Sunteți pe pagina 1din 2

Contabilitatea arta,stiinta sau tehnica de gestiune?

Contabilitatea este tiina i arta stpnirii afacerilor, n care scop se ocup cu


"msurarea, evaluarea, cunoaterea, gestiunea i controlul activelor, datoriilor i
capitalurilor proprii, precum i a rezultatelor ob inute din activitatea persoanelor fizice i
juridice", n care scop "trebuie s asigure nregistrarea cronologic i sistematic,
prelucrarea, publicarea i pstrarea informa iilor cu privire la pozi ia financiar,
performana financiar i fluxurile de trezorerie, att pentru cerin ele interne ale
acestora, ct i n relaiile cu investitorii prezen i i poten iali, creditorii financiari i
comerciali, clienii, instituiile publice i ali utilizatori" (Legea contabilit ii nr.82/1991,
republicat n iunie 2007, art.2, al (1).
Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, tiin ifice i practice sunt fr
sfrit att n ceea ce privete cuprinderea fenomenelor economice ct i al modului n
care ele sunt sistematizate, prelucrate i prezentate, astfel c despre ea niciodat nu
poi s pretinzi c tii totul.
In sens estetic, notiunea de arta nu este aplicabila contabilitatii. Daca prin arta
intelegem o indeletnicire care cere pricepere si anumite cunostinte,
atunci contabilitatea este arta reprezentarii abstracte a unei realitati economice
concrete.Contabilitatea poate fi considerata ca arta care asigura:inregistrarea si
sistematizarea valorii monetare a tranzactiilor si operatiilor unei intreprinderi sau
institutii,intocmirea documentelor contabile de sinteza,rezultatelor obtinute.
De-a lungul secolelor s-a agonisit o zester importanta de idei ,teze,idei, concepte,
teorii,principii si standarde cu privire la continutul contabilitatii. Evolutia contabilitatii a
fost insotita pe plan teoretic de controverse privitoare la utilitatea sa in cadrul
mecanismelor de cunoastere si gestiunii a starii la un moment dat si a circuitului
resurselor economice ale societatii. Mai importante sunt doua conceptii: prima trateaza
contabilitatea ca teorie stiintifica, iar cea dea doua ca tehnica de culegere, prelucrare,
stocare, transmitere si analiza a informatiilor.Analizand cele doua conceptii, putem
spune ca ele nu sunt autentice.Ca orice disciplina stiintifica, contabilitatea reprezinta
simultan o teorie si metoda. In calitatea sa de teorie stiintifica, contabilitatea reprezinta
un sistem de principii si cunostinte care explica si informeaza,iar ca metoda sau
tehnica, un ansamblu coerent de procedee, instrumente prin care se observa si
inregistreaza resursele economice ale societatii,separate ca utilitati patrimoniale.
Demersul autorilor in favoarea contabilitatii ca teorie stiintifica se intemeiaza pe
faptul ca ea reprezinta un sistem de principii care fundamenteaza modelul contabil de
cunoastere si gestiune.Toate aceste principii reprezinta enunturi foarte generale si
esentiale conceptuale.In consecinta,ele se delimiteaza ca un sistem de referinta la care
ne adresam pentru a gasi raspuns in orice situatie de gestiune a resurselor economice
separate patrimonial si in alegerea tehnicilor contabile.In consonanta cu aceste
principia,contabilitatea are capacitatea de a dezvalui legaturi si raporturi intre
componentele patrimoniului,iar pe aceasta baza furnizeaza informatii privind felul cum
trebuie gospodarit efficient si dezvoltat capitalul.Totodata,in plan metodologic,teoria
contabila elaboreaza tehnici de lucru pentru realizarea ei ca sistem de
culegere,stocare,transmitere si analiza a informatiilor privind situatia patrimoniului si
rezultatelor obtinute.

Toti autorii care contesta calitatea contabilitatii de teorie stiintifica leaga


principiile contabile de tehnicile specific si regulile precise ale practicii contabile.In
consecinta,acest ansamblu de principii reprezinta un anumit numar de reguli izvorate
din pragmatism si empirism.De aceea,este preferabil sa calificam aceste principii drept
reguli contabile generale recunoscute sau conventii generale acceptate.Si totutsi,acesti
autori pierd din vedere faptul ca principiile si metodele raman aceleasi,dar aplicarea lor
difera de la caz la caz.Nu exista stiinta decit a generalului,nu exista adevar decit al
particularului.Actul de observare si reprezentare propriu tehnicilor contabile nu poate fi
disociat de teoria stiintifica in sprijinul careia este realizat.De asemenea,reflexia
teoretica nu poate ignora observatia pragmatic si invers.
In masura in care se accepta ideea ca prin vocatia sa, contabilitateaeste o disciplina
stiintifica ea isi defineste continutul obiectului sau de studiu, metoda de cercetare si
pozitia sa in cadrul sistemului stiintelor economice.
Desi se aplica in toate statele lumii, sistemele contabile nu sunt unitare si nu
au o valoare universala. Acestea sunt influentate de sistemul economic, social,
cultural. Daca stiinta la modul general este definita ca un sistem de cunostinte cu un
obiectiv determinat si cu o metoda proprie, atunci contabilitatea este o stiinta sociala
si de gestiune. Cont. este o stiinta de gestiune cu teorii multiple care sunt recunoscute
de comunitatea stiintifica intenationala si care asigura un limbaj comun de comunicare.
In primele lucrari publice in domeniul contabilitatii, aceasta a fost considerata o stiinta
administrativa. In aceasta acceptiune, cont. avea o importanta functie morala de a
asigura buna functionare a administratiei, de a permite control si de a servi ca proba in
justitie. Prin urmare, aceasta conceptie reprezinta un progres in evolutia cont. de la
tehnica la stiinta, deoarece nu se mai acorda prioritate formelor de tinere a conturilor, ci
in centrul preocuparilor sunt asezate faptele administrative.
Contabilitatea este considerata ca o stiinta teoretica aplicativa care apartine
stiintelor de gestiune si care la randul lor sunt incorporate in stiintele economice,
respectiv in cadrul stiintelor sociale