Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Red Folclorul Si Muzica Culta Referat
Red Folclorul Si Muzica Culta Referat
INSPIRAŢIE
ÎN CREAŢIA COMPOZITORILOR ROMÂNI
Referat
2
Astfel, în perioada la care facem trimitere, există un raport foarte bine definit între
idealurile componistice şi interesele manifestării unei şcoli cu adevărat româneşti de
compoziţie. şi aceastea n-ar fi complete dacă nu am face referire la crezul exprimat al lui
Tiberiu Brediceanu:. „Cunoaşterea, pătrunderea şi asimilarea desăvârşită a folclorului
naţional, a muzicii noastre poporale este crezul meu. Ce împrejurări dă muzicii timbrul,
coloritul, caracterul specific naţional? Motivul naţional – prin colectarea, fixarea pe note şi
armonizarea muzicii noastre populare”
3
1902 (la numai 21 ani!) la Paris, premiera a avut loc în data de 23 februarie 1903, într-un concert
dirijat de compozitor și Eduard Wachmann la Ateneul Român, și au fost publicate în 1904 la
editura muzicală pariziană Enoch .
Fondul melodic constituent al acestor două compoziții, despre care se știe foarte puțin, reprezintă
o serie de melodii populare urbane muntenești din secolul al XIX-lea, cântate cu multă măiestrie
și popularizate de marii lăutari contemporani cu compozitorul nostru (Cristache Ciolac, familia
de lăutari și muzicieni Dinicu), dar și melodii țărănești, din Moldova, pe care le găsim în a doua
rapsodie. Astfel, Rapsodia Română nr. 1, cu caracter sărbătoresc, dinamic, vesel, dansant, mult
mai cunoscută decât a doua, începe cu Am un leu și vreau să-l beau (sau Pasăre galbenă-n
cioc în Transilvania), despre care se spune, din câte am citit în mediul virtual, că ar fi fost culeasă
de compozitor de la lăutarul Niculae Chioru.
Cu mici excepții însă, vom vedea că avem de-a face și cu teme de factură cultă, nu numai
folclorică: un cântec patriotic, un marș militar, melodia unui dans popular stilizat etc.
4
Gheorghe Danga (1905-1959) şi-a dedicat întreaga activitate artistică muzicii corale
româneşti. În calitate de dirijor, a interpretat în nenumărate concerte cântece de masă, prelucrări
de folclor şi poeme corale. A creat un număr considerabil de compoziţii vocale, în deosebi pentru
formaţiile de amatori, concepute în cel mai autentic spirit popular, simple, cantabile şi larg
accesibile. Stilul său este armonic şi diatonic, mai apropiat de major-minorul occidental decât de
problemele discursului muzical modal, ritmica clară şi simetrică, cu accente metrice regulate.
Muzica corală a lui Gheorghe Danga nu a depăşit stadiul prelucrărilor de folclor, totuşi datorită
sincerităţii expresiei şi îngrijitei scriituri vocale, ea se cântă cu plăcere şi emoţionează. Câteva
titluri de lucrări corale: În poeniţă lângă plopi, Sârba-n căruţă, Di, di, di, murgule, di, Ca la
Breaza, Zamfira, Sârba pe loc, Ca pre Împăratul, Unule născut.
Achim Stoia (n. 1910 Mohu, judeţul Sibiu, d. 1973, Iaşi) a fost un compozitor român ,
care a străbătut ţara in lung şi-n lat, culegând folclor muzical: doine, balade, cântece vocale,
melodii de jocuri populare româneşti, maghiare, săseşti pe care le-a transcris, selectat, publicat şi
valorificat în concerte în ţară şi străinătate.: Compoziții: Lucrări simfonice: Învârtită (1937);
Coral variat (1947); Trei jocuri din Ardeal (1947), Suita În lumea copiilor (1950); Suita a Il-a
simfonică (1952); Suita a III-a simfonică (1956); Suita a IV-a „Sibiana” (1956); Rapsodia I
„Moldovenească” (1963); Suita a V-a „Mica suită“(1966); Suita a Vl-a „Ardelenească” (1967).
Constantin Arvinte, (n. 21 mai 1926, comuna Voinești, județul Iași) este unul dintre cei
mai cunoscuţi dirijori folclorişti şi compozitori ai timpurilor noastre, a avut o contribuţie
remarcabilă in domeniul muzicii folclorice româneşti, fiind distins cu nenumarate premii de
creaţie folclorică.
Din creaţia sa muzicală se pot aminti peste 200 de lucrări pentru cor, cor şi orchestră, solişti
vocali, solişti instrumentişti, cu acompaniament de instrumente populare sau clasice. Lucrările
sale sunt interpretate de numeroase formaţii corale, orchestre şi mari ansambluri folclorice din
ţară şi străinatate. Compoziţiile sale, din care amintim, au incântat publicul atât din ţară cât şi de
peste hotare:
5
Doină și joc în stil românesc (1971), pentru 12 viori;
Cântări străbune (1978), preludiu simfonic;
Corăghiasca din Hârlău (1985), dans simfonic;
Coloana infinită (1985), piesă pentru orchestră simfonică;
Suita sătmăreană (1986) pentru oboi și orchestră de coarde.
Balada lui Pintea Viteazul (1961), piesă pentru solist, cor mixt și orchestră, versuri
populare;
Muzica românească are nevoie de o nouă direcţie şi de conturarea unei identităţi proprii.
Acest lucru presupune contribuţia unor generaţii capabile să realizeze acest ,,obiectiv” prin
propriul talent.
Inspiraţia pentru descoperirea identităţii şi direcţiei muzicii româneşti se poate naşte
oricând şi nu este o problemă atât de dificilă pe cât pare, deoarece noi avem un izvor nesecat de
inspiraţie – folclorul muzical românesc.