Management Financiar Contabil

MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL
Precizări şi recomandări privind desfăşurarea activităŃilor în anul universitar 2008-2009
Tip curs Obligatoriu-Verificare

Durata cursului/Nr. Credite Semestrul I / 4 puncte de credit
Perioada de accesare a cursului ConsultaŃii
Manualul recomandat HURLOIU LACRAMIOARA RODICA, ODI
ZĂRNESCU, ELENA PANA MANAGEMENT
FINANCIAR CONTABIL AL SOCIETĂłILOR
COMERCIALE, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2008
Lăcrămioara Rodica Haiduc, Carmen Mitea Popia,

Ramona Maria Chivu „MANAGEMENTUL
DOCUMENTELOR FINANCIAR-CONTABILE”
Editura FRM, 2006.
Obiectivul principal al cursului Disciplina prezintă elemente teoretice, legislative,

organizatorice şi metodologice privind conŃinutul şi
managementul activităŃii financiar-contabile.
Componentă a activităŃii manageriale,
managementul financiar-contabil presupune
cunoaşterea normelor legale care reglementează
activitatea contabilă, organizarea optimă a acesteia,
utilizarea, gestionarea şi urmărirea permanentă a
folosirii mijloacelor financiare pe principiul
profitului maxim, precum şi analiza şi asigurarea
necesarului de capital pentru perioada următoare, care
se stabileşte pe baza alegerii variantei optime.
Modul de stabilire a notei finale Examen de evaluare a cunoşinŃelor pe calculator sub

formă de teste grilă
Adrese e-mail responsabil pentru hlacra@yahoo.com
contactul cu studenŃii
ConsultaŃii pentru studenŃi
Titularul/titularii cursului/serie Conf. Univ. Dr. Lăcrămioara Rodica Hurloiu
1
1. ConŃinutul tematic al cursului (programă),
1. Sistemul contabil – sursă esenŃială de informaŃii pentru managementul
financiar-contabil
1.1. Locul şi rolul managementului financiar-contabil
1.1.1. Obiectivele organizării contabilităŃii
1.2. Fondul de informaŃii al managementului financiar-contabil: documente
justificative, registre şi situaŃii financiare
1.3. DocumentaŃia – procedeu al metodei contabilităŃii. Documentele de evidenŃă
1.4. Documentele primare sau actele justificative – mijloc de informare operativă a
managementului financiar-contabil
1.4.1. ConŃinutul documentelor justificative
1.4.2. Înscrierea datelor în documente
1.4.3. CerinŃele (condiŃiile) ce trebuie îndeplinite de documentele justificative
1.4.4. Formulare tipizate comune privind activitatea financiar-contabilă
1.4.5. CirculaŃia documentelor justificative. Graficul de circulaŃie a acestor documente
1.5. Controlul întocmirii şi utilizării unor formulare financiar contabile
1.5.1. Organizarea şi conducerea contabilităŃii
1.5.2. Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităŃii
1.5.3. Obligativitatea consemnării în documente a operaŃiunilor economico financiare
1.5.4. Reglementări aferente facturii
1.5.4.1. Momentul întocmirii facturii
1.5.4.2. Autofacturarea
1.6. Managementul organizării şi Ńinerii contabilităŃii
1.6.1. ObligaŃia legală a organizării şi conducerii contabilităŃiiproprii
1.6.2. Proceduri privind organizarea şi conducerea contabilitatii
1.6.3. Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial
1.6.3.1. Obligativitatea organizării şi conducerii contabilitatii
1.6.3.2. Contabilitatea trezoreriei statului şi a instituŃiilor publice
1.7. ContravenŃii şi infracŃiuni
2. Metodologia de întocmire şi utilizare a formularelor comune privind activitatea

financiar-contabilă
2.1. Registrele de contabilitate
2.2. Formele de înregistrare în contabilitate
2.3. Metodele de conducere a contabilităŃii analitice a valorilor materiale
2.4. Formulare tipizate cu regim special
2.5. Reconstituirea documentelor justificative şi contabile pierdute, sustrase sau distruse
2.6. Criterii minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-
contabil
3 – Sistemul informaŃional contabil al unui grup de societăŃi

3.1 ConsideraŃii privind sistemul informaŃional-contabil
3.2 Componentele sistemului informaŃional contabil
3.3 CerinŃele de funcŃionare eficientă a sistemului informaŃional-contabil
3.3.1 Necesitatea furnizării imaginii fidele a patrimoniului întregii societăŃii de grup
2
4 Sistemul informaŃional contabil pentru obŃinerea situaŃiilor financiare
4.1 Definirea intrărilor în sistem, conform IAS-IFRS
4.1.1 Conform normei internaŃionale IAS 27
4.1.2 Conform IAS 31
4.2 Algoritmul de prelucrare – consolidare a informaŃiei conform IAS – IFRS
4.3. Ieşiri din sistem conform IAS – IFRS
4.3.1 Structura şi conŃinutul bilanŃului consolidat
4.3.2 Structura şi conŃinutul Contului de profit şi pierdere consolidat
4.3.3 Structura şi conŃinutul situaŃiei modificărilor capitalurilor proprii consolidate
4.3.4 Structura şi conŃinutul situaŃiei fluxurilor de trezorerie
4.3.5 Structura şi conŃinutul componentei ,,Politici contabile şi note explicative”
5. Managementul intocmirii si prezentarii situatiilor financiare

5.1 ImportanŃa, rolul şi funcŃiile situaŃiilor financiare
5.2 Structura situatiilor financiare
5.2.1 BilanŃul şi poziŃia financiară a întreprinderii
5.2.2 Contul de profit şi pierdere şi performanŃele întreprinderii
5.2.3 SituaŃia modificării capitalurilor proprii
5.2.4 SituaŃia fluxurilor de numerar
5.2.5Notele şi informaŃiile explicative
5.3 Utilizatorii informaŃiilor financiar - contabile prezentate in situatiile financiare
5.4 CalităŃile informaŃiilor financiar - contabile prezentate in situatiile financiare
5.5 Principii contabile
5.6 Aprobarea, semnarea si auditarea situatiilor financiare
6. Managementul proceselor decizionale in contabilitatea societatilor comerciale

6.1. Functia managementului – procesele decizionale
6.2. Functia de previziune si planificare a managementului in contabilitate
6.2.1 Planul si procesul de planificare in contabilitate

6.2.2 Planificarea strategica in contabilitate
6.2.3 Elaborarea documentelor de dezvoltare a directiilor strategice in contabilitate
6.2.4 Planificarea tactica in contabilitate
6.2.5 Planificarea operationala in contabilitate
6.3 Functia de organizare a managementului in contabilitate
6.3.1 Instrumente de lucru utilizate in activitatea de organizare in contabilitate
6.4 Functia de conducere in contabilitate
6.4.1 Comunicare in procesul conducerii in contabilitate
6.4.2 Stiluri de conducere in contabilitate
6.4.3 Locul si rolul decizieie in procesul conducerii in contabilitate
6.5 Functia de control in contabilitate
6.5.1 Continutul si necesitatea controlului managerial in contabilitate
6.5.2 Tipuri de control in contabilitate
6.6. Metode si tehnici de management utilizate in managementul proceselor decizionale
3
6.6.1 Metode ale cercetarii decizionale
7. Managementul societăŃilor comerciale

7.1. NoŃiuni generale
7.1.1. Izvoarele legislative ale dreptului comercial
7.1.2. NoŃiunea de comerciant
7.1.3. SocietăŃile comerciale
7.2. Clasificarea societăŃilor comerciale şi managementul acestora
8. Constituirea societăŃilor comerciale

8.1. Actele constitutive ale societăŃii comerciale
9. FuncŃionarea societăŃilor comerciale

9.1. Organele de conducere şi control ale societăŃii comerciale
10. ORGANIZAREA CONTABILITATII DOCUMENTELOR COMUNE

PRIVIND ACTIVITATEA FINANCIAR CONTABILA
10.1 Organizarea contabilitatii activelor imobilizate
10.2 Organizarea contabilitatii stocurilor
10.3 Organizarea contabilitatii salariilor
10.4 Organizarea contabilitatii mijloacelor banesti
11. INVENTARIEREA ELEMENTELOR DE ACTIV SI PASIV ALE

UNITĂłILOR ECONOMICE
11.1 NoŃiunea, necesitatea, rolul şi felurile inventarierii
11.2 Organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi pasiv
11.3 Documente financiar-contabile specifice activităŃii de inventariere
4. Bibliografie
OBLIGATORIE MINIMALA
1. Hurloiu Rodica Lăcrămioara, Odi Mihaela Zărnescu, Elena Pană « MANAGEMENTUL

FINANCIAR CONTABIL AL SOCIETĂłILOR COMERCIALE « Editura FRM, 2008.
4
2. Lăcrămioara Rodica Haiduc, Carmen Mitea Popia, Ramona Maria Chivu
„MANAGEMENTUL DOCUMENTELOR FINANCIAR-CONTABILE” Editura FRM,
2006.
SUPLIMENTARA
1. Lăcrămioara Rodica Haiduc, Managemenl Financiar-Contabil, Editura FRM, 2005.

2. Lăcrămioara Rodica Haiduc, Odi Mihaela Zărnescu, Managementul Financiar-Contabil al
SocietăŃilor Comerciale, Editura FRM, 2007.
FACULTATIVA
1. ORDIN nr. 2374 din 12 decembrie 2007 privind modificarea si completarea Ordinului
ministrului finantelor publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme
cu directivele europene
2. LEGEA nr. 82 din 24 decembrie 1991 a contabilitati - Republicare*) Publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I Nr. 454 din 18 iunie 2008;
3. ORDIN nr. 1752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene
Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I Nr. 1080 din 30 noiembrie 2005;
4. ORDIN nr. 2001 din 22 noiembrie 2006 privind modificarea si completarea Ordinului
ministrului finantelor publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme
cu directivele europene
Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I Nr. 994 din 13 decembrie 2006;
5. Legea 31/1990 privind societatile comerciale-republicare, actualizata prin OUG 52/2008;
6. Ordonanta de Urgenta nr. 127/2008 din 8 octombrie 2008 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal;
7. ORDIN Nr. 1714 din 14 noiembrie 2005 privind aplicarea prevederilor Hotarârii
Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea
financiara si contabila si a normelor metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora;
8. ORDIN nr.29 din 14 ianuarie 2003
al ministrului finanŃelor publice privind aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 831/1997
pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a
normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora;
9. ORDIN nr.1.082 din 28 iulie 2005
al ministrului finanŃelor publice privind aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 831/1997
pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a
normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora;
10. Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului, republicata in 03.05.2008;
11. Ordinul 2185/2001 pentru aprobarea unor formulare tipizate cu regim special;
12. Legea 571/2003 privind Codul fiscal, actualizata martie 2008
5. Prezentarea lecŃiilor
1. SISTEMUL CONTABIL – SURSĂ

ESENłIALĂ DE INFORMAłII PENTRU MANAGEMENTUL FINANCIAR-
CONTABIL
5
Introducere
Economia de piaŃă presupune existenŃa unei legislaŃii adecvate regulilor acestui sistem,
cunoaşterea şi aplicarea lor necondiŃionată. Eliminarea centralizării, independenŃa decizională
a societăŃilor comerciale, ce caracterizează mecanismul economiei de piaŃă, implică asumarea
responsabilităŃii tuturor riscurilor în utilizarea capitalului şi în obŃinerea profitului.
Obiectivul capitolului
Rolul managementului, al managerului în general, este foarte important în
funcŃionarea societăŃilor comerciale indiferent de forma juridică a acestora. Componentă a
activităŃii manageriale, managementul financiar-contabil presupune cunoaşterea normelor
legale care reglementează activitatea contabilă, organizarea optimă a acesteia, utilizarea,
gestionarea şi urmărirea permanentă a folosirii mijloacelor financiare pe baza principiului
profitului maxim, precum şi analiza şi asigurarea necesarului de capital pentru perioada
următoare, care se stabileşte pe baza alegerii variantei optime.
Concepte cheie
o Sistemul contabil
o Sistemul de calitate
o Fondul de informaŃii
o Controlul contabil
o Documentele de evidenŃă
o Documente primare sau acte justificative
Rezumat
1.1. Locul şi rolul managementului financiar-contabil
În cadrul societăŃilor comerciale, aplicarea în practică a managementului financiar-

contabil vizează asigurarea condiŃiilor actului decizional cel mai bun, pentru aceasta fiind
necesare:
a) organizarea optimă a fluxului informaŃional (documente financiar-contabile şi
informaŃii economice);
b) analiza economico-financiară a rezultatelor perioadei curente şi luarea unor
măsuri imediate;
c) fixarea unor limite minime de profit şi rată a profitului sau, dacă nu există soluŃii
de rentabilizare, activităŃile trebuie desfiinŃate şi mijloacele financiare îndreptate spre alte
activităŃi, rentabile;
d) inventarierea tuturor elementelor ce pot împiedica sau favoriza rentabilizarea
unora sau altora dintre activităŃi;
e) cunoaşterea elementelor fundamentale ale cererii şi aplicarea în practică a
principiului profitului maxim în funcŃie de specificul local;
f) respectarea prevederilor statutar-organizatorice.
1.2. Fondul de informaŃii al managementului financiar-contabil: documente

6
Managementul financiar-contabil se referă la sistemele legale şi administrative,
precum şi la procedurile stabilite pentru a permite entităŃilor să conducă activităŃile, astfel
încât să asigure utilizarea corectă a fondurilor, în conformitate cu standardele definite de
probitate şi regularitate. Aceste activităŃi includ creşterea venitului, managementul
cheltuielilor, contabilitatea financiară şi managementul activelor.
Managementul financiar eficient presupune actualitatea şi legitimiatea cheltuielilor,
dirijarea cheltuielilor în concordanŃă cu regulamentele, luarea măsurilor necesare pentru a
preveni şi pedepsi orice încălcare a legii şi a recupera orice pagubă provocată de nereguli sau
neglijenŃă.
Un concept-cheie în teoria şi practica managementului modern îl constituie
responsabilitatea. Managerii sunt obligaŃi să ducă la îndeplinire un set definit de sarcini, în
conformitate cu regulile şi standardele aplicabile posturilor lor. Persoana sau organismul
căruia managerul trebuie să-i raporteze şi faŃă de care răspunde pentru acŃiunile sale este
explicit indicată şi managerul trebuie recompensat, pentru performanŃe bune, să suporte
consecinŃele unei prestaŃii inadecvate. Managerul unei unităŃi organizaŃionale trebuie să
răspundă şi pentru acŃiunile personalului din subordine.
Managementul modern presupune să se asigure o mai mare flexibilitate şi autonomie
managerilor, în scopul îmbunătăŃirii eficienŃei şi efectivităŃii opŃiunilor lor. Deoarece acest
lucru conferă managerului mai mari puteri în a lua decizii, un mai mare accent se cere pus pe
responsabilitate, ca instrument pentru echilibrarea şi controlul exerciŃiului acestor puteri.
În raport cu munca desfăşurată, responsabilitatea poate fi:
- internă, la un nivel ridicat al managementului, în care activitatea managerilor este
evaluată după regulile de bază, în funcŃie de modul cum şi-au îndeplinit sarcinile cuprinse în
fişa postului, cu creşteri salariale şi/ sau perspective de promovare, în raport cu rezultatul
unor asemenea evaluări (evaluarea performanŃei). Fişa postului reprezintă un set de sarcini
sau activităŃi care trebuie realizate de o persoană şi prin care este delimitat postul ocupat de
acesta;
- externă, în funcŃie de prevederile în domeniu adoptate de Parlament, de agenŃii,
publice şi centrale, instituŃii supreme de audit etc.
Managementul financiar-contabil pune accent pe controlul managerial, respectiv pe
controlul intern.
Controlul managerial implică organizarea politicilor şi procedurilor utilizate pentru a se
asigura că:
- programele îşi ating scopurile;
- resursele utilizate pentru realizarea programelor sunt în concordanŃa cu scopurile şi
obiectivele entităŃii;
- programele sunt protejate împotriva fraudei şi proastei gestiuni;
- informaŃiile sunt obŃinute la timp şi utilizate în procesul decizional.
Responsabilitatea de a stabili şi monitoriza sistemele de control managerial revine
conducerii entităŃii respective.
Pentru management şi administraŃie, controlul este un sistem de mecanisme şi mijloace
de ghidare, autoreglare sau constrângere, folosit cu scopul de a preveni. A controla înseamnă
a verifica şi analiza, a avea o imagine clară a conturilor.
Controlul contabil constă în proceduri şi documentări focalizate pe protejarea
patrimoniului, conducerea şi înregistrarea tranzacŃiilor financiare şi conformitatea
7
documentelor financiare. Procedurile sunt frecvent bazate pe standardele internaŃionale şi
naŃionale, pentru a se asigura uniformitatea practicilor contabile.
În activitatea lor, managerii sunt asistaŃi de un fond de informaŃii constituit din
documente justificative, registre şi situaŃii financiare. Sistemele de informaŃii pentru
managementul financiar-contabil au menirea de a asigura o mai bună gestionare a resurselor.
De asemenea, aceste sisteme pot contribui la evaluarea performanŃei programelor, la
planificarea atribuŃiilor şi la monitorizarea progresului înregistrat, conform obiectivelor
propuse. Sistemele de informaŃie managerială formează un element-cheie al controlului
managerial.
Creşterea rolului contabilităŃii în procesul de sintetizare şi control asupra activităŃii
economico-financiare necesită perfecŃionarea continuă a normelor sale metodologice,
folosirea mijloacelor moderne de calcul şi evidenŃă, precum şi organizarea sa în mod raŃional,
pe baze ştiinŃifice.
EvidenŃa este esenŃială în managementul activităŃii economico-sociale bazate pe
criteriul de profit, întrucât implică ordine şi disciplină economică şi financiară.
Managementul raŃional şi clar al evidenŃei asigură disciplina economică, contractuală,
gestionară şi financiară.
Pentru a obŃine o imagine fidelă a activităŃii economice şi financiare, este necesar ca
informaŃiile cuprinse în situaŃiile financiare să fie reale, legale, corecte şi de înaltă calitate.
Managementul financiar-contabil are menirea să asigure întocmirea documentelor
primare cu respectarea condiŃiilor de formă şi de conŃinut, organizarea evidenŃei tehnic-
operative şi contabile cu respectarea normelor metodologice şi a reglementărilor armonizate
cu cele ale ComunităŃii Economice Europene.
InformaŃiile consemnate în documentele primare, în evidenŃa tehnic-operativă şi
contabilă, în situaŃiile financiare au cea mai largă utilizare în managementul financiar-
contabil, întrucât acestea reflectă activitatea economică, financiară şi gestionară a unităŃilor
patrimoniale.
1.3. DocumentaŃia – procedeu al metodei contabilităŃii. Documentele de evidenŃă
DefiniŃia şi importanŃa documentelor

Primul procedeu utilizat în metoda contabilităŃii este observarea, care presupune
constatarea fenomenelor exprimate valoric, în vederea înregistrării lor.
InformaŃiile primare culese sunt consemnate, transpuse în purtătorii de informaŃii
primari, adică în documente justificative primare.
De altfel, documentaŃia este unul dintre procedeele metodei contabilităŃii în virtutea
căruia orice operaŃie economico-financiară este consemnată scriptic în conturi numai dacă, în
prealabil, a fost consemnată într-un document sau act scris.
Documentele sunt actele scrise întocmite cu prilejul efectuării operaŃiilor economico-
financiare, pentru a servi ca dovadă a înfăptuirii lor şi ca mijloc de fundamentare a
înregistrărilor contabile.
DocumentaŃia primară comportă totalitatea actelor scrise în care se consemnează, pentru
prima dată, operaŃii economico-financiare.
Un act scris are calitatea de document dacă îndeplineşte următoarele condiŃii:
dovedeşte efectuarea unei anumite operaŃii;
8
conŃine descrierea detaliată şi completă a operaŃiei: calitativ, cantitativ şi valoric;
conŃine confirmarea realităŃii şi exactităŃii operaŃiei, prin semnăturile persoanelor
participante.
Înregistrările contabile se efectuează numai pe bază de documente.
Clasificarea documentelor
a. După numărul operaŃiilor consemnate:
- documente primare (singulare), în care se consemnează, pentru prima dată, o singură
operaŃie economico-financiară efectuată: chitanŃa, bonul de consum etc.;
- documente centralizatoare (cumulative), în care se consemnează mai multe operaŃii
economico-financiare similare: centralizatorul bonurilor de consum, recapitulaŃia mărfurilor
intrate, recapitulaŃia mărfurilor ieşite etc.; documentele centralizatoare însumează mai multe
documente primare.
b. După modul de întocmire:
- originale: primul exemplar;
- copii: celelalte exemplare, obŃinute la indigo sau xerox;
- duplicate: copii conforme cu originalul, care au calitatea de original, dar numai în
lipsa originalului; se eliberează de emitent când originalul este pierdut sau distrus.
c. După natura operaŃiilor la care se referă:
- documente de dispoziŃie, prin care se dispune sau se aprobă executarea unei operaŃii
economico-financiare: comanda dată de client furni-zorului, ordinul de plată dat băncii de o
întreprindere pentru achitarea unei sume din disponibilul propriu etc.;
- documente de execuŃie, prin care se confirmă executarea unei operaŃii economico-
financiare: factura (în care se consemnează vânzarea de produse, de lucrări executate sau de
servicii prestate), chitanŃa (în care se consemnează încasarea unei sume de bani) etc.;
- documente combinate (mixte), care conŃin atât dispoziŃia de executare, cât şi
confirmarea executării operaŃiei: bonuri de consum (prin care se dispune magazinului să
elibereze materiale şi, concomitent, delegatul secŃiei primitoare confirmă recepŃia lor),
dispoziŃia de livrare, aviz de expediere etc.;
- documente contabile, care se întocmesc în cadrul serviciului de contabilitate, în
vederea înregistrării operaŃiilor economico-financiare: Registrul-jurnal, Registrul-inventar,
Registrul Cartea mare.
d. După locul de întocmire:
- documente interne, cele întocmite în cadrul unităŃii şi care circulă fie în interiorul ei
(bonul de consum, statul de salarii etc.), fie în afara ei (factura pentru produse livrate, cecul
de numerar etc.);
- documente externe, cele întocmite în alte unităŃi şi intrate în întreprindere: comanda
primită de la client, factura pentru materiale aprovizionate, extrasul de cont primit de la bancă
etc.
e. După regimul de tipărire şi utilizare:
- documente cu regim special, cele tipărite, completate, utilizate, păstrate şi arhivate pe
bază de dispoziŃii legale, speciale; sunt înseriate şi numerotate, au imprimată menŃiunea cu
regim special, se Ńin în evidenŃă şi se justifică, atât formularele utilizate, cât şi cele neutilizate;
de exemplu, chitanŃa, factura etc.;
9
- documente fără regim special, cele care nu necesită o evidenŃă aparte, ci se întocmesc
respectându-se normele generale de întocmire şi circulaŃie a documentelor; de exemplu, fişa
mijlocului fix, fişa de magazie, jurnalul pentru cumpărături, jurnalul pentru vânzări etc.
Structura documentelor
Orice document poate fi un act justificativ, dacă conŃine următoarele elemente:
denumirea;
numărul de ordine;
denumirea unităŃii emitente;
data întocmirii şi locul emiterii;
descrierea operaŃiei pe care o consemnează, şi anume: natura operaŃiei, mijloacele
economice care au format obiectul ei, indicatorii cantitativi şi valorici aferenŃi, semnăturile
persoanelor care au participat la efectuarea operaŃiei (documentele referitoare la plăŃi trebuie
să fie vizate pentru control preventiv de contabilul şef şi aprobate de conducătorul unităŃii).
-se în carnetele respective.
Păstrarea documentelor
În cursul anului, documentele se păstrează în arhiva curentă din cadrul fiecărui
serviciu funcŃional, iar la finele anului ele se predau arhivei generale a unităŃii, unde se
înscriu în registrul de arhivă.
Arhiva generală este amenajată într-o încăpere specială, la adăpost de foc, furt,
intemperii, umezeală şi rozătoare. Organizarea şi funcŃionarea arhivei cad în sarcina
contabilului şef, care desemnează salariaŃii ce se vor ocupa de operaŃiile de arhivare.
Scoaterea unui document din arhivă se poate face numai cu aprobarea
conducătorului unităŃii.
Organizarea arhivei se poate face:
- cronologic, în ordinea datelor de înregistrare a documentelor;
- pe feluri de operaŃii; de exemplu, aprovizionări, desfaceri, operaŃii băneşti etc.;
- pe corespondenŃi – pe unităŃile cu care se întreŃin relaŃiile economico-financiare;
- combinat – prin utilizarea combinată a modalităŃilor arătate mai sus.
Termenele de păstrare a documentelor variază după felul acestora şi sunt stabilite de
Arhivele Statului şi de Legea contabilităŃii. Astfel, registrele de contabilitate şi
documentele justificative care stau la baza înregistrărilor contabile se păstrează timp de 10
ani, cu începere de la data încheierii exerciŃiului în cursul căruia au fost întocmite, cu
excepŃia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani. Actele cu caracter
administrativ, corespondenŃa şi actele ce nu sunt acte justificative se păstrează între unu şi
doi ani.
La expirarea termenului de păstrare, dosarele se predau fie la arhiva de stat locală, fie
ca maculatură, în condiŃiile prevăzute de dispoziŃiile legale, cu avizul Arhivelor Statului.
În registrul de arhivă, la coloana observaŃii, în dreptul rândului pe care este scris
dosarul respectiv, se face menŃiunea de predare, indicându-se şi numărul documentului
care confirmă predarea.
În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii actelor justificative, fişelor, situaŃiilor,
jurnalelor etc., conducătorul unităŃii economice şi conducătorul compartimentului
10
financiar-contabil sunt obligaŃi să se conformeze dispoziŃiilor legale privind reconstituirea
documentelor în 30 de zile de la constatare.
1.4. Documentele primare sau actele justificative – mijloc de informare operativă a

SocietăŃile comerciale, societăŃile/companiile naŃionale, regiile autonome, institutele

naŃionale de cercetare – dezvoltare, societăŃile coope-ratiste şi celelalte persoane juridice
cu scop lucrativ, instituŃiile publice, asociaŃiile şi celelalte persoane juridice, cu şi fără scop
lucrativ, precum şi persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităŃi independente
consemnează operaŃiile economice şi financiare, în momentul efectuării lor, în documente
justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fişe şi alte documente contabile.
Documentele primare sau actele justificative, ca dovezi scrise ale faptelor economice
şi financiare, constituie, de regulă, surse de informaŃii pentru toate formele evidenŃei,
reprezentând tabloul de bord al managementului financiar-contabil.
Documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, angajează
răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au
înregistrat în contabilitate. De aceea, ele trebuie să îndeplinească anumite cerinŃe în ceea
ce priveşte structura, circulaŃia şi păstrarea lor.
1.4.1. Înscrierea datelor în documente

Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă de pix, cu maşina de scris
sau cu ajutorul tehnicii de calcul. Nu sunt admise ştersături sau alte asemenea procedee, nici
lăsarea de spaŃii libere între operaŃiile înscrise în documente.
Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite, pentru ca
acestea să fie citite, iar deasupra lor se scriu textul sau cifra corectă.
Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ, menŃionându-se şi
data efectuării operaŃiei.
În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza
cărora se primeşte, se eliberează sau se justifică numerarul, sau al altor documente, pentru
care normele de utilizare prevăd asemenea restricŃii, documentul greşit se anulează şi rămâne
în carnetul respectiv, cu excepŃia ordinului de deplasare (delegaŃie), pe baza căruia se
primeşte sau se restituie diferenŃa între cheltuielile efective de deplasare şi avansul acordat.
La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operaŃii de predare-
primire a valorilor materiale şi a mijloacelor fixe, este necesară confirmarea, prin semnătura
atât a predătorului, cât şi a primitorului.
În cazul completării documentelor cu ajutorul tehnicii de calcul, corecturile sunt admise
numai înainte de prelucrarea acestora, menŃionân-du-se data rectificării şi semnătura celui
care a făcut modificarea. Documentele înscrise în listele de erori, anulări sau completări, pe
temeiul cărora se fac modificări în fişiere sau în baza de date a unităŃii, trebuie să fie semnate
de persoanele împuternicite de unitatea beneficiară. Numele şi prenumele acestor persoane se
comunică unităŃilor de informatică prelucrătoare.
11
1.4.2. CerinŃele (condiŃiile)
ce trebuie îndeplinite de documentele justificative
Documentele justificative trebuie să îndeplinească atât condiŃii de formă, cât şi
condiŃii de conŃinut (de fond).
A.CondiŃii de formă:
a) Autenticitatea documentelor, respectiv, întocmirea cu respectarea condiŃiilor legale,
şi anume:
- folosirea formularelor tipizate;
- întocmirea justă şi completarea cu toate elementele necesare;
- completarea corectă a datelor, corectarea eventualelor falsificări şi ştersături, cum ar fi
transformarea cifrelor, adăugirile de text, corecturi nesemnate;
- existenŃa semnăturilor originale ale persoanelor în drept să dispună, să execute sau să
controleze operaŃiile respective, precum şi ale persoanelor care au eliberat sau primit valori.
Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiŃii de autenticitate are drept consecinŃă faptul
că documentele îşi pierd forŃa lor juridică (probatorie), ca de exemplu:
- lipsa semnăturii primitorului valorii;
- inexistenŃa sau ilegalitatea procurii (delegaŃiei), ipoteza plăŃilor făcute prin terŃi;
- neconcordanŃa dintre document si justificarea anexată.
b) Exactitatea întocmirii şi valabilităŃii documentelor. De regulă, documentele care
reflectă operaŃii patrimoniale, generatoare de drepturi şi obligaŃii, se întocmesc în termenele
stabilite şi cu respectarea condiŃiilor legale, a căror nesocotire lezează autenticitatea şi pune
sub semnul îndoielii exactitatea şi valabilitatea lor.
c) Efectuarea corectă a calculelor, în scopul:
- de a obŃine siguranŃa aplicării juste a preŃurilor şi tarifelor şi a stabilirii corecte a
totalurilor în documente;
- de a înlătura erorile de calcul care pot deturna conŃinutul operaŃiilor economice şi
financiare. Practic, sunt cazuri în care calculele sunt greşite intenŃionat şi ascund fraude,
delapidări, sustrageri, nereguli etc., ca, de exemplu, calcule greşite în registrul de casă, în
raportul de gestiune etc.
B.CondiŃii de conŃinut sau de fond:
a) Legalitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documente. Se are în
vedere principiul conform căruia este necesar să se respecte prevederile tuturor actelor
normative privind disciplina financiară şi gestionară. De exemplu, plăŃile să se efectueze
conform normelor financiare; eliberările din magazie să se facă conform repartiŃiei.
b) Necesitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documente. Faptele
oglindite în documente trebuie să se producă în limitele, condiŃiile şi la locul indicat în
acestea.
c) Necesitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documente.
OperaŃiile trebuie să fie utile. Consumurile sau cheltuielile consemnate în documente
trebuie să fie astfel determinate, încât să se înlăture risipa, cheltuielile inutile etc.
d) Oportunitatea operaŃiilor economice consemnate în documente. OperaŃiile trebuie
să fie produse în momentul ales şi la locul stabilit pentru executarea acestora, cele mai
corespunzătoare din punct de vedere economic şi al bunei desfăşurări a activităŃii. O
operaŃie economico-financiară poate să fie reală şi să îndeplinească toate condiŃiile legale,
dar să nu fie oportună din punct de vedere economic.
12
e) Economicitatea operaŃiilor consemnate în documente. OperaŃiile trebuie astfel
efectuate, încât să asigure minimizarea costului resurselor alocate unei activităŃi, fără a
compromite realizarea în bune condiŃii a obiectivelor declarate ale acesteia. OperaŃia
trebuie să fie necesară, din punct de vedere al activităŃii unităŃii, iar prin efectuarea ei să se
obŃină un avantaj economico-financiar.
f) EficienŃa operaŃiilor consemnate în documente, respectiv, raportul dintre
rezultatele obŃinute şi costul resurselor utilizate în vederea obŃinerii lor. OperaŃia trebuie:
să se efectueze în volumul şi la momentul corespunzător; să fie necesară pentru buna
desfăşurare a activităŃii; să ocazioneze un cost cât mai redus.
g) Eficacitatea operaŃiilor consemnate în documente, respectiv, gradul de îndeplinire
a obiectivelor declarate ale unei activităŃii şi relaŃia dintre impactul dorit şi impactul
efectiv al operaŃiei.
1.4.3. Formulare tipizate comune

privind activitatea financiar-contabilă
Prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilităŃii a fost stabilit Nomenclatorul
formularelor tipizate comune privind activitatea financiară şi contabilă, astfel:
a) Mijloace fixe: registrul numerelor de inventar, registrul pentru evidenŃa
mijloacelor fixe, fişa mijlocului fix, bon de mişcare a mijloacelor fixe, proces-verbal de
scoatere din funcŃiune a mijloacelor fixe, de declasare a unor bunuri materiale.
b) Materiale: notă de recepŃie şi constatarea de diferenŃe, bon de primire
(consignaŃie), bon de mişcare-transfer, restituire, bon de consum colectiv, dispoziŃie de
livrare, aviz de însoŃire a mărfii, borderou de predare a documentelor, fişă de magazie, fişă
de magazie cu regim special, fişă de evidenŃă a obiectelor de inventar în folosinŃă, fişă de
cont analitic pentru valori materiale, registrul stocurilor, listă de inventariere.
c) Mijloace băneşti şi decontări: chitanŃă, procesul-verbal de plăŃi, dispoziŃie de plată
– încasare către casierie, împuternicire, borderoul documentelor achitate cu ceruri de
decontare, registru de casă, dispoziŃie bugetară, factură, factură fiscală.
d) Salarii şi alte drepturi de personal: ştat de salarii, ştat de salarii fără elemente
componente ale salariului total, listă de avans chenzinal, listă de indemnizaŃii pentru
concediu de odihnă, desfăşurătorul indemnizaŃiilor plătite în contul asigurărilor sociale de
stat, drepturi băneşti chen-zinale, fişă de evidenŃă a salariilor, fişă de evidenŃă a salariilor
cu ele-mentele componente ale salariului total, ştat de pensii, ordin de deplasare
(delegaŃie), decont de cheltuieli pentru deplasări externe, decont de cheltuieli valutare –
transporturi internaŃionale.
e) Contabilitatea generală: notă de debitare-creditare, notă de contabilitate, extras de
cont, borderou de primire a obiectelor în consignaŃie, borderou de ieşire a obiectelor din
consignaŃie, borderou de vânzare (încasare), registrul pentru evidenŃa veniturilor, registrul
pentru evidenŃa cheltuielilor şi a altor operaŃii, fişa de cont pentru costuri efective, fişa de
cont analitic pentru cheltuieli indirecte, fişa de cont pentru operaŃii diverse, document
cumulativ, scadentarul cheltuielilor anticipate, balanŃa de verificare etc.
f) Alte activităŃi: declaraŃia de inventar, decizie de imputare, angajament de plată,
contract de garanŃie în numerar, contract de garanŃie suplimentară.
13
În afara formularelor prevăzute în nomenclator, unităŃile patrimoniale pot folosi în
activitatea financiar-contabilă şi formulare specifice elaborate de ministere, departamente,
unităŃi de grup, asociaŃii profesionale sau de unitatea patrimonială, în funcŃie de necesitate.
1.4.4. CirculaŃia documentelor justificative.

Graficul de circulaŃie a acestor documente
Pentru asigurarea circulaŃiei raŃionale şi unitare a documentelor justificative care stau
la baza înregistrărilor în contabilitate, precum şi pentru Ńinerea la zi a contabilităŃii,
normele metodologice elaborate de Ministerul FinanŃelor Publice recomandă ca directorul
financiar-contabil, contabilul şef sau o altă persoană împuternicită să îndeplinească această
funcŃie, să întocmească graficul de circulaŃie a documentelor justificative.
La întocmirea graficului se Ńine seama de normele de utilizare a formularelor.
Graficul se aprobă de administrator sau de persoana care are obligaŃia gestionării
patrimoniului.
Graficul de circulaŃie a documentelor justificative conŃine:
- denumirea documentelor;
- persoanele care poartă răspunderea întocmirii documentelor;
- data întocmirii şi termenul stabilit pentru predarea documentelor;
- numărul de exemplare şi destinaŃia acestora;
- alte elemente care se apreciază ca fiind necesare.
Graficul de circulaŃie a documentelor justificative se prezintă sub formă de text sau
scheme.
Pot fi întocmite:
- grafice individuale, care cuprind documentele şi lucrările ce se execută de către o
anumită persoană;
- grafice de structură, care cuprind documentele şi lucrările din cadrul unui
compartiment al unităŃii patrimoniale;
- grafice sintetice, care cuprind documentele şi operaŃiile necesare unei anumite lucrări
cu grad mai mare de complexitate, cum este, de exemplu, bilanŃul contabil.
În cazul în care prelucrarea documentelor justificative se face de către unităŃile prestatoare
de servicii de informatică, în relaŃiile dintre aceste unităŃi şi cele beneficiare este necesar ca,
pentru asigurarea înregistrărilor în contabilitate, să se respecte următoarele reguli:
- documentele justificative să fie întocmite corect şi la timp de către unităŃile
beneficiare, care răspund de realitatea datelor înscrise în aceste documente;
- documentele contabile întocmite de unităŃile de informaŃii, pe baza documentelor
justificative, trebuie predate unităŃilor beneficiare la termenele stabilite prin contractele sau
convenŃiile încheiate, unităŃile de informatică răspunzând de corectitudinea prelucrării
datelor;
- unităŃile beneficiare trebuie să efectueze controlul documentelor contabile obŃinute de
la unităŃile de informatică, în sensul cuprinderii tuturor documentelor justificative preluate
pentru prelucrare, respectării corespondenŃei conturilor şi exactităŃii sumelor inregistrate.
1.5. Managementul organizării şi Ńinerii contabilităŃii
14
1.5.1. ObligaŃia legală a organizării
şi conducerii contabilităŃii proprii
SocietăŃile comerciale, societăŃile/companiile naŃionale, regiile autonome, institutele
naŃionale de cercetare-dezvoltare, societăŃile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu
scop lucrativ au obligaŃia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv
contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităŃii. Această
obligaŃie o au şi instituŃiile publice, asociaŃiile şi celelalte persoane juridice, cu şi fără scop
lucrativ, precum şi persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităŃi independente.
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea
şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obŃinute din
administrarea persoanelor juridice şi fizice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi
sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaŃiilor cu privire la poziŃia financiară,
performanŃa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinŃele interne ale acestora, cât
şi în relaŃiile cu investitorii, prezenŃi şi potenŃiali, creditorii financiari şi comerciali, clienŃii,
instituŃiile guvernamentale şi alŃi utilizatori.
Contabilitatea se Ńine în limba română şi în moneda naŃională. Contabilitatea operaŃiilor
efectuate în valută se Ńine atât în moneda naŃională, cât şi în valută. Pentru necesităŃile proprii
de informare, întreprinderile pot opta pentru întocmirea situaŃiilor financiare şi într-o monedă
stabilă – euro, dolar USA etc.
Contabilitatea se organizează şi se conduce în următoarele variante:
a) De regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic,
contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcŃie. Aceste
persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din
subordine de organizarea şi conducerea contabilităŃii, în condiŃiile legii.
b) Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de
servicii şi de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert
contabil, respectiv, contabil autorizat, care răspund potrivit legii.
Pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente
distincte şi care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii sau contracte de prestări de
servicii în domeniul contabilităŃii încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate,
Ministerul FinanŃelor Publice stabileşte, în funcŃie de evoluŃia inflaŃiei şi de dezvoltarea
profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care există obligaŃia de a
încheia contracte pentru întocmirea situaŃiilor financiare anuale, numai de către persoane
juridice calificate, autorizate.
InstituŃiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte
sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă, potrivit legii, pot încheia
contracte de prestări de ser-vicii, pentru conducerea contabilităŃii şi întocmirea situaŃiilor
financiare trimestriale şi anuale, cu societăŃi comerciale de expertiză contabilă sau cu
persoane fizice autorizate, conform legii. Încheierea contractelor se face cu respectarea
reglementărilor privind achiziŃiile publice de bunuri şi servicii. Plata serviciilor respective se
face din fonduri publice cu această destinaŃie.
1.5.2. Proceduri privind organizarea şi conducerea contabilităŃii

Prin grija administratorului persoanei juridice, directorul financiar-contabil,
contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcŃie va stabili
proceduri interne privind organizarea şi conducerea contabilităŃii.
15
Stabilirea procedurii interne privind organizarea şi conducerea contabilităŃii este
obligatorie pentru regiile autonome, societăŃile naŃionale care au capital de stat, precum şi
pentru societăŃile comerciale care, potrivit legii, sunt supuse auditului financiar-contabil
legal(cenzori, audit financiar-contabil etc.), termenul limită fiind un an de la înfiinŃare.
În demersul privind stabilirea de proceduri proprii, se va urmări:
1. Întocmirea şi aprobarea de către organele competente a organigramei unităŃii, cu
detaliere în privinŃa activităŃii financiar-contabile.
2. Elaborarea fişei postului atât pentru personalul din compartimentul financiar-contabil,
cât şi pentru salariaŃii din alte compartimente care întocmesc, potrivit diagramei de circulaŃie,
documentele justificative ce se înregistrează în contabilitate.
3. Asigurarea cu personal calificat de specialitate :
• Selectarea personalului de specialitate;
• Instruirea personalului:
- la angajare;
- cu ocazia schimbării locului de muncă;
- la trasarea unor sarcini suplimentare (noi) de serviciu;
- cu ocazia modificărilor legislaŃiei economice, financiar-contabile sau fiscale.
4. Asigurarea aplicării legislaŃiei financiar-contabile şi fiscale, a normelor metodologice
referitoare la activitatea desfăşurată de salariaŃii implicaŃi în întocmirea, utilizarea şi controlul
documentelor justificative, a documentelor fiscale şi a declaraŃiilor de impunere fiscală.
5. Stabilirea de proceduri privind :
a) întocmirea, prelucrarea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile şi a
formelor de înregistrare în contabilitate a acestora, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul;
b) stabilirea circuitului documentelor justificative şi contabile pe baza unor scheme,
grafice de circulaŃie, adaptate de fiecare unitate patrimonială în funcŃie de particularităŃile
acesteia (organigrama societăŃii, fişa postului);
c) Ńinerea registrelor contabile obligatorii:
- întocmirea, completarea şi utilizarea registrelor de contabilitate, inclusiv a registrelor
de contabilitate obligatorii;
- numerotarea, parafarea şi înregistrarea la organele fiscale;
- completarea registrelor în cazul în care se utilizează tehnica de calcul;
- stabilirea rezultatelor cu ocazia închiderii exerciŃiului financiar, prin compararea
fiecărui cont de activ şi de pasiv, determinat pe baza inventarului, cu datele din contabilitate;
d) întocmirea declaraŃiilor cu caracter fiscal privind impozitul pe profit, taxa pe valoare
adăugată, accizele, impozitul pe salarii, contribuŃiile la asigurările sociale, precum şi celelalte
impozite, taxe şi vărsăminte la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale, la fondurile
speciale;
e) întocmirea bilanŃului contabil (bilanŃ, cont de profit şi pierdere şi anexe), precum şi a
raportului de gestiune:
- modalitatea de întocmire (completare);
- verificare şi aprobare;
- depunere la organele legale competente.
6. Organizarea contabilităŃii patrimoniului:
a) organizarea şi conducerea gestiunilor de imobilizări, stocuri şi disponibilităŃi băneşti,
stabilindu-se proceduri distincte privind :
16
- gestiunile de imobilizări;
- gestiunile de stocuri;
- casa şi titlurile de valori din patrimoniul unităŃii sau primite în gaj;
- efectuarea inventarierii patrimoniului unităŃii.
b) contabilitatea de gestiune, care se organizează de fiecare unitate patrimonială în
funcŃie de specificul activităŃii şi necesităŃile proprii:
- înregistrarea operaŃiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaŃii,
decontarea producŃiei şi calculul costului de producŃie al produselor fabricate, lucrărilor
executate şi serviciilor prestate, inclusiv al producŃiei, lucrărilor şi serviciilor în curs de
execuŃie;
- calculul costurilor de producŃie, utilizând metoda adecvata (pe produse, pe comenzi,
pe faze, globală etc.) în funcŃie de organizarea procesului de producŃie, specificul activităŃii,
mărimea unităŃii şi necesităŃile proprii;
- determinarea costului subactivităŃii.
c) contabilitatea financiară, care are caracter obligatoriu pentru toate unităŃile
patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea de infor-maŃii:
- pentru necesităŃile proprii;
- privind relaŃiile societăŃii cu asociaŃii sau acŃionarii;
- privind relaŃiile cu furnizorii de imobilizări, materii prime, materiale consumabile,
combustibil etc.;
- în relaŃiile cu clienŃii, băncile, organele fiscale etc.
d) contabilitatea managerială:
- tabloul de bord;
- tabloul fluxurilor de trezorerie;
- bugetul de venituri şi cheltuieli.
7. Elaborarea procedurii unitare de control privind :
a) controlul tehnic-operativ;
b)controlul financiar-contabil şi preventiv;
c) controlul intern de gestiune;
d)controlul legal.
Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen):

1. Locul şi rolul managementului financiar-contabil
2. Fondul de informaŃii al managementului financiar-contabil: documente
3. DocumentaŃia – procedeu al metodei contabilităŃii. Documentele de evidenŃă
4. Documentele primare sau actele justificative – mijloc de informare operativă a
5. Înscrierea datelor în documente
6. Formulare tipizate comune privind activitatea financiar-contabilă
7. CirculaŃia documentelor justificative.
8. Graficul de circulaŃie a acestor documente
9. Managementul organizării şi Ńinerii contabilităŃii
10. ObligaŃia legală a organizării şi conducerii contabilităŃii proprii
11. Proceduri privind organizarea şi conducerea contabilităŃii
17
6. AplicaŃii
Teste pentru autoevaluare pe tema aleasă:
1.Care dintre variantele de mai jos nu se referă la condiŃii de formă ce trebuie îndeplinite
de documentele justificative?:
a. efectuarea corectă a calculelor;
b. eficienŃa operaŃiilor consemnate în documente;
c. autenticitatea documentelor.
2.Care dintre variantele de mai jos nu se referă la condiŃii de fond ce trebuie îndeplinite
de documentele justificative?:
a. exactitatea întocmirii şi valabilitatea documentelor;
b. economicitatea oparaŃiilor consemnate în documente;
c. eficacitatea operaŃiilor consemnate în documente;
d. legalitatea oparaŃiilor economice şi financiare consemnate în documente.
3. Asigurarea circulaŃiei raŃionale şi unitare a actelor justificative se face de

către................., care întocmeşte graficul acestei situaŃii.
Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare:
1. Răspuns: b.
Ref.: pag. 23-25 Management financiar-contabil; Manual
2. Răspuns: a.
Ref.: pag. 23-25 Management financiar-contabil
3. Răspuns: contabilul şef

Ref.: pag. 19 Management financiar-contabil
Precizări privind capitolul următor

În continuare se va aborda metodologia de întocmire si utilizare a formularelor
comune privind activitatea financiar contabilă
Cap 2. METODOLOGIA DE ÎNTOCMIRE

ŞI UTILIZARE A FORMULARELOR COMUNE PRIVIND
ACTIVITATEA FINANCIAR-CONTABILĂ
Introducere
18
Documentele primare sau actele justificative, ca dovezi scrise ale faptelor economice şi
financiare, constituie, de regulă, surse de informaŃii pentru toate formele evidenŃei, reprezentând
tabloul de bord al managementului financiar-contabil.
Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare şi

documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică
în contabilitate, potrivit normelor stabilite, a operaŃiilor economice şi financiare ce au loc în
unităŃile patri-moniale, pe tot parcursul exerciŃiului financiar.
Concepte cheie
• Registrele de contabilitate
• Contabilitate analitică a valorilor materiale
• Reconstiuirea documentelor
• Forme de înregistrare în contabilitate
Rezumat
2.1 Organizarea principalelor registre de contabilitate
Potrivit prevederilor Legii contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, registrele de

contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal (cod 14-1-1), Registrul-inventar (cod 14-1-
2) şi Cartea mare (cod 14-1-3).
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanŃă
cu destinaŃia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel
completate încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul
operaŃiunilor contabile efectuate.
Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de
registru, foi volante sau listări informatice, după caz.
Numerotarea paginilor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se
vor numerota în ordinea completării lor.
Registrul-jurnal (cod 14-1-1) este un document contabil obligatoriu în care se
înregistrează, în mod cronologic, toate operaŃiunile economico-financiare.
OperaŃiunile de aceeaşi natură, realizate în acelaşi loc de activitate (atelier, secŃie
etc.), pot fi recapitulate într-un document centralizator, denumit jurnal auxiliar, care stă la
baza înregistrării în Registrul-jurnal.
UnităŃile pot utiliza jurnale auxiliare pentru operaŃiunile de casă şi bancă,
decontările cu furnizorii, situaŃia încasării-achitării facturilor etc.
Orice înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la:
felul, numărul şi data documentului justificativ, explicaŃii privind operaŃiunile respective
şi conturile sintetice debitoare şi creditoare în care s-au înregistrat sumele
corespunzătoare operaŃiunilor efectuate.
UnităŃile care utilizează jurnale auxiliare pot înregistra în Registrul-jurnal sumele
centralizate pe conturi, preluate din aceste jurnale.
Registrul-inventar (cod 14-1-2) este un document contabil obligatoriu în care se
înregistrează toate elementele de activ şi de pasiv, grupate în funcŃie de natura lor,
inventariate de unitate, potrivit legii.
19
Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinŃarea unităŃii, cel puŃin o dată pe an pe
parcursul funcŃionării unităŃii, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităŃii, precum
şi în alte situaŃii prevăzute de lege pe bază de inventar faptic.
În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate
după natura lor, suficient de detaliate pentru a putea justifica conŃinutul fiecărui post al
bilanŃului.
Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de
activ şi de pasiv. Elementele de activ şi de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la bază
listele de inventariere sau alte documente care justifică conŃinutul acestora.
În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registrul-inventar se
înregistrează soldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele intrărilor şi
se scad rulajele ieşirilor de la data inventarierii până la data încheierii exerciŃiului
financiar.
Cartea mare (cod 14-1-3) este un registru contabil obligatoriu în care se
înregistrează lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor, mişcarea şi existenŃa tuturor
elementelor de activ şi de pasiv, la un moment dat. Acesta este un document contabil de
sinteză şi sistematizare şi conŃine simbolul contului debitor şi al conturilor creditoare
corespondente, rulajul debitor şi creditor, precum şi soldul contului pentru fiecare lună a
anului curent. Registrul Cartea mare poate conŃine câte o filă pentru fiecare cont sintetic
utilizat de unitate. Cartea mare stă la baza întocmirii balanŃei de verificare.
Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fişa de cont pentru operaŃiuni diverse.
Editarea CărŃii mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau în
funcŃie de necesităŃile proprii.
Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Registrul Cartea mare se păstrează în
unitate timp de 10 ani de la data încheierii exerciŃiului financiar în cursul căruia au fost
întocmite, iar în caz de pierdere, sustragere sau distrugere, trebuie reconstituite în termen
de maximum 30 de zile de la constatare.
Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată,
care utilizează, potrivit legii, registre şi formulare specifice privind activitatea financiară
şi contabilă, reglementate prin actele normative în vigoare, vor proceda la înscrierea
datelor în aceste registre şi formulare potrivit normelor specifice, prezentate în actele
normative respective, precum şi a prezentelor norme privind documentele justificative şi
financiar-contabile.
Registrul general de evidenta a salariatilor
Incadrarea in munca a unei persoane se realizeaza, potrivit Codului muncii, numai

prin incheierea unui contract individual de munca in temeiul caruia persoana fizica,
denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator,
persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.
In termen de 10 zile lucratoare de la data inceperii activitatii, angajatorul are
obligatia de a inregistra registrul la inspectoratul de munca in a carui raza teritoriala isi
are sediul sau domiciliul, dupa caz.
Registrul se intocmeste in regim tipizat si devine document oficial de la data
inregistrarii.
Prima pagina a registrului cuprinde elementele de identificare a angajatorului,
20
numarul de inregistrare la inspectoratul teritorial de munca, precum si numarul de file ale
registrului.
Registrul se numeroteaza pe fiecare pagina si va purta obligatoriu pe toate
paginile stampila inspectoratului teritorial de munca.
Angajatorul are obligatia completarii registrului in ordinea incheierii contractelor
individuale de munca.
Registrul cuprinde elementele de identificare a tuturor salariatilor, data incheierii
contractului, data inceperii activitatii, modificarea si suspendarea contractului, durata
acestuia, durata muncii exprimata in ore/zi, ocupatia (functia si/sau meseria), salariul de
baza prevazut la data
incheierii contractului, data si temeiul legal in baza caruia inceteaza contractul.
Fiecare operatiune efectuata in registru va fi certificata, prin semnatura si
stampila, de catre o persoana numita prin act administrativ de catre angajator sau de catre
reprezentantul legal al acestuia.
Registrul unic de control
Registrul unic de control are ca scop evidentierea tuturor controalelor desfasurate

la contribuabil de catre toate organele de control specializate, in domeniile: financiar-
fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea in constructii, protectia consumatorului,
protectia muncii, inspectia muncii, protectia impotriva incendiilor, precum si in alte
domenii prevazute de lege.
Evidentierea controalelor in registrul unic de control se face cu semnaturile
reprezentantului legal al contribuabilului si organului de control.
Contribuabilii prevazuti au obligatia de a prezenta organelor de control registrul
unic de control.
Organele de control au obligatia de a consemna in registru, inaintea inceperii
controlului, urmatoarele elemente:
numele si prenumele persoanelor imputernicite de a efectua controlul, unitatea de care
apartin, numarul legitimatiei de control, numarul si data delegatiei/ordinului de
deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlata, precum si
temeiul legal in baza caruia se efectueaza controlul.
Dupa finalizarea controlului, in registrul unic de control se inscriu
obligatoriu numarul si data actului de control intocmit.
Registrul unic de control se numeroteaza, se sigileaza si se pastreaza de
reprezentantul legal al unitatii verificate sau de inlocuitorul acestuia.
2.2. Formele de înregistrare în contabilitate
Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare şi

documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică
în contabilitate, potrivit normelor stabilite, a operaŃiilor economice şi financiare ce au loc în
unităŃile patri-moniale, pe tot parcursul exerciŃiului financiar.
21
Principalele forme de înregistrare în contabilitate a operaŃiilor eco-nomice şi financiare
în cazul unităŃilor care conduc contabilitatea în partidă dublă sunt: „pe jurnale”, „maestru-
şah” şi forma combinată „maestru-şah cu jurnale”.
In cadrul formei de înregistrare în contabilitate „pe jurnale”, principalele formulare
utilizate sunt :
Registrul-jurnal;
Registrul-inventar;
Jurnale auxiliare;
Cartea mare;
BalanŃa de verificare.
Registrul – jurnal se utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor operaŃiilor
economice şi financiare consemnate în documentele justificative. Pentru înregistrările care
nu au la bază documente justificative se întocmesc note de contabilitate.
Notele de contabilitate se întocmesc pe bază de note justificative sau note de calcul şi se
înregistrează în mod cronologic în Registrul-jurnal.
Orice înregistrare în acest registru trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul,
numărul şi data documentului justificativ sau a notei contabile; explicaŃii privind operaŃiile
efectuate şi conturile debitoare şi creditoare în care s-a înregistrat suma totală
corespunzatoare operaŃiilor efectuate.
In vederea înregistrării în Registrul-jurnal a operaŃiilor economice şi financiare
consemnate în documentele justificative, se fac contarea acestora, indicându-se simbolurile
conturilor sintetice debitoare şi creditoare, în conformitate cu planul de conturi general
elaborat de Ministerul FinanŃelor Publice, precum şi dezvoltarea în analitic a unor conturi de
către unităŃile patrimoniale. OperaŃiile de aceeaşi natură, realizate în acelaşi loc de activitate
(atelier, secŃie) şi în cursul aceleiaşi zile, pot fi centralizate cu ajutorul unui document
cumulativ (centralizator), care va sta la baza înregistrării în Registrul-jurnal.
Pe măsura înregistrării în Registrul-jurnal a documentelor justificative şi contabile,
precum şi a notelor de contabilitate, acestora li se atribuie un număr de ordine, corespunzător
datei la care au fost înregistrate.
AgenŃii economici cu un volum restrâns de operaŃii pot conduce numai Registrul-jurnal
pentru reflectarea în contabilitate a activităŃii economice şi financiare.
In cadrul formei de înregistrare „maestru-şah” , principalele formulare ce se utilizează
sunt:
– Registrul-jurnal ;
– Registrul-inventar ;
– Cartea-mare ;
– BalanŃa de verificare .
Registrul-jurnal şi variantele acestuia se utilizează pentru înregistrarea cronologică a
tuturor operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documentele justificative, la fel ca
în cazul formei de înregistrare „pe jurnale”.
În vederea înregistrării în Registrul-jurnal, documentele justificative sunt supuse
prelucrării contabile (sortate pe feluri de operaŃii, verificare, evaluare, contare).
Dacă pentru acelaşi fel de operaŃii există mai multe documente justificative, acestea se
totalizează zilnic sau lunar cu ajutorul documentelor cumulative întocmite, fie pentru debitul,
fie pentru creditul contului care reflectă asemenea operaŃii.
22
Pentru înregistrările care nu au la bază documente justificative se întocmesc note de
contabilitate.
Pe măsura înregistrării în Registrul-jurnal a documentelor justificative, documentelor
cumulative şi notelor de contabilitate li se atribuie un număr de ordine, corespunzător datei la
care au fost înregistrate.
Lunar, în Registrul-jurnal, totalul sumelor debitoare şi creditoare trebuie să corespundă
cu rulajele curente debitoare şi creditoare din balanŃa de verificare a conturilor sintetice
întocmită pentru luna respectivă.
Cartea-mare (şah) este documentul de sistematizare a înregistrărilor contabile în
conturile sintetice.
Înregistrările în Cartea-mare (şah) se fac pe baza documentelor justificative,
documentelor cumulative şi a notelor de contabilitate cronologic, zilnic sau ori de câte ori
este nevoie. Înregistrarea în acest document, deschis pentru fiecare cont sintetic, este
precedată de înregistrarea în Registrul-jurnal.
La sfârşitul lunii, pentru fiecare cont sintetic din Cartea-mare (şah) se stabilesc totaluri
la rulajul contului debitor sau creditor şi ale conturilor corespondente. Totalurile sumelor
conturilor corespondente trebuie să fie egale cu rulajul debitor sau creditor al contului
respectiv.
Contabilitatea analitică se Ńine cu ajutorul formularelor tipizate comune (fişa de cont
pentru operaŃii diverse, fişa de cont analitic pentru valori materiale) sau cu ajutorul
formularelor tipizate specifice folosite în acest scop.
BalanŃa de verificare se întocmeşte pe baza totalurilor preluate din Cartea-mare (şah),
respectiv, din fişele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic. De asemenea, se întocmesc
balanŃe de verificare conturile analitice utilizate.
În cazul utilizării formei de înregistrare combinată „maestru-şah cu jurnale”, pe lângă
formularele menŃionate la forma de înregistrare „maestru-şah”, se utilizează şi unele jurnale
auxiliare specifice formei de înre-gistrare „pe jurnale”, cum sunt :
• Jurnalul privind operaŃiile de casă şi bancă.
• Jurnalul privind decontările cu furnizorii ,
• SituaŃie privind mişcarea materialelor , care se foloseşte pentru stabilirea, la sfârşitul
lunii, a rulajelor şi soldurilor fiecărui cont de materiale.
• SituaŃie privind avansurile de trezorerie, care se utilizează pentru contabilitatea
analitică a avansurilor spre decontare acordate, precum şi a cheltuielilor decontate.
Fiecare jurnal sau situaŃie constituie document centralizator al operaŃiilor respective şi
serveşte pentru înregistrarea totalurilor lunare în evidenŃa sintetică.
2.3. Reconstituirea documentelor justificative si contabile

pierdute, sustrase sau distruse
OperaŃiile privind evidenŃa şi gestionarea mijloacelor fixe, a valorilor materiale şi

băneşti şi a altor valori ale unitaŃilor patrimoniale se consideră valabile numai dacă
sunt justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit prezentelor
norme.
23
Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor
documente justificative sau contabile are obligaŃia să incunoştiinŃeze, în scris, în
termen de 24 de ore de la constatare, conducatorul unităŃii, administatorul unităŃii
patrimoniale, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligaŃia gestionarii
patrimoniului.
Conducătorul unităŃii este obligat ca, în termen de cel mult 3 zile de la primirea
comunicarii, să încheie un proces-verbal, care să cuprindă:
- datele de identificare a documentului dispărut;
- numele şi prenumele salariatului responsabil cu păstrarea documentului;
- data şi împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv.
Procesul-verbal se semnează de catre:
- conducatorul unităŃii;
- conducatorul compartimentului financiar-contabil al salariatul responsabil cu
păstrarea documentului şi
- şeful ierarhic al salariatului responsabil cu păstrarea documentului,
Salariatul responsabil este obligat ca, o data cu semnarea procesului-verbal, să
dea o declaraŃie scrisă asupra împrejurarilor în care a dispărut documentul
respectiv.
Când dispariŃia documentelor se datorează însuşi conducatorului unităŃii, măsurile
prevăzute de prezentele norme se iau de către ceilalŃi membri ai consiliului de
administraŃie, după caz.
Ori de câte ori peierderea, susutragerea sau distrugerea documentelor constituie
infracŃiune, se încunoştiinŃează imediat organele de urmărire penală.
Reconstituirea documentelor se face pe baza unui ,,dosar de reconstituire”,
întocmit separat pentru fiecare caz.
Dosarul de reconstituire trebuie să conŃină toate lucrările efectuate în legatura cu
constatarea şi reconstituirea documentului disparut, şi anume:
- sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariŃia documentului;
- procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii şi declaraŃia
salariatului respectiv;
- dovada sesizării Parchetului General sau dovada sancŃionarii disciplinare a
salariatului vinovat, după caz;
- dispoziŃia scrisă a conducatorului unităŃii pentru reconstituirea documentului;
- o copie a documentului reconstituit.
În cazul în care documentul dispărut emana de la altă unitate, reconstituirea se va
face de unitatea emitentă la cererea scrisa a conducatorului unitaŃii solicitatoare. În
acest caz, unitatea emitentă va trimite unitaŃii solicitatoare, în termen de cel mult 10
zile de la primirea cererii, documentul reconstituit.
Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu şi vizibil menŃiunea
,,Reconstituit”, cu specificarea numărului şi datei dispoziŃiei pe baza căruia s-a facut
reconstituirea.
Documentele reconstituite conform prezentelor norme constituie baza legală
pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.
Nu se pot reconstitui documentele de cheltuieli nenominale (bonuri, bilete de
călătorie etc.) pierdute, sustrase sau distruse înainte de a fi înregistrate în evidenŃa
contabilă. În acest caz, vinovaŃii de pierderea, sustragerea sau distrugerea
24
documentelor suportă paguba adusă unităŃii, salariaŃilor sau altor unitaŃi, sumele
respective recuperându-se potrivit prevederilor legale.
Găsirea ulterioară a documentelor originale, care au fost reconstituite, nu
anuleaza sancŃiunile disciplinare sau penale, însă poate constitui motiv de revizuire a
acestora, în condiŃiile legii.
Pentru pagubele generate de disparitia, sustragerea sau distrugerea documentelor
se stabilesc raspunderi materiale, care cuprind şi eventualele cheltuieli ocazionate de
reconstituirea şi găsirea acestora.
In cazul găsirii ulterioare a originalului, documentul reconstituit se anuleaza pe
baza unui proces-verbal, împreună cu care se ataşează la dosarul de reconstituire.
Conducatorii unităŃilor patrimoniale vor lua măsuri pentru asigurarea înregistrării
şi evidenŃei curente a tuturor lucrărilor întocmite, primite sau expediate, stabilirea şi
evidenŃa responsabililor de păstrarea acestora, evidenŃa tuturor reconstituirilor de
documente, precum şi pentru păstrarea dosarelor de reconstituire pe toată durata de
păstrare a documentului reconstituit.

1. PrezentaŃi registrul jurnal.
2. PrezentaŃi registrul inventar.
3. PrezentaŃi registrul cartea mare.
4. PrezenataŃi registrul general de evidenŃă a salariaŃilor.
5. PrezentaŃi registrul unic de control.
6. PrezentaŃi registrul de evidenŃă fiscală.
7. Formele de înregistrare în contabilitate.
8. Reconstituirea documentelor justificative si contabile pierdute, sustrase sau
distruse
6.AplicaŃii
1. Pentru a obŃine o imagine fidelă a activităŃii economice şi financiare, este necesar

ca informaŃiile cuprinse în situaŃiile financiare să fie ................... , legale, corecte şi de
înaltă calitate.
2. În vederea înregistrării în Registrul jurnal, documentele justificative sunt supuse
prelucrării contabile (sortare pe feluri de operaŃii, verificare, evaluare, contare).
3. Registrele de contabilitate obligatorii sunt:
a. registrul de casă;
b. registrul inventar;
c. registrul de cumpărări.

1.Răspuns: reale
2. Răspuns: Adevărat
25
3. Răspuns: b.
Cadrul general de contabilitate îşi îmbunătăŃeşte continuu calitatea informaŃiei
contabile prin aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele
ComunităŃii Economice Europene
Cap 3. Managementul întocmirii şi prezentării

situaŃiilor financiare
Introducere
SituaŃiile financiare anuale ale întreprinderii constituie o parte a procesului de
raportare financiară. MulŃi utilizatori se bazează pe situaŃiile financiare ca pe principala lor
sursă de informaŃii şi, de aceea, astfel de situaŃii financiare se elaborează şi se prezintă,
având în vedere necesităŃile lor.
BilanŃul este un document de sinteză contabilă, fiind principala sursă informaŃională
pentru toŃi cei interesaŃi de viaŃa unei societăŃi. InformaŃiile furnizate de acesta servesc atât
raportării unor date obligatorii cerute de organismele publice, cât şi unei analize financiare a
activităŃii desfăşurate de societate.
Concepte cheie
• SituaŃii financiare
• BilanŃul contabil
• BilanŃul consolidat
• Contul de profit şi pierdere
• Contul de profit şi pierdere consolidat
• Reglementările Contabile Armonizate
• Utilizatorii situaŃiilor financiare
• Contabilitatea de angajamente
• Continuitatea activităŃii
• Principii contabile
• Tratamente contabile
• Standardele InternaŃionale de Contabilitate
• Interese informaŃionale
Rezumat
3.1 Prezentarea situatiilor financiare
SituaŃiile financiare ale unei companii reprezintă cel mai important mijloc, prin
care informaŃia contabilă este pusă la dispoziŃia factorilor decizionali. De aceea,
26
companiile îşi publică situaŃiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea
fi înŃelese de către cititorul interesat.
Cadrul general de contabilitate îşi îmbunătăŃeşte continuu calitatea informaŃiei
contabile prin aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele ComunităŃii
Economice Europene (Directiva a-IV-a şi a VII-a).
Necesitatea de conformitate este impusă de :
• globalizarea economiilor naŃionale;
• accesul României pe pieŃele de capital internaŃionale;
• transparenŃa şi simplificarea raportărilor financiare.
In vederea atingerii acestor obiective, în ultima perioadă au avut loc o serie de
modificări legislative între care menŃionăm:
• modificarea şi completarea Legii contabilităŃii nr.82/1991;
• reglementările contabile conforme cu Directiva IV-a şi a-VII
• adoptarea IFRS şi IAS, prin Ordin M.F.P.
Persoanele juridice (denumite în continuare entităŃi) care au obligaŃia aplicării
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene sunt :
1) societăŃile comerciale (SNC, CCS, CCA, SA şi SRL);
2) societăŃile/companiile naŃionale;
3) regiile autonome;
4) institutele naŃionale de cercetare-dezvoltare;
5) societăŃile cooperatiste şi alte persoane juridice care, în baza legilor speciale
de organizare, funcŃionează pe principiul S.C;
6) subunităŃi fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparŃin
entităŃilor cu sediul sau domiciliul în România;
7) sediile permanente din România care aparŃin unor persoane juridice cu sediul
sau domiciliul în străinătate.
SituaŃiile financiare conŃin informaŃii cu privire la activele,pasivele,capitalul
propriu,veniturile, cheltuielile, câştigurile şi pierderile si fluxurile de numerar.
Sinteza cerinŃelor de întocmire a situaŃiilor financiare de către entităŃi:
SITUAłII FINANCIARE
CONFORME CU DIRECTIVELE CEE SIMPLIFICATE
łINÂND CONT DE CRITERIILE DE
MĂRIME
Total active : 3.650.000 Euro Nu depăşesc limitele a două dintre criteriile
de mărime
27
Cifră de afaceri netă : 7.300.000 Euro de mărime
Nr. mediu de salariaŃi : 50
• BilanŃ • BilanŃ prescurtat
• Cont de profit şi pierdere • Cont de profit şi pierdere prescurtat
• SituaŃia modificării capitalului propriu • Note explicative
• SituaŃia fluxurilor de numerar • OpŃional: situaŃia modificărilor capitalului
propriu şi/sau situaŃia fluxurilor de
• Notele explicative
numerar
Raportul auditorului financiar Verificarea se face conform legii
Responsabilitatea întocmirii situaŃiilor financiare anuale în conformitate cu

Reglementările contabile, conforme cu directivele europene (a IV-a şi a-VII-a) revine
conducerii entităŃii şi este comunicată printr-o declaraŃie scrisă ataşată acestora.
3.2 Forma si continutul situatiilor financiare anuale
Cu toate eforturile de armonizare a contabilităŃii pe plan mondial, arhitectura

concretă a situaŃiilor financiare diferă, încă sensibil, de la o Ńară la alta, influenŃând
conŃinutul şi structura informaŃiilor contabile prezentate în acestea, în special în note sau
anexe. Potrivit opticii organismului internaŃional de normalizare contabilă - Comitetul
pentru Standarde InternaŃionale de Contabilitate (IASC), un set complet de situaŃii
financiare anuale include:
• bilantul;
• contul de profit şi pierdere;
• situaŃie care să reflecte, după caz:
- toate modificările capitalului propriu;
- modificările capitalului propriu, altele decât cele care rezultă din
tranzacŃiile de capital cu proprietarii şi distribuirile către proprietari.
• tabloul fluxurilor de trezorerie;
• politicile contabile şi notele explicative.
Normele europene folosesc pentru situaŃiile financiare noŃiunea de „conturi
anuale” care cuprind:
1. bilanŃul;
2. contul de profit şi pierdere;
3. anexa sau notele la conturile anuale.
În legătură cu forma şi conŃinutul situaŃiilor financiare, această problemă este
tratată diferit de Standardele InternaŃionale de Contabilitate, ale căror norme sunt
denumite IAS-uri, şi de Directivele contabile europene. Astfel, IAS-urile nu menŃionează
o formă specială pentru componentele situaŃiilor financiare, nu prescriu formatul sau
ordinea în care trebuie prezentate elementele, ci doar prezintă o listă a elementelor care
trebuie să se regăsească în bilanŃ, în contul de profit şi pierdere sau celelalte componente
ale situaŃiilor financiare.
28
În schimb, Directivele contabile europene, prevăd scheme şi modele care definesc
forma şi formatul de prezentare a componentelor situaŃiilor financiare.
3.2.1 BilanŃul şi poziŃia financiară a întreprinderii
BilanŃul este prima componentă fundamentală a documentelor de sinteză,

documentul oficial prin care trebuie să se asigure imaginea fidelă, clară şi completă a
patrimoniului deŃinut la un moment dat de un agent economic.
BilanŃul reflectă poziŃia financiară a întreprinderii , capacitatea acesteia de a se
adapta schimbărilor mediului cu ajutorul resurselor economice controlate (activele) şi al
structurii de finanŃare (capitaluri proprii şi datorii).
În consecinŃă, bilanŃul trebuie întocmit, respectiv elaborat, verificat, analizat şi
prezentat utilizatorilor, respectând un set de principii sau convenŃii care să asigure
pertinenŃa, fidelitatea şi utilitatea informaŃiei furnizate, respectând prezentarea lui într-o
formă standardizată, inteligibilă pentru o masă cât mai largă de potenŃiali utilizatori,
pentru ca aceştia să-şi poată determina rapid indicatorii semnificativi şi utili deciziilor pe
care doresc să le ia în afacerile curente şi viitoare.
BilanŃul reflectă situaŃia financiară a unei entităŃi la un moment dat şi se
prezintă astfel:
A
A.. A
ACCCTTIIIVVVEE IIIM
MO
M OB
O BIIIL
B LIIZ
L ZA
Z AT
TE
T E
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenŃe, mărci comerciale, drepturi şi active
similare dacă acestea au fost achiziŃionate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, în măsura în care a fost achiziŃionat cu titlu oneros.
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuŃie
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcŃii
2. InstalaŃii tehnice şi maşini
3. Alte instalaŃii, utilaje şi mobilier
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuŃie
III. Imobilizări financiare

1. AcŃiuni deŃinute la entităŃile afiliate
2. Împrumuturi acordate entitaŃilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităŃilor de care compania este legată în
virtutea intereselor de participare.
5. InvestiŃii deŃinute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
29
B
B.. A
ACCCTTIIVVEEE CCCIIIRRRCCCUULLLAANNNTTEEE
I. Stocuri
1.Materii prime şi materiale consumabile
2.ProducŃia în curs de execuŃie
3.Produse finite şi mărfuri
4.Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II. CreanŃe
(Sumele care urmează să fie încasate după o prioadă mai mare de un an
trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
1. CreanŃe comerciale
2. Sume de încasat de la entităŃile afiliate
3. Sume de încasat de la entităŃile de care compania este legată în virtutea
intereselor de participare.
4. Alte creanŃe
5. Capital subscris şi nevărsat
III. InvestiŃii pe termen scurt

1. AcŃiuni deŃinute la entităŃile afiliate
2. Alte investiŃii pe termen scurt
IV Casa şi conturi la bănci
C
C.. C
CHHEEELLTTTUUUIIEEELLIII ÎÎÎNNN AAAVVAAANNSSS
D
D.. D
DAAATTOOORRRIIII:: SSUUM MME EL
E LEE CCAAR
A REE TTR
E RE
R EB
E BU
UIIE
U E PPPL
E LĂ
L ĂT
TIIIT
T TE
T E ÎÎÎN
E NTTRR--O
T O PPPE
O ER
E RIIO
OAAD
A ĂD
DĂ
Ă DEE PPÂ
D ÂNNĂ
N ĂL
Ă LA
LAAU
UN
U NA
AN
A N ..
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaŃiuni, prezentându-se separat
împrumuturile din emisiunea de obligaŃiuni convertibile
2. Sume datorate instituŃiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale- furnizori
5. Efecte de comerŃ de plătit
6. Sume datorate entităŃilor afiliate
7. Sume datorate entităŃilor de care compania este legată în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările
sociale
EE.. A ACCTTTIIIVVVEE CCIIIRRCCCUUULLLAAANNTTTEE NNNEEETTTEEE //DDDAATTTOOORRRIIIIII CCCUURRREENNTTTEE NNEEETTTEE

FF.. TTOOTTTAALLLAAACCTTTIIIVVEEE M MIIIN
M NUUUSS D DA ATTO
A OR
O RIIIII CCUURRE
U EEN NNT TE
T E
E
G . D A T O R
G. DAATOORRII : S UMII: S U M ME E LE
EL E CA C A
ARER E T
E TR R
REEEBUB U I
UIEE P L
E PPL LATA TTIIT
I TE
T EE IIIN
NTTR
T R--O
OO PPPE
EER
RIIO
R OAAD
A DA
AM
A MA
MAAII M
MA
M AR
REE D
R DEEU
E UN
NA
N AN
N
N
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaŃiuni, prezentându-se separat
împrumuturile din emisiunea de obligaŃiuni convertibile
2. Sume datorate instituŃiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale- furnizori
30
5. Efecte de comerŃ de plătit
6. Sume datorate entităŃilor afiliate
7. Sume datorate entităŃilor de care compania este legată în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările
sociale
HH.. PPPRRROOVVVIIZZIIOOAAANNEEE
1. Provizioane pentru pensii şi obligaŃii similare
22.. Provizioane pentru impozite
33.. Alte provizioane
II.. V
VEEENNNIITTUURRRII ÎÎÎNN AAVVVAANNNSSS
JJ.. C
CAAAPPIITTAALLLŞŞŞIII RREEZZZEEERRVVVEE
I. Capital subscris
1.Capital subscris şi vărsat
2.Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V.Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar
Formul bilanŃului prescurtat este următorul:
A
A.. A
ACCCTTIIIVVVEE IIIM
MO
M OB
O BIIIL
B LIIZ
L ZA
Z AT
TE
T E
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B
B.. A
ACCCTTIIIVVEEE CCCIIRRRCCUUULLAANNNTTEEE
I Stocuri
II.CreanŃe
(Sumele care urmează să fie încasată după o prioadă mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element.)
31
III. InvestiŃii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
CC.. C CHHEEELLTTTUUUIIEEELLIII IIINN AAAVVAAANNSSS
DD.. D DAATTTOOORRRIIIIII:: SSUUM ME
M EL
E LEE CCCAAR
A RE
R ET
E TR RE
R EEBBUUUIIE
E PPLLĂ
E ĂT
Ă TIIT
TEE ÎÎÎN
NTTR
T R--OO PPPE
ERRIIIO
OA
O ADD Ă PPPÂ
DĂ ÂN
Â NĂĂL
Ă LA
LAAUUNNA
N AN
A N
N
EE.. A C T IV E C I R C U L A N T E N E T E /D A T O R II
ACTTIIVVE CIIRCCUULLAANTTE NNEETTEE /DDATTOORRIIII CCURRE NTTE NEETTEC U R E N T E N E T E
FF.. TTOOOTTAALLLAAACCTTTIIIVVVEE M MIIIN
M NNUUSSS D
DAAATTOOR
O RIIIII C
CU
C URRE
U EENNTTE
T E
E
GG.. D DAAATTOOORRRIIII:: SSUUM MMEEC
E CE
C ET
E TR
T REEEB
BBU
UIIIEE PPLLA AT
A TIIT
TEE IIN
NT
N T R--O
TR
R OO PPEER
RRIIIO
OA
O ADDA
D AM MA AIII M
MA
M ARRE
A EEDDE
D EUUN
U NA
N AN
A N
H . P R O V IZ
H. PPRROVVIZ IOAANEEIO A N E
II.. VVEEENNNIITTUURRRII IIINN AAVVVAANNNSSS
J. Capital şi rezerve
I.Capital subscris
II. Prime de capital
III.Rezerve din reevaluare
IV.Rezerve
V.Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI.Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar
Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de

scopul căruia îi sunt destinate. Activele imobilizate cuprind acele active destinate
utilizării pe o bază continuă, în scopul desfăşurării activităŃilor entităŃii.
Modificarile diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative.
În acest scop, se prezintă distinct, începând cu preŃul de achiziŃie sau costul de producŃie,
pentru fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creşterile, cedările şi transferurile în
cursul exerciŃiului financiar iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la
începutul exerciŃiului financiar şi la data bilanŃului, precum şi rectificările efectuate în
cursul exerciŃiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exerciŃiile financiare
precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanŃ ca deduceri clare din elementele
corespunzătoare.
Dacă, atunci când situaŃiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor
reglementări pentru prima oară, preŃul de achiziŃie sau costul de producŃie al unei
imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea
reziduală de la începutul exerciŃiului financiar poate fi tratată drept preŃ de achiziŃie sau
cost de producŃie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele
explicative.
La reevaluarea imobilizărilor corporale, modificarile diverselor elemente de
imobilizări, se prezintă începând cu preŃul de achiziŃie sau costul de producŃie, rezultat
din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a
imobilizărilor corporale.
În sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înŃelege
drepturile în capitalul altor entităŃi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea
unei legături durabile cu aceste entităŃi, sunt destinate să contribuie la activităŃile entităŃii.
32
DeŃinerea unei părŃi din capitalul unei alte entităŃi se presupune că reprezintă un interes
de participare, atunci când depăşeşte un procentaj de 20%.
Cheltuielile efectuate în cursul exerciŃiului financiar, dar care sunt aferente unui
exerciŃiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de “Cheltuieli în avans”.
Veniturile care, deşi se referă la exerciŃiul financiar în cauză, nu se încasează până la
expirarea acestuia, trebuie prezentate la “CreanŃe”. În cazul în care astfel de venituri sunt
semnificative, acestea trebuie prezentate şi în notele explicative.
Ajustările de valoare cuprind toate corecŃiile destinate să Ńină seama de reducerile
valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanŃului, indiferent dacă acea reducere
este sau nu definitivă. Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în
continuare amortizări, şi/sau ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru
depreciere sau pierdere de valoare, în funcŃie de caracterul permanent sau provizoriu al
ajustarii activelor.
Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi
care la data bilanŃului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt
incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea. Provizioanele nu pot fi
utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.
Veniturile de încasat înainte de data bilanŃului, dar care se referă la un exerciŃiu
financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de “Venituri în avans”. Cheltuielile care,
deşi se referă la exerciŃiul financiar în cauză, se vor plăti numai în cursul exerciŃiului
financiar ulterior, trebuie prezentate la “Datorii”. În cazul în care astfel de cheltuieli sunt
semnificative, ele trebuie prezentate şi în notele explicative.
3.2.2 Contul de profit şi pierdere şi performanŃele întreprinderii
În general, bilanŃul este considerat a fi documentul de sinteză contabilă care

descrie situaŃia patrimonială şi echilibrul financiar, indicând şi mărimea rezultatului
economico-financiar global, fără a explica însă provenienŃa rezultatului şi, în consecinŃă,
cauzele care au generat sau generează performanŃele activităŃii unui agent economic. Din
acest motiv, s-a impus necesitatea elaborării şi publicării unui alt document de sinteză
contabilă intitulat „contul de profit şi pierdere”, care exprimă cum s-a ajuns la respectiva
stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli ce au marcat traiectoria
evoluŃiei întreprinderii între începutul şi sfârşitul exerciŃiului financiar.
O întreprindere orientată spre eficienŃă economică are drept obiectiv obŃinerea de
profit calculat ca diferenŃă între venituri şi cheltuieli, în contextul căruia cheltuiala
reprezintă o sursă de sărăcire, măsurată prin diminuarea situaŃiei patrimoniale nete, iar
venitul reprezintă o sursă de îmbogăŃire, măsurată prin creşterea situaŃiei patrimoniale
nete. Structura contului de profit si pierdere este:
1. Cifra de afaceri netă
2. VariaŃia stocurilor de produse finite şi a producŃiei în curs de execuŃie
3. ProducŃia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul
a) Salarii şi indemnizaŃii
33
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la
pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările
necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea
depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză.
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obŃinute de
la entităŃile afiliate.
10. Venituri din alte investiŃii şi împrumuturi care fac parte din activele
imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obŃinute de la entităŃile afiliate.
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicaea distinctă a celor
obŃinute de la entităŃile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiŃiile deŃinute ca
active circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind
entităŃile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuielile extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar.
Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de
servicii care se înscriu în activitatea curenta a entităŃii, după deducerea reducerilor
comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de
afaceri.
In cazul entitatilor al caror obiect principal de activitate il constituie activitatea de
leasing, in cifra de afaceri neta se include si dobanda cuvenita acestor contracte, aferenta
perioadei de raportare.
Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităŃilor curente ale
entităŃii trebuie prezentate la „Venituri extraordinare” şi „Cheltuieli extraordinare”.
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau
tranzactii ce sunt clar diferite de activitatile curente ale entitatii si care, prin urmare, nu se
asteapta sa se repete intr-un mod frecvent sau regulat.
In intelesul Directivei a IV-a a CEE, prin activitati curente se intelege orice
activitati desfasurate de o entitate, ca parte integranta a afacerilor sale, precum si
activitatile conexe in care aceasta se angajeaza si care sunt o continuare a primelor
activitati mentionate, incidente acestora sau care rezulta din acestea.
Pentru a stabili daca un eveniment sau o tranzactie se delimiteaza clar de
activitatile curente ale entitatii, se are în vedere, mai degraba, natura elementului sau a
tranzactiei aferente activitatii desfasurate in mod curent de entitate, decat frecventa cu
care se asteapta ca aceste evenimente sa aiba loc. Prin urmare, un eveniment sau o
tranzactie poate fi extraordinara pentru o entitate, dar nu si pentru o alta, datorita
34
diferentelor dintre activitatile curente ale acelor entitati. De exemplu, pierderile rezultate
in urma unui cutremur pot fi calificate de catre o entitate ca element extraordinar.
Exemple de evenimente sau tranzactii ce dau nastere, in general, la elemente
extraordinare in cazul majoritatii entitatilor sunt exproprierea activelor, un cutremur sau
un alt dezastru natural.
EntităŃile trebuie să prezinte în notele explicative proporŃia în care impozitul pe
profit afectează „Profitul sau pierderea din activitatea curentă” şi „Profitul sau pierderea
din activitatea extraordinară”.
3.2.3 SituaŃia modificării capitalurilor proprii
Este un alt document important pe care situaŃiile financiare trebuie să-1 conŃină, pe
baza căruia poate fi analizată capacitatea de menŃinere (sau erodare) a capitalului, precum
şi profitul sau pierderea generală a întreprinderii.
SituaŃia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaŃiile pe care
capitalul propriu (activul net) le-a suferit între momentul de început şi cel de sfârşit al
exerciŃiului financiar, în cadrul acestui document fiind evidenŃiate:
• profitul net sau pierderea netă a perioadei;
• elementele de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care sunt recunoscute
direct în capitalul propriu;
• efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecŃii ale erorilor
fundamentale;
• tranzacŃiile de capital cu proprietarii şi distribuirile către aceştia;
• soldul profitului cumulat, respectiv pierderii cumulate la începutul perioadei şi
la data întocmirii bilanŃului, precum şi modificările pe parcursul perioadei;
• o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la
începutul şi sfârşitul perioadei, cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări.
Ultimele trei categorii de informaŃii pot fi detaliate în notele explicative, fără a fi
incluse în documentul menŃionat.
Pentru fiecare element al capitalurilor proprii se indică:
- suma la începutul exerciŃiului financiar;
- sumele transferate în cursul exerciŃiului financiar (intrările-ieşirile);
- natura, sursa sau destinaŃia acestor transferuri;
- suma rămasă la sfârşitul exerciŃiului financiar.
3.2.4 SituaŃia fluxurilor de numerar
SituaŃia fluxurilor de numerar prezintă informaŃii utile despre modificarea poziŃiei

financiare a întreprinderii, permiŃând evaluarea capacităŃii întreprinderii de a genera
fluxuri viitoare de numerar şi echivalente de numerar în cadrul activităŃilor de exploatare,
finanŃare şi investiŃii şi utilizarea corespunzătoare a acestora. Altfel spus, arată de unde au
provenit lichidităŃile şi cum au fost ele cheltuite, explicând astfel cauzele variaŃiei lor.
Numerarul cuprinde disponibilităŃile băneşti şi depozitele la vedere. Echivalentele
de numerar sunt investiŃii financiare pe termen scurt, cu grad de lichiditate foarte ridicat,
care pot fi uşor transformate în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este
35
nesemnificativ. Conform IAS 7, scadenŃa acestora ar putea fi mai mică de trei luni de la
data achiziŃiei,
În practica internaŃională, se utilizează două metode de întocmire şi prezentare a
situaŃiei fluxurilor de numerar: metoda directă şi metoda indirectă.
1. Metoda directă prezintă încasările şi plăŃile aferente exerciŃiului financiar
respectiv, grupate pe cele trei tipuri de activităŃi: de exploatare, de investiŃii şi de
finanŃare.
• Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare reprezintă un indicator cheie
al
generării de numerar pentru alte activităŃi, respectiv rambursarea împrumuturilor,
menŃinerea capacităŃii de funcŃionare a întreprinderii, plata dividendelor şi efectuarea de
noi investiŃii, fără a recurge la surse externe de finanŃare. De asemenea, pe baza acestor
informaŃii se vor putea elabora previziuni legate de viitoarele fluxuri de numerar de
exploatare.
• Fluxurile de numerar din activitatea de investiŃii reflectă măsura în care
cheltuielile efectuate au generat resurse care vor „produce” venituri în viitor.
• Fluxurile de numerar din activitatea de finanŃare permit estimarea cererii
viitoare
de fluxuri de numerar din partea finanŃatorilor întreprinderii şi se referă la
primiri/rambursări de credite, încasări din emisiuni de titluri, plăŃi pentru răscumpărarea
titlurilor emise, încasări / plăŃi din contracte de leasing etc.
2. Metoda indirectă diferă de prima doar în privinŃa informaŃiilor privind
fluxurile de
numerar din activitatea de exploatare: profitul din exploatare înainte de impozitare şi
elemente extraordinare este ajustat cu cheltuielile şi veniturile nemonetare (amortizări,
provizioane, diferenŃe de curs valutar), cu variaŃia necesarului de fond de rulment net
(capitalul circulant) şi cu elemente de venituri şi cheltuieli care sunt luate în considerare
la determinarea fluxurilor de numerar din activităŃile de investiŃii şi de finanŃare (pentru a
nu se dubla efectele).
3.2.5 Notele şi informaŃiile explicative
Anexa sau notele explicative, ca document contabil de sinteză, reprezintă o

necesitate informaŃională, întrucât s-a constatat că informaŃiile furnizate de bilanŃ şi de
contul de profit sau pierdere nu sunt suficiente pentru obŃinerea unei imagini fidele
asupra
patrimoniului.
Elaborarea unor note de calitate are rolul de a furniza informaŃii de o importanŃă
semnificativă, fie pentru a explica, fie pentru a completa elementele furnizate de bilanŃ şi
contul de profit şi pierdere. Anexa este un instrument valoros de informare şi analiză
pentru toŃi utilizatorii informaŃiei contabile, deoarece ea aduce clarificări politicilor
promovate de întreprindere în domeniul investiŃiilor, finanŃării, fiscalităŃii şi evaluării
patrimoniului.
Potrivit articolului 43 al Directivei, anexa trebuie să conŃină cel puŃin informaŃii
privind:
- modalităŃile de evaluare aplicate diferitelor posturi ale conturilor anuale, cât şi
metodele de calcul al amortizărilor şi provizioanelor; bazele de conversie a
36
elementelor
exprimate în monedă străină;
- participaŃiile deŃinute, pentru cel puŃin 20% din capitalul societăŃilor emitente;
- numărul şi valoarea nominală a acŃiunilor subscrise în cursul exerciŃiului;
- numărul şi valoarea nominală a diferitelor categorii de acŃiuni care compun capitalul;
- numărul şi mărimea drepturilor părŃilor beneficiare, ale obligaŃiunilor convertibile şi
ale titlurilor similare;
- suma datoriilor, în special a celor a căror durată este mai mare de cinci ani, cât şi
suma
tuturor datoriilor acoperite de garanŃii acordate, cu indicarea naturii şi formei lor;
- suma totală a angajamentelor financiare în afara bilanŃului;
- repartizarea cifrei de afaceri pe categorii de activitate, cât şi pe zone geografice;
- numărul mediu de angajaŃi, structura pe categorii, cât şi cheltuielile de personal
aferente exerciŃiului;
- incidenŃa evaluărilor fiscale derogatorii asupra rezultatului net al exerciŃiului;
- suma remuneraŃiilor alocate, în cursul exerciŃiului organelor de administraŃie, de
conducere şi de control;
- suma avansurilor şi a creditelor acordate membrilor organelor de administraŃie, de
conducere şi de control, cât şi angajamentele luate în contul lor cu titlu de garanŃie.
Principalele caracteristici ale anexei sau notelor explicative în cadrul sistemului
continental de contabilitate sunt prezentate astfel:
• reprezintă un document complementar bilanŃului şi contului de rezultate în
care se
regăsesc informaŃii asupra regulilor de evaluare utilizate, mişcărilor de imobilizări,
metodelor de amortizare, statutului provizioanelor etc.;
• completează informaŃiile furnizate de bilanŃ şi contul de rezultate, motivând
schimbările regulilor şi metodelor contabile;
• conŃine un set de informaŃii structurate pe trei categorii de probleme:
informaŃii
asupra regulilor şi metodelor contabile; informaŃii privind bilanŃul şi contul de rezultate şi
alte elemente de informare;
• reprezintă un document deschis, cuprinzând orice informaŃie capabilă să
influenŃeze capacitatea de percepŃie a utilizatorului privind patrimoniul, situaŃia
financiară şi rezultatele întreprinderii;
• consacră conceptul de „importanŃă semnificativă”: doar informaŃiile care
satisfac această cerinŃă sunt cerute;
• este parŃial „contabilă” şi parŃial „extracontabilă”, deoarece o parte din
informaŃii
sunt extrase direct din conturi, în timp ce altele sunt extracontabile sau calitative;
• este modularizată în funcŃie de natura şi dimensiunea întreprinderii.
În linii generale, informaŃiile din anexă sunt astfel structurate, încât să permită
prezentarea politicii contabile a întreprinderii şi analiza anumitor posturi din bilanŃ şi din
contul de rezultate, fiind incluse şi informaŃii complementare privind numărul mediu de
salariaŃi, remunerarea conducătorilor, onorariile auditorilor etc.
37
3.3 Utilizatorii informaŃiilor financiar - contabile prezentate in situatiile
financiare
Obiectivul situaŃiilor financiare generale este furnizarea de informaŃii despre

poziŃia financiară, performanŃa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, care sunt
utile unei game largi de utilizatori în luarea de decizii economice de aici rezultând
importanŃa deosebită acordată beneficiarilor de informaŃie.
Aşa cum se arată în cadrul general IASB, aproape toŃi utilizatorii folosesc
informaŃii în vederea luării de decizii economice pentru:
- a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiŃie de capital;
- a evalua răspunderea sau gestiunea managerială;
- a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii
angajaŃilor săi;
- a evalua garanŃiile pentru creditele acordate întreprinderii;
- a determina politicile de impozitare;
- a determina profitul şi dividendele ce pot fi distribuite;
- a elabora şi utiliza date statistice despre venitul naŃional;
- a reglementa activitatea întreprinderilor.
Utilizatorii informaŃiilor financiar contabile sunt clasificaŃi după mai multe
criterii, în funcŃie de relaŃia în care se află cu agentul economic respectiv şi/sau tipul de
informaŃie cerut.
Astfel putem vorbi de :
utilizatori interni ai informaŃiei financiar contabile cum ar fi :managerii şi
angajaŃii societăŃii sau reprezentanŃii acestora;
utilizatori externi ca: acŃionarii, creditorii, furnizorii, clienŃii, statul, publicul;
utilizatori intermediari, reprezentaŃi de analiştii financiari şi presa de
specialitate.

1. Prezentarea situatiilor financiare.
2. Necesitatea de conformitate.
3. Forma si continutul situatiilor financiare anuale
4. BilanŃul şi poziŃia financiară a întreprinderii
5. Contul de profit şi pierdere şi performanŃele întreprinderii
6. SituaŃia modificării capitalurilor proprii
7. SituaŃia fluxurilor de numerar
8. Notele şi informaŃiile explicative
9. Utilizatorii informaŃiilor financiar - contabile prezentate in situatiile
financiare
10. CalităŃile informaŃiilor financiar - contabile prezentate in situatiile
financiare
11. Factorii care influenŃează structura situaŃiilor financiare
12. FuncŃiile situaŃiilor financiare
13. Principii contabile
14. Aprobarea, semnarea si auditarea situatiilor financiare
15. Evaluarea elementelor prezentate in situatiile financiare
38
16. Care sunt factorii care pot influenta structura situatiilor financiare?
17. Care sunt principalele functii ale situatiilor financiare?
18. Ce calitati trebuie sa prezinte informatiile financiar contabile prezentate in
situatiile financiare?
19. Care este continutul situatiilor financiare anuale?
6.AplicaŃii
1. SituaŃiile financiare nu includ:

a. rapoartele directorilor;
b. situaŃia fluxurilor de trezorerie;
c. situaŃia modificărilor capitalului propriu.
2.SituaŃile financiare se elaborează avându-se în vedere principiile:

a. pricipiul permanenŃei metodelor, principiul continuităŃii activităŃii;
b. principiul prudenŃei, principiul independenŃei exerciŃiului;
c. principiul necompensării, principiul continuităŃii activităŃii;
d. principiul continuităŃii activităŃii, principiul contabilităŃii de
angajamente;
e. principiul independenŃei exerciŃiului, principiul evaluării separate a
elementelor de activ şi de pasiv.
3. BilanŃul contabil anual şi raportul de gestiune se semnează de către .................
unităŃii şi de către conducătorul compartimentului financiar-contabil.

1. Răspuns: a.
2. Răspuns: d.
3. Răspuns: administratorul

Planificarea este un proces care managerul analizează mediul, propriile sale
posibilităŃi, alege o strategie pentru stabilirea obiectivelor de atins şi repartizarea
mijloacelor financiare, umane şi materiale necesare realizării lor. Ea pune în evidenŃă
voinŃa managerului de a interveni asupra viitorului.
4 Managementul proceselor decizionale în contabilitatea

societăŃilor comerciale.
Introducere
39
Subsistemul decizional reprezintă ansamblul elementelor interdependente care
determină elaborarea şi fundamentarea deciziilor în contabilitate.
Ca proces, conducerea reprezintă folosirea influenŃării necoercitive a
comportamentului unuia sau mai multor subordonaŃi – în vederea concretizării
activităŃilor desfaşurate pentru realizarea de produse, prestarea de servicii şi executarea
de lucrări potrivit obiectivelor unei organizaŃii. Prin procesul de conducere
managementul încearcă să influenŃeze comportamentul angajaŃilor.
Concepte cheie
o Decizie
o Riscuri
o Previziune
o Planificare
o DirecŃii strategice în contabilitate
Rezumat
4.1 FuncŃiile managementului proceselor decizionale.
Componentele subsistemului decizional sunt urmatoarele: decidentul, mulŃimea

variantelor decizionale, mulŃimea criteriilor de decizie, mediul ambient, mulŃimea
consecinŃelor, obiectivele decizionale.
Decidentul în contabilitate reprezintă individul sau mulŃimea de indivizi care
urmează să aleagă varianta cea mai avantajoasă din mai multe variante posibile. El poate
fi, deci, individual şi / sau colectiv. Calitatea deciziei depinde de calităŃile, cunosŃiintele şi
aptitudinile decidentului, motiv pentru care este necesară atragerea unui număr cât mai
mare de persoane (specialişti) la procesul decizional.
MulŃimea variantelor decizionale poate fi o mulŃime finită sau infinită în funcŃie
de documentele contabile de care depind deciziile care se iau. În general, se pot utiliza o
serie de criterii ca: profitul, gradul de utilizare a capacităŃii de producŃie, preŃul, calitatea,
termenul de recuperare a investiŃiei, durata ciclului de producŃie. CondiŃiile externe pot fi
generate de modificări în legislaŃie, modificări în relaŃiile firmei cu mediul exterior etc.
MulŃimea consecinŃelor reprezintă ansamblul rezultatelor potenŃiale ce s-ar
obŃine potrivit fiecărui criteriu decizional şi fiecarei stări a condiŃiilor obiective prin
aplicarea variantelor decizionale. Stabilirea consecinŃelor constituie o activitate de
previziune, care nu se poate realiza întotdeauna cu multă exactitate întrucât nu se cunosc
cu certitudine cauzele ce ar putea determina producerea lor.
Obiective decizionale reprezintă nivelurile criteriilor propuse de către manageri
pentru a fi atinse în urma implementării variantei decizionale alese.
Decizia se ia în urma profitului realizat. Rolul deosebit al deciziei reiese din faptul
că atingerea obiectivelor care au fost stabilite au fost realizate, care depind de datele din
actele contabile întocmite, mai ales se Ńine cont de cele mai importante acte contabile.
CerinŃele de raŃionalitate a deciziei de conducere sunt:
40
a) Să fie fundamentată ştiintific, adică să fie luată în conformitate cu
datele din actele contabile;
b) Să fie imputernicită, adică să fie adoptată de managerul în ale cărui
sarcini este înscrisă;
c) Să fie oportună, adică să se încadreze în funcŃie de datele furnizate de
actele contabile;
d) Să fie clară, concisă şi necontradictorie, fără posibilitatea de
interpretare;
e) Să fie eficientă, pentru a urmari obŃinerea efectului dorit cu un minim
efort, deciziile trebuie apreciate, deci, prin prisma efectelor
implementării lor;
f) Să fie completă, adică să cuprindă toate elementele necesare înŃelegerii
corecte şi, mai ales, implementării lor.
În funcŃie de diferite criterii există mai multe tipuri de decizii.
* După orizontul de timp pentru care se adoptă şi implicaŃiile aplicarilor lor asupra
obiectului condus există:
- Decizii strategice, care vizează atingerea unui anumit profit;
- Decizii tactice, care sunt adoptate pentru o perioadă mai scurtă de timp (circa un
an) şi se referă la problemele (domenii) importante ale firmei, influentând realizarea
profitului;
- Deciziile curente, care în contabilitate se iau în funcŃie datele rezultate din actele
contabile.
* După numărul de persoane care fundamentează decizia, există:
- Decizii unipersonale, care sunt elaborate şi fundamentate de o singură persoană.
De obicei, astfel de decizii se referă la problemele curente ale firmei. Cu cât firma devine
mai complexă, cu atât scade numărul lor;
- Decizii de grup, la elaborarea cărora participă mai multe persoane (decident
degrup), sau decizii luate în colectiv.
* După periodicitatea elaborării se disting:
- Decizii unice, care se elaborează o singură dată în cadrul firmei sau la un număr
redus de ani, la intervale foarte mari de timp;
- Decizii repetitive, care se elaborează de mai multe ori într-o firmă;
- Decizii periodice, elaborate la intervale de timp determinate;
- Decizii aleatorii, care se repetă în mod regulat.
* După numărul criteriilor decizionale folosite se disting:
- Decizii multilaterale, care se fundamentează pe baza a două sau mai multe acte
contabile.
* După gradul de fundamentare, deciziile pot fi:
- Decizii logice, cele luate pe baza unor raŃionamente;
- Decizii intuitive, cele luate pe baza instinctului sau a unui presentiment.
Fundamentarea şi elaborarea deciziilor, în contabilitate deciziile se iau în felul următor:
1) Identificarea şi definirea problemei: rolul decidentului individual sau de grup în
această etapă constă în a identifica o problemă decizională şi a o diferenŃia de una
nedicizională. Sesizarea unei situaŃii decizionale este posibilă atunci când există
mai multe căi de acŃiune pentru rezolvarea problemei (pentru realizarea unui
obiectiv propus).
41
2) Stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale: criteriile de decizie sunt punctul
de vedere al decidentului ca, de exemplu, profitul, gradul de încărcare a capacităŃii
de producŃie, cererea pe piaŃă a unui produs, reducerea cheltuielilor etc. Profitul,
drept criteriu de decizie, poate avea mai multe niveluri: pe total firma, pe o secŃie,
pe unitatea de produs. În acest caz, obiectivul este “maximizarea profitului”. Aici,
decidentul trebuie să tină seama de posibilitatea divizării sau a grupării criteriilor
şi de proprietatea lor de dependenŃă şi independenŃă.
3) Adunarea, evaluarea şi selecŃionarea datelor: corespunzător criteriilor şi
obiectivului urmărit se culeg date din interiorul firmei şi din mediul ambient al
acesteia. De exemplu, datele referitoare la capacitatea de producŃie existentă,
tipuri de utilaje, suprafeŃele de producŃie etc.
4) Analiza informaŃiilor: setul de date cu elementele semnificative care dau
dimensiunile problemei analiza. De exemplu, gradul de folosire a capacităŃii de
producŃie raportat la indicii planificaŃi.
5) Alegerea variantei optime (luarea deciziei): are loc alegerea, din mai multe căi de
acŃiune, din mai multe variante posibile, a variantei optime. Fiecărei variante îi
corespund anumite consecinŃe, iar numărul acestora este dat de numărul de criterii
luate în considerare. Dacă este vorba despre capacităŃile de producŃie, alegerea
variantei optime depinde de costul creşterii capacităŃii de producŃie, termenul de
recuperare, asigurarea cu forŃă de muncă suplimentară etc.
6) Comunicarea deciziei: transmiterea deciziei adoptate, în scris sau direct,
persoanelor sau compartimentelor însărcinate să pună în aplicare sau să ia act de
conŃinutul ei. Pentru creşterea capacităŃii de producŃie se precizează soluŃia
tehnică adoptată şi transmisă direcŃiei, sefilor de secŃie etc.
7) Aplicarea deciziei: punerea în practică a deciziei luate la termenul stabilit şi de
către persoanele însărcinate.
8) Controlul şi evaluarea rezultatelor: procesul decizional, ca orice ciclu de
conducere, se încheie cu evaluarea rezultatelor. Evaluarea reprezintă compararea
rezultatelor obŃinute cu obiectivele propuse în scopul depistării abaterilor.
Această etapă are un rol deosebit retrospectiv şi prospectiv, în sensul că pe baza ei
se trag concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu al procesului de conducere, pentru
luarea unor decizii şi / sau corectarea celor anterioare.
Având în vedere că partea cea mai mare a deciziilor au în vedere acŃiuni care
privesc viitorul în realizarea profitului, riscul ca el să fie realizat este foarte mare, dar şi
cu un anumit risc pe care conducerea trebuie să şi-l asume în cazul în care el nu este
realizat.
Raportat la procesul de conducere, riscurile se pot clasifica în curente şi
inevitabile.
Riscurile curente, la rândul lor, pot fi de trei feluri:
- Riscul necesar, întâlniri aproape întotdeauna deoarece, el face parte din
caracterul oricărei activităŃi economice;
- Riscul suportabil, pe care decidentul îl poate admite;
- Riscul insuportabil, pe care intreprinderea nu şi-l poate permite.
Riscurile inevitabile sunt acelea care se datorează unor acŃiuni izolate, de
amploare, din partea mediului exterior (acŃiuni deosebite pe plan naŃional, situaŃii
42
conjuncturale în relaŃii de comerŃ exterior s.a.). În modelele decizionale, de regulă nu se
cuantifică decât riscurile “curente”.
În contabilitate, riscurile sunt luate cu cea mai mare masură de către cei care
completează actele respective.
Se pot menŃiona trei moduri de luare a deciziilor raportate la condiŃiile de
siguranŃă în care se iau:
a) Luarea deciziilor în condiŃiile de certitudine se caracterizează prin
aceea că variantele de realizare a obiectivelor, cât şi criteriile cu care se
operează sunt controlabile, existând posibilitatea previzionării lor;
b) Luarea deciziilor în condiŃii de risc presupune existenŃa mai multor
stări ale condiŃiilor obiective, în funcŃie de datele furnizate de
contabilitate. În această situaŃie, notând cu Pi probabilitatea apariŃiei
condiŃiilor obiective Ni rezultă următoarele:
i=n
Σ Pi=1 sau Pi + P2 + P4 + ….+ Pi….+ Pn=1
i=1
Într-o serie de lucrări sunt prezentate unele încercări de cuantificare a
indicatorului mărimii riscului (R) în activitatea economică, şi anume:
R=Pj/A, în care:
P= pierderi estimate (1 ≤ P ≤ A)
J= probabilitatea incertitudinii
A= valoarea totală a angajării, respectiv volumul intereselor sau obiectivelor
supuse riscului.
O altă modalitate de evaluare a riscului în activitatea economică este compararea
acestuia cu profitul scontat (Ps) în ideea că Ps>R.
c) Luarea deciziei în condiŃiile de incertitudine are loc în situaŃia existenŃei
unui număr mare, infinit, de stări ale condiŃiilor obiective, care nu pot fi
pronosticate când vom fi obligaŃi să apreciem probabilitatea fiecărei stări
şi să determinăm valoarea mărimii Pi; se poate concluziona că, în
condiŃiile incertitudinii, orice alegere presupune aprecierea
probabilităŃilor. Gradul de incertitudine privind obŃinerea rezultatelor
potenŃiale este practic nul.
4.2 FuncŃia de previziune şi planificare a managementului în contabilitate.
Planificarea este un proces care managerul analizează mediul, propriile sale

posibilităŃi, alege o strategie pentru stabilirea obiectivelor de atins şi repartizarea
mijloacelor financiare, umane şi materiale necesare realizării lor. Ea pune în evidenŃă
voinŃa managerului de a interveni asupra viitorului.
Ea se realizează pe mai multi ani şi se concretizează într-un ansamblu de planuri
care devin instrumente esentiale în activitatea managerilor.
4.2.1. Planul şi procesul de planificare în contabilitate.
Prin plan se întelege documentul elaborat, în formă scrisă pe baza unor proceduri
bine precizate.
43
Planificarea formală presupune existenŃa unor compartimente specializate,
folosirea unor proceduri de lucru şi elaborarea de documente scrise sub formă de planuri
agregate sau pe domenii de activitate pentru atingerea profitului dorit.
Planificarea informală nu se bazează pe existenŃa compartimentelor de planificare
specializate, nu foloseşte metode şi proceduri bine stabilite şi, adesea, are caracter de
discontinuitate. În funcŃie de timp, planificarea poate fi:
- planificarea pe termen lung sau de perspectivă, are un orizont de 3-5,
continând prevederi globale stabilite pe baza estimărilor politicilor
comerciale sau previziunilor de vânzare care să aducă profitul necesar;
- planificarea pe termen mediu, are o durată de 1 până la 3 ani, întâlnindu-
se în cazul organizaŃiilor care realizează produse cu ciclu lung de
fabricaŃie;
- planificarea pe termen scurt sau foarte scurt, cunoscută şi sub numele de
planificare curentă, are ca orizont de timp, perioade de timp de la 1 an
până la 3 luni, o lună sau chiar o săptămână.
În funcŃie de raportul cu gradul de importanŃă a indicatorilor stabiliŃi şi de
orizontul de timp la care se referă aceştia există o planificare strategică şi una tactică sau
operaŃională.
Planificarea strategică concretizează obiectivele strategiei adoptate de conducerea
de vârf a organizaŃiei pe termen lung.
Planificarea tactică se referă la ansamblul acŃiunilor şi activităŃilor operative care
trebuie efectuate pe perioade de timp mai scurte.
OrganizaŃiile stabilesc trei tipuri de planuri: startegice, tactice şi operaŃionale, care
se găsesc într-o strânsă interdependenŃă, diferenŃiindu-se după nivelul la care se
realizează şi orizontul de timp astfel:
- planurile strategice sunt realizate la nivelul de vârf al organizaŃiilor şi au
un orizont mai larg de timp;
- planurile tactice prin care se implementează părŃi specifice din palnul
strategic se realizează la nivelul mediu al organizaŃiilor, cu un orizont de
timp intermediar;
- planurile operaŃionale se realizează la nivelurile inferioare şi au cel mai
mic orizont de timp.
44
45
46
4.2.2. Planificarea strategică în contabilitate
Planificarea strategică constituie procesul prin care se stabilesc marile orientări ce

permit organizaŃiei să modifice, să imbunătăŃească sau să-şi consolideze poziŃia faŃă de
concurenŃă.
Translatarea viziunii într-un spaŃiu temporar specificat şi definirea unor sarcini
masurabile se face cu ajutorul unor concepte de referinŃă în management: misiune şi
obiectiv.
Misiunea este expresia generală a raŃiunii de a exista a unei organizaŃii este aceea
de a obŃine profit.
Obiectivele reprezintă stări viitoare, deziderabile pentru organizaŃie, exprimate
(dacă este posibil) în termeni numerici. Cuantificarea obiectivului îl deosebeşte de ceea
ce se numeşte scop care este profitul.
După fixarea unor obiective, concretizarea logică a unui plan necesită definirea
unor politici, programe şi reguli.
Politicile reprezintă liniile de ghidare ce determină limitele de desfăşurare a unei
acŃiuni.
Programele reprezintă specificarea unei succesiuni de acŃiuni necesară pentru
realizarea unor obiective.
Regulile reprezintă moduri specifice şi relativ rigide de abordare a unei anumite
acŃiuni.
Obiectivele strategice reprezintă concretizarea, la un moment dat, a scopurilor
generale şi a finalităŃii activităŃilor desfăşurate într-o organizaŃie bazată pe:
- direcŃiile şi ritmurile de dezvoltare şi specializare a organizaŃiei;
- căile de acŃiune pentru realizarea ritmurilor de dezvoltare propuse;
- termenele de realizare a ritmurilor planificate;
- obiectivele finale şi intermediare.
Misiunea poate fi definită prin verbe care să exprime acŃiunea şi sensul ei.
În scopul realizării misiunii se definesc apoi direcŃiile şi obiectivele strategice
pentru organizaŃie.
Planificarea strategică, faza importantă a planificării organizaŃiei, face apel la
prospectare şi la previziune.
Prospectarea porneşte de la premiza că viitorul nu reprezintă o simplă prelungire
a trecutului, că nu există un viitor predeterminat ci o serie de variante posibile ale
viitorului în funcŃie de acŃiunile voluntare ale organizaŃiei.
Previziunea spre deosebire de prospectare porneşte de la trecut şi de la prezent
pentru a nu explora viitorul.
Dintre metodele de previziune se utilizează frecvent: metoda scenariilor, metoda
analizelor calitative multicriteriale, metoda Delphi, metodele de creativitate prin liberă
exprimare şi asocieri de idei etc.
După ce s-au formulat direcŃiile şi obiectivele strategice urmează declanşarea
procesului de planificare.
47
48
4.2.3 Elaborarea documentelor de dezvoltare a direcŃiilor strategice în
contabilitate
În dezvoltarea strategice se au în vedere ca elemente de referinŃă: experienŃa,

enuntarea misiunii şi enunŃurile privind problema.
În privinŃa experienŃei, procesul de dezvoltare a direcŃiilor strategice trebuie să
descrie experienŃa istorică în acest domeniu referitor la schimbările (evenimentele) care
au condus la procesul de planificare strategică.
EnunŃarea emisiunii este de fapt o descriere a eforturilor pentru dezvoltarea unei
declaraŃii de misiune specifică, o enunŃare a misiunii organizaŃiei.
Mediul este un set de circumstanŃe şi tendinŃe care afectuează organizaŃia, inclusiv
domenii ca piaŃa muncii, politica, tehnologia, resursele financiare şi umane, etc, în care
aceasta caută să-şi îndeplinească noua sa misiune.
Scopurile specifice elaborării unui document cuprinzând direcŃiile strategice sunt:
- să situeze organizaŃia în viitorul imediat/pe termen lung;
- să furnizeze un cadru pentru armonizarea resurselor financiare cu
scopurile/obiectivele strategice;
- să stabilească teme clare pentru programele de activitate;
- să comunice clar altor organizaŃii (parteneri sau clienŃi) valorile, misiunea,
rolul organizaŃiei şi scopurile strategice cu obiective strategice şi să
construiască strategii pentru a indeplini această misiune;
- să coordoneze planificarea şi evaluarea rezultatelor tuturor activităŃilor
care se desfaşoară în organizaŃie;
- să furnizeze bazele pentru obŃinerea unor recunoaşteri majore şi a unor
resurse de creştere a veniturilor.
Pentru a înŃelege mai uşor activitatea de definire şi elaborare a documentaŃiei
privind direcŃiile strategice, în procesul de planificare strategică, se utilizează o serie de
noŃiuni de specialitate, între care menŃionăm:
- credinŃele/valorile care definesc convingerile fundamentale ale
organizaŃiei;
- afacerea organizaŃiei, definită ca aceea ce se face pentru a servi clienŃi
individuali sau comunităŃile;
- competiŃia definită ca ceea ce caracterizează orgnizaŃiile sau indivizii care
raspund aceleiaşi educaŃii, aceloraşi servicii şi nevoi de piaŃă;
- constituenŃi/acŃionari care sunt grupuri afectate de sau care pot afecta
viitorul organizaŃiei, angajatorii, angajaŃii, managerii, agenŃi
guvenamentali, membrii ai conducerii supreme a organizaŃiei;
- mediul înseamnă lumea în care funcŃionează organizaŃia. El include, dar
nu este limitat la: situaŃia politică, economică, socială, etc;
- analiza mediului este un sistem de colectare a informaŃiilor despre lumea
din afara organizaŃiei, de identificare, evaluare, ordonare şi integrare în
planurile sale a acelor evenimente, tendinŃe şi situaŃii care prezintă
importanŃă pentru succesul acesteia;
- analizele externe sunt o examinare a acelor forŃe din afara organizaŃiei
asupra cărora acesta nu are controlul sau le controlează foarte puŃin;
49
- scopul este o expresie a rezultatului dorit, masurabil (în termeni largi)
atins în cadrul planificării strategice în termen de 3-5 ani;
- analizele interne sunt o examinare a acelor caracteristici, condiŃii sau
circumstanŃe din cadrul structurii organizaŃiei asupra cărora aceasta are
controlul parŃial sau total;
- misiunea este o declaraŃie a scopului pentru care există organizaŃia,
rezultatele activităŃilor, obiectivul principal al eforturilor şi utilizării
resurselor;
- planul de acŃiune este ca o hartă a componenŃei de producŃie sau de
prestări servicii din planificarea strategică;
- planul facilităŃilor indică creşterile şi schimbările cerute pentru a susŃine
operaŃiunile în continuă schimbare ale organizaŃiei;
- planul financiar se referă la sursele proiectate şi la fondurile necesare
pentru atingerea obiectivelor şi a scopurilor strategice;
- planul pe termen lung este un proces concentrat pe analiza internă, care
foloseşte proiecŃii ale viitorului pe baza datelor inexistente;
- planul de marketing ghidează organizaŃia în identificarea, anticiparea şi
satisfacerea nevoilor clienŃilor. Este proiectat în aşa fel incât să prezinte
organizaŃia, programele, activităŃile şi serviciile sale; include promovare,
publicitate, componente de vânzări;
- planul stategic este elaborat pentru a optimiza poziŃia de afaceri a
organizaŃiei în mediul său şi pentru a obŃine tot ce se poate cu resursele
sale; este un proces care priveşte din exterior, căutând să integreze
informaŃii dintr-un mediu în schimbare, concentrat pe client, care caută să
definească ceea ce îşi propune să fie organizaŃia;
- planul de acŃiune cuprinde o serie de planuri operaŃionale care sunt
revizuite sau dezvoltate după exerciŃiul anterior pe planificare pentru
atingerea scopurilor şi obiectivelor strategice ale organizaŃiei;
- planul tehnologic cuprinde cerinŃele tehnologice şi modul lor de
soluŃionare pe seama echipamentelor şi conexiunilor dintre acestea bazate
pe sistemele informatice şi structurile componente ale organizaŃiei;
- poziŃia este o combinaŃie a pieŃelor pe care organizaŃia alege să se
concentreze şi avantajul pe care îl creează clenŃilor astfel încât aceştia să
distingă oferta organizaŃiei fată de ceea a competitorilor;
- procesul este succesiune de acŃiuni şi schimbări graduale facute cu scopul
de a ajunge la rezultatul dorit;
- probleme strategice sunt caracteristici, condiŃii, circumstanŃe, tendinŃe sau
forŃe, considerate critice pentru succesul organizaŃiei în îndeplinirea
misiunii ei;
- obiectivul strategic reprezintă angajamentele institutionale specifice,
masurabile, tangibile, realiste şi rezultatele orientate în timp ale
implementării planului strategic în legatură cu una sau mai multe scopuri
strategice ale organizaŃiei;
- puncte tari/puncte slabe sunt factori care contribuie sau impiedică
abilitatea organizaŃiei de a-şi îndeplini misiunea;
50
- viziunea este imaginea unor stări viitoare a organizaŃiei suficient de clară
şi puternică astfel încât stimulează şi susŃine acŃiunile necesare pentru ca
acea imagine să devină realitate.
În procesul de planificare strategică, managementul îndeplineşte atribuŃii de
stabilire a rolurilor şi responsabilităŃilor, de coordonare a procesului de redefinire şi
analiza SWOT.
Redefinirea valorilor este o etapă absolut necesară după ce misiunea organizaŃiei
a fost elaborată şi aprobată de către forul cel mai înalt de decizie.
4.2.4. Planificarea tactică în contabilitate.
Planificarea tactică este influenŃată de o multitudine de factori, cu o acŃiune

dinamică specifică, de la care managerul trebuie să pornească în actul de decizie
respectiv:
a) Un anumit număr de obiective tactice, derivate din obiectivele strategice
generale;
b) În timp ce strategia este stabilită în termeni generali, tactica vizează
nemijlocit alocarea resurselor umane, materiale şi financiare precum şi
planificarea asigurărilor operative la momentul oportun;
c) Planul tactic precizează clar ce activităŃi se vor intreprinde pentru
îndeplinirea acestor planuri, timpul de lucru al managerilor folosit în acest
scop, informaŃiile de care au nevoie şi pe care le vor primi din interiorul
organizaŃiei, colaboratorii şi informaŃiile pe care aceştia le prelucrează şi
le transmit mai departe etc.
4.2.5. Planificarea operatională în contabilitate.
Planurile operaŃionale definesc modalităŃile de realizare în timp şi spaŃiu a

strategiilor alese.
Planul operaŃional, stabilit pentru fiecare funcŃie a organizaŃiei (producŃie,
comercială, financiară, cercetare dezvoltare şi de personal) şi pentru fiecare centru de
responsabilitate fixează:
- obiectivele de atins (volume de producŃie, productivitatea etc.), derivate
din cadrul unui program pe 3-5 ani pe transe anuale;
- mijloace afectate (fonduri de investiŃii, număr de salariaŃi, fonduri pentru
finanŃarea cheltuielilor de producŃie, aprovizionare desfacere şi plata
salariaŃilor etc);
- acŃiunile ce trebuie intreprinse (elaborarea documentaŃiilor tehnico-
economice pentru investiŃii, introducerea de maşini, tehnologii şi
produse noi, perfecŃionarea organizării producŃiei, recrutarea, calificarea,
recalificarea, policalificarea şi perfecŃionarea personalului etc.);
Calendarul operaŃiunilor.
Reuşita planificării operaŃionale a organizaŃiei este condiŃionată de respectarea a
patru cerinŃe privind planurile, respectiv:
51
- să fie elaborate (intreprinderile japoneze “pierd” mai mult cu această
elaborare pentru “a câştiga” în continuare mai mult cu ocazia aplicării
lor eficace);
- să fie negociate (negocierea planurilor favorizează motivarea
salariaŃilor);
- să fie scrise (formalizarea permite să se verifice coerenŃa şi să se evite
ambiguităŃile atunci când se aplică);
- să fie difuzate către compartimentele vizate pentru ca obiectivele să fie
înŃelese de manageri, pentru ca ei să-şi poată defini, integra şi alinia
propriile activităŃi al strategia globală a organizaŃiei.
Planurile unicat sunt acelea care dezvoltă acŃiuni sau activităŃi care nu se vor mai
repeta în viitor, sunt cele mai utilizate şi se prezintă sub formă de programe şi proiecte.
În timp ce programele au în vedere un set larg de activităŃi complexe, proiectele vizează
punctual o activitate sau un număr restrâns de activităŃi ce pot fi integrate într-un
program.
Etapele planificării sunt:
a) elaborarea – eventual în mai multe variante a planurilor de bază
strategice, tactice şi operaŃionale ale organizaŃiei;
b) identificarea evenimentelor care vor condiŃiona, cu cea mai mare
probabilitate, realizarea variantelor de plan;
c) stabilirea indicatorilor care caracterizează fiecare eveniment probabil;
d) alegerea variantei de plan care se va implementa;
e) dezvoltarea şi definitivarea planului în funcŃie de evenimentele probabile;
4.3. FuncŃia de organizare a managementului în contabilitate.
Organizarea, ca funcŃie a managementului, vizează pe de o parte munca iar pe de

altă parte producŃia şi conditionează exercitarea celorlalte funcŃii asigurând clarificarile
de rigoare în ceea ce priveşte:
- cine anume şi ce trebuie să facă;
- cine raspunde şi de ce răspunde;
- care sunt canalele de comunicare;
- care este gruparea concretă a activităŃilor omogene şi specializate.
Organizarea este procesul prin care se stabileste aria de acŃiune, se realizează
alocarea resurselor, se delimitează responsabilităŃile managerului şi se deleagă
autoritatea, necesare, realizării obiectivelor planificate în cele mai bune condiŃii.
Structura organizatorică este un sistem sau o reŃea de sarcini, relaŃii de raportare
şi comunicare care asigură:
- coerenŃa activităŃilor desfaşurate de membrii organizaŃiei, individual şi în
grup;
- diviziunea şi coordonarea muncii;
- realizarea obiectivelor planificate.
Realizarea funcŃiei de organizare este condiŃionată de stabilirea structurii
organizatorice, atribut ce revine echipei manageriale de nivel superior prin:
52
- definirea componentelor structurale (departamente, direcŃii, secŃii, ateliere
servicii, compartimente etc.);
- stabilirea tipului de structură;
- intocmirea documentelor de prezentarea a acestor structuri.
Stabilirea şi organizarea principalelor compartimente ale organizaŃiei este un

atribut ce revine echipei manageriale de nivel mediu.
Locul de muncă al managerului – având o anumită suprafaŃă şi dotare care

permit atât desfăşurarea activităŃii curente a acestuia cât şi organizarea unor regiuni
largite cu managerii de nivel inferior organizat pe principii ergonomice, trebuie să
indeplinească o serie de cerinŃe care se referă la:
- comoditate;
- confort;
- amplasarea şi combinarea adecvată a mobilierului din punct de vedere
funcŃional şi estetic;
- mobilierul care trebuie să fie simplu, să asigure poziŃia corectă a parŃilor
corpului în timpul executării tuturor operaŃiilor şi să corespundă cerinŃelor
ergonomice şi estetice;
- condiŃii normale din punct de vedere al mediului ambiant;
- dotarea tehnică adecvată cu echipamente de birou (calculator, imprimantă,
internet, telefon, interfon, fax, xerox etc.)
Organizarea muncii managerului ia în calcul factorii de solicitare fizică şi
nervoasă ai mediului ambient care au un impact direct asupra calităŃii şi productivităŃii
muncii, respectiv factorii de microclimat şi de solicitare nervoasă (temperatura,
umiditatea, circulaŃia aerului, radiaŃiile), iluminatul şi zgomotul, culoarea şi lumina etc.
Optimizarea raporturilor cu subordonaŃii este o modalitate de amplificare a
eficacităŃii muncii managerilor prin implicarea nemijlocită a acestora pentru:
- stabilirea şi promovarea regulilor specifice în raporturile manager –
subordonat;
- fluidizarea comunicării dintre manageri pe verticală şi orizontală ierarhiilor
manageriale;
- motivarea la maximum a subordonaŃilor;
- eficientizarea controlului exercitat asupra subordonaŃilor.
Maximizarea motivării se realizează prin: transparenŃa elementelor motivaŃionale,
rotaŃia, largirea şi creşterea elementelor de performanŃă a posturilor.
Fluidizarea comunicării este conditionată de asigurarea condiŃiilor care să
asigure:
- motivarea în sensul abordării clare şi concise;
- imbunătăŃirea capacităŃii de exprimare şi ascultare prin perfecŃionarea
managerilor;
- promovarea, cu prioritate, a stilului participativ de management;
- perfecŃionarea structurii organizatorice;
- raŃionalizarea sistemului informaŃional;
- informatizarea managementului.
53
4.3.1.Instrumente de lucru utilizate în activitatea de organizare în
contabilitate.
Organizarea postului. Postul este elemental primar al structurii organizatorice,

este cea mai simplă subdiviziune a ei care se poate defini ca o totalitate a sarcinilor,
competentelor şi responsabilităŃilor ce revin unui angajat în mod organizat şi permanent.
Specializarea postului indică gradul în care o sarcină generală a organizaŃiei este
divizată în părŃi componente mai mici ca urmare a diviziunii muncii.
Avantajele specializării postului sunt:
- creşte dexteritatea angajatului;
- scade timpul dintre două sarcini consecutive;
- angajatul poate să-şi îndeplinească mai usor şi mai bine sarcinile de
muncă;
- se reduc considerabil costurile legate de perfecŃionarea angajaŃilor.
În practica managementului se intalnesc mai multe tipuri de grupuri ca de
exemplu:
- functională care presupune gruparea posturilor cu activităŃi identice
(producŃie, financiar-contabilitate, resurse umane, cercetare dezvoltare
etc);
- teritorială care implică gruparea posturilor după diferite repere
geografice.
Organizarea nu poate avea loc fără o analiză a postului.
Analiza postului. Postul este cea mai simplă, dar şi cea mai importantă,
componentă organizatorică ale cărei elemente sunt:
- responsabilităŃile, adică raspunderea materială, disciplinară, penală etc,
ce revine ocupantului postului pentru rezultatele obŃinute din exercitarea
sarcinilor;
- sarcinile, respectiv procese de muncă simple sau părŃi ale unor procese
de muncă mai complexe;
- competenŃele (autoritatea), concretizată în libertatea decizională de care
se bucură titularul postului pentru îndeplinirea obiectivelor;
- obiective individuale, care sunt exprimări cantitative sau calitative ale
scopului pentru care a fost înfiinŃat şi funcŃionează postul respectiv.
Meseria este o activitate socio-profesională care se caracterizează printr-un
ansamblu de cunoştinŃe practice, generale şi specifice recunoscute şi certificate cu un act
de absolvire a unei forme de pregătire (diplomă, certificate, adeverinŃă etc.).
Locul de muncă reprezintă activitatea reală exercitată într-o organizaŃie
(individual sau colectiv).
Postul de lucru este o activitate care, la un moment dat, se desfăşoară individual,
într-o organizaŃie.
AtribuŃia (funcŃia) reprezintă un complex de activităŃi exercitate de persoane cu
sarcini de conducere, cu obiective individuale în care sarcinile încorporate au caracter
predominant decizional privind activitatea compartimentelor şi domeniilor de activitate
coordinate.
Sarcina (lucrarea) este o activitate observabilă “derivate” din sarcină, având ca
specific unitatea cunoştinŃelor şi tehnicilor de lucru, a sculelor, dispozitivelor,
54
verificatoarelor, instrumentelor şi utilajelor folosite în scopul realizării obiectivelor
organizaŃiei.
Faza este o activitate simplă care defineşte stadiul în care se află realizarea unei
sarcini de lucru.
CunoştinŃele practice, necesare unui salariat, reprezintă capacităŃile utilizate de
acesta pentru realizarea sarcinilor descrise în bune condiŃii.
Dintre aptitudinile fizice se pot enumera: forŃa, rezistenŃa, echilibrul pentru a lucra
la inălŃime, etc.
Aptitudini intelectuale enumerăm: precizia şi rapiditatea în calcul, logica, sinteza,
etc.
Pentru a realiza o descriere a postului este necesar ca managementul:
- să reŃină problemele de abordat în timpul observării unui post şi
întrebările pe care să le pună persoanei care îl ocupă pentru ca
răspunsurile pe care le obŃine să fie clare şi concise;
- să ordoneze rezultatele obŃinute pentru a avea o reprezentare precisă
asupra postului, a locului de muncă şi meseriei;
- să contribuie la creşterea volumului de informaŃii necesare cunoaşterii
profitului candidatului la ocuparea unui post.
Practica managementului a consacrat următoarele etape:
a) identificarea postului, pentru această etapă sunt necesare informaŃiile
privind denumirea actuală, denumirea propusă şi denumirea care ar
corespunde cel mai bine tipului de activităŃi pe care le reuneşte postul
descris;
b) poziŃia în structură, care are în vedere prezentarea superiorilor direcŃi, a
salariaŃilor sau persoanelor şi grupurilor cu care cooperează precum şi
posturile aflate în subordinea postului descris;
c) inventarul sarcinilor, pentru evitarea unor erori trebuie avute în vedere
conceptele de bază cu care operează managementul în activitatea de
descriere a postului.
d) inventarul cunoştinŃelor practice, generale şi specifice; cunoştinŃele
practice utilizate în timpul executării sarcinilor observate trebuie
exprimate la modul: “Stie să facă….”,etc.
e) cunoştinŃele generale şi specifice strâns legate de cunoştinŃele practice
descrie se exprimă sub forma: “Trebuie să stie …..” după care se
descrie fiecare sarcină în parte;
f) aptitudinile şi comportamentul, în afara experienŃei proprii,
managementul are nevoie şi de alte informaŃii, corespunzător cerinŃelor
postului, pe care le obŃine prin documentare directă (interviuri,
chestionare, etc. de la persoane autorizate din organizaŃie, reponsabili
sau coordonatori direcŃi etc);
g) controalele în timpul lucrului, cu privire la acest aspect managementul
trebuie să se informeze asupra persoanelor care efectuează controlul,
modului de efectuare a controlului obiectivelor controlului şi frecvenŃei
cu care acesta are loc;
h) circuitele de comunicare-care sunt assimilate, în unele cazuri,
diagramele de relaŃii privesc în interiorul şi în exteriorul postului, atât
55
legăturile necesare cu alte posturi, persoane, servicii ca şi motivaŃiile
acestora;
i) mijloacele-aflate la dispoziŃia ocupantului unui post de lucru s-ar putea
prezenta astfel:
- umane (personalul aflat în subordine);
- materiale (scule, dispozitive, verificatoare, instrumente, maşini,
utilaje, etc.);
- financiare (bugetul de care dispune titularul postului de lucru).
j) autonomia-pornind de la gradul de libertate dat persoanei care ocupă
postul de lucru, autonomia priveşte organizarea timpului de lucru,
deciziile luate şi deciziile ce s-ar putea lua condiŃionat de îndeplinirea
anumitor restricŃii;
k) condiŃiile de lucru se pun în evidenŃă prin clasificări asupra:
- programului de lucru;
- gradului de dificultate în realizarea programului de lucru;
- deplasările în interesul serviciului, condiŃiilor asigurate pentru
deplasare, sejur şi durata sejurului;
- condiŃiilor de igienă, securitate a muncii şi riscurilor de accidente;
- protecŃiei sociale, avantajelor asigurate, etc.
l) sinteza postului. La încheierea misiunii de studio a unui post de lucru,
managementul va trebui să rezume elementele esenŃiale şi specifice
postului de lucru respective, să evidenŃieze sintetic sarcinile şi
cunoştiinŃele generale şi specifice cele mai caracteristice.
Stabilirea relaŃiilor organizatorice reprezintă un element de care trebuie să se tină
seama la proiectarea structurii organizatorice. Structura organizatorică reprezintă baza pe
care organizaŃia se dezvoltă şi interacŃionează indicând cine are autoritatea şi
responsabilitatea pentru fiecare activitate.
Analiza activităŃilor îl ajută pe manager să determine ce sarcini trebuie
îndeplinite, ce funcŃii trebuie grupate şi cum va fi pozitionată fiecare activitate în cadrul
structurii organizatorice.
Analiza deciziei stabileşte care sunt deciziile necesare, la ce nivel ierarhic trebue
adoptate şi masura în care managementul trebuie să se implice în procesul decizional.
Analiza relaŃiilor implică determinarea echipelor de lucru, delimitarea răspunderii
managementului fiecăruia.
FuncŃia este un element de generalizare a posturilor şi cuprinde mai multe posturi
cu aceleaşi caracteristici generale. FuncŃiile sunt:
- de management, la nivelul cărora se adoptă decizii privind exercitarea
proceselor de management la nivelul superior (manager general,
menageri executivi), la nivel mediu (responsabili de sarvicii, birouri sau
compartimente) şi la nivel inferior (şefi de ateliere de producŃie, şefi de
informaŃii de lucru, maiştri etc);
- de execuŃie, unde se derulează procese de execuŃie care se regăsesc atât
în compartimentele funcŃionale cât şi operaŃionale (ingineri, economişti,
contabili, tehnicieni etc.).
56
Compartimentul este definit drept un grup de persoane (minimum două) care sub
o conducere unică şi de regulă pe acelaşi amplasament exercită atribuŃii omogene sau
complementare pentru a asigura realizarea unor obiective specifice.
Ponderea ierarhică este dată de numărul de persoane conduse nemijlocit de un
manager.
Nivelurile ierarhice reprezintă poziŃii succesive ale posturilor de management şi
execuŃie faŃă de cel mai important organism participativ de management (adunările
generale ale acŃionarilor la societăŃile comerciale, consiliile de administraŃie la alte tipuri
de societăŃi). Canalele pe care sunt vehiculate deciziile de la locul de adoptare la cel de
implementare, precum şi informaŃiile de la locul de culegere la organele de decizie, se
numesc linii sau filiere ierarhice.
RelaŃiile organizatorice definesc raporturile între posturi şi compartimente tipul
lor fiind dat de conŃinutul modului lor de manifestare respectiv de: autoritate, cooperare,
control şi reprezentare.
RelaŃiile de autoritate se stabilesc între posturi şi compartimente aflate pe niveluri
ierarhice diferite sau pe aceleaşi niveluri ierarhice şi pot fi de tip ierarhic, funcŃionale şi
de stat major.
RelaŃiile de cooperare se stabilesc între posturi sau compartimente amplasate la
acelaşi nivel ierarhic, în legatură cu realizarea unor situaŃii informaŃionale sau de rularea
unor acŃiuni complexe.
RelaŃii de control se manifestă între posturi sau compartimente cu sarcini
(atribuŃii) în domeniul controlului şi celelalte subdiviziuni organizatorice.
RelaŃii de prezentare se stabilesc managerii de nivel superior şi posturi de
management care reprezintă interesele organizaŃiei în relaŃii cu terŃii.
RelaŃiile dintre compartimente de muncă sunt legăturile care se stabilesc între
compartimentele situate pe acelaşi nivel ierarhic sau pe niveluri ierarhice diferite în
scopul realizării anumitor obiective.
Din punct de vedere juridic, relaŃiile pot fi: formale (reglementate) şi informale.
RelaŃiile formale (reglementate) sunt acele legături stabilite prin prevederile
regulamentului de organizare şi funcŃionare al organizaŃiei sau prin alte acte normative.
RelaŃiile informaŃionale sunt acele legături care apar spontan în cadrul sau între
compartimentele de muncă.
Dupa sensul de transmitere a informaŃiilor se disting: relaŃii unilaterale şi relaŃii
bilaterale.
RelaŃiile unilaterale sunt legături care se stabilesc între două compartimente şi
constau în obligaŃia unei părŃi să transmită informaŃiile celeilalte părŃi fără ca cea din
urmă să fie obligată să raspundă mesajului.
RelaŃiile bilaterale sunt legături care se realizează în ambele sensuri.
După conŃinutul informaŃiilor se disting: relaŃii de autoritate şi relaŃii de
cooperare.
RelaŃiile de autoritate se stabilesc între două sau mai multe compartimente şi
provin din autoritatea pe care una din părŃi o are faŃă de cealaltă parte. Astfel de relaŃii, în
raport cu felul în care se exercită autoritatea, sunt:
- relaŃiile de autoritate ierarhică-reprezintă legăturile dintre două
compartimente situate la niveluri diferite, dar pe aceeaşi linie ierarhică.
57
RelaŃiile de cooperare sunt legăturile ce se stabilesc între compartimente de
muncă diferite ca profil, situate de regulă la acelaşi nivel ierarhic.
Fişa postului este un instrument folosit în procesul de management pentru
identificarea unui post, stabilirea nivelului ierarhic şi a relaŃiilor care îi sunt specifice, a
obiectivelor individuale, a sarcinilor, competenŃelor şi responsabilităŃilor care pot fi
determinate în momentul elaborării.
Secretariatul este o componentă structurală cu rol complementar pe lângă un post
de management care asigură efectuarea unor lucrări de natură administrativă, de rutină
pentru raŃionalizarea bugetului de timp al managerului.
4.4. FuncŃia de conducere în contabilitate.
FuncŃia de conducere este funcŃia prin care managementul interacŃionează cu

subordonaŃii, pe parcursul realizării obiectivelor planificate-individuale, de grup sau
organizaŃionale – şi la nivelul indicatorilor de performanŃă. În procesul de conducere,
influenŃarea comportamentului subordonaŃilor poate fi orientată pe sarcini sau pe angajaŃi.
Conducerea poate fi definită atât ca proces cât şi ca o insuşire.
Ca proces, conducerea reprezintă folosirea influenŃării necoercitive a
comportamentului unuia sau mai multor subordonaŃi – în vederea concretizării
activităŃilor desfaşurate pentru realizarea de produse, prestarea de servicii şi executarea
de lucrări potrivit obiectivelor unei organizaŃii. Prin procesul de conducere
managementul încearcă să influenŃeze comportamentul angajaŃilor.
Comunicarea este un proces de transmitere a informaŃiilor între două sau mai
multe persoane pentru stabilirea şi respectarea unor standarde, indicatori de performanŃă,
corectarea erorilor faŃă de standarde şi norme etc.
Puterea reprezintă calitatea pe care o are un individ de a face ca alt individ să
realizeze ceea ce el nu ar fi facut din propria initiativă.
58
59
4.4.1.Comunicarea în procesul conducerii în contabilitate
În limbajul obisnuit, folosirea cuvântului comunicare are semnificaŃia de “a aduce

la cunoştinŃă” sau de “a informa”.
Comunicarea este un proces care, din perspectiva ştiinŃei comunicării, dispune de
patru componente fundamentale: un emiŃător, un canal, o informaŃie şi un receptor.
Acest model se poate imbogăŃi cu încă trei elemente fundamentale: codarea,
decodarea şi “zgomotul de fond” (noise). Acest ultim model al comunicării permite
luarea în discuŃie a succesului comunicării.
Prin comunicare înŃelegem schimbul de mesaje între două sau mai multe
persoane, din cadrul unei organizaŃii, în vederea realizării obiectivelor acesteia precum şi
procesele de stabilire a obiectivelor, de realizare a concordanŃei cu structură
organizatorică, de armonizare a acŃiunilor cu obiectivele iniŃiale şi de eliminare a
defecŃiunilor, de antrenare a personalului care se bazează pe :
- primirea şi transmiterea de mesaje;
- stabilirea şi menŃinerea de relaŃii între angajaŃi;
- utilizarea feedback-ului pentru îmbunătăŃirea performanŃelor individuale şi
generale ale organizaŃiei;
- identificarea, cunoaşterea şi utilizarea corectă a diferitelor categorii de nevoi şi
stimulente pentru orientarea comportamentului angajaŃilor spre performanŃă şi
satisfacŃii;
- instaurarea de relaŃii corecte şi eficiente, de înŃelegere şi acceptare reciprocă
între manageri şi executanŃi, colegi, persoane din interiorul şi exteriorul
organizaŃiei.
Din perspectiva funcŃiei de conducere ca funcŃie a managementului, comunicarea
este un proces de transformare a informaŃiilor, sub forma mesajelor simbolice, între două
sau mai multe persoane, unele cu statut de emiŃător, altele cu statut de receptor, prin
intermediul unor canale specifice.
Comunicarea umană, ca fenomen cultural şi mediat, a permis introducerea
calculatorului, a băncii de date care la rândul lor au extins raza de acŃiune a receptorului
social de la nivel local la dimensiunile planetare, el devenind astfel cetăŃean al statului
global.
EmiŃătorul, aflat în ipostaza de manager sau executant, este persoana care iniŃiază
comunicaŃia. El formulează mesajul, alege limbajul, receptorul şi mijlocul de comunicare.
Receptorul este un executant sau un manager care primeşte mesajul
informaŃional.
Mesajul este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emiŃător
receptorului.
Canalele de comunicare sunt traseele pe care circulă mesajele. După gradul lor
de formalitate pot fi formale sau informale.
Canalele de comunicare formale se suprapun cu relaŃiile organizaŃionale, sunt
proiectate şi funcŃionează în cadrul structurii astfel încât să vehiculeze informaŃiile între
posturi, compartimente şi niveluri ierarhice diferite.
Canalele de comunicare informale constituie căi adiŃionale care permit mesajelor
să penetreze canalele oficiale.
60
Reuşita comunicării depinde de adecvarea conŃinutului şi formei de exprimare a
mesajului la capacitatea de percepŃie şi înŃelegere a receptorului.
Contextul sau mediul este o componenta adiacentă dar care poate influenŃa mult
calitatea comunicării.
Mijloacele de comunicare, constituie suportul tehnic al procesului de comunicare
(discuŃia de la om la om, rapoarte interne, şedinŃe şi prezentări orale, scrisori, telefonul,
faxul, aparate audio-video pentru teleconferinŃe, internet, reŃele de computere, televiziune
cu circuit închis, aviziere, ziare, lucrări, diagrame etc.)
Limbajul în procesul comunicării îl constituie limba vorbită şi cea scrisă (maternă
sau straină), cifrele şi imaginile vizuale de orice fel (diagrame, desene etc.).
Mecanismele interne ale procesului de comunicare au în vedere codificarea
înŃelesului, transmiterea mesajului, decodificarea, interpretarea, filtrarea şi feed-back-ul.
Codificarea inŃelesului constă în selectarea anumitor simboluri, capabile să
exprime semnificaŃia unui mesaj (cuvinte, imagini, mimica feŃei, semnale ale corpului,
gesturi).
Transmiterea mesajului constă în deplasarea mesajului codificat de la emiŃător la
receptor.
Decodificarea şi interpretarea se referă la descifrarea simbolurilor transmise şi
explicarea sensului lor care asigură impreună receptarea mesajului.
Filtrarea constă în deformarea sensului unui mesaj datorită unor limite vrute sau
nu de interpretare. Ele sunt în general, de natură fiziologică sau psihologică.
Feed-back-ul ajută emiŃătorul să verifice în ce masură mesajul său a fost înŃeles
corect ori a suferit filtrări.
Procesul de comunicare bilateral se desfaşoară în două sensuri, între emiŃător şi
receptor având urmatoarele caracteristici:
- iese de sub controlul exclusiv al emiŃătorului;
- receptorul are posibilitatea intervenŃiilor prin intrebări, sugestii, comentarii; se
desfaşoară pe o durată mai mare de timp, intrucât transmiterea şi recepŃia se
pot transforma în discuŃii;
- semnificaŃia mesajului poate fi verificată, clarificată şi redefinită.
În concluzie, comunicarea este un mijloc de exercitare a funcŃiilor
managementului şi de interacŃiune interpersonala având ca scop modificarea
percepŃiilor, atitudinilor, comportamentelor, sentimentelor, opiniilor unui individ sau
grup de indivizi în vederea realizării obiectivelor organizaŃiei.
4.4.2. Stiluri de conducere în contabilitate.
Conducatorul autocratic (care practică stilul de conducere centrat pe şef)

porneşte de la ideea că oamenilor nu le place să muncească şi să-şi asume
responsabilităŃi.
Conducatorul autocratic (care practică stilul de conducere centrat pe
subordonat) porneşte de la ipoteza că oamenilor le place să muncească şi să-şi asume
responsabilităŃi.
61
Conducerea situaŃionala se caracterizează prin faptul ca managerul dă dispoziŃii
şi instrucŃiuni în legătură cu munca pe care o au de îndeplinit subordonaŃii şi le
supraveghează îndeaproape performanŃa, ascultă, indrumă şi sfatuieşte, incurajează,
facilitează intercŃiunea şi îl implică pe subordonat în luarea deciziilor.
4.4.3. Locul şi rolul deciziei în procesul conducerii în contabilitate.
ConŃinutul unui astfel de proces, într-o structură organizaŃionala, presupune:

- elaborarea unei politici şi strategii;
- optimizarea relaŃiei centralizare – autonomie – deconcentrare;
- definirea indicatorilor de performanŃă în atingerea obiectivelor strategice;
- stabilirea resurselor umane şi materiale ce urmează a fi alocate în activităŃile
necesare înfăptuirii deciziilor umane.
Complexitatea procesului decizional este determinată de dinamica variabilelor
procesului condus, de dinamica schimbărilor care au impact asupra acestuia.
Procesul decizional în sine şi dinamica acestuia se află în permanenŃă sub
influenŃa a două categorii de factori: factori interni şi factori externi.
Distingem astfel că:
- decizia se naşte şi se manifestă într-un mediu informaŃional, intern şi extern,
extrem de variat;
- calitatea decizie este determinată de calitatea informaŃiilor, viteza cu care
acestea sunt puse la dispoziŃia factorilor decidenŃi şi nu în ultimul rând de
capacitatea decidenŃilor de a delibera în funcŃie de variantele de acŃiune
posibile.
În procesul decizional prezintă un inters major:
- gradul în care pot fi stăpâniŃi factorii de influenŃă;
- cunoaşterea posibilităŃii cu care pot influenŃa acŃiunea factorii care nu pot fi
stăpâniŃi;
- valoarea şi comportamentul factorului uman;
- motivarea;
- disponibilitatea, fiabilitatea şi nivelul tehnic al factorului material.
Valoarea elementului uman este dată de o pregătire şi perfecŃionare profesională
care să confere conducătorului cunoştinŃe pentru:
- a avea o vedere de ansamblu asupra problematicii cu care se confruntă;
- a soluŃiona pe baze stiintifice problemele abordate;
- a lua decizii argumentate, sigure şi rapide în contextul în care acŃionează;
- a comunica pe verticală şi pe orizontală în procesul conducerii, adoptând un
comportament corespunzător.
În procesul de luare a decizie se disting şi se parcurg câteva etape respective:
I) precizarea şi definitivarea obiectivului;
II) culegerea, selectionarea şi ordonarea datelor;
III) analiza informaŃiilor;
IV) construirea şi fundamentarea veriantelor;
V) adoptarea deciziei;
VI) comunicarea deciziei;
62
VII) aplicarea deciziei;
VIII) monitorizarea şi evaluarea aplicării deciziei.
În etapele I si II, se ridică o serie de probleme legate de :
- cunoaşterea scopului şi a posibilităŃilor de definire şi masurare a obiectivului;
- definirea elementelor structurale şi a celor asupra cărora trebuie acŃionat;
- circumstanŃele interne şi externe în care a aparut o problemă;
- ordinea de urgenŃă în care trebuie intervenit asupra elementelor structurale ale
problemei;
- cadrul legal şi normativ în care se înscriu problemele şi modalităŃile de
intervenŃie;
- identificarea restricŃiilor de care trebuie să se Ńină seama în adoptarea unei
decizii de soluŃionare a unei probleme.
În etapa III, de analiză a informaŃiilor, intervine principiul argumentării selective
cu formularea răspunsurilor la întrebările clasice: Pentru ce? Care? Când? Unde? Cine?
Ce? După care se dezvoltă analiza care trebuie să aibă în vedere:
- experienŃa şi pregătirea celui care face analize;
- apropierile, contrastele şi ordinea în care se înscriu diferite fenomene;
- gruparea şi ordonarea elementelor care trebuie verificate;
- generarea unui proces de brainstorming (individuală sau de grup) pentru a
identifica idei de soluŃionare optimă a subiectului analizat;
- individualizarea situaŃiei analizate într-un context general;
- studiul unor domeniii cu care are tangentă problema analizată.
În etapa IV, de construire a variantelor, se utilizează principiul individualizării în
fundamentarea alternativelor care presupune:
- definirea şi validarea premizelor;
- stabilirea pentru fiecare alternativă sau variantă a elementelor de eficienŃă, de
analiză a factorului de timp în situaŃia cea mai convenabilă, asigurare a
resurselor disponibile (proprii sau atrase), risc, consecinŃe ale aplicării,
obiectivitate în fundamentare.
Etapa V, de adoptare a deciziei, se caracterizează prin faptul ca are în vedere:
- transpunerea fenomenului real într-un model matematic;
- stabilirea factorilor determinaŃi, a modului şi a gradului în care aceştia
interacŃionează;
- determinarea criteriului de apreciere a optimului şi cuprindere a lui într-o
funcŃie.
Etapa VI, de comunicare a deciziei, este explicată pe baza principiului economic
informaŃional, care presupune:
- forme simple şi directe de transmitere a deciziilor;
- trasee scurte de vehiculare a deciziilor;
- mijloace moderne (automatizate) de comunicare a deciziei.
Etapa VII, de aplicare a deciziei, constă în:
- asocierea elementelor materiale şi umane alocate într-un proces operaŃional
pentru concretizarea unei decizii;
- utilizarea eficientă a resurselor alocate;
- cuantificarea şi consemnarea rezultatelor.
63
Etapa VIII, de monitorizare şi evaluare a aplicării deciziei este caracterizată de
exercitarea actului conducerii prin:
- urmărirea permanentă sau periodică, a rezultatelor obŃinute;
- identificarea abaterilor rezultate, obŃinute în raport cu performanŃele estimate;
- adoptarea unor decizii complementare, ulterioare, de corecŃie, pentru atingerea
performanŃelor estimate;
- analiza integrală a procesului de implementare a deciziei adoptate iniŃial, a
indicatorilor de performanŃă asociaŃi deciziei, a eficienŃei scontate şi a
consecinŃelor posibile în viitor.
Raportat la condiŃiile de siguranŃă în care se adoptă o decizie, până în prezent,
sunt consacrate trei tipuri de decizii:
- decizii în condiŃii de certitudine;
- deciziii în condiŃii de risc;
- decizii în condiŃii de incertitudine;
Marimea riscului în activitatea economică se cuantifică astfel:
R=P.i/A unde:
R=riscul;
P=pierderi estimate (1<P<A);
i=probabilitatea incertitudinii;
A=valoarea totală a angajării, respectiv volumul intereselor sau obiectivelor
expuse riscului.
Pentru creşterea eficienŃei procesului decizional, în condiŃiile delegării de

autoritate, se au în vedere câteva principii de bază:
- coexistenŃa autorităŃii şi responsabilităŃii şi luarea în considerare a faptului că,
cu responsabilitatea în ansamblu ne se deleagă;
- definirea riguroasă a atribuŃiilor şi sarcinilor pe funcŃii;
- stabilirea nivelurilor de autoritate;
- respectarea unităŃii de comandă şi evitarea subordonării multiple;
- delegarea în funcŃie de rezultatele aşteptate.

1. FuncŃiile managementului proceselor decizionale
2. Planul şi procesul de planificare în contabilitate.
3. Planificarea strategică în contabilitate
4. Elaborarea documentelor de dezvoltare a direcŃiilor strategice în
contabilitate
5. Planificarea tactică în contabilitate.
6. Planificarea operatională în contabilitate.
7. FuncŃia de organizare a managementului în contabilitate.
8. Instrumente de lucru utilizate în activitatea de organizare în
contabilitate.
9. FuncŃia de conducere în contabilitate.
10. Comunicarea în procesul conducerii în contabilitate
11. Stiluri de conducere în contabilitate.
12. Locul şi rolul deciziei în procesul conducerii în contabilitate.
64
5.AplicaŃii
1. Conducerea situaŃionala se caracterizează prin faptul ca _________ dă

dispoziŃii şi instrucŃiuni în legătură cu munca pe care o au de îndeplinit subordonaŃii şi le
supraveghează îndeaproape performanŃa, ascultă, indrumă şi sfatuieşte, incurajează,
facilitează intercŃiunea şi îl implică pe subordonat în luarea __________.
2. Conducatorul autocratic (care practică stilul de conducere centrat pe

subordonat) porneşte de la ipoteza că oamenilor le place să muncească şi să-şi asume
responsabilităŃi.
3. Structura organizatorică este un sistem sau o reŃea de sarcini, relaŃii de

raportare şi comunicare care asigură:
a. coerenŃa activităŃilor desfaşurate de membrii organizaŃiei, individual şi în
grup;
b. diviziunea şi coordonarea muncii;
c. realizarea obiectivelor planificate.
1. Răspuns: managerul, deciziilor
3. Răspuns: a+b+c

Managementul fiecărui tip de societate trebuie adecvat la specificul de organizare, de
conducere, de răspundere a asociaŃilor etc.
65
Cap 5-7 MANAGEMENTUL SOCIETĂłILOR COMERCIALE
Introducere
Definirea calităŃii de comerciant, reglementarea activităŃii comerci-anŃilor sunt făcute de
diverse norme juridice cuprinse în Codul comercial, în legi comerciale speciale, cât şi în
Codul Civil.
Pentru a realiza un management eficient într-o societate comercială, încă în stadiul
iniŃial, înainte de constituire, trebuie făcut un studiu amănunŃit asupra caracteristicilor fiecărui
tip de societate pentru a alege forma optimă de societate comercială, care să corespundă
posibilităŃilor pe care le avem din punct de vedere al numărului de persoane asociate, al
mărimii capitalului social etc. şi, nu în ultimul rând, al scopului pe care-l urmărim să-l
realizăm cu această persoană juridică.
Concepte cheie
• Comerciant; acte de comerŃ

• Societate comercială
• Administrator
• Cenzor
• Lichidare
• Dizolvare
• Fuziune
Rezumat
Societatea comercială are anumite caracteristici definitorii care o deosebeşte de

ceilalŃi subiecŃi ai dreptului commercial (comercianŃi persoane fizice autorizate şi
asociaŃii familiale fără personalitate juridică) atît din punctul de vedere al reglementării
juridice cît şi al constituirii, componenŃei, răspunderii şi activităŃii lor. Astfel :
- societatea comercială are baza legală în prevederile Legii 31 / 1990
(republicată) coroborate cu alte acte normative; asociaŃiile familiale şi
comercianŃii individuali personae fizice au la baza funcŃionării lor
Decretul Lege 54 / 1990;
- societatea comercială are un caracter contractual şi asociativ;
- după constituire devine persoană juridică distinctă, cu denumire unică;
- termenul de funcŃionare al societăŃilor comerciale poate fi nedefinit
(nelimitat), pe cînd termenul de funcŃionare al unui comerciant sau
asociaŃie de comercianŃi este limitat de valabilitatea autorizaŃiei, care de
regulă se emite pe o perioadă de un an;
- de asemenea diferă şi modul în care se Ńine evidenŃa contabilă;
- modul de dizolvare şi lichidare a societăŃilor comerciale diferă de modul
de lichidare a celorlalŃi subiecŃi de drept comercial.
- societatea comercială se naşte “comerciant”, în sensul că devine
comerciat din momentul constituirii, pe cînd ceilalŃi subiecŃi ai dreptului
commercial (comercianŃi persone fizice şi asociaŃiile fără personalitate
66
fizică) devin “comercianŃi” doar în momentul în care săvîrşesc acte de
comerŃ;
Legea 31 / 1990 (republicată) reglementează modul de înfiinŃare, organizare,
funcŃionare, dizolvare şi lichidare a societăŃilor comerciale pe cele cinci forme ale sale.
Legea 31 / 1990 (republicată) enumeră cu caracter limitatăv cele cinci forme de societate
comercială referindu-se doar la societăŃile comerciale cu personalitate juridică:srl,
snc,scs,sca,sa
Pe baza elementelor menŃionate, societatea comercială poate fi definită ca o
grupare de personae constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de
personalitate juridică, în care asociaŃii se înŃeleg să pună în comun anumite bunuri,
pentru exercitarea unor fapte de comerŃ, în scopul realizării şi împărŃirii beneficiilor
rezultate.1
Pentru a reliza un management eficient într-o societaŃe comercială, încă în stadiul

iniŃial, înainte de constituire, trebuie făcut un studiu amănunŃit asupra caracteristicelor
fiecărui tip de societate pentru a alege cel mai optimă formă de societate comercială care
să corespundă posibilităŃilor pe care le avem din punct de vedere al numărului de
persoane asociate, a mărimii capitalului social etc. şi nu în ultimul rând al scopului pe
care-l urmărim să-l realizăm cu această persoană juridică. La acest studiu trebuie să avem
în vedere unele elemente mai importante şi anume:
-cîte persoane se asociază, care este gradul de încredere între ele;
-nivelul de răspundere pe care şi-l asumă asociaŃii: limitat, nelimitat;
-cît de implicaŃi doresc să fie asociaŃii în administrarea societăŃii;
-care este mărimea şi structura capitalului social iniŃial, cum se doreşte
dezvoltarea capitalului;
- ce fel de activitate se doreşte a se efectua cu acea societate comercială şi pe
ce perioadă;
- modul cum dorim să asigurăm administrarea afacerii, cine vor fi
administratorii şi limitele de competenŃă ale acestora;
- ce clauze preferenŃiale doresc asociaŃii fondatori;
- cum se face cesiunea de părŃi sociale şi de părŃi de interese, cum se face
vînzarea acŃiunilor; asociaŃii poate doresc să-şi protejeze patrimoniul
sociatăŃii în cercul lor restrâns prin clauza dreptului de preemŃiune;
- care sunt procentele de împărŃire a profitului şi a pierderilor etc..
În funcŃie de aceste elemente se alege natura juridică şi forma de societate care
urmează a fi constitută şi care să asigure prin caracteristicele ei realizarea cît mai
eficientă a scopului dorit printr-un management adecvat activităŃii economice a
acesteia.
Managementul fiecărui tip de societate clasificate mai sus trebuie adecvat la

specificul de organizare, de conducere, de răspundere a asociaŃilor etc. Astfel, în
societăŃile comerciale de persoane un mare rol îl joacă în realizarea managementului
acestora gradul de încredere care există între asociaŃii ei atît la societatea în nume
colectiv, formată de regulă din persoane de mare încredere (de regulă membrii unei
1
Stanciu D. Cărpenaru “Drept commercial roman” 1996 Editura ALL
67
familii) şi care ei înşişi asigură managementul sociatăŃii întrucât răspund nelimitat şi
solidar, cît şi la societatea în comandită simplă în care comanditarii pun la dispoziŃie
capitalul (bunuri, bani) managementul societăŃii fiind asigurat de către comanditaŃi care
de asenmenea răspund nelimitat şi solidar. Alta este situaŃia în societăŃile comerciale de
capital în care de regulă managementul este asigurat de unul sau mai mulŃi specialişti în
acest domeniu, acŃionari sau nu, sau de o societate de management – pe bază de contract
de administrare – în care acŃionarii răspund doar în limita aportului lor la capitalul social.-
Întinderea răspunderii asociaŃilor depinde de gradul de încredere între asociaŃi

cît şi de modul în care se realizează asocierea.
Astfel, la societăŃile în nume colectiv, avînd în vedere că asocierea s-a făcut pe
principiul încrederii între asociaŃi, iar răspunderea acestora este nelimitată şi solidară,
managementul este asigurat chiar de către asociaŃii în cauză. Astfel Legea 31 / 1990
(republicată), Art. 77(1) prevede că “AsociaŃii care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social pot alege unul sau mai mulŃi administratori dintre ei ” În caz că
asociaŃii ar asigura managementul cu persoane din afara societăŃii, asociaŃii ar trebui să
răspundă pentru faptele şi actele de management ale acestora, ceea ce contravine
principiilor de drept conform cărora o persoană nu poate răspunde pentru faptele altei
persoane.-
La societăŃile comerciale pe acŃiuni şi cu răspundere limitată, avînd în vedere
modul in care se asociază, în care asociaŃii răspund doar în limita aportului său la
capitalul social, managementul societăŃii poate fi asigurat şi de persoane fizice sau
juridice (societăŃi de management) care nu sunt asociati.
Tot datorită modului specific în care se asociază, răspunderea asociaŃilor şi
managementul la societăŃile în comandită simplă şi în comandită pe acŃiuni diferă faŃă de
celelalte societăŃi comerciale.
Astfel, la aceste societăŃi datorită modului de asociere, există două tipuri de
asociaŃi care, prin modul diferit de participare la constituirea şi activitatea societăŃii
răspund diferit:
- asociaŃii comanditari care participă la aceste societăŃi doar cu partea sa de
aport la capitalul social, răspunderea lor este în limita acestui aport;
- asociaŃii comanditaŃi care se obligă să obŃină beneficii cu capitalul
constituit de către asociaŃii comanditari şi să asigure un management
adecvat pentru îndeplinirea acestui scop, răspund nelimitat şi solidar fie
că este vorba de comandită simplă sau pe acŃiuni.-
În acest sens, Legea 31 / 1990 (republicată) Art.88 şi 183 (1) prevăd că
“Administrarea societăŃii este încredinŃată unuia sau mai multor asociaŃi comanditaŃi.”-
RelaŃiile dintre asociaŃii comanditari şi asociaŃii comanditaŃi se aseamănă cu
relaŃiile dintre împrumutător şi împrumutat, în sensul că asociaŃii comanditari pun la
dispoziŃia comanditaŃilor o sumă de bani şi (sau) bunuri, la fel cum împrumutătorul dă o
sumă de bani împrumutatului. Asemănări:
- împrumutătorul pune la dispoziŃia împrumutatului o anumită sumă de bani,
la fel cum comanditarul vine cu aportul său la capitalul social pe care-l
pune la dispoziŃia comanditaŃilor;
68
- între împrumutator şi împrumutat se stabilesc raporturi juridice cu drepturi
şi obligaŃii pentru ambele părŃi, la fel cum se stabilesc raporturi juridice
între comanditari şi comanditaŃi;
- împrumutatul răspunde nelimitat faŃă de debitul pe care-l are, la fel cum
comanditatul răspunde nelimitat şi solidar cu ceilalŃi comanditaŃi inclusiv
faŃă de aportul la capitalul social al comanditarului;
Dar între aceste două feluri de relaŃii juridice există mari deosebiri :
- împrumutătorul nu poate impune împrumutatului modul de administrare al
banilor împrumutaŃi spre deosebire de comanditari care pot stabili
destinaŃia aportului la capitalul social în momentul constituirii societăŃii în
comandită simplă sau pe acŃiuni ;
- împrumutul ca raport juridic este reglementat de Codul Civil şi nu dă
naştere unei persoane juridice distincte; pe cînd relaŃiile stabilite între
comanditari şi comanditaŃi sunt reglementate de Legea 31 / 1990
(republicată) şi dau naştere unei personae juridice distincte;
- împrumutătorul nu poate interveni în managementul folosirii sumei de bani
împrumutate, iar comanditarii pot interveni în managementul societăŃii
constituite, ca membru al adunării generale;
- împrumutătorul îşi recuperează sumele împrumutate chiar dacă
împrumutatul face afaceri nerentabile cu banii împrumutaŃi, pe cînd
comanditarul îşi asumă riscul ca aportul său la capitalul social să fie preluat
de creditorii sociali;
Clauze privind conducerea şi gestiunea societăŃii.
Managementul societăŃii este realizat de către persoanele desemnate de adunarea

generală a asociaŃilor să adminstreze societatea astfel încît să relizeze scopul propus,
acela de a obŃine beneficiile mult dorite.-
FuncŃie de forma societăŃii, managementul acesteia se realizează de asociaŃii
proprii sau pot fi şi persoane fizice sau juridice din afara societăŃii, în unele cazuri se pot
constitui în consiliu de administraŃie.-
Astfel, societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă şi în comandită pe
acŃiuni, în care asocierea s-a făcut pe principiul încrederii între asociaŃi, managementul
acesteia se realizează numai de unul sau mai mulŃi asociaŃi. În cazul societăŃilor în
comandită simplă şi în comandită pe acŃiuni, managementul societăŃii este asigurat de
unul sau mai mulŃi asociaŃi comanditaŃi (asociaŃii comanditari participă doar la
constituirea capitalului social).-
La societăŃile pe acŃiuni şi cu răspundere limitată managementul societăŃii poate fi
asigurat şi de una sau mai multe persoane fizice sau juridice (societăŃi de management)
care nu sunt asociaŃi.
La societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, avînd în vedere că de regulă
capitalul social este mai mare iar acŃionarii societăŃii de regulă sunt numeroşi şi deci
69
complexitatea managementului societaŃii este mai mare, Legea 31 / 1990 (republicată)
prevede că dacă sunt mai mulŃi administratori ei constituie un consiliu de administraŃie.-
Cine nu poate fi fondator nu poate fi nici administrator. De aici se trage concluzia
că şi administratorii sunt obligaŃi ca la numire să dea o declaraŃie (în aceleaşi condiŃii ca
şi fondatorii) că corespund din punct de vedere legal funcŃiei ce o ocupă..-
În cazul societăŃii pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni în actul constitutiv trebuie
să se stabilească şi condiŃiile pentru valabilitatea deliberărilor adunării generale şi modul
de exercitare a dreptului de vot.
De asemenea, tot la aceste societăŃi, în actul constitutiv trebuie să se menŃioneze
numărul, numele, prenumele, cetăŃenia şi datele de indentificare ale cenzorilor.- La
societatea cu răspundere limitată este obligatorie prezenŃa cenzorului dacă numărul de
asociaŃi depăşeşte 15 persoane.-
Întrucît Art. 156 din Legea 31 / 1990 (republicată) prevede cazurile în care o
persoană este incompatibilă cu calitatea de cenzor, fiecare persoană numită ca cenzor va
da o declaraŃie că corespunde din punct de vedere legal pentru această funcŃie, în aceleaşi
condiŃii ca şi fondatorii.-
Atît administratorii cît şi cenzorii trebuie să facă dovada depunerii garanŃiei legale
pentru funcŃia respectivă.-
Clauzele privind drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor.-
ProporŃional cu aportul fiecărui asociat la capitalul social, acesta beneficiază de

dividendele din beneficiile reale obŃinute de societate. ExcepŃie fac acŃiunile cu
dividende prioritare.
Una din prevederile importante ale actului constitutiv este aceea a reglementării
modului de împărŃire a capitalului social, funcŃie de aportul fiecăruia, care se face prin
înscrierea numelui asociatului, a capitalului social subscris de el, a capitalului social
vărsat, iar la societăŃile pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni şi cu răspundere limitată se
mai menŃionează numărul de acŃiuni, respectiv părŃi sociale deŃinute şi valoarea nominală
a acestora.- La societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni se mai specifică numerele
de ordine ale acŃiunilor din Registrul AcŃiunilor societăŃii.-
Nu pot fi stipulate clauze leonine prin care unii asociaŃi să nu participe şi la
pierderile societăŃii ci să beneficieze doar de dividende în detrimentul celorlalŃi asociaŃi.-
Dar pot fi prevăzute caluze care să evite cesiunea părŃilor sociale sau vînzarea acŃiunilor
la persoane din afara societăŃii comerciale. Aceste clauze stipulează dreptul de
preemŃiune al asociaŃilor în cazul înstrăinării capitalului social. Aceasta presupune că
înstrăinarea se poate face doar dacă asociaŃii societăŃii renunŃă în scris la cumpărarea
acŃiunilor sau a părŃilor sociale.- Aparent, această clauză ar încălca dreptul fiecărei
persoane de a cumpăra acŃiuni sau părŃi sociale, dar de fapt se permite stipularea unei
asemenea clauze pentru a-i proteja pe asociaŃii care au riscat să constituie acea societate
deci pe asociaŃii fondatori şi care de fapt au asigurat manegementul societăŃii de aşa
manieră încît societatea să fie atractivă şi să determine şi pe alte persoane să devină
asociaŃi.-
70
În cazul în care, la societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, asociaŃii nu
au făcut vărsămintele integrale la capitalul social la constituire, în actul constitutiv
trebuie stipulate în mod obligatoriu termenele la care se vor face vărsămintele restanŃă.-
ADMINISTRAREA SOCIETĂłII
Managementul societăŃilor comerciale este asigurat de persoane fizice sau

juridice, denumite de Legea 31 / 1990 (republicată) „administratori”. Administratorul
trebuie să îndeplinească anumite condiŃii pentru a deŃine această calitate, indiferent
forma de societate care-l numeşte :
- trebuie să aibe capacitatea de a încheia acte juridice în numele şi pe seama
societăŃii comerciale pe care o reprezintă, în conformitate cu prevederile
Art.949 – 952 Cod civil;
- onorabilitatea administratorului este reglementată de Art.135 din Legea 31
/ 1990 (republicată), care stipulează că nu pot fi administratori, directori
sau reprezentanŃi ai societăŃii, iar dacă au fost alese sunt decăzute din
drepturi, dacă au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă,
dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracŃiuni prevăzute de lege.
- eligibil - administratorii de regulă sunt aleşi de asociaŃi şi numai în cazul
societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic acesta se poate autonumi
ca administrator, dacă nu numeşte o altă persoană în această calitate. La
societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată
asociaŃii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege
unul sau mai mulŃi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata
însărcinării şi eventuala lor remunerare; în cazul societăŃii pe acŃiuni şi în
comandită pe acŃiuni legea societăŃilor comerciale este şi mai exigentă în
sensul că alegerea administartorilor se face de către adunarea generală
prin vot secret;
- calitatea de asociat - la societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă
şi pe acŃiuni, administartorul trebuie să fie asociat, iar dacă nu este devine
asociat din momentul alegerii lui ca administrator; la societăŃile pe acŃiuni
şi cu răspundere limitată pot fi şi asociaŃi.
Administratorii pot face toate operaŃiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a

obiectului de activitate al societăŃii, în limitele stabilite de actul constitutiv sau de
contractul de administrare. Ei sunt obligaŃi să ia parte la toate adunările generale, la
consiliile de administraŃie şi la organele de conducere similare acestora.
„Managementul modern presupune să se asigure o mai mare flexibilitate şi
autonomie managerilor, în scopul îmbunătăŃirii eficienŃei şi efectivităŃii operaŃiunilor lor.
Deoarece acest lucru conferă managerului mai mari puteri de a lua decizii, se pune un
mai mare accent pe responsabilitate, ca instrument pentru echilibrarea şi controlul
exerciŃiului acestei puteri.” Mircea Boulescu „Management finaciar contabil” Editura
FundaŃiei România de mîine – Bucureşti 2002
71
Administratorii sunt solidar (dacă sunt mai mulŃi) răspunzători faŃă de societate
pentru :
- realitatea vărsămintelor efectuate de asociaŃi;
- existenŃa reală a dividendelor plătite;
- existenŃa registrelor cerute de lege şi corecta lor Ńinere;
- exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale;
- stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv o impun .
Administrarea societăŃilor pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni :

Aceste societăŃi sunt administrate de unul sau mai mulŃi administratori, asociaŃi
sau nu, persoane fizice sau juridice, temporari şi revocabili.
Dacă sunt mai mulŃi administratori, ei constituie un consiliu de administraŃie.
REGISTRELE SOCIETĂłII
BAZA LEGALĂ: CODUL COMERCIAL Cartea I titlul IV Art.22-34

Legea 82 / 1991 Legea contabilităŃii
Legea 31 / 1990 (republicată) Art. 172 – 181
Legea 31 / 1990 (republicată) Art. 172-181 reglementează obligativitatea

societăŃilor comerciale pe acŃiuni ca pe lângă evidenŃele prevăzute de lege trebuie să Ńină
şi următoarele registre :
- un registru al acŃionarilor, care să arate, după caz, numele şi prenumele,
denumirea, domiciliul sau sediul acŃionarilor cu acŃiuni nominative,
precum şi vărsămintele făcute în contul acŃiunilor. EvidenŃa acŃiunilor
emise în formă dematerializată şi tranzacŃionate pe o piaŃă organizată va fi
Ńinut de un registru independent privat al acŃionarilor, conform Legii 52 /
1994;
- un registru al şedinŃelor şi deliberărilor adunărilor generale;
- un registru al şedinŃelor şi deliberărilor al consiliului de administraŃie;
- un registru al şedinŃelor şi deliberărilor comitetului de direcŃie;
- un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori în exercitarea
mandatului lor;
- un registru al obligaŃiunilor, care să arate totalul obligaŃiunilor emise şi al
celor rambursate, precum şi numele şi prenumele, denumirea, domiciliul
sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. EvidenŃa obligaŃiunilor
emise în forma dematerializată şi tranzacŃionate pe o piaŃă organizată va fi
Ńinută conform Legii 52 / 1994
Registrul acŃionarilor şi registrul obligaŃiunilor se pot Ńine manual sau în sistem
computerizat. Societatea comercială poate contracta cu o societate de registru
72
independent privat Ńinerea registrului acşionarilor şi a registrului obligaŃiunilor în sistem
computerizat şi efectuarea înregistrărilor şi a altor operaŃiuni legate de aceste registre.
FUZIUNEA DIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA
Fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale.- Legea 31 / 1990 ( republicată)

Art. 233- 245 reglementează modalităŃile de fuziune şi divizare a societăŃilor comerciale.
Fuziunea se realizează prin două forme şi anume : absorŃia şi contopirea.
Scopul fuziunii în economia de piaŃă este de a se concentra forŃele a două sau mai multe
societăŃi pentru realizarea obiectului de activitate la un nivel calitativ şi cantitativ
superior, astfel încât să facă faŃă concurenŃei, pentru obŃinerea de beneficii.
AbsorŃia presupune existenŃa unai societăŃi comerciale puternice, care-şi
păstrează personalitatea şi prestigiul câştigat pe piaŃă şi care absoarbe sub firma ei una
sau mai multe societăŃi comerciale pentru lărgirea câmpului ei de activitate şi pentru
dezvoltarea activităŃii ei economice. SocietăŃile absorbite, îşi pierd personalitatea
juridică, se integrează cu activele şi pasivele în societatea „mamă” .
Contopirea se realizează prin contopirea între una sau mai multe societăŃi
comerciale şi apariŃia unei societăŃi cu personalitate juridică proprie. Toate îşi pierd
personalitaea juridică. Prin unire se realizează o societate mai puternică, cu personalitate
proprie, diferită de cele participante la această operaŃiune juridică, dar care prin unirea
capitalurilor, a pieŃei câştigate de fiecare, devine mai puternică şi face faŃă mai bine
concurenŃei şi cerinŃelor pieŃei.-
Divizarea societăŃii comerciale este o operaŃiune juridică prin care o societate
îşi distribuie propriul patrimoniu altor societăŃi existente sau care iau fiinŃă, cu pierderea
sau nu a propriei personalităŃi juridice. De regulă divizarea unei societăŃi se realizează cu
ocazia dizolvării acesteia şi presupune preluarea de către una sau mai multe societati
interesate a unor părŃi din patrimoniul ei. SocietăŃile în lichidare pot fuziona sau se pot
diviza, numai dacă nu a început repartiŃia între asociaŃi a părŃilor ce li s-ar cuveni din
lichidare.
Fuziunea sau divizarea se poate face şi între societăŃi de forme diferite.
Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiŃiile
stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăŃii. Dacă prin fuziune sau divizare
se înfiinŃează o nouă societate, aceasta se constituie în condiŃiile prevăzute de Legea 31 /
1990 (republicată) pentru foema de societate convenită.
Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a societăŃii care îşi
încetează existenŃa şi transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau
societăŃile beneficiare, în starea în care se găseşte la data fuziunii sau divizării, în
schimbul atribuirii de acŃiuni şi de părŃi sociale ale acestora către asociaŃii societăŃii care
încetează şi, eventual, a unei sume de bani, care nu poate depăşi 10 % din valoarea
nominală a acŃiunilor sau a părŃilor sociale atribuite.-
În baza hotărârii adunării generale a acŃionarilor a fiecăreia dintre societăŃile care
participă la fuziune sau la divizare, administratorii acestora întocmesc un proiect de
fuziune sau de divizare, care va cuprinde :
73
- forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăŃilor participante la
operaŃiune;
- fundamentarea şi condiŃiile fuziunii sau ale divizării;
- stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului, care se transmit societăŃilor
beneficiare;
- modalităŃile de predare a acŃiunilor sau a părŃilor sociale şi data de la care
acestea dau dreptul la dividende;
- raportul de schimb al acŃiunilor sau al părŃilor sociale şi, dacă este cazul,
cuantumul sultei;
- cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
- drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje speciale;
- data bilanŃului contabil de fuziune sau a bilanŃului contabil de divizare,
data care va fi aceeaşi pentru toate societăŃile participante;
- orice alte date care prezintă interes pentru operaŃiune.-
Proectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentanŃii societăŃilor
participante, se depune la oficiul registrului comerŃului unde este înmatriculată fiecare
societate, însoŃit de o declaraŃie a societăŃii care încetează a exista în urma fuziunii sau
divizării, despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său. Proiectul de fuziune sau de
divizare, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial al României pe
cheltuiala părŃilor, integral sau în extras, potrivit dispoziŃiei judecătorului delegat sau
cererii părŃilor.
Societatea se dizolvă prin :

- trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;
- imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii sau realizarea
acestuia;
- declaraea nulităŃii societăŃii;
- hotărârea adunării generale;
- hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice,
precum neânŃelegerile grave dintre asociaŃi, care împiedică funcŃionarea
societăŃii;
- falimentul societăŃii;
- alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăŃii.
În situaŃia în care în actul constitutiv se prevede un termen determinat, limitat de
funcŃionarea a societăŃii, administratorii sunt obligaŃi să consulte asociaŃii cu cel puŃin un
an înainte de expirarea duratei societăŃii cu privire la eventuala prelungire a acesteia.- În
cazul în care administratorii nu se pronunŃă, oricare dintre asociaŃi poate cere impunerea
acestei consultări prin instanŃele de judecată.
În cazul societăŃilor pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, pe lîngă cauzele de
dizolvare enumerate mai sus, Legea 31 / 1990 (republicată), dizolvarea societăŃii
intervine şi în cazul în care capitalul social sau (şi) numărul acŃionarilor scade sub
minimul legal şi nu se acŃionează în termen de nouă luni pentru completarea lor.
SocietăŃile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin
falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi, cînd,
datorită acestor cauze, numărul asociaŃilor s-a redus la unul singur.
74
Dizolvarea societăŃilor cimerciale poate fi efectuată şi la cererea camerei de
comerŃ sau a oricărei persoane, în cazurile în care :
- societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
- societatea nu a depus, timp de trei ani consecutivi, bilanŃul contabil sau alte
acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerŃului;
- societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori asociaŃii au
dispărut sau nu au domiciliu ori reşedinŃa cunoscută
- societatea şi-a întrerupt activitatea mai mult de trei ani chiar dacă a anunŃat
acest lucru organelor fiscale şi a înscris întreruperea la registrul
comerŃului.
Hotărârea definitivă a adunării generale sau a tribunalului de dizolvare a
societăŃii nu are ca efect pierderea personalităŃii juridice a acesteia, ci creează condiŃii
pentru efectuarea operaŃiunilor de lichidarea astfel încât să fie protejaŃi creditorii, iar
asociaŃii să beneficieze de o dreaptă împărŃire a patrimoniului după stingerea pasivului.
Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaŃiuni sub
sancŃiunea răspunderii personale şi solidare pentru operaŃiunile pe care le-au întreprins.
Această interdicŃie prevăzută de Legea 31 / 1990 (republicată) la Art. 228 (2), se aplică
din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăŃii ori de la data la care dizolvarea
a fost hotărâtă de adunarea generală sau declarată prin sentinŃă judecătorească. Cu
excepŃia întreprinderii de noi operaŃiuni, administratorii îşi continuă mandatul lor pînă
la preluarea funcŃiei de către lichidatori.-
Numirea lichidatorilor se face de regulă de către adunarea generală a asociaŃilor.
La societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată
hotărârea adunării generale trebuie luată cu unanimitate de voturi iar la societăŃile pe
acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni hotărârea trebuie luată cu majoritatea prevăzută pentru
modificarea actului constitutiv.
Actul de numire a lichidatorilor sau sentinŃa care îi Ńine locul şi orice act ulterior,
care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse la registrul comerŃului
pentru a fi înscrise şi publicate în Monitorul Oficial al României, după care vor depune şi
specimenul de semnătură şi vor exercita această funcŃie.-
Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Atât lichidatorii
persoane fizice cît şi reprezentanŃii persoanelor juridice trebuie să fie lichidatori
autorizaŃi în condiŃiile legii.-
Imediat după preluarea funcŃiei, primele acte încheiate de lichidatori vor fi un
inventar al bunurilor şi un bilanŃ, care să consemneze situaŃia exactă a activului şi
pasivului societăŃii pe care le vor semna împreună cu administratorii.-
Lichidatorii sunt obligaŃi să primească şi să păstreze patrimoniul societăŃii,
registrele ce li s-au încredinŃat de administratori şi actele societăŃii. De asemenea, vor Ńine
un registru cu toate operaŃiunile lichidării, în ordinea datei lor. Lichidatorii au aceeaşi
răspundere ca şi administratorii şi îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor.
Prerogativele lichidatorilor sunt mai largi decât cele ale foştilor administartori.
Astfel, Legea 31 / 1990 (republicată) prevede că lichidatorii, în afară de puterile conferite
de asociaŃi, vor putea :
- să stea în judecată şi să fie acŃionaŃi în interesul lichidării;
- să execute şi să termine operaŃiunile de comerŃ referitoare la lichidare;
75
- să vândă, prin licitaŃie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a
societăŃii; vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc;
- să facă tranzacŃii;
- să lichideze şi să încaseze creanŃele sociatăŃii, chiar în caz de faliment al
debitorilor, dând chitanŃă;
- să contracteze obligaŃii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să
îndeplinească orice acte necesare;
- pot face operaŃii comerciale în interesul lichidării; pentru operaŃiile
efectuate de lichidatori care nu sunt necesare scopului lichidării sunt
răspunzători personal şi solidar.-
Scopul exclusiv în care vor acŃiona lichidatorii pe perioada mandatului lor este
conservarea patrimoniului societăŃii, stabilirea exactă a activului şi pasivului, pregătirea
condiŃiilor pentru lichidare şi lichidarea propriuzisă a lui prin plata debitelor şi apoi
repartizarea asociaŃilor a activului rămas.- ChitanŃa de primire, semnată de ultimul
asociat, a celei din urmă repartiŃii Ńine loc de aprobare a contului şi a repartiŃiei făcută
fiecărui acŃionar.
Lichidarea societăŃii trebuie terminată în cel mult trei ani de la data dizolvării.
Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungii acest termen cu cel mult doi ani.-
După terminarea lichidării lichidatorii trebuie să ceară radierea societăŃii din registrul
comerŃului. Lichidarea nu liberează pe asociaŃi şi nu împiedică deschiderea procedurii de
faliment a societăŃii.
După aprobarea socotelilor şi terminarea repartiŃiei, registrele şi actele societăŃii în
nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, ce nu vor fi necesare
vreunuia dintre asociaŃi, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate.
În societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, acestea vor fi depuse la
registrul comerŃului, unde orice parte interesată va putea lua la cunoştinŃă de ele, cu
autorizaŃia instanŃei.-
1. Clauze privind conducerea şi gestiunea societăŃii

2. Clauzele privind drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor
3. Administrarea societăŃii.
4. Registrele societăŃii.
5. Fuziunea, dizolvarea şi lichidarea.
6. AplicaŃii
1. SocietăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, având în vedere modul lor de

organizare emit:
a. părŃi sociale;
b. acŃiuni;
c. părŃi de interese.
2. Hotărârile adunării generală a acŃionarilor, în cadrul societăŃior comerciale pe
acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, se iau prin vot deschis cu excepŃia hotărârilor privind
76
alegerea membrilor consiliului de administraŃie şi a cenzorilor; revocarea lor şi a celor
referitoare la răspunderea administratorilor, se iau prin vot ...................
3. Adunarea generală extraordinară a acŃionarilor, în cadrul societăŃii pe acŃiuni se
întruneşte pentru a lua o hotărâre cu privire la:
a. stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciŃiul
financiar următor;
b. gajarea, închirierea sau desfiinŃarea mai multor unităŃi ale
societăŃii;
c. fuziunea cu alte societăŃi sau divizarea societăŃii;
d. pronunŃarea asupra gestiunii administratorilor;
e. fixarea programului de activitate pentru exerciŃiul următor.

1. Răspuns: b.
2. Răspuns: secret
3. Răspuns: c.

Afacerile reuşite aparŃin întreprinderilor care adoptă un management bazat pe
responsabilitate economică şi socială, care au „cultul excelenŃei”, adică îşi asumă
„schimbarea” şi „perfecŃionarea continuă”, ca valori strategice fundamentale.
Cap 8 OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI ÎN SFERA ÎNTREPRINDERILOR
Introducere
Prin mecanismul său de dezvoltare, economia de piaŃă se bazează pe concurenŃă şi
competitivitate. Reuşesc întotdeauna acei manageri care au o deosebită capacitate de
conducere şi organizare şi care se adaptează rapid la cerinŃele pieŃei.
Extinderea activităŃii unei firme, analiza şi anticiparea eşecului în afaceri sunt probleme
fundamentale ale managementului.
Concepte cheie
• Riscul valutar
• Riscul strategic sau competiŃional
• Norme contabile
Rezumat
77
În condiŃiile actuale suntem martori ai unui proces în care unele întreprinderi îşi
demonstrează viabilitatea şi posibilităŃile de dezvoltare viitoare, în timp ce altele bat pasul
pe loc sau sunt într-o stare falimentară. Aceasta se întâmplă din cauza lipsei unor
obiective generale şi specifice, clar formulate, precum şi a unor strategii aferente
realizării acestora. Conducerea întreprinderilor, a căror performanŃe realizate sunt la un
nivel scăzut, se concentrează asupra rezolvării problemelor curente, bazându-şi activitatea
pe realizarea unor obiective pe termen scurt, fără a avea o perspectivă clară asupra
dezvoltării în concordanŃă cu exigenŃele economiei de piaŃă. Reiese că asigurarea
viabilităŃii şi creşterii economice a întreprinderii trebuie să se bazeze pe un plan strategic
pe termen lung, bine conceput şi dimensionat, care să asigure o poziŃie bună
concurenŃială şi realizarea unor indicatori economici şi financiari superiori.
Obiectivul principal al managementului constă, în general, în maximizarea valorii
întreprinderii. În practică, însă, în funcŃie de natura activităŃii, alături de maximizarea
profitului, managementul poate avea şi alte obiective precum:
Dezvoltarea şi diversificarea activităŃii, prin care se urmăreşte fie creşterea puterii
sale competitive, fie diminuarea riscului activităŃii desfăşurate, prin diversificarea
preocupărilor pe mai multe direcŃii de acŃiune,
Reducerea riscului în concordanŃă cu care creşterea profitului devine un obiectiv
secundar, prioritară fiind siguranŃa şi stabilitatea întreprinderii;
Individualizarea propriei imagini de firmă, prin oferirea, la un preŃ scăzut, a unor
produse sau servicii care, fie nu sunt asigurate pe piaŃa obişnuită, fie se
caracterizează printr-o calitate de excepŃie; tot aici se pot încadra şi agenŃii
economici care urmăresc obŃinerea statutului de partener serios, corect, loial,
evitând să se lase antrenaŃi de dragul maximizării, cu orice preŃ, a profitului;
Preocupări de natură socială, în cadrul cărora se pot înscrie: îmbunătăŃirea
condiŃiilor de muncă ale angajaŃilor, realizarea unor produse ecologic pure,
evitarea poluării mediului, etc.
Alături de cele prezentate, tot în sarcina managementului intră şi asigurarea
infrastructurii financiare a întreprinderii, prin:
1. Identificarea potenŃialelor surse de finanŃare;
2. Atragerea celor mai eficiente surse, în funcŃie de necesităŃile de
acoperire, dar şi de cel al costului capitalului;
3. Stabilirea strategiilor şi tacticilor de acŃiune în concordanŃă cu politica
generală a firmei şi cu obiectivele corporative din domeniile
financiar, personal, marketing;
4. Accelerarea circuitului capitalului;
5. Asigurarea echilibrului financiar;
Managementul unei firme înregistrează succes atunci când deŃine un control cât
mai deplin asupra constrângerilor la care este supusă activitatea întreprinderii. El trebuie
să acŃioneze coordonat cu toate departamentele din cadrul întreprinderii, dacă se doreşte
ca aceasta să funcŃioneze cât mai eficient posibil.
78
COMPORTAMENTUL MANAGEMENTULUI FINANCIAR ÎN CONDIłII DE
CRIZĂ
Activitatea întreprinderilor în condiŃiile economiei existente este, în mare măsură,
dependentă de situaŃiile critice de ordin economic şi politic care, în ultimul timp îşi lasă
tot mai abuziv amprentele asupra activităŃilor financiare a lor. Evident că în aceste
condiŃii, se măreşte gradul de supunere a firmelor riscurilor economice şi financiare care,
din păcate, aduc deocamdată doar pierderi. Nu negăm, însă, partea pozitivă pe care o
poate aduce cu sine riscul, ea manifestându-se în profituri şi câştiguri suplimentare.
Riscul persistă în mod obiectiv, indiferent de faptul dacă îl conştiintizează
unităŃile economice sau nu, reflectându-se în nerealizarea sau nesolicitarea
Managementul în sfera întreprinderilor în contextul tranziŃiei producŃiei fabricate,
reducerea eficienŃei investiŃiilor capitale, reducerea sau lipsa profitului, creşterea
cheltuielilor, etc.
ExperienŃa Ńărilor economice avansate demonstrează că în activitatea lor, toŃi
agenŃii economici trebuie să Ńină cont de factorul de risc, care poate favoriza sau
defavoriza obŃinerea rezultatelor preconizate.
IMPLICAłII MANAGERIALE ALE CREŞTERII ECONOMICE

LA NIVEL DE ÎNTREPRINDERE
Multitudinea problemelor cu care se confruntă în prezent un manager,
complexitatea şi diversitatea factorilor de influenŃă cu care interferează activitatea de
conducere, mutaŃiile profunde survenite sub aspect politic, social şi, mai ales, economic,
frecvenŃa schimbărilor de ordin tehnic, tehnologic, legislativ şi de mentalitate impun, mai
mult ca oricând, o pregătire polivalentă, multidisciplinară a persoanelor cu funcŃii de
decizie.
Extinderea activităŃii unei firme, analiza şi anticiparea eşecului în afaceri sunt
problemele fundamentale ale managementului.
Extinderea este unul din cele mai importante obiective ale unei firme. ImplicaŃiile
financiare ale creşterii sunt reprezentate de o continuă nevoie de finanŃare, atât pe termen
scurt, cât şi pe termen lung. 0 bună gestionare a fluxurilor de numerar va reduce
necesitatea finanŃării de către acŃionari şi creditori a creşterii pe termen lung, iar controlul
exercitat de firmă asupra capitalului circulant va minimiza necesităŃile de finanŃare pe
termen scurt. Un management financiar eficient al dezvoltării unei activităŃi încorporează
ambele elemente menŃionate anterior.
Managementul financiar al dezvoltării activităŃii unei firme se confruntă cu
multiple probleme, cele mai principale fiind:
determinarea motivelor unei extinderi a activităŃii firmei;
alegerea optimă a strategiilor de extindere a activităŃii;
analiza implicaŃiilor financiare în procesul de extindere a activităŃii
Realizarea strategiei de creştere presupune efectuarea unor investiŃii durabile, în
special în crearea de noi mijloace fixe. De aceea, asigurarea condiŃiilor financiare
favorabile derulării strategiei de creştere, precum şi respectarea rigorilor financiare
asociate investiŃiilor, reprezintă cea dintâi implicare a managementului financiar în
asigurarea dezvoltării economice a firmei, concretizată în estimarea principalilor
factori ce determină eficienŃa investiŃiilor: volumul total al cheltuielilor pentru investiŃii,
durata de viaŃă, profitul aşteptat, valoarea reziduală a investiŃiei.
79
Comportamentul managementului întreprinderii nu se poate limita prin activitatea
lui numai la determinarea nevoilor de finanŃare şi de găsire a surselor de finanŃare
aferente, ci este chemat să se preocupe sistematic şi de modul în care se poate face faŃă
obligaŃiunilor întreprinderii, devenite scadente.
În acest context, cea dea patra implicaŃie a managementului financiar în asigurarea
creşterii întreprinderii este controlul şi analiza sistematică a menŃinerii echilibrului
financiar a întreprinderii.
PROMOVAREA MANAGEMENTULUI PROFESIONIST - PREMISA

REVITALIZĂRII
ŞI CREŞTERII ECONOMICE A AGENłILOR ECONOMICI
În contextul economiei de piaŃă, avantajul competitiv aparŃine agenŃilor economici
care promovează libera iniŃiativă şi performanŃă. Ei sunt în măsură să se adapteze la
cerinŃele pieŃei, prin implementarea inovaŃiei, a tehnologiilor, a structurilor
organizatorice, şi, implicit, la formarea competenŃelor.
Afacerile reuşite aparŃin întreprinderilor care adoptă o strategie bazată pe
responsabilitate economică şi socială, care au „cultul excelenŃei”, au scos în evidenŃă opt
caracteristici comune ale unei concepŃii strategice eficiente:
a acŃiona sistematic ;
a rămâne apropiat de clienŃi şi a învăŃa de la ei;
a încuraja inovaŃia şi a genera „campionii”;
a trata resursele umane ca o bursă a calităŃii şi productivităŃii;
a mobiliza întregul personal în jurul unei valori cheie;
a promova o structură organizatorică simplificată, în ideea că cele mai bune firme
au un număr redus de eşaloane manageriale;
a preleva rigoarea, supleŃea şi autonomia faŃă de valorile centralizate;
a rămâne în cadrul afacerilor cunoscute, al competenŃelor validate de practică.
În realitate, trecerea de la cunoaşterea principiilor manageriale la aplicarea lor,
reprezintă esenŃa managementului eficient. ConcepŃia managerială a omului de afaceri stă
la baza planului său de acŃiune care presupune elaborarea soluŃiilor economice, tehnice şi
strategice optime, identificarea competenŃelor existente într-un colectiv şi stabilirea
responsabilităŃii indivizilor, motivarea acŃiunii lor, şi, nu în ultimul rând, controlul
acŃiunilor întreprinse şi obŃinerea rezultatelor scontate.
Managerul este cel care proiectează afacerea, fixează obiectivele şi elaborează
strategiile, organizează activitatea şi îi motivează pe oameni să se angajeze în realizarea
obiectivelor, stabileşte norme de performanŃă şi evaluează activitatea întreprinderii în
raport cu aceste norme, formează oameni şi îi sprijină să-şi dea măsura competenŃei lor.
Referindu-ne strict la domeniul economic merită să fie prezentate rezultatele
cercetărilor întreprinse de unul dintre cei mai mare specialişti în managementul Henry
Mintzberg. El consideră că managementul are roluri principale pe care le grupează în trei
categorii:
1. Roluri de contract, în care el se manifestă ca leader, reprezintă firma în relaŃiile ei
publice, şi, în acelaşi timp, îi uneşte pe angajaŃi în jurul unor obiective prioritare;
2. Roluri de informare, care constau în culegerea permanentă a informaŃiilor asupra
întregii activităŃi. Managerul este în această postură un propagator al informaŃiilor
80
esenŃiale în rândul subordonaŃilor, un purtător de cuvânt al întreprinderii când
comunică în exterior informaŃiile relevante;
3. Roluri de decizie, potrivit cărora el hotărăşte şi acŃionează pentru îndeplinirea
scopurilor afacerii, repartizarea resurselor şi gestionează toate fenomenele
pozitive şi disfuncŃionale, ce apar în procesul muncii.
Toate acestea, converg a recunoaşte că managementul este nu doar o ştiinŃă, care
se poate învăŃa, ci şi o artă, care necesită angajarea în permanenŃă a unui proces de
autoformare. Astfel, un manager performant trebuie să aibă formată o gândire strategică
prin spirit puternic inovator, abordarea sistematică a problemelor şi aptitudinile practice
necesare conducerii, făcând faŃă unor înalte exigenŃe intelectuale, care să ştie să combine
în mod concret leadership-ul cu faptele, cu calculele necesare şi intuiŃia.
Sintetizând diverse însuşiri ale unui conducător eficient, propunem un model
managerial ale cărei componente sunt:
CapacităŃi intelectuale: supleŃea minŃii şi vivacitate intelectuală pentru a identifica
problemele, partenerii, concurenŃa, beneficiarii şi pentru a selecŃiona şi a sintetiza
informaŃiile pertinente.
Respectul de sine presupune cunoaşterea profundă şi realistă a propriei
personalităŃi, dar şi încredere în sine, echilibru, flexibilitate, colaborare, conştientizare a
ceea ce are de făcut.
Deschiderea spre ceilalŃi impune manifestarea interesului şi a respectului sincer
pentru parteneri, hotărârea de a le acorda maximum de încredere, de a şti să comunice cu
ei, de a demonstra voinŃa şi capacitatea lucrului în echipă. Perspectiva este identificată
cu facultatea de a stăpâni afacerea în întregul său şi cu puterea de concentrare asupra
esenŃialului.
Obiective şi rezultate preconizate a fi atinse. Un rol considerabil îl au în acest caz
iniŃiativele ce conduc la realizarea obiectivelor chiar şi în situaŃii care comportă risc şi
incertitudine. Aceasta presupune un spirit dezvoltat de a întreprinde acŃiuni noi, precum şi
perseverenŃă de a le finaliza prin decizii adecvate, prin asumarea responsabilităŃilor.
Multe din calităŃile managerului au fost evidenŃiate cu mult timp în urmă de primii
teoreticieni ai managementului care se referă la însuşirile intelectuale şi morale ale
managementului, menŃionând cu prioritate: inteligenŃa, judecata, tactul, cinstea, energia,
fermitatea, educaŃia şi, în ultimul rând, sănătatea. Pe lângă aceste însuşiri considerate
indispensabile unui manager, el mai deŃine: modestia, generalizitatea, sensibilitatea,
abilitatea şi imaginaŃia creatoare. În acelaşi timp, managerul trebuie să dispună de
cunoştinŃe profesionale, psihologice şi sociologice. În măsura în care este disponibil şi
apropiat de subordonaŃi, el trebuie să posede descernământul de a-i evalua şi capacitatea
de a-i mobiliza întru realizarea obiectivelor.
Deoarece colaborarea, colegialitatea, cinstea şi solicitudinea asigură comunicarea
normală şi exercită o influenŃă benefică asupra capacităŃii de muncă se cere remarcat unul
din cele mai bune sfaturi în arta delicată a relaŃiilor interumane: „Dacă există vre-un
secret al succesului, el rezidă în capacitatea de a înŃelege punctul de vedere al celuilalt şi
de a vedea lucrurile atât din perspectiva acestuia, cât şi din proprie perspectivă”.
Un manager profesionist trebuie, în primul rând, să posede talent managerial, să
manifeste dorinŃa de a conduce şi să aibă o pregătire generală bună. Identificarea acestor
elemente presupune un riguros proces de selecŃie, similar cu cel realizat pentru
profesiunile artistice, o pregătire specifică managerială, care să asigure însuşirea
81
conceptelor, metodelor, aptitudinilor şi comportamentelor manageriale necesare, facilitate
cu prisosinŃă de ştiinŃa managementului. Implementarea managementului profesionist la
nivelul agenŃilor economici este condiŃionată de reproiectarea sistemelor de management,
corespunzător mecanismelor şi cerinŃelor economiei de piaŃă. Efortul de învăŃare rapidă a
noilor mecanisme presupune o viziune integrală a cunoştinŃelor manageriale, economice,
comerciale, tehnice, tehnologice şi psihologice, pentru ca fiecare conducător să-şi poată
exercita bine misiunile pe care le are. La nivelul întreprinderii, restructurarea managerială
repune în discuŃie echilibrul între deschiderea managerilor către mediul exterior
întreprinderii, cu mult mai manifestată şi concentrarea pe mecanismele de conducere
internă, care, în noile condiŃii, pot fi stăpânite, prin efortul delegării de autoritate, de către
alte categorii de conducători.

1. Comportamentul managerului în situaŃii de criză.
2. ImplicaŃiile manageriale ale creşterii economice la nivel de întreprindere
3. Promovarea managementului profesionist
6. AplicaŃii
1. Managerul este cel care proiectează afacerea, fixează obiectivele şi

elaborează strategiile, organizează activitatea şi îi motivează pe oameni să
se angajeze în realizarea obiectivelor, stabileşte norme de performanŃă şi
evaluează activitatea întreprinderii în raport cu aceste norme, formează
oameni şi îi sprijină să-şi dea măsura competenŃei lor.
2. Managementul financiar al dezvoltării activităŃii unei firme se confruntă
cu multiple probleme, cele mai principale fiind:
a. determinarea motivelor unei extinderi a activităŃii firmei;
b. alegerea optimă a strategiilor de extindere a activităŃii;
c. analiza implicaŃiilor financiare în procesul de extindere a
activităŃii
3. Extinderea activităŃii unei firme, analiza şi anticiparea eşecului în afaceri
sunt problemele fundamentale ale ....................

2. Răspuns: a+b+c
3. Răspuns: managementului
82
6. Exemple de teste de autoevaluare din toată materia (conform precizărilor
privind evaluarea electronică din 5 octombrie 2006).
Teste grilă
2. Principiul continuităŃii activităŃii presupune continuitatea aplicării aceloraşi

reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea
elementelor de active şi de pasiv şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în
timp a informaŃiilor contabile.
3. În vederea înregistrării în Registrul jurnal, documentele justificative sunt supuse

prelucrării contabile (sortare pe feluri de operaŃii, verificare, evaluare, contare).
4. Verificarea gestiunii la societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu

răspundere limitată (cu până la 15 asociaŃi), se efectuează de minim trei cenzori şi
tot atâŃia supleanŃi dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
5. Controlul contabil constă în proceduri şi documentări focalizate pe protejarea

patrimoniului, conducerea şi înregistrarea tranzacŃiilor financiare şi conformitatea
documentelor financiare.
6. AsociaŃii comanditaŃi care se obligă să obŃină beneficii cu capitalul constituit de

către asociaŃii comanditari şi să asigure un management adecvat pentru
îndeplinirea acestui scop, răspund nelimitat şi solidar, fie că este vorba de
comandita simplă, fie că este vorba de comandita pe acŃiuni.
7. Care dintre documentele de mai jos, sunt utilizate de către entităŃile economice
pentru evidenŃa mijloacelor băneşti şi a decontărilor?
a. fişa de magazie cu regim special;
b. borderou de predare a documentelor;
c. factura fiscală.
8. Care dintre documentele financiar-contabile de mai jos, nu sunt utilizate pentru

evidenŃa salariilor şi a altor drepturi de persoanl?
a. lista de avans chenzinal;
b. angajamentul de plată;
c. ordin de deplasare (delegaŃie).
83
9. Care dintre documentele financiar-contabile de mai jos, nu sunt utilizate pentru
înregistrarea în evidenŃă a mijloacelor fixe?
a. bon de consum colectiv;
b. bon de mişcare a mijloacelor fixe;
c. fişa mijlocului fix.
10. SocietăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, având în vedere modul

lor de organizare emit:
a. părŃi sociale;
b. acŃiuni;
c. părŃi de interese.
11. Termenul de păstrare a documentelor justificative şi contabile este de ....... ani

cu începere de la data încheierii exerciŃiului în cursul căruia au fost întocmite, cu
excepŃia ştatelor de salarii şi a bilanŃului contabil.
12. Valoarea nominală minimă a unei acŃiuni este de ........ lei.
13. Valoarea nominală minimă a unei părŃi sociale este de ................ lei.
14. Plafonul minim prevăzut de Legea nr. 31/1990 (republicată) pentru constituirea
capitalului social al societăŃilor cu răspundere limitată este de ............... lei.
15. Plafonul minim prevăzut de Legea nr. 31/1990 (republicată) pentru constituirea
capitalului social al societăŃilor pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni este de .........
lei.
16. În termen de ..... zile de la încheierea actului constitutiv sub semnătură privată
sau în formă autentică, pentru societăŃile comerciale, de la momentul autorizării
(persoana fizică autorizată, asociaŃie familială), de la data actului de înfiinŃare,
aceste subiecte de drept comercial vor înainta o cerere de înmatriculare la Oficiul
Registrului ComerŃului, care va reitera elementele cuprinse în actul constitutiv.
17. Avizele sau certificatele sau orice alte acte de autorizare ce sunt de competenŃa
unor autorităŃi publice, în funcŃie de obiectul de activitate al societăŃii care solicită
înmatricularea, acestea urmează a fi cerute direct de către Oficiul Registrului
ComerŃului, în termen de ..... zile de la înregistrarea cererii de înmatriculare.
84
18. Acele societăŃii dobândesc opozabilitate generală numai după a .....-a zi de la
momentul publicării lor în Monitorul Oficial.
19. SituaŃiile financiare se păstrează ...... de ani şi se predau la arhivele statului în

caz de încetare a activităŃii societăŃilor respective.
20. BilanŃul contabil anual şi raportul de gestiune se semnează de către .................

unităŃii şi de către conducătorul compartimentului financiar-contabil.
21. BilanŃurile contabile sunt supuse verificării şi certificării de către .............,

contabili autorizaŃi şi experŃi contabili.
22. Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaŃi pentru

înfiinŃarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii clasifică societăŃile
comerciale în trei categorii:
a. întreprinderi mici;
b. microîntreprinderi;
c. întreprinderi mijlocii.
1. până la 9 salariaŃi;
2. între 50 şi 249 de salariaŃi;
3. între 10 şi 49 de salariaŃi.
22. După numărul de persoane, minim şi maxim obligatoriu, societăŃile comeciale

se împart în:
a. societăŃi cu acŃionar unic;
b. societăŃi cu minimn 2 şi maxim nelimitat de asociaŃi;
c. societăŃi cu minim unul şi maxim 50 de asociaŃi;
d. societăŃi cu minim 5 şi maxim nelimitat de asociaŃi.
1. societatea în comandită simplă, societatea în nume colectiv.

2. societatea pe acŃiuni cu unic acŃionar – statul;
3. societatea cu răspundere limitată;
4. societatea pe acŃiuni, societatea în comandită pe acŃiuni.
23. După structura capitalului social, societăŃile comerciale se îmnpart în:

a. societăŃi cu acŃiuni;
85
b. societăŃi cu părŃi de interese;
c. societăŃi cu părŃi sociale.
1. societatea cu răspundere limitată;

2. societatea în comandită pe acŃiuni, societatea pe acŃiuni;
3. societatea în comandită simplă, societatea în nume colectiv.
25. Cenzorii sunt obligaŃi să depună înainte de începerea mandatului o ...............

care reprezintă a treia parte din garanŃia stabilită pentru administratori.
26. OperaŃiunea juridică prin care o societate îşi distribuie propriul patrimoniu altor
societăŃi existente sau care iau fiinŃă, cu pierderea sau nu a propriei personalităŃi
juridice, reprezintă definiŃia ............
27. Care dintre variantele de mai jos nu se referă la condiŃii de formă ce trebuie
îndeplinite de documentele justificative?:
a. efectuarea corectă a calculelor;
b. eficienŃa operaŃiilor consemnate în documente;
c. autenticitatea documentelor.
28. Care dintre variantele de mai jos nu se referă la condiŃii de fond ce trebuie
îndeplinite de documentele justificative?:
a. exactitatea întocmirii şi valabilitatea documentelor;
b. economicitatea oparaŃiilor consemnate în documente;
c. eficacitatea operaŃiilor consemnate în documente;
d. legalitatea oparaŃiilor economice şi financiare consemnate
în documente.
29. Convocarea adunării generale, la societatea cu răspundere limitată, se va face în

forma precizată în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziŃii speciale, prin
scrisoare recomandată, cu cel puŃin ..... zile înainte de ziua fixată pentru Ńinerea
acesteia, aratându-se ordinea de zi.
30. Adunarea generala ordinară a acŃionarilor, în cadrul societăŃilor în comandită pe

acŃiuni se întruneşte pentru a lua o hotărâre cu privire la:
a. conversia acŃiunilor dintr-o categorie în alta;
b. dizolvarea anticipată a societăŃii;
86
c. fixarea remuneraŃiei cuvenite pentru exerciŃiul în curs
administratorilor şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin
actul constitutiv;
d. emisiunea de obligaŃiuni.
31. Adunarea generală extraordinară a acŃionarilor, în cadrul societăŃii pe acŃiuni se

întruneşte pentru a lua o hotărâre cu privire la:
a. stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciŃiul
financiar următor;
b. gajarea, închirierea sau desfiinŃarea mai multor unităŃi ale
societăŃii;
c. fuziunea cu alte societăŃi sau divizarea societăŃii;
d. pronunŃarea asupra gestiunii administratorilor;
e. fixarea programului de activitate pentru exerciŃiul următor.
32. Registrele tuturor societăŃilor comerciale trebuie păstrate timp de ........ ani.
33. Potrivit prevederilor Legii contabilităŃii nr. 82/1991 – republicată (art. 25), în
caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua
măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum .. de zile de la
constatare.
34. Registrele de contabilitate obligatorii sunt:

a. registrul unic de control;
b. registrul inventar;
c. registrul general de evidenŃă a salariaŃilor.
35. SituaŃiile financiare includ:

b. politici contabile şi note explicative;
c. discuŃiile şi analizele conducerii.
36. SituaŃiile financiare nu includ:

b. situaŃia fluxurilor de trezorerie;
c. situaŃia modificărilor capitalului propriu.
87
37. SituaŃile financiare se elaborează avându-se în vedere principiile:
a. pricipiul permanenŃei metodelor, principiul continuităŃii
activităŃii;
b. principiul prudenŃei, principiul independenŃei exerciŃiului;
c. principiul necompensării, principiul continuităŃii activităŃii;
d. principiul continuităŃii activităŃii, principiul contabilităŃii de
angajamente;
e. principiul independenŃei exerciŃiului, principiul evaluării
separate a elementelor de activ şi de pasiv.
38. Actul de constutuire, redactat în ? exemplare, se va prezenta notarului public în

vederea autentificării.
39. Costul de achiziŃie al unui bun nu cuprinde:

a. cheltuielile de transport-aprovizionare;
b. taxele nerecuperabile;
c. reducerile comerciale acordate de furnizor.
40. Costul de .......... al unui bun cuprinde: costul de achiziŃie al materiilor prime şi
consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producŃie, precum şi cota
cheltuielilor indirecte de producŃie alocate în mod raŃional ca fiind legate de
fabricaŃia acestuia.
41. Costul de ............ al unui bun este egal cu preŃul de cumpărare, taxele
nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii
necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului
respectiv.
42. Pentru a obŃine o imagine fidelă a activităŃii economice şi financiare, este

necesar ca informaŃiile cuprinse în situaŃiile financiare să fie ................... , legale,
corecte şi de înaltă calitate.
43. Asigurarea circulaŃiei raŃionale şi unitare a actelor justificative se face de

către................. , care întocmeşte graficul acestei situaŃii.
44. În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii actelor justificative, fişelor,

situaŃiilor, jurnalelor etc., conducătorul unităŃii economice şi conducatorul
compartimentului financiar-contabil sunt obligaŃi să se conformeze dispoziŃiilor
88
legale privind reconstituirea documentelor în termen de .... de zile de la
constatare.
45. Erorile la înscrierea datelor în documente se corectează prin:

a. ştergerea textului sau a cifrei greşite;
b. tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite;
c. aplicarea de pastă corectoare asupra textului sau cifrei
greşite;
iar peste se scrie textul sau cifra corectă.
45. Care din următoarele formulare nu este utilizat în evidenŃa mijloacelor fixe.
a. registrul numerelor de inventar;
b. registrul petru evidenŃa mijloacelor fixe;
c. fişa mijloacelor fixe;
d. bon de primire (consignaŃie);
e. proces-verbal de declasare a unor bunuri materiale.
46. Organizarea şi conducerea contabilităŃii trezoreriei statului se efectuează potrivit

normelor emise de Ministerul FinanŃelor Publice.
47. Hotărârile adunării generală a acŃionarilor, în cadrul societăŃior comerciale pe

acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, se iau prin vot deschis cu excepŃia hotărârilor
privind alegerea membrilor consiliului de administraŃie şi a cenzorilor;
revocarea lor şi a celor referitoare la răspunderea administratorilor, se iau prin
vot ...................
48. Guvernul, la propunerea Ministerului FinanŃelor Publice, poate modifica nivelul

amenzilor prevăzute pentru contravenŃiile în legătură cu prezentarea de situaŃii
financiare care conŃin date eronate sau necorelate, în funcŃie de rata inflaŃiei.
49. Registrul general de evidenŃă a salariaŃilor, se depune în termen de ... zile

lucrătoare de la încetarea activităŃii angajatorului, la inspectoratul teritorial de
muncă la care a fost înregistrat, completat cu toate înregistrările la zi.
50. Eventualele erori constatate în contabilitate, după aprobarea şi depunerea

bilanŃului contabil, vor fi corectate în anul în care acestea se contată, bilanŃurile
contabile ale exerciŃiilor anterioare nemaiputând fi modificate.
89
Răspunsuri la testele grilă
Nr. Grilă Răspuns corect

Răspuns: Fals
1.
Răspuns: Adevărat
2.
Răspuns: Fals
3.
Răspuns: Adevărat
4.
Răspuns: Adevărat
5.
Răspuns: c.
6.
Răspuns: b.
7.
Răspuns: a.
8.
Răspuns: b.
9.
Răspuns: 10
10.
Răspuns: 1000
11.
Răspuns: 100000
12.
Răspuns: 2000000
13.
Ref.: pag 148 Management financiar-contabil
Răspuns: 25000000
14.
Răspuns: 15
15.
Răspuns: 5
16.
Răspuns: 16
17.
Răspuns: 50
18.
Răspuns: administratorul
19.
Răspuns: cenzori
20.
90
1. Răspuns: b.
2. Răspuns: a.
21.
3. Răspuns: c.
Ref. pag. 133 Management financiar-contabil
1. Răspuns: b.
2. Răspuns: a.
22. 3. Răspuns: c.
4. Răspuns: d.
1. Răspuns: c.
2. Răspuns: a.
23.
3. Răspuns: b.
Răspuns: garanŃie
24.
Răspuns: divizării
25.
Răspuns: b.
26.
Răspuns: a.
27.
Răspuns: 10
28.
Răspuns: c.
29.
Răspuns: c.
30.
Răspuns: cinci
31.
Răspuns: 30
32.
Răspuns: b.
33.
Răspuns: b.
34.
Răspuns: a.
35.
Răspuns: d.
36.
Răspuns: 6
37.
Răspuns: c.
38.
Răspuns: producŃie
39.
40. Răspuns: achiziŃie
91
Răspuns: reale
41.
Răspuns: contabilul şef
42.
Răspuns: 30
43.
Răspuns: b.
44.
Răspuns: d.
45.
Răspuns: Adevărat
46.
Răspuns: secret
47.
Răspuns: Adevărat
48.
Răspuns: 15
49.
Răspuns: Adevărat pg. 58.
50.
92

Management Financiar Contabil

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Management Financiar Contabil

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

Precizări şi recomandări privind desfăşurarea activităŃilor în anul universitar 2008-2009

Tip curs Obligatoriu-Verificare

Lăcrămioara Rodica Haiduc, Carmen Mitea Popia,

Obiectivul principal al cursului Disciplina prezintă elemente teoretice, legislative,

Modul de stabilire a notei finale Examen de evaluare a cunoşinŃelor pe calculator sub

ConsultaŃii pentru studenŃi

Titularul/titularii cursului/serie Conf. Univ. Dr. Lăcrămioara Rodica Hurloiu

2. Metodologia de întocmire şi utilizare a formularelor comune privind activitatea

3 – Sistemul informaŃional contabil al unui grup de societăŃi

5. Managementul intocmirii si prezentarii situatiilor financiare

6. Managementul proceselor decizionale in contabilitatea societatilor comerciale

6.2.1 Planul si procesul de planificare in contabilitate

7. Managementul societăŃilor comerciale

8. Constituirea societăŃilor comerciale

9. FuncŃionarea societăŃilor comerciale

10. ORGANIZAREA CONTABILITATII DOCUMENTELOR COMUNE

11. INVENTARIEREA ELEMENTELOR DE ACTIV SI PASIV ALE

1. Hurloiu Rodica Lăcrămioara, Odi Mihaela Zărnescu, Elena Pană « MANAGEMENTUL

1. Lăcrămioara Rodica Haiduc, Managemenl Financiar-Contabil, Editura FRM, 2005.

1. SISTEMUL CONTABIL – SURSĂ

1.1. Locul şi rolul managementului financiar-contabil

În cadrul societăŃilor comerciale, aplicarea în practică a managementului financiar-

1.2. Fondul de informaŃii al managementului financiar-contabil: documente

1.3. DocumentaŃia – procedeu al metodei contabilităŃii. Documentele de evidenŃă

DefiniŃia şi importanŃa documentelor

1.4. Documentele primare sau actele justificative – mijloc de informare operativă a

SocietăŃile comerciale, societăŃile/companiile naŃionale, regiile autonome, institutele

1.4.1. Înscrierea datelor în documente

1.4.3. Formulare tipizate comune

1.4.4. CirculaŃia documentelor justificative.

1.5. Managementul organizării şi Ńinerii contabilităŃii

1.5.2. Proceduri privind organizarea şi conducerea contabilităŃii

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen):

3. Asigurarea circulaŃiei raŃionale şi unitare a actelor justificative se face de

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare:

3. Răspuns: contabilul şef

Precizări privind capitolul următor

Cap 2. METODOLOGIA DE ÎNTOCMIRE

Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare şi

2.1 Organizarea principalelor registre de contabilitate

Potrivit prevederilor Legii contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, registrele de

Registrul general de evidenta a salariatilor

Incadrarea in munca a unei persoane se realizeaza, potrivit Codului muncii, numai

Registrul unic de control

Registrul unic de control are ca scop evidentierea tuturor controalelor desfasurate

2.2. Formele de înregistrare în contabilitate

Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare şi

2.3. Reconstituirea documentelor justificative si contabile

OperaŃiile privind evidenŃa şi gestionarea mijloacelor fixe, a valorilor materiale şi

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen):

1. Pentru a obŃine o imagine fidelă a activităŃii economice şi financiare, este necesar

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare:

Cap 3. Managementul întocmirii şi prezentării

3.1 Prezentarea situatiilor financiare

Responsabilitatea întocmirii situaŃiilor financiare anuale în conformitate cu

3.2 Forma si continutul situatiilor financiare anuale

Cu toate eforturile de armonizare a contabilităŃii pe plan mondial, arhitectura

3.2.1 BilanŃul şi poziŃia financiară a întreprinderii

BilanŃul este prima componentă fundamentală a documentelor de sinteză,

III. Imobilizări financiare

III. InvestiŃii pe termen scurt

EE.. A ACCTTTIIIVVVEE CCIIIRRCCCUUULLLAAANNTTTEE NNNEEETTTEEE //DDDAATTTOOORRRIIIIII CCCUURRREENNTTTEE NNEEETTTEE