Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adolescenta Referat
Adolescenta Referat
1
Apariția sexualității, în adolescență, îi obligă pe tineri să se confrunte cu provocări
fundamentale. Acestea includ adaptarea la înfățișare și funcționarea modificate ale corpului
matur din punct de vedere sexual, învățarea modului de a reacționa la dorințele sexuale,
confruntarea cu valorile și atitudinile sexuale.
Trezirea sexualităţii este un aspect deosebit de important ce apare în perioada
adolescenţei. Sexualitatea împreună cu problemele care derivă din aceasta pot creea dificultăţi
mari adolescentului şi părintelui acestuia. Modul în care este privită şi abordată această latură
împortantă a vieţii fiecărui individ poate creea sau nu obstacole viitoarei vieţi a adolescentului
aflat pe drumul către maturitate. Printre problemele de acest gen se pot număra: începutul vieţii
sexuale, sarcină, homosexualitate, alte dificultăţi.
Relaţionarea cu ceilalţi poate întâmpina şi ea dificultăţi în etapa adolescenţei. Cauzele
care conduc la dificultăţi de relaţionare – între adolescent şi părinte sau alte persoane – sunt
diverse şi de cele mai multe ori greu de descoperit de părintele care este asaltat şi îngrijorat de
acestă problemă. Nu e ușor să fii adolescent, dar nimic nu poate inlocui magia acestor ani, felul
în care percepi fiecare lucru, întrebările care te macină și al caror raspuns îl poți găsi a doua zi
de dimineață sau poate nu-l mai găsești niciodată.
2
2. Adolescența
2.1 Definiții ale adolescenței .
Adolescența care este cuprinsă între 14 și 20 de ani,urmată de postadolescență
pîna la 25 de ani,se caracterizează prin foate multe schimbări și transformări .
J.J Rousseau numește această etapă „ vârta rațiunii ” dar și „ revoluție furtunosă ” ,
„ a doua naștere”; pentru Stanley Hall este „ furtună și stress” , pentru Schopenhaures este
„ vremea neliniștii ” iar pentru Mihai Ralea este „ timpul în care luam Universul prea în serios”.
[2,p.270]
Adolescența este subiectul de discuție si cercetare , în special , al pedagogilor și
psihologilor, marcat, traversat deseori de opinii contradictorii. Unii o consideră „ vârsta
ingrată”, alții , dimpotrivă, „vârsta de aur ” ;pentru unii este „ vîrsta crizelor, anxietății,
nesiguranței, insatisfacției ” ,iar pentru alții „ vârsta marilor elanuri ”.Se crede, de asemenea, că
adolescența este „vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire , și ca artificiu”, iar alții,
dimpotrivă, ripostează, menționînd că aceasta-i „vârsta participării la progresul social”. Cei mai
mulți o califică drept o „ problem moral-psihologică”. Sunt și dintre cei care opinizează că
această vârstă este în exclusivitate o „ problem social ”.[6,p.183].
Cînd comparăm periodizările de vîrstă de diferiți autori,constatăm că există în general 4
tendințe.
1. Prima ,de topire a adolescenței în copilărie. În acest caz ,adolescența este o
prelungire a copilăriei.Așa procedează demografii,dar nu numai ei. Tradiția mai
nouă sau mai veche i-a considerat adesea pe adolescenți un fel de copii mai
mari.
2. A doua,de contopire a adolescenței cu tinerețea.Aceste poziții sunt cele mai
numeroase . Tradiția a acceptat și această viziune,deoarece adolescentuleste și
adult în măsura în care îndeplinește muncile acestuia.
3. A treia,de separare a adolescenței de alte vârste. Mai ales psihologii și pedagogii
au procedat astfel,S.Hall,G.Compayre etc. Fiind numai câteva nume din multele
care se pot da.
4. A partea, de definire a adolescenței prin comportamente specifice și nu printr-un
interval de timp anumit (cazul lui Wallon și al altora: H. Schelsky,W.bernsdorf
etc.),care, pentru a simplifica lucrurile ,se referă la o perioadă plasată între vârsta
copilăriei și vârsta adultă.[2,p.21].
3
2.2 Cele patru întrebări-cheie a adolescenței
Dezvoltarea intelectuală și trecerea de la gîndirea corectă la gîndirea abstractă oferă
adolescentului instrumente mentale necesare autodescoperirii și autodefinirii proprii persoane.
Perkins arată că în încercarea de a se defini pe sine, și, în același timp, de a redefini relațiile lor
cu lumea , adolescenții sunt preocupați să găsească răspunsul la câteva întrebări majore:
Cine sunt eu? Cum răspund la această întrebare, cu referire în primul rînd la
asumarea noilor roluri sociale si sexuale?
Sunt o persoană normală? Astfel spus ,în ce măsură mă încadrez într-un anumit
grup pe care eu (sau alții, a căror opinie conteză) îl consider(ă) „normală”?
Sunt o persoană competentă? Sunt capabil să realizez ceva care este valorizat de
către părinții mei, de către cei de aceeași vârstă cu mine, de societate în general?
Sunt iubit? Și mai ales ,Sunt demn de a fi iubit? Astfel spus, ar putea cineva să mă
iubescă (în afară de proprii mai părinți)?[6,p.6]
Pentru a răspunde la aceste întrebări , adolescentul are nevoie să sistematizeze
cunoștințele și informațiile referitor la natură, societate, relațiile umane ; să stabilească anumite
legături logice dintre diferite situații și episoade din experiență sa de viață; să confrunde
propriile atitudini și cunoștințe cu fenemenele și situații reale.Concepția despre lume a
adolescentului, formată în urma acestor sistematizări, poate fi justă sau greșită, umanistă sau
reacționară, optimistă sau pesimistă, activă sau pasivă și se manifesta evident în comportament.
Căutarea sensului vieții determină, în mare măsură, orientarea la valori materiale, sprituale,
morale ș.a., care constituie o altă neoformațiune importantă în afirmarea adolescentului. În
perioada dată, are loc orientarea la un sistem propriu de norme și principii morale.[5, p.57]
4
Se desăvîrșește și reversibilitatea operatorie.La această vârstă , „…fiecare operație va
fi de acum încolo,ăn același timp,inversa unei alte operații și reciproca unei a treia”. Acest
edificiu operatoriu funcționează riguros ,respectând mai întâi implicit și apoi explicit legile
logicii (când îsi însușesc această nouă disciplină școlară).
-se formează și se consolidează scheme de gîndire așa cum ar fi cele privind
stabilirea proporțiilor,utilizarea dublei referințe etc.se însușesc numeroși algoritmi generali și
specifici de identificare ,rezolvare și control.
-raționamentul ipotetico-deductiv se realizează cu ușurință și domină în activitatea
gîndirii.M.Reuchlin spune „Adolescentulare putință să examineze consecințele ce decurg în
mod necesar din ipotezele sale;gindirea formală este și o gândire ipotetico-
deductivă.Adolescenței îi este characteristic un fel de spirit experimental care demonstrează
funcționarea la nivel înalt a operativității mentale.
-gândirea adolescenților poate prelucra un mare volum de informații și operează cu
sisteme variate de simboluri.Ei pot să resolve categorii variate de problem.
-noțiunile cu care operează gândirea adolescentului pot avea un grad foarte ridicat
de abstractizare și generalizare și formează sisteme riguroase pentru fiecare disciplina școlară.
-în ansamblu său, gândirea adolescenților este logică și profundă,organizată și
sistematică,riguroasă și reflexivă,deschisă la nou. „În jurul vârstei de 17-18 ani ,gândirea critic
se realizează la parametric înalți și permite orientarea independent în sursele de informare,
aderarea la teorii și explicații, testarea și evaluarea ideilor și soluțiilor elaborate” [2, pp.276-
278]
5
adultului.Stilul exprimării este îngrijit ,controlat mereu de nermele gramaticale în legătură cu
care adolescentul manifestă exigențe și autoexingențecaracteristice.
Dialogul se manifestă nuanțat în funcție de situație,de interloctor,de relatiile cu
acesta.Față de profesor și, în gneral față de adulți ,la cei mai mulți adolescenți se constată
exprimări elevate ,expresii reverențioase etc.
c).Comunicarea nonverbală a adolescenților este mult mai nuanțată și mai
bogată.Așa,de exemplu ,crește considerabil expresivitatea privirii și asigură o comunicare
discretă între sexe.La fel,limbajul ,gesturile este mult mai bogat și nuanțat față de stadiile
anterioare . De exemplu, devin semnificative și sunt conștient folosite tăcerea,postura,spațiul
intim etc.
d). Adolescenții sunt deosebit de interesați și e perfecționarea vorbirii într-o altă
limbă.
Dar toate acestea performanțe ale limbajului se ating numai dacă adolescenții au
aspirație înalte și se manifestă conștient și activ în ceea ce privește sporirea generală a
capacităților lor de comunicare verbală.[2, pp. 282-285]
Progresul în dezvoltatea intelectului adolescentului se produce în plan cantitativ și
calitativ . În plan cantitativ se manifestă, prin sporirea eficienței și a rapidității de rezolvare a
diferitelor probleme,de acumulare a cunoștințelor.În plan calitativ ,este marcat prin progrese
evidente în modul de rezolvare a acestor probleme,de acumulare a cunoștințelor.
Schimbările de structura intelectului la adolescenți au fost studiate ,în special de J.Piaget
(1972). În urma cercetărilor,întreprinse de el și de alți savanți ,s-a ajuns la concluzia că pentru
adolescenți sunt caracteristice doua legități în dezvoltarea intelectului:1).constituirea gândirii
ipotetico-deductive; 2).aplicarea în practică a acestei noi capacități intelectuale are un caracter
individual. J Piaget menționează ca aceste capacități sunt folosite ,de adolescent ,în mod
selectiv.
Adolescentul în activitățile practice,manifestă creativitate.Atestăm tendința și
capacitatea nu numai de a însuși noi cunoștinte ,de a-și forma noi abilitățiși deprinderi,dar și de
a le folosi,pentru a crea ceva nou. Spiritul creativ al adolescentului se extinde în cele mai
diverse domenii ale vieții sociale-artă,literatură,tehnică ș.a.La aceasta contribuie și
activitățigimnaziale,liceale,precum și cele extrașcolare.[6 , p.188-189]
7
melancolicii manifestîndu-se puțin în exterior; f).apartenența la mediul urban sau rural ,primii
făcînd-o mai puternic; g). prefacirile de ordin psihic pe care le produce.
Criza de originalitate fiind un fenomen al dezvoltării psihice, are o legătură negativă
și altă poziție. Cea negativă se referă la dislocarea și înlăturarea atitudiniilor și
comportamentelor care au fost specifice copilăriei și nu se mai potrivesc adolescentului.Latura
pozitivă se referă la condițiile speciale pe care le creează criza pentru creșterea rolurilor eului și
pentru manifestarea conștiintei de sine și apoi la cristalizarea ca atare a noi atitudini și
comportamente.Au fost constatate faze a cărora cunoaștere permite educătorilor să-și
construiască și să-și realizeze programe de intervenție.[2, pp.309-311]
8
adolescent se dezvoltă atitudinia de a întemeia relații de prietenie, și de lungă durată . Tot mai
fregvente sunt afirmațiile de tipul:„Cu prietenul meu pot discuta despre tot” ori „Eu înteleg fără
cuvinte ce simte prietenul meu” . Adolescenții își aleg prietenii cunoscînd pasiunile și
ocupațiile lor. Egalitatea și relații , obligații si încrederea sînt criteriul de bază . Pe măsură ce
prietenia devine mai profundă, adolescenții tot mai fregvent apelează după sfat la prietenii
apropiați și nu la părinți însă în ceea ce privește studiile,finanțele,planificare carierei
profesionale ei cer sfaturi părinților. Prietenul devine un alter ego , căruia adolescentul îi
încredințiază cele mai intime retrăiri si gînduri.
Acum se stabilesc relații de prietenie și cu reprezentanții de sex opus . Unii savanți
menționeză că, fetele mai timpuriu ca băieții, intemeiază relații de prietenie apropiată cu
semenii de sex opus. Cu vîrsta companiile adolescenților sunt mai neomagene. Deosebit de
pronunțate sunt și deosebirele de sex, în special privitoare la criteriile de alegere a prietenilor ,
fetele au criterii: sunt mai subtile , mai pline de intimitate decît băieții întrucît au un caracter
emotiv mai pronunțat și psihosexual se maturizează mai repede.
Băieții fizic cresc mai lent , dar maturizarea sexuală este mai expansivă , mai frumoasă
decît la fete . Această periodă se caracterizează prin excitabilitatea sexuală sportivă , interes
față de probleme sexului si fanteziei erotice.
9
independență și liberatea personală. În asemenea situații poate apărea încăpăținarea opunerea
rezistenței.
Este deosebit de important , ca părinții să adopte stilul corect de comportare în relații cu
copii lor. Savantul American D.Baumrind(1991)evdențiază trei stiluri de comportare a
părinților în relații cu adolescenții:cu autoritate,autoritară și liberală.
Dragostea față de copil, încrederea părinților îi redau adolescentului liniștea și siguranța
în forțele proprii . Părinții au autoritate iau în considerație și atitudinile crescînde ale
adolescentului. Ei pot comunica cu copiii, folosind nivelul egale ori apropiate de argumentare a
evenimentelor . Cert este un lucru , relațiile adoescentului cu părinții capăta un aspect nou
calitativ nou , determinat de noile calități personale și de noile sfere de activitate adolescenților.
Cu ceilalți adulți , inclusiv cu profesorii relațiile au multe tangențe. Tactul pedagogic ,
manifestarea profesională crează posibilitatea de a stabili realții bune , de stimă , respect, ajutor
competent și asa mai departe.[6, pp.195-198]
6. Sexualitatea
6.1 Definiție
Sexualitate-ansamblu de însușiri morfologice și fiziologice care caracterizează sexele
și fenomenul sexual.Apariția sexualității , în adolescență , îi obligă pe tineri să se confrunte cu
provocări fundamentale. Acestea includ adaptarea la înfățișarea și funcționarea modificate ale
corpului matur din punct de vedere sexual, învățarea modului de a reacționa la dorințele
sexuale, confruntarea cu valorile și atitudiniile sexuale, experimentarea comportamentelor
sexuale și integrarea acestor sentimente, atitudini și experiențe în sentimentul sinelui, aflat în
curs de evoluție. Provocarea este accentuată de incitarea datorată excitației sexuale, de
preucupare de o fi atrăgător din punct de vedere sexual și de noul nivel de intimitate fizică și
vulnerabilitatea psihologică creat de întîlnirile cu caracter sexual.
Pentru a oferi o imagine integrată a sexualității adolescenților , vom avea în vedere trei
astecte asociate:
1) Tendințe recente în comportamente sexual ale adolescenților;
2) Factori individuali și sociali care influențiază comportamentul sexual al
adolescentilor ;
3) Modul în care adolescenții își interpretează propriile sentimente și experiențe
sexuale;[1, pp.413-414]
10
6.2 Problemele sexual ale adolescenței
In adolescenta, copiii se confrunta cu o mulțime de probleme care îi frământă și le dau
viața peste cap. Această etapă a copilariei se dovedește a fi o perioada dificilă, deoarece copiii
se vad nevoiți să se adapteze rapid și să facă față unor situații noi si dificile de viața în fața
cărora sunt puși. Presiunea anturajului, viciile, sexul iresponsabil si depresia sunt doar cîteva
dintre problemele care marchează viața multor adolescenți. Părinții au un rol esențial în a-i
ajuta să facă față acestor provocări!
Imaginea si stima de sine scăzute .In această etapă a vieții, adolescenții devin mai
atenți ca niciodată la felul în care arată și in care se imbraca. Unii dintre ei sunt chiar obsedați
de aspectul fizic, din dorința de a-și gasi locul în societate și de a se adapta cercurilor sociale pe
care le frecventează.
În efortul de a fi acceptați de catre ceilalți, pe baza felului in care arată, mulți ajung să
fie dezamagiți de aspectul lor - fie ca nu au posibilitati financiare pentru a ține pasul cu ceilalti,
ca nu sunt la fel de slabi, frumosi sau „la moda ". Toate aceste neajunsuri scad atât imaginea,
cât si stima de sine a adolescentului .
Viciile (dependența de droguri, alcool sau țigari).Stiai ca din ce in ce mai multi copii
incep să fumeze prima oara sau sa bea alcool in jurul varstei de 14 ani? Media de varstă de la
care copiii incep sa cada prada viciilor periculoase a scăzut mult în contemporaneitate,
ajungand sa fie identificata undeva pe la pubertate.
Din pura curiozitate sau in urma presiunii anturajului, adolescentul din ziua de azi
ajunge sa fumeze, sa bea si sa consume droguri mult mai ușor decat in trecut. Viciile il
predispun la o multime de probleme de sănătate, dar si legale.
Educația in privința acestor tentații periculoase este indicat sa fie facută inca de cand
copilul este foarte mic, pentru a-l ajuta sa ințeleagă consecințele acestor acțiuni și modul in care
ii pot afecta viața.
Depresia si alte probleme emoționale.Depresia este o tulburare afectivă frecventă la
varsta adolescenței. Este adesea confundată de parinți cu cate o zi proasta a copilului, usoara
tristețe sau nemulțumire, insa devine un adevarat pericol atunci cand este lăsata nediagnosticată
și netratată.
Poti recunoaste depresia la adolescenti atunci când o stare care parea a fi de tristețe
usoara capătă forme grave, iar starea de apatie este asociată cu iritabilitate sau nervozitate, lipsa
de concentrare, absența poftei de mancare, sedentarism, neglijarea aspectului fizic, stari apatice,
performante scolare scazute etc.
In loc sa incerci sa acuzi copilul de diverse lucruri si sa il "obligi" sa isi revina, este mai
indicat sa stai de vorba cu el, sa nu pomenesti nimic despre depresie si sa il asculti foarte atent.
11
Incearca sa ii câștigi increderea și sa afli ce simte și de ce, astfel incat sa nu ii fie teama
ca va fi criticat sau certat. In cazul în care tentativele tale de a-l ajuta eșueaza, apeleaza la ajutor
specializat si du-l la psiholog. Poartă însa o conversatie cu el inainte de a merge acolo si
explica-i de ce iei masura asta si cum il poate ajuta terapeutul sa se simta mai bine. [3, pp. 244-
265].
Primul roport sexual. Pentru mulți adolescenți, descoperirea sexualității înseamnă și
primul raport sexual, o experiență care le provoacă o multitudine de întrebări și temeri.Aceste
temeri sunt trăite și de către părinți.Conștienți de faptul c ă această „ primă etapă ” va rămîne
întipărită în memoria lor, ne dorim să nu aibă efecte negative.În special fetele sunt mai
preocupate de primele lor relații sexuale.Măva durea?Ar trebui să beau alcool să ma relaxez?
Dacă rămîn însărcinată?Cum ar trebui să mă comport? Fetele sunt mai marcate de actul sexual
decît băieți.Dacă adolescentul vă vorbește despre exitările sale legate de începerea activității
sexuale, e bine sa-l îndmenați să nu se pripească. Mai întîi ,încercați să-l faceți să înțeleagă că
nu e vorba de o competiție și că nu trebuie să cedeze în fața unor pasiuni din partea
partenerului sau a prietenilor, chiar dacă a rămas singurul din grupul său care nu a făcut-o
asemenea experiență.Pentru multe cupluri de adolescenți ,prima experiență poate fi un pic
dezamăgitoare.Pentru a fi mai bine pregătiți și a evita să trăiască o decepție,trebuie săi facem să
înțeleagă că dragostea se învață.Băieți trebuie pregătiți asupra faptului că ejacularea precoce
este fregventă în timpul primelor raporturi,iar fetele trebuie să știe că e posibil să nu aibă
orgasm, că pot resimți mici dureri sau chiar sîngerări în urma penetrării.
Despre contacepție și despre bolile cu transmitere sexuală. Unii nu le vorbesc
adolescențior despre contracepție (prezervativ)de teama de a nu-i înceta să întrețină relații
sexuale mult prea devreme.Pentru părinți copiii sunt întodeauna prea tineri pentru a întreține
relații sexuale.Este impertant să ne asigurăm că, dacă se hotărăsc să aibă relații sexuale, sunt și
conștienți de riscurile și consecințele posibile ale sexului neprotejat.
Abordarea temei contaceptivelor ,deși poate fi interpretată de adolescenții noștri drept o
recunoaștere a faptului că-i considerăm suficient de mari pentru a avea relații sexuale.În acest
timp trebuie să le dăm sfaturi pentru a preveni riscurile infecțiilor transmise pe cale
sexuală:HIV/SIDA,sifilisul,hepatita C, herpesul genital.Trebuie să le spunem mereu :
prezervativul este singurul mijoc de a ne proteja eficient împotriva acestor infecții.[7, p.183-
185]
Nu e deloc ușor să discuți despre astfel de probleme fără a-l pune într-o situație
delicată,respectîndu-i în același timp intimitatea !Iată câteva sfaturi care v-ar putea ajuta:
Procedați cu tact ,evitând să fiți prea intruzivi. Mulți cred ca nu trebuie să se
implice doar în cazul cînd adolescentul cere acest lucru,considerînd că rolul
12
părinților ar trebui să se rezume la a-și manifesta disponibilitatea de a purta o
discuție cu adolescentul atunci cînd acesta simte nevoie.Pentru adolescent lumea
sa intimă este esențială ,iar noi trebuie să o respectăm pentru a stabilei și a
menține o legătură bazată pe încredere.
Răspundeți întrebărilor. Dacă adolescentul vă pune întrebări e semn
bun.Legătura de încredere s-a stabilit.În această situație ,dați dovadă de
deschidere și răspundeți-i fără a-l judeca,întrucît e posibil să aibă nevoie de voi
pentru a se liniști.
Luați-o treptat...Evitați săț-i faceți educatie sexuală adolescentului vostru dîndu-
i întîlniri„oficiale” sau planificîndu-vă lungi prelegeri.
Nu judecați rolul de părinte-amic. Nu acționați ca un „părinte –amic”,discutînd
cu tînărul ca și cu ați avea vârsta lui și ați putea să vă spuneți tot.
Arătați-vă receptivi. Pentru ca adolescentul vostru să capete curaj și să vă ceară
sfatul,trebuie să simtă mai întâi că sunteți deschiși și dispuși să-l ascultați.
Folosiți cărți. Cărțile reprezintă o altă modalitate de a le transmite informații
adolescenților.[7 , p.181-183]
7. Înțelegerea sexualițății
Adolescenții trebuie să-și clarifice ideile despre sexualitate la fel cum trebuie să
descifreze și alte aspecte ale identității lor. Totuși,există relativ puține studii privitoare la modul
în care își înțeleg adolescenții sexualitate. Concepția lor despre sex și semnificațiile acestuia se
bazează probabil pe internalizarea imaginilor culturale despre zex și relațiile , precum și pe
propriile experiențe legate de iubire și dorință. Aceste elemente subiective ,împreuna cu factorii
situaționali, pot influența procesul decizional,joacă un rol important în alegirele sexuale și în
comportamentul sexual.[1, p.424]
14
romantice au fost asociate cu dezvoltarea pubertară. Sentimentele de îndrăgostire au fost legate
de perceperea unor modificări ale formei corporale în rândul fetelor de clasele a V-a și a IX-a
,și cu creșterea părului pubianla băieții de clasele a V-a și a VI-a .
Dorința. Se cunosc puține lucruri despre experiența adolescenților cu privire la dorința
sexuală, Studiile asupra sentimentelor sexuale ale adolescenților au fost efectuate pe eșantioane
convenabile , fapt ce le limitează posibilitatea de generalizare. În general băieții pun mai des
accentul pe aspectele de ordin fizic ale sexului(de ex. satisfacție,ejaculare), în timp ce fetele
acordă importanță aspectelor emoționale , cum ar fi iubire și intimitate.
Identitatea sexuală. În cele din urmă, adolescenții trebuie să-și dezvolte o concepție
despre sine ca ființe sexuale și să-și integreze dorința sexuală în ansamblu identitățiilor. Acest
proces începe atunci când tinerii își recunosc pentru prima dată sentimentele de dorință sexuală
și poate continua de-a lungul vieții. Dimensiunile esențiale ale conceptiei sexuale despre sine
includ stima sexuală față de sine , aptitudiniile sexuale și concepțiile legate de propria imagine
sexuală.[1, p424-427]
15
adolescenți: cei doi îndrăgostiți par a se identifica unul cu celălat, completîndu-se reciproc. Dar
această contopire afectivă nu trebuie să-i determine pe cei doi să se izoleze și să se rupe de
lume. Am putea încerca să-l convingem pe adolescent nostru că el reprezintă o voloare și , chiar
dacă s-a îndrăgostit, continuă să aibă propria sa identitate ca persoană. [7, p.173-174]
În mod sigur, prima iubire a adolescentului ne obligă să ne adaptăm. Trebuie să dăm
dovadă de o mare deschidere și să fim mult mai receptivi decît inainte. Iată cîteva sfaturi în
această privință.
Acceptați că nu sunteți la curent cu tot ce se întîmplă în viața adolescentului.
Arătați-i respectul.
Bucurati-vă alături de el.
Avitați tacbinările.
Respectați-i intimitatea...între anumite limite.
Nu vă neliniștiți prea tare din cauza „rivalului”.
Ascultați-l și sfătuiți-l.
Consultați-vă și cu alți părinți.[7, p.175-176]
16
Determinati-l să se gândească la altceva.
Nu-i împingeți spre o altă iubire.
Acordați atenție semnelor de depresie.
Trebuie să fim alături de adolescentul nostru în procesul de depășire a suferintilor,dînd
dovadă de întelegere și receptivitate ,împărtășind-i propria noastră experiență și respectîndu-i
ritmul propriu de „vindecare”.[7, p.176-179]
17
Concluzia:
Cercetarea mea ea sfîrșit aici, a cuprins și un demers de cunoaștere a adolescenței și
sexualității, adolescența reprezentînd cea mai frumoasă vîrstă din viața noastra care e reținută
pe toată viața.
Nu e usor să treci prin această vîrsta deoarece adolescenți sunt destul de capricioși și în
această perioadă a vieții se formează ideile, concepții și atitudini în problema sexualității ,iar
acest proces de formare are loc, în primul rînd,în familie.
Studiul comportamentului sexual al adolescențilo au mers dincolo de identificarea
factorilor individuali care anticipiază activitatea sexuală, ajungînd la testarea unor modele
,bazată pe mai multe variante.
Trecerea prin adolescență este în concluzie un proces dificil pentru intreaga familie,
care destabilizează echilibrul dinamic construit pînă atunci. Este practic o etapă revolutionară
ce rareori trece fără frămîntări, în care cei doi parteneri ai asa-zis-ului conflict (adolescent /
parinti) se redefinesc și se transformă reciproc, motiv pentru care, pentru o scurta perioada de
timp, nu reușesc parcă sa se mai recunoască. Ei au nevoie de ceva vreme să se redescopere
reciproc, să învețe sa se accepte și să se înteleagă chiar dacă la finele perioadei iși vorbesc de pe
cu totul alte poziții decît pînă atunci. Adolescența este acel moment în care e nevoie de o
anumită distanță pentru desăvîrșirea unui Eu matur.
În concluzie adolescența pare a fi un univers misterios ce se lasă greu descoperit, un
univers tulburator datorită situațiilor pe care trebuie să le înfrunte adolescentul de unul singur,
pe propriile picioare, reușind probabil într-un final să răzbeasca victorios toate încercările și
dobăndind o amplă cunoaștere de sine.
18
Bibliografie
19
20