ANALIZA BIOCHIMICĂ A URINEI

Analiza completă de urină include:

 analiza macroscopică (caracterele
fizice: culoare, aspect),
 examenul microscopic al sedimentului
 examenul chimic: densitate, pH,
prezenţa proteinelor, glucozei, corpi
cetonici, bilirubina, nitriţi, elemente
celulare.
RECOLTAREA URINEI
 Urina proaspătă, “de dimineaţă”

 Urina recoltată pe un interval prelungit

de timp (12 sau 24 de ore)
 Urina recoltată pe un interval redus de
timp (3 ore)
 Probele de urină obţinute prin
cateterizarea vezicii urinare
Examenul macroscopic
Culoarea urinei normale este gălbuie sau roşiatică.
Modificări de culoare:
Urina roșie – după o Urina verde: Sparanghel
alimentatie ce conține Pseudomonas aeruginosa
sfeclă roșie, mure, Albastru de metilen
rubarbă sau prezența (albastru + galben = verde)
hematiilor(talasemie, Propofol – anestezic
litiaza, infecții urinare)

Urina albastra: Albastru de metilen

Malabsorbție a triptofanului
Triptofan -> Indol -> Indican -> albastru indigo
Sindromul scutecului albastru (X recesiv)
Boala Hartnup (autosomal recesivă)

Urina brună: Afecțiuni hepatice- cantități

mari de bilirubină
Porfirie – acumulare de precursori ai hem-ului
Clorochină, primachină – anti-malarice
Metronidazol – antibiotic (incl. Giardia)
Modificarea mirosului
 Alimente: sparanghel, usturoiul, varza de Bruxelles etc.

 Medicamente: antibiotice, vitamine etc.

 Infecții- miros specific de amoniac

 Diabet- miros de acetonă

Modificarea aspectului
 Săruri: uraţi, oxalaţi, fosfaţi, carbonaţi

 Mucus

 Epitelii descuamate

 Microbi
Elemente fiziologice în urină Elemente patologice în urină
Amilaza Glucoza
Uree Proteine
Creatinină Corpi cetonici
Acid uric Bilirubină
Urobilinogen Leucocite- frecvente
Calciu Eritrocite
Celule epiteliale-rare Nitriti

Leucocite -rare Hb
Cristale
Bacterii, Fungi
EXAMENUL CALITATIV-SUMARUL DE URINĂ
MOD DE LUCRU - Utilizarea stripurilor
Densitate (1.016-1.022)
Valori crescute (>1.022)
 proteinurie
 nefroze
 diabet
 pierderi excesive de apă
 Valori scăzute (<1.016)
 aport excesiv de apă
 diabet insipid
 glomerulonefrite, pielonefrite

pH (4,8 - 7,4 )
 pH ≥ 8 (urină alcalină) - postprandial, dietă vegetariană, infecţii urinare
 pH scăzut (urină acidă) - dietă bogată în carne şi proteine, diuretice, cetoacidoză
diabetică, diaree, inaniţie, infecţii cu E. Coli.
Nitriţi : normal – absenți
 Prezenţa lor arată bacteriurie (infecţie urinară).
Proteine – normal absente
Proteinuria poate fi tranzitorie (fara leziune
renala) in stari infectioase, stari febrile, in
conditii de efort sau oboseala sau
permanenta (asociata cu leziune renala)
Proteinurie prerenală:
 hemoliza intravasculară
 leziune musculară

 mielom multiplu (proteina Bence Jones)

 Proteinurie renală:

 afecţiuni glomerulare

 agenţi toxici

 nefropatie diabetică

 hipertensiune
 Proteinurie postrenală:

 inflamaţii/infecţii ale tractului urinar inferior

 calculi, traumatism, cancer renal

 rinichi polichistic
Glucoza– normal absentă Corpi cetonici– normal absenți
 Glicozuria poate fi de două tipuri: Corpii cetonici care se detectează în urină
sunt: acidul acetoacetic şi acetona.
1. Glicozurie secundara hiperglicemiei
Cetonuria asociată alterării metabolismului
care depaseste pragul renal al glucozei carbohidraților:
(170-180 mg/dl):
 afecţiuni endocrine: hipertiroidism, acromegalie,
 inaniţie, anorexie
boala Cushing, feocromocitom
 acidoza diabetică (consecutiv diabetului
 boli hepatice şi pancreatice
zaharat)
 boli SNC: traumatisme cerebrale, AVC (accident
 malabsorbţie şi boli pancreatice
vascular cerebral)
 glicozurie renală
 alterarea reabsorbţiei tubulare a glucozei:
sindromul Toni-Debre-Fanconi, boli tubulare  glicogenoze (boala von Gierke)
renale avansate  hipertiroidism
 diabet gestaţional
La persoanele non-diabetice cetonuria
2. In absenta hiperglicemiei- glicozurie apare frecvent în bolile acute, stress
renală (diabet renal)-se datoreaza scaderii sever, efort fizic intens
capacitatii de reabsorbtie tubulara, cu scaderea
pragului renal de eliminare a glucozei
Urobilinogenul – normal prezent
 ↑ în icter hemolitic, insuficienţa hepatică
 ↓ insuficiența renală
 In cazul obstructiei complete a cailor biliare, urobilinogenul este absent in urina.
Astfel, prezenta bilirubinei in urina in absenta urobilinogenului sugereaza icter
obstructiv.
 Bilirubina- normal absentă (în condiții patologice doar bilirubina directa poate trece
în urină)
BD este prezentă în urină în :
 icterul hepato-celular
 Icterul obstructiv

Hb – normal absentă
Hemoglobinuria apare în:
Hematuria
 anemie hemolitică
 calculi renali
 arsuri severe
 glomerulonefrita  infecţii/malarie
 pielonefrita
 tumori renale, ureterale sau vezicale
 traumatisme
 tratament cu anticoagulante
 exerciţii fizice intense
 EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI -
SEDIMENTUL URINAR

 Mod de lucru
 Examenul microscopic se face pe sedimentul
urinei proaspete, la cel mult 4 ore de la emisie
 Pentru examenul sedimentului urinar, proba
de urina se centrifugheaza, supernatantul se
decantează, iar un volum mic din sediment se
examinează la microscop între lama și lamelă.
 Pentru cilindrii celule epiteliale, leucocite,
hematii - rare, relativ frecvente, frecvente şi
numeroase.
 În cazul cristalelor se raportează doar prezenţa
lor sau prezenţa abundentă.
 Leucocitele și hematiile - urina normală poate conține rare
leucocite sau hematii.
Leucocituria (prezenţa leucocitelor ȋn urină) se întâlneşte în:
 infecţii bacteriene : cistită, uretrită, pielonefrita acută sau cronică
 infecţii virale sau fungice
 glomerulopatii
 inflamaţii ale tractului urinar
 condiţii non-infecţioase: acidoza tubulară renală, stările de deshidratare,
stress.
In cazul urinilor cu un rezultat pozitiv pentru leucocite trebuie
examinată şi prezenţa bacteriilor.
 Celulele epiteliale - provin din descuamarea epiteliului tubilor
renali sau a căilor urinare, la diverse niveluri și prezența lor în
număr semnificativ în urina denotă un proces inflamator.
 Cristalele - se formează atunci când:
 urina este suprasaturată cu un anumit compus cristalin sau
 când proprietăţile de solubilitate ale acestuia sunt alterate.
Dacă precipitarea apare la nivelul rinichiului sau tractului urinar se formează
calculii urinari.

 Cristalele de acid uric

 guta
 metabolism purinic accelerat
 stări febrile acute
 nefrite cronice
 sindromul Lesch-Nyhan
Aspect policromatic în
lumină polarizată
Cristalele de oxalat de calciu
 în urina normală, apar după ingestia de alimente bogate în oxalaţi cum ar fi:
roşii, spanac, usturoi, portocale, sparanghel şi după consumul unei doze mari
de vitamina C.
 Patologic: prezența de calculi urinari, intoxicaţia cu etilen glicol, diabet
zaharat, afecţiuni hepatice şi boli renale cronice severe

A. calcium oxalate monohydrate

B. calcium oxalate bihydrate
 Uraţii amorfi (sunt săruri de Na, K, Mg, Ca)

 Cristalele de colesterol- distrucții celulare extinse

Cristalele de leucină şi tirozină (boli hepatice grave)

Leucina Tirozina
Cilindrii urinari
 Se formează în lumenul tubilor renali ca urmare a precipitării
mucoproteinelor
Factorii implicaţi în formarea cilindrilor sunt:
 staza urinară
 aciditatea crescută
 prezenţa de constituenţi proteici
 încărcătura ionică anormală
Originea cilindrilor este întotdeauna renală, fiind indicatori de boli renale
intrinseci
Cilindrii hialini – cei mai frecvenți, incolori, transparenți
 Cilindrii granuloşi - apar în procese patologice renale grave sau tranzitoriu
după efort fizic intens.

 Cilindrii leucocitari - prezenţa lor indică pielonefrite acute, nefrite

interstiţiale, nefrita lupică, glomerulonefrite.
Cilindrii eritrocitari
 Cilindrii epiteliali – apar după expunerea la nefrotoxice, virusuri care
produc necroza tubulară sau boli renale cronice severe

 Bacteriile – indica o infecție de tract urinar

 Levurile (in special Candida albicans, in infecții ale tractului urinar)