Ioan Slavici

NUVELE

uwrnue@
 GURA SATULUI

I
Nu-i vorbi! rii sunt oamenii, incAt mai rli nici n-ar Putea
sI fie. Chiar gi acela pe care toati lumea il gtie de bun igi are
ceasurile de riutate, gi nu avem decit si-l adngem unde-l doare
penru ca si.l facem mai dArz declt algii. Dar nenea Mihu tot om
bunrimine.
Se gi cuvine insi unui om din oameni, ca dAnsul, si fie de buni
chibzuiali, si cumplneasci vorbele gi sI umble mai mult cilare
declt pe jos.
Acasl, asta-i alti vorbi!
Oamenii s-au obicinuit a zice mai bucuros ,,la lylihu Saftei"
decAt la,Safta Mihului" fiindca... aga-i lumia. Cind oamenii nu
au ce face, ei scormonesc o vorbi gi igi petrec vremea cu ea. SI te
fereasci Dumnezeu si nu cazi pe gura satului.
Pentru aceea, cind Safta incepe si faci gurl, nenea Mihu \i
pune minile in cap gi-i zice:
- Nevastl! nu mi da pe gura golanilor.
Iar apoi cautl si-i faci pe plac, numai si scape de urechile
vecinilor. Astfel, cam lntr-un chip gi cam intr-altul, Safta face si
treaci de stipinl in casi.
Dar se zice clna-istipin fari stiptn.
E cineva gi mai presus de Safta.
Nenea Mihu are doi feciori voinici gi o fiici frumoasi.
56 IOAN SLAVICI N1]VELE 57

Feciorii, fiindcl sunt doi

gi feciori, oricAt de voinici ar fi, stau igi potrivegte peptarul Pe ffuP. Iar dacl ea se apropie, daci este
sub porunca pirinteasci; Marta insl e una singurl, adeci nu mai aproape de dlnsul, Toader iizicet
are in casi pe nimeni deopotrivi cu dAnsa.
- Ce mai faci, Marto?
inci pe cAnd era in fage, Marta avea obiceiul de a pune toatl Ea rispunde:
casa in migcare. - Mulgumesc de intrebare, bine!
Nenea Mihu, auzind-o plAngAnd, alerga plin de ingrijorare El apoi intreabi:
din gridinl ori din curte in cas[. - Nenea Mihu ce mai face?
$i cu cAt crettea, cu atet i se hgea stlpAnirea, clci - vorba lui Ea rispunde:
nenea Mihu - fata mare-i cinstea casei. - Mulgumesc, face bine ci-i sinitos.
Dar tot nu e stipAn firl stlpAn. El iarlgi intreabi:
Ce-i drept, cAt gine preajma casei, nu se gisea nimeni mai - Leica Safta ce mai face?
presus de Marta; dar lumea e mare qi multe lucruri se gisesc Ea atunci rispunde:
intr-insa. - $ade, Toderici.
CAnd Marta iese la joc gi trece de-a lungul uliqiloa nevestele Dupi aceste, ea igi aduni buzele 9i intreabl:
gi babele pizmage de tinerege grlbesc la portigl gi privesc in urma - Ce mai fac ai vogtri ?
ei. E frumos cum igi tine capul, cum igi poarte trupul gi cum se - Ei! Ce si faci? rlspunde el, iacl! mai una, mai alta..'
mlldie la tot pasul; frumos ii gade pirul cre! pe frunte, frumos
qi De aci inainte vorba trece la lucruri mai depirtate. Toader
i se lipegte bogata salbi pe sAn, frumos ii cad altigele pe brage gi spune cI a vorbit cu cumnatul, cu vlrul' cu finul, in sfirgit, cu
citrinta bitutl in fir frumos i se rotunjegte pe pulpi. Chiar babl cutare gi cutare dintre oamenii vrednici de a 6 stat de vorbl
cu dinsul; iar Marta ii spune cine a fost 9i cine nu a fost de curind
si fii, o privegti qi ai dori s-o tot vezi.
la dingii, cu cine a vorbit 9i cu cine nu, cine ce a zis 9i ce nu a zis'
- Oare cine, soro? zice una.
in sfArgit, Toader privegte indelung in ochii mari ai Martei'
Cine altul decAt Toderici, ii rlspunde alta.
- Marta ii zAmbegte cu o ricoroasl buni cuviingi qi, vizAnd acest
Todericl?
- zimbet, el ii apuci mAna gi zice:
Aga umbla gura satului. Nici cI visezi din ce scornette o poveste.
Pentru ca si vorbim drept, Toderici e Toader, ba chiar - Si jucim una, Marto.
Ea rlspunde vesel:
Tirdoroiu. Lasi ci avea din cine sI iasl fiindci gi tatll s5u, Cosma
- Dacl vrei, Toderici.
Florii Cazacului, seamini cu dAnsul. Fecior gi tatI, cAnd calcl,
Toader atunci bagX mAna sdngi in terPar' scoase un pumn de
puntea le scArgie sub picioare.
bani, ii arunci hutarului gi strigi:
La joc, Tudoroiu se face mai mult Toderici decAt Toader gi Acum, una Pe pofta mea!
-
gi-o duce gi frlmAnti, incit si pui rlmigag ci gi-ar putea juca pe
Iar cAnd Todericl se prinde la joc cu Marta Mihului Saftei,
urzeald firi ca sl-qi incurce fi rele. babele gi mognegii se ridici din umbri, sparg sfatul qi gribesc si
E bun la veselie, deschis cu flciii, darnic unde-i vorba si se
mai vadi gi ei o dat[.
arate 9i prea mult ii place sI guguiasci la joc gi la gezitori cu fetele. Aga se petrec lucrurile. Dar gura satului prea face dintr-un
CAnd, la joc, Marta se ivegte in preajma vederii lui, Toader gAngar un armisar. Pe cind Marta 9i Toader vorbesc numai aqa,
scuturi din cap, igi netezegte pirul de pe frunte, ridicl din umeri, ca si nu taci, cei ce n-au ce face le pun foare la ureche'
 58 IOAN SLAVICI
Cu totul fhri niciun temei nu sunr insl nici vorbele babelor.
ftpturl, prea sunt deopotrivl
Prea se potrivesc tinerii la stare gi la
in sat gi-n gapte sate!
vorba, cine-a fost Cazacul,cine Florea Cazacului gi cine esre
E in cAnd, foarte arareori, Marta ruga Pe Miron si cAnte.
Cosma Florii Cazacului? Un copil nevirstnic o grie pe de rost.
Om sl-i pui aliturea gi sl-l caugi in tapte sate, nu gisegti unul mai
bun decit Mihu, care nu-gi mai gtie rubedeniile gi cuscrii gi finii
gi care nu-gi numiri averea pe boi, ci pe juguri.
A9a judecl satul gi, dacl e vorba sI spunem drepr, nici Mihu,
nici Cosma nu sunt scogi din sat. Prea se simgeau striini in acelagi
sat gi le pllcea si se mAngAie cu nidejdea de inrudire.
Marta gi Toader? Ei s-au trezit inci de mici in gura satului, 9i
nici ci-gi mai dedeau bine seaml despre cele ce se vorbeau zi de
zi. Ar fi trebuit sI vie cineva gi s[ le spuie ci nu-i aga, penrru ca
sl-i puie pe ginduri sl-i faci a se intreba cum adecl este.
gi
Cineva! Dar cine? Dintre togi unul singur era care ar fi dorit
si puie impotriva gurii satului, dar acesra era ricut gi gAnditor.
se
in toate duminecile gi zilele de slrbitori, dis-de-dimineagi,
cobora despre munre gi inra cilare in sat un voinic curlgel.
Nimeni nu se intreba de unde vine gi unde descale ci; toati lumea
gtia cl este Miron oierul gi nimeni mai mult nu dorea si gtie.
Tiecuse un an de zile de cind Miron venea mereu la joc ; fliceii
ii erau prieteni, iar fetele se adunau bucuros imprejurul lui ca sl-i
asculte povegtile, vorbele gigalnice gi cintecele i'rumoase. Din
cind in cind, dar foarre arareori, Miron scorea din terpar un
fluierag, pe care cAnta cAte o doini plina de duiogie, incit oprea
rlsufarea celor ce-l ascultau.
Din ctnd in cind, numai arareori, scotea Miron fluieragul siu;
il scotea insl tordeauna cand Marta il ruga; ba era chiar destul ca
ea si priveasci la gerpar, penrru ca Miron si puie mAna pe piept,
gata de a-i face pe plac.
Acesta e lucru gtiut de toti, ba chiar un lucru care de sine se
ingelegea. Cine nu ar fi dorit si asculte cinrecele lui Miron gi care
fatl nu ar fi dorit si-i fie in apropiere gi sl-i audi graiul limpede ?
Marta era fiica Mihului Saftei, gi era un lucru firesc ca arunci
cAnd ea il roagi, si nu zici ba, mai ales gtiind sl-l roage atit de
NUVELE
'9
frumos cum avea obiceiul. Fetele dar, cind voiau sl asculte, ruga
pe Marta; Marta insi mai totdeauna le rlspundea ci Miron nu
voiegte, fiindci nu e tocmai in voia lui cea bunl. Numai din cAnd
in hori Miron totdeauna e cumpitat, incAt parci numai
guguiegte cu jocul. Dar ochii tuturora se oPresc asupra lui.
inalt gi mlldios, cu umerii lagi gi cu pieptul iegit, el calci lat 9i
pe intreaga talpl, incAt la fiecare pas intregul trup i se scuturl
qi se leaglnl cAnd la dreapta, cAnd Ia stAnga. CAnd stl insi 9i-9i
ridicl fruntea iegiti din fagi, fetele tresar sub privirea lui. Un cap
bllan cu pirul lung pAni pe umeri, cu o fagi albi 9i stribltuti ca
de-o risuflare de rumeneali, cu doi ochi mari 9i albagtri ca faga
cerului privitl de pe culmea muntelui. Totdeauna e in aceastl
fa9[ ceva ce nu se mai glsegte in alte fege, un fel de tristegl, un vil
de gAnduri, iari in surAsul de pe buzele lui ascugite totdeauna e
ceva ce-!i deschide sufetul.
E minunat flciu Miron gi nu e minune cX togi il cauti qi
doresc.
inrpr. serii, cAnd jocul se sparge, Marta pleacl spre
"mrrgul
casa.
Unii merg intr-o parte, algii intr-alta.
Toderici merge cu Marta pAnI la rispintie, ii doregte de bine,
apoi cotegte la stAnga gi o lasl sl meargi cu ceilalgi mai departe'
PAnl acasi ea merge insogitl de fete gi de flicii. intre flcii
este gi Miron, care, Precum de la sine se ingelege, totdeauna
merge aliturea cu dAnsa.
Peste puqin, ei lasi apoi uliga, trec un pirleaz de la dreapta
gi merg pe o cale mai scurti, Pe Poteca dintre vii, pe la FintAna
Corbului, unde izvorlgte apa cea buni.
PAnI aci merge Miron. Mai departe, nu. Aici apoi, cAteodatl,
fetele gi fliciii se oPresc Ai Marta roagi pe Miron si cAnte.
abia se mai vid, cAnd fercle
$i adeseori casele din satul apropiat
gi flciii pleacl gi lasl pe Miron singur la FintAna Corbului'
Odatl, demult acum, cAntase atat de frumos, incit vremea se
intlrziagi singuri Marta mai artezasl rimiie gezAnd pe iarbl'