Coloranții sângelui și ai frunzelor

Nucleul pirolic intră în constituția coloranților sângelui (hemina) și ai frunzelor (clorofilele a și

b).
Atât hemina cât și clorofilele se prepară în felul următor:
Separarea heminei

Într-un balon cu fund rotund de 4 l se toarnă 3 l acid acetic glacial, căruia se adaugă 5 mL dintr-o
soluție saturată de NaCl, și se încălzește pe baia de nisip sau baie de aer, până la 100℃. Dintr-o
pâlnie cu picurare se lasă să curgă în vână subțire, agitând mereu balonul, 1 L sânge defibrinat și
filtrat printr-o pânză. Introducerea sîngelui durează 2-30 min și nu trebuie să se răcească soluția
acetică între timp. Tubul pâlniei de picurare trebuie să fie mai lung decât gâtul balonului și
trebuie să se evite ca pereții balonului să vină în contact cu sângele care curge în balon.
Temperatura nu trebuie să scadă sub 90℃.
După introducerea sângelui, se lasă lichidul să fiarbă încă ¼ oră. În acest timp cea mai mare
parte din hemină s-a separat în cristale frumoase. Se lasă să se răcească până la 40-50℃, se
filtrează la această temperatură hemina și se spală cu acid acetic 50%, cu apă, alcool și cu eter.
Substanța obținută este sub formă de cristale închise la culoare și cu o suprafață strălucitoare.
Cristalele sânt foarte pure.
Se obțin: 3,5-4 g.

Separarea coloranților frunzelor prin adsorbție cromatografică

În frunze, alături de clorofilă (a și b) se mai găsesc și alți coloranți ca xantofila și carotina.
Separarea acestor coloranți este o operație foarte grea, deoarece toți au aproape aceeași
solubilitate în solvenți uzuali. Pentru a-i putea totuși separa, se folosește o metodă modernă de
separare, metoda cromatografică descoperită de Țvet, care constă în a face să treacă soluția
amestecurilor de coloranți peste adsorbanți solizi (zaharoză, oxid de aluminiu, carborat de calciu
etc.), fiecare din acești adsorbați reținând coloranții respectivi.
Observații:Clorofila b este constituită analog clorofilei a, dar în locul grupei metil din ciclu
pirolic care posedă și o grupă etil are o funcțiune formil:

O CH3

H CH3
N
H3C H

În felul acesta se separă clorofilele de xantofili și de carotină, a căror constituție este perfect
lămurită.
Se lucrează în felul următor: 3-4 g de frunze de spanac, proaspete, se introduc într-un vas conic,
în care se află un amestec format din 45 mL benzină (porțiunea care fierbe la 70℃), 5 mL
benzen și 15 mL alcool metilic. După un repaus de circa o oră, se filtrează reziduul, care este
aproape alb și care se spală cu același amestec de dizolvanți. Prin spălări repetate cu apă, făcute
cu multă grijă, în pâlnia de separare (să nu se agite pâlnia) se îndepărtează complet alcoolul
metilic. Se usucă apoi soluția pe Na2SO4 anhidru.
0

10

20

30

40

50
Pentru adsorbția cromatografică, se întrebuințează un tub de sticlă, lung de 18 cm și cu un
diametru de 1 cm. La capătul inferior tubul are o gâtuitură. Se așază la capătul inferior o placă
din sită fină și deasupra un strat subțire de vată. Se introduce în cantități mici, oxid de aluminiu
(Al2O3, încălzit puternic într-o capsulă emailată, până nu se mai dezvoltă vapori de apă). Stratul
de oxid de aluminiu este de 2 cm. Prin scuturarea și apăsarea ușoară cu o baghetă de sticlă
groasă, care are aproape grosimea, diametrului interior al tubului, se obține o coloană destul de
solidă. În același fel se introduce carbonat de calciu, formând un strat de 4 cm. (Carbonatul de
calciu este prealabil uscat la 150℃). La sfrârșit se face o coloană de 6 cm din zahăr pulverizat.
Printr-o pâlnie de picurare, se lasă să picure eter de petrol (fracțiunea care fierbe la 70℃), făcând
un vid slab în aparat. Se lasă să picure și soluția verde. Se formează imediat diferite zone din
care cea superioară,colorată în galben-verzui, este datorită clorofilei b, iar cea colorată albastru-
verzui, este datorită clorofilei a. După acesta, urmează o zonă colorată în galben de xantofilă.
Carotină (galbenă) este reținută abia de oxidul de aluminiu, într-o zonă îngustă.
După ce soluția de coloranți a trecut prin acest dispozitiv adsorbant, „se developează”
„cromatograma”, adică se despart diferitele zone prin spălare cu un amestec de benzen-benzină
(1:4), Se poate împiedica o lărgire prea mare a zonelor, prin adaos de eter de petrol (fracțiunea
dintre 30 și 50℃). După aceasta, se spalăcu eter de petrol, se usucă la trompă într-un curect de
CO2, iar coloana adsorbantă este împinsă afară cu o baghetă de sticlă, potrivită, Se taie după
aceasta diferitele zone și se dizolvă colorantul în eter, căruia se adaugă puțin alcool metilic. În
această soluție se poate vedea spectrul caracteristic, cu ajutorul unui mic spectroscop. Această
metodă cromatografică, mereu perfecționată, a dat rezultate excepționale, în cazuri în care
separarea diferiților componenți ai unei soluții era practic imposibilă prin alte metode fizice sau
chimice.