Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Generalității.
Aceste calități motrice sunt însușiri înnăscute ale organismului concretizate în capacitatea acestuia de
a efectua mișcările cu o anumită rapiditate și putere, în condiții de coordonare și amplitudine, o
durată cât mai mare de timp, dar cu aceeiași eficiență
Acțiunile motrice se efectuează în principal cu prezența acestor calități motrice de bază și anume:
viteza, îndemânarea, forța, rezistența, suplețea precum și pe seama unor forme de manifestare a
acestora.
2. Viteza
2.1. Definiții
Viteza este “capacitatea organismului uman de a executa acte sau acțiuni motrice, cu întreg corpul
sau numai cu anumite segmente ale acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate maximă în
funcție de condițiile existente ”.
Viteza este “capacitatea omului de a efectua acțiunile motrice într-un timp minim”
Viteza este “capacitatea de a efectua o mișcare dată sau o suită de mișcări într-un timp cât mai scurt”
Reprezintă reprezintă timpul necesar pentru a răspunde unui excitant oarecare printr-o contracție
musculară.
analiza semnalului;
excitarea mușchilor.
Reprezintă capacitatea de a efectua cât mai repede un act sau o acțiune motrică. Mai este numită și
viteza mișcărilor separate și se măsoară în timpul scurs de la începerea execuției și până la încheierea
acesteia.
2.2.3. Viteza de repetitie
Se referă la capacitatea individului de a efectua un număr cât mai mare de mișcări într-un timp
prestabilit. Se exprimă prin numărul de repetări effectuate pe unitate de timp.
Reprezintă capacitatea individului de a parcurge o distanță cât mai mare întru-un timp cât mai scurt.
În timpul mișcărilor se menține foarte rar o viteză uniformă constantă. Când viteza crește se vorbește
de “accelerație” iar când viteza scade se numește “decelerație”.
Se concretizează în următoarele:
tipul fibrelor din structura mușchiului (cele albe favorizează producerea de acte și acțiuni
motrice rapide);
forța musculară;
elasticitatea musculară.
3.Îndemânarea
3.1. Definitții
Îndemânarea reprezintă “capacitatea organismului uman de a efectua acte și acțiuni motrice, mai
ales în condiții variate și neobișnuite cu eficiență maximă și cu consum minim de energie din partea
excutantului” – (Gh. Cârstea).
O altă definiție a îndemânării “ formă complexă de exprimare a mișcărilor noi și adaptare rapidă la
situații variate, conform specificului fiecărui ramuri de sport sau al altor dperinderi motrice de bază și
aplicative” – (A. Dragnea).
viteză;
forță;
rezistență.
Din literature de specialitate extragem câțiva factori care condiționează dezvoltarea îndemânării:
c) efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții variabile care să pregătească orice situație
viitoare posibilă.
4. Rezistența
4.1. Definiții
Din literatura de specialitate avem următorele definiții pentru această calitate motrică.
Rezistența reprezintă “capacitatea organismului uman de a depune o activitate, un timp cât mai
îndelungat, fără scăderea randamentului în condiţiile funcţionării economice a organismului,
învingerii oboseli şi a unei restabiliri rapide” – (A. Demeter).
O altă definiţie ar fi“ rezistența este capacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durată
relativ lungă și o intensitate relativ mare, menținând indici constanți de eficacitate optimă” – (Gh.
Cârstea).
rezistență anaerobă, specifică pentru eforturile între 45 sec – două minute, intensitate 95-
100%;
voința, motivația.
se menține aceiași unitate de efort (distanță, nr. de repetări), dar se modifică intensitatea în
sens de creștere și descreștere.
se menține aceiași unitate de efort (distanță, nr. de repetări), dar se modifică intensitatea în
sens de creștere și descreștere (pe parcursul unității de efort, fie de la o unitate de effort la
alta).
Se bazează atât pe variația volumului cât și a intensității efortului fizic. În cazul acestui procedeu se
respectă rumătoarele:
variația intensității este semnificativă pentru acest procedeu metodic se realizează dacă este
necesar numai în aceiași activitate, de la o repetare la alta a unității de efort.
5. Forța
5.1. Definiții
Forța reprezintă “ capacitatea organismului uman de a învinge internă sau externă prin contracția
musculară” – (Gh. Cârstea).
În literature de specialitate forța mai este definită “capacitatea organismului uman de a realiza
eforturi de învingere, menținere sau cedare în raport cu o rezistență externă sau internă, prin
contracția uneia sau mai multor grupe musculare” – (A. Dragnea).
forța locală, atunci când în efort participă una sau câteva grupe musculare.
forță specifică. se referă la forța dezvoltată de actele motrice specifice unui anumit tip de
activitate.
forță dinamică, atunci când se modifică dimensiunea fibrelor musculare angajat în efort;
forță mixtă, atunci cânde se produc atât contracții statice cât și dinamice.
structura mușchiului:
procedeul cu greutății;
procedeul în circuit;
procedeul izometriei;
În școală cel mai folosit procedeu pentru dezvoltarea forței este procedeul în circuit.
Exercițiile din circuit sunt efectuate de către toți elevii în două moduri:
mod frontal;
pe grupe.
În momentul când se folosește acest procedeu în orele de EFS pentru dezvoltarea forței, trebuie
avută mare grijă la dozarea efortului fizic.
6. Suplețea
6.1. Definiții
Suplețea este considerată “capacitatea unui sportive de a executa mișcări cu mare amplitudine, în
una sau mai multe articulații”
4. d) suplețea pasivă, caracterizează amplitudinea unei mișcări sub efectul unei forte externe;
tipul articulației;
masa musculară;
tonusul muscular;
vârsta;
genul, genul feminin prezintă o mobilitate mai mare decât genul masculine;
ritmul diurn.