroza muschiului blic intern. Contine si muschiul
cremaster.
 Fascia spermatica interna – provine din fascia transversalis si se continua cu fascia profunda a
penisului.
 Tunica vaginala – seroasa care acopera testiculul si epididimul. Este alcatuita dintr-o lama
parietala si una viscerala.

Vascularizatia scrotului este realizata de trei surse arteriale:

 Artera rusinoasa externa superficiala – pentru partea anterioara

 Artera rusinoasa externa profunda – pentru straturile profunde
 Ramuri scrotale posterioare – pentru partea posterioara

Venele scrotului sunt omonime arterelor si dreneaza in venele rusinoase externe si interne.

Anastomozole arterio-venoase bogate de la nivelul fasciei cremasteric permit o circulatie rapida a

sangelui si schimburi de caldura in contracurent, ceea ce contribuie la mentinerea unei temperaturi mai
scazute cu 2-3oC la nivelul testiculului, facilitand gametogeneza.

Inervatia este realizata de catre nervi scrotali anteriori si posteriori, precum si ramura genitala a nervului
genitofemural, ce se afla in funiculul spermatic.
18. Prostata – situatie, configuratie externa, structura functionala

Prostata este un organ musculo-glandular unic cu rol in excretia lichidului prostatic si formarea lichidului
seminal. Masoara 2x4x3cm si are o masa de 20g.

Este un organ pelvis-subperitoneal, asezat intr-o loja delimitata de urmatorii pereti:


Anterior – simfiza pubiana

Posterior – septul recto-veziculo-prostatic

Lateral – muschiul ridicator anal

Superior – vezica urinare

Inferior – diafragma urogenitala

Prostata este descrisa sub forma de castana usor turtita antero-posterior, ce prezinta:

Fata anterioara – aproape verticala

Fata posterioara – oblica la unghi de 45o

Baza – situata superior, ce prezinta o creasta transversala formata din 2 versanti, anterior si
posterior

Varf – orientat inferior, situat pe diafgrama urogenitala

Structura functionala a prostatei – Are structura de glanda tubuloacinoasa. Prezinta o capsula proprie,
care impreuna cu fascia prostatica derivata din tesutul conjunctiv inconjurator formeaza capsula
periprostatica. Aceasta capsula este strabatuta de 4 canale:

Uretra prostatica

Utricula prostatica – rest embrionar al ductelor paramezonefrotice Müller

Canalele ejaculatoare

In functie de canale, prostata este impartita in urmatorii lobi:


2 lobi laterali – posterior de uretra prostatica si inferior de planul oblic ce trece prin canalul
deferent

Istmul – uneste anterior lobii laterali

Lob mijlociu – posterior de uretra prostatica si superior de planul oblic ce trece prin canalul
deferent

Lob postero-inferior – partea postero-inferioara a glandei

Implicatii clinice – lobul mijlociu, de origine mezodermala, reprezinta sediul adenoamelor prostatice.
Ceilalti lobi, de origine endodermala, reprezinta sediul adenocarcinoamelor prostatice, tumori maligne.
Prin tuseu rectal se poate palpa fata posterioara a prostatei si santul medial dintre cei 2 lobi laterali.
19. Raporturile prostatei. Vezicula seminala si ductul ejaculator. Glandele bulbouretrale

Prostata stabileste urmatoarele raporturi:


Anterior – vasele pubiene si simfiza pubiana, intre ele si prostata ramanand un spatiu de 2-3
cm unde se afla manunchiul vasculo-nervos prostatic

Posterior – ampula rectala – prin tuseu rectal se poate palpa fata posterioara a prostatei si
santul medial dintre cei 2 lobi laterali

Lateral – muschii ridicatori anali (la distanta), plexul venos prostatic, PHI

Versantul anterior – colul vezicii urinare

Versantul posterior – canalul deferent si vezicula seminala

Inferior – diafragma urogenitala

Vezicula seminala sunt organe pereche al caror produs de secretie participa la formarea lichidului
seminal. Fiecare vezicula are o lungime de 5cm si o grosime de 5mm. Vezicula seminala are forma conica,
prezentand un varf si o baza:

Baza – orientata superior, lateral si posterior

Varf – orientata inferior, medial si anterior

Baza este intersectata anterior de ureter, iar varful se continua cu ductul excretor, care la baza prostatei
se uneste cu ductul deferent, formand canalul ejaculator.

Veziculele seminale stabilesc urmatoarele raporturi:

 Anterior – fundul vezicii urinare

 Posterior – rect
 Medial – ampulele deferentiale
 Lateral – plexul venos prostatic si PHI

Glandele bulbouretrale sunt glande pereche ce se afla in unghiul dintre uretra membranoasa si bulbul
spongios si se deschid in uretra spongioasa. Secretia lor participa la formarea lichidului seminal. Glandele
bulbouretrale se afla intre fasciile superioara si inferioara ale diafragmei urogenitale, prezentand astfel
urmatoare raporturi:

Raporturi:

 Superior – fascia superioara a diafragmei urogenitale

 Inferior – fascia inferioara a diafragmei urogenitale, bulbul spongios
 Medial – uretra membranoasa
21. Penisul – configuratie externa, situatie, structura, baza anatomica a erectiei

Penisul este organul copulator masculin. El contine si portiunea spongioasa a uretrei, avand si rol in
mictiune. Din punct de vedere topografic si functional cuprinde doua parti distincte, radacina si corpul.

Radacina este ascunsa in perineu, fixa. Este situata la nivelul perineului superficial, superior de scrot. Este
alcatuita din cele doua radicini ale corpului cavernos si bulbul penian situat intre ele.

Corpul este vizibil si mobil. Are forma unui cilindru usor turtit caruia i se descriu:

 Fata dorsala care in repaus priveste anterior

 Fata ventrala (uretrala) pe care proemina uretra mai ales in timpul erectiei

Corpul are urmatoarele dimensiuni – lungime de 10-18cm si circumferinta de 9-12cm.

Corpul prezinta o extremitate libera numita gland. Aceasta este acoperita de preputiu, are o forma
conica, de culoare roz, devenind rosie in timpul erectiei. Are o circumferinta proeminenta numita coroana
glandului, care are un relief mai accentuat pe fata dorsala. Coroana glandului este separata de insertia
preputiului prin colul glandului. Varful glandului prezinta o fanta sagitala de 5-6mm lungime ce reprezinta
ostiul uretral extern. Fata uretrala a glandului prezinta un sant ce se intinde intre ostiul uretral extern si
colul glandului, pe unde se insera fraul preputiului. Glandul este acoperit de epiteliu stratificat
pavimentos nekeratinizat care se continua cu epiteliul de pe fata interna a preputiului.

Tegumentul penisului prezinta o parte retractila (preputiul) si o parte aderenta. Preputiul este o plica ce
porneste de la nivelul colului glandului, se reflecta la marginea libera a acestuia si revine la nivelul
coroanei glandului. Intre preputiu si gland se formeaza un spatiu virtual, numit cavitate preputiala.
Preputiul este unit de fata uretrala a glandului prin fraul preputiului.

Preputiul prezinta pe fata externa glande sebacee si sudoripare care lipsesc pe fata interna iar la nivelul
fetei interne exista glande preputiale. La nivelul coroanei glandului si la nivelul colului exista glande
preputiale care secreta smegma.

Pielea aderenta prezinta o mare mobiltate fata de planul profund. Fata sa uretrala prezinta un pliu
longitudinal median, rafeul penisului care se continua posterior cu rafeul scrotal. Rafeul penisului
repezinta vestigiul embrionar al fuziunii plicilor uretrale.

Structura penisului – Penisul este alcatuit din 3 cilindri de tesut erectil – 2 corpi cavernosi (situati
superior si lateral in sectiune transversala) si un corp spongios (situat inferior si pe linie mediala in
sectiune transversala) ce sunt separati la nivelul radacinii si se unesc inferior de pubis pentru a forma
corpul penisului. Corpii cavernosi se insera pe tuberozitatile ischiadice si sunt acoperiti de muschii
ischiocavernosi la nivelul radacinii. Cei doi corpi cavernosi se unesc subpubian pentru a forma trunchiul
cavernos. Acesta prezinta un sant profund pe fata sa uretrala, format de corpul spongios. Corpul spongios
prezinta o dilatatie numita bulb spongios la nivelul radacinii, ce este acoperita de muschiul
bulbospongios. De aici se continua cu portiunea intermediara, de-a lungul corpului penisului, dupa care
formeaza glandul penisului. In grosimea lui se afla uretra, care patrunde in el la nivelul bulbului.

Baza anatomica a erectiei –Corpii cavernosi sunt alcatuiti din tesut erectil caracterizat printr-un sistem de
trabecule care se intretaie in toate directiile delimitand caverne sau sinusuri care comunica larg intre ele.
Cavernele profunde sunt mai mari decat cele superficiale. Cavernele sunt captusite cu endoteliu si se
umplu cu sange in timpul erectiei.

Sursa de sange este reprezentata de artera profunda a penisului, ramura terminala a arterei rusinoase
interne. Aceasta patrunde in radacina corpului cavernos si apoi are traiect catre anterior prin axul
acestuia pana la varf. Dispusa in axul corpului cavernos da o serie de ramuri spiralate care se numesc
artere helicine si care se impart in grosimea corpului cavernos in 2 tipuri de ramuri – nutritive si
functionale. Cele functionale se capilarizeaza si se deschid in cavernele profunde. Dilatarea arterei
profunde a penisului si a ramurilor sale functionale duce la acumularea de sange in caverne. Acestea
comprima venele corpilor cavernosi, restrictionand fluxul prin acestea, ceea ce duce la acumularea de
sange in corpii cavernosi.

22. Ovarul – descriere, situatie, structura generala, vascularizatie, inervatie

Ovarul este gonada feminina, cu functie dubla, ovogenetica si endocrina. Are o masa de 6-8g si
dimensiunile 4x3x1cm.

Prezinta doua fete – laterala si mediala, doua margini – anterioara si posterioara, si doi poli – superior sau
tubar si inferior sau uterin. Marginea anterioara este orientata usor spre medial, reprezinta hilul
organului si da insertie mezovarului.

Ovarul este singurul organ cu adevarat intraperitoneal, situat in cavitatea pelvina.

Este format dintr-o corticala si o medulara. La nivelul medularei se afla foliculii ovarieni, in diferite stadii
de evolutie.

Vascularizatia este realizata de doua surse arteriale:

 Artera ovariana - are origine de pe flancul aortei abdominale, in dreptul L1, imediat inferior de
locul de origine al arterei renale ipsilaterale. Coboara retroperitoneal, avand traiect descendent si
lateral, paralel cu cel al venei omonime, situata lateral de artera. Cea dreapta intersecteaza
anterior VCI. Se afla posterior de ileonul terminal si mezenter in partea dreapta si posterior de
colonul si mezocolonul sigmoid in partea stanga. Incruciseaza anterior ureterul si coboara pe fata
muschiului psoas mare, lateral de vasele iliace comune. Apoi, la nivelul stramtorii pelvine
 superioare, intesecteaza anterior vasele iliace externe, imediat sub bifurcatia arterei iliace
comune. Apoi coboara cu ligamentul suspensor al ovarului pana la polul tubar al acestuia, unde
se imparte in doua ramuri, care se anastomozeaza cu ramurile omonime ale arterei uterine:
o Ovariana
o Tubara
 Ramura ovariana a arterei uterine – are traiect lateral in lungul ligamentului utero-ovarian pana
la marginea anterioara a ovarului, unde se anastomozeaza cu ramura a arterei ovariane, formand
arcada arteriala paraovariana.

Inervatia ovarului este asigurata in principal de fibre din plexul ovarian si cateva fibre din plexul uterin.

23. Ovarul – raporturi, ligamente

Raporturile ovarului:

 Marginea anterioara – ligamentul larg al uterului. Da insertie mezovarului. Reprezinta hilul

organului.
 Marginea posterioara si fata mediala – anse ileale, precum si colonul sigmoid in partea stanga
 Polul superior sau tubar – pavilionul trompei. Da insertie ligamentului suspensor.
 Polul inferior sau uterin – cornul uterin. Da insertie ligamentului utero-ovarian.
 Fata laterala – peretele lateral pelvin. La acest nivel, ovarul se aseaza la nulipare in foseta
ovariana Krause, delimitata astfel:
o Superior – vasele iliace externe
o Inferior – artera uterina
o Anterior – ligamentul larg al uterului
o Posterior – vasele iliace interne si ureterul
Dupa nasteri multiple, ligamentele ce sustin ovarul in pozitia sa devin mai laxe, astfel incat ovarul
coboara. La multipare se afla in foseta ovariana Claudius, delimitata astfel:
o Anterior – artera uterina si ureterul
o Posterior – fata anterioara a sacrului
o Inferior – marginea superioara a muschiului piriform

Ligamente:
  Mezovarul – reprezinta un scurt mezou ce leaga marginea anterioare a ovarului de foita
posterioara a ligamentului larg al uterului, insertia caruia se face de-a lungul liniei Farre-
Waldayer. Printre foitele mezovarului ajung la ovar vasele si nervii acestuia.
 Ligamentul suspensor al ovarului sau infundibulopelvic – se intinde de la nivelul fosei iliace,
pornind de sub mezenteriol in dreapta si de sub mezocolonul sigmoid in stanga, pana la polul
superior al ovarului. Este insotit de vasele ovariene, impreuna cu care ridica o plica peritoneala.
 Ligamentul tubo-ovarian – leaga pavilionul trompei de polul superior al ovarului. De-a lungul sau
se gaseste fimbria ovarica.
 Ligamentul utero-ovarian – leaga cornul uterin de polul inferior al ovarului.

24. Tuba uterina – descriere, structura peretelui, raporturi, vascularizatie, inervatie

Tuba uterina este un conductiv musculo-conjunctiv ce se intinde de la polul superior al ovarului pana la
cornul uterin. Este iun organ intraperitoneal, situat intre foitele ligamentului larg, care vor forma sub
trompa mezosalpingele, ce are forma de aripa, motiv pentru care se mai numeste aripa superioara a
ligamentului larg. Are o lungime de 10-12cm si prezinta patru parti:

 Pavilionul trompei – are aspect de palnie si prezinta in centru ostiul abdominal al trompei.
Marginea pavilionului prezinta o serie de10-15 fimbrii, lungi de 10-15mm. Una dintre acestea
este mai lunga si poarta denumirea de fimbrie ovarica. De-a lungul ei se rostogoleste ovocitul de
ordinul II.
 Portiunea ampulara – lungime de 7-9cm, diametru de 7-9mm. La acest nivel are loc in mod
normal fecundatia.
 Istmul trompei – lungime de 3-4cm, diametru de 3-4mm
 Portiunea uterina – lungime de 1cm, diametru de 1cm. Se gaseste in grosimea peretelui uterin la
nivelul cornului si se deschide la nivelul uterului prin ostiul uterin al trompei.

Peretele intern al trompei uterine prezinta o serie de plici longitudinale, care sunt mai bine dezvoltate
spre ampula, unde se ramifica, formand labirintul tubei uterine. Epiteliu este unistratificat cilindric si
prezinta cili care bat inspre ostiul uterin al trompei.

Raporturile stabilite de tuba uterina sunt:

 Cu anse ileale si in partea stanga cu colonul sigmoid

  Istmul stabileste raport anterior cu ligamentul rotund al uterului si posterior cu ligamentul
suspensor al ovarului
 Pavilionul are raport cu peretele lateral pelvin

Vascularizatia este realizata de catre doua surse arteriale:

 Ramura tubara a arterei ovariene – se desprinde din artera ovariana la nivelul polului tubar al
ovarului
 Ramura tubara a arterei uterine - se desprinde din artera uterina anterior de cornul uterin si are
traiect lateral intre foitele mezosalpingelui. Se anastomozeaza cu ramura tubara a arterei
ovariane, formand arcada arterial subtubara

26. Uterul – descriere, asezare, raporturi

Uterul este un organ musculocavitar, median, unic, la nivelul caruia se dezvolta oul.

Configuratie externa – forma de trunchi de con cu baza orientata superior. In partea sa mijlocie prezinta o
ingustare incompleta numita istm, vizibila anterior si lateral, ce imparte uterul in doua portiuni:

 Corp - portiunea mai voluminoasa; forma trunchi de con cu baza mare orientata superior.
Prezinta:
o Fata anterioara – vezicala
o Fata posterioara – intestinala
o 2 margini laterale – concave la nulipare, convexe la multipare
o Fundul uterin – situat anterior, intre cele doua fete. Este drept la nulipare, convex la
multipare
o 2 coarne uterine – se continua cu trompele
 Col – portiunea mai ingusta, de forma cilindrica. Prezinta ostiul uterin, punctiform la nulipare si in
forma de fanta transversala la multipare. Vagina se insera la nivelul colului pe o linie oblica
dinspre posterior spre anterior si dinspre superior spre inferior. Insertia vaginului imparte colul
uterin in doua parti:
o Parte supravaginala
o Parte intravaginala
Asezare – organ pelvis-subperitoneal, acoperit de peritoneu in cea mai mare parte. Anterior, peritoneul
se reflecta pe fata posterioara a vezicii urinare, formand excavatia utero-vezicala. Posterior, peritoneul se
reflecta pe fata anterioara a ampulei rectale, formand fundul de sac Douglas. Lateral, foitele peritoneale
se unesc, formand mezometrul, parte a ligamentului larg.

Raporturi:

 Corp
o Fata anterioara – vezica urinara
o Fata posterioara si fundul – anse intestinale
o Marginile laterale – artera uterina
o Coarnele uterine – se continua cu trompele uterine
 Col
o Parte supravaginala
 Anterior – fundul vezicii urinare
 Posterior – ampula rectala
 Supero-lateral – artera uterina
o Parte intravaginala – delimiteaza cu fornixul vaginal fundurile de sac vaginale

27. Uterul – vascularizatie, limfatice, inervatie

Vascularizatia este realizata de catre artera uterina.

Drenajul venos – sangele venos se aduna in plexul venos uterin, de la nivelul caruia dreneaza astfel:

 Superior – prin venele ovariene

 Inferior – prin venele uterine
 Prin vena ligamentului rotund

Uterul prezinta patru retele limfatice:

 Mucoasa
 Submucoasa
 Seroasa
 Musculara

Inervatia uterului:

 PS – S2-S4 (nucleul parasimpatic pelvin)

 S – PHI -> plex utero-vaginal
28. Uterul – situatie, pozitie normala, mijloace de sustinere si suspensie

Uterul este un organ pelvis-subperitoneal. Este ancorat de peretii excavatiei pelvine prin urmatoarele
mijloace de suspensie:

 Ligamente largi – doua cute peritoneale ce se intind intre marginile laterale ale uterului si peretii
laterali ai pelvisului
 Ligamente rotunde – se intind intre coarnele uterine si fetele anterioare ale oaselor pubiene.
Determina aripioarele anterioare ale ligamentelor largi
 Peritoneu

Mijloacele de sustinere ale uterului, prin care acesta adera la organele invecinate sunt:

 Aderenta la perineu – perineul este cel mai important mijloc de sustinere

 Aderenta colului la fundul vezicii urinare
 Aderenta la rect, in mod indirect
 Aderenta la lamele sacro-recto-genito-pubiene – acestea reprezinta condensari de tesut cu
directie sagitala de la sacru pana la oasele pubiene. Lamele adera la rect, la istmul uterin, la
fornixul vaginal si la baza vezicii urinare. Din aceste lame se individualizeaza mai multe ligamente:
o Utero-sacrate – leaga istmul uterului de sacru si de rect. In constitutia lor intra si
muschiul recto-uterin.
o Pubo-uterine – leaga istmul uterin si baza vezicii urinare la oasele pubiene
o Cardinale – leaga colul uterin si fornixul vaginal de peretii laterali ai pelvisului

Directia uterului poate fi interpretata in functie de doua unghiuri:

 Unghi de flexiune – unghiul dintre axul corpului si axul colului uterin. In mod normal uterul este
in anteflexiune, acest unghi masurand 140-170 o.
 Unghi de versiune – unghiul dintre axul colului si axul vaginei. In mod normal uterul este in
anteversiune, acest unghi masurand 90-110o.

29. Ligamentele largi ale uterului – topografie, continut

Ligamente largi sunt doua cute peritoneale ce se intind intre marginile laterale ale uterului si peretii
laterali ai pelvisului. Astfel, ele impart excavatia pelvina intr-un cavum preuterin si un cavum retrouterin.
Fiecare ligament prezinta doi foite peritoneale care continua peritoneul de pe uter si delimiteaza intre ele
parametrul, ocupat de tesut adipos. Fiecare ligament prezinta doua fete si patru margini:

 Fata anterioara – foita peritoneala corespunzatoare este ridicata de ligamentul rotund, ce

determina astfel aripa anterioara a ligamentului larg
  Fata posterioara – la niveul ei se prinde marginea anterioara a ovarului, prin mezovar
 Marginea mediala – corespunde mezometrului uterin
 Marginea laterala – se insera pe peretele lateral al excavatiei pelvine. Pe aici patrund ligamentul
suspensor al ovarului, vasele ovariene si ligamentul rotund al uterului.
 Marginea superioara – ocupata de tuba uterina. Poarta numele de mezosalpinge sau aripa
superioara.
 Marginea inferioara - libera

30. Vagina – situatie, raporturi, vascularizatie, inervatie

Vagina este organ pelvis-subperitoneal, fiind asezat intre vezica urinara si uretra (anterior) si rect
(posterior). Pozitia sa difera cu pozitia corpului:

In picioare – axul vaginei formeaza cu orizontala un unghi deschis posterior de 65 o

In repaus – vagina este usor concava posterior, formand un unghi de 135-145 o(unghiul vaginal) cu
orizontala, iar in eforturi, datorita presei abdominale, concavitatea dispare

In decubit dorsal – axul vaginei formeaza un unghi de 30 o cu orizontala

Are forma de cilindru turtit antero-posterior pe majoritatea lungimii sale. Extremitatea superioara
(fornixul vaginal) este mai dilatata, de forma unei cupole. Cavitatea vaginei este virtuala, iar alipirea
peretilor determina inferior aparitia unei fante sagitale, adaptate formei vulvei.
Dimensiunile vaginei variaza in functie de varsta, paritate si raporturi sexuale. Lungimea medie este de 8-
9cm, peretele posterior fiind cu 1-2cm mai lung ca cel anterior, datorita insertiei oblice pe colul uterin.

Raporturi – vagina strabate hiatusul urogenital, care o imparte in doua portiuni:


Portiune pelvina
o Perete anterior
 Segment vezical – trigonul vezical
 Segment uretral – uretra feminina (la acest nivel apare fistule uretro-vaginale)
o Perete posterior
 Segment peritoneal – delimiteaza anterior fundul de sac recto-uterin Douglas
 Segment rectal – ampula rectala

Portiune perineala
o Anterior – uretra
o Posterior – canalul anal
Vascularizatia vaginei este asigurata de trei surse arteriale:

 Ramuri vaginale superioare – desprinse din artera vaginala, ramura a arterei uterine
 Ramuri vaginale mijlocii – desprinse din artera vezicala inferioara, ramura a arterei iliace interne
 Ramuri vaginale inferioare – desprinse din artera rectala mijlocie, ramura a arterei iliace interne

Drenajul venos isi are originea in doua retele, musculara si mucoasa. Acestea dreneaza in plexurile
venoase vaginale, situate lateral de vagin, ce dreneaza in venele iliace interne.

Inervatie:

 PHI -> plex utero-vaginal

 Fibre somatosenzitive din nervul rusinos pentru treimea inferioara

31. Artera uterina – origine, traseu, raporturi, ramuri

Are originea in artera iliaca interna. Traiectul sau de la origine pana la cornul uterin, unde se imparte in
doua ramuri terminale, poate fi impartit in trei segmente:

 Segment parietal – traiect oblic inferior si lateral pe peretele pelvin

 Segment transversal – traiect transversal dinspre lateral spre medial, in grosimea parametrului
ligamentului larg. Prezinta o curbura concava superior, dupa care se continua cu segmentul
vertical.
 Segment vertical – traiect ascendent pe marginea laterala a corpului uterin, de la istm pana la
corn. Acest segment are traiect sinuos, in mezometru.

Raporturi:

 Segment parietal
o Medial – ureter
o Lateral – muschiul obturator intern
o Posterior – venele uterine
o Participa la delimitarea inferioara a fosetei ovariene Krause
 Segment transversal
o Incruciseaza anterior dinspre lateral spre medial ureterul
o Se afla in apropierea fornixului vaginal, supero-lateral la 1 cm distanta de acesta

Ramuri colaterale:

 Ramuri ureterale – se desprind la locul incrucisarii ureterului

  Ramuri vezicale – neomologate, pentru fundul vezicii urinare
 Artera vaginala sau cervico-vaginala – pentru colul uterin si fornixul vaginal. Se anastomozeaza cu
cea de pe partea opusa pe peretii anterior si posterior vaginal, formand arterele azygos ale
vaginului.
 Ramuri cervicale – pentru colul uterin si fornixul vaginal
 Ramuri uterine – pentru corpul uterin. Fiecare ramura se imparte intr-o ramura anterioara si una
posterioara, care au traiect spre medial, calibrul lor diminuandu-se pe parcursul apropierii de
linia mediana. Linia mediana este slab vascularizata, ceea ce permite incizia si deschiderea
uterului la acest nivel (operatie cezariana).
 Artera fundului uterin – pentru fundul uterin si segmentul uterin al trompei uterine
 Ramura pentru ligamentul rotund – ia nastere in apropierea acestuia

Ramuri terminale

 Ramura tubara
 Ramura ovariana

32. Vulva – situatie, descriere, structura componentelor

Reprezinta toate organele genitale externe feminine.

Muntele pubisului – Se mai numeste si al lui Venus (Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita,
zeița dragostei, frumuseții și fertilității). Este o proeminenta rotunjita situata anterior de simifiza pubiana
si oasele pubice, ce prezinta par de la varsta pubertatii. Se continua posterior cu labile mari si superior cu
hipogastrul. Structura sa este reprezentata de piele si tesut adipos.

Formatiunile labiale – Sunt doua perechi de plici tegumentare care delimiteaza vestibulul vaginal.

Labiile mari – au o lungime de 7-10cm, intinzandu-se de la muntele pubisului pana la centrul tendinos al
perineului. Intre ele se delimiteaza fanta valvulara. Ele sunt unite la extremitati prin doua comisuri –
anterioara, mai bine dezvoltata, si posterioara, mai subtire. Labile mari prezinta:

 Fata laterala – in raport cu coapsa. Este pigmentata si acoperita de par.

 O fata mediala – delimiteaza fanta valvulara. Are raport cu labia mare de partea opusa si labia
mica de aceeasi parte. Prezinta:
o Margine libera – spre fanta valvulara, acoperita de par
o Margine aderenta –aspect de mucoasa
 Extremitate anterioara
 Extremitate posterioara
Ca structura, de la suprafata spre profunzime, labiile mari prezinta tegument, tesut conjunctiv subcutanat
si un sac elastic ce le confera forma si consistenta.

Labiile mici – au o lungime de 3cm. Sunt acoperite de labiile mari si delimiteaza vestibulul vaginal.
Posterior, pot forma fraul labiilor sau se pot termina separat. Anterior se bifurca:

 Ramura anterioara – trece superior de clitoris pentru a se uni cu cea de parte opusa, formand
preputul clitorisului
 Ramura posterioara – trece inferior de clitoris si se uneste cu opusa, formand fraul clitorisului

Vestibulul vaginal – este un spatiu virtual ce devine real cand sunt despartite labiile mici. Este delimitat
anterior de clitoris, lateral de labiile mici si posterior de fraul acestora. La nivelul vestubulului se deschid:

 Orificiul extern al uretrei – posterior de clitoris, anterior de orificiul vaginal

 Orificiul vaginal – deschiderea catre exterior a vaginei. Prezinta himenul la virgine si resturi
himenale la nevirgine. Himenul este o membrana care desparte canalul vaginal de vestibulul
vaginal.
 Glandele vestibulare mari (Bartholin) – echivalente glandelor bulbouretrale. Sunt situate intre
mucoasa vestibulului si bulbii vestibulari.
 Glandele vestibulare mici – secretia lor impreuna cu cea a glandelor sebacee si cu celulele
epiteliale descuamate formeaza smegma

Clitorisul – Este un organ erectil nepereche situat posterior de comisura labiala anterioara. Este lung de 7
cm si este alcatuit din doua radacini, corp si gland, asemanator penisului.

Radacinile clitorisului au traiect ascendent si se unesc pe linie mediana inferior de simfiza pubiana,
formand corpul clitorisului. Acesta, dupa un scurt traiect ascendent, descrie unghiul clitorisului si se
indreapta spre inferior si posterior, formand glandul clitorisului. Unghiul este sustinut de ligamentul
suspensor al clitorisului.

Clitorisul este format din doi corpi cavernosi, inveliti in fascia clitorisului. Glandul prezinta un preput, care
este format de prelungirea spre anterior a labiilor mici.

Bulbii vestibulari – sunt doua formatiuni erectile situate de o parte si de alta a vestibulului vaginal. Au o
lungime de 3cm si grosime de 1cm. Sunt uniti anterior. Sunt omologi bulbului penisului.

36. Perineul posterior – definitie, descriere

Perineul este reprezentat de totalitatea partilor moi care inchid stramtoarea inferioara a pelvisului.
Aceasta stramtoare este delimitata de marginea inferioara a simfizei pubiene, ramurile ischiopubiene,
ligamentele sacrotuberoase si varful coccisului. Perineul are forma de romb, cu diagonala mare intre
unghiul subpubian si varful coccisului si diagonala mica intre cele doua tuberozitati ischiadice. Diagonala
mica imparte perineul intr-un triunghi anterior, urogenital si un triunghi posterior, anal.

Perineul posterior prezinta urmatoarele straturi:

 Tegument – este mai gros la margini, unde se continua cu tegumentul regiunilor invecinate, si
mai subtire in jurul orificiului anal, unde formeaza pliuri radiare. In aceasta zona este mai
pigmentat. La nivelul liniei anocutanate se continua cu mucoasa rectului. Este acoperit de par si
prezinta numeroase glande sebacee si sudoripare, iar pe linie mediana prezinta un rafeu
longitudinal numit rafeu perineal.
 Fascia superficiala
 Diafragma pelvina

Diafragma pelvina – Este o formatiune musculo-fasciala de forma unei palnii cu deschiderea mica
orientata inferior, aceasta inconjurand rectul la limita dintre canalul anal si ampula rectala.

Diafragma pelvina este alcatuita din muschii ridicatori anali, coccigieni si sfincter anal extern si fasciile lor.

Diafragma pelvina prezinta anterior, pe linia mediana, o fanta oblica, cuprinsa intre cei doi muschi
ridicatori anali, simfiza pubiana si peretele anterior al rectului, numita hiatus urogenital. Prin acesta trec
uretra prostatica la barbat si uretra si vagina la femeie.

Diafragma pelvina prezinta fascia pelvina, o continuare inferioara a fasciei endoabdominale, ce

captuseste fata interna a peretilor abdominali. Fascia pelvina se dedubleaza la nivelul arcului tendinos al
muschiului ridicator anal in doua foite:

 Parietala – acopera fetele superioare si inferioare a muschilor ridicator anal si coccigian, precum
si fata mediala a muschiului obturator intern. Prezinta doua parti:
o Fascia superioara – acopera fata superioara a diafragmei pelvine
o Fascia inferioara – acopera fata inferioara a diafragmei pelvine, continuand de la nivelul
hiatusului urogenital fascia superioara
 Viscerala – inconjoara organele pelvine in portiunile lor subperitoneale (rect, vezica urinara,
prostata, vagina)

37. Muschiul ridicator anal

Este componenta principala a diafragmei pelvine. Este alcatuit din patru muschi:

 Muschiul iliococcigian
 o Origine – fata mediala a spinei ischiadice, partea posterioara a arcului tendinos al
muschiului ridicator anal
o Directie – inferior, posterior si medial
o Insertie – marginea laterala a coccisului, ligamentul anococcigian
o Actiune – ridica diafragma pelvina
 Muschiul pubococcigian
o Origine – partea anterioara a arcului tendinos al muschiului ridicator anal, fata mediala a
ramurii inferioare a pubisului
o Directie – inferior, posterior si medial
o Insertie – ligamentul anococcigian
o Actiune – ridica perineul posterior si comprima canalul anal, jucand astfel rol de sfincter
anal auxiliar
 Muschiul puborectal
o Origine – fata interna a unghiului pubisului, superior de muschii invecinati
o Directie – inferior si posterior
o Insertie – fibrele superioare se insera pe o lama fibroasa situata intre rect si marginea
mediala a muschiului ridicator anal. De la nivelul acesteia pleaca arcade concave medial
care se insera posterior pe ligamentul anococcigian si anterior pe septul
rectovezical/rectovaginal si pe centrul tendinos al perineului. Fibrele inferioare ajung la
tegumentul perianal, unde se insera la nivelul dermului.
o Actiune – ridica anusul si canalul anal
 Muschiul ridicator al prostatei/pubovaginal
o Origine – fata interna a ramurii inferioare a pubisului
o Insertie – centrul tendinos al perineului, la barbati si pe fata laterala a prostatei, la femei
si pe marginea laterala a vaginei
o Actiune – la barbati ridica si trage anterior prostata, la femei este constrictor al vaginei

38. Perineul anterior la barbat – definitie, descriere

Perineul anterior se mai numeste regiune urogenitala. Se continua superior cu regiunea pubica, posterior
cu regiunea anala sau perineul posterior, iar lateral cu trigonul femural ipsilateral, de care este despartit
prin plica genitofemurala.

Prezinta urmatoarele straturi:

 Tegumentul – este mai subtire in partea anterioara, unde se continua cu tegumentul regiunii
pubiene, a penisului si a scrotului, si mai gros in partea posterioara
 Paniculul adipos (panicul = patura de tesut de un singur tip) – este mai subtire in partea
anterioara. Se termina inferior in potcoava, in concavitatea careia intra radacina penisului si
scrotul.
  Fascia superficiala – prezinta o lama superficiala, bogata in tesut adipos, si una profunda, ce
formeaza fascia muschilor superficiali ai perineului anterior
 Spatiul superficial al perineului – cuprins intre fascia superficiala si fascia inferioara a diafragmei
urogenitale. Contine radacina penisului si planul muscular superficial.
 Planul muscular superficial – cuprinde muschiul transvers superficial al perineului (tuberozitatea
ischiadica -> centrul tendinos al perineul), muschiul bulbospongios (centrul tendinos al perineului
-> bulbul spongios) si muschiul ischiocavernos (tuberozitatea ischiadica -> radacina corpului
cavernos).
 Fascia inferioara a diafragmei urogenitale sau membrana perineala – prezinta pe linie mediana,
inferior de simfiza pubiana, un orificiu prin care trece uretra membranoasa, iar lateral de acesta
orificii prin care trec canalele excretoare ale glandelor bulbouretrale. Marginea anterioara a
acestei fascii este mai groasa si formeaza ligamentul transvers al perineului, ce se intinde intre
ramurile inferioare ale oaselor pubiene. Este strabatut de arterele si nervii dorsali ai penisului.
 Spatiul profund al perineului – cuprins intre fasciile inferioara si superioara a diafragmei pelvine.
Contine planul muscular mijlociu, uretra membranoasa, glandele bulbouretrale si arterele si
nervii dorsali ai penisului.
 Planul muscular mijlociu – Contine muschiul transvers profund al perineului (fata mediala a
ischionului si ramurii acestuia, superior de insertia muschiului transvers superficial -> centrul
tendinos al perineului) si sfincterul uretral extern.
 Fascia superioara a diafragmei urogenitale – acopera fata superioara a muschiului transvers
profund al perineului si se uneste posterior de acesta cu fascia inferioara. Medial se continua cu
fascia prostatica.
 Planul muscular profund – este reprezentat de partea anterioara a diafragmei pelvine, adica de
originile pe pubis ale muschiului ridicator anal, invelit in fasciile parietale ale diafragmei pelvine.
Intre fata inferioara a diafragmei pelvine si fascia superioara a diafragmei urogenitale se afla
prelungirea anterioara a fosei ischiorectale.

39. Perineul anterior la femeie – definitie, descriere

Perineul anterior se mai numeste regiune urogenitala. Se continua superior cu regiunea pubica, posterior
cu regiunea anala sau perineul posterior, iar lateral cu trigonul femural ipsilateral, de care este despartit
prin plica genitofemurala.

Prezinta urmatoarele straturi:

 Tegumentul – este mai subtire in partea anterioara, unde se continua cu tegumentul regiunii
pubiene, si mai gros in partea posterioara
 Paniculul adipos (panicul = patura de tesut de un singur tip) – este mai subtire in partea
anterioara. Se termina inferior in potcoava, in concavitatea careia intra radacina penisului si
scrotul. Paniculul adipos este mai gros la femei.
  Fascia superficiala – prezinta o lama superficiala, bogata in tesut adipos, si una profunda, ce
formeaza fascia muschilor superficiali ai perineului anterior. Vestibulul vaginal imparte aceasta
fascie in doua jumatati.
 Spatiul superficial al perineului – cuprins intre fascia superficiala si fascia inferioara a diafragmei
urogenitale. Contine radacina clitorisului, bulbii vestibulari si planul muscular superficial.
 Planul muscular superficial –cuprinde muschiul transvers superficial al perineului (tuberozitatea
ischiadica -> centrul tendinos al perineul), muschiul bulbospongios (centrul tendinos al perineului
-> bulbul vestibular) si muschiul ischiocavernos (tuberozitatea ischiadica -> radacina corpului
cavernos).
 Fascia inferioara a diafragmei urogenitale sau membrana perineala – este mai subtire la femei.
Prezinta pe linie mediana, inferior de simfiza pubiana, un orificiu prin care trece uretra
membranoasa. Posterior de uretra membranoasa, fascia inferioara este strabatuta de vagina.
Marginea anterioara a acestei fascii este mai groasa si formeaza ligamentul transvers al
perineului, ce se intinde intre ramurile inferioare ale oaselor pubiene. Este strabatut de arterele
si nervii dorsali ai clitorisului.
 Spatiul profund al perineului – cuprins intre fasciile inferioara si superioara a diafragmei pelvine.
Contine planul muscular mijlociu, glandele vestibulare mari si arterele si nervii dorsali ai
clitorisului, si este strabatut de uretra si vagina.
 Planul muscular mijlociu – Contine muschiul transvers profund al perineului (fata mediala a
ischionului si ramurii acestuia, superior de insertia muschiului transvers superficial -> centrul
tendinos al perineului) si sfincterul uretral extern.
 Fascia superioara a diafragmei urogenitale – acopera fata superioara a muschiului transvers
profund al perineului si se uneste posterior de acesta cu fascia inferioara.
 Planul muscular profund – este reprezentat de partea anterioara a diafragmei pelvine, adica de
originile pe pubis ale muschiului ridicator anal, invelit in fasciile parietale ale diafragmei pelvine.
Intre fata inferioara a diafragmei pelvine si fascia superioara a diafragmei urogenitale se afla
prelungirea anterioara a fosei ischiorectale.

40. Fosa ischiorectala – situatie, descriere, raporturi, prelungiri

Are forma de prisma si este delimitata astfel:

 Supero-medial – fata inferioara a diafragmei pelvine, acoperita de fascia pelvina parietala

inferioara
 Lateral – fata mediala a muschiului obturator intern, inferior de arcul tendinos al muschiului
ridicator anal, acoperit de fascia lui
 Medial – muschiul sfincter anal extern
 Inferior – fascia superficiala a diafragmei urogenitale sau panicul adipos si tegument, in functie
de regiune (anterior/posterior)
Fosa ischiorectala este ocupata de tesut adipos denumit corpul adipos al fosei ischiorectale si este
traversata de:

 Manunchiul vasculo-nervos rusinos intern – acesta se gaseste pe peretele medial al muschiului

obturator intern, intr-o dedublare a fasciei acestuia, numita canal rusinos sau pudendal Alcock.
Dispozitia elementelor manunchiului la nivelul canalului, de sus in jos, este nerv, artera, vena.
 Nervii si vasele rectale inferioare

Fosa ischiorectala prezinta doua prelungiri:

 Anterioara – spre loja profunda a perineului anterior, intre muschiul ridicator anal si fascia
superficiala a diafragmei urogenitale
 Posterioara – se continua cu tesutul adipos dintre muschiul fesier mare si muschii
pelvitrohanterieni sau rotatori laterali.