Dimitriu Carol-Ciprian
• Creștinismul este una din cele trei
religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam.
Considerând împreună catolicii, protestanții și ortodocșii sub
eticheta globală de „creștini”, religia acestora este,
actualmente, cea mai importantă din punct de vedere
numeric, cu un număr de 2,4 miliarde de adepți.Islamul,
cealaltă religie monoteistă derivată din tradiția religioasă
iudaică, este a doua ca pondere numerică a adepților în
lume. Creștinismul are originea în iudaism. Ca moștenitor
(alături de islam și iudaismul contemporan) al tradiției
religioase orientale, creștinismul perpetuează până în zilele
noastre credințe și mituri născute pe
malurile Eufratului acum mai bine de 5000 de ani. =
Cuvântul "creștin" vine din limba latină
populară, de la christianus, derivat de
la Hristos, deoarece Iisus/Isus din
Nazareth este considerat în religia creștină
ca fiind Mesia și fiul lui Dumnezeu.
Cuvântul "Hristos", în limba
greacă Χριστός Christós, "cel uns", este
traducerea din limba ebraică a cuvântului
משיח Mașiah (arabă مسيح Masīh).
َ
Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest
moment, creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de Ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric
conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic
comun (de exemplu, Biserica ortodoxă rusă, etc).
Cu toate acestea, în Orient au rămas și biserici în comuniune cu Roma, sau biserici care au revenit la această
comuniune ca urmare a raporturilor organice cu Cetatea eternă (de exemplu, Bisericile Orientale și cele numite
Uniate: armeană, coptă, caldee, ucraineană).
În Biserica romano-catolică, spre deosebire de cea bizantină, caracterizată de o accentuare crescândă a figurii
papei și a instituției politico-statale a Sfântului Scaun (Statul Papal), au fost repetate mișcări de contestare pe
tot parcursul Evului Mediu, mișcări ce au condus la ulterioare desprinderi, mai mici în comparație cu așa-zisa
„Mare Schismă” , dar nu lipsite de importanță. Ele sunt de amintit la afirmarea treptată (în Occident) a
idealurilor teocratice, care au coincis cu tentativa de încreștinare absolută (cu forța) a societății și cu afirmarea
primatului puterii temporale a papei, chiar și în comparație cu puterea împăratului.
Rezistența în fața acestor dezvoltări (a puterii și a primatului) precum și a degradării progresive a obiceiurilor morale
ale clerului au fost călăuzite de diferite mișcări atât din interiorul Bisericii romane (de exemplu, noile ordine
religioase: franciscani, dominicani etc.), cât și din afara bisericii, de către schismatici și/sau de eretici, împotriva
cărora n-au lipsit repercusiunile sângeroase (din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea: albingenzii, catarii,
valdezii etc.).
Crescândul amestec între Biserica catolică și puterea politică (numită „brațul secular al bisericii”) a stat la originea
ulterioarelor fapte traumatice, cum au fost, de exemplu, proclamarea cruciadelor pentru eliberarea Țării Sfinte,
transferarea sediului papal la Avignon, Schisma Apuseană a bisericii Romano-Catolice dintre anii 1378-1417.
Reforma protestantă a găsit în opera lui Martin Luther și în situația germană deosebită originile sale imediate, dar
această reformă foarte repede a implicat tot centrul și nordul Europei, chiar dacă această implicare a fost cu
caracteristicii specifice legate de diferitele condiții naționale (exemple: formarea Bisericii Anglicane, predicarea
lui Jean Calvin, cea a lui Henrich Zwingli ș.a.).
Procesul de divizare a creștinismului occidental a atins toate planurile: pe cel teologic - cu controversatele sale
interpretări asupra libertății omului în fața grației divine și a condamnării (așa numitele „controverse cu privire la
predestinare”); pe plan liturgico-sacramental - controversele asupra sacramentelor, îndeosebi asupra Euharistiei și a
prezenței reale a lui Christos sub speciile pâinii și vinului; pe plan ierarhic și disciplinar - raporturile dintre
magisteriu și libera interpretare a Scripturii, structura episcopatului, problema celibatului ecleziastic; pe plan
organizatoric - cu refuzul de a recunoaște autoritatea (până atunci incontestabilă) a papei.
Pusă în fața unei crize atât de grave, Biserica Catolică a
reacționat, în cele din urmă, cu mișcarea cunoscută, mai
apoi, cu numele de „Contrareformă” și, mai ales, cu
opera Conciliului din Trento (1545-1563); un rol foarte
mare (decisiv - după părerea unor istorici) l-a avut în
această reacție Societatea lui Isus (Iezuiții), fondată de
Sfântul Ignațiu din Loyola, în 1534.
Odată cu căderea Constantinopolului sub dominație
otomană (1453), stindardul creștinismului ortodox a
trecut în mâinile Bisericii de la Moscova, ridicată, în
1589, la rang de Patriarhat, devenită prima aliată a
Țarilor ruși. A început, astfel, procesul de identificare
națională între Biserică și stat și de reluare a
cezaropapismului bizantin. În timp ce Biserica și Țarul se
prezentau (și, într-o oarecare măsură, erau) protectorii
ortodoxiei, în mod deosebit a Bisericilor din Balcani
căzute sub dominație otomană, s-a elaborat și ideea
Moscovei ca fiind „a treia Romă”, chemată să
revitalizeze întregul creștinism.
Creștinismul în zilele noastre
In prezent, teologia crestina isi pune intrebari privitor la compatibilitatea dintre realitatile moderne si o viata
evlavioasa. Teologia este preocupata si de istoria moderna si de adaptarea limbajului. Bisericile crestine din
democratiile occidentale respecta libertatea constiintei, implicându-se totodata in solutionarea problemelor etice,
sociale, dar si politice. In unele parti ale lumii, crestinii sunt dezavantajati, reprimati si persecutati din cauza credintei
lor.
In ultima vreme, crestinismul abordeaza aspecte ale vietii moderne, precum consecintele economice si sociale ale
globalizarii, operarea si monitorizarea mijloacelor de comunicare in masa, pledand si pentru dialogul dintre teologie
si stiintele naturii. Unul dintre cele mai frecvente si controversate subiecte de discutie este etica medicala in cazurile
de diagnosticare si tratament prenatal, in ingineria genetica, cercetarea pe baza celulelor stem si eutanasie.
In America de Nord si in Europa a aparut teologia
feminista, care doreste sa obtina egalitatea intre sexe in
religie. Importanta crescanda a crestinismului in tari cu
trecut colonial este asociata cu teologia eliberarii. Adeptii
considera ca lisus ii salveaza nu numai de condamnarea
spirituala, ci si de nedreptatea sociala pamanteasca si de
inegalitatea economica. Avand o influenta foarte mare in
America Latina, aceasta miscare are un caracter socialist
si lupta pentru progres respingand ajutorul tarilor Relatia bisericilor crestine cu alte religii mondiale,
dezvoltate. precum iudaismul, islamul, hinduismul si budismul,
se caracterizeaza, in primul rand, prin eforturi de
Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) este o asociatie ce mentinere a pacii, dar si prin actiuni in vederea unui
cuprinde aproximativ 400 de milioane de crestini din Africa, fructuos dialog inter-religios si intercultural.
Asia, Caraibe, America Latina, Orientul Mijlociu si regiunea Intalnirile internationale si inter-religioase de
Pacificului, peste 340 de biserici si comunitati bisericesti din rugaciune pentru pace, organizate de papa loan Paul
peste 100 de tari. Dintre acestea, majoritatea sunt biserici II in 1986 si 2002, sunt considerate un act fara
ortodoxe; de asemenea, numeroase biserici aparute in urma precedent de toleranta religioasa, care a intarit
reformei protestante, precum cea anglicana, cea baptista, cea increderea reciproca intre conducatorii religiosi si a
luterana, cea metodista si cea reformata, dar si multe alte generat initiative concrete de cooperare in vederea
biserici afiliate si independente. Biserica romano-catolica nu mentinerii pacii si intelegerii intre oameni ce
face parte din CMB. impartasesc diverse confesiuni si viziuni asupra
lumii.
Feedback
Creștinismul este o religie foarte frumoasă, un
fundament moral , o punte catre spiritualitate ,
către umanitate , un Univers fără de care existența
și-ar pierde sensul.
Bibliografie
-https://www.wikiwand.com/ro/Cre%C8%99tinism
-https://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C8%99tinism
- https://www.descopera.org/crestinismul/
-https://www.crestinortodox.ro/editoriale/credinta-viata-apoi-crestinism-70141.html
- Manual istorie paginile 52-57