„Hanu – Ancutei” de Mihail Sadoveanu

Tema si viziunea

Povestirea este specie literara a genului epic, de mici dimensiuni, concentrata la un

episod relatat din perspectiva unui personaj martor sau participant la evenimente.

Doua trasaturi care particularizeaza povestirea sunt: existenta unui singur plan de
actiune si perspectiva narativa este subiectiva.

Volumul “Hanu-Ancutei” a aparut in anul 1928 si consacra definitive un scriitor care deja
atrasese atentia prin maturitatea artistica, fiind singurul prozator roman care debuteaza masiv
cu 4 volume.

Volumul reuneste 9 povestiri relatate de povestitori diferiti, reprezentati ai unor zone

geografice diverse si apartinand unor categori sociale diferite: de la comis si capitan pana la
zodier, negustor si cersetor. Fiecare intamplare este independent, se concentreaza pe un singur
plan de actiune, anticipat de titlurile simbolice. Prima povestire fiind “Iapa lui Voda”, prezentata
de Comisul Ionita.

O povestire importanta pentru tema si viziunea lui Mihail Sadoveanu despre lume si
viata este “Iapa lui Voda”, povestita de Comisul Ionita.

O trasatura care face posibila incadrarea textului intr-o tipologie este data de
perspectiva narativa subiectiva. Povestirea este relatata din perspective unui personaj martor
sau participant la evenimente. Opera “Iapa lui Voda” este povestita de Comisul Ionita, care este
protagonist la evenimente.

O alta trasatura care face posibila incadrarea textului intr-o tipologie o reprezinta
existent unui singur plan de actiune. Actiunea volumul “Hanu-Ancutei” este simpla, se petrece
intr-un singur loc, la Han, si toti oamenii din han se strang intr-un loc pentru a asculta
povestirile celorlalti.

O caracteristica a textului narativ, semnificativa pentru tema si viziunea despre lume o

reprezinta semnificatia titlului. Titlul este analitic, alcatuit din doua substantive, unul comun si
unul propriu; anticipeaza locul unde se petrece actiunea; creeaza in cititor un orizont de
asteptare, sa descopere sensul intamplarilor.
O alta caracteristica a textului, semnificativa pentru tema si viziunea despre lume este tenica
narativa. In organizarea celor noua povestiri, este folosita urmatorul model de combinare a
secventelor narative: “povestirea in povestire” sau “povestirea in rama”. Incipitul si finalul
conincid prin acelasi timp “toamna aurie”; iar spatiul este acelasi, la Hanul Ancutei.

Un episod semnificativ pentru tema si viziunea despre lume apare in expozitiune. Atunci
cand infatisarea stranie a calului declanseaza o serie de ironii din partea oaspetilor si una din
replicile Comisului Ionita le starneste curiozitatea de a afla intamparea cu “Iapa lui Voda”, caci
“acest cal se trage dintr-o vita aleasa la care s-a uitat cu mirare insasi Maria-Sa, Mihai-Voda
Sturza”. Este momentul in care Comisul Ionita, din personaj devine narator.

Un alt episod important pentru intelegerea viziunii lui Sadoveanu despre lume si viata il
reprezinta reintalnirea celor doi oaspeti ai hanului, Comisul Ionita si boierul cel tanar caruia ii
facuse cinste cu oala de vin. La cetatea de scaun de la Iasi, Comisul are surpriza de a descoperi
ca boierul de la han este chiar domnitorul: se preface infricosat, joaca teatrul umilintei, dar
Voda nu pare deranjat de ironia cu care micul boier promisese sa-l sanctioneze. Comisului I se
face dreptate si la finalul intalnirii, cei doi, aproape ca doi prieteni, rememoreaza atmosfera de
la han si se amuza pe seama faptului ca, daca domnitorul nu ar fi facut dreptate, ar fi trebuit
“sa pupe iapa nu departe de coada”.

Volumul “Hanu-Ancutei” ramane unul dintre minunatele scrieri ale lui Mihail
Sadoveanu, “frumoase si interesante nu sunt intamplarile, in sine, ci cuvintele sunt totul”
(Mihail Sadoveanu).