CREATIVITATEA LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

prof. preşc. VANCA ALEXANDRA ,Grădiniţa cu P. P. nr. 12, Tg. Mureş

prof. preşc. BANCIU GEORGIANA,Grădiniţa cu P. P. nr. 12, Tg. Mureş

MOTTO:

„Legea superioară a existenţei este munca creatoare prin care lăsăm în lume o urmă după ce nu vom
mai fi, o operă care ne prelungeşte existenţa şi după moarte. „
LEONARDO DA VINCI

Creativitatea îşi are originea în cuvântul latin « creare » care înseamnă a zămisli, a făuri, a
creea, a naşte. Creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena şi
polariza toate celelate nivele de conduită, toate însuşirile psihice ale unui individ.
De ce este nevoie de creativitate?
Pentru a se putea desăvârşi, realiza şi actualiza, pentru a putea contribui activ la modelarea lumii.
Creativitatease caracterizează prin noutate, originalitate, valoare, armonie, relevanţă.
Creativitatea înseamnă îndrăzneală, tot ceea ce este nou este incert şi neconformist.
Pentru a se putea avânta în necunoscut, copilul trebuie să dispună de acea libertate interioară, de acel
sentiment de siguranţă, provenite din lumea sa înconjurătoare.
Lipsa de creativitate se datoreşte însă unei insuficiente înţelegeri a fenomenelor, lipsei
sentimentului de libertate interioară sau lipsei de stabilitate a condiţiilor externe.
Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într-un contact continuu cu
lumea sa interioară şi cu lumea sa exterioară.
Curiozitatea şi setea de cunoaştere ne face receptivi faţă de lumea exterioară. Libertatea
interioară face posibilă folosirea cunoştinţelor acumulate de către lumea trăirilor noastre subiective.
Copilul care îşi manifestă permanent mirarea şi surpriza, încercând să surprindă ineditul lumii,
neinfluenţat este considersat prototipul creativităţii.

1
 Copilul preşcolar este prin natura sa un creativ datorită imensei sale curiozităţi, a freamătului
permanent pentru a cunoaşte tot ceea ce se petrece în jurul său. În perioada preşcolară imaginaţia se
exprimă viu prin tot ceea ce face copilul la grădiniţă la toate activităţile.
Preşcolaritatea reprezintă vârsta la care este imperios necesar stimularea potenţialului creativ al
copilului, nevidenţiat sau neexprimat prin cunoaşterea şi stimularea aptitudinilor, prin mobilizarea
resurselor latente prin susţinerea manifestaţilor printr-o motivaţie intrinsecă.
Activitatea didactică trebuie înţeleasă ca un act de creaţie nu ca un şir de operaţii şablon, de
rutină.
Educatoarea trebuie să dispună de capacitatea de înţelegere a copiilor, să trăiască împreună
sentimente puternice, să creeze situaţii care să îmbogăţească mintea copilului cu anumite reprezentări şi
obişnuinţe, să-şi transforme ocupaţia într-o frumoasă minune.
Creativitatea, spre deosebire de inteligenţă, este la copil un fenomen universal; nu există
preşcolar care să nu deseneze, să nu fabuleze.
Din această perspectivă, profilul psihologic al vârstei preşcolare cuprinde multiple premise
favorizante pentru cultivarea potenţialului creativ. Avem în vedere dinamismul, impetuozitatea,
expresivitatea proprie acestei vârste, acel freamăt permanent sau acea vibraţie şi efervescenţă lăuntrică
ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ, disponibilitatea de exteriorizare spontană şi
autoexpresie însufleţită, analoage oricărui elan creator.
Stimularea potenţialului creativ al preşcolarilor impune utilizarea unor strategii neprescrise care
pun accentul pe antrenarea autentică şi plenară a preşcolarului. Formative, din acest punct de vedere
sunt strategiile euristice care implică preşcolarul în activitatea de descoperire, de rezolvare de
probleme, de investigare a realităţii. La fel de importante sunt şi strategiile creative care pun accentul
pe spontaneitate, originalitate, gândire laterală, divergentă, analogică.
Ambele categorii de strategii au efecte deosebite în planul capacităţii de reflecţie, a capacităţii
anticipative, evaluative precum şi în planul structurilor motivaţionale complexe.
Datorită specificului proceselor cognitive şi voinţei, care abia acum se constituie, preşcolarul
are nevoie de îndrumare, control şi ajutor. El nu poate să-şi asume încă riscul învăţării prin încercare şi
eroare. Acest lucru impune utilizarea unor strategii semieuristice şi semialgoritmice.
Stimularea potenţialului creativ al preşcolarului impune utilizarea unor strategii care pun
accentul pe antrenarea autentică şi plenară a copilului, pe dezvoltarea autonomiei, a iniţiativei, a
gândirii sale critice.
Dintre metodele bazate pe acţiunea fictivă, jocul ocupă un rol important în strategia de educare
a creativităţii.
 Copilul transpune conştient realul într-un plan imaginar, creează, chiar dacă într-un mod
elementar. Prin joc se realizează asimilarea realului la eu şi acomodarea eu- lui la real ( mai ales prin
imitaţie). Stimulative pentru creativitate sunt jocurile didactice dar şi jocurile de simulare ( jocul de
rol). Prin implicarea afectivă şi cognitivă a copilului, jocul de rol dezvoltă empatia, capacitatea
evaluativă şi cea anticipativă, stimulează relaţiile interpersonale de cooperare şi competiţie, capacitatea
de adaptare la comportamentul celuilalt.
La vârsta preşcolară jocul şi desenul constituie un cadru pentru antrenarea virtuţilor muncii şi
creaţiei; ele amplifică posibilităţile de expresie comportamentală, sporesc vitalitatea spirituală,
dinamismul creativ al copilului, nevoia activă de explorare a noului în raport cu experienţa personală şi
generează acel elan lăuntric pentru noi elaborări, expansivitatea specifică pentru această vârstă.
Activităţile ludice şi artistico - plastice sunt purtătoare ale unor multiple virtuţi formative în
dezvoltarea psihică generală a copilului şi, implicit în dezvoltarea creativităţii.
Întrucât jocul, prin excelenţă constituie cadrul specific al unui antrenament al spontaneităţii şi al
libertăţii de expresie, el constituie un stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii, a
mobilităţii şi flexibilităţii specifice; el sporeşte vigoarea acţională a copilului şi amplifică nevoia de
activitate şi explorare a noului, de imaginaţie, de elaborare.

Probe aplicate

I. Test de creativitate – desenarea a mai multor figuri pornind de la un cerc şi de la un pătrat.

II. Testul de flexibilitate a gândirii (1) – completarea figurilor.

III. Testul de flexibilitate a gândirii (2) – completarea figurilor.

IV. Testul de flexibilitate a gândirii – completarea figurilor geometrice obţinând un desen.

V. Testul de flexibilitate a gândirii – completarea figurilor geometrice obţinând un desen.

Preşcolarii creativi se diferenţiază de restul grupului prindiferite comportamente specifice, îşi

dezvoltă în mod libercreativitatea. Foarte curioşi, vin cu soluţii neobişnuite, cu idei originale, au
iniţiativă şi au un spirit de observaţie foarte dezvoltat, pun întrebări adecvate, fac conexiuni între
elemente aparent fără nici o legătură, explorează noi posibilităţi, manipulează, controlează simultan
mai multe idei, învaţă rapid şi uşor, au o memorie bună, imaginaţie vie, vocabular vast.
Copilul preşcolar este prin natura sa un creativ, datorită imensei sale curiozităţi, afreamătului
permanent pentru a cunoaşte tot ceea ce se petrece în jurul său; peste tot ceea ce îl împinge pe copil
spre acţiune este activitatea creatoare şi numai după ce a câştigat o cunoştinţă şi şi-a împăcat
curiozitatea începe cealaltă activitate plăcută, a copilului care devine descoperitor.
Dezvoltarea unui comportament creativ nu se poate realiza numai prin acţiunea unui factor
izolat, oricât de laborios ar fi el organizat ci presupune racordarea la circuitul creativităţii a întregii
ambianţe în care trăieşte fiinţa umană. Forţele creative ale preşcolarului se formează şi se dezvoltă
numai în climatul ludic.
« Pentru copil aproape orice activitate este joc. Jocul este munca, este binele, este datoria, este
idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire în consecinţă
poate să acţioneze» spune E. Claparede , iar Iuliu Raţiu în opera „ Insemnari de scriitor”arată că: "În
faţa lor vor apare culmile necunoaşterii, vor trebui să înfrunte deşertul neştiinţei şi nisipurile
înşelătoare ale comodităţii , se vor lovi de arşiţa îndoielilor şi vântul năprasnic al confruntărilor , dar
până la urmă, la tradiţionala rubrică din catalogul vieţii , va fi înscrisă nota de OM - participant devotat
la uluitoarea expediţie pe care o va face de la EU – la NOI - spre deplina afirmare a ţelurilor noastre , a
unei societăţi pentru care învăţătura, munca, cizelarea şi desăvârşirea personalităţii reprezintă suprema
satisfacţie.

Bibliografie:
Bocoş, M., Catalano, H. (2008), Pedagogia învăţământului preşcolar şi şcolar, Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Bontaş, I., (2007) Tratat de pedagogie Editura Bic All, Bucureşti.
*** (3-4/2008), Revista învăţământului preşcolar, Bucureşti.
*** (1-2/2008), Revista învăţământului preşcolar, Bucureşti.